DECIZIE nr. 787 din 13 mai 2009referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anexei nr. 2, poziţia nr. 4 şi poziţia nr. 16, din Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 400 din 12 iunie 2009



    Cu Adresa nr. 124 din 5 mai 2009, Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a transmis Curţii Constituţionale Hotărârea nr. 2 din 4 mai 2009 a Adunării Generale a Judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care Curtea Constituţională a fost sesizată cu obiecţia de neconstituţionalitate a prevederilor anexei nr. 3, poziţia nr. 4, şi poziţia nr. 16, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată prin lege de către Parlament.Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a) şi art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 7.332 din 5 mai 2009 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.908A/2009.În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate au fost aduse argumente care vizează aspecte de neconstituţionalitate intrinsecă a dispoziţiilor legale contestate. Critica principală de neconstituţionalitate constă în faptul că Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 a redus drastic bugetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Acesta a suferit scăderi accentuate, de la o propunere de buget iniţială în sumă de 145.587 mii lei ajungându-se, în urma aprobării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 prin legea criticată, la un buget aprobat de 79.101 mii lei.În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin sesizarea formulată, apreciază că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul independenţei judecătorilor consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţie, art. 1 din Principiile internaţionale ale independenţei magistraţilor, art. 11 din Principiile fundamentale privind independenţa justiţiei adoptate la Congresul al VII-lea al Naţiunilor Unite (Milano), validate de Adunarea Generală a ONU prin rezoluţiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi nr. 4/146 din 13 decembrie 1985, precum şi Recomandarea R (94) 12 privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor adoptată de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei. Principiul independenţei judecătorilor este sfidat prin măsurile legislative criticate, care au redus drastic, până la limita imposibilităţii desfăşurării activităţii de judecată, fondurile destinate puterii judecătoreşti. Or, buna funcţionare a puterii judecătoreşti poate fi realizată doar asigurând independenţa judecătorilor, siguranţa lor, remuneraţie corespunzătoare şi condiţii de muncă.De asemenea, textele legale criticate pun în grav pericol îndeplinirea obiectivelor reformei justiţiei şi afectează direct îndeplinirea condiţionalităţilor cuprinse în mecanismul de cooperare şi verificare al Uniunii Europene în relaţia cu România.Se mai arată că pentru perioada următoare, datorită bugetului insuficient, se sistează complet plata medicamentelor, transportului, cheltuielilor de deplasare, obiectelor de inventar, cărţi şi publicaţii, a benzinei, a primei de vacanţă, a orelor suplimentare pentru personalul auxiliar de specialitate şi vor exista dificultăţi deosebite în asigurarea plăţii aferente expedierii citaţiilor, a furnizorilor, a interpreţilor, a apărătorilor din oficiu etc.În final, se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă şi prevederile art. 1 alin. (3) şi (4) din Constituţie, întrucât puterea judecătorească este redusă până la limita necesarei funcţionări datorită acţiunilor promovate cu obstinaţie de executiv şi legislativ - subfinanţarea sistemului judecătoresc. Totodată, se arată că astfel de acţiuni ale executivului şi legislativului sunt de natură să subordoneze puterea judecătorească în raport cu celelalte puteri ale statului.În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate.Guvernul a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 5/3.456/E.B. din 13 mai 2009, punctul său de vedere, în care se arată că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici principiului independenţei judecătorului şi nici celui al echilibrului şi separaţiei puterilor în stat. Măsurile adoptate au fost determinate de necesitatea ajustării deficitului bugetar în corelaţie cu evoluţia prognozată a indicatorilor macroeconomici.Se mai arată că autonomia financiară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie trebuie analizată în contextul posibilităţilor financiare în construcţia bugetului la nivelul ţării, precum şi al responsabilităţii Parlamentului de a asigura, prin legea pe care o adoptă, o repartizare proporţională a resurselor financiare între toate structurile statului. În acest sens, se consideră că, în temeiul art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, măsura rectificării bugetare poate fi considerată ca fiind o preocupare a statului pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea financiară şi economică.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi celor ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile anexei nr. 3, poziţia nr. 4 şi poziţia nr. 16, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată prin lege de către Parlament. În realitate, din motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate Curtea constată că, de fapt, este criticată anexa nr. 2, poziţia nr. 4 şi poziţia nr. 16, din Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, care reduce bugetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu 6.255 mii lei, iar pe cel al Ministerului Justiţiei cu 61.253 mii lei. În consecinţă, prin prezenta decizie Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii anexei nr. 2, poziţia nr. 4 şi poziţia nr. 16, din Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009.Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (3) şi (4) privind statul de drept şi principiul separaţiei puterilor în stat şi ale art. 124 alin. (3) privind independenţa judecătorilor. În susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt invocate şi prevederile art. 11 din Principiile fundamentale privind independenţa magistraţilor, adoptate de cel de-al VII-lea Congres al Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi tratamentul delincvenţilor (Milano, 26 august - 6 septembrie 1985) şi confirmate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite prin rezoluţiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi nr. 40/146 din 13 decembrie 1985, precum şi Recomandarea nr. R (94) 12 cu privire la independenţa, eficacitatea şi rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994 de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei. Totodată, Curtea va reţine că trimiterea pe care o face Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate, la art. 1 din Principiile internaţionale ale independenţei magistraţilor, în realitate, este făcută la art. 1 din Carta universală a judecătorului, care reglementează principiul independenţei acestuia.Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Legiuitorul este abilitat din punct de vedere constituţional să redimensioneze bugetele alocate instituţiilor şi autorităţilor publice prin legea bugetului de stat atunci când condiţiile economice şi financiare se înrăutăţesc sau, din contră, se îmbunătăţesc. Desigur, asemenea rectificări ale bugetului de stat sunt determinate în mod obiectiv de modificarea prognozelor cu privire la realizarea veniturilor şi cheltuielilor la bugetul de stat.Astfel, Curtea constată că numai în aceste condiţii Parlamentul are legitimitatea constituţională să modifice alocaţiile bugetare prevăzute iniţial prin legea privind bugetul de stat.Măsura de reducere a fondurilor alocate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti nu este de natură să afecteze independenţa judecătorului, astfel cum aceasta este reglementată prin prevederile Constituţiei şi ale actelor juridice internaţionale invocate. Nu este o diminuare a bugetului doar în privinţa celor două autorităţi publice, ci se constată că rectificările negative au privit întreg spectrul de autorităţi şi instituţii publice. Curtea reţine că o asemenea măsură ar fi fost neconstituţională dacă ar fi vizat în mod discriminatoriu numai cele două instituţii.Or, în cazul de faţă, Curtea constată că, datorită modificării considerabile a situaţiei economice şi financiare a ţării, legiuitorul este îndrituit să efectueze reduceri de cheltuieli la toate instituţiile şi autorităţile publice pentru a menţine în efectivitate bugetul public naţional. Desigur, asemenea măsuri trebuie să fie nediscriminatorii şi motivate în mod corespunzător, exigenţă satisfăcută în mare măsură prin expunerea de motive a ordonanţei de urgenţă în cauză.Totodată, Curtea observă că, şi în aceste condiţii, bugetul instituţiilor şi autorităţilor publice permite desfăşurarea activităţii acestora în condiţii satisfăcătoare.Nici principiul separaţiei puterilor în stat nu este încălcat, întrucât dreptul de stabilire a alocaţiilor bugetare fiecărei instituţii sau autorităţi publice, respectiv dreptul de modificare a acestora ţin exclusiv de competenţa legiuitorului.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Constată că dispoziţiile anexei nr. 2, poziţia nr. 4 şi poziţia nr. 16, din Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale sunt constituţionale.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezbaterea a avut loc la data de 13 mai 2009 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly-------