DECIZIE nr. 554 din 15 mai 2008referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4, art. 361 alin. 2 şi art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 423 din 5 iunie 2008



    Acsinte Gaspar - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorIon Predescu - judecătorTudorel Toader - judecătorAugustin Zegrean - judecătorMarinela Mincă - procurorMarieta Safta - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4, art. 361 alin. 2 şi art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Eugenia Mariana Ladar şi Viorica Iancu în Dosarul nr. 5.208/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.208/111/2007, Tribunalul Bihor - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4, art. 361 alin. 2 şi art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Eugenia Mariana Ladar şi Viorica Iancu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate încalcă principiul egalităţii de arme, prin aceea că prevăd posibilitatea recursului numai împotriva hotărârii prin care instanţa se desesizează. Se creează astfel o situaţie de inechitate între inculpat, pe de o parte, şi Ministerul Public, pe de altă parte, inculpatului nedându-i-se posibilitatea de a recura încheierea prin care i se respinge o cerere de restituire a cauzei la procuror, fie în vederea refacerii urmăririi penale, fie în vederea refacerii actului de desesizare, decât după parcurgerea primului grad de jurisdicţie. Se mai arată că prin această limitare se încalcă şi dreptul la un recurs efectiv. În opinia autoarelor excepţiei, deşi aparent aceste garanţii ar fi respectate prin acordarea posibilităţii de a recura o dată cu fondul încheierile în discuţie, în concret acest fapt nu este realizabil.Tribunalul Bihor - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "modul în care sunt reglementate dispoziţiile art. 361 alin. 2, art. 385^1 alin. 2 şi art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală nu este discriminatoriu". Arată, totodată, că încheierile în discuţie pot fi atacate o dată cu fondul cauzei, astfel încât părţile au dreptul la un recurs efectiv.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă normele constituţionale invocate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, arătând că acestea nu prevăd privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru niciuna dintre părţile procesului penal, nu încalcă principiul accesului liber la justiţie şi nu implică un tratament juridic diferenţiat faţă de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 332 alin. 4, art. 361 alin. 2 şi art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:- Art. 332 alin. 4: "Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.";- Art. 361 alin. 2: "Încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul."- Art. 385^1 alin. 2: "Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs."Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate în prezenta cauză, în raport cu aceleaşi texte din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în raport cu critici similare.Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 591 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.062 din 28 noiembrie 2005, şi Decizia nr. 285 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reţinute, că art. 332 alin. 4 şi art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil.Tot astfel, prin Decizia nr. 554 din 16 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 37 din 12 ianuarie 2005, şi Decizia nr. 32 din 24 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 19 mai 2000, Curtea a respins, pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată anterior de Curte, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4, art. 361 alin. 2 şi art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Eugenia Mariana Ladar şi Viorica Iancu în Dosarul nr. 5.208/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2008.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Marieta Safta--------