DECIZIE nr. 115 din 3 februarie 2009referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 28 alin. (3) şi ale art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 138 din 5 martie 2009
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAugustin Zegrean - judecătorAntonia Constantin - procurorClaudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 28 alin. (3) şi ale art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Bogdan Şerban Şendrea în Dosarul nr. 302/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocat Mihaela Catea, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul părţii prezente. Aceasta susţine că prevederile art. 2 din Legea nr. 50/1991 conţin norme cu caracter generic, care nu prevăd ce se întâmplă în situaţia în care autorizaţia de construire nu poate fi obţinută din motive independente de voinţa proprietarului. Dispoziţiile art. 28 alin. (3) şi cele ale art. 32 din acelaşi act normativ încalcă dreptul de proprietate, deoarece dispun demolarea unei construcţii dacă proprietarul nu obţine autorizaţiile necesare într-un anumit interval de timp.Reprezentantul Ministerului Public arată, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 50/1991, că autorul excepţiei vizează, în realitate, aspecte legate de modalitatea de interpretare şi aplicare a acestui text legal faţă de circumstanţele situaţiei de fapt deduse judecăţii, competenţe ce revin în exclusivitate instanţei de judecată, şi nu Curţii Constituţionale. Prin urmare, pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a acestei excepţii. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (3) şi ale art. 32 din aceeaşi lege, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, pentru argumentele reţinute în deciziile nr. 409/2005 şi nr. 820/2007 ale Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 302/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 28 alin. (3) şi art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Bogdan Şerban Şendrea într-o cauză civilă prin care se solicita desfiinţarea unor lucrări de construcţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul art. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care stipulează în mod generic obligativitatea obţinerii autorizaţiei de construire, nu prevede situaţiile în care, din motive independente de voinţa proprietarului, autorizaţia de construire nu poate fi solicitată şi, pe cale de consecinţă, nici eliberată. Referitor la dispoziţiile art. 28 alin. (3), apreciază că textul de lege criticat instituie o procedură care nesocoteşte dreptul de proprietate asupra unei construcţii sau părţi din aceasta a persoanei care nu a reuşit să obţină autorizaţiile necesare într-un anumit interval de timp, ea fiind obligată să le demoleze sau să le desfiinţeze. Cu privire la neconstituţionalitatea art. 32 din Legea nr. 50/1991, apreciază că acest text restrânge posibilitatea exercitării neîngrădite a atributelor dreptului de proprietate prin condiţionarea obţinerii autorizaţiei de construire.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de autor, rezumându-se la a dispune suspendarea cauzei şi sesizarea Curţii Constituţionale, ceea ce încalcă prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 2, art. 28 alin. (3) şi ale art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale. În acest sens menţionează că scopul reglementărilor restrictive ale Legii nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este asigurarea interesului general privind protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă, respectarea principiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, precum şi a anumitor standarde de calitate şi siguranţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2, art. 28 alin. (3) şi ale art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:- Art. 2: "(1) Autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor. (2) Autorizaţia de construire se emite în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii. (3) Autorizaţiile de construire pentru reţele magistrale, căi de comunicaţie, amenajări pentru îmbunătăţiri funciare, reţele de telecomunicaţii ori alte lucrări de infrastructură, care se execută în extravilanul localităţilor, se emit cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului, avizate şi aprobate potrivit legii. (4) Prin exceptare de la prevederile alin. (2) se pot emite autorizaţii de construire şi fără documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru: a) lucrări de modificare, de reparare, de protejare, de restaurare şi de conservare a clădirilor de orice fel, cu condiţia menţinerii aceleiaşi funcţiuni, a suprafeţei construite la sol şi a volumetriei acestora; b) lucrări de reparare privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare şi altele asemenea, fără modificarea traseului şi, după caz, a funcţionalităţii acestora; c) lucrări de reparare privind împrejurimi, mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi celelalte lucrări de amenajare a spaţiilor publice; d) lucrări de cercetare şi de prospectare a terenurilor - foraje şi excavări -, necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, exploatărilor de cariere, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatări; e) organizarea de tabere de corturi.";- Art. 28 alin. (3): "Măsura desfiinţării construcţiilor se aplică şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară.";- Art. 32 "(1) În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei; b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal. (2) În cazul admiterii cererii, instanţa va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1). (3) În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanţă, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate. (4) În situaţiile prevăzute la art. 24, organele de control vor putea cere instanţei să dispună, prin hotărârea de condamnare, măsurile menţionate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate şi, după caz, instanţei să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal. (5) Persoanele care au beneficiat de subvenţie pentru construirea unei locuinţe şi pentru care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) vor restitui subvenţiile primite, cu plata dobânzilor legale pentru perioada în care le-au folosit."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 44 alin. (2) prin care proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată, mai întâi, că susţinerile de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii nu pot fi reţinute, deoarece acestea se referă la o pretinsă omisiune a legii. Or, Curtea Constituţională a statuat constant în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, că instanţa de contencios constituţional nu soluţionează excepţii de neconstituţionalitate privind lacune legislative, incomplete sau redactări nesatisfăcătoare, deoarece, în acest caz, Curtea s-ar substitui legiuitorului, încălcând astfel art. 61 din Constituţie. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 50/1991 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (3) şi ale art. 32 din legea criticată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra conformităţii acestor texte faţă de aceleaşi norme şi principii fundamentale invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 409 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 5 august 2005, şi Decizia nr. 220 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 6 aprilie 2006, Curtea a reţinut, în esenţă, că "activitatea de edificare sau desfiinţare a construcţiilor de orice natură trebuie să se supună rigorilor legii", iar "regimul legal al construcţiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. În măsura în care, însă, (...) exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancţiunile stabilite de lege, fără a se putea apăra invocând principiul constituţional al ocrotirii proprietăţii".În plus faţă de cele la care s-a făcut referire şi care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, autorul excepţiei invocă încălcarea principiului egalităţii şi al dreptului la un proces echitabil. Curtea constată, în legătură cu aceste susţineri, că textele de lege criticate se aplică în egală măsură tuturor subiectelor de drept vizate de ipoteza normei juridice, fără privilegii şi fără discriminări, astfel că nu se poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie. Cât priveşte dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea observă că aceste norme nu au incidenţă în cauză. Reglementările legale referitoare la obligaţia obţinerii unei autorizaţi de construire nu au nicio legătură cu exercitarea drepturilor şi garanţiilor procesuale care condiţionează, într-un stat de drept, democratic, exercitarea dreptului la un proces echitabil.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Bogdan Şerban Şendrea în Dosarul nr. 302/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (3) şi ale art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie invocată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe de judecată.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi----------
| EMITENT |
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAugustin Zegrean - judecătorAntonia Constantin - procurorClaudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 28 alin. (3) şi ale art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Bogdan Şerban Şendrea în Dosarul nr. 302/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocat Mihaela Catea, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul părţii prezente. Aceasta susţine că prevederile art. 2 din Legea nr. 50/1991 conţin norme cu caracter generic, care nu prevăd ce se întâmplă în situaţia în care autorizaţia de construire nu poate fi obţinută din motive independente de voinţa proprietarului. Dispoziţiile art. 28 alin. (3) şi cele ale art. 32 din acelaşi act normativ încalcă dreptul de proprietate, deoarece dispun demolarea unei construcţii dacă proprietarul nu obţine autorizaţiile necesare într-un anumit interval de timp.Reprezentantul Ministerului Public arată, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 50/1991, că autorul excepţiei vizează, în realitate, aspecte legate de modalitatea de interpretare şi aplicare a acestui text legal faţă de circumstanţele situaţiei de fapt deduse judecăţii, competenţe ce revin în exclusivitate instanţei de judecată, şi nu Curţii Constituţionale. Prin urmare, pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a acestei excepţii. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (3) şi ale art. 32 din aceeaşi lege, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, pentru argumentele reţinute în deciziile nr. 409/2005 şi nr. 820/2007 ale Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 302/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 28 alin. (3) şi art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Bogdan Şerban Şendrea într-o cauză civilă prin care se solicita desfiinţarea unor lucrări de construcţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul art. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care stipulează în mod generic obligativitatea obţinerii autorizaţiei de construire, nu prevede situaţiile în care, din motive independente de voinţa proprietarului, autorizaţia de construire nu poate fi solicitată şi, pe cale de consecinţă, nici eliberată. Referitor la dispoziţiile art. 28 alin. (3), apreciază că textul de lege criticat instituie o procedură care nesocoteşte dreptul de proprietate asupra unei construcţii sau părţi din aceasta a persoanei care nu a reuşit să obţină autorizaţiile necesare într-un anumit interval de timp, ea fiind obligată să le demoleze sau să le desfiinţeze. Cu privire la neconstituţionalitatea art. 32 din Legea nr. 50/1991, apreciază că acest text restrânge posibilitatea exercitării neîngrădite a atributelor dreptului de proprietate prin condiţionarea obţinerii autorizaţiei de construire.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de autor, rezumându-se la a dispune suspendarea cauzei şi sesizarea Curţii Constituţionale, ceea ce încalcă prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 2, art. 28 alin. (3) şi ale art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale. În acest sens menţionează că scopul reglementărilor restrictive ale Legii nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este asigurarea interesului general privind protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă, respectarea principiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, precum şi a anumitor standarde de calitate şi siguranţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2, art. 28 alin. (3) şi ale art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:- Art. 2: "(1) Autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor. (2) Autorizaţia de construire se emite în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii. (3) Autorizaţiile de construire pentru reţele magistrale, căi de comunicaţie, amenajări pentru îmbunătăţiri funciare, reţele de telecomunicaţii ori alte lucrări de infrastructură, care se execută în extravilanul localităţilor, se emit cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului, avizate şi aprobate potrivit legii. (4) Prin exceptare de la prevederile alin. (2) se pot emite autorizaţii de construire şi fără documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru: a) lucrări de modificare, de reparare, de protejare, de restaurare şi de conservare a clădirilor de orice fel, cu condiţia menţinerii aceleiaşi funcţiuni, a suprafeţei construite la sol şi a volumetriei acestora; b) lucrări de reparare privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare şi altele asemenea, fără modificarea traseului şi, după caz, a funcţionalităţii acestora; c) lucrări de reparare privind împrejurimi, mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi celelalte lucrări de amenajare a spaţiilor publice; d) lucrări de cercetare şi de prospectare a terenurilor - foraje şi excavări -, necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, exploatărilor de cariere, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatări; e) organizarea de tabere de corturi.";- Art. 28 alin. (3): "Măsura desfiinţării construcţiilor se aplică şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară.";- Art. 32 "(1) În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei; b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal. (2) În cazul admiterii cererii, instanţa va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1). (3) În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanţă, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate. (4) În situaţiile prevăzute la art. 24, organele de control vor putea cere instanţei să dispună, prin hotărârea de condamnare, măsurile menţionate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate şi, după caz, instanţei să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal. (5) Persoanele care au beneficiat de subvenţie pentru construirea unei locuinţe şi pentru care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) vor restitui subvenţiile primite, cu plata dobânzilor legale pentru perioada în care le-au folosit."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 44 alin. (2) prin care proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată, mai întâi, că susţinerile de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii nu pot fi reţinute, deoarece acestea se referă la o pretinsă omisiune a legii. Or, Curtea Constituţională a statuat constant în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, că instanţa de contencios constituţional nu soluţionează excepţii de neconstituţionalitate privind lacune legislative, incomplete sau redactări nesatisfăcătoare, deoarece, în acest caz, Curtea s-ar substitui legiuitorului, încălcând astfel art. 61 din Constituţie. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 50/1991 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (3) şi ale art. 32 din legea criticată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra conformităţii acestor texte faţă de aceleaşi norme şi principii fundamentale invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 409 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 5 august 2005, şi Decizia nr. 220 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 6 aprilie 2006, Curtea a reţinut, în esenţă, că "activitatea de edificare sau desfiinţare a construcţiilor de orice natură trebuie să se supună rigorilor legii", iar "regimul legal al construcţiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. În măsura în care, însă, (...) exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancţiunile stabilite de lege, fără a se putea apăra invocând principiul constituţional al ocrotirii proprietăţii".În plus faţă de cele la care s-a făcut referire şi care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, autorul excepţiei invocă încălcarea principiului egalităţii şi al dreptului la un proces echitabil. Curtea constată, în legătură cu aceste susţineri, că textele de lege criticate se aplică în egală măsură tuturor subiectelor de drept vizate de ipoteza normei juridice, fără privilegii şi fără discriminări, astfel că nu se poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie. Cât priveşte dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea observă că aceste norme nu au incidenţă în cauză. Reglementările legale referitoare la obligaţia obţinerii unei autorizaţi de construire nu au nicio legătură cu exercitarea drepturilor şi garanţiilor procesuale care condiţionează, într-un stat de drept, democratic, exercitarea dreptului la un proces echitabil.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Bogdan Şerban Şendrea în Dosarul nr. 302/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (3) şi ale art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie invocată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe de judecată.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi----------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari