LEGE nr. 6 din 9 ianuarie 2008privind regimul juridic al patrimoniului tehnic şi industrial
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 11 ianuarie 2008
Parlamentul României adoptă prezenta lege. + Capitolul I Dispoziţii generale + Articolul 1Prezenta lege reglementează regimul juridic general al patrimoniului tehnic şi industrial, precum şi protejarea acestuia, ca parte a patrimoniului cultural naţional. + Articolul 2În înţelesul prezentei legi, prin patrimoniu tehnic şi industrial se înţelege totalitatea bunurilor mobile, imobile şi a unor ansambluri ale acestora, reprezentând mărturii semnificative ale activităţilor tehnice şi de producţie care au stat la baza evoluţiilor socioeconomice ale societăţii umane, de la primele manifestări preindustriale şi până în prezent. + Articolul 3Din patrimoniul tehnic şi industrial pot face parte: a) construcţii industriale în care se păstrează componentele materiale şi/sau funcţionale ale unei activităţi tehnice şi de producţie determinate: ateliere, hale, depozite, turnuri de apă, centrale electrice şi altele asemenea; b) construcţii civile, alte clădiri în relaţie cu producţia industrială, de tipul: locuinţe, clădiri cu caracter administrativ, religios sau folosite pentru educaţie ori recreere; c) zone de exploatare şi prelucrare a resurselor naturale de subsol sau de suprafaţă - mine, cariere, amenajări hidroenergetice şi altele asemenea; d) construcţii pentru transporturi şi infrastructuri; e) maşini, instalaţii, linii tehnologice, utilaje, alte componente materiale şi/sau ansambluri ale acestora; f) peisaje culturale industriale, pe arie restrânsă, reprezentând acele teritorii naturale sau urbane în care se conservă componentele esenţiale ale procesului de producţie al uneia sau mai multor activităţi industriale; g) fonduri documentare publice sau private - proiecte, documentaţii tehnice, fotografii, înregistrări video şi audio, documente juridice, alte documente legate de industrie şi de tehnică. + Capitolul II Protejarea patrimoniului tehnic şi industrial + Articolul 4 (1) Ministerul Culturii şi Cultelor, serviciile publice deconcentrate ale acestuia şi Institutul Naţional al Monumentelor Istorice elaborează şi desfăşoară programe pentru identificarea, clasarea, cercetarea şi punerea în valoare a bunurilor de patrimoniu tehnic şi industrial. (2) Identificarea bunurilor susceptibile de a face parte din patrimoniul tehnic şi industrial se face pe baza criteriilor elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor, cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. + Articolul 5Bunurile aparţinând patrimoniului tehnic şi industrial se clasează în categoria patrimoniului cultural mobil, respectiv ca monumente istorice, şi sunt inventariate în conformitate cu prevederile legale în vigoare. + Articolul 6 (1) Intervenţiile asupra bunurilor de patrimoniu tehnic şi industrial clasate se pot realiza numai în condiţiile în care nu este afectată integritatea istorică sau autenticitatea acestora. (2) Ministerul Culturii şi Cultelor sau, după caz, serviciile publice deconcentrate ale acestuia, prin reprezentanţii lor special împuterniciţi, au obligaţia de a interveni, ori de câte ori este necesar, pentru conservarea şi prevenirea distrugerii bunurilor de patrimoniu tehnic şi industrial clasate. (3) Casarea, demolarea şi orice intervenţie ce ar putea afecta integritatea bunurilor de patrimoniu tehnic şi industrial clasate se pot face numai cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, obţinut ca urmare a solicitării scrise de declasare, formulată de proprietarii ori titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra bunurilor respective, în condiţiile legii. (4) Autorităţile administraţiei publice centrale sau locale pot acorda sprijin material, logistic şi de expertiză pentru conservarea bunurilor de patrimoniu tehnic şi industrial clasate conform legii, aflate în proprietate privată. + Capitolul III Dispoziţii tranzitorii şi finale + Articolul 7Prevederile prezentei legi se completează în mod corespunzător cu cele ale Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, ale Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii muzeelor şi a colecţiilor publice nr. 311/2003, republicată. + Articolul 8În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Culturii şi Cultelor în colaborare cu Institutul Naţional al Monumentelor Istorice elaborează normele metodologice privind criteriile de identificare, expertizare şi clasare a bunurilor aparţinând patrimoniului tehnic şi industrial, ce se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.PREŞEDINTELECAMEREI DEPUTAŢILORBOGDAN OLTEANUPREŞEDINTELE SENATULUINICOLAE VĂCĂROIUBucureşti, 9 ianuarie 2008.Nr. 6.----------
| EMITENT |
Parlamentul României adoptă prezenta lege. + Capitolul I Dispoziţii generale + Articolul 1Prezenta lege reglementează regimul juridic general al patrimoniului tehnic şi industrial, precum şi protejarea acestuia, ca parte a patrimoniului cultural naţional. + Articolul 2În înţelesul prezentei legi, prin patrimoniu tehnic şi industrial se înţelege totalitatea bunurilor mobile, imobile şi a unor ansambluri ale acestora, reprezentând mărturii semnificative ale activităţilor tehnice şi de producţie care au stat la baza evoluţiilor socioeconomice ale societăţii umane, de la primele manifestări preindustriale şi până în prezent. + Articolul 3Din patrimoniul tehnic şi industrial pot face parte: a) construcţii industriale în care se păstrează componentele materiale şi/sau funcţionale ale unei activităţi tehnice şi de producţie determinate: ateliere, hale, depozite, turnuri de apă, centrale electrice şi altele asemenea; b) construcţii civile, alte clădiri în relaţie cu producţia industrială, de tipul: locuinţe, clădiri cu caracter administrativ, religios sau folosite pentru educaţie ori recreere; c) zone de exploatare şi prelucrare a resurselor naturale de subsol sau de suprafaţă - mine, cariere, amenajări hidroenergetice şi altele asemenea; d) construcţii pentru transporturi şi infrastructuri; e) maşini, instalaţii, linii tehnologice, utilaje, alte componente materiale şi/sau ansambluri ale acestora; f) peisaje culturale industriale, pe arie restrânsă, reprezentând acele teritorii naturale sau urbane în care se conservă componentele esenţiale ale procesului de producţie al uneia sau mai multor activităţi industriale; g) fonduri documentare publice sau private - proiecte, documentaţii tehnice, fotografii, înregistrări video şi audio, documente juridice, alte documente legate de industrie şi de tehnică. + Capitolul II Protejarea patrimoniului tehnic şi industrial + Articolul 4 (1) Ministerul Culturii şi Cultelor, serviciile publice deconcentrate ale acestuia şi Institutul Naţional al Monumentelor Istorice elaborează şi desfăşoară programe pentru identificarea, clasarea, cercetarea şi punerea în valoare a bunurilor de patrimoniu tehnic şi industrial. (2) Identificarea bunurilor susceptibile de a face parte din patrimoniul tehnic şi industrial se face pe baza criteriilor elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor, cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. + Articolul 5Bunurile aparţinând patrimoniului tehnic şi industrial se clasează în categoria patrimoniului cultural mobil, respectiv ca monumente istorice, şi sunt inventariate în conformitate cu prevederile legale în vigoare. + Articolul 6 (1) Intervenţiile asupra bunurilor de patrimoniu tehnic şi industrial clasate se pot realiza numai în condiţiile în care nu este afectată integritatea istorică sau autenticitatea acestora. (2) Ministerul Culturii şi Cultelor sau, după caz, serviciile publice deconcentrate ale acestuia, prin reprezentanţii lor special împuterniciţi, au obligaţia de a interveni, ori de câte ori este necesar, pentru conservarea şi prevenirea distrugerii bunurilor de patrimoniu tehnic şi industrial clasate. (3) Casarea, demolarea şi orice intervenţie ce ar putea afecta integritatea bunurilor de patrimoniu tehnic şi industrial clasate se pot face numai cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, obţinut ca urmare a solicitării scrise de declasare, formulată de proprietarii ori titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra bunurilor respective, în condiţiile legii. (4) Autorităţile administraţiei publice centrale sau locale pot acorda sprijin material, logistic şi de expertiză pentru conservarea bunurilor de patrimoniu tehnic şi industrial clasate conform legii, aflate în proprietate privată. + Capitolul III Dispoziţii tranzitorii şi finale + Articolul 7Prevederile prezentei legi se completează în mod corespunzător cu cele ale Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, ale Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii muzeelor şi a colecţiilor publice nr. 311/2003, republicată. + Articolul 8În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Culturii şi Cultelor în colaborare cu Institutul Naţional al Monumentelor Istorice elaborează normele metodologice privind criteriile de identificare, expertizare şi clasare a bunurilor aparţinând patrimoniului tehnic şi industrial, ce se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.PREŞEDINTELECAMEREI DEPUTAŢILORBOGDAN OLTEANUPREŞEDINTELE SENATULUINICOLAE VĂCĂROIUBucureşti, 9 ianuarie 2008.Nr. 6.----------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari