DECIZIE nr. 207 din 17 februarie 2009referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 149 din 10 martie 2009
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAugustin Zegrean - judecătorAntonia Constantin - procurorMihai Paul Cotta - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului.La apelul nominal răspunde Avocatul Poporului, prin consilier juridic.Reprezentantul Avocatului Poporului solicită admiterea excepţiei, deoarece prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (2) din Constituţie. Se arată că prevederile legale criticate permit autorităţilor competente să lipsească angajaţii de anumite sporuri legale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. În acest sens este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Cu Adresa nr. 7.791 din 17 septembrie 2008, înaintată Curţii Constituţionale în temeiul art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie, Avocatul Poporului a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998, care prevăd că pentru demnitari unica formă de remunerare a activităţii desfăşurate o constituie indemnizaţia lunară, dreptul la sporuri fiind recunoscut numai pentru unele categorii de salariaţi, au caracter discriminatoriu, fiind contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (2) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens este invocată jurisprudenţa Curţii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând adresa Avocatului Poporului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 16 iulie 1998, care au următorul cuprins:- Art. 19: "Persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfăşurată, la o indemnizaţie lunară, stabilită în conformitate cu prevederile anexei nr. II.";- Art. 20 alin. (1): "Indemnizaţia lunară, prevăzută la art. 19, este unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial."Avocatul Poporului susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele texte din Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 41 alin. (2) privind protecţia socială a muncii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, Curtea constată următoarele:Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate pe cale de excepţie. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, constatând constituţionalitatea prevederilor art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998, a reţinut, în esenţă, că sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie.Diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar reprezintă opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. Legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Astfel, principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării, invocat de autorul excepţiei, aplicându-se doar situaţiilor egale ori analoage, tratamentul juridic diferenţiat, stabilit de legiuitor în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, nu reprezintă în cauza de faţă nici privilegii şi nici discriminări.Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Curtea reţine totodată că prevederile legale criticate nu încalcă nici dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie, întrucât acestea nu privesc niciunul dintre criteriile menţionate de textul constituţional, referitoare la măsurile de protecţie socială a muncii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta---------
| EMITENT |
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAugustin Zegrean - judecătorAntonia Constantin - procurorMihai Paul Cotta - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului.La apelul nominal răspunde Avocatul Poporului, prin consilier juridic.Reprezentantul Avocatului Poporului solicită admiterea excepţiei, deoarece prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (2) din Constituţie. Se arată că prevederile legale criticate permit autorităţilor competente să lipsească angajaţii de anumite sporuri legale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. În acest sens este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Cu Adresa nr. 7.791 din 17 septembrie 2008, înaintată Curţii Constituţionale în temeiul art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie, Avocatul Poporului a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998, care prevăd că pentru demnitari unica formă de remunerare a activităţii desfăşurate o constituie indemnizaţia lunară, dreptul la sporuri fiind recunoscut numai pentru unele categorii de salariaţi, au caracter discriminatoriu, fiind contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (2) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens este invocată jurisprudenţa Curţii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând adresa Avocatului Poporului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 16 iulie 1998, care au următorul cuprins:- Art. 19: "Persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfăşurată, la o indemnizaţie lunară, stabilită în conformitate cu prevederile anexei nr. II.";- Art. 20 alin. (1): "Indemnizaţia lunară, prevăzută la art. 19, este unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial."Avocatul Poporului susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele texte din Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 41 alin. (2) privind protecţia socială a muncii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, Curtea constată următoarele:Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate pe cale de excepţie. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, constatând constituţionalitatea prevederilor art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998, a reţinut, în esenţă, că sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie.Diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar reprezintă opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. Legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Astfel, principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării, invocat de autorul excepţiei, aplicându-se doar situaţiilor egale ori analoage, tratamentul juridic diferenţiat, stabilit de legiuitor în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, nu reprezintă în cauza de faţă nici privilegii şi nici discriminări.Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Curtea reţine totodată că prevederile legale criticate nu încalcă nici dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie, întrucât acestea nu privesc niciunul dintre criteriile menţionate de textul constituţional, referitoare la măsurile de protecţie socială a muncii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta---------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari