DECIZIE nr. 948 din 25 iunie 2009referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 3 din Codul penal
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 577 din 19 august 2009



    Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorAugustin Zegrean - judecătorIuliana Nedelcu - procurorAfrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Brătianu Covrigean în Dosarul nr. 3.133/105/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.133/105/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Brătianu Covrigean în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi art. 21 alin. (3), întrucât nu este echitabil ca inculpatul să fie condamnat în temeiul textului de lege criticat, care prevede limite ale pedepsei între 3 şi 15 ani închisoare, numai pentru că organul de urmărire penală sau instanţa nu au efectuat cercetări temeinice pentru identificarea autorului faptei prin care s-a cauzat moartea acelei persoane.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece priveşte o chestiune de probaţiune de competenţa instanţei de control judiciar şi nu de constituţionalitate a textului de lege incriminator.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 322 alin. 3 din Codul penal cu denumirea Încăierarea, care au următorul conţinut: "În cazul prevăzut în alin. 2, dacă nu se cunoaşte care dintre participanţi a săvârşit faptele arătate în acel alineat, se aplică tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani, când s-a cauzat vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii. În cazul în care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că legiuitorul, în acord cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, are deplina libertate de a reglementa infracţiunile şi pedepsele acestora. Faptul că prin art. 322 alin. 3 din Codul penal s-a instituit o unică pedeapsă pentru toţi participanţii, nu este de natură a afecta dreptatea ca valoare supremă în statul de drept şi procesul echitabil ca o componentă a liberului acces la justiţie, deoarece, dimpotrivă, această reglementare se constituie într-o normă ce urmează regulile generale prevăzute de art. 27 din Codul penal. Or, dacă se acceptă premisa potrivit căreia infracţiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. 2 şi 3 din Codul penal nu este altceva decât o faptă colectivă de vătămare corporală gravă ori de lovire sau vătămare cauzatoare de moarte comisă numai de autori alături sau nu de instigatori sau/şi complici constituiţi în cel puţin două grupări rivale, este lesne de observat că, prin comparaţie cu pedepsele prevăzute de art. 182 şi art. 183 din Codul penal, pedepsele stabilite în textul legal criticat sunt stabilite în limite considerabil mai mici (de la 6 luni la 5 ani faţă de 2-7 ani, 2-10 ani sau de 5-15 ani).Aşa fiind, aspectele semnalate de autorul excepţiei, referitoare la incapacitatea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată de a stabili în speţa dedusă judecăţii cine este autorul faptei prin care s-a cauzat nemijlocit moartea victimei, nu sunt de natură a fi convertite într-un fine de neconstituţionalitate, interpretarea şi aplicarea legii fiind atributul exclusiv al instanţei de judecată.În plus, autorul excepţiei încearcă să supună controlului instanţei de contencios constituţional şi să înfrângă prezumţia de constituţionalitate a alin. 3 al art. 322 din Codul penal prin raportarea acestuia la teza a doua a alineatului precedent, potrivit căruia ceilalţi participanţi la încăierare se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă. Or, în numeroase rânduri, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că nu poate fi primită motivarea fundamentată pe compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Brătianu Covrigean în Dosarul nr. 3.133/105/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru--------