DECIZIE nr. 267 din 24 februarie 2009referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 225 din 7 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAugustin Zegrean - judecătorSimona Ricu - procurorMihaela Senia Costinescu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Anton în Dosarul nr. 28.259/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin procurator Margareta Ştefănescu, şi Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilierul juridic Mihai Ionescu.Autorul excepţiei susţine admiterea criticii de neconstituţionalitate, arătând că textele de lege criticate nu definesc concret noţiunea de "lucrător al Securităţii", astfel că persoanele acuzate de comiterea unor fapte penale nu beneficiază de mijloacele necesare pentru demonstrarea nevinovăţiei, deci de dreptul la un proces echitabil.Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii arată că acţiunea în constatare prevăzută de art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu tinde la stabilirea vinovăţiei, deci a răspunderii penale a persoanei care a avut calitatea de lucrător al Securităţii, şi, prin urmare, în speţă nu poate opera prezumţia de nevinovăţie, dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil nefiind aplicabile.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 28.259/3/CA/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2 lit. a) şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Anton.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că textele art. 2 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale, deoarece încalcă prezumţia de nevinovăţie, dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Autorul apreciază că definiţia dată noţiunii de lucrător al Securităţii îl acuză în mod indirect pe cel în cauză de comiterea unor fapte penale pentru că vorbeşte despre desfăşurarea unor activităţi prin care a suprimat ori a îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului. A califica o persoană ca fiind lucrător al Securităţii, aşa cum îl defineşte ordonanţa, printr-o simplă acţiune în constatare, iar nu în cadrul unui proces penal, reprezintă o gravă încălcare a dreptului la un proces echitabil.Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că în cazul în care pârâtul consideră că probele propuse de reclamant ar fi de natură să dovedească vinovăţia sa acesta are la îndemână posibilitatea de a se apăra propunând probe, dreptul său fiind consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituţie şi de toate prevederile din Codul de procedură civilă.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. a) şi ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, texte de lege care au următorul conţinut:- Art. 2 lit. a): "În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: a) lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului;";- Art. 11: "(1) Acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, fiind scutită de taxa de timbru. (2) Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs, în condiţiile legii. (3) La dosarul cauzei se depun copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, documentele originale putând fi consultate la arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (11) din Constituţie.Curtea reţine că preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 defineşte scopul reglementării ca fiind "continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist", care a exercitat, în special prin intermediul Securităţii, "o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi a libertăţilor lor fundamentale". Aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor, şi contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti.Scopul ordonanţei, enunţat în aceşti termeni, răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României.În considerarea celor enunţate în preambul, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 reglementează accesul cetăţenilor români sau străini care după 1945 au avut cetăţenie română, precum şi al cetăţenilor unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau ai unui stat membru al Uniunii Europene la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţională, precum şi dreptul acestor persoane de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului. Mai mult, în temeiul art. 1 alin. (7) din ordonanţă, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.Potrivit art. 2 lit. a) din ordonanţă, se circumscrie noţiunii de "lucrător al Securităţii" acea persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii ori al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care "a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste".Aşa fiind, Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte scopul de deconspirare, enunţat în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de Securitate, prin consemnarea publică - publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în masă de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în temeiul art. 12 alin. (1) din ordonanţă - a celor care ocupă demnităţile sau funcţiile enumerate în art. 3, precum şi a celor care îşi manifestă intenţia de a candida pentru alegerea ori numirea în aceste demnităţi sau funcţii.Sub acest aspect, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 operează o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor constatate ca fiind "lucrătoare ale Securităţii" faţă de prevederile Legii nr. 187/1999, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008. Astfel, reglementarea anterioară nu a urmărit doar deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, ci a promovat răspunderea juridică şi politică a acestora, cu scopul îndepărtării lor din anumite funcţii şi împiedicării lor de a candida pentru alegerea sau numirea în acele funcţii. Mai mult, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin decizia menţionată, legea crea premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, fără vinovăţie şi fără existenţa unei fapte de încălcare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentului dosar, Curtea constată că prevederile art. 2 lit. a) din ordonanţă definesc noţiunea de "lucrător al Securităţii" şi explicitează în concret semnificaţia termenului. Astfel, deţin calitatea de lucrători ai Securităţii persoanele care, pe de o parte, au fost încadrate ca ofiţeri ori subofiţeri ai Securităţii sau ai Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţeri sub acoperire, în perioada 1945-1989, şi care, pe de altă parte, au desfăşurat activităţi prin care au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste.Întrunirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de textul de lege criticat este constatată de instanţa judecătorească - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.Aşa fiind, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, potrivit art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, Curtea reţine că dispoziţiile procedurale criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apărare, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 2 lit. a) şi ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nesocotesc prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie, Curtea constată că domeniul de aplicare a prezumţiei de nevinovăţie vizează materia penală, respectiv situaţiile în care fapta atribuită unei persoane are conotaţii penale, care angajează răspunderea penală a acesteia. Astfel, prezumţia constituie suportul dreptului la apărare şi, implicit, al drepturilor procesuale acordate învinuitului sau inculpatului, în cadrul procesului penal. Or, în condiţiile în care procedura prin care se constată calitatea de lucrător al Securităţii se desfăşoară potrivit regulilor procedurii civile şi are ca finalitate exclusiv deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, prin consemnarea publică a activităţii acestora, iar nu stabilirea vreunei răspunderi juridice, Curtea constată că prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie, respectiv instituţia prezumţiei de nevinovăţie, nu este aplicabilă procesului declanşat în temeiul dispoziţiilor ordonanţei.Cu toate acestea, deşi prezumţia nu cunoaşte o consacrare expresă în materie civilă, dispoziţiile art. 1169 din Codul civil prevăd că "Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească". Astfel, legea asigură echilibrul procesual al părţilor în litigiu şi dă expresie unui principiu fundamental al dreptului procesual - principiul aflării adevărului, statuat de art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc."Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Anton în Dosarul nr. 28.259/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu__________
| EMITENT |
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAugustin Zegrean - judecătorSimona Ricu - procurorMihaela Senia Costinescu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Anton în Dosarul nr. 28.259/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin procurator Margareta Ştefănescu, şi Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilierul juridic Mihai Ionescu.Autorul excepţiei susţine admiterea criticii de neconstituţionalitate, arătând că textele de lege criticate nu definesc concret noţiunea de "lucrător al Securităţii", astfel că persoanele acuzate de comiterea unor fapte penale nu beneficiază de mijloacele necesare pentru demonstrarea nevinovăţiei, deci de dreptul la un proces echitabil.Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii arată că acţiunea în constatare prevăzută de art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu tinde la stabilirea vinovăţiei, deci a răspunderii penale a persoanei care a avut calitatea de lucrător al Securităţii, şi, prin urmare, în speţă nu poate opera prezumţia de nevinovăţie, dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil nefiind aplicabile.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 28.259/3/CA/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2 lit. a) şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Anton.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că textele art. 2 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale, deoarece încalcă prezumţia de nevinovăţie, dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Autorul apreciază că definiţia dată noţiunii de lucrător al Securităţii îl acuză în mod indirect pe cel în cauză de comiterea unor fapte penale pentru că vorbeşte despre desfăşurarea unor activităţi prin care a suprimat ori a îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului. A califica o persoană ca fiind lucrător al Securităţii, aşa cum îl defineşte ordonanţa, printr-o simplă acţiune în constatare, iar nu în cadrul unui proces penal, reprezintă o gravă încălcare a dreptului la un proces echitabil.Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că în cazul în care pârâtul consideră că probele propuse de reclamant ar fi de natură să dovedească vinovăţia sa acesta are la îndemână posibilitatea de a se apăra propunând probe, dreptul său fiind consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituţie şi de toate prevederile din Codul de procedură civilă.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. a) şi ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, texte de lege care au următorul conţinut:- Art. 2 lit. a): "În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: a) lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului;";- Art. 11: "(1) Acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, fiind scutită de taxa de timbru. (2) Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs, în condiţiile legii. (3) La dosarul cauzei se depun copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, documentele originale putând fi consultate la arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (11) din Constituţie.Curtea reţine că preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 defineşte scopul reglementării ca fiind "continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist", care a exercitat, în special prin intermediul Securităţii, "o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi a libertăţilor lor fundamentale". Aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor, şi contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti.Scopul ordonanţei, enunţat în aceşti termeni, răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României.În considerarea celor enunţate în preambul, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 reglementează accesul cetăţenilor români sau străini care după 1945 au avut cetăţenie română, precum şi al cetăţenilor unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau ai unui stat membru al Uniunii Europene la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţională, precum şi dreptul acestor persoane de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului. Mai mult, în temeiul art. 1 alin. (7) din ordonanţă, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.Potrivit art. 2 lit. a) din ordonanţă, se circumscrie noţiunii de "lucrător al Securităţii" acea persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii ori al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care "a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste".Aşa fiind, Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte scopul de deconspirare, enunţat în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de Securitate, prin consemnarea publică - publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în masă de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în temeiul art. 12 alin. (1) din ordonanţă - a celor care ocupă demnităţile sau funcţiile enumerate în art. 3, precum şi a celor care îşi manifestă intenţia de a candida pentru alegerea ori numirea în aceste demnităţi sau funcţii.Sub acest aspect, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 operează o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor constatate ca fiind "lucrătoare ale Securităţii" faţă de prevederile Legii nr. 187/1999, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008. Astfel, reglementarea anterioară nu a urmărit doar deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, ci a promovat răspunderea juridică şi politică a acestora, cu scopul îndepărtării lor din anumite funcţii şi împiedicării lor de a candida pentru alegerea sau numirea în acele funcţii. Mai mult, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin decizia menţionată, legea crea premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, fără vinovăţie şi fără existenţa unei fapte de încălcare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentului dosar, Curtea constată că prevederile art. 2 lit. a) din ordonanţă definesc noţiunea de "lucrător al Securităţii" şi explicitează în concret semnificaţia termenului. Astfel, deţin calitatea de lucrători ai Securităţii persoanele care, pe de o parte, au fost încadrate ca ofiţeri ori subofiţeri ai Securităţii sau ai Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţeri sub acoperire, în perioada 1945-1989, şi care, pe de altă parte, au desfăşurat activităţi prin care au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste.Întrunirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de textul de lege criticat este constatată de instanţa judecătorească - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.Aşa fiind, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, potrivit art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, Curtea reţine că dispoziţiile procedurale criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apărare, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 2 lit. a) şi ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nesocotesc prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie, Curtea constată că domeniul de aplicare a prezumţiei de nevinovăţie vizează materia penală, respectiv situaţiile în care fapta atribuită unei persoane are conotaţii penale, care angajează răspunderea penală a acesteia. Astfel, prezumţia constituie suportul dreptului la apărare şi, implicit, al drepturilor procesuale acordate învinuitului sau inculpatului, în cadrul procesului penal. Or, în condiţiile în care procedura prin care se constată calitatea de lucrător al Securităţii se desfăşoară potrivit regulilor procedurii civile şi are ca finalitate exclusiv deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, prin consemnarea publică a activităţii acestora, iar nu stabilirea vreunei răspunderi juridice, Curtea constată că prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie, respectiv instituţia prezumţiei de nevinovăţie, nu este aplicabilă procesului declanşat în temeiul dispoziţiilor ordonanţei.Cu toate acestea, deşi prezumţia nu cunoaşte o consacrare expresă în materie civilă, dispoziţiile art. 1169 din Codul civil prevăd că "Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească". Astfel, legea asigură echilibrul procesual al părţilor în litigiu şi dă expresie unui principiu fundamental al dreptului procesual - principiul aflării adevărului, statuat de art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc."Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Anton în Dosarul nr. 28.259/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu__________
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari