DECIZIE nr. 164 din 10 februarie 2009referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 şi art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 160 din 16 martie 2009



    Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAugustin Zegrean - judecătorSimona Ricu - procurorAfrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef delegatPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 şi art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Sandor Kocsis în Dosarul nr. 2.018/310/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia contencios II.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.018/310/2007, Tribunalul Prahova - Secţia contencios II a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 coroborat cu art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Sandor Kocsis în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 44 alin. (7) referitoare la dreptul de proprietate care obligă la respectarea anumitor sarcini şi art. 48 alin. (1) referitoare la întemeierea familiei, deoarece, în situaţia în care un autovehicul este folosit de soţul care nu apare pe certificatul de înmatriculare al unui autovehicul sau este împrumutat de acesta, în calitate de coproprietar, unei terţe persoane, se permite hărţuirea nejustificată a soţului care apare în certificatul de înmatriculare al maşinii, cu toate că este pus în imposibilitate de a furniza informaţiile solicitate din motive neimputabile voinţei sale.Tribunalul Prahova - Secţia contencios II opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece obligaţia instituită prin dispoziţiile legale criticate nu constituie decât o "sarcină" legală a proprietarului autovehiculului de a cunoaşte în orice moment persoana care utilizează vehiculul pe drumurile publice, obligaţie care, în esenţă, contribuie la educarea şi responsabilizarea proprietarilor de autovehicule în spiritul respectării legislaţiei rutiere.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 39 şi art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:- Art. 39: "Proprietarul sau deţinătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliţiei rutiere, la cererea acesteia şi în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice."- Art. 102 alin. (1) pct. 14: "(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice: [...]14. necomunicarea de către proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea poliţiei rutiere, a identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul spre a fi condus."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 instituie o sarcină ce incumbă proprietarului sau deţinătorului mandatat al unui autovehicul şi, în mod corelativ, în art. 102 alin. (1) pct. 14 din acelaşi act normativ, sancţiunea aplicată în cazul nerespectării acestei obligaţii. Faptul că poliţia rutieră se adresează acestora pentru a comunică identitatea persoanei căreia i-a fost încredinţat vehiculul spre a fi condus pe drumurile publice nu este de natură a afecta principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.Cât priveşte critica referitoare la dreptul de proprietate care obligă la respectarea anumitor sarcini, este de observat, că, dimpotrivă, stabilirea unor astfel de reguli în ce priveşte circulaţia pe drumurile publice are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, "asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului", şi nu este de natură să încalce dreptul fundamental reglementat de art. 44 alin. (7) din Constituţie. Faptul că proprietarul ori deţinătorul mandatat al unui autovehicul este ţinut de obligaţia consacrată de textele legale criticate nu face altceva decât să răspundă exigenţei constituţionale pretins încălcate, potrivit căreia "Dreptul de proprietate obligă [...] la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului".În sfârşit, prevederile art. 48 alin. (1) din Constituţie referitoare la întemeierea familiei nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 şi art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Sandor Kocsis în Dosarul nr. 2.018/310/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia contencios II.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef delegat,Afrodita Laura Tutunaru__________