DECIZIE nr. 920 din 23 iunie 2009referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 18 august 2009
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorAugustin Zegrean - judecătorAntonia Constantin - procurorValentina Bărbăţeanu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Compania Naţională "Poşta Română" - S.A. în Dosarul nr. 49.773/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei şi pentru partea Dan Mihai Toader, apărătorul ales, avocat din cadrul S.C.A. "Ştefănică amp; Florea", membru în Baroul Bucureşti, având delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa părţii Agenţia de Monitorizare a Presei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei şi al părţii Dan Mihai Toader. Acesta solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând argumentele prezentate în faţa instanţei la momentul ridicării excepţiei, depunând şi note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Consideră că autorul excepţiei învederează chestiuni legate de aplicarea legii, pe care le poate invoca pe calea unei contestaţii la executare, textul de lege criticat fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate în motivarea criticii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 49.773/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Compania Naţională "Poşta Română" - S.A. într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 încalcă dreptul la apărare al autorităţilor publice, acestea fiind obligate să execute hotărâri al căror conţinut nu îl cunosc, având în vedere că hotărârile pronunţate în recurs nu se comunică părţilor şi nici nu este prevăzută pentru partea adversă o obligaţie de notificare. Autorul excepţiei arată că textul de lege criticat instituie o inegalitate prin raportare la ceilalţi cetăţeni, creând o situaţie mult mai favorabilă oponentului său. Aceasta, deoarece autoritatea publică trebuie să execute o hotărâre judecătorească neînvestită cu formulă executorie, deşi, potrivit art. 374 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească sau orice alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formulă executorie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se susţine că se nesocoteşte, de asemenea, dreptul la apărare, întrucât se aplică o sancţiune unei persoane care nu a avut calitate procesuală în litigiul dedus judecăţii.Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:- Art. 24 alin. (1) şi (2): "(1)Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 - "Egalitatea în drepturi" şi în art. 24 - "Dreptul la apărare".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că procedura contenciosului administrativ are un caracter special, fiind derogatorie de la regulile procedural civile, şi dă expresie prevederilor art. 52 din Legea fundamentală, oferind cadrul constituţional al protejării cetăţenilor în faţa eventualelor abuzuri ale autorităţilor publice. În acest context, legiuitorul a stabilit că executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au instituit în sarcina autorităţilor publice anumite obligaţii de "a face" trebuie să fie realizată într-un anumit termen, fie cel precizat în cuprinsul hotărârii, potrivit art. 18 alin. (6) din lege, fie, în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia.Curtea constată că textele de lege ce formează obiect al excepţiei nu aduc atingere nici principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, nici dreptului la apărare, garantat la nivel constituţional. În acest sens, Curtea reţine că autorităţile publice, deci şi companiile naţionale, aşa cum este cazul de faţă, pot fi întotdeauna reprezentate, în procesele în care sunt parte, fie de către un consilier juridic, care are obligaţia de serviciu de a depune toate diligenţele posibile pentru apărarea intereselor instituţiei, fie de un avocat angajat în baza unui contract de asistenţă juridică şi reprezentare, fie chiar de un salariat al acestora, anume desemnat în baza unei procuri speciale de reprezentare în justiţie. Aşadar, prin intermediul unui astfel de reprezentant, autoritatea publică are posibilitatea plenară de a-şi exercită toate prerogativele dreptului la apărare. În plus, nimic nu îl împiedică pe acesta să facă demersurile necesare pentru a afla soluţia pronunţată de instanţă în recurs, astfel încât autoritatea publică să poată duce la îndeplinire dispozitivul hotărârii, în respectul principiilor statului de drept, cărora li se subsumează şi conformarea la imperativele cuprinse în hotărârile judecătoreşti. Pentru considerente similare, nu poate fi reţinută nici susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia conducătorului autorităţii publice i se nesocoteşte dreptul la apărare întrucât nu a avut calitate procesuală în litigiul dedus judecăţii, interesele acestuia putând fi apărate cu succes de acelaşi reprezentant, consilier juridic sau avocat. De altfel, amenzile cominatorii stabilite la art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezintă o sancţiune procedurală pecuniară aplicată de instanţă în scopul asigurării executării hotărârii. Legiuitorul a considerat necesar să instituie un astfel de mijloc de constrângere, pentru a conferi eficacitate înseşi instituţiei contenciosului administrativ, a cărei finalitate ar fi iluzorie în absenţa unei sancţiuni pentru neexecutarea voluntară a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această materie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Compania Naţională "Poşta Română" - S.A. în Dosarul nr. 49.773/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu----------
| EMITENT |
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorAugustin Zegrean - judecătorAntonia Constantin - procurorValentina Bărbăţeanu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Compania Naţională "Poşta Română" - S.A. în Dosarul nr. 49.773/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei şi pentru partea Dan Mihai Toader, apărătorul ales, avocat din cadrul S.C.A. "Ştefănică amp; Florea", membru în Baroul Bucureşti, având delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa părţii Agenţia de Monitorizare a Presei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei şi al părţii Dan Mihai Toader. Acesta solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând argumentele prezentate în faţa instanţei la momentul ridicării excepţiei, depunând şi note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Consideră că autorul excepţiei învederează chestiuni legate de aplicarea legii, pe care le poate invoca pe calea unei contestaţii la executare, textul de lege criticat fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate în motivarea criticii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 49.773/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Compania Naţională "Poşta Română" - S.A. într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 încalcă dreptul la apărare al autorităţilor publice, acestea fiind obligate să execute hotărâri al căror conţinut nu îl cunosc, având în vedere că hotărârile pronunţate în recurs nu se comunică părţilor şi nici nu este prevăzută pentru partea adversă o obligaţie de notificare. Autorul excepţiei arată că textul de lege criticat instituie o inegalitate prin raportare la ceilalţi cetăţeni, creând o situaţie mult mai favorabilă oponentului său. Aceasta, deoarece autoritatea publică trebuie să execute o hotărâre judecătorească neînvestită cu formulă executorie, deşi, potrivit art. 374 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească sau orice alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formulă executorie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se susţine că se nesocoteşte, de asemenea, dreptul la apărare, întrucât se aplică o sancţiune unei persoane care nu a avut calitate procesuală în litigiul dedus judecăţii.Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:- Art. 24 alin. (1) şi (2): "(1)Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 - "Egalitatea în drepturi" şi în art. 24 - "Dreptul la apărare".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că procedura contenciosului administrativ are un caracter special, fiind derogatorie de la regulile procedural civile, şi dă expresie prevederilor art. 52 din Legea fundamentală, oferind cadrul constituţional al protejării cetăţenilor în faţa eventualelor abuzuri ale autorităţilor publice. În acest context, legiuitorul a stabilit că executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au instituit în sarcina autorităţilor publice anumite obligaţii de "a face" trebuie să fie realizată într-un anumit termen, fie cel precizat în cuprinsul hotărârii, potrivit art. 18 alin. (6) din lege, fie, în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia.Curtea constată că textele de lege ce formează obiect al excepţiei nu aduc atingere nici principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, nici dreptului la apărare, garantat la nivel constituţional. În acest sens, Curtea reţine că autorităţile publice, deci şi companiile naţionale, aşa cum este cazul de faţă, pot fi întotdeauna reprezentate, în procesele în care sunt parte, fie de către un consilier juridic, care are obligaţia de serviciu de a depune toate diligenţele posibile pentru apărarea intereselor instituţiei, fie de un avocat angajat în baza unui contract de asistenţă juridică şi reprezentare, fie chiar de un salariat al acestora, anume desemnat în baza unei procuri speciale de reprezentare în justiţie. Aşadar, prin intermediul unui astfel de reprezentant, autoritatea publică are posibilitatea plenară de a-şi exercită toate prerogativele dreptului la apărare. În plus, nimic nu îl împiedică pe acesta să facă demersurile necesare pentru a afla soluţia pronunţată de instanţă în recurs, astfel încât autoritatea publică să poată duce la îndeplinire dispozitivul hotărârii, în respectul principiilor statului de drept, cărora li se subsumează şi conformarea la imperativele cuprinse în hotărârile judecătoreşti. Pentru considerente similare, nu poate fi reţinută nici susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia conducătorului autorităţii publice i se nesocoteşte dreptul la apărare întrucât nu a avut calitate procesuală în litigiul dedus judecăţii, interesele acestuia putând fi apărate cu succes de acelaşi reprezentant, consilier juridic sau avocat. De altfel, amenzile cominatorii stabilite la art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezintă o sancţiune procedurală pecuniară aplicată de instanţă în scopul asigurării executării hotărârii. Legiuitorul a considerat necesar să instituie un astfel de mijloc de constrângere, pentru a conferi eficacitate înseşi instituţiei contenciosului administrativ, a cărei finalitate ar fi iluzorie în absenţa unei sancţiuni pentru neexecutarea voluntară a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această materie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Compania Naţională "Poşta Română" - S.A. în Dosarul nr. 49.773/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu----------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari