LEGE nr. 202 din 19 aprilie 2002 (*republicată*)privind egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 150 din 1 martie 2007
_____________ Notă *) Republicată în temeiul art. III din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 56/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 8 septembrie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 507/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 8 ianuarie 2007, dându-se textelor o noua numerotare.Legea nr. 202/2002 a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 14 februarie 2005, şi ulterior a mai fost modificată prin Legea nr. 340/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 25 iulie 2006. + Capitolul I Dispoziţii generale + Articolul 1 (1) Prezenta lege reglementează măsurile pentru promovarea egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate sferele vieţii publice din România. (2) În sensul prezentei legi, prin egalitate de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi se înţelege luarea în considerare a capacităţilor, nevoilor şi aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora. + Articolul 2Măsurile pentru promovarea egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex se aplică în domeniul muncii, educaţiei, sănătăţii, culturii şi informării, politicii, participării la decizie, furnizarii şi accesului la bunuri şi servicii, precum şi în alte domenii reglementate prin legi speciale. + Articolul 3Prevederile prezentei legi nu au aplicabilitate în cadrul cultelor religioase şi nu aduc atingere vieţii private a cetăţenilor. + Articolul 4Termenii şi expresiile de mai jos, în sensul prezentei legi, au următoarele definiţii: a) prin discriminare directa se înţelege situaţia în care o persoană este tratata mai puţin favorabil, pe criterii de sex, decât este, a fost sau ar fi tratata altă persoană într-o situaţie comparabila; b) prin discriminare indirecta se înţelege situaţia în care o dispoziţie, un criteriu sau o practica, aparent neutra, ar dezavantaja în special persoanele de un anumit sex în raport cu persoanele de alt sex, cu excepţia cazului în care aceasta dispoziţie, acest criteriu sau aceasta practica este justificată obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele de atingere a acestui scop sunt corespunzătoare şi necesare; c) prin hartuire se înţelege situaţia în care se manifesta un comportament nedorit, legat de sexul persoanei, având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii persoanei în cauza şi crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor; d) prin hartuire sexuală se înţelege situaţia în care se manifesta un comportament nedorit cu conotatie sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii unei persoane şi, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor; e) prin acţiuni pozitive se înţelege acele acţiuni speciale care sunt întreprinse temporar pentru a accelera realizarea în fapt a egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi şi care nu sunt considerate acţiuni de discriminare; f) prin munca de valoare egala se înţelege activitatea remunerată care, în urma comparării, pe baza aceloraşi indicatori şi a aceloraşi unităţi de măsura, cu o alta activitate, reflecta folosirea unor cunoştinţe şi deprinderi profesionale similare sau egale şi depunerea unei cantităţi egale ori similare de efort intelectual şi/sau fizic; g) prin discriminare bazată pe criteriul de sex se înţelege discriminarea directa şi discriminarea indirecta, hartuirea şi hartuirea sexuală a unei persoane de către o altă persoană la locul de muncă sau în alt loc în care aceasta îşi desfăşoară activitatea; h) prin discriminare multipla se înţelege orice fapta de discriminare bazată pe doua sau mai multe criterii de discriminare. + Articolul 5În materia reglementată de prezenta lege dispoziţiile prevăzute la art. 4 prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflicte în domeniu prevalează dispoziţiile menţionate. + Articolul 6 (1) Constituie discriminare dispoziţia de a discrimina o persoană pe baza criteriului de sex. (2) Orice ordin de discriminare împotriva unor persoane pe criterii de sex este considerat discriminatoriu. (3) Este interzisă orice formă de discriminare bazată pe criteriul de sex. (4) Este interzis ca deciziile privind o persoană să fie afectate de acceptarea sau respingerea de către persoana în cauza a unui comportament ce tine de hartuirea sau de hartuirea sexuală a acesteia. (5) Nu sunt considerate discriminări: a) măsurile speciale prevăzute de lege pentru protecţia maternitatii, naşterii şi alaptarii; b) acţiunile pozitive pentru protecţia anumitor categorii de femei sau bărbaţi; c) o diferenţa de tratament bazată pe o caracteristica de sex când, datorită naturii activităţilor profesionale specifice avute în vedere sau a cadrului în care acestea se desfăşoară, constituie o cerinţa profesională autentică şi determinanta atât timp cat obiectivul e legitim şi cerinţa proporţională. + Capitolul II Egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul muncii + Articolul 7 (1) Prin egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă se înţelege accesul nediscriminatoriu la: a) alegerea ori exercitarea libera a unei profesii sau activităţi; b) angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante şi la toate nivelurile ierarhiei profesionale; c) venituri egale pentru munca de valoare egala; d) informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională; e) promovare la orice nivel ierarhic şi profesional; f) condiţii de muncă ce respecta normele de sănătate şi securitate în munca, conform prevederilor legislaţiei în vigoare; g) beneficii, altele decât cele de natura salariala, precum şi la sistemele publice şi private de securitate socială; h) organizaţii patronale, sindicale şi organisme profesionale, precum şi la beneficiile acordate de acestea; i) prestaţii şi servicii sociale, acordate în conformitate cu legislaţia în vigoare. (2) În conformitate cu prevederile alin. (1), de egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă beneficiază toţi lucrătorii, inclusiv persoanele care exercită o activitate independenta, precum şi lucrătorii din agricultura. (3) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor, funcţionari publici şi personal contractual, din sectorul public şi privat, inclusiv din instituţiile publice. + Articolul 8 (1) Angajatorii sunt obligaţi să asigure egalitatea de sanse şi de tratament între angajaţi, femei şi bărbaţi, în cadrul relaţiilor de muncă de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispoziţii pentru interzicerea discriminarilor bazate pe criteriul de sex în regulamentele de organizare şi funcţionare şi în regulamentele interne ale unităţilor. (2) Angajatorii sunt obligaţi sa îi informeze permanent pe angajaţi, inclusiv prin afişare în locuri vizibile, asupra drepturilor pe care aceştia le au în ceea ce priveşte respectarea egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă. + Articolul 9 (1) Este interzisă discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex, în legătură cu relaţiile de muncă, referitoare la: a) anunţarea, organizarea concursurilor sau examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat; b) încheierea, suspendarea, modificarea şi/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu; c) stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa postului; d) stabilirea remuneraţiei; e) beneficii, altele decât cele de natura salariala, precum şi la securitate socială; f) informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională; g) evaluarea performantelor profesionale individuale; h) promovarea profesională; i) aplicarea măsurilor disciplinare; j) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilităţile acordate de acesta; k) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare. (2) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) locurile de muncă în care, datorită naturii activităţilor profesionale respective sau cadrului în care acestea sunt desfăşurate, o caracteristica legată de sex este o cerinţa profesională autentică şi determinanta, cu condiţia ca obiectivul urmărit să fie legitim şi cerinţa să fie proporţională. (3) Este considerată discriminare orice dispoziţie de a discrimina o persoană pe criteriu de sex. + Articolul 10 (1) Maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare. (2) Orice tratament mai puţin favorabil aplicat unei femei legat de sarcina sau de concediul de maternitate constituie discriminare în sensul prezentei legi. (3) Este interzis sa i se solicite unei candidate, în vederea angajării, să prezinte un test de graviditate şi/sau să semneze un angajament că nu va rămâne însărcinată sau că nu va naşte pe durata de valabilitate a contractului individual de muncă. (4) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) acele locuri de muncă interzise femeilor gravide şi/sau care alapteaza, datorită naturii ori condiţiilor particulare de prestare a muncii. (5) Concedierea nu poate fi dispusă pe durata în care: a) femeia salariata este gravida sau se afla în concediu de maternitate; b) angajatul se afla în concediu de creştere şi îngrijire a copilului în vârsta de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap. (6) Este exceptată de la aplicarea prevederilor alin. (5) concedierea pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condiţiile legii. (7) La încetarea concediului de maternitate sau a concediului de creştere şi îngrijire a copilului în vârsta de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, salariata/salariatul are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă sau la un loc de muncă echivalent, având condiţii de muncă echivalente şi, de asemenea, de a beneficia de orice imbunatatire a condiţiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absentei. + Articolul 11Constituie discriminare bazată pe criteriul de sex orice comportament nedorit, definit drept hartuire sau hartuire sexuală, având ca scop sau efect: a) de a crea la locul de muncă o atmosfera de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectată; b) de a influenţa negativ situaţia persoanei angajate în ceea ce priveşte promovarea profesională, remuneraţia sau veniturile de orice natura ori accesul la formarea şi perfecţionarea profesională, în cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce tine de viaţa sexuală. + Articolul 12Pentru prevenirea şi eliminarea oricăror comportamente, definite drept discriminare bazată pe criteriul de sex, angajatorul are următoarele obligaţii: a) sa prevadă în regulamentele interne ale unităţilor sancţiuni disciplinare, în condiţiile prevăzute de lege, pentru angajaţii care încalcă demnitatea personală a altor angajaţi prin crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare, prin acţiuni de discriminare, definite la art. 4 lit. a)-e) şi la art. 11; b) să asigure informarea tuturor angajaţilor cu privire la interzicerea hartuirii şi a hartuirii sexuale la locul de muncă, inclusiv prin afişarea în locuri vizibile a prevederilor regulamentelor interne ale unităţilor pentru prevenirea oricărui act de discriminare bazat pe criteriul de sex; c) sa informeze imediat după ce a fost sesizat autorităţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul aplicării legislaţiei privind egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi. + Articolul 13 (1) Constituie discriminare şi este interzisă modificarea unilaterala de către angajator a relaţiilor sau a condiţiilor de muncă, inclusiv concedierea persoanei angajate care a înaintat o sesizare ori o reclamaţie la nivelul unităţii sau care a depus o plângere, în condiţiile prevăzute la art. 39 alin. (2), la instanţele judecătoreşti competente, în vederea aplicării prevederilor prezentei legi şi după ce sentinta judecătorească a rămas definitivă, cu excepţia unor motive întemeiate şi fără legătură cu cauza. (2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi membrilor organizaţiei sindicale sau reprezentanţilor salariaţilor care au competenţa sa acorde sprijin în rezolvarea situaţiei la locul de muncă potrivit art. 39 alin. (1). + Articolul 14Pentru prevenirea acţiunilor de discriminare bazate pe criteriul de sex în domeniul muncii, atât la negocierea contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional, de ramura, cat şi la negocierea contractelor colective de muncă la nivel de unităţi, părţile contractante vor stabili introducerea de clauze de interzicere a faptelor de discriminare şi, respectiv, clauze privind modul de soluţionare a sesizarilor/reclamatiilor formulate de persoanele prejudiciate prin asemenea fapte. + Capitolul III Egalitatea de sanse şi de tratament în ceea ce priveşte accesul la educaţie, la sănătate, la cultura şi la informare + Articolul 15 (1) Este interzisă orice formă de discriminare bazată pe criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile de instruire şi de formare profesională, inclusiv ucenicia la locul de muncă, la perfecţionare şi, în general, la educaţia continua. (2) Instituţiile de învăţământ de toate gradele, factorii sociali care se implica în procese instructiv-educative, precum şi toţi ceilalţi furnizori de servicii de formare şi de perfecţionare, autorizaţi conform legii, vor include în programele naţionale de educaţie teme şi activităţi referitoare la egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi. (3) Instituţiile prevăzute la alin. (2) au obligaţia de a institui, în activitatea lor, practici nediscriminatorii bazate pe criteriul de sex, precum şi măsuri concrete de garantare a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, conform legislaţiei în vigoare. (4) Restrictionarea accesului unuia dintre sexe în instituţii de învăţământ publice sau private se face pe criterii obiective, anunţate public, în conformitate cu prevederile legislaţiei antidiscriminare. (5) Este interzis să se solicite candidatelor, la orice formă de învăţământ, să prezinte un test de graviditate şi/sau să semneze un angajament că nu vor rămâne însărcinate sau că nu vor naşte pe durata studiilor. + Articolul 16 (1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării asigura, prin mijloace specifice, instruirea, pregătirea şi informarea corespunzătoare a cadrelor didactice, la toate formele de învăţământ, public şi privat, pe tema egalităţii de sanse pentru femei şi bărbaţi. (2) Ministerul Educaţiei şi Cercetării va promova acele manuale şcolare, cursuri universitare, ghiduri pentru aplicarea programelor analitice care să nu cuprindă aspectele de discriminare între sexe, precum şi modelele şi stereotipurile comportamentale negative în ceea ce priveşte rolul femeilor şi al bărbaţilor în viaţa publică şi familială. + Articolul 17Este interzisă orice formă de discriminare bazată pe criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile de asistenţa medicală şi la programele de prevenire a imbolnavirilor şi de promovare a sănătăţii. + Articolul 18Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt responsabile pentru aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul sănătăţii, în ceea ce priveşte accesul la serviciile medicale şi calitatea acestora, precum şi sănătatea la locul de muncă. + Articolul 19 (1) Instituţiile publice de cultura, precum şi orice alte structuri şi formaţiuni care promovează actul cultural sub orice formă au obligaţia să aplice măsurile necesare pentru accesul tuturor persoanelor, fără discriminare bazată pe criteriul de sex, la productiile culturale. (2) Sursele de cultura menţionate la alin. (1) asigura nediscriminatoriu condiţiile necesare de manifestare şi de valorificare a aptitudinilor persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora în domeniul creatiei culturale. + Articolul 20 (1) Publicitatea care prejudiciază după criteriul de sex respectul pentru demnitatea umană, aducând atingere imaginii unei persoane în viaţa publică şi/sau particulară, precum şi a unor grupuri de persoane este interzisă. (2) Este interzisă utilizarea în publicitate a situaţiilor în care persoanele, indiferent de apartenenţa la un sex, sunt prezentate în atitudini degradante, umilitoare şi cu caracter pornografic. (3) Firmele de publicitate au obligaţia de a cunoaşte şi de a respecta aplicarea principiului egalităţii de sanse şi de tratament pentru eliminarea stereotipurilor de gen din productiile publicitare. + Articolul 21 (1) Instituţiile publice, autorităţile publice, precum şi organizaţiile guvernamentale asigura accesul la informaţiile din sferele lor de activitate, în limitele legii, solicitanţilor, femei sau bărbaţi, fără discriminare. (2) Informaţiile distribuite prin mass-media vor respecta egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi nu vor conţine, promova sau provoca nicio forma de discriminare bazată pe criteriul de sex. + Capitolul IV Egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte participarea la luarea deciziei + Articolul 22 (1) Instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale, civile şi militare, unităţile economice şi sociale, precum şi partidele politice, organizaţiile patronale şi sindicale şi alte entităţi nonprofit, care îşi desfăşoară activitatea în baza unor statute proprii, promovează şi susţin participarea echilibrata a femeilor şi bărbaţilor la conducere şi la decizie şi adopta măsurile necesare pentru asigurarea participării echilibrate a femeilor şi bărbaţilor la conducere şi decizie. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi la nominalizarea membrilor şi/sau participanţilor în orice consiliu, grup de experţi şi alte structuri lucrative manageriale şi/sau de consultanţa. + Articolul 23 (1) Pentru realizarea în fapt a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale, structurile de dialog social, patronatele şi sindicatele, partidele politice asigura reprezentarea echitabila şi echilibrata a femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile decizionale. (2) Toate comisiile şi comitetele guvernamentale şi parlamentare asigura reprezentarea echitabila şi paritara a femeilor şi bărbaţilor în componenta lor. (3) Partidele politice au obligaţia sa prevadă în statutele şi regulamentele interne acţiuni pozitive în favoarea sexului subreprezentat la nivel de decizie, precum şi să asigure reprezentarea echilibrata a femeilor şi bărbaţilor în propunerea candidaţilor la alegerile locale, generale şi pentru Parlamentul European. + Capitolul V Autorităţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul aplicării legislaţiei privind egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi + Articolul 24 (1) Se înfiinţează Agenţia Naţionala pentru Egalitatea de Sanse între Femei şi Bărbaţi (ANES), denumita în continuare Agenţia, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, finanţată de la bugetul de stat, cu sediul în municipiul Bucureşti. (2) Agenţia elaborează şi propune proiectul de buget propriu şi îl înaintează ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei spre aprobare, în condiţiile legii. (3) Agenţia promovează principiul egalităţii de sanse şi de tratament între bărbaţi şi femei şi asigura integrarea activa a perspectivei de gen în toate politicile şi programele naţionale. (4) Instituţiile şi autorităţile prevăzute la art. 22 alin. (1): a) elaborează semestrial planuri de acţiune pentru aplicarea prevederilor legale privind egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi atât în politicile interne de gestionare a resurselor umane, cat şi în politicile, programele şi proiectele specifice domeniului de activitate; b) raportează anual Agenţiei progresele obţinute. (5) Instituţiile, autorităţile şi organizaţiile prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (2) raportează anual Agenţiei stadiul privind reprezentarea femeilor şi bărbaţilor la nivel decizional, precum şi măsurile propuse şi realizate pentru îmbunătăţirea situaţiilor care nu respecta principiul reprezentării paritare. (6) Planurile de acţiune sunt evaluate şi avizate de Agenţie, care urmăreşte aplicarea lor în practica. (7) Agenţia va elabora trimestrial analize şi rapoarte privind participarea femeilor şi bărbaţilor la activitatea decizionala, în administraţia publică, la nivel central şi local, în sfera economică, socială şi politica. + Articolul 25Agenţia îndeplineşte următoarele funcţii: a) de strategie, prin care se asigura fundamentarea, elaborarea şi aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi; b) de armonizare cu reglementările Uniunii Europene a cadrului legislativ din domeniul sau de activitate; c) de reprezentare, prin care se asigura, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul sau de activitate; d) de autoritate de stat, prin care se asigura integrarea activa şi vizibila a perspectivei de gen în toate politicile şi programele naţionale, controlul aplicării şi respectării reglementărilor din domeniul sau de activitate şi funcţionarea organismelor din subordinea şi coordonarea sa. + Articolul 26 (1) În exercitarea funcţiilor prevăzute la art. 25, Agenţia îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii: a) coordonează aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi; b) propune Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei proiecte de acte normative, planuri naţionale de acţiune pentru egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi şi asigura aplicarea acestora; c) avizează, prin intermediul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, proiectele de acte normative, iniţiate de alte autorităţi, în vederea integrării şi respectării principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi; d) elaborează rapoarte, studii, analize şi prognoze independente privind aplicarea principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în toate domeniile de activitate; e) elaborează, propune şi implementeaza proiecte şi programe de parteneriat cu finanţare interna şi/sau externa; f) elaborează, fundamentează şi dezvolta programe şi proiecte, aprobate potrivit legii, în domeniul egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi; g) coordonează implementarea şi, după caz, implementeaza programele Uniunii Europene privind egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi; h) este reprezentată în structurile de coordonare sau gestionare a fondurilor ori programelor derulate în România de către instituţiile Uniunii Europene, în vederea respectării principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la alocarea resurselor; i) reprezintă Guvernul României în organismele europene şi internaţionale din domeniu şi colaborează cu structuri similare din alte tari; j) primeşte reclamaţii/plângeri privind încălcarea dispoziţiilor normative referitoare la principiul egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi al discriminarii după criteriul de sex, de la persoane fizice, persoane juridice, instituţii publice şi private şi le transmite instituţiilor competente în vederea soluţionării şi aplicării sancţiunii; k) cooperează cu autorităţi centrale şi locale, cu instituţii de învăţământ şi de cercetare, cu organizaţii neguvernamentale; l) colaborează permanent cu partenerii sociali, inclusiv cu organizaţiile neguvernamentale implicate în domeniul egalităţii de gen, la elaborarea şi implementarea politicilor publice, în vederea realizării egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi; m) poate contribui financiar la susţinerea proiectelor în parteneriat cu organizaţiile neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniul egalităţii de gen, în condiţiile legii; n) sprijină formarea funcţionarilor publici şi salariaţilor instituţiilor sau organismelor publice ori private în domeniul aplicării principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi; o) elaborează, tipareste şi difuzează, în ţara şi în străinătate, materiale de informare privind politicile guvernamentale în domeniu, precum şi materiale publicitare ori publicaţii periodice din domeniu; p) asigura comunicarea informaţiilor din sfera guvernamentală necesare Comisiei Europene în vederea redactarii raportului de implementare a directivelor europene; r) urmăreşte, împreună cu instituţiile şi autorităţile publice responsabile, aplicarea şi respectarea prevederilor tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, în domeniul drepturilor omului şi al egalităţii de sanse. Agenţia contribuie la elaborarea rapoartelor periodice de evaluare a progreselor în aplicarea documentelor juridice internaţionale. (2) În scopul îndeplinirii atribuţiilor sale, Agenţia poate solicita informaţii de la autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, alte instituţii şi autorităţi publice, societăţi comerciale la care statul este acţionar sau asociat, organizaţii patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, acestea având obligaţia de a furniza datele solicitate. + Articolul 27 (1) Agenţia este condusă de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în condiţiile legii. (2) Mandatul preşedintelui este de 5 ani şi poate fi reînnoit o singură dată. (3) Mandatul preşedintelui încetează înainte de termen numai în caz de demisie, incompatibilitate cu alte funcţii publice sau private ori în caz de deces. (4) Revocarea din funcţie a preşedintelui poate fi dispusă, prin decizie a primului-ministru, în cazul neîndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor ce deriva din exercitarea mandatului, potrivit legii. (5) Preşedintele conduce întreaga activitate a Agenţiei şi reprezintă Agenţia în raporturile cu Guvernul, cu ministerele, cu alte autorităţi ale administraţiei publice, cu organizaţii, precum şi în raporturile cu persoane fizice şi juridice, române sau străine. (6) În exercitarea atribuţiilor sale preşedintele emite ordine, norme şi instrucţiuni. Ordinele, normele şi instrucţiunile cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în condiţiile legii. (7) Preşedintele este ordonator tertiar de credite. (8) În îndeplinirea atribuţiilor sale, preşedintele Agenţiei poate consulta experţi/experte în domeniul egalităţii de gen, cu recunoaştere la nivel naţional şi internaţional. + Articolul 28 (1) Organizarea, funcţionarea, precum şi alte atribuţii ale Agenţiei, în afară celor prevăzute în mod expres în prezenta lege, se stabilesc prin statut. (2) Coordonarea şi atribuţiile compartimentelor din cadrul Agenţiei se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, aprobat prin ordin al preşedintelui. + Articolul 29 (1) Agenţia va funcţiona cu un număr maxim de 156 de posturi de funcţionari publici şi personal contractual inclusiv preşedintele, din care: 30 de posturi existente la începerea funcţionarii acesteia, 42 de posturi se asigura prin redistribuire din cadrul numărului maxim de posturi aprobat Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi 84 de posturi prin suplimentare ca urmare a prezentei legi. (2) Repartizarea numărului de posturi prevăzut la alin. (1) se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei. (3) Salarizarea personalului Agenţiei se face în conformitate cu prevederile legale aplicabile personalului din organele de specialitate ale administraţiei publice. (4) Agenţia coordonează activitatea structurilor specifice pentru egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi prevăzute la alin. (1). + Articolul 30 (1) Agenţia poate beneficia de donaţii şi sponsorizări în condiţiile legii. (2) Pentru finanţarea activităţii Agenţiei pot fi utilizate şi fonduri externe rambursabile şi nerambursabile. + Articolul 31 (1) Se înfiinţează Comisia naţionala în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (CONES) a carei activitate este coordonata de preşedintele Agenţiei care este şi preşedintele CONES. (2) CONES preia, de la data constituirii legale, atribuţiile Comisiei consultative interministeriale în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (CODES). Atribuţiile CONES, inclusiv cele stipulate de prezenta lege, sunt prevăzute de regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, elaborat de către Agenţie şi aprobat de CONES, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) CONES este alcătuită din reprezentanţi ai ministerelor şi ai altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului sau ai autorităţilor administrative autonome, ai organizaţiilor sindicale şi ai asociaţiilor patronale reprezentative la nivel naţional, precum şi din reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, cu activitate recunoscută în domeniu, desemnaţi prin consens de acestea. (4) Componenta CONES este propusă de preşedintele Agenţiei, în termen de maximum 30 de zile de la data numirii acestuia, cu consultarea autorităţilor publice, organizaţiilor şi asociaţiilor prevăzute la alin. (3), şi se aproba prin decizie a primului-ministru. CONES este legal constituită la data aprobării de către primul-ministru a componentei acesteia. (5) CONES asigura coordonarea activităţii comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (COJES). (6) Reuniunile CONES se desfăşoară trimestrial la sediul Agenţiei. Secretariatul CONES este asigurat de compartimentul desemnat prin ordin al preşedintelui Agenţiei. (7) În cadrul şedinţelor trimestriale, CONES analizează rapoartele periodice transmise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (COJES) şi decide asupra măsurilor necesare pentru eliminarea deficienţelor în asigurarea egalităţii de sanse între sexe, constatate în teritoriu, în anumite domenii de activitate. (8) Preşedintele Agenţiei prezintă, semestrial, comisiilor parlamentare pentru egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi raportul privind activitatea desfăşurată şi utilizarea fondurilor bugetare şi extrabugetare, precum şi planul anual de măsuri adoptat de fiecare instituţie membra a CONES pentru promovarea egalităţii de sanse între bărbaţi şi femei în domeniul sectorial de activitate. + Articolul 32 (1) În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţionează comisia judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (COJES). (2) COJES este alcătuită din reprezentanţi ai serviciilor publice deconcentrate şi ai altor organe de specialitate ale administraţiei publice locale sau ai autorităţilor administrative locale, ai organizaţiilor sindicale şi ai asociaţiilor patronale, precum şi din reprezentanţi ai ONG-urilor, de la nivel local, desemnaţi de acestea. (3) Atribuţiile COJES şi programul de activitate se stabilesc de către preşedintele Agenţiei. (4) COJES-urile colectează date relevante în vederea elaborării şi publicării, trimestrial, a rapoartelor privind condiţia femeilor şi bărbaţilor în diferite domenii de activitate. (5) Rapoartele sunt înaintate de către preşedintele COJES preşedintelui ANES pentru a fi dezbătute în şedinţele CONES, precum şi pentru a fi date publicităţii. (6) Preşedintele COJES este reprezentantul în teritoriu al ANES şi este desemnat în condiţiile prevăzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare al comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti, în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi, aprobat prin hotărâre a Guvernului. + Articolul 33Agenţia asigura respectarea şi exercită controlul asupra aplicării prevederilor prezentei legi în domeniul sau de activitate, prin instituţiile aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, care au în responsabilitate aplicarea de măsuri de promovare a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi de eliminare a discriminarii directe şi indirecte bazate pe criteriul de sex, după cum urmează: a) Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă asigura respectarea principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul aplicării măsurilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă, precum şi în domeniul protecţiei sociale a persoanelor neincadrate în munca; b) Casa Naţionala de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale asigura aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul administrării şi gestionării sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale; c) Inspecţia Muncii asigura controlul aplicării măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul sau de competenţa; d) Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, autoritate administrativă autonomă cu rol consultativ, asigura aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în elaborarea politicilor şi strategiilor privind formarea profesională a adulţilor; e) Agenţia Naţionala pentru Protecţia Familiei asigura aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul combaterii violenţei în familie; f) Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii "Alexandru Darabont" - Bucureşti, aflate în coordonarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, sunt responsabile cu promovarea şi asigurarea egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniile lor specifice de activitate şi pun la dispoziţie datele şi informaţiile pe care le deţin, necesare elaborării strategiilor şi politicilor în domeniu. + Articolul 34Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin inspectoratele şcolare teritoriale, asigura includerea în planurile de învăţământ şi în alte instrumente curriculare, precum şi în activitatea curenta a unităţilor de învăţământ a măsurilor de respectare a principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi. + Articolul 35Ministerul Sănătăţii Publice, celelalte ministere şi instituţiile centrale cu reţea sanitară proprie asigura, prin direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, respectiv structurile similare ale acestor direcţii, aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul sănătăţii, în ceea ce priveşte accesul la serviciile medicale şi calitatea acestora, precum şi sănătatea la locul de muncă. + Articolul 36 (1) Institutul Naţional de Statistica sprijină activitatea şi colaborează cu Agenţia pentru dezvoltarea statisticii de gen şi pentru implementarea în România a indicatorilor de gen promovati de Comisia Europeană. (2) Institutul Naţional de Statistica introduce indicatorul de sex în toate documentele şi lucrările privind viaţa economică, socială, politica şi culturală şi publică periodic date statistice, segregate pe sexe, referitoare la condiţia femeilor şi bărbaţilor în societatea românească. + Articolul 37Consiliul Economic şi Social, prin Comisia pentru egalitatea de sanse şi tratament, sprijină, în conformitate cu atribuţiile sale, integrarea principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în actele normative cu implicaţii asupra vieţii economico-sociale. + Articolul 38 (1) Confederatiile sindicale desemnează, în cadrul organizaţiilor sindicale din unităţi, reprezentanţi cu atribuţii pentru asigurarea respectării egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la locul de muncă. (2) Reprezentanţii sindicali desemnaţi primesc de la persoanele care se considera discriminate pe baza criteriului de sex sesizări/reclamaţii, aplica procedurile de soluţionare a acestora şi solicita angajatorului rezolvarea cererilor angajaţilor, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (1). (3) În unităţile în care nu exista organizaţie sindicala unul dintre reprezentanţii aleşi ai salariaţilor are atribuţii pentru asigurarea respectării egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la locul de muncă. (4) Opinia reprezentanţilor sindicali din unităţi, cu atribuţii pentru asigurarea respectării egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la locul de muncă, se menţionează în mod obligatoriu în raportul de control privind respectarea prevederilor prezentei legi. + Capitolul VI Soluţionarea sesizarilor şi reclamatiilor privind discriminarea bazată pe criteriul de sex + Articolul 39 (1) Angajaţii au dreptul ca, în cazul în care se considera discriminati pe baza criteriului de sex, sa formuleze sesizări/reclamaţii către angajator sau împotriva lui, dacă acesta este direct implicat, şi să solicite sprijinul organizaţiei sindicale sau al reprezentanţilor salariaţilor din unitate pentru rezolvarea situaţiei la locul de muncă. (2) În cazul în care aceasta sesizare/reclamaţie nu a fost rezolvată la nivelul angajatorului prin mediere, persoana angajata care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumţia existenţei unei discriminări directe sau indirecte bazate pe criteriul de sex în domeniul muncii, pe baza prevederilor prezentei legi, are dreptul atât sa sesizeze instituţia competenţa, cat şi sa introducă cerere către instanţa judecătorească competenţa în a carei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa, respectiv la secţia/completul pentru conflicte de muncă şi drepturi de asigurări sociale din cadrul tribunalului sau, după caz, instanţa de contencios administrativ, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii faptei. + Articolul 40 (1) Persoana care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumţia existenţei unei discriminări directe sau indirecte bazate pe criteriul de sex, în alte domenii decât cel al muncii, are dreptul să se adreseze instituţiei competente sau sa introducă cerere către instanţa judecătorească competenţa, potrivit dreptului comun, şi să solicite despăgubiri materiale şi/sau morale, precum şi/sau înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a săvârşit. (2) Cererile persoanelor care se considera discriminate pe baza criteriului de sex, adresate instanţelor judecătoreşti competente, sunt scutite de taxa de timbru. + Articolul 41Instanţa judecătorească competenţa sesizată cu un litigiu, în vederea aplicării prevederilor prezentei legi, poate, din oficiu, sa dispună ca persoanele responsabile sa pună capăt situaţiei discriminatorii într-un termen pe care îl stabileşte. + Articolul 42 (1) Instanţa de judecată competenţa potrivit legii va dispune ca persoana vinovata sa plătească despăgubiri persoanei discriminate după criteriul de sex, într-un cuantum ce reflecta în mod corespunzător prejudiciul pe care aceasta l-a suferit. (2) Valoarea despăgubirilor va fi stabilită de către instanţa potrivit legii. + Articolul 43 (1) Angajatorul care reintegrează în unitate sau la locul de muncă o persoană, pe baza unei sentinţe judecătoreşti rămase definitive, în temeiul prevederilor prezentei legi, este obligat sa plătească remuneraţia pierdută datorită modificării unilaterale a relaţiilor sau a condiţiilor de muncă, precum şi toate sarcinile de plată către bugetul de stat şi către bugetul asigurărilor sociale de stat, ce le revin atât angajatorului, cat şi angajatului. (2) Dacă nu este posibila reintegrarea în unitate sau la locul de muncă a persoanei pentru care instanţa judecătorească a decis ca i s-au modificat unilateral şi nejustificat, de către angajator, relaţiile sau condiţiile de muncă, angajatorul va plati angajatului o despăgubire egala cu prejudiciul real suferit de angajat. (3) Valoarea prejudiciului va fi stabilită potrivit legii. + Articolul 44 (1) Sarcina probei revine persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea/reclamaţia sau, după caz, cererea de chemare în judecata, pentru fapte care permit a se prezuma existenta unei discriminări directe sau indirecte, care trebuie să dovedească neincalcarea principiului egalităţii de tratament. (2) Agenţia, sindicatele, organizaţiile neguvernamentale care urmăresc protecţia drepturilor omului, precum şi alte persoane juridice care au un interes legitim în respectarea principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi au, la cererea persoanelor discriminate, calitate procesuala activa în justiţie şi pot asista în cadrul procedurilor administrative aceste persoane. + Capitolul VII Sancţiuni + Articolul 45Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz, a persoanelor vinovate. + Articolul 46 (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 1.500 lei la 15.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (2) - (4), art. 8, art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi (3), art. 11-14 şi ale art. 15-23. (2) Discriminarea bazată pe doua sau mai multe criterii, constatată prin acelaşi proces-verbal, se sancţionează potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute de prezenta lege se fac de către: a) inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă, în cazul contravenţiilor constând în încălcarea dispoziţiilor art. 8, art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi (3), precum şi ale art. 11-14; b) Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii, în cazul contravenţiilor constând în încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (2)-(4), precum şi ale art. 15-23. + Capitolul VIII Dispoziţii finale + Articolul 47Dispoziţiile prezentei legi referitoare la contravenţii se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. + Articolul 48Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. + Articolul 49Prezenta lege transpune: a) Directiva Consiliului nr. 76/207/CEE din 9 februarie 1976 pentru implementarea principiului egalităţii de tratament pentru bărbaţi şi femei referitor la accesul la ocupare, pregătire profesională, promovare şi condiţii de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 39 din 14 februarie 1976, cu modificările şi completările aduse prin Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2002/73/CE din 23 septembrie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 269 din 5 octombrie 2002; b) art. 1, 2, 4, 5, 6 şi 7 din Directiva 75/117/CEE din 10 februarie 1975 pentru aplicarea principiului plăţii egale pentru femei şi bărbaţi, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 45 din 19 februarie 1975; c) art. 10 şi 12 din Directiva Consiliului nr. 92/85/CEE din 19 octombrie 1992 privind implementarea măsurilor de încurajare a îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în munca a lucratoarelor gravide, lauze sau care alapteaza; d) Directiva 97/80/CE din 15 decembrie 1997 privind sarcina probatorie în cazurile de discriminare bazată pe criteriul de sex, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 14 din 20 ianuarie 1998; e) Clauza 2, pct. 5 şi 6 din Directiva Consiliului nr. 96/34/CE din 3 iunie 1996 privind Acordul-cadru referitor la concediul pentru creşterea copilului, încheiat de UNICEF, CEIP şi CES, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 145 din 19 iunie 1996; f) Directiva 86/613/CEE din 11 decembrie 1986 privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei angajaţi într-o activitate independenta, inclusiv agricolă, precum şi protecţia lucratoarelor independente în timpul sarcinii şi al maternitatii.NOTĂ:Reproducem mai jos prevederi care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 202/2002 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale actelor modificatoare:- art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 84/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi:"Art. IV. - Pe data de 15 aprilie 2005 se abroga Hotărârea Guvernului nr. 967/1999 privind constituirea şi funcţionarea Comisiei consultative interministeriale în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (CODES), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 30 noiembrie 1999, cu modificările ulterioare."- art. II şi III din Legea nr. 340/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi:"Art. II. - Prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi, republicată, astfel cum sunt modificate prin prezenta lege, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2007.Art. III. - Orice dispoziţii care încalcă principiul egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, cuprinse în contractele individuale sau colective de muncă, în regulamentele interne ale unităţilor, în statutele profesiilor independente şi ale organizaţiilor sindicale şi patronale ori ale asociaţiilor nonprofit sau ale celor cu scop lucrativ sunt şi rămân abrogate."- art. II din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 56/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi:"Art. II. - În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Guvernul, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, va aproba prin hotărâre Statutul Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Sanse între Femei şi Bărbaţi."-----
| EMITENT |
_____________ Notă *) Republicată în temeiul art. III din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 56/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 8 septembrie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 507/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 8 ianuarie 2007, dându-se textelor o noua numerotare.Legea nr. 202/2002 a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 14 februarie 2005, şi ulterior a mai fost modificată prin Legea nr. 340/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 25 iulie 2006. + Capitolul I Dispoziţii generale + Articolul 1 (1) Prezenta lege reglementează măsurile pentru promovarea egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate sferele vieţii publice din România. (2) În sensul prezentei legi, prin egalitate de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi se înţelege luarea în considerare a capacităţilor, nevoilor şi aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora. + Articolul 2Măsurile pentru promovarea egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex se aplică în domeniul muncii, educaţiei, sănătăţii, culturii şi informării, politicii, participării la decizie, furnizarii şi accesului la bunuri şi servicii, precum şi în alte domenii reglementate prin legi speciale. + Articolul 3Prevederile prezentei legi nu au aplicabilitate în cadrul cultelor religioase şi nu aduc atingere vieţii private a cetăţenilor. + Articolul 4Termenii şi expresiile de mai jos, în sensul prezentei legi, au următoarele definiţii: a) prin discriminare directa se înţelege situaţia în care o persoană este tratata mai puţin favorabil, pe criterii de sex, decât este, a fost sau ar fi tratata altă persoană într-o situaţie comparabila; b) prin discriminare indirecta se înţelege situaţia în care o dispoziţie, un criteriu sau o practica, aparent neutra, ar dezavantaja în special persoanele de un anumit sex în raport cu persoanele de alt sex, cu excepţia cazului în care aceasta dispoziţie, acest criteriu sau aceasta practica este justificată obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele de atingere a acestui scop sunt corespunzătoare şi necesare; c) prin hartuire se înţelege situaţia în care se manifesta un comportament nedorit, legat de sexul persoanei, având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii persoanei în cauza şi crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor; d) prin hartuire sexuală se înţelege situaţia în care se manifesta un comportament nedorit cu conotatie sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii unei persoane şi, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor; e) prin acţiuni pozitive se înţelege acele acţiuni speciale care sunt întreprinse temporar pentru a accelera realizarea în fapt a egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi şi care nu sunt considerate acţiuni de discriminare; f) prin munca de valoare egala se înţelege activitatea remunerată care, în urma comparării, pe baza aceloraşi indicatori şi a aceloraşi unităţi de măsura, cu o alta activitate, reflecta folosirea unor cunoştinţe şi deprinderi profesionale similare sau egale şi depunerea unei cantităţi egale ori similare de efort intelectual şi/sau fizic; g) prin discriminare bazată pe criteriul de sex se înţelege discriminarea directa şi discriminarea indirecta, hartuirea şi hartuirea sexuală a unei persoane de către o altă persoană la locul de muncă sau în alt loc în care aceasta îşi desfăşoară activitatea; h) prin discriminare multipla se înţelege orice fapta de discriminare bazată pe doua sau mai multe criterii de discriminare. + Articolul 5În materia reglementată de prezenta lege dispoziţiile prevăzute la art. 4 prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflicte în domeniu prevalează dispoziţiile menţionate. + Articolul 6 (1) Constituie discriminare dispoziţia de a discrimina o persoană pe baza criteriului de sex. (2) Orice ordin de discriminare împotriva unor persoane pe criterii de sex este considerat discriminatoriu. (3) Este interzisă orice formă de discriminare bazată pe criteriul de sex. (4) Este interzis ca deciziile privind o persoană să fie afectate de acceptarea sau respingerea de către persoana în cauza a unui comportament ce tine de hartuirea sau de hartuirea sexuală a acesteia. (5) Nu sunt considerate discriminări: a) măsurile speciale prevăzute de lege pentru protecţia maternitatii, naşterii şi alaptarii; b) acţiunile pozitive pentru protecţia anumitor categorii de femei sau bărbaţi; c) o diferenţa de tratament bazată pe o caracteristica de sex când, datorită naturii activităţilor profesionale specifice avute în vedere sau a cadrului în care acestea se desfăşoară, constituie o cerinţa profesională autentică şi determinanta atât timp cat obiectivul e legitim şi cerinţa proporţională. + Capitolul II Egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul muncii + Articolul 7 (1) Prin egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă se înţelege accesul nediscriminatoriu la: a) alegerea ori exercitarea libera a unei profesii sau activităţi; b) angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante şi la toate nivelurile ierarhiei profesionale; c) venituri egale pentru munca de valoare egala; d) informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională; e) promovare la orice nivel ierarhic şi profesional; f) condiţii de muncă ce respecta normele de sănătate şi securitate în munca, conform prevederilor legislaţiei în vigoare; g) beneficii, altele decât cele de natura salariala, precum şi la sistemele publice şi private de securitate socială; h) organizaţii patronale, sindicale şi organisme profesionale, precum şi la beneficiile acordate de acestea; i) prestaţii şi servicii sociale, acordate în conformitate cu legislaţia în vigoare. (2) În conformitate cu prevederile alin. (1), de egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă beneficiază toţi lucrătorii, inclusiv persoanele care exercită o activitate independenta, precum şi lucrătorii din agricultura. (3) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor, funcţionari publici şi personal contractual, din sectorul public şi privat, inclusiv din instituţiile publice. + Articolul 8 (1) Angajatorii sunt obligaţi să asigure egalitatea de sanse şi de tratament între angajaţi, femei şi bărbaţi, în cadrul relaţiilor de muncă de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispoziţii pentru interzicerea discriminarilor bazate pe criteriul de sex în regulamentele de organizare şi funcţionare şi în regulamentele interne ale unităţilor. (2) Angajatorii sunt obligaţi sa îi informeze permanent pe angajaţi, inclusiv prin afişare în locuri vizibile, asupra drepturilor pe care aceştia le au în ceea ce priveşte respectarea egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă. + Articolul 9 (1) Este interzisă discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex, în legătură cu relaţiile de muncă, referitoare la: a) anunţarea, organizarea concursurilor sau examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat; b) încheierea, suspendarea, modificarea şi/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu; c) stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa postului; d) stabilirea remuneraţiei; e) beneficii, altele decât cele de natura salariala, precum şi la securitate socială; f) informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională; g) evaluarea performantelor profesionale individuale; h) promovarea profesională; i) aplicarea măsurilor disciplinare; j) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilităţile acordate de acesta; k) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare. (2) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) locurile de muncă în care, datorită naturii activităţilor profesionale respective sau cadrului în care acestea sunt desfăşurate, o caracteristica legată de sex este o cerinţa profesională autentică şi determinanta, cu condiţia ca obiectivul urmărit să fie legitim şi cerinţa să fie proporţională. (3) Este considerată discriminare orice dispoziţie de a discrimina o persoană pe criteriu de sex. + Articolul 10 (1) Maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare. (2) Orice tratament mai puţin favorabil aplicat unei femei legat de sarcina sau de concediul de maternitate constituie discriminare în sensul prezentei legi. (3) Este interzis sa i se solicite unei candidate, în vederea angajării, să prezinte un test de graviditate şi/sau să semneze un angajament că nu va rămâne însărcinată sau că nu va naşte pe durata de valabilitate a contractului individual de muncă. (4) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) acele locuri de muncă interzise femeilor gravide şi/sau care alapteaza, datorită naturii ori condiţiilor particulare de prestare a muncii. (5) Concedierea nu poate fi dispusă pe durata în care: a) femeia salariata este gravida sau se afla în concediu de maternitate; b) angajatul se afla în concediu de creştere şi îngrijire a copilului în vârsta de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap. (6) Este exceptată de la aplicarea prevederilor alin. (5) concedierea pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condiţiile legii. (7) La încetarea concediului de maternitate sau a concediului de creştere şi îngrijire a copilului în vârsta de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, salariata/salariatul are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă sau la un loc de muncă echivalent, având condiţii de muncă echivalente şi, de asemenea, de a beneficia de orice imbunatatire a condiţiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absentei. + Articolul 11Constituie discriminare bazată pe criteriul de sex orice comportament nedorit, definit drept hartuire sau hartuire sexuală, având ca scop sau efect: a) de a crea la locul de muncă o atmosfera de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectată; b) de a influenţa negativ situaţia persoanei angajate în ceea ce priveşte promovarea profesională, remuneraţia sau veniturile de orice natura ori accesul la formarea şi perfecţionarea profesională, în cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce tine de viaţa sexuală. + Articolul 12Pentru prevenirea şi eliminarea oricăror comportamente, definite drept discriminare bazată pe criteriul de sex, angajatorul are următoarele obligaţii: a) sa prevadă în regulamentele interne ale unităţilor sancţiuni disciplinare, în condiţiile prevăzute de lege, pentru angajaţii care încalcă demnitatea personală a altor angajaţi prin crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare, prin acţiuni de discriminare, definite la art. 4 lit. a)-e) şi la art. 11; b) să asigure informarea tuturor angajaţilor cu privire la interzicerea hartuirii şi a hartuirii sexuale la locul de muncă, inclusiv prin afişarea în locuri vizibile a prevederilor regulamentelor interne ale unităţilor pentru prevenirea oricărui act de discriminare bazat pe criteriul de sex; c) sa informeze imediat după ce a fost sesizat autorităţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul aplicării legislaţiei privind egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi. + Articolul 13 (1) Constituie discriminare şi este interzisă modificarea unilaterala de către angajator a relaţiilor sau a condiţiilor de muncă, inclusiv concedierea persoanei angajate care a înaintat o sesizare ori o reclamaţie la nivelul unităţii sau care a depus o plângere, în condiţiile prevăzute la art. 39 alin. (2), la instanţele judecătoreşti competente, în vederea aplicării prevederilor prezentei legi şi după ce sentinta judecătorească a rămas definitivă, cu excepţia unor motive întemeiate şi fără legătură cu cauza. (2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi membrilor organizaţiei sindicale sau reprezentanţilor salariaţilor care au competenţa sa acorde sprijin în rezolvarea situaţiei la locul de muncă potrivit art. 39 alin. (1). + Articolul 14Pentru prevenirea acţiunilor de discriminare bazate pe criteriul de sex în domeniul muncii, atât la negocierea contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional, de ramura, cat şi la negocierea contractelor colective de muncă la nivel de unităţi, părţile contractante vor stabili introducerea de clauze de interzicere a faptelor de discriminare şi, respectiv, clauze privind modul de soluţionare a sesizarilor/reclamatiilor formulate de persoanele prejudiciate prin asemenea fapte. + Capitolul III Egalitatea de sanse şi de tratament în ceea ce priveşte accesul la educaţie, la sănătate, la cultura şi la informare + Articolul 15 (1) Este interzisă orice formă de discriminare bazată pe criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile de instruire şi de formare profesională, inclusiv ucenicia la locul de muncă, la perfecţionare şi, în general, la educaţia continua. (2) Instituţiile de învăţământ de toate gradele, factorii sociali care se implica în procese instructiv-educative, precum şi toţi ceilalţi furnizori de servicii de formare şi de perfecţionare, autorizaţi conform legii, vor include în programele naţionale de educaţie teme şi activităţi referitoare la egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi. (3) Instituţiile prevăzute la alin. (2) au obligaţia de a institui, în activitatea lor, practici nediscriminatorii bazate pe criteriul de sex, precum şi măsuri concrete de garantare a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, conform legislaţiei în vigoare. (4) Restrictionarea accesului unuia dintre sexe în instituţii de învăţământ publice sau private se face pe criterii obiective, anunţate public, în conformitate cu prevederile legislaţiei antidiscriminare. (5) Este interzis să se solicite candidatelor, la orice formă de învăţământ, să prezinte un test de graviditate şi/sau să semneze un angajament că nu vor rămâne însărcinate sau că nu vor naşte pe durata studiilor. + Articolul 16 (1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării asigura, prin mijloace specifice, instruirea, pregătirea şi informarea corespunzătoare a cadrelor didactice, la toate formele de învăţământ, public şi privat, pe tema egalităţii de sanse pentru femei şi bărbaţi. (2) Ministerul Educaţiei şi Cercetării va promova acele manuale şcolare, cursuri universitare, ghiduri pentru aplicarea programelor analitice care să nu cuprindă aspectele de discriminare între sexe, precum şi modelele şi stereotipurile comportamentale negative în ceea ce priveşte rolul femeilor şi al bărbaţilor în viaţa publică şi familială. + Articolul 17Este interzisă orice formă de discriminare bazată pe criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile de asistenţa medicală şi la programele de prevenire a imbolnavirilor şi de promovare a sănătăţii. + Articolul 18Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt responsabile pentru aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul sănătăţii, în ceea ce priveşte accesul la serviciile medicale şi calitatea acestora, precum şi sănătatea la locul de muncă. + Articolul 19 (1) Instituţiile publice de cultura, precum şi orice alte structuri şi formaţiuni care promovează actul cultural sub orice formă au obligaţia să aplice măsurile necesare pentru accesul tuturor persoanelor, fără discriminare bazată pe criteriul de sex, la productiile culturale. (2) Sursele de cultura menţionate la alin. (1) asigura nediscriminatoriu condiţiile necesare de manifestare şi de valorificare a aptitudinilor persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora în domeniul creatiei culturale. + Articolul 20 (1) Publicitatea care prejudiciază după criteriul de sex respectul pentru demnitatea umană, aducând atingere imaginii unei persoane în viaţa publică şi/sau particulară, precum şi a unor grupuri de persoane este interzisă. (2) Este interzisă utilizarea în publicitate a situaţiilor în care persoanele, indiferent de apartenenţa la un sex, sunt prezentate în atitudini degradante, umilitoare şi cu caracter pornografic. (3) Firmele de publicitate au obligaţia de a cunoaşte şi de a respecta aplicarea principiului egalităţii de sanse şi de tratament pentru eliminarea stereotipurilor de gen din productiile publicitare. + Articolul 21 (1) Instituţiile publice, autorităţile publice, precum şi organizaţiile guvernamentale asigura accesul la informaţiile din sferele lor de activitate, în limitele legii, solicitanţilor, femei sau bărbaţi, fără discriminare. (2) Informaţiile distribuite prin mass-media vor respecta egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi nu vor conţine, promova sau provoca nicio forma de discriminare bazată pe criteriul de sex. + Capitolul IV Egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte participarea la luarea deciziei + Articolul 22 (1) Instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale, civile şi militare, unităţile economice şi sociale, precum şi partidele politice, organizaţiile patronale şi sindicale şi alte entităţi nonprofit, care îşi desfăşoară activitatea în baza unor statute proprii, promovează şi susţin participarea echilibrata a femeilor şi bărbaţilor la conducere şi la decizie şi adopta măsurile necesare pentru asigurarea participării echilibrate a femeilor şi bărbaţilor la conducere şi decizie. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi la nominalizarea membrilor şi/sau participanţilor în orice consiliu, grup de experţi şi alte structuri lucrative manageriale şi/sau de consultanţa. + Articolul 23 (1) Pentru realizarea în fapt a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale, structurile de dialog social, patronatele şi sindicatele, partidele politice asigura reprezentarea echitabila şi echilibrata a femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile decizionale. (2) Toate comisiile şi comitetele guvernamentale şi parlamentare asigura reprezentarea echitabila şi paritara a femeilor şi bărbaţilor în componenta lor. (3) Partidele politice au obligaţia sa prevadă în statutele şi regulamentele interne acţiuni pozitive în favoarea sexului subreprezentat la nivel de decizie, precum şi să asigure reprezentarea echilibrata a femeilor şi bărbaţilor în propunerea candidaţilor la alegerile locale, generale şi pentru Parlamentul European. + Capitolul V Autorităţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul aplicării legislaţiei privind egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi + Articolul 24 (1) Se înfiinţează Agenţia Naţionala pentru Egalitatea de Sanse între Femei şi Bărbaţi (ANES), denumita în continuare Agenţia, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, finanţată de la bugetul de stat, cu sediul în municipiul Bucureşti. (2) Agenţia elaborează şi propune proiectul de buget propriu şi îl înaintează ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei spre aprobare, în condiţiile legii. (3) Agenţia promovează principiul egalităţii de sanse şi de tratament între bărbaţi şi femei şi asigura integrarea activa a perspectivei de gen în toate politicile şi programele naţionale. (4) Instituţiile şi autorităţile prevăzute la art. 22 alin. (1): a) elaborează semestrial planuri de acţiune pentru aplicarea prevederilor legale privind egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi atât în politicile interne de gestionare a resurselor umane, cat şi în politicile, programele şi proiectele specifice domeniului de activitate; b) raportează anual Agenţiei progresele obţinute. (5) Instituţiile, autorităţile şi organizaţiile prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (2) raportează anual Agenţiei stadiul privind reprezentarea femeilor şi bărbaţilor la nivel decizional, precum şi măsurile propuse şi realizate pentru îmbunătăţirea situaţiilor care nu respecta principiul reprezentării paritare. (6) Planurile de acţiune sunt evaluate şi avizate de Agenţie, care urmăreşte aplicarea lor în practica. (7) Agenţia va elabora trimestrial analize şi rapoarte privind participarea femeilor şi bărbaţilor la activitatea decizionala, în administraţia publică, la nivel central şi local, în sfera economică, socială şi politica. + Articolul 25Agenţia îndeplineşte următoarele funcţii: a) de strategie, prin care se asigura fundamentarea, elaborarea şi aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi; b) de armonizare cu reglementările Uniunii Europene a cadrului legislativ din domeniul sau de activitate; c) de reprezentare, prin care se asigura, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul sau de activitate; d) de autoritate de stat, prin care se asigura integrarea activa şi vizibila a perspectivei de gen în toate politicile şi programele naţionale, controlul aplicării şi respectării reglementărilor din domeniul sau de activitate şi funcţionarea organismelor din subordinea şi coordonarea sa. + Articolul 26 (1) În exercitarea funcţiilor prevăzute la art. 25, Agenţia îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii: a) coordonează aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi; b) propune Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei proiecte de acte normative, planuri naţionale de acţiune pentru egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi şi asigura aplicarea acestora; c) avizează, prin intermediul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, proiectele de acte normative, iniţiate de alte autorităţi, în vederea integrării şi respectării principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi; d) elaborează rapoarte, studii, analize şi prognoze independente privind aplicarea principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în toate domeniile de activitate; e) elaborează, propune şi implementeaza proiecte şi programe de parteneriat cu finanţare interna şi/sau externa; f) elaborează, fundamentează şi dezvolta programe şi proiecte, aprobate potrivit legii, în domeniul egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi; g) coordonează implementarea şi, după caz, implementeaza programele Uniunii Europene privind egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi; h) este reprezentată în structurile de coordonare sau gestionare a fondurilor ori programelor derulate în România de către instituţiile Uniunii Europene, în vederea respectării principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la alocarea resurselor; i) reprezintă Guvernul României în organismele europene şi internaţionale din domeniu şi colaborează cu structuri similare din alte tari; j) primeşte reclamaţii/plângeri privind încălcarea dispoziţiilor normative referitoare la principiul egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi al discriminarii după criteriul de sex, de la persoane fizice, persoane juridice, instituţii publice şi private şi le transmite instituţiilor competente în vederea soluţionării şi aplicării sancţiunii; k) cooperează cu autorităţi centrale şi locale, cu instituţii de învăţământ şi de cercetare, cu organizaţii neguvernamentale; l) colaborează permanent cu partenerii sociali, inclusiv cu organizaţiile neguvernamentale implicate în domeniul egalităţii de gen, la elaborarea şi implementarea politicilor publice, în vederea realizării egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi; m) poate contribui financiar la susţinerea proiectelor în parteneriat cu organizaţiile neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniul egalităţii de gen, în condiţiile legii; n) sprijină formarea funcţionarilor publici şi salariaţilor instituţiilor sau organismelor publice ori private în domeniul aplicării principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi; o) elaborează, tipareste şi difuzează, în ţara şi în străinătate, materiale de informare privind politicile guvernamentale în domeniu, precum şi materiale publicitare ori publicaţii periodice din domeniu; p) asigura comunicarea informaţiilor din sfera guvernamentală necesare Comisiei Europene în vederea redactarii raportului de implementare a directivelor europene; r) urmăreşte, împreună cu instituţiile şi autorităţile publice responsabile, aplicarea şi respectarea prevederilor tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, în domeniul drepturilor omului şi al egalităţii de sanse. Agenţia contribuie la elaborarea rapoartelor periodice de evaluare a progreselor în aplicarea documentelor juridice internaţionale. (2) În scopul îndeplinirii atribuţiilor sale, Agenţia poate solicita informaţii de la autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, alte instituţii şi autorităţi publice, societăţi comerciale la care statul este acţionar sau asociat, organizaţii patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, acestea având obligaţia de a furniza datele solicitate. + Articolul 27 (1) Agenţia este condusă de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în condiţiile legii. (2) Mandatul preşedintelui este de 5 ani şi poate fi reînnoit o singură dată. (3) Mandatul preşedintelui încetează înainte de termen numai în caz de demisie, incompatibilitate cu alte funcţii publice sau private ori în caz de deces. (4) Revocarea din funcţie a preşedintelui poate fi dispusă, prin decizie a primului-ministru, în cazul neîndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor ce deriva din exercitarea mandatului, potrivit legii. (5) Preşedintele conduce întreaga activitate a Agenţiei şi reprezintă Agenţia în raporturile cu Guvernul, cu ministerele, cu alte autorităţi ale administraţiei publice, cu organizaţii, precum şi în raporturile cu persoane fizice şi juridice, române sau străine. (6) În exercitarea atribuţiilor sale preşedintele emite ordine, norme şi instrucţiuni. Ordinele, normele şi instrucţiunile cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în condiţiile legii. (7) Preşedintele este ordonator tertiar de credite. (8) În îndeplinirea atribuţiilor sale, preşedintele Agenţiei poate consulta experţi/experte în domeniul egalităţii de gen, cu recunoaştere la nivel naţional şi internaţional. + Articolul 28 (1) Organizarea, funcţionarea, precum şi alte atribuţii ale Agenţiei, în afară celor prevăzute în mod expres în prezenta lege, se stabilesc prin statut. (2) Coordonarea şi atribuţiile compartimentelor din cadrul Agenţiei se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, aprobat prin ordin al preşedintelui. + Articolul 29 (1) Agenţia va funcţiona cu un număr maxim de 156 de posturi de funcţionari publici şi personal contractual inclusiv preşedintele, din care: 30 de posturi existente la începerea funcţionarii acesteia, 42 de posturi se asigura prin redistribuire din cadrul numărului maxim de posturi aprobat Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi 84 de posturi prin suplimentare ca urmare a prezentei legi. (2) Repartizarea numărului de posturi prevăzut la alin. (1) se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei. (3) Salarizarea personalului Agenţiei se face în conformitate cu prevederile legale aplicabile personalului din organele de specialitate ale administraţiei publice. (4) Agenţia coordonează activitatea structurilor specifice pentru egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi prevăzute la alin. (1). + Articolul 30 (1) Agenţia poate beneficia de donaţii şi sponsorizări în condiţiile legii. (2) Pentru finanţarea activităţii Agenţiei pot fi utilizate şi fonduri externe rambursabile şi nerambursabile. + Articolul 31 (1) Se înfiinţează Comisia naţionala în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (CONES) a carei activitate este coordonata de preşedintele Agenţiei care este şi preşedintele CONES. (2) CONES preia, de la data constituirii legale, atribuţiile Comisiei consultative interministeriale în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (CODES). Atribuţiile CONES, inclusiv cele stipulate de prezenta lege, sunt prevăzute de regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, elaborat de către Agenţie şi aprobat de CONES, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) CONES este alcătuită din reprezentanţi ai ministerelor şi ai altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului sau ai autorităţilor administrative autonome, ai organizaţiilor sindicale şi ai asociaţiilor patronale reprezentative la nivel naţional, precum şi din reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, cu activitate recunoscută în domeniu, desemnaţi prin consens de acestea. (4) Componenta CONES este propusă de preşedintele Agenţiei, în termen de maximum 30 de zile de la data numirii acestuia, cu consultarea autorităţilor publice, organizaţiilor şi asociaţiilor prevăzute la alin. (3), şi se aproba prin decizie a primului-ministru. CONES este legal constituită la data aprobării de către primul-ministru a componentei acesteia. (5) CONES asigura coordonarea activităţii comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (COJES). (6) Reuniunile CONES se desfăşoară trimestrial la sediul Agenţiei. Secretariatul CONES este asigurat de compartimentul desemnat prin ordin al preşedintelui Agenţiei. (7) În cadrul şedinţelor trimestriale, CONES analizează rapoartele periodice transmise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (COJES) şi decide asupra măsurilor necesare pentru eliminarea deficienţelor în asigurarea egalităţii de sanse între sexe, constatate în teritoriu, în anumite domenii de activitate. (8) Preşedintele Agenţiei prezintă, semestrial, comisiilor parlamentare pentru egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi raportul privind activitatea desfăşurată şi utilizarea fondurilor bugetare şi extrabugetare, precum şi planul anual de măsuri adoptat de fiecare instituţie membra a CONES pentru promovarea egalităţii de sanse între bărbaţi şi femei în domeniul sectorial de activitate. + Articolul 32 (1) În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţionează comisia judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (COJES). (2) COJES este alcătuită din reprezentanţi ai serviciilor publice deconcentrate şi ai altor organe de specialitate ale administraţiei publice locale sau ai autorităţilor administrative locale, ai organizaţiilor sindicale şi ai asociaţiilor patronale, precum şi din reprezentanţi ai ONG-urilor, de la nivel local, desemnaţi de acestea. (3) Atribuţiile COJES şi programul de activitate se stabilesc de către preşedintele Agenţiei. (4) COJES-urile colectează date relevante în vederea elaborării şi publicării, trimestrial, a rapoartelor privind condiţia femeilor şi bărbaţilor în diferite domenii de activitate. (5) Rapoartele sunt înaintate de către preşedintele COJES preşedintelui ANES pentru a fi dezbătute în şedinţele CONES, precum şi pentru a fi date publicităţii. (6) Preşedintele COJES este reprezentantul în teritoriu al ANES şi este desemnat în condiţiile prevăzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare al comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti, în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi, aprobat prin hotărâre a Guvernului. + Articolul 33Agenţia asigura respectarea şi exercită controlul asupra aplicării prevederilor prezentei legi în domeniul sau de activitate, prin instituţiile aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, care au în responsabilitate aplicarea de măsuri de promovare a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi de eliminare a discriminarii directe şi indirecte bazate pe criteriul de sex, după cum urmează: a) Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă asigura respectarea principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul aplicării măsurilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă, precum şi în domeniul protecţiei sociale a persoanelor neincadrate în munca; b) Casa Naţionala de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale asigura aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul administrării şi gestionării sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale; c) Inspecţia Muncii asigura controlul aplicării măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul sau de competenţa; d) Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, autoritate administrativă autonomă cu rol consultativ, asigura aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în elaborarea politicilor şi strategiilor privind formarea profesională a adulţilor; e) Agenţia Naţionala pentru Protecţia Familiei asigura aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul combaterii violenţei în familie; f) Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii "Alexandru Darabont" - Bucureşti, aflate în coordonarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, sunt responsabile cu promovarea şi asigurarea egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniile lor specifice de activitate şi pun la dispoziţie datele şi informaţiile pe care le deţin, necesare elaborării strategiilor şi politicilor în domeniu. + Articolul 34Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin inspectoratele şcolare teritoriale, asigura includerea în planurile de învăţământ şi în alte instrumente curriculare, precum şi în activitatea curenta a unităţilor de învăţământ a măsurilor de respectare a principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi. + Articolul 35Ministerul Sănătăţii Publice, celelalte ministere şi instituţiile centrale cu reţea sanitară proprie asigura, prin direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, respectiv structurile similare ale acestor direcţii, aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul sănătăţii, în ceea ce priveşte accesul la serviciile medicale şi calitatea acestora, precum şi sănătatea la locul de muncă. + Articolul 36 (1) Institutul Naţional de Statistica sprijină activitatea şi colaborează cu Agenţia pentru dezvoltarea statisticii de gen şi pentru implementarea în România a indicatorilor de gen promovati de Comisia Europeană. (2) Institutul Naţional de Statistica introduce indicatorul de sex în toate documentele şi lucrările privind viaţa economică, socială, politica şi culturală şi publică periodic date statistice, segregate pe sexe, referitoare la condiţia femeilor şi bărbaţilor în societatea românească. + Articolul 37Consiliul Economic şi Social, prin Comisia pentru egalitatea de sanse şi tratament, sprijină, în conformitate cu atribuţiile sale, integrarea principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în actele normative cu implicaţii asupra vieţii economico-sociale. + Articolul 38 (1) Confederatiile sindicale desemnează, în cadrul organizaţiilor sindicale din unităţi, reprezentanţi cu atribuţii pentru asigurarea respectării egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la locul de muncă. (2) Reprezentanţii sindicali desemnaţi primesc de la persoanele care se considera discriminate pe baza criteriului de sex sesizări/reclamaţii, aplica procedurile de soluţionare a acestora şi solicita angajatorului rezolvarea cererilor angajaţilor, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (1). (3) În unităţile în care nu exista organizaţie sindicala unul dintre reprezentanţii aleşi ai salariaţilor are atribuţii pentru asigurarea respectării egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la locul de muncă. (4) Opinia reprezentanţilor sindicali din unităţi, cu atribuţii pentru asigurarea respectării egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la locul de muncă, se menţionează în mod obligatoriu în raportul de control privind respectarea prevederilor prezentei legi. + Capitolul VI Soluţionarea sesizarilor şi reclamatiilor privind discriminarea bazată pe criteriul de sex + Articolul 39 (1) Angajaţii au dreptul ca, în cazul în care se considera discriminati pe baza criteriului de sex, sa formuleze sesizări/reclamaţii către angajator sau împotriva lui, dacă acesta este direct implicat, şi să solicite sprijinul organizaţiei sindicale sau al reprezentanţilor salariaţilor din unitate pentru rezolvarea situaţiei la locul de muncă. (2) În cazul în care aceasta sesizare/reclamaţie nu a fost rezolvată la nivelul angajatorului prin mediere, persoana angajata care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumţia existenţei unei discriminări directe sau indirecte bazate pe criteriul de sex în domeniul muncii, pe baza prevederilor prezentei legi, are dreptul atât sa sesizeze instituţia competenţa, cat şi sa introducă cerere către instanţa judecătorească competenţa în a carei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa, respectiv la secţia/completul pentru conflicte de muncă şi drepturi de asigurări sociale din cadrul tribunalului sau, după caz, instanţa de contencios administrativ, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii faptei. + Articolul 40 (1) Persoana care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumţia existenţei unei discriminări directe sau indirecte bazate pe criteriul de sex, în alte domenii decât cel al muncii, are dreptul să se adreseze instituţiei competente sau sa introducă cerere către instanţa judecătorească competenţa, potrivit dreptului comun, şi să solicite despăgubiri materiale şi/sau morale, precum şi/sau înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a săvârşit. (2) Cererile persoanelor care se considera discriminate pe baza criteriului de sex, adresate instanţelor judecătoreşti competente, sunt scutite de taxa de timbru. + Articolul 41Instanţa judecătorească competenţa sesizată cu un litigiu, în vederea aplicării prevederilor prezentei legi, poate, din oficiu, sa dispună ca persoanele responsabile sa pună capăt situaţiei discriminatorii într-un termen pe care îl stabileşte. + Articolul 42 (1) Instanţa de judecată competenţa potrivit legii va dispune ca persoana vinovata sa plătească despăgubiri persoanei discriminate după criteriul de sex, într-un cuantum ce reflecta în mod corespunzător prejudiciul pe care aceasta l-a suferit. (2) Valoarea despăgubirilor va fi stabilită de către instanţa potrivit legii. + Articolul 43 (1) Angajatorul care reintegrează în unitate sau la locul de muncă o persoană, pe baza unei sentinţe judecătoreşti rămase definitive, în temeiul prevederilor prezentei legi, este obligat sa plătească remuneraţia pierdută datorită modificării unilaterale a relaţiilor sau a condiţiilor de muncă, precum şi toate sarcinile de plată către bugetul de stat şi către bugetul asigurărilor sociale de stat, ce le revin atât angajatorului, cat şi angajatului. (2) Dacă nu este posibila reintegrarea în unitate sau la locul de muncă a persoanei pentru care instanţa judecătorească a decis ca i s-au modificat unilateral şi nejustificat, de către angajator, relaţiile sau condiţiile de muncă, angajatorul va plati angajatului o despăgubire egala cu prejudiciul real suferit de angajat. (3) Valoarea prejudiciului va fi stabilită potrivit legii. + Articolul 44 (1) Sarcina probei revine persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea/reclamaţia sau, după caz, cererea de chemare în judecata, pentru fapte care permit a se prezuma existenta unei discriminări directe sau indirecte, care trebuie să dovedească neincalcarea principiului egalităţii de tratament. (2) Agenţia, sindicatele, organizaţiile neguvernamentale care urmăresc protecţia drepturilor omului, precum şi alte persoane juridice care au un interes legitim în respectarea principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi au, la cererea persoanelor discriminate, calitate procesuala activa în justiţie şi pot asista în cadrul procedurilor administrative aceste persoane. + Capitolul VII Sancţiuni + Articolul 45Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz, a persoanelor vinovate. + Articolul 46 (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 1.500 lei la 15.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (2) - (4), art. 8, art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi (3), art. 11-14 şi ale art. 15-23. (2) Discriminarea bazată pe doua sau mai multe criterii, constatată prin acelaşi proces-verbal, se sancţionează potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute de prezenta lege se fac de către: a) inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă, în cazul contravenţiilor constând în încălcarea dispoziţiilor art. 8, art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi (3), precum şi ale art. 11-14; b) Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii, în cazul contravenţiilor constând în încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (2)-(4), precum şi ale art. 15-23. + Capitolul VIII Dispoziţii finale + Articolul 47Dispoziţiile prezentei legi referitoare la contravenţii se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. + Articolul 48Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. + Articolul 49Prezenta lege transpune: a) Directiva Consiliului nr. 76/207/CEE din 9 februarie 1976 pentru implementarea principiului egalităţii de tratament pentru bărbaţi şi femei referitor la accesul la ocupare, pregătire profesională, promovare şi condiţii de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 39 din 14 februarie 1976, cu modificările şi completările aduse prin Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2002/73/CE din 23 septembrie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 269 din 5 octombrie 2002; b) art. 1, 2, 4, 5, 6 şi 7 din Directiva 75/117/CEE din 10 februarie 1975 pentru aplicarea principiului plăţii egale pentru femei şi bărbaţi, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 45 din 19 februarie 1975; c) art. 10 şi 12 din Directiva Consiliului nr. 92/85/CEE din 19 octombrie 1992 privind implementarea măsurilor de încurajare a îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în munca a lucratoarelor gravide, lauze sau care alapteaza; d) Directiva 97/80/CE din 15 decembrie 1997 privind sarcina probatorie în cazurile de discriminare bazată pe criteriul de sex, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 14 din 20 ianuarie 1998; e) Clauza 2, pct. 5 şi 6 din Directiva Consiliului nr. 96/34/CE din 3 iunie 1996 privind Acordul-cadru referitor la concediul pentru creşterea copilului, încheiat de UNICEF, CEIP şi CES, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 145 din 19 iunie 1996; f) Directiva 86/613/CEE din 11 decembrie 1986 privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei angajaţi într-o activitate independenta, inclusiv agricolă, precum şi protecţia lucratoarelor independente în timpul sarcinii şi al maternitatii.NOTĂ:Reproducem mai jos prevederi care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 202/2002 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale actelor modificatoare:- art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 84/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi:"Art. IV. - Pe data de 15 aprilie 2005 se abroga Hotărârea Guvernului nr. 967/1999 privind constituirea şi funcţionarea Comisiei consultative interministeriale în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (CODES), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 30 noiembrie 1999, cu modificările ulterioare."- art. II şi III din Legea nr. 340/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi:"Art. II. - Prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi, republicată, astfel cum sunt modificate prin prezenta lege, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2007.Art. III. - Orice dispoziţii care încalcă principiul egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, cuprinse în contractele individuale sau colective de muncă, în regulamentele interne ale unităţilor, în statutele profesiilor independente şi ale organizaţiilor sindicale şi patronale ori ale asociaţiilor nonprofit sau ale celor cu scop lucrativ sunt şi rămân abrogate."- art. II din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 56/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi:"Art. II. - În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Guvernul, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, va aproba prin hotărâre Statutul Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Sanse între Femei şi Bărbaţi."-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari