DECIZIE nr. 318 din 13 martie 2008referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. (1), art. 283 alin. (6) şi ale art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 320 din 23 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorIon Predescu - judecătorTudorel Toader - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorAugustin Zegrean - judecătorIon Tiucă - procurorMihaela Senia Costinescu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. (1), art. 283 alin. (6) şi ale art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vâlceana" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 1.209/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.209/44/2007, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. (1), art. 283 alin. (6) şi ale art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vâlceana" - S.A. din Galaţi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că aplicarea şi efectele unui drept constituţional nu pot fi condiţionate de alegerea părţii, textul constituţional trebuind să se aplice uniform tuturor persoanelor, iar nu diferenţiat în funcţie de parcurgerea sau nu a jurisdicţiei administrative facultative. Astfel, dacă partea optează pentru jurisdicţia administrativă, beneficiază de drepturi procesuale mai restrânse decât dacă s-ar fi adresat direct instanţei judecătoreşti, fapt ce este de natură a crea discriminări între persoane aflate în situaţii asemănătoare. Restrângerea drepturilor sub aspect procesual încalcă liberul acces la justiţie şi prevederile art. 129 din Constituţie, prevederi care instituie obligaţia legiuitorului de a asigura o cale de atac în scopul realizării accesului deplin la o instanţă judecătorească.Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât accesul liber la justiţie nu are semnificaţia că trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil şi de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 255 alin. (1), art. 283 alin. (6) şi ale art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Textele de lege au următorul conţinut:- Art. 255 alin. (1): "Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, cu încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicţională, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, sau în justiţie, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.";- Art. 283 alin. (6): "Procedura de soluţionare a plângerii este cea a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă.";- Art. 285 alin. (5): "Hotărârea pronunţată de instanţă este definitivă şi irevocabilă."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la principiul egalităţii în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) care consacră liberul acces la justiţie şi art. 129 privind folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 255 alin. (1) din ordonanţă satisfac pe deplin cerinţa constituţională consacrată de art. 21 alin. (4), potrivit căreia "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite", persoana vătămată având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicţională şi formularea unei acţiuni direct în faţa instanţei judecătoreşti, în temeiul dreptului comun în materia contenciosului administrativ.Aşa fiind, Curtea observă că incidenţa dispoziţiilor art. 283 alin. (6) şi ale art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 este subsecventă manifestării opţiunii persoanei vătămate de a urma calea contestării actului administrativ în faţa organului administrativ-jurisdicţional reprezentat de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Or, dacă autorul excepţiei a ales ca litigiul să fie soluţionat pe această cale, deşi cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască dispoziţiile legale referitoare la procedura de soluţionare a plângerii împotriva deciziei pronunţate de Consiliu, precum şi regimul juridic aplicabil, nu îl îndreptăţeşte să se prevaleze de necunoaşterea legii şi deci lipseşte de temei critica reglementării în cauză.Împrejurarea că, în această materie, legea a prevăzut două căi alternative prin care persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice poate contesta actul respectiv, nu este de natură a contraveni principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Opţiunea pentru una dintre cele două posibilităţi (calea administrativ-jurisdicţională, în condiţiile ordonanţei de urgenţă criticate, sau calea justiţiei, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004) plasează persoanele vătămate în situaţii juridice diferite, iar sub acest aspect, Curtea Constituţională a reţinut în mod constant, în jurisprudenţa sa, în concordanţă cu practica jurisdicţională a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, numai similitudinea de situaţii impunând un tratament juridic nediferenţiat.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 21 din Constituţie, Curtea face trimitere la Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, prin care s-a statuat că semnificaţia art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia accesul la justiţie nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nicio categorie sau grup social. Însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. De aceea, Curtea Constituţională consideră că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atâta timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 283 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula plângere împotriva deciziei pronunţate de Consiliu la curtea de apel, secţia de contencios-administrativ şi fiscal pe raza căreia se află sediul autorităţii contractante. Mai mult, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum şi art. 128, care prevede că, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac. Prin urmare, stabilirea procedurii de soluţionare a plângerii împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, potrivit dispoziţiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă, reprezintă expresia aplicării dispoziţiilor constituţionale invocate mai sus.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. (1), art. 283 alin. (6) şi ale art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vâlceana" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 1.209/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu_________
| EMITENT |
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorIon Predescu - judecătorTudorel Toader - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorAugustin Zegrean - judecătorIon Tiucă - procurorMihaela Senia Costinescu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. (1), art. 283 alin. (6) şi ale art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vâlceana" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 1.209/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.209/44/2007, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. (1), art. 283 alin. (6) şi ale art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vâlceana" - S.A. din Galaţi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că aplicarea şi efectele unui drept constituţional nu pot fi condiţionate de alegerea părţii, textul constituţional trebuind să se aplice uniform tuturor persoanelor, iar nu diferenţiat în funcţie de parcurgerea sau nu a jurisdicţiei administrative facultative. Astfel, dacă partea optează pentru jurisdicţia administrativă, beneficiază de drepturi procesuale mai restrânse decât dacă s-ar fi adresat direct instanţei judecătoreşti, fapt ce este de natură a crea discriminări între persoane aflate în situaţii asemănătoare. Restrângerea drepturilor sub aspect procesual încalcă liberul acces la justiţie şi prevederile art. 129 din Constituţie, prevederi care instituie obligaţia legiuitorului de a asigura o cale de atac în scopul realizării accesului deplin la o instanţă judecătorească.Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât accesul liber la justiţie nu are semnificaţia că trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil şi de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 255 alin. (1), art. 283 alin. (6) şi ale art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Textele de lege au următorul conţinut:- Art. 255 alin. (1): "Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, cu încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicţională, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, sau în justiţie, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.";- Art. 283 alin. (6): "Procedura de soluţionare a plângerii este cea a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă.";- Art. 285 alin. (5): "Hotărârea pronunţată de instanţă este definitivă şi irevocabilă."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la principiul egalităţii în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) care consacră liberul acces la justiţie şi art. 129 privind folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 255 alin. (1) din ordonanţă satisfac pe deplin cerinţa constituţională consacrată de art. 21 alin. (4), potrivit căreia "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite", persoana vătămată având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicţională şi formularea unei acţiuni direct în faţa instanţei judecătoreşti, în temeiul dreptului comun în materia contenciosului administrativ.Aşa fiind, Curtea observă că incidenţa dispoziţiilor art. 283 alin. (6) şi ale art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 este subsecventă manifestării opţiunii persoanei vătămate de a urma calea contestării actului administrativ în faţa organului administrativ-jurisdicţional reprezentat de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Or, dacă autorul excepţiei a ales ca litigiul să fie soluţionat pe această cale, deşi cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască dispoziţiile legale referitoare la procedura de soluţionare a plângerii împotriva deciziei pronunţate de Consiliu, precum şi regimul juridic aplicabil, nu îl îndreptăţeşte să se prevaleze de necunoaşterea legii şi deci lipseşte de temei critica reglementării în cauză.Împrejurarea că, în această materie, legea a prevăzut două căi alternative prin care persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice poate contesta actul respectiv, nu este de natură a contraveni principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Opţiunea pentru una dintre cele două posibilităţi (calea administrativ-jurisdicţională, în condiţiile ordonanţei de urgenţă criticate, sau calea justiţiei, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004) plasează persoanele vătămate în situaţii juridice diferite, iar sub acest aspect, Curtea Constituţională a reţinut în mod constant, în jurisprudenţa sa, în concordanţă cu practica jurisdicţională a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, numai similitudinea de situaţii impunând un tratament juridic nediferenţiat.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 21 din Constituţie, Curtea face trimitere la Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, prin care s-a statuat că semnificaţia art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia accesul la justiţie nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nicio categorie sau grup social. Însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. De aceea, Curtea Constituţională consideră că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atâta timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 283 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula plângere împotriva deciziei pronunţate de Consiliu la curtea de apel, secţia de contencios-administrativ şi fiscal pe raza căreia se află sediul autorităţii contractante. Mai mult, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum şi art. 128, care prevede că, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac. Prin urmare, stabilirea procedurii de soluţionare a plângerii împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, potrivit dispoziţiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă, reprezintă expresia aplicării dispoziţiilor constituţionale invocate mai sus.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. (1), art. 283 alin. (6) şi ale art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vâlceana" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 1.209/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu_________
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari