DECIZIE nr. 1.096 din 8 septembrie 2009referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1), (6) şi (7), art. 21 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1), art. 28 şi art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (3), precum şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 695 din 15 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAugustin Zegrean - judecătorAntonia Constantin - procurorBenke Karoly - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 şi art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Distribution Value" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 1.425/220/2008 al Judecătoriei Deta.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.425/220/2008, Judecătoria Deta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 şi art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Distribution Value" - S.R.L. Bucureşti într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii la regimul caselor de marcat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că faptele contravenţionale reprezintă fapte de natură penală în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, în aceste condiţii, urmează să li se aplice toate principiile şi garanţiile procesual-penale. Or, art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede că aceasta se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, situaţie în care sarcina probei îi incumbă contravenientului, ceea ce este inadmisibil. Se produce astfel o răsturnare a prezumţiei de nevinovăţie, întrucât contravenientul este considerat vinovat până ce nu face dovada contrară. Se mai arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, prezumţia de legalitate şi de adevăr a procesului-verbal de contravenţie este o prezumţie lipsită de rezonabilitate, punând un acuzat penal într-o situaţie dezavantajoasă (Cauza Anghel împotriva României, 2007).Se mai arată că art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 contravine art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât nu permite judecătorului cauzei să individualizeze sancţiunea complementară a suspendării activităţii unităţii, întrucât actul contestat prevede invariabil că măsura suspendării se dispune pe o perioadă de 3 luni, independent de circumstanţele cauzei. De asemenea, se consideră că valoarea amenzii aplicate, precum şi suspendarea activităţii unităţii restrâng libertatea economică a persoanei; o asemenea restrângere nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o şi cu scopul urmărit.Judecătoria Deta apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 16, 21, 26, 28 şi 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi ale art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005. În realitate, Curtea constată că autorul excepţiei, prin critica sa de neconstituţionalitate, vizează numai dispoziţiile art. 16 alin. (1), (6) şi (7), art. 21 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1), art. 28 şi 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (3), precum şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, texte care au următorul cuprins:- Art. 16 alin. (1), (6) şi (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: "Art. 16. - (1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea. [...] (6) În situaţia în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă. (7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte menţiuni», sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.";- Art. 21 alin. (1) şi (3): "Art. 21. - (1) În cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea. [...] (3) Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal";- Art. 26 alin. (1): "Art. 26. - (1) Dacă agentul constatator aplică şi sancţiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta şi înştiinţarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.";- Art. 28: "Art. 28. - (1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravenţiilor această posibilitate trebuie menţionată în mod expres. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare, iar termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare. (2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la unităţile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. sau la casieriile autorităţilor administraţiei publice locale ori ale altor instituţii publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcţionează, de cetăţenia, domiciliul sau de reşedinţa contravenientului ori de locul săvârşirii contravenţiei, precum şi la ghişeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanţă se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin poştă organului din care acesta face parte, potrivit dispoziţiilor alin. (1). (3) Amenzile contravenţionale pot fi achitate şi prin intermediul instrumentelor de plată electronică în cadrul Ghişeului virtual de plăţi, proiect-pilot coordonat de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei*), parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul Sistemului Electronic Naţional. În acest caz:__________ Notă *) Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei a fost reorganizat în Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale. a) achitarea unei amenzi contravenţionale se dovedeşte prin prezentarea extrasului de cont al plătitorului sau a dovezii de plată emise de Ghişeul virtual de plăţi, aceasta specificând data şi ora efectuării plăţii; b) se elimină obligativitatea pentru plătitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de plată emisă de Ghişeul virtual de plăţi către agentul constatator sau organul din care acesta face parte.";- Art. 47: "Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.";- Art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999: "(1) Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...] b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative; [...].";- Art. 11 alin. (1) lit. b) şi (3): "(1) Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepţia celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: [...] b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), l) şi m) se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei; [...] (3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activităţii agenţilor economici, potrivit art. 14.";- Art. 14 alin. (2): "(2) Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (1) privind ratificarea tratatelor, art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie. Totodată, sunt considerate a fi încălcate prevederile art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi o numeroasă jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, printre hotărârile cele mai relevante menţionate reţinându-se Ozturk împotriva Germaniei, 1989, Kadubec împotriva Slovaciei, 1998, Grecu împotriva României, 2006, sau Anghel împotriva României, 2007.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:I. Prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Curtea a stabilit că "legislaţia contravenţională din România, similară celei germane, intră sub prevederile art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".Astfel, Curtea reţine că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului de procedură civilă, instanţele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenţia intră sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine răsturnarea sarcinii probei.De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Anghel împotriva României, 2007, a statuat că, "deşi statele au posibilitatea de a nu sancţiona unele infracţiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenţională decât pe cale penală, autorii infracţiunilor nu trebuie să se afle într-o situaţie defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală". O asemenea poziţie este firească, întrucât, în caz contrar, autorul unei contravenţii, din punct de vedere al protecţiei juridice de care se bucură, s-ar afla pe o treaptă inferioară autorului unei infracţiuni în sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte ţin de materia penală în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.II. Curtea, prin Decizia nr. 115 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 3 aprilie 2008, Decizia nr. 460 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 10 iunie 2008, şi Decizia nr. 1.255 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 25 februarie 2009, s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 în raport cu critici similare.Astfel, Curtea a reţinut că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă dispoziţiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici. Consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale o constituie confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate fi justificată.Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 11 şi 14 din ordonanţa de urgenţă criticată Curtea s-a mai pronunţat, statuând în sensul constituţionalităţii acestor prevederi de lege. Astfel, prin Decizia nr. 83 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008, şi Decizia nr. 471 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 11 iunie 2008, Curtea, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, a reţinut, de asemenea, că aceste prevederi legale reprezintă norme coercitive, care instituie sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă prevederile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici, consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale fiind confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate fi justificată, aşa cum prevede art. 44 alin. (9) din Constituţie.Cu privire la art. 14, prin aceleaşi decizii, Curtea a reţinut că suspendarea pe o perioadă de 3 luni a activităţii unităţii care nu a respectat obligaţiile prevăzute de textul de lege criticat nu este o măsură de natură a restrânge libertatea comerţului sau de a afecta obligaţiile statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară sau crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai o măsură prin care statul dă expresie tuturor acestor obligaţii constituţionale.Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menţionate şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în acestea îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1), (6) şi (7), art. 21 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1), art. 28 şi art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (3), precum şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Distribution Value" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 1.425/220/2008 al Judecătoriei Deta.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly_______
| EMITENT |
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAugustin Zegrean - judecătorAntonia Constantin - procurorBenke Karoly - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 şi art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Distribution Value" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 1.425/220/2008 al Judecătoriei Deta.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.425/220/2008, Judecătoria Deta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 şi art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Distribution Value" - S.R.L. Bucureşti într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii la regimul caselor de marcat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că faptele contravenţionale reprezintă fapte de natură penală în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, în aceste condiţii, urmează să li se aplice toate principiile şi garanţiile procesual-penale. Or, art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede că aceasta se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, situaţie în care sarcina probei îi incumbă contravenientului, ceea ce este inadmisibil. Se produce astfel o răsturnare a prezumţiei de nevinovăţie, întrucât contravenientul este considerat vinovat până ce nu face dovada contrară. Se mai arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, prezumţia de legalitate şi de adevăr a procesului-verbal de contravenţie este o prezumţie lipsită de rezonabilitate, punând un acuzat penal într-o situaţie dezavantajoasă (Cauza Anghel împotriva României, 2007).Se mai arată că art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 contravine art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât nu permite judecătorului cauzei să individualizeze sancţiunea complementară a suspendării activităţii unităţii, întrucât actul contestat prevede invariabil că măsura suspendării se dispune pe o perioadă de 3 luni, independent de circumstanţele cauzei. De asemenea, se consideră că valoarea amenzii aplicate, precum şi suspendarea activităţii unităţii restrâng libertatea economică a persoanei; o asemenea restrângere nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o şi cu scopul urmărit.Judecătoria Deta apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 16, 21, 26, 28 şi 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi ale art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005. În realitate, Curtea constată că autorul excepţiei, prin critica sa de neconstituţionalitate, vizează numai dispoziţiile art. 16 alin. (1), (6) şi (7), art. 21 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1), art. 28 şi 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (3), precum şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, texte care au următorul cuprins:- Art. 16 alin. (1), (6) şi (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: "Art. 16. - (1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea. [...] (6) În situaţia în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă. (7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte menţiuni», sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.";- Art. 21 alin. (1) şi (3): "Art. 21. - (1) În cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea. [...] (3) Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal";- Art. 26 alin. (1): "Art. 26. - (1) Dacă agentul constatator aplică şi sancţiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta şi înştiinţarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.";- Art. 28: "Art. 28. - (1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravenţiilor această posibilitate trebuie menţionată în mod expres. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare, iar termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare. (2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la unităţile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. sau la casieriile autorităţilor administraţiei publice locale ori ale altor instituţii publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcţionează, de cetăţenia, domiciliul sau de reşedinţa contravenientului ori de locul săvârşirii contravenţiei, precum şi la ghişeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanţă se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin poştă organului din care acesta face parte, potrivit dispoziţiilor alin. (1). (3) Amenzile contravenţionale pot fi achitate şi prin intermediul instrumentelor de plată electronică în cadrul Ghişeului virtual de plăţi, proiect-pilot coordonat de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei*), parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul Sistemului Electronic Naţional. În acest caz:__________ Notă *) Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei a fost reorganizat în Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale. a) achitarea unei amenzi contravenţionale se dovedeşte prin prezentarea extrasului de cont al plătitorului sau a dovezii de plată emise de Ghişeul virtual de plăţi, aceasta specificând data şi ora efectuării plăţii; b) se elimină obligativitatea pentru plătitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de plată emisă de Ghişeul virtual de plăţi către agentul constatator sau organul din care acesta face parte.";- Art. 47: "Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.";- Art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999: "(1) Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...] b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative; [...].";- Art. 11 alin. (1) lit. b) şi (3): "(1) Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepţia celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: [...] b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), l) şi m) se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei; [...] (3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activităţii agenţilor economici, potrivit art. 14.";- Art. 14 alin. (2): "(2) Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (1) privind ratificarea tratatelor, art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie. Totodată, sunt considerate a fi încălcate prevederile art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi o numeroasă jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, printre hotărârile cele mai relevante menţionate reţinându-se Ozturk împotriva Germaniei, 1989, Kadubec împotriva Slovaciei, 1998, Grecu împotriva României, 2006, sau Anghel împotriva României, 2007.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:I. Prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Curtea a stabilit că "legislaţia contravenţională din România, similară celei germane, intră sub prevederile art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".Astfel, Curtea reţine că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului de procedură civilă, instanţele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenţia intră sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine răsturnarea sarcinii probei.De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Anghel împotriva României, 2007, a statuat că, "deşi statele au posibilitatea de a nu sancţiona unele infracţiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenţională decât pe cale penală, autorii infracţiunilor nu trebuie să se afle într-o situaţie defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală". O asemenea poziţie este firească, întrucât, în caz contrar, autorul unei contravenţii, din punct de vedere al protecţiei juridice de care se bucură, s-ar afla pe o treaptă inferioară autorului unei infracţiuni în sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte ţin de materia penală în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.II. Curtea, prin Decizia nr. 115 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 3 aprilie 2008, Decizia nr. 460 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 10 iunie 2008, şi Decizia nr. 1.255 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 25 februarie 2009, s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 în raport cu critici similare.Astfel, Curtea a reţinut că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă dispoziţiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici. Consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale o constituie confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate fi justificată.Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 11 şi 14 din ordonanţa de urgenţă criticată Curtea s-a mai pronunţat, statuând în sensul constituţionalităţii acestor prevederi de lege. Astfel, prin Decizia nr. 83 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008, şi Decizia nr. 471 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 11 iunie 2008, Curtea, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, a reţinut, de asemenea, că aceste prevederi legale reprezintă norme coercitive, care instituie sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă prevederile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici, consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale fiind confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate fi justificată, aşa cum prevede art. 44 alin. (9) din Constituţie.Cu privire la art. 14, prin aceleaşi decizii, Curtea a reţinut că suspendarea pe o perioadă de 3 luni a activităţii unităţii care nu a respectat obligaţiile prevăzute de textul de lege criticat nu este o măsură de natură a restrânge libertatea comerţului sau de a afecta obligaţiile statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară sau crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai o măsură prin care statul dă expresie tuturor acestor obligaţii constituţionale.Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menţionate şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în acestea îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1), (6) şi (7), art. 21 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1), art. 28 şi art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (3), precum şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Distribution Value" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 1.425/220/2008 al Judecătoriei Deta.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly_______
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari