ORDONANTA nr. 42 din 28 august 1997privind navigaţia civilă
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 221 din 29 august 1997
În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, al art. 1 lit. h) din Legea nr. 134/1997 pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi al art. 8 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile,Guvernul României emite următoarea ordonanţa: + Capitolul 1 Dispoziţii generale + Articolul 1Ministerul Transporturilor este autoritate de stat în domeniul navigaţiei civile din România. + Articolul 2Activitatea de navigaţie civilă consta în: a) transporturi publice de călători şi mărfuri pe apa, precum şi prestaţii auxiliare în apele naţionale efectuate de către persoane fizice sau persoane juridice; b) transporturi pe apa, în interes propriu, efectuate de persoane fizice, persoane juridice sau instituţii de stat, care utilizează transportul pe apa numai ca activitate accesorie obiectului lor de activitate, direct legată de realizarea obiectului propriu de activitate sau de către persoane fizice pentru satisfacerea cerinţelor proprii de transport pe apa, pentru sport sau agrement; c) activităţi de încărcare/descărcare, reparaţii, agenturare, aprovizionare, asigurare cu echipaje şi navlosire a navelor şi alte asemenea.Activităţile prevăzute în prezentul articol se efectuează de persoane fizice sau persoane juridice autorizate de Ministerul Transporturilor. + Articolul 3Supravegherea şi controlul navigaţiei în apele naţionale, a navigaţiei navelor sub pavilion român, precum şi a navelor arborand pavilion străin dar aparţinând unor persoane fizice sau juridice române în marea libera, se exercită de către Ministerul Transporturilor.Supravegherea şi controlul navigaţiei pentru sport, agrement sau de interes local pe lacuri şi alte ape interioare, cu excepţia lacurilor maritime şi a Dunării, se exercită de către autorităţile publice locale, cu avizul Ministerului Transporturilor. + Articolul 4Urmărirea asigurării condiţiilor tehnice de navigabilitate pentru navele române sau străine, aflate în proiectare, construcţie, reparatie sau în navigaţie în apele naţionale se exercită de către Ministerul Transporturilor. + Articolul 5Apele naţionale navigabile ale României sunt formate din marea teritorială şi apele interioare navigabile.Regimul şi întinderea marii teritoriale se stabilesc prin lege.În sensul prezentei ordonanţe, constituie ape interioare navigabile ale României: a) fluviile, râurile, canalele şi lacurile situate în interiorul teritoriului României, pe portiunile navigabile; b) apele navigabile de frontieră, de la malul românesc până la linia de frontieră; c) apele maritime considerate, potrivit legii, ape interioare.Ministerul Transporturilor, cu avizul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, al Ministerului Industriei şi Comerţului şi al Departamentului pentru Administraţie Publică Locală, stabileşte nominal şi pe porţiuni apele navigabile ale României. Pentru apele de frontieră se va tine seama şi de acordurile bilaterale privind regimul frontierei de stat. + Articolul 6Constituie zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile fasia de teren situata în lungul ţărmului marii teritoriale sau al apelor interioare navigabile, pe o latime de 30 de metri.În cazuri justificative, Ministerul Transporturilor poate mari lăţimea zonei maritime, fluviale sau a altor cai navigabile, cu avizul celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat interesate.În porturi, zona maritima, fluviala sau a altor cai de navigaţie coincide cu incinta portuara. + Articolul 7Regulile de navigaţie în marea teritorială, în apele interioare şi în porturile româneşti se stabilesc de Ministerul Transporturilor în conformitate cu reglementările naţionale şi cu acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte. + Capitolul 2 Despre mijloace de transport pe apa + Secţiunea I Despre nave în general + Articolul 8Nava este mijlocul de navigaţie utilizat pentru realizarea activităţii de transport şi a altor servicii pe apa.Sunt nave în înţelesul prezentei ordonanţe navale maritime, fluviale şi alte nave de navigaţie interioară, inclusiv ambarcatiunile mici, precum şi echipamente plutitoare cum ar fi dragi, elevatoare, macarale plutitoare şi alte asemenea, cu sau fără propulsie. + Articolul 9Construcţiile plutitoare care în mod normal nu sunt destinate deplasarii sau efectuării lucrărilor speciale pe căile navigabile, cum ar fi docuri, debarcadere, pontoane, hangare pentru nave şi altele asemenea, sunt considerate instalaţii plutitoare. + Articolul 10Fac parte din nava instalaţiile, maşinile şi motoarele care asigura propulsia navei sau produc o alta acţiune mecanică, cu mecanismele şi mijloacele necesare transmiterii acestei acţiuni, toate obiectele necesare navigaţiei, diferitelor manevre, siguranţei navei, salvării vieţii umane, prevenirii poluarii, comunicaţiilor, igienei şi exploatării potrivit destinaţiei navei, chiar când acestea ar fi scoase de pe nava pentru un timp limitat, precum şi proviziile. + Articolul 11Orice nava trebuie să aibă actele de bord cerute de reglementările naţionale, precum şi pe cele prevăzute în convenţiile internaţionale la care România sau ţara de pavilion este parte.Se recunosc ca valabile actele de bord şi brevetele echipajelor, eliberate de organele competente ale tarii de pavilion navelor sub pavilion străin şi echipajelor acestora. + Articolul 12Dreptul de vizita, inspecţie, intervenţie şi de a efectua cercetări la bordul unei nave străine ce se afla în porturi sau în apele naţionale româneşti se exercită potrivit legii române, precum şi în conformitate cu convenţiile internaţionale la care România este parte. + Secţiunea a II-a Transmiterea şi constituirea de drepturi reale asupra navelor + Articolul 13Navele aparţinând persoanelor juridice sau fizice române pot fi transmise în proprietate sau în folosinţă altor persoane juridice sau fizice române sau străine, în condiţiile legii.Constituirea de drepturi reale asupra navelor aparţinând persoanelor juridice sau fizice române în favoarea altor persoane juridice sau fizice române sau străine este permisă în condiţiile legii. + Secţiunea a III-a Înscrierea navelor şi transcrierea constituirii, transmiterii şi stingerii drepturilor reale asupra navelor + Articolul 14Dobândirea şi transmiterea dreptului de proprietate asupra navelor, precum şi constituirea, transmiterea sau stingerea altor drepturi reale asupra acestora, se transcriu în registrele matricole sau de evidenta, prevăzute la art. 18, ţinute de capitaniile de port, făcându-se totodată menţiune şi pe actul de naţionalitate sau în carnetul de ambarcatiune. + Articolul 15Contractul de construcţie de nave va fi transcris în registrele de nave în construcţie ale căpităniei portului în raza căruia se afla şantierul naval.În aceste registre se vor transcrie şi eventualele transmiteri de proprietate, precum şi constituirile sau stingerile de drepturi reale asupra navelor, intervenite până la obţinerea actelor de naţionalitate.Navele nou construite ori dobândite de la persoane juridice sau fizice străine pot naviga sub pavilion român în perioada de la lansarea la apa sau respectiv de la intrarea în vigoare a actului de dobândire, până la eliberarea actului de naţionalitate, în urma înscrierii în registrul de evidenta centralizata al Ministerului Transporturilor, cu permis provizoriu de arborare a pavilionului român eliberat de căpitănia portului de plecare - dacă nava se afla într-un port românesc - sau de misiunea diplomatică a României, în cazul când locul de plecare al navei este în străinătate.Lansarea la apa a navelor nou construite se poate face numai cu aprobarea căpităniei de port în raza căreia se executa operaţiunea, după prezentarea de către constructor a autorizaţiei emise în acest scop de către societatea de clasificare care a efectuat supravegherea construcţiei. + Articolul 16Pentru cunoaşterea constituirii sau a transmiterii de drepturi reale asupra navelor şi pentru stabilirea actelor de bord pe care trebuie să le posede, evidenta navelor se tine avându-se în vedere împărţirea lor în următoarele categorii: a) categoria I cuprinde navele cu propulsie proprie cu o putere mai mare de 45 CP, velierele construite pentru călătorii de lungă durata şi navele cu sau fără propulsie cu o capacitate de încărcare de peste 10 tone metrice, inclusiv echipamentele plutitoare fără propulsie cu deplasament de peste 15 tone; b) categoria a II-a cuprinde toate celelalte nave. + Articolul 17Fiecare nava autopropulsata din categoria I trebuie să aibă un nume care să o distinga de celelalte nave.Navele fără propulsie din categoria I, precum şi navele din categoria a II-a, trebuie să poarte un număr de identificare.Numele sau, după caz, numărul atribuit va fi înscris în evidente, precum şi pe corpul navei.La atribuirea numelui sau a numărului de identificare a navei se vor avea în vedere şi prevederile acordurilor cu privire la regimul frontierei de stat, încheiate în România cu statele vecine.Numele sau numărul şi modul de înscriere pe corp şi suprastructura a acestora se stabilesc de Ministerul Transporturilor. + Articolul 18Înscrierea navelor în evidente se face după cum urmează: a) Navele de naţionalitate română care fac parte din categoria I se înscriu în registre matricole.La cererea de înscriere în registrul matricol se vor anexa actele de dobândire a navei, inclusiv actul de radiere a inscrierilor anterioare, dacă este cazul, actele de verificare şi atestare a stării tehnice a construcţiei navei, autorizaţiile de lansare la apa şi de navigaţie, precum şi actele de tonaj şi fotografiile navei.După înscrierea navei în registrul de evidenta centralizata ţinut de Ministerul Transporturilor se eliberează actul de naţionalitate.În cazul contractelor de închiriere a navelor pentru perioade mai mari de un an între armatori şi operatori români, la solicitarea operatorilor şi cu acordul armatorului, după înscrierea de menţiuni în registrele de nave ale capitaniilor de port şi în registrul centralizat al Ministerului Transporturilor, se poate elibera un act de naţionalitate pe numele operatorului, cu condiţia predării prealabile de către armator a actului de naţionalitate iniţial, care se va păstra la Ministerul Transporturilor pe perioada derulării contractului sau până la o noua solicitare a armatorului.Actul de naţionalitate iniţial se înapoiază armatorului după înscrierea menţiunilor în registrul capitaniilor de port şi în registrul centralizat al Ministerului Transporturilor şi după predarea actului de naţionalitate emis pe numele operatorului.Actul de naţionalitate emis pe numele operatorului nu îi conferă acestuia vreun drept de proprietate asupra navei, iar constituirea unor drepturi reale asupra acesteia se poate face numai cu acordul expres al armatorului.Se înscriu în registrul de nave şi navele care au purtat pavilion străin şi sunt închiriate de persoane juridice sau fizice române, numai după scoaterea din evidenta sau suspendarea dreptului de arborare a pavilionului de către autoritatea competentă a statului respectiv. b) Navele de naţionalitate română care fac parte din categoria a II-a se înscriu în registre de evidenta.La cererea de înscriere în registrul de evidenta se vor anexa actele de dobândire, inclusiv actul de radiere a inscrierilor anterioare, dacă este cazul, actul de constatare a stării tehnice a navei, cu caracteristicile ei, iar la cele cu motor şi fotografiile navei. + Articolul 19Scoaterea din evidenta a navelor se face prin menţionarea în registru a cauzelor care au determinat-o, cum ar fi pierderea naţionalităţii române, dezmembrarea, pierderea navei în urma unui naufragiu, incendiu, eşuare sau alte împrejurări.În caz de pierdere a naţionalităţii române, transcrierea transmiterii de proprietate nu se poate face decât după predarea la căpitănia portului a certificatului de naţionalitate română şi a celorlalte acte de bord. + Articolul 20Regimul de înscriere a navelor şi de transcriere a transmiterii, constituirii sau stingerii drepturilor reale asupra navelor se aplică şi echipamentelor plutitoare, acestea fiind considerate de categoria I, în cazul când depăşeşte 15 tone deplasament, şi de categoria a II-a când au deplasamentul până la 15 tone inclusiv. + Articolul 21Constituirile ori transmiterile de drepturi reale asupra navelor şi echipamentelor plutitoare, precum şi stingerea acestor drepturi, care nu sunt transcrise în evidentele de înmatriculare potrivit art. 14, 15 şi 20, nu sunt opozabile faţă de terţi. + Articolul 22Organele care ţin registrele matricole şi pe cele de evidenta eliberează certificate privind menţiunile cuprinse în aceste registre, la cererea celor interesaţi. + Secţiunea a IV-a Naţionalitatea navei şi dreptul de a purta pavilion român + Articolul 23Navele au naţionalitatea statului al cărui pavilion sunt autorizate sa-l poarte. + Articolul 24Guvernul României, prin Ministerul Transporturilor, acorda dreptul de arborare a pavilionului român sau poate dispune suspendarea sau retragerea acestui drept.Dreptul de arborare a pavilionului român se acordă: a) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice române; b) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice străine, care au sediul unei filiale sau domiciliul în România; c) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice străine închiriate de persoane fizice sau juridice române. + Articolul 25Navele care arboreaza pavilionul român sunt de naţionalitate română şi nu pot naviga sub pavilionul altui stat.Navele autorizate sa navigheze sub pavilionul statului român vor avea la bord actele care să ateste dreptul de arborare a pavilionului român şi actele cerute de legislaţia română şi de convenţiile internaţionale la care România este parte. + Articolul 26La cererea armatorului, se suspenda dreptul de arborare a pavilionului român navelor închiriate persoanelor juridice sau fizice străine.În aceasta situaţie, armatorul navei va prezenta căpităniei portului de înregistrare actul de naţionalitate în vederea arhivarii.Dreptul de arborare a pavilionului român se retrage în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile de la art. 24.Navele nou construite în santierele din România, care au ca beneficiari persoane juridice sau fizice străine, vor naviga în perioada probelor de mare, pe baza unui permis provizoriu de arborare a pavilionului român, emis de căpitănia portului în raza căruia a fost executată construcţia, la cererea constructorului.După perfectarea actelor de predare-primire şi prezentarea acestora la căpitănia portului, navele vor naviga în baza actului de naţionalitate emis de autoritatea competentă a statului de înregistrare sau a unui permis provizoriu emis de misiunea diplomatică a statului respectiv. + Capitolul 3 Despre personalul de navigaţie + Secţiunea I Dispoziţii generale privind personalul de navigaţie + Articolul 27Personalul care participa la realizarea activităţilor de navigaţie civilă este alcătuit din personal navigant (marinari) şi personalul de uscat.Este marinar de navigaţie civilă orice persoană care îndeplineşte condiţiile de calificare profesională cerute pentru prestarea unui serviciu la bord, poseda carnet de marinar şi este înscris ca personal navigant în registrele matricole ale unei capitanii de port. + Articolul 28Personalul navigant imbarcat este alcătuit din totalitatea marinarilor care îndeplinesc o funcţie la bordul unei nave şi sunt înscrişi în rolul de echipaj al acesteia.Pentru exercitarea fiecăruia din serviciile la bord este necesară îndeplinirea unor condiţii de vârsta, studii, stagiu şi brevet sau certificat de capacitate, precum şi a unor condiţii psihofiziologice, corespunzătoare funcţiei, stabilite de Ministerul Transporturilor.Sunt asimilaţi personalului navigant inspectorii de navigaţie civilă şi ofiţerii din cadrul capitaniilor de port.Personalul de uscat este format din specialişti care ocupa funcţii echivalente şi concura la siguranţa navigaţiei în instituţiile sau societăţile în care îşi desfăşoară activitatea. Funcţiile echivalente la uscat se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei ordonanţe.Pentru persoanele fizice care exercită activităţi de navigaţie pe ambarcatiuni de agrement sau pentru transport în interes propriu, Ministerul Transporturilor va stabili portiunile din apele naţionale navigabile pentru folosirea cărora este necesară îndeplinirea vreuneia din condiţiile prevăzute pentru personalul navigant de pe navele comerciale, tehnice şi cele pentru serviciile necomerciale şi posedarea unui permis de conducere de ambarcatiune. + Articolul 29Personalul de specialitate al santierelor care participa la efectuarea probelor navelor nou construite sau ieşite din reparaţii va fi ambarcat, pe perioada probelor, fără a poseda carnet de marinar.Ministerul Transporturilor va stabili personalul navigant care trebuie să fie ambarcat pe aceste nave, pe perioada probelor, în afară personalului de specialitate al şantierului constructor. + Articolul 30Ambarcarea la bordul navelor şi a altor persoane decât a celor care formează echipajul navei se poate face în limita stricta a mijloacelor de salvare existente la bord, cu acordul şi pe răspunderea proprietarului navei şi cu aprobarea căpităniei din portul de ambarcare. + Secţiunea a II-a Despre echipajul navei + Articolul 31Personalul navigant ambarcat, inclusiv comandantul navei, formează echipajul nave şi se împarte pe locuri de muncă, astfel: a) de punte; b) de maşini; c) de telecomunicaţii; d) medico-sanitar; e) administrativ şi auxiliar. + Articolul 32Din punct de vedere al ierarhiei, echipajul se împarte astfel:- comandant;- navigatori cu brevete (ofiţeri);- navigatori cu certificate de capacitate;- alţi membri de echipaj.Structura ierarhiei şi atribuţiile funcţiilor la bordul navelor se stabilesc de Ministerul Transporturilor prin regulamentul serviciului la bordul navelor.Regulamentul serviciului la bord se completează cu circulare şi instrucţiuni emise de armatori şi operatori, în măsura în care acestea nu contravin regulamentului serviciului la bord.Pentru desfăşurarea în condiţii de securitate a activităţii la bord şi pentru siguranţa navigaţiei, toate navele vor avea la bord personalul menţionat în certificatul pentru echipajul minim de siguranţă. + Articolul 33Funcţiile ce pot fi îndeplinite pe baza brevetelor sau certificatelor de capacitate sunt numai cele prevăzute în aceste acte. + Articolul 34Brevetele şi certificatele de capacitate se obţin după trecerea unui examen susţinut în faţa unei comisii stabilite de Ministerul Transporturilor.Ambarcarea marinarilor care au întrerupt serviciul la bord pentru o perioadă mai mare de 5 ani se va putea face numai după reconfirmarea brevetului sau a certificatului de capacitate, acordată de către unitatea emitenta.Procedura de reconfirmare a brevetelor şi certificatelor de capacitate se stabileşte de Ministerul Transporturilor. + Articolul 35În vederea înscrierii la examen pentru obţinerea unui brevet sau certificat de capacitate, personalul navigant este obligat sa participe la cursuri de pregătire şi perfecţionare, în conformitate cu reglementările naţionale şi convenţiile internaţionale la care România este parte.Ministerul Transporturilor va emite reglementări cu privire la durata şi conţinutul cursurilor de pregătire, la modul de obţinere a brevetelor şi certificatelor de capacitate, precum şi cu privire la anularea sau suspendarea certificatelor de capacitate şi a brevetelor dobândite prin examen. + Articolul 36Echipajul navelor sub pavilion român va fi format, de regula, din marinari români.În cazul unor situaţii deosebite, când armatorul sau operatorul nu poate asigura completarea echipajului cu marinari români, va putea ambarca marinari străini care îndeplinesc condiţiile de capacitate profesională cerute de legea română.La navele care arboreaza pavilion român, funcţia de comandant poate fi îndeplinită numai de un cetăţean român, posesor al brevetului sau certificatului de capacitate corespunzător funcţiei.În situaţii excepţionale şi numai cu aprobarea Ministerului Transporturilor, la bordul navelor arborand pavilion român comandantul poate fi de alta naţionalitate decât cea română.Marinarii străini angajaţi pe navele sub pavilion român sunt obligaţi să respecte legislaţia română şi au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi marinarii cetăţeni români. + Articolul 37Marinarii cetăţeni români, posesori ai unui certificat de capacitate sau brevet eliberat de autorităţile române, se pot angaja pe nave sub pavilion străin numai prin agenţii de echipaje autorizate de Ministerul Transporturilor şi cu notificarea celei mai apropiate capitanii de port cu privire la data începerii contractului, numele armatorului sau al operatorului, numele navei şi portul de ambarcare.Nerespectarea procedurilor din prezentul articol duce la imposibilitatea verificării strategiilor de ambarcare - condiţie esenţială pentru înscrierea la examenele de brevet sau certificat de capacitate. + Secţiunea a III-a Drepturile şi obligaţiile personalului navigant + Articolul 38Încheierea, modificarea şi desfacerea contractului de muncă al personalului navigant se efectuează potrivit legislaţiei muncii.Dacă desfacerea contractului de muncă a intervenit în afară porturilor româneşti, operatorul sau armatorul navei au obligaţia repatrierii pe proprie cheltuiala a personalului navigant al cărui contract de muncă a fost desfăcut. + Articolul 39Personalul, navigant are dreptul la cazare gratuita pe nava, la hrana şi diurna în valută pe timpul cat se afla ambarcat, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă şi prin contractul individual de ambarcare. + Articolul 40Pentru echipamentul propriu pierdut sau distrus în timpul ambarcarii, din cauza serviciului sau a unui eveniment de navigaţie şi fără culpa sa, personalul navigant are dreptul la o despăgubire stabilită (sacul marinarului) prin contractul colectiv de muncă şi/sau prin contractul individual de ambarcare. + Articolul 41Comandantul navei exercita comanda pe nava, în care scop este investit cu autoritate asupra persoanelor ambarcate şi îndeplineşte atribuţiile ce-i revin, potrivit dispoziţiilor legale şi convenţiilor internaţionale la care statul român este parte. + Articolul 42În cazul în care comandantul, indiferent din ce motiv, se afla în imposibilitatea de a exercita comanda navei, aceasta trece, de drept, asupra secundului şi apoi asupra ofiţerilor de punte, în ordine ierarhica, făcându-se menţiuni despre aceasta în jurnalul de bord de către acela care preia comanda navei.La navele fluviale şi la alte nave de navigaţie interioară care nu au secund sau ofiţer de navigaţie la bord, comanda navei trece asupra pilotului.Funcţiile care pot avea şi atributia de secund vor fi stabilite prin regulamentul serviciului la bord. + Articolul 43Comandantii navelor sunt obligaţi sa aducă la cunoştinţa căpităniei portului în care se afla şi a celui căruia îi aparţine nava orice evenimente petrecute pe nava în timpul cat nava se afla în port sau în navigaţie, ca: abordaj, avarie, incendiu, inec, acte de indisciplina sau revolta la bord şi alte asemenea. + Articolul 44Raportul privind evenimentele produse pe o nava aflată în stationare sau în navigaţie, cum sunt abordajele, avariile, sinistrele şi naufragiile, interesand nava, incarcatura, pasagerii şi echipajul, se depune de către comandantul navei după cum urmează: a) pentru orice nava, indiferent de pavilion- la căpitănia portului în a carei zona teritorială s-a produs evenimentul, dacă acesta a avut loc în apele naţionale române;- la căpitănia primului port român de intrare în ţara, unde nava opreşte, dacă evenimentul s-a produs în marea libera sau în apele fluviale, între primul port străin şi primul port din apele naţionale române; b) pentru navele sub pavilion român aflate în mars- la autoritatea locală competenţa, dacă evenimentul s-a produs în apele unui stat străin unde nava se afla în navigaţie sau în stationare, instiintandu-se şi oficiul consular sau secţia consulară a misiunii diplomatice române;- la autoritatea locală competenţa din primul port de oprire, dacă evenimentul s-a produs în marea libera sau între porturi fluviale străine, instiintandu-se şi oficiul consular sau secţia consulară a misiunii diplomatice române. + Articolul 45Raportul se depune în cel mult 24 de ore de la sosirea ori adăpostirea navei în port sau de la producerea evenimentului, când acesta a avut loc în timpul stationarii în port. În cazul în care raportul se depune peste acest termen, comandantul răspunde de dispariţia probelor sau de imposibilitatea conservării lor, din cauza acestor întârzieri.În cazul unor evenimente petrecute pe o nava sub pavilion străin sau între doua nave sub pavilion străin, care nu lezeaza interesele statului român, depunerea raportului este facultativă.Prin raport, în sensul dispoziţiilor art. 44 şi ale prezentului articol, se înţelege protestul sau reclamaţia ce se face de comandantul navei în toate cazurile de avarii. + Capitolul 4 Operaţiuni efectuate cu mijloace de transport pe apa + Secţiunea I Dispoziţii generale privind activitatea de transport pe apa + Articolul 46Activitatea principala efectuată cu navele româneşti este transportul de mărfuri şi călători pentru beneficiari interni şi externi, în condiţii stabilite prin contracte comerciale.De asemenea, navele româneşti pot fi utilizate şi pentru activităţi de pescuit, de construcţii hidrotehnice, de cercetări, de exploatare a resurselor marii, a fundului marii sau a subsolului acesteia, precum şi pentru activităţi auxiliare ca: remorcaj, operaţiuni de întreţinere a căilor de comunicaţie pe apa, pilotaj, ranfluarea navelor, salvare, depoluare şi alte servicii. + Articolul 47Activităţile de transport prestate de nave româneşti pentru beneficiari români şi străini se pot face numai în condiţii de piaţa libera. + Secţiunea a II-a Operaţiuni care se efectuează numai cu nave sub pavilion român + Articolul 48În porturile, în marea teritorială şi în apele interioare ale României, următoarele activităţi privind navele sub orice pavilion se efectuează cu mijloace navale şi de uscat aparţinând persoanelor juridice sau fizice române: a) remorcajul şi manevrele în porturi, rade şi bazine; b) remorcajul de la un port românesc la alt port românesc, afară numai dacă prin convenţii internaţionale la care statul român este parte, se prevede altfel; c) serviciul de pilotaj; d) transportul de mărfuri, posta şi pasageri efectuat prin îmbarcare de pe teritoriul statului român cu destinaţia către alt punct al aceluiaşi teritoriu (cabotaj); e) asistenţa şi salvarea în apele naţionale a navelor, aeronavelor, hidroavioanelor şi a încărcăturii acestora; f) scoaterea navelor, epavelor şi a incarcaturilor acestora; g) pescuitul; h) serviciile de interes local pentru desfăşurarea activităţii organelor administraţiei de stat în porturi, în apele naţionale şi alte asemenea; i) construcţii hidrotehnice; j) explorarea şi exploatarea marii sau a fundului marii, conform dispoziţiilor legale . + Articolul 49Remorcherele, slepurile şi tancurile fluviale sau de bunkerare autopropulsate sub pavilion străin pot face manevre la ieşirea şi la plecarea din port sau rada cu navele pe care le-au remorcat. Aceste nave aflate în cursa în porturile româneşti pot efectua remorcarea şi manevra şi a altor nave ale societăţilor cărora le aparţin, chiar dacă aceste nave nu pleacă remorcate de acestea.Ministerul Transporturilor poate autoriza ca operaţiunile prevăzute la art. 48 lit. b), d), e), f) şi i) să se efectueze şi de nave sub pavilion străin. + Secţiunea a III-a Obligaţia de asistenţa şi salvare + Articolul 50Comandantul unei nave sub pavilion român, care primeşte un mesaj indicând ca o nava se afla în pericol, este obligat ca, în măsura în care nu-şi pune în primejdie nava, echipajul sau pasagerii, să se deplaseze cu toată viteza către acea nava, pentru asistenţa şi salvarea persoanelor aflate în pericol la bordul acelei nave.Aceeaşi obligaţie o are comandantul şi în cazul persoanelor aflate în pericol pe ambarcatiuni sau plute de salvare.În caz de imposibilitate sau dacă, în circumstanţele speciale în care s-ar afla, comandantul socoteşte că nu este raţional şi nici necesar sa acorde ajutorul sau, el este obligat sa înscrie în jurnalul de bord motivul pentru care nu poate să facă aceasta. + Articolul 51Comandantul de nava este obligat a acorda, după abordaj, asistenţa celeilalte nave, echipajului şi pasagerilor acesteia şi, în măsura posibilului, a indica celeilalte nave numele propriei sale nave, portul sau de înmatriculare şi portul cel mai apropiat la care va ajunge. + Articolul 52Comandantul unei nave care se afla în călătorie sau este gata de plecare nu mai are obligaţia de a da asistenţa şi salvare, în cazul în care comandantul navei aflate în pericol refuza expres ajutorul, precum şi atunci când s-a primit informaţia ca ajutorul nu mai este necesar.Motivele de neacordare a ajutorului prevăzut în prezentul articol se vor consemna în jurnalul de bord. + Articolul 53Asistenţa şi salvarea navei şi a bunurilor aflate pe aceasta se fac potrivit înţelegerii cu comandantul navei, cu armatorul sau cu operatorul acesteia.Înţelegerea poate fi scrisă sau transmisă prin orice mijloc de comunicaţie şi consemnată în jurnalul de bord.Când nava reprezintă un pericol de navigaţie şi comandantul/armatorul sau operatorul navei întârzie nejustificat încheierea unei înţelegeri pentru asistenţa sau salvare, căpitănia portului în jurisdicţia căreia se afla nava va ordonă salvarea acesteia, pe cheltuiala intereselor navei şi ale mărfii aflate la bordul acesteia, dispoziţiile căpităniei devenind obligatorii. + Articolul 54În toate cazurile de sinistru, calamitate, de pericol sau de interes general, ivite la uscat, în apele portuare şi în rada, căpitănia portului coordonează toate acţiunile şi asigura disciplina în realizarea acestora.Căpitănia va putea cere concursul navelor şi echipajelor aflate în port sau în apropiere, precum şi oricăror persoane care exercită o profesie în port sau lucrează în mod obişnuit pe chei sau în apele naţionale, acestea fiind obligate sa dea sprijinul solicitat şi să respecte ordinele date de capitanie.Actul de confirmare a executării operaţiunilor de salvare în conformitate cu art. 53 alin. 3 şi cu prezentul articol, întocmit de căpitănia portului, având anexat calculul cheltuielilor făcute de persoanele juridice şi fizice creditoare şi verificat şi aprobat de Ministerul Transporturilor, constituie titlu executoriu pentru cheltuielile efectuate cu salvarea navei. + Articolul 55Despre sinistrul navelor străine va fi informat imediat şi oficiul consular al statului al cărui pavilion îl poarta nava.În cazul sinistrului unei nave sub pavilionul unui stat străin cu care statul român a încheiat convenţii internaţionale se vor aplica dispoziţiile din aceste convenţii privind termenele, condiţiile de informare şi relaţiile cu oficiul consular al statului străin. + Articolul 56Acordarea de asistenţa şi salvare a navelor şi condiţiile de executare a acestora, prevăzute în prezenta secţiune, se aplică în mod corespunzător şi în cazul când pe mare sau în apele naţionale se afla în pericol aeronave ori persoane aflate sau căzute de la bordul acestora. + Articolul 57Sistemul de salvare pe mare şi pe apele interioare navigabile se organizează de Ministerul Transporturilor împreună cu Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne.Organizarea posturilor de salvare şi de prim ajutor pe plaja şi în stranduri se face potrivit normelor tehnice stabilite de Ministerul Transporturilor de către persoanele juridice sau fizice cărora le aparţin. + Secţiunea a IV-a Despre retributia pentru asistenţa şi salvare + Articolul 58Asistenţa acordată navelor sau aeronavelor aflate în pericol pe mare şi salvarea lor dau dreptul celui care a acordat asistenţa şi salvatorului la o retributie ce se va stabili ţinând seama de:- pericolul în care s-a aflat nava asistată ori salvata;- promptitudinea intervenţiei şi timpul întrebuinţat pentru aceasta;- pericolul la care s-au expus salvatorii şi mijloacele întrebuinţate;- condiţiile hidrometeorologice pe timpul intervenţiei;- valoarea bunurilor angajate în acţiune;- eforturile depuse;- priceperea dovedită pe timpul intervenţiei;- cheltuielile efectuate pentru intervenţie;- rezultatul util obţinut şi valoarea bunurilor salvate.Prin valoarea bunurilor salvate se înţelege suma la care acestea au fost evaluate, ţinându-se seama de posibilităţile de valorificare, iar dacă au fost vândute, suma rezultată din vânzare, cu scăderea, în ambele cazuri, a impozitelor şi taxelor, precum şi a cheltuielilor. + Articolul 59Cuantumul retributiei, precum şi repartizarea acesteia între salvatori se stabilesc pe baza acordului intervenit între cei interesaţi, iar în lipsa acordului, după caz, de instanţele judecătoreşti, arbitrajele de pe lângă camerele de comerţ şi industrie, în conformitate cu competentele acestora, cu excepţia cazului când prin contractul de salvare încheiat pentru o nava străină s-a prevăzut competenţa unui alt organ jurisdicţional. + Articolul 60Organele jurisdicţionale vor putea reduce sau anula retributia stabilită convenţional sau, după caz, vor putea respinge ori admite numai în parte cererea pentru stabilirea retributiei, dacă salvatorii, prin culpa lor, au făcut necesară asistarea ori salvarea sau dacă ei au săvârşit infracţiunea de furt, tainuire sau vreo alta infracţiune cu privire la bunurile pentru care s-a acordat asistenţa ori salvarea.De asemenea, organele de jurisdicţie pot majoră retributia conventionala cuvenită salvatorilor în cazurile în care meritele acestora au fost mai mari decât cele estimate în contract, atunci când condiţiile de salvare au fost mai grele şi unele cheltuieli mai mari decât cele prevăzute sau când partea salvata a ascuns situaţia reală în care se afla. + Articolul 61Dacă asistenţa de salvare a fost prestată de mai multe nave, retributia se va repartiza între ele potrivit aportului fiecăreia. + Articolul 62Asistenţa şi salvarea navelor remorcate sau a încărcăturii lor de către nava care le remorcheaza dau drept salvatorilor la retributie numai în cazurile când evenimentul nu s-a produs din culpa echipajului remorcherului sau dacă acesta a prestat servicii excepţionale, care nu pot fi considerate ca efectuate în îndeplinirea contractului de remorcare. + Articolul 63Dreptul la acţiune pentru plata de daune, cheltuieli sau retribuţii datorate pentru asistenţa sau salvarea navei ori a încărcăturii se prescrie în termen de 3 ani de la terminarea operaţiunilor. + Articolul 64Comandantul şi ceilalţi membri ai echipajului navelor care au participat la operaţiuni de asistenţa şi salvare, precum şi angajaţii unităţilor de pe uscat, care au contribuit efectiv la organizarea şi lucrările pentru aceste operaţiuni de salvare, sunt îndreptăţiţi a primi o recompensa din retributia de salvare, care se va stabili, de la caz la caz, de Ministerul Transporturilor.Personalul din cadrul Ministerului Transporturilor şi personalul operativ din capitaniile de port, care coordonează sau participa direct la operaţiuni de salvare, au dreptul la o primă de salvare în cuantum de 5% din valoarea neta a retributiei de salvare, pe care beneficiarii primei de salvare sunt obligaţi sa o plătească.Recompensa se acordă şi în cazul când operaţiunile de asistenţa şi salvare au avut loc între nave aparţinând aceleiaşi persoane juridice sau fizice. + Secţiunea a V-a Scoaterea navelor şi a epavelor scufundate în apele naţionale; regimul bunurilor găsite + Articolul 65Navele eşuate, scufundate, părăsite sau abandonate în apele naţionale navigabile reprezintă un pericol pentru siguranţa navigaţiei. + Articolul 66Dacă o nava esueaza sau se scufunda în apele naţionale navigabile, căpitănia portului va fixa un termen armatorului sau operatorului, după caz, pentru începerea activităţii de dezesuare sau ranfluare a navei şi curăţirea fundului apei.În funcţie de situaţia concretă, acest termen va fi cuprins între 10 zile şi 2 luni de la data notificării. În caz de neîndeplinire a acestei obligaţii, administratorul zonei, la solicitarea căpităniei, va executa aceste operaţiuni în contul armatorului. + Articolul 67Orice mărfuri sau alte bunuri scufundate în porturi, rade sau pe căile navigabile vor fi scoase de armatorii sau operatorii navei sau de proprietarii mărfurilor, în termenul stabilit de căpitănia de port.În funcţie de situaţia concretă acest termen va fi cuprins între 10 zile şi 2 luni de la data notificării. În caz de neîndeplinire a acestei obligaţii, administratorul zonei, la solicitarea căpităniei, va executa aceste operaţiuni în contul armatorului şi/sau a intereselor mărfii.Agentul economic care efectuează scoaterea în condiţiile din prezentul articol este în drept sa vândă, cu avizul căpităniei, bunurile ce nu se pot păstra sau a căror conservare necesita o cheltuiala prea mare faţă de valoarea lor, sumele obţinute urmând a fi conservate. + Articolul 68După terminarea operaţiunilor de scoatere a navei şi încărcăturii, căpitănia portului din zona căreia s-a întâmplat sinistrul va face publicitate pentru înştiinţarea persoanelor interesate, invitandu-le sa dovedească drepturile ce le au asupra bunurilor salvate.Înştiinţarea se va face prin publicarea anunţului într-un ziar local, într-unul naţional şi într-unul internaţional şi prin afişare la sediul căpităniei portului.Dacă în termen de 3 luni de la data înştiinţării cei interesaţi nu se prezintă pentru a-şi lua în primire bunurile salvate, se poate proceda la vânzarea acestora şi consemnarea sumei rezultate după scăderea cheltuielilor efectuate cu ocazia operaţiunilor de ranfluare a navei, a remuneraţiei de salvare, a taxelor şi sumelor datorate bugetului şi a altor cheltuieli rezultate din îndeplinirea procedurii prevăzute în prezentul articol.Dacă până la împlinirea unui an de la data consemnarii sumei rezultate din vânzare cei interesaţi nu şi-au valorificat drepturile sau dacă pretenţiile formulate înlăuntrul aceluiaşi termen în faţa organelor de jurisdicţie au fost respinse prin hotărâre definitivă, suma consemnată se face venit statului. + Articolul 69În cazul când se considera ca esuarea sau scufundarea unei nave în porturi, rade, canale de acces, în locuri de intrare şi ieşire a navelor constituie un pericol iminent pentru navigaţie, căpitănia portului va dispune ca armatorul sau operatorul sa procedeze, în maximum 24 de ore de la notificare, la scoaterea navei şi la curăţirea fundului apei, cu respectarea art. 48 şi 49 alin. 2.În caz de neincepere în termenul stabilit a îndeplinirii acestor obligaţii, la dispoziţia căpităniei, se va proceda la efectuarea operaţiunilor în contul operatorului sau al armatorului.În situaţii excepţionale, în care pericolul de navigaţie sau poluare determina acţiune imediata, căpitănia poate ordonă efectuarea operaţiunilor fără notificarea de 24 ore. + Articolul 70Dacă proprietarul, armatorul sau reprezentantul lor nu restituie cheltuielile, nava şi toate bunurile recuperate în condiţiile articolului precedent vor fi vândute, conform art. 68, pentru acoperirea cheltuielilor, eventuala diferenţa rămânând la dispoziţia proprietarului, după plata creanţelor care grevează nava.În cazul când cheltuielile de scoatere a navei întrec suma obţinută prin vânzare, proprietarul, armatorul sau reprezentanţii lor rămân obligaţi a plati diferenţa. + Articolul 71Actul de confirmare a execuţiei operaţiunilor prevăzute de art. 66 şi 69 alin. 2, întocmit de căpitănia portului sau, după caz, de autorităţile publice locale, având anexat calculul cheltuielilor, întocmit de unitatea creditoare şi verificat de Ministerul Transporturilor, constituie un titlu executoriu pentru cheltuielile efectuate cu scoaterea, paza şi administrarea bunurilor salvate, precum şi cu curăţirea fundului apei.Executarea de către unitatea creditoare a acestui titlu asupra navei sau încărcăturii recuperate se face cu prioritate înaintea oricărei alte creanţe. + Articolul 72Bunurile găsite în apele naţionale ori aruncate de apa pe plaja, ţărm sau cheiuri se predau, în termen de 10 zile, căpităniei de port celei mai apropiate ori celui mai apropiat organ al poliţiei sau celui care le-a pierdut. Organul căruia i s-a predat bunul procedează potrivit dispoziţiilor legale referitoare la bunurile găsite.Bunurile găsite în apele de frontieră, provenite de pe teritoriul statelor vecine, vor fi înapoiate autorităţilor competente ale acestor state prin organele de graniceri. + Articolul 73Armele, munitiile, materiile explozive, precum şi orice alte bunuri a căror deţinere fără drept este sancţionată potrivit legii penale, găsite în condiţiile art. 72, se predau de îndată celui mai apropiat organ al poliţiei, care va proceda potrivit dispoziţiilor legale privind regimul acestor bunuri. + Articolul 74Persoanele care predau în termen bunurile prevăzute în art. 72 alin. 1 au dreptul la o recompensa al, carei cuantum poate fi de până la a treia parte din valoarea lor, pentru bunurile găsite în apele naţionale, şi de până la a 10-a parte, pentru bunurile găsite pe plaja, ţărm sau pe cheiuri.Persoanele care predau în termen bunurile prevăzute în art. 72 alin. 1 şi de îndată bunurile prevăzute în art. 73 au dreptul la rambursarea cheltuielilor făcute pentru recuperarea şi predarea lor. + Articolul 75Nerespectarea dispoziţiilor prevăzute în art. 72 şi 73 se sancţionează potrivit legii penale. + Secţiunea a VII-a Regimul operaţiunilor de pilotaj + Articolul 76Căile navigabile, porturile, radele şi bazinele portuare în care pilotajul este obligatoriu se stabilesc de Ministerul Transporturilor.În apele navigabile pentru care regimul de pilotare a navelor este reglementat prin convenţii bilaterale sau multilaterale intervenite între ţările riverane interesate, la care România este parte, zonele de pilotaj obligatorii sunt cele fixate în baza acestor convenţii. + Articolul 77Pilotii fac parte din personalul navigant.Pilotul asista pe comandantul navei şi este obligat sa furnizeze acestuia informaţiile complete şi corecte pentru efectuarea în siguranţa a manevrei.Comandantul este obligat sa pună la dispoziţia pilotului datele necesare asupra caracteristicilor de manevra a navei.Pe timpul cat este la bord, pilotul nu înlocuieşte pe comandant la comanda navei, acesta continuand să fie răspunzător de manevra navei sale şi de orice daune rezultate din operaţiunile de manevra. + Articolul 78Pilotul nu poate părăsi nava decât după ce a fost înlocuit sau nava a fost ancorata ori legată la locul destinat, iar la plecarea din port, până ce nava nu a ieşit din zona de pilotaj.În timpul serviciului la bordul navei pe care a fost însărcinat sa o piloteze, pilotul are drept la hrana, precum şi la cazare, dacă este cazul, în aceleaşi condiţii ca şi ofiţerii de la bord.Pilotul care efectuează operaţiunile prevăzute în prezenta secţiune nu face parte din echipajul navei pilotate. + Articolul 79Modul de recrutare, şcolarizare şi brevetare a piloţilor, precum şi efectuarea serviciului de pilotaj se stabilesc de Ministerul Transporturilor.Pentru zonele speciale din apele navigabile, supuse reglementărilor unor convenţii încheiate între statul român şi statele riverane interesate, condiţiile se stabilesc potrivit acestor convenţii. + Articolul 80Pentru serviciile de pilotaj se percep tarife stabilite potrivit dispoziţiilor legale.Sunt scutite de plată taxelor de pilotaj: a) navele militare române şi străine; b) navele întrebuinţate la un serviciu public, de întreţinere sau pentru controlul şi supravegherea navigaţiei, precum şi cele întrebuinţate în cazuri de pericol şi inundaţii; c) navele-şcoala, spital şi de sport. + Articolul 81Pilotii fluviali care prestează serviciul permanent la bordul navelor fluviale fac parte din echipajul navei şi li se aplică prevederile legale referitoare la echipaj. + Articolul 82Ministerul Transporturilor stabileşte zonele de pilotaj obligatoriu. Aceasta activitate poate fi concesionata la una sau maximum doua societăţi - persoane juridice. Condiţiile de concesionare se stabilesc prin caiet de sarcini emis de administratorul zonei. + Articolul 83Activitatea de pilotaj poate fi efectuată numai de persoane juridice sau fizice autorizate de Ministerul Transporturilor. + Capitolul 5 Supravegherea şi controlul navigaţiei în porturi şi în apele naţionale + Secţiunea I Regimul zonei maritime fluviale şi al altor cai navigabile + Articolul 84În zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, lucrările şi orice alte instalaţii şi amenajări care ar putea împiedica circulaţia ar ascunde amenajările făcute în interesul navigaţiei, pe terenuri, maluri sau în porturi, ori ar împiedica folosirea normală a acestor amenajări, se pot executa numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor şi, după caz, şi a Ministerului Apărării Naţionale.Categoriile de lucrări vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor. + Articolul 85Ministerul Transporturilor poate dispune, în zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, instalarea de semne, balize şi alte semnale de navigaţie, de zi şi de noapte, pe toată întinderea malurilor şi a apelor, în punctele pe care le va socoti necesare pentru siguranţa navigaţiei. În acest scop se vor putea efectua, potrivit dispoziţiilor legale, defrisarile necesare menţinerii vizibilitatii semnelor şi mijloacelor de semnalizare, iar materialul rezultat din defrişare va fi depozitat la dispoziţia organelor silvice.Cheltuielile de instalare şi întreţinere vor fi suportate de organele însărcinate cu întreţinerea căilor navigabile, a lacurilor şi a porturilor.Instalarea în afară zonei maritime, fluviale sau a altor cai navigabile a semnelor, balizelor şi a celorlalte semnale de navigaţie prevăzute în alin. 1 se va face cu acordul deţinătorului de teren. + Articolul 86Lucrările în albia apelor navigabile, inclusiv dragajele, extractiile de produse de balastiera şi altele asemenea se pot executa numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor. + Articolul 87Instalarea ori construirea de poduri sau instalarea de conducte ori cabluri peste sau sub apele navigabile se va face în condiţiile legii şi cu autorizarea Ministerului Transporturilor. Beneficiarii acestor instalaţii şi construcţii sunt obligaţi a le marca potrivit regulilor privind semnalizarea în navigaţie. + Secţiunea a II-a Regimul operaţiunilor de navigaţie în porturi şi în apele naţionale + Articolul 88Navele de orice categorie, indiferent de pavilion, intrand în apele sau porturile româneşti, sunt obligate să respecte dispoziţiile privind intrarea şi navigaţia în apele naţionale, staţionarea, operarea şi plecarea din porturi, prevăzute de dispoziţiile legilor şi ale reglementărilor româneşti. + Articolul 89Navele, indiferent de pavilion, pot acosta sau ancora la ţărm în afară limitelor porturilor, numai în locurile fixate în acest scop, organizate sau marcate prin semnale, cu excepţia cazurilor de forta majoră având drept consecinţa imposibilitatea continuării navigaţiei.Cazurile de forta majoră invocate de comandantul navei se verifica şi se atesta de căpitănia portului în zona căreia s-a produs evenimentul sau de aceea a portului de destinaţie.Locurile de acostare şi ancorare în afară limitelor porturilor aflate în apele de frontieră sau în marea teritorială se vor stabili de organele Ministerului Transporturilor, cu acordul organelor de graniceri.În cazurile de forta majoră, comandantul navei este obligat sa anunţe imediat şi primul post de graniceri sau de poliţie. + Articolul 90Dacă nava este autorizata să facă operaţiuni în puncte izolate, în afară limitelor portului şi unde nu se afla organe ale căpităniei de port, se vor îndeplini formalităţile de sosire cerute de reglementările în vigoare, ca şi când aceasta ar fi intrat în port.Condiţiile în care vor fi îndeplinite aceste formalităţi vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor. + Articolul 91Când, în caz de forta majoră, incarcatura este descarcata de pe nava, în totalitate sau în parte, pe ţărm, în afară porturilor, se vor anunta de îndată, prin orice mijloace, căpitănia portului cea mai apropiată şi primul post de graniceri sau de poliţie. + Articolul 92Navele care operează în afară limitelor porturilor nu pot fi legate mai mult de doua în aceeaşi dana. + Secţiunea a III-a Exercitarea activităţii de supraveghere a navigaţiei de către capitaniile de port + Articolul 93Pentru exercitarea activităţii de supraveghere şi control a ordinii navigaţiei, capitaniile de port au dreptul de vizita, la orice ora din zi sau din noapte, la bordul oricărei nave, indiferent de pavilion, aflată în porturi şi în afară acestora, în limitele apelor naţionale. + Articolul 94Capitaniile de port vor interzice libera navigaţie în apele naţionale, precum şi operaţiunile de încărcare-descărcare şi transbord sau legătură cu uscatul navelor care nu au acte de bord sau nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în acestea, precum şi navelor care nu au obţinut permisul de acostare şi autorizare de libera practica în port, dat de organele sanitare după vizitarea navei. + Articolul 95Căpitănia portului nu va admite plecarea din port sau rada dacă: a) lipsesc actele de bord cerute sau acestea nu sunt valabile; b) navele maritime au gaura de apa la bord; c) navele fluviale au gaura de apa la corp; d) funcţionarea instalaţiilor de guvernare şi a celor de ancorare este defectuoasă; e) nava nu este înzestrată cu suficiente mijloace de salvare, de stingere a incendiului, cu pompe de evacuare, mijloace de semnalizare şi de ancorare sau babalele nu prezintă siguranţa; f) incarcatura de pe punte periclitează stabilitatea navei sau împiedica vizibilitatea în navigaţie; g) stivuirea şi arimarea mărfurilor în magazii sunt defectuoase, periclitand siguranţa navigaţiei; h) pescajul maxim stabilit în actele navei este depăşit; i) numărul pasagerilor imbarcati depăşeşte cifra arătată de certificatul care stabileşte numărul de călători admis; j) membrii echipajului nu poseda brevete sau certificate prevăzute de legile statului sub al cărui pavilion se afla nava; k) la bordul navei nu se afla personalul necesar siguranţei navigaţiei; l) instalaţiile destinate prevenirii poluarii nu sunt în stare eficienta de funcţionare; m) în orice alte cazuri, când siguranţa navei este periclitata. + Articolul 96Căpitănia portului nu va elibera actele de bord şi permisul de plecare acelor nave care nu au achitat tarifele, taxele, eventualele amenzi şi despăgubiri la care sunt obligate, potrivit dispoziţiilor legale, faţă de căpitănia de port sau de alte organe portuare.Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada şi în cazul când s-a cerut aceasta, prin adresa scrisă, de către un organ al administraţiei locale sau centrale, de organele jurisdicţionale ori de cele ale parchetelor. + Articolul 97Navele pot fi oprite de a pleca din port sau rada şi în cazurile când căpitănia primeşte reclamaţii scrise prin care se cere reţinerea navei, pentru pretenţii de neplata mărfii încărcate, pretenţii rezultând din avaria comuna, avarii, abordaje, asistenţa sau salvare, despăgubiri, taxe, tarife şi alte asemenea.În cazurile prevăzute în prezentul articol reţinerea încetează dacă proprietarul navei a depus o garanţie suficienta în raport cu suma pretinsa sau dacă, în termen de 24 ore de la reţinerea navei, nu s-a primit o confirmare printr-o încheiere judecătorească de punere sub sechestru.În calculul acestor ore nu se iau în considerare orele din zilele nelucrătoare. + Articolul 98Răspunderea pentru reţinerea nejustificată a navei o poarta acela la cererea căruia a fost reţinută nava. + Articolul 99Prevederile art. 93, 95, 96 şi 97 nu se aplică navelor militare şi navelor sub pavilion străin folosite pentru servicii guvernamentale. + Articolul 100Capitaniile de port primesc reclamaţiile referitoare la încălcări ale regimului navigaţiei care au avut loc pe nave, în porturi, pe ţărm, rapoarte privind sinistrele, abordajele şi orice avarie şi efectuează cercetări, administrand probe şi încuviinţând expertize, în limitele competentei lor.De asemenea, capitaniile de port primesc reclamaţiile şi plângerile referitoare la abateri în legătură cu navigaţia sau care au avut loc pe nave în porturi, pe coaste şi pe maluri, fac cercetări în limita competentei lor şi, în caz de vinovăţie, procedează potrivit legii.Capitaniile de port pot proceda şi din oficiu la cercetarea accidentelor de navigaţie şi la alte cercetări la care au calitatea de a se sesiza din oficiu. + Articolul 101Atunci când o nava s-a pierdut sau a fost abandonată de echipaj ori numai de comandant, în urma unui naufragiu sau a unui sinistru, căpitănia portului procedează neîntârziat la cercetarea cauzelor şi împrejurărilor în care acesta s-a produs şi ia măsurile necesare pentru conservarea probelor materiale în vederea continuării cercetărilor şi a stabilirii raspunderilor.Căpitănia portului face cercetări chiar dacă sinistrul priveşte o nava sub pavilion străin. + Capitolul 6 Dispoziţii finale + Articolul 102Faptele care constituie infracţiuni şi contravenţii la regimul navigaţiei civile se stabilesc prin lege. + Articolul 103În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, Ministerul Transporturilor va elabora şi va supune aprobării Guvernului regulamentul de aplicare a prezentei ordonanţe. + Articolul 104Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, HCM nr. 40/1973 pentru aprobarea Regulamentului cuprinzând norme cu privire la navigaţia civilă, publicată în Buletinul Oficial nr. 7 din 25 ianuarie 1973, Decretul nr. 443/1972 privind navigaţia civilă, publicat în Buletinul Oficial al României nr. 132 din 23 noiembrie 1972, cu excepţia capitolului VI - "Infracţiuni", precum şi orice dispoziţie contrară se abroga.PRIM-MINISTRUVICTOR CIORBEAContrasemnează:---------------Ministrul transporturilor, Traian Basescu----------------
| EMITENT |
În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, al art. 1 lit. h) din Legea nr. 134/1997 pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi al art. 8 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile,Guvernul României emite următoarea ordonanţa: + Capitolul 1 Dispoziţii generale + Articolul 1Ministerul Transporturilor este autoritate de stat în domeniul navigaţiei civile din România. + Articolul 2Activitatea de navigaţie civilă consta în: a) transporturi publice de călători şi mărfuri pe apa, precum şi prestaţii auxiliare în apele naţionale efectuate de către persoane fizice sau persoane juridice; b) transporturi pe apa, în interes propriu, efectuate de persoane fizice, persoane juridice sau instituţii de stat, care utilizează transportul pe apa numai ca activitate accesorie obiectului lor de activitate, direct legată de realizarea obiectului propriu de activitate sau de către persoane fizice pentru satisfacerea cerinţelor proprii de transport pe apa, pentru sport sau agrement; c) activităţi de încărcare/descărcare, reparaţii, agenturare, aprovizionare, asigurare cu echipaje şi navlosire a navelor şi alte asemenea.Activităţile prevăzute în prezentul articol se efectuează de persoane fizice sau persoane juridice autorizate de Ministerul Transporturilor. + Articolul 3Supravegherea şi controlul navigaţiei în apele naţionale, a navigaţiei navelor sub pavilion român, precum şi a navelor arborand pavilion străin dar aparţinând unor persoane fizice sau juridice române în marea libera, se exercită de către Ministerul Transporturilor.Supravegherea şi controlul navigaţiei pentru sport, agrement sau de interes local pe lacuri şi alte ape interioare, cu excepţia lacurilor maritime şi a Dunării, se exercită de către autorităţile publice locale, cu avizul Ministerului Transporturilor. + Articolul 4Urmărirea asigurării condiţiilor tehnice de navigabilitate pentru navele române sau străine, aflate în proiectare, construcţie, reparatie sau în navigaţie în apele naţionale se exercită de către Ministerul Transporturilor. + Articolul 5Apele naţionale navigabile ale României sunt formate din marea teritorială şi apele interioare navigabile.Regimul şi întinderea marii teritoriale se stabilesc prin lege.În sensul prezentei ordonanţe, constituie ape interioare navigabile ale României: a) fluviile, râurile, canalele şi lacurile situate în interiorul teritoriului României, pe portiunile navigabile; b) apele navigabile de frontieră, de la malul românesc până la linia de frontieră; c) apele maritime considerate, potrivit legii, ape interioare.Ministerul Transporturilor, cu avizul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, al Ministerului Industriei şi Comerţului şi al Departamentului pentru Administraţie Publică Locală, stabileşte nominal şi pe porţiuni apele navigabile ale României. Pentru apele de frontieră se va tine seama şi de acordurile bilaterale privind regimul frontierei de stat. + Articolul 6Constituie zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile fasia de teren situata în lungul ţărmului marii teritoriale sau al apelor interioare navigabile, pe o latime de 30 de metri.În cazuri justificative, Ministerul Transporturilor poate mari lăţimea zonei maritime, fluviale sau a altor cai navigabile, cu avizul celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat interesate.În porturi, zona maritima, fluviala sau a altor cai de navigaţie coincide cu incinta portuara. + Articolul 7Regulile de navigaţie în marea teritorială, în apele interioare şi în porturile româneşti se stabilesc de Ministerul Transporturilor în conformitate cu reglementările naţionale şi cu acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte. + Capitolul 2 Despre mijloace de transport pe apa + Secţiunea I Despre nave în general + Articolul 8Nava este mijlocul de navigaţie utilizat pentru realizarea activităţii de transport şi a altor servicii pe apa.Sunt nave în înţelesul prezentei ordonanţe navale maritime, fluviale şi alte nave de navigaţie interioară, inclusiv ambarcatiunile mici, precum şi echipamente plutitoare cum ar fi dragi, elevatoare, macarale plutitoare şi alte asemenea, cu sau fără propulsie. + Articolul 9Construcţiile plutitoare care în mod normal nu sunt destinate deplasarii sau efectuării lucrărilor speciale pe căile navigabile, cum ar fi docuri, debarcadere, pontoane, hangare pentru nave şi altele asemenea, sunt considerate instalaţii plutitoare. + Articolul 10Fac parte din nava instalaţiile, maşinile şi motoarele care asigura propulsia navei sau produc o alta acţiune mecanică, cu mecanismele şi mijloacele necesare transmiterii acestei acţiuni, toate obiectele necesare navigaţiei, diferitelor manevre, siguranţei navei, salvării vieţii umane, prevenirii poluarii, comunicaţiilor, igienei şi exploatării potrivit destinaţiei navei, chiar când acestea ar fi scoase de pe nava pentru un timp limitat, precum şi proviziile. + Articolul 11Orice nava trebuie să aibă actele de bord cerute de reglementările naţionale, precum şi pe cele prevăzute în convenţiile internaţionale la care România sau ţara de pavilion este parte.Se recunosc ca valabile actele de bord şi brevetele echipajelor, eliberate de organele competente ale tarii de pavilion navelor sub pavilion străin şi echipajelor acestora. + Articolul 12Dreptul de vizita, inspecţie, intervenţie şi de a efectua cercetări la bordul unei nave străine ce se afla în porturi sau în apele naţionale româneşti se exercită potrivit legii române, precum şi în conformitate cu convenţiile internaţionale la care România este parte. + Secţiunea a II-a Transmiterea şi constituirea de drepturi reale asupra navelor + Articolul 13Navele aparţinând persoanelor juridice sau fizice române pot fi transmise în proprietate sau în folosinţă altor persoane juridice sau fizice române sau străine, în condiţiile legii.Constituirea de drepturi reale asupra navelor aparţinând persoanelor juridice sau fizice române în favoarea altor persoane juridice sau fizice române sau străine este permisă în condiţiile legii. + Secţiunea a III-a Înscrierea navelor şi transcrierea constituirii, transmiterii şi stingerii drepturilor reale asupra navelor + Articolul 14Dobândirea şi transmiterea dreptului de proprietate asupra navelor, precum şi constituirea, transmiterea sau stingerea altor drepturi reale asupra acestora, se transcriu în registrele matricole sau de evidenta, prevăzute la art. 18, ţinute de capitaniile de port, făcându-se totodată menţiune şi pe actul de naţionalitate sau în carnetul de ambarcatiune. + Articolul 15Contractul de construcţie de nave va fi transcris în registrele de nave în construcţie ale căpităniei portului în raza căruia se afla şantierul naval.În aceste registre se vor transcrie şi eventualele transmiteri de proprietate, precum şi constituirile sau stingerile de drepturi reale asupra navelor, intervenite până la obţinerea actelor de naţionalitate.Navele nou construite ori dobândite de la persoane juridice sau fizice străine pot naviga sub pavilion român în perioada de la lansarea la apa sau respectiv de la intrarea în vigoare a actului de dobândire, până la eliberarea actului de naţionalitate, în urma înscrierii în registrul de evidenta centralizata al Ministerului Transporturilor, cu permis provizoriu de arborare a pavilionului român eliberat de căpitănia portului de plecare - dacă nava se afla într-un port românesc - sau de misiunea diplomatică a României, în cazul când locul de plecare al navei este în străinătate.Lansarea la apa a navelor nou construite se poate face numai cu aprobarea căpităniei de port în raza căreia se executa operaţiunea, după prezentarea de către constructor a autorizaţiei emise în acest scop de către societatea de clasificare care a efectuat supravegherea construcţiei. + Articolul 16Pentru cunoaşterea constituirii sau a transmiterii de drepturi reale asupra navelor şi pentru stabilirea actelor de bord pe care trebuie să le posede, evidenta navelor se tine avându-se în vedere împărţirea lor în următoarele categorii: a) categoria I cuprinde navele cu propulsie proprie cu o putere mai mare de 45 CP, velierele construite pentru călătorii de lungă durata şi navele cu sau fără propulsie cu o capacitate de încărcare de peste 10 tone metrice, inclusiv echipamentele plutitoare fără propulsie cu deplasament de peste 15 tone; b) categoria a II-a cuprinde toate celelalte nave. + Articolul 17Fiecare nava autopropulsata din categoria I trebuie să aibă un nume care să o distinga de celelalte nave.Navele fără propulsie din categoria I, precum şi navele din categoria a II-a, trebuie să poarte un număr de identificare.Numele sau, după caz, numărul atribuit va fi înscris în evidente, precum şi pe corpul navei.La atribuirea numelui sau a numărului de identificare a navei se vor avea în vedere şi prevederile acordurilor cu privire la regimul frontierei de stat, încheiate în România cu statele vecine.Numele sau numărul şi modul de înscriere pe corp şi suprastructura a acestora se stabilesc de Ministerul Transporturilor. + Articolul 18Înscrierea navelor în evidente se face după cum urmează: a) Navele de naţionalitate română care fac parte din categoria I se înscriu în registre matricole.La cererea de înscriere în registrul matricol se vor anexa actele de dobândire a navei, inclusiv actul de radiere a inscrierilor anterioare, dacă este cazul, actele de verificare şi atestare a stării tehnice a construcţiei navei, autorizaţiile de lansare la apa şi de navigaţie, precum şi actele de tonaj şi fotografiile navei.După înscrierea navei în registrul de evidenta centralizata ţinut de Ministerul Transporturilor se eliberează actul de naţionalitate.În cazul contractelor de închiriere a navelor pentru perioade mai mari de un an între armatori şi operatori români, la solicitarea operatorilor şi cu acordul armatorului, după înscrierea de menţiuni în registrele de nave ale capitaniilor de port şi în registrul centralizat al Ministerului Transporturilor, se poate elibera un act de naţionalitate pe numele operatorului, cu condiţia predării prealabile de către armator a actului de naţionalitate iniţial, care se va păstra la Ministerul Transporturilor pe perioada derulării contractului sau până la o noua solicitare a armatorului.Actul de naţionalitate iniţial se înapoiază armatorului după înscrierea menţiunilor în registrul capitaniilor de port şi în registrul centralizat al Ministerului Transporturilor şi după predarea actului de naţionalitate emis pe numele operatorului.Actul de naţionalitate emis pe numele operatorului nu îi conferă acestuia vreun drept de proprietate asupra navei, iar constituirea unor drepturi reale asupra acesteia se poate face numai cu acordul expres al armatorului.Se înscriu în registrul de nave şi navele care au purtat pavilion străin şi sunt închiriate de persoane juridice sau fizice române, numai după scoaterea din evidenta sau suspendarea dreptului de arborare a pavilionului de către autoritatea competentă a statului respectiv. b) Navele de naţionalitate română care fac parte din categoria a II-a se înscriu în registre de evidenta.La cererea de înscriere în registrul de evidenta se vor anexa actele de dobândire, inclusiv actul de radiere a inscrierilor anterioare, dacă este cazul, actul de constatare a stării tehnice a navei, cu caracteristicile ei, iar la cele cu motor şi fotografiile navei. + Articolul 19Scoaterea din evidenta a navelor se face prin menţionarea în registru a cauzelor care au determinat-o, cum ar fi pierderea naţionalităţii române, dezmembrarea, pierderea navei în urma unui naufragiu, incendiu, eşuare sau alte împrejurări.În caz de pierdere a naţionalităţii române, transcrierea transmiterii de proprietate nu se poate face decât după predarea la căpitănia portului a certificatului de naţionalitate română şi a celorlalte acte de bord. + Articolul 20Regimul de înscriere a navelor şi de transcriere a transmiterii, constituirii sau stingerii drepturilor reale asupra navelor se aplică şi echipamentelor plutitoare, acestea fiind considerate de categoria I, în cazul când depăşeşte 15 tone deplasament, şi de categoria a II-a când au deplasamentul până la 15 tone inclusiv. + Articolul 21Constituirile ori transmiterile de drepturi reale asupra navelor şi echipamentelor plutitoare, precum şi stingerea acestor drepturi, care nu sunt transcrise în evidentele de înmatriculare potrivit art. 14, 15 şi 20, nu sunt opozabile faţă de terţi. + Articolul 22Organele care ţin registrele matricole şi pe cele de evidenta eliberează certificate privind menţiunile cuprinse în aceste registre, la cererea celor interesaţi. + Secţiunea a IV-a Naţionalitatea navei şi dreptul de a purta pavilion român + Articolul 23Navele au naţionalitatea statului al cărui pavilion sunt autorizate sa-l poarte. + Articolul 24Guvernul României, prin Ministerul Transporturilor, acorda dreptul de arborare a pavilionului român sau poate dispune suspendarea sau retragerea acestui drept.Dreptul de arborare a pavilionului român se acordă: a) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice române; b) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice străine, care au sediul unei filiale sau domiciliul în România; c) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice străine închiriate de persoane fizice sau juridice române. + Articolul 25Navele care arboreaza pavilionul român sunt de naţionalitate română şi nu pot naviga sub pavilionul altui stat.Navele autorizate sa navigheze sub pavilionul statului român vor avea la bord actele care să ateste dreptul de arborare a pavilionului român şi actele cerute de legislaţia română şi de convenţiile internaţionale la care România este parte. + Articolul 26La cererea armatorului, se suspenda dreptul de arborare a pavilionului român navelor închiriate persoanelor juridice sau fizice străine.În aceasta situaţie, armatorul navei va prezenta căpităniei portului de înregistrare actul de naţionalitate în vederea arhivarii.Dreptul de arborare a pavilionului român se retrage în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile de la art. 24.Navele nou construite în santierele din România, care au ca beneficiari persoane juridice sau fizice străine, vor naviga în perioada probelor de mare, pe baza unui permis provizoriu de arborare a pavilionului român, emis de căpitănia portului în raza căruia a fost executată construcţia, la cererea constructorului.După perfectarea actelor de predare-primire şi prezentarea acestora la căpitănia portului, navele vor naviga în baza actului de naţionalitate emis de autoritatea competentă a statului de înregistrare sau a unui permis provizoriu emis de misiunea diplomatică a statului respectiv. + Capitolul 3 Despre personalul de navigaţie + Secţiunea I Dispoziţii generale privind personalul de navigaţie + Articolul 27Personalul care participa la realizarea activităţilor de navigaţie civilă este alcătuit din personal navigant (marinari) şi personalul de uscat.Este marinar de navigaţie civilă orice persoană care îndeplineşte condiţiile de calificare profesională cerute pentru prestarea unui serviciu la bord, poseda carnet de marinar şi este înscris ca personal navigant în registrele matricole ale unei capitanii de port. + Articolul 28Personalul navigant imbarcat este alcătuit din totalitatea marinarilor care îndeplinesc o funcţie la bordul unei nave şi sunt înscrişi în rolul de echipaj al acesteia.Pentru exercitarea fiecăruia din serviciile la bord este necesară îndeplinirea unor condiţii de vârsta, studii, stagiu şi brevet sau certificat de capacitate, precum şi a unor condiţii psihofiziologice, corespunzătoare funcţiei, stabilite de Ministerul Transporturilor.Sunt asimilaţi personalului navigant inspectorii de navigaţie civilă şi ofiţerii din cadrul capitaniilor de port.Personalul de uscat este format din specialişti care ocupa funcţii echivalente şi concura la siguranţa navigaţiei în instituţiile sau societăţile în care îşi desfăşoară activitatea. Funcţiile echivalente la uscat se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei ordonanţe.Pentru persoanele fizice care exercită activităţi de navigaţie pe ambarcatiuni de agrement sau pentru transport în interes propriu, Ministerul Transporturilor va stabili portiunile din apele naţionale navigabile pentru folosirea cărora este necesară îndeplinirea vreuneia din condiţiile prevăzute pentru personalul navigant de pe navele comerciale, tehnice şi cele pentru serviciile necomerciale şi posedarea unui permis de conducere de ambarcatiune. + Articolul 29Personalul de specialitate al santierelor care participa la efectuarea probelor navelor nou construite sau ieşite din reparaţii va fi ambarcat, pe perioada probelor, fără a poseda carnet de marinar.Ministerul Transporturilor va stabili personalul navigant care trebuie să fie ambarcat pe aceste nave, pe perioada probelor, în afară personalului de specialitate al şantierului constructor. + Articolul 30Ambarcarea la bordul navelor şi a altor persoane decât a celor care formează echipajul navei se poate face în limita stricta a mijloacelor de salvare existente la bord, cu acordul şi pe răspunderea proprietarului navei şi cu aprobarea căpităniei din portul de ambarcare. + Secţiunea a II-a Despre echipajul navei + Articolul 31Personalul navigant ambarcat, inclusiv comandantul navei, formează echipajul nave şi se împarte pe locuri de muncă, astfel: a) de punte; b) de maşini; c) de telecomunicaţii; d) medico-sanitar; e) administrativ şi auxiliar. + Articolul 32Din punct de vedere al ierarhiei, echipajul se împarte astfel:- comandant;- navigatori cu brevete (ofiţeri);- navigatori cu certificate de capacitate;- alţi membri de echipaj.Structura ierarhiei şi atribuţiile funcţiilor la bordul navelor se stabilesc de Ministerul Transporturilor prin regulamentul serviciului la bordul navelor.Regulamentul serviciului la bord se completează cu circulare şi instrucţiuni emise de armatori şi operatori, în măsura în care acestea nu contravin regulamentului serviciului la bord.Pentru desfăşurarea în condiţii de securitate a activităţii la bord şi pentru siguranţa navigaţiei, toate navele vor avea la bord personalul menţionat în certificatul pentru echipajul minim de siguranţă. + Articolul 33Funcţiile ce pot fi îndeplinite pe baza brevetelor sau certificatelor de capacitate sunt numai cele prevăzute în aceste acte. + Articolul 34Brevetele şi certificatele de capacitate se obţin după trecerea unui examen susţinut în faţa unei comisii stabilite de Ministerul Transporturilor.Ambarcarea marinarilor care au întrerupt serviciul la bord pentru o perioadă mai mare de 5 ani se va putea face numai după reconfirmarea brevetului sau a certificatului de capacitate, acordată de către unitatea emitenta.Procedura de reconfirmare a brevetelor şi certificatelor de capacitate se stabileşte de Ministerul Transporturilor. + Articolul 35În vederea înscrierii la examen pentru obţinerea unui brevet sau certificat de capacitate, personalul navigant este obligat sa participe la cursuri de pregătire şi perfecţionare, în conformitate cu reglementările naţionale şi convenţiile internaţionale la care România este parte.Ministerul Transporturilor va emite reglementări cu privire la durata şi conţinutul cursurilor de pregătire, la modul de obţinere a brevetelor şi certificatelor de capacitate, precum şi cu privire la anularea sau suspendarea certificatelor de capacitate şi a brevetelor dobândite prin examen. + Articolul 36Echipajul navelor sub pavilion român va fi format, de regula, din marinari români.În cazul unor situaţii deosebite, când armatorul sau operatorul nu poate asigura completarea echipajului cu marinari români, va putea ambarca marinari străini care îndeplinesc condiţiile de capacitate profesională cerute de legea română.La navele care arboreaza pavilion român, funcţia de comandant poate fi îndeplinită numai de un cetăţean român, posesor al brevetului sau certificatului de capacitate corespunzător funcţiei.În situaţii excepţionale şi numai cu aprobarea Ministerului Transporturilor, la bordul navelor arborand pavilion român comandantul poate fi de alta naţionalitate decât cea română.Marinarii străini angajaţi pe navele sub pavilion român sunt obligaţi să respecte legislaţia română şi au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi marinarii cetăţeni români. + Articolul 37Marinarii cetăţeni români, posesori ai unui certificat de capacitate sau brevet eliberat de autorităţile române, se pot angaja pe nave sub pavilion străin numai prin agenţii de echipaje autorizate de Ministerul Transporturilor şi cu notificarea celei mai apropiate capitanii de port cu privire la data începerii contractului, numele armatorului sau al operatorului, numele navei şi portul de ambarcare.Nerespectarea procedurilor din prezentul articol duce la imposibilitatea verificării strategiilor de ambarcare - condiţie esenţială pentru înscrierea la examenele de brevet sau certificat de capacitate. + Secţiunea a III-a Drepturile şi obligaţiile personalului navigant + Articolul 38Încheierea, modificarea şi desfacerea contractului de muncă al personalului navigant se efectuează potrivit legislaţiei muncii.Dacă desfacerea contractului de muncă a intervenit în afară porturilor româneşti, operatorul sau armatorul navei au obligaţia repatrierii pe proprie cheltuiala a personalului navigant al cărui contract de muncă a fost desfăcut. + Articolul 39Personalul, navigant are dreptul la cazare gratuita pe nava, la hrana şi diurna în valută pe timpul cat se afla ambarcat, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă şi prin contractul individual de ambarcare. + Articolul 40Pentru echipamentul propriu pierdut sau distrus în timpul ambarcarii, din cauza serviciului sau a unui eveniment de navigaţie şi fără culpa sa, personalul navigant are dreptul la o despăgubire stabilită (sacul marinarului) prin contractul colectiv de muncă şi/sau prin contractul individual de ambarcare. + Articolul 41Comandantul navei exercita comanda pe nava, în care scop este investit cu autoritate asupra persoanelor ambarcate şi îndeplineşte atribuţiile ce-i revin, potrivit dispoziţiilor legale şi convenţiilor internaţionale la care statul român este parte. + Articolul 42În cazul în care comandantul, indiferent din ce motiv, se afla în imposibilitatea de a exercita comanda navei, aceasta trece, de drept, asupra secundului şi apoi asupra ofiţerilor de punte, în ordine ierarhica, făcându-se menţiuni despre aceasta în jurnalul de bord de către acela care preia comanda navei.La navele fluviale şi la alte nave de navigaţie interioară care nu au secund sau ofiţer de navigaţie la bord, comanda navei trece asupra pilotului.Funcţiile care pot avea şi atributia de secund vor fi stabilite prin regulamentul serviciului la bord. + Articolul 43Comandantii navelor sunt obligaţi sa aducă la cunoştinţa căpităniei portului în care se afla şi a celui căruia îi aparţine nava orice evenimente petrecute pe nava în timpul cat nava se afla în port sau în navigaţie, ca: abordaj, avarie, incendiu, inec, acte de indisciplina sau revolta la bord şi alte asemenea. + Articolul 44Raportul privind evenimentele produse pe o nava aflată în stationare sau în navigaţie, cum sunt abordajele, avariile, sinistrele şi naufragiile, interesand nava, incarcatura, pasagerii şi echipajul, se depune de către comandantul navei după cum urmează: a) pentru orice nava, indiferent de pavilion- la căpitănia portului în a carei zona teritorială s-a produs evenimentul, dacă acesta a avut loc în apele naţionale române;- la căpitănia primului port român de intrare în ţara, unde nava opreşte, dacă evenimentul s-a produs în marea libera sau în apele fluviale, între primul port străin şi primul port din apele naţionale române; b) pentru navele sub pavilion român aflate în mars- la autoritatea locală competenţa, dacă evenimentul s-a produs în apele unui stat străin unde nava se afla în navigaţie sau în stationare, instiintandu-se şi oficiul consular sau secţia consulară a misiunii diplomatice române;- la autoritatea locală competenţa din primul port de oprire, dacă evenimentul s-a produs în marea libera sau între porturi fluviale străine, instiintandu-se şi oficiul consular sau secţia consulară a misiunii diplomatice române. + Articolul 45Raportul se depune în cel mult 24 de ore de la sosirea ori adăpostirea navei în port sau de la producerea evenimentului, când acesta a avut loc în timpul stationarii în port. În cazul în care raportul se depune peste acest termen, comandantul răspunde de dispariţia probelor sau de imposibilitatea conservării lor, din cauza acestor întârzieri.În cazul unor evenimente petrecute pe o nava sub pavilion străin sau între doua nave sub pavilion străin, care nu lezeaza interesele statului român, depunerea raportului este facultativă.Prin raport, în sensul dispoziţiilor art. 44 şi ale prezentului articol, se înţelege protestul sau reclamaţia ce se face de comandantul navei în toate cazurile de avarii. + Capitolul 4 Operaţiuni efectuate cu mijloace de transport pe apa + Secţiunea I Dispoziţii generale privind activitatea de transport pe apa + Articolul 46Activitatea principala efectuată cu navele româneşti este transportul de mărfuri şi călători pentru beneficiari interni şi externi, în condiţii stabilite prin contracte comerciale.De asemenea, navele româneşti pot fi utilizate şi pentru activităţi de pescuit, de construcţii hidrotehnice, de cercetări, de exploatare a resurselor marii, a fundului marii sau a subsolului acesteia, precum şi pentru activităţi auxiliare ca: remorcaj, operaţiuni de întreţinere a căilor de comunicaţie pe apa, pilotaj, ranfluarea navelor, salvare, depoluare şi alte servicii. + Articolul 47Activităţile de transport prestate de nave româneşti pentru beneficiari români şi străini se pot face numai în condiţii de piaţa libera. + Secţiunea a II-a Operaţiuni care se efectuează numai cu nave sub pavilion român + Articolul 48În porturile, în marea teritorială şi în apele interioare ale României, următoarele activităţi privind navele sub orice pavilion se efectuează cu mijloace navale şi de uscat aparţinând persoanelor juridice sau fizice române: a) remorcajul şi manevrele în porturi, rade şi bazine; b) remorcajul de la un port românesc la alt port românesc, afară numai dacă prin convenţii internaţionale la care statul român este parte, se prevede altfel; c) serviciul de pilotaj; d) transportul de mărfuri, posta şi pasageri efectuat prin îmbarcare de pe teritoriul statului român cu destinaţia către alt punct al aceluiaşi teritoriu (cabotaj); e) asistenţa şi salvarea în apele naţionale a navelor, aeronavelor, hidroavioanelor şi a încărcăturii acestora; f) scoaterea navelor, epavelor şi a incarcaturilor acestora; g) pescuitul; h) serviciile de interes local pentru desfăşurarea activităţii organelor administraţiei de stat în porturi, în apele naţionale şi alte asemenea; i) construcţii hidrotehnice; j) explorarea şi exploatarea marii sau a fundului marii, conform dispoziţiilor legale . + Articolul 49Remorcherele, slepurile şi tancurile fluviale sau de bunkerare autopropulsate sub pavilion străin pot face manevre la ieşirea şi la plecarea din port sau rada cu navele pe care le-au remorcat. Aceste nave aflate în cursa în porturile româneşti pot efectua remorcarea şi manevra şi a altor nave ale societăţilor cărora le aparţin, chiar dacă aceste nave nu pleacă remorcate de acestea.Ministerul Transporturilor poate autoriza ca operaţiunile prevăzute la art. 48 lit. b), d), e), f) şi i) să se efectueze şi de nave sub pavilion străin. + Secţiunea a III-a Obligaţia de asistenţa şi salvare + Articolul 50Comandantul unei nave sub pavilion român, care primeşte un mesaj indicând ca o nava se afla în pericol, este obligat ca, în măsura în care nu-şi pune în primejdie nava, echipajul sau pasagerii, să se deplaseze cu toată viteza către acea nava, pentru asistenţa şi salvarea persoanelor aflate în pericol la bordul acelei nave.Aceeaşi obligaţie o are comandantul şi în cazul persoanelor aflate în pericol pe ambarcatiuni sau plute de salvare.În caz de imposibilitate sau dacă, în circumstanţele speciale în care s-ar afla, comandantul socoteşte că nu este raţional şi nici necesar sa acorde ajutorul sau, el este obligat sa înscrie în jurnalul de bord motivul pentru care nu poate să facă aceasta. + Articolul 51Comandantul de nava este obligat a acorda, după abordaj, asistenţa celeilalte nave, echipajului şi pasagerilor acesteia şi, în măsura posibilului, a indica celeilalte nave numele propriei sale nave, portul sau de înmatriculare şi portul cel mai apropiat la care va ajunge. + Articolul 52Comandantul unei nave care se afla în călătorie sau este gata de plecare nu mai are obligaţia de a da asistenţa şi salvare, în cazul în care comandantul navei aflate în pericol refuza expres ajutorul, precum şi atunci când s-a primit informaţia ca ajutorul nu mai este necesar.Motivele de neacordare a ajutorului prevăzut în prezentul articol se vor consemna în jurnalul de bord. + Articolul 53Asistenţa şi salvarea navei şi a bunurilor aflate pe aceasta se fac potrivit înţelegerii cu comandantul navei, cu armatorul sau cu operatorul acesteia.Înţelegerea poate fi scrisă sau transmisă prin orice mijloc de comunicaţie şi consemnată în jurnalul de bord.Când nava reprezintă un pericol de navigaţie şi comandantul/armatorul sau operatorul navei întârzie nejustificat încheierea unei înţelegeri pentru asistenţa sau salvare, căpitănia portului în jurisdicţia căreia se afla nava va ordonă salvarea acesteia, pe cheltuiala intereselor navei şi ale mărfii aflate la bordul acesteia, dispoziţiile căpităniei devenind obligatorii. + Articolul 54În toate cazurile de sinistru, calamitate, de pericol sau de interes general, ivite la uscat, în apele portuare şi în rada, căpitănia portului coordonează toate acţiunile şi asigura disciplina în realizarea acestora.Căpitănia va putea cere concursul navelor şi echipajelor aflate în port sau în apropiere, precum şi oricăror persoane care exercită o profesie în port sau lucrează în mod obişnuit pe chei sau în apele naţionale, acestea fiind obligate sa dea sprijinul solicitat şi să respecte ordinele date de capitanie.Actul de confirmare a executării operaţiunilor de salvare în conformitate cu art. 53 alin. 3 şi cu prezentul articol, întocmit de căpitănia portului, având anexat calculul cheltuielilor făcute de persoanele juridice şi fizice creditoare şi verificat şi aprobat de Ministerul Transporturilor, constituie titlu executoriu pentru cheltuielile efectuate cu salvarea navei. + Articolul 55Despre sinistrul navelor străine va fi informat imediat şi oficiul consular al statului al cărui pavilion îl poarta nava.În cazul sinistrului unei nave sub pavilionul unui stat străin cu care statul român a încheiat convenţii internaţionale se vor aplica dispoziţiile din aceste convenţii privind termenele, condiţiile de informare şi relaţiile cu oficiul consular al statului străin. + Articolul 56Acordarea de asistenţa şi salvare a navelor şi condiţiile de executare a acestora, prevăzute în prezenta secţiune, se aplică în mod corespunzător şi în cazul când pe mare sau în apele naţionale se afla în pericol aeronave ori persoane aflate sau căzute de la bordul acestora. + Articolul 57Sistemul de salvare pe mare şi pe apele interioare navigabile se organizează de Ministerul Transporturilor împreună cu Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne.Organizarea posturilor de salvare şi de prim ajutor pe plaja şi în stranduri se face potrivit normelor tehnice stabilite de Ministerul Transporturilor de către persoanele juridice sau fizice cărora le aparţin. + Secţiunea a IV-a Despre retributia pentru asistenţa şi salvare + Articolul 58Asistenţa acordată navelor sau aeronavelor aflate în pericol pe mare şi salvarea lor dau dreptul celui care a acordat asistenţa şi salvatorului la o retributie ce se va stabili ţinând seama de:- pericolul în care s-a aflat nava asistată ori salvata;- promptitudinea intervenţiei şi timpul întrebuinţat pentru aceasta;- pericolul la care s-au expus salvatorii şi mijloacele întrebuinţate;- condiţiile hidrometeorologice pe timpul intervenţiei;- valoarea bunurilor angajate în acţiune;- eforturile depuse;- priceperea dovedită pe timpul intervenţiei;- cheltuielile efectuate pentru intervenţie;- rezultatul util obţinut şi valoarea bunurilor salvate.Prin valoarea bunurilor salvate se înţelege suma la care acestea au fost evaluate, ţinându-se seama de posibilităţile de valorificare, iar dacă au fost vândute, suma rezultată din vânzare, cu scăderea, în ambele cazuri, a impozitelor şi taxelor, precum şi a cheltuielilor. + Articolul 59Cuantumul retributiei, precum şi repartizarea acesteia între salvatori se stabilesc pe baza acordului intervenit între cei interesaţi, iar în lipsa acordului, după caz, de instanţele judecătoreşti, arbitrajele de pe lângă camerele de comerţ şi industrie, în conformitate cu competentele acestora, cu excepţia cazului când prin contractul de salvare încheiat pentru o nava străină s-a prevăzut competenţa unui alt organ jurisdicţional. + Articolul 60Organele jurisdicţionale vor putea reduce sau anula retributia stabilită convenţional sau, după caz, vor putea respinge ori admite numai în parte cererea pentru stabilirea retributiei, dacă salvatorii, prin culpa lor, au făcut necesară asistarea ori salvarea sau dacă ei au săvârşit infracţiunea de furt, tainuire sau vreo alta infracţiune cu privire la bunurile pentru care s-a acordat asistenţa ori salvarea.De asemenea, organele de jurisdicţie pot majoră retributia conventionala cuvenită salvatorilor în cazurile în care meritele acestora au fost mai mari decât cele estimate în contract, atunci când condiţiile de salvare au fost mai grele şi unele cheltuieli mai mari decât cele prevăzute sau când partea salvata a ascuns situaţia reală în care se afla. + Articolul 61Dacă asistenţa de salvare a fost prestată de mai multe nave, retributia se va repartiza între ele potrivit aportului fiecăreia. + Articolul 62Asistenţa şi salvarea navelor remorcate sau a încărcăturii lor de către nava care le remorcheaza dau drept salvatorilor la retributie numai în cazurile când evenimentul nu s-a produs din culpa echipajului remorcherului sau dacă acesta a prestat servicii excepţionale, care nu pot fi considerate ca efectuate în îndeplinirea contractului de remorcare. + Articolul 63Dreptul la acţiune pentru plata de daune, cheltuieli sau retribuţii datorate pentru asistenţa sau salvarea navei ori a încărcăturii se prescrie în termen de 3 ani de la terminarea operaţiunilor. + Articolul 64Comandantul şi ceilalţi membri ai echipajului navelor care au participat la operaţiuni de asistenţa şi salvare, precum şi angajaţii unităţilor de pe uscat, care au contribuit efectiv la organizarea şi lucrările pentru aceste operaţiuni de salvare, sunt îndreptăţiţi a primi o recompensa din retributia de salvare, care se va stabili, de la caz la caz, de Ministerul Transporturilor.Personalul din cadrul Ministerului Transporturilor şi personalul operativ din capitaniile de port, care coordonează sau participa direct la operaţiuni de salvare, au dreptul la o primă de salvare în cuantum de 5% din valoarea neta a retributiei de salvare, pe care beneficiarii primei de salvare sunt obligaţi sa o plătească.Recompensa se acordă şi în cazul când operaţiunile de asistenţa şi salvare au avut loc între nave aparţinând aceleiaşi persoane juridice sau fizice. + Secţiunea a V-a Scoaterea navelor şi a epavelor scufundate în apele naţionale; regimul bunurilor găsite + Articolul 65Navele eşuate, scufundate, părăsite sau abandonate în apele naţionale navigabile reprezintă un pericol pentru siguranţa navigaţiei. + Articolul 66Dacă o nava esueaza sau se scufunda în apele naţionale navigabile, căpitănia portului va fixa un termen armatorului sau operatorului, după caz, pentru începerea activităţii de dezesuare sau ranfluare a navei şi curăţirea fundului apei.În funcţie de situaţia concretă, acest termen va fi cuprins între 10 zile şi 2 luni de la data notificării. În caz de neîndeplinire a acestei obligaţii, administratorul zonei, la solicitarea căpităniei, va executa aceste operaţiuni în contul armatorului. + Articolul 67Orice mărfuri sau alte bunuri scufundate în porturi, rade sau pe căile navigabile vor fi scoase de armatorii sau operatorii navei sau de proprietarii mărfurilor, în termenul stabilit de căpitănia de port.În funcţie de situaţia concretă acest termen va fi cuprins între 10 zile şi 2 luni de la data notificării. În caz de neîndeplinire a acestei obligaţii, administratorul zonei, la solicitarea căpităniei, va executa aceste operaţiuni în contul armatorului şi/sau a intereselor mărfii.Agentul economic care efectuează scoaterea în condiţiile din prezentul articol este în drept sa vândă, cu avizul căpităniei, bunurile ce nu se pot păstra sau a căror conservare necesita o cheltuiala prea mare faţă de valoarea lor, sumele obţinute urmând a fi conservate. + Articolul 68După terminarea operaţiunilor de scoatere a navei şi încărcăturii, căpitănia portului din zona căreia s-a întâmplat sinistrul va face publicitate pentru înştiinţarea persoanelor interesate, invitandu-le sa dovedească drepturile ce le au asupra bunurilor salvate.Înştiinţarea se va face prin publicarea anunţului într-un ziar local, într-unul naţional şi într-unul internaţional şi prin afişare la sediul căpităniei portului.Dacă în termen de 3 luni de la data înştiinţării cei interesaţi nu se prezintă pentru a-şi lua în primire bunurile salvate, se poate proceda la vânzarea acestora şi consemnarea sumei rezultate după scăderea cheltuielilor efectuate cu ocazia operaţiunilor de ranfluare a navei, a remuneraţiei de salvare, a taxelor şi sumelor datorate bugetului şi a altor cheltuieli rezultate din îndeplinirea procedurii prevăzute în prezentul articol.Dacă până la împlinirea unui an de la data consemnarii sumei rezultate din vânzare cei interesaţi nu şi-au valorificat drepturile sau dacă pretenţiile formulate înlăuntrul aceluiaşi termen în faţa organelor de jurisdicţie au fost respinse prin hotărâre definitivă, suma consemnată se face venit statului. + Articolul 69În cazul când se considera ca esuarea sau scufundarea unei nave în porturi, rade, canale de acces, în locuri de intrare şi ieşire a navelor constituie un pericol iminent pentru navigaţie, căpitănia portului va dispune ca armatorul sau operatorul sa procedeze, în maximum 24 de ore de la notificare, la scoaterea navei şi la curăţirea fundului apei, cu respectarea art. 48 şi 49 alin. 2.În caz de neincepere în termenul stabilit a îndeplinirii acestor obligaţii, la dispoziţia căpităniei, se va proceda la efectuarea operaţiunilor în contul operatorului sau al armatorului.În situaţii excepţionale, în care pericolul de navigaţie sau poluare determina acţiune imediata, căpitănia poate ordonă efectuarea operaţiunilor fără notificarea de 24 ore. + Articolul 70Dacă proprietarul, armatorul sau reprezentantul lor nu restituie cheltuielile, nava şi toate bunurile recuperate în condiţiile articolului precedent vor fi vândute, conform art. 68, pentru acoperirea cheltuielilor, eventuala diferenţa rămânând la dispoziţia proprietarului, după plata creanţelor care grevează nava.În cazul când cheltuielile de scoatere a navei întrec suma obţinută prin vânzare, proprietarul, armatorul sau reprezentanţii lor rămân obligaţi a plati diferenţa. + Articolul 71Actul de confirmare a execuţiei operaţiunilor prevăzute de art. 66 şi 69 alin. 2, întocmit de căpitănia portului sau, după caz, de autorităţile publice locale, având anexat calculul cheltuielilor, întocmit de unitatea creditoare şi verificat de Ministerul Transporturilor, constituie un titlu executoriu pentru cheltuielile efectuate cu scoaterea, paza şi administrarea bunurilor salvate, precum şi cu curăţirea fundului apei.Executarea de către unitatea creditoare a acestui titlu asupra navei sau încărcăturii recuperate se face cu prioritate înaintea oricărei alte creanţe. + Articolul 72Bunurile găsite în apele naţionale ori aruncate de apa pe plaja, ţărm sau cheiuri se predau, în termen de 10 zile, căpităniei de port celei mai apropiate ori celui mai apropiat organ al poliţiei sau celui care le-a pierdut. Organul căruia i s-a predat bunul procedează potrivit dispoziţiilor legale referitoare la bunurile găsite.Bunurile găsite în apele de frontieră, provenite de pe teritoriul statelor vecine, vor fi înapoiate autorităţilor competente ale acestor state prin organele de graniceri. + Articolul 73Armele, munitiile, materiile explozive, precum şi orice alte bunuri a căror deţinere fără drept este sancţionată potrivit legii penale, găsite în condiţiile art. 72, se predau de îndată celui mai apropiat organ al poliţiei, care va proceda potrivit dispoziţiilor legale privind regimul acestor bunuri. + Articolul 74Persoanele care predau în termen bunurile prevăzute în art. 72 alin. 1 au dreptul la o recompensa al, carei cuantum poate fi de până la a treia parte din valoarea lor, pentru bunurile găsite în apele naţionale, şi de până la a 10-a parte, pentru bunurile găsite pe plaja, ţărm sau pe cheiuri.Persoanele care predau în termen bunurile prevăzute în art. 72 alin. 1 şi de îndată bunurile prevăzute în art. 73 au dreptul la rambursarea cheltuielilor făcute pentru recuperarea şi predarea lor. + Articolul 75Nerespectarea dispoziţiilor prevăzute în art. 72 şi 73 se sancţionează potrivit legii penale. + Secţiunea a VII-a Regimul operaţiunilor de pilotaj + Articolul 76Căile navigabile, porturile, radele şi bazinele portuare în care pilotajul este obligatoriu se stabilesc de Ministerul Transporturilor.În apele navigabile pentru care regimul de pilotare a navelor este reglementat prin convenţii bilaterale sau multilaterale intervenite între ţările riverane interesate, la care România este parte, zonele de pilotaj obligatorii sunt cele fixate în baza acestor convenţii. + Articolul 77Pilotii fac parte din personalul navigant.Pilotul asista pe comandantul navei şi este obligat sa furnizeze acestuia informaţiile complete şi corecte pentru efectuarea în siguranţa a manevrei.Comandantul este obligat sa pună la dispoziţia pilotului datele necesare asupra caracteristicilor de manevra a navei.Pe timpul cat este la bord, pilotul nu înlocuieşte pe comandant la comanda navei, acesta continuand să fie răspunzător de manevra navei sale şi de orice daune rezultate din operaţiunile de manevra. + Articolul 78Pilotul nu poate părăsi nava decât după ce a fost înlocuit sau nava a fost ancorata ori legată la locul destinat, iar la plecarea din port, până ce nava nu a ieşit din zona de pilotaj.În timpul serviciului la bordul navei pe care a fost însărcinat sa o piloteze, pilotul are drept la hrana, precum şi la cazare, dacă este cazul, în aceleaşi condiţii ca şi ofiţerii de la bord.Pilotul care efectuează operaţiunile prevăzute în prezenta secţiune nu face parte din echipajul navei pilotate. + Articolul 79Modul de recrutare, şcolarizare şi brevetare a piloţilor, precum şi efectuarea serviciului de pilotaj se stabilesc de Ministerul Transporturilor.Pentru zonele speciale din apele navigabile, supuse reglementărilor unor convenţii încheiate între statul român şi statele riverane interesate, condiţiile se stabilesc potrivit acestor convenţii. + Articolul 80Pentru serviciile de pilotaj se percep tarife stabilite potrivit dispoziţiilor legale.Sunt scutite de plată taxelor de pilotaj: a) navele militare române şi străine; b) navele întrebuinţate la un serviciu public, de întreţinere sau pentru controlul şi supravegherea navigaţiei, precum şi cele întrebuinţate în cazuri de pericol şi inundaţii; c) navele-şcoala, spital şi de sport. + Articolul 81Pilotii fluviali care prestează serviciul permanent la bordul navelor fluviale fac parte din echipajul navei şi li se aplică prevederile legale referitoare la echipaj. + Articolul 82Ministerul Transporturilor stabileşte zonele de pilotaj obligatoriu. Aceasta activitate poate fi concesionata la una sau maximum doua societăţi - persoane juridice. Condiţiile de concesionare se stabilesc prin caiet de sarcini emis de administratorul zonei. + Articolul 83Activitatea de pilotaj poate fi efectuată numai de persoane juridice sau fizice autorizate de Ministerul Transporturilor. + Capitolul 5 Supravegherea şi controlul navigaţiei în porturi şi în apele naţionale + Secţiunea I Regimul zonei maritime fluviale şi al altor cai navigabile + Articolul 84În zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, lucrările şi orice alte instalaţii şi amenajări care ar putea împiedica circulaţia ar ascunde amenajările făcute în interesul navigaţiei, pe terenuri, maluri sau în porturi, ori ar împiedica folosirea normală a acestor amenajări, se pot executa numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor şi, după caz, şi a Ministerului Apărării Naţionale.Categoriile de lucrări vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor. + Articolul 85Ministerul Transporturilor poate dispune, în zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, instalarea de semne, balize şi alte semnale de navigaţie, de zi şi de noapte, pe toată întinderea malurilor şi a apelor, în punctele pe care le va socoti necesare pentru siguranţa navigaţiei. În acest scop se vor putea efectua, potrivit dispoziţiilor legale, defrisarile necesare menţinerii vizibilitatii semnelor şi mijloacelor de semnalizare, iar materialul rezultat din defrişare va fi depozitat la dispoziţia organelor silvice.Cheltuielile de instalare şi întreţinere vor fi suportate de organele însărcinate cu întreţinerea căilor navigabile, a lacurilor şi a porturilor.Instalarea în afară zonei maritime, fluviale sau a altor cai navigabile a semnelor, balizelor şi a celorlalte semnale de navigaţie prevăzute în alin. 1 se va face cu acordul deţinătorului de teren. + Articolul 86Lucrările în albia apelor navigabile, inclusiv dragajele, extractiile de produse de balastiera şi altele asemenea se pot executa numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor. + Articolul 87Instalarea ori construirea de poduri sau instalarea de conducte ori cabluri peste sau sub apele navigabile se va face în condiţiile legii şi cu autorizarea Ministerului Transporturilor. Beneficiarii acestor instalaţii şi construcţii sunt obligaţi a le marca potrivit regulilor privind semnalizarea în navigaţie. + Secţiunea a II-a Regimul operaţiunilor de navigaţie în porturi şi în apele naţionale + Articolul 88Navele de orice categorie, indiferent de pavilion, intrand în apele sau porturile româneşti, sunt obligate să respecte dispoziţiile privind intrarea şi navigaţia în apele naţionale, staţionarea, operarea şi plecarea din porturi, prevăzute de dispoziţiile legilor şi ale reglementărilor româneşti. + Articolul 89Navele, indiferent de pavilion, pot acosta sau ancora la ţărm în afară limitelor porturilor, numai în locurile fixate în acest scop, organizate sau marcate prin semnale, cu excepţia cazurilor de forta majoră având drept consecinţa imposibilitatea continuării navigaţiei.Cazurile de forta majoră invocate de comandantul navei se verifica şi se atesta de căpitănia portului în zona căreia s-a produs evenimentul sau de aceea a portului de destinaţie.Locurile de acostare şi ancorare în afară limitelor porturilor aflate în apele de frontieră sau în marea teritorială se vor stabili de organele Ministerului Transporturilor, cu acordul organelor de graniceri.În cazurile de forta majoră, comandantul navei este obligat sa anunţe imediat şi primul post de graniceri sau de poliţie. + Articolul 90Dacă nava este autorizata să facă operaţiuni în puncte izolate, în afară limitelor portului şi unde nu se afla organe ale căpităniei de port, se vor îndeplini formalităţile de sosire cerute de reglementările în vigoare, ca şi când aceasta ar fi intrat în port.Condiţiile în care vor fi îndeplinite aceste formalităţi vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor. + Articolul 91Când, în caz de forta majoră, incarcatura este descarcata de pe nava, în totalitate sau în parte, pe ţărm, în afară porturilor, se vor anunta de îndată, prin orice mijloace, căpitănia portului cea mai apropiată şi primul post de graniceri sau de poliţie. + Articolul 92Navele care operează în afară limitelor porturilor nu pot fi legate mai mult de doua în aceeaşi dana. + Secţiunea a III-a Exercitarea activităţii de supraveghere a navigaţiei de către capitaniile de port + Articolul 93Pentru exercitarea activităţii de supraveghere şi control a ordinii navigaţiei, capitaniile de port au dreptul de vizita, la orice ora din zi sau din noapte, la bordul oricărei nave, indiferent de pavilion, aflată în porturi şi în afară acestora, în limitele apelor naţionale. + Articolul 94Capitaniile de port vor interzice libera navigaţie în apele naţionale, precum şi operaţiunile de încărcare-descărcare şi transbord sau legătură cu uscatul navelor care nu au acte de bord sau nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în acestea, precum şi navelor care nu au obţinut permisul de acostare şi autorizare de libera practica în port, dat de organele sanitare după vizitarea navei. + Articolul 95Căpitănia portului nu va admite plecarea din port sau rada dacă: a) lipsesc actele de bord cerute sau acestea nu sunt valabile; b) navele maritime au gaura de apa la bord; c) navele fluviale au gaura de apa la corp; d) funcţionarea instalaţiilor de guvernare şi a celor de ancorare este defectuoasă; e) nava nu este înzestrată cu suficiente mijloace de salvare, de stingere a incendiului, cu pompe de evacuare, mijloace de semnalizare şi de ancorare sau babalele nu prezintă siguranţa; f) incarcatura de pe punte periclitează stabilitatea navei sau împiedica vizibilitatea în navigaţie; g) stivuirea şi arimarea mărfurilor în magazii sunt defectuoase, periclitand siguranţa navigaţiei; h) pescajul maxim stabilit în actele navei este depăşit; i) numărul pasagerilor imbarcati depăşeşte cifra arătată de certificatul care stabileşte numărul de călători admis; j) membrii echipajului nu poseda brevete sau certificate prevăzute de legile statului sub al cărui pavilion se afla nava; k) la bordul navei nu se afla personalul necesar siguranţei navigaţiei; l) instalaţiile destinate prevenirii poluarii nu sunt în stare eficienta de funcţionare; m) în orice alte cazuri, când siguranţa navei este periclitata. + Articolul 96Căpitănia portului nu va elibera actele de bord şi permisul de plecare acelor nave care nu au achitat tarifele, taxele, eventualele amenzi şi despăgubiri la care sunt obligate, potrivit dispoziţiilor legale, faţă de căpitănia de port sau de alte organe portuare.Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada şi în cazul când s-a cerut aceasta, prin adresa scrisă, de către un organ al administraţiei locale sau centrale, de organele jurisdicţionale ori de cele ale parchetelor. + Articolul 97Navele pot fi oprite de a pleca din port sau rada şi în cazurile când căpitănia primeşte reclamaţii scrise prin care se cere reţinerea navei, pentru pretenţii de neplata mărfii încărcate, pretenţii rezultând din avaria comuna, avarii, abordaje, asistenţa sau salvare, despăgubiri, taxe, tarife şi alte asemenea.În cazurile prevăzute în prezentul articol reţinerea încetează dacă proprietarul navei a depus o garanţie suficienta în raport cu suma pretinsa sau dacă, în termen de 24 ore de la reţinerea navei, nu s-a primit o confirmare printr-o încheiere judecătorească de punere sub sechestru.În calculul acestor ore nu se iau în considerare orele din zilele nelucrătoare. + Articolul 98Răspunderea pentru reţinerea nejustificată a navei o poarta acela la cererea căruia a fost reţinută nava. + Articolul 99Prevederile art. 93, 95, 96 şi 97 nu se aplică navelor militare şi navelor sub pavilion străin folosite pentru servicii guvernamentale. + Articolul 100Capitaniile de port primesc reclamaţiile referitoare la încălcări ale regimului navigaţiei care au avut loc pe nave, în porturi, pe ţărm, rapoarte privind sinistrele, abordajele şi orice avarie şi efectuează cercetări, administrand probe şi încuviinţând expertize, în limitele competentei lor.De asemenea, capitaniile de port primesc reclamaţiile şi plângerile referitoare la abateri în legătură cu navigaţia sau care au avut loc pe nave în porturi, pe coaste şi pe maluri, fac cercetări în limita competentei lor şi, în caz de vinovăţie, procedează potrivit legii.Capitaniile de port pot proceda şi din oficiu la cercetarea accidentelor de navigaţie şi la alte cercetări la care au calitatea de a se sesiza din oficiu. + Articolul 101Atunci când o nava s-a pierdut sau a fost abandonată de echipaj ori numai de comandant, în urma unui naufragiu sau a unui sinistru, căpitănia portului procedează neîntârziat la cercetarea cauzelor şi împrejurărilor în care acesta s-a produs şi ia măsurile necesare pentru conservarea probelor materiale în vederea continuării cercetărilor şi a stabilirii raspunderilor.Căpitănia portului face cercetări chiar dacă sinistrul priveşte o nava sub pavilion străin. + Capitolul 6 Dispoziţii finale + Articolul 102Faptele care constituie infracţiuni şi contravenţii la regimul navigaţiei civile se stabilesc prin lege. + Articolul 103În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, Ministerul Transporturilor va elabora şi va supune aprobării Guvernului regulamentul de aplicare a prezentei ordonanţe. + Articolul 104Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, HCM nr. 40/1973 pentru aprobarea Regulamentului cuprinzând norme cu privire la navigaţia civilă, publicată în Buletinul Oficial nr. 7 din 25 ianuarie 1973, Decretul nr. 443/1972 privind navigaţia civilă, publicat în Buletinul Oficial al României nr. 132 din 23 noiembrie 1972, cu excepţia capitolului VI - "Infracţiuni", precum şi orice dispoziţie contrară se abroga.PRIM-MINISTRUVICTOR CIORBEAContrasemnează:---------------Ministrul transporturilor, Traian Basescu----------------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari