DECIZIE nr. 1.325 din 4 decembrie 2008referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 872 din 23 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorIon Predescu - judecătorTudorel Toader - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorAugustin Zegrean - judecătorAntonia Constantin - procurorMaria Bratu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), (2), şi (4)-(11), art. 11 şi art. 27 alin. (2)-(6) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 4.137/62/2008 al Curţii de Apel Braşov - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.894D/2008, nr. 1.895D/2008, nr. 1.896D/2008 şi nr. 1.905D/2008, care au obiectul excepţiei de neconstituţionalitate identic.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea acestor dosare, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.894D/2008, nr. 1.895D/2008, nr. 1.896D/2008 şi nr. 1.905D/2008 la Dosarul nr. 1.835D/2008, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei, arătând că motivele care au fundamentat soluţiile pronunţate în deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008, nr. 820/2008 şi nr. 821/2008, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituţionale, "în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", subzistă şi în cauza de faţă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 8 septembrie 2008 şi din 10 septembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 4.137/62/2008, nr. 2.815/62/2008, nr. 2.324/62/2008, nr. 2.599/62/2008 şi nr. 3.547/62/2008, Curtea de Apel Braşov - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), (2) şi (4)-(11), art. 11 şi art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 16, art. 61 alin. (1), art. 126 alin. (6) şi art. 146, în măsura în care din acestea rezultă că instanţele judecătoreşti au competenţa de a cenzura soluţia aleasă de legiuitor şi să acorde drepturi salariale prevăzute exclusiv în beneficiul altor categorii de salariaţi decât reclamanţii, instituindu-se, astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele celor stabilite prin acte normative.Curtea de Apel Braşov - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost identificat prin încheierea instanţei de judecată, precum şi prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în condiţiile în care dispoziţiile legale atacate sunt indisolubil legate de toate celelalte dispoziţii cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, Curtea va examina constituţionalitatea ordonanţei în întregul ei.În cauza de faţă sunt invocate a fi încălcate şi art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 126 alin. (6) şi art. 146 din Constituţie.Analizând criticile de neconstituţionalitate în raport cu aceste dispoziţii din Legea fundamentală, Curtea constată că dispoziţiile ordonanţei lasă posibilitatea desprinderii unui înţeles neconstituţional, în virtutea căruia instanţele judecătoreşti au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii şi să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecăţii.Un asemenea înţeles al dispoziţiilor ordonanţei, prin care se conferă instanţelor judecătoreşti competenţa de a desfiinţa norme juridice instituite prin lege şi de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituţional, întrucât încalcă principiul separaţiei puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituţie, precum şi prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.În virtutea textelor constituţionale menţionate, Parlamentul şi, prin delegare legislativă, în condiţiile art. 115 din Constituţie, Guvernul au competenţa de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generală. Instanţele judecătoreşti nu au o asemenea competenţă, misiunea lor constituţională fiind aceea de a realiza justiţia, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, adică de a soluţiona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor lor subiective.Pentru aceste considerente, Curtea urmează să constate că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituţionale în măsura în care din ele se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarele nr. 4.137/62/2008, nr. 2.815/62/2008, nr. 2.324/62/2008, nr. 2.599/62/2008 şi nr. 3.547/62/2008 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu----
EMITENT |
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorIon Predescu - judecătorTudorel Toader - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorAugustin Zegrean - judecătorAntonia Constantin - procurorMaria Bratu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), (2), şi (4)-(11), art. 11 şi art. 27 alin. (2)-(6) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 4.137/62/2008 al Curţii de Apel Braşov - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.894D/2008, nr. 1.895D/2008, nr. 1.896D/2008 şi nr. 1.905D/2008, care au obiectul excepţiei de neconstituţionalitate identic.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea acestor dosare, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.894D/2008, nr. 1.895D/2008, nr. 1.896D/2008 şi nr. 1.905D/2008 la Dosarul nr. 1.835D/2008, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei, arătând că motivele care au fundamentat soluţiile pronunţate în deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008, nr. 820/2008 şi nr. 821/2008, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituţionale, "în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", subzistă şi în cauza de faţă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 8 septembrie 2008 şi din 10 septembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 4.137/62/2008, nr. 2.815/62/2008, nr. 2.324/62/2008, nr. 2.599/62/2008 şi nr. 3.547/62/2008, Curtea de Apel Braşov - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), (2) şi (4)-(11), art. 11 şi art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 16, art. 61 alin. (1), art. 126 alin. (6) şi art. 146, în măsura în care din acestea rezultă că instanţele judecătoreşti au competenţa de a cenzura soluţia aleasă de legiuitor şi să acorde drepturi salariale prevăzute exclusiv în beneficiul altor categorii de salariaţi decât reclamanţii, instituindu-se, astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele celor stabilite prin acte normative.Curtea de Apel Braşov - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost identificat prin încheierea instanţei de judecată, precum şi prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în condiţiile în care dispoziţiile legale atacate sunt indisolubil legate de toate celelalte dispoziţii cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, Curtea va examina constituţionalitatea ordonanţei în întregul ei.În cauza de faţă sunt invocate a fi încălcate şi art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 126 alin. (6) şi art. 146 din Constituţie.Analizând criticile de neconstituţionalitate în raport cu aceste dispoziţii din Legea fundamentală, Curtea constată că dispoziţiile ordonanţei lasă posibilitatea desprinderii unui înţeles neconstituţional, în virtutea căruia instanţele judecătoreşti au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii şi să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecăţii.Un asemenea înţeles al dispoziţiilor ordonanţei, prin care se conferă instanţelor judecătoreşti competenţa de a desfiinţa norme juridice instituite prin lege şi de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituţional, întrucât încalcă principiul separaţiei puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituţie, precum şi prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.În virtutea textelor constituţionale menţionate, Parlamentul şi, prin delegare legislativă, în condiţiile art. 115 din Constituţie, Guvernul au competenţa de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generală. Instanţele judecătoreşti nu au o asemenea competenţă, misiunea lor constituţională fiind aceea de a realiza justiţia, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, adică de a soluţiona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor lor subiective.Pentru aceste considerente, Curtea urmează să constate că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituţionale în măsura în care din ele se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarele nr. 4.137/62/2008, nr. 2.815/62/2008, nr. 2.324/62/2008, nr. 2.599/62/2008 şi nr. 3.547/62/2008 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu----