CODUL DE PROCEDURA PENALA din 1968 (**republicat**) (*actualizat*)(actualizat până la data de 23 decembrie 2004*)
----------*) Textul initial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 30 aprilie 1997. Aceasta este forma actualizata de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamt, până la data de 23 decembrie 2004, cu modificările şi completările aduse de: ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 207 din 15 noiembrie 2000; LEGEA nr. 296 din 7 iunie 2001; LEGEA nr. 456 din 18 iulie 2001; LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001; LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001; LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002; LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003; DECIZIA nr. 100 din 9 martie 2004; LEGEA nr. 159 din 14 mai 2004; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 55 din 25 iunie 2004; LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 30 septembrie 2004; LEGEA nr. 480 din 8 noiembrie 2004; DECIZIA nr. 482 din 9 noiembrie 2004; LEGEA nr. 576 din 14 decembrie 2004.**) Codul de procedură penala a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 145-146 din 12 noiembrie 1968 şi a mai fost republicat în Buletinul Oficial nr. 58-59 din 26 aprilie 1973, în temeiul art. 3 din Legea nr. 7/1973, publicată în Buletinul Oficial nr. 49 din 6 aprilie 1973; republicat în M. Of., Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, în temeiul art. IV din Legea nr. 141/1996, publicată în M. Of. Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996. + Partea GENERALĂ + Titlul I REGULILE DE BAZA ŞI ACTIUNILE IN PROCESUL PENAL + Capitolul 1 SCOPUL ŞI REGULILE DE BAZA ALE PROCESULUI PENALScopul procesului penal + Articolul 1Procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoană care a savirsit o infractiune să fie pedepsita potrivit vinovatiei sale şi nici o persoană nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.Procesul penal trebuie să contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor şi libertatilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetatenilor în spiritul respectarii legilor.Legalitatea şi oficialitatea procesului penal + Articolul 2Procesul penal se desfăşoară atit în cursul urmaririi penale cit şi în cursul judecatii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.Actele necesare desfăşurării procesului penal se indeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.Aflarea adevarului + Articolul 3În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele şi imprejurarile cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.Rolul activ + Articolul 4Organele de urmărire penala şi instantele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal.Garantarea libertatii persoanei + Articolul 5 (1) În tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei. (2) Nici o persoană nu poate fi retinuta, arestata sau privată de libertate în alt mod şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrangere a libertatii decat în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. (3) Dacă cel împotriva caruia s-a luat măsura arestarii preventive sau s-a dispus internarea medicală ori o măsura de restrangere a libertatii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, în tot cursul procesului penal, să se adreseze instanţei competente, potrivit legii. (4) Orice persoană care a fost, în cursul procesului penal, privată de libertate sau careia i s-a restrans libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevăzute de lege. (5) În tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.-------------Alin. (2)-(4) ale art. 5 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Respectarea demnitatii umane + Articolul 5^1Orice persoană care se afla în curs de urmărire penala sau de judecată trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane. Supunerea acesteia la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsita prin lege.Prezumtia de nevinovatie + Articolul 5^2Orice persoană este considerata nevinovata până la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotărâre penala definitivă.-------------Art. 5^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Garantarea dreptului de aparare + Articolul 6 (1) Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal. (2) În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi sa administreze probele necesare în aparare. (3) Organele judiciare au obligaţia sa-l incunostinteze, de îndată şi mai înainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrarea juridica a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregatirii şi exercitarii apararii. (4) Orice parte are dreptul să fie asistată de aparator în tot cursul procesului penal. (5) Organele judiciare au obligaţia sa incunostiinteze pe invinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnindu-se aceasta în procesul-verbal de ascultare. În condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia măsuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu are aparator ales.-------------Alin. (3) al art. 6 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Limba în care se desfăşoară procesul penal + Articolul 7În procesul penal procedura judiciara se desfăşoară în limba română.În faţa organelor judiciare se asigura părţilor şi altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, actele procedurale intocmindu-se în limba română.-------------Art. 7 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Folosirea limbii oficiale prin interpret + Articolul 8Părţilor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigura, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoştinţa de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum şi dreptul de a pune concluzii în instanţa, prin interpret.-------------Art. 8 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Capitolul 2 ACTIUNEA PENALA ŞI ACTIUNEA CIVILA IN PROCESUL PENAL + Secţiunea I Actiunea penalaObiectul şi exercitarea actiunii penale + Articolul 9Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savirsit infractiuni.Actiunea penala se pune în miscare prin actul de inculpare prevăzut de lege.Actiunea penala se poate exercita în tot cursul procesului penal.Cazurile în care punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale este împiedicată + Articolul 10 (1) Actiunea penala nu poate fi pusa în miscare, iar când a fost pusa în miscare nu mai poate fi exercitata dacă: a) fapta nu exista; b) fapta nu este prevăzută de legea penala;b(1) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni; c) fapta nu a fost savirsita de invinuit sau de inculpat; d) faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii; e) exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei; f) lipseste plingerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în miscare a actiunii penale; g) a intervenit amnistia sau prescriptia ori decesul făptuitorului; h) a fost retrasa plingerea prealabila ori părţile s-au impacat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plingerii sau impacare părţilor inlatura raspunderea penala; i) s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;i^1) exista o cauza de nepedepsire prevăzută de lege; j) exista autoritatea de lucru judecat. Impiedicarea produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o alta încadrare juridica. (2) În cazul prevăzut la lit. f), actiunea poate fi pusa în miscarea ulterior în condiţii legale.-------------Litera i^1) a alin. (1) al art. 10 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Clasarea, scoaterea de sub urmărire, încetarea urmaririi penale, achitarea şi încetarea procesului penal. + Articolul 11Când se constata existenta vreunuia din cazurile prevăzute în art. 10:1. În cursul urmaririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penala sau din oficiu, dispune: a) clasarea, când nu exista invinuit în cauza; b) scoaterea de sub urmărire, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), când exista invinuit sau inculpat în cauza; c) încetarea urmaririi penale, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-h) şi j), când exista invinuit sau inculpat în cauza.2. În cursul judecatii instanţa pronunţă: a) achitarea în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e); b) încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-j).Sesizarea altor organe decit cele judiciare + Articolul 12În cazurile aratate în art. 10 lit. b), d) şi e), procurorul care dispune clasarea sau scoaterea de sub urmărire, ori instanţa de judecată care pronunţă achitarea, dacă apreciaza ca fapta ar putea atrage măsuri ori sancţiuni altele decit cele prevăzute de legea penala, sesizeaza organul competent.Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii prealabile ori de existenta a unei cauze de nepedepsire + Articolul 13 (1) În caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii prealabile, precum şi în cazul existentei unei cauze de nepedepsire, invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal. (2) Dacă se constata vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune scoaterea de sub urmărire, iar instanţa de judecată pronunţă achitarea. (3) Dacă nu se constata vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmaririi penale, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. i) şi i^1), iar instanţa de judecată pronunţă încetarea procesului penal.-------------Denumirea marginala şi alineatele (1) şi (3) ale art. 13 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea II Actiunea civilaObiectul şi exercitarea actiunii civile + Articolul 14 (1) Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente. (2) Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila. (3) Repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile: a) în natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaţiei anterioare savirsirii infractiunii, prin desfiintarea totala ori parţială a unui inscris şi prin orice alt mijloc de reparare; b) prin plata unei despăgubiri banesti, în măsura în care repararea în natura nu este cu putinta. (4) De asemenea, se acordă despăgubiri banesti pentru folosul de care a fost lipsita partea civila. (5) Actiunea civila poate avea ca obiect şi tragerea la raspundere civila pentru repararea daunelor morale, - potrivit legii civile.-------------Alin. (5) al art. 14 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Constituirea ca parte civila + Articolul 15Persoana vatamata se poate constitui parte civila în contra invinuitului sau inculpatului şi persoanei responsabile civilmente.Constituirea ca parte civila se poate face în cursul urmaririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.Calitatea de parte civila a persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a participa în calitate de parte vatamata în aceeasi cauza.Actiunea civila este scutita de taxa de timbru.Partea responsabila civilmente + Articolul 16Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmaririi penale, fie în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.Persoana responsabila civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanţa, luând procedura din stadiul în care se afla în momentul interventiei.Partea responsabila civilmente are, în ce priveste actiunea civila, toate drepturile pe care legea le prevede pentru invinuit sau inculpat.Exercitarea din oficiu a actiunii civile + Articolul 17Actiunea civila se porneste şi se exercită şi din oficiu, când cel vatamat este o persoană lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa.În acest scop, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată va cere persoanei vatamate ca, prin reprezentantul sau legal, ori, după caz, persoanei care îi incuviinteaza actele, să prezinte situaţia cu privire la intinderea pagubei materiale şi a daunelor morale, precum şi date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite.Instanţa este obligata să se pronunte din oficiu asupra repararii pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă persoana vatamata nu este constituita parte civila.-------------Art. 17 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Susţinerea actiunii civile de către procuror + Articolul 18 (1) Procurorul poate sustine în faţa instanţei actiunea civila pornita de persoana vatamata. (2) Când cel vatamat este o persoană lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, procurorul, când participa la judecata, este obligat sa sustina interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituita parte civila.-------------Alin. (2) al art. 18 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Actiunea adresata instanţei civile + Articolul 19 (1) Persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila în procesul penal poate introduce la instanţa civila actiune pentru repararea pagubei materiale şi a daunelor morale pricinuite prin infractiune. (2) Judecata în faţa instanţei civile se suspenda până la rezolvarea definitivă a cauzei penale. (3) De asemenea, poate să porneasca actiune în faţa instanţei civile persoana vatamata care s-a constituit parte civila sau pentru care s-a pornit din oficiu actiunea civila în procesul penal, dar acesta a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanţa civila se suspenda. (4) Persoana vatamata care a pornit actiunea în faţa instanţei civile poate să părăsească această instanţă şi să se adreseze organului de urmărire penala sau instanţei de judecată, dacă punerea în miscare a actiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Parasirea instanţei civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronuntat o hotărâre chiar nedefinitiva.-------------Alin. (1) al art. 19 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Cazuri speciale de rezolvare a actiunii civile + Articolul 20 (1) Persoana vatamata constituita parte civila în procesul penal poate să porneasca actiune în faţa instanţei civile, dacă instanţa penala, prin hotărârea rămasă definitivă, a lasat nesolutionata actiunea civila. (2) În cazurile în care actiunea civila a fost exercitata din oficiu, dacă se constata din probe noi ca paguba şi daunele morale nu au fost integral reparate, diferenţa poate fi ceruta pe calea unei acţiuni la instanţa civila. (3) De asemenea, persoana vatamata se poate adresa cu actiune la instanţa civila pentru repararea pagubelor materiale şi a daunelor morale care s-au nascut ori s-au descoperit după pronuntarea hotărârii penale de prima instanţa.-------------Alin. (2) şi (3) ale art. 20 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Exercitarea actiunii civile de către sau faţă de succesori + Articolul 21Actiunea civila ramine în competenţa instanţei penale în caz de deces al uneia din părţi, introducindu-se în cauza mostenitorii acesteia.Dacă una din părţi este o persoană juridica, în caz de reorganizare a acesteia, se introduce în cauza unitatea succesoare în drepturi, iar în caz de desfiinţare sau de dizolvare se introduc în cauza lichidatorii.Autoritatea hotărârii penale în civil şi efectele hotărârii civile şi penal + Articolul 22Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savirsit-o şi a vinovatiei acesteia.Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de urmărire penala şi a instanţei penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savirsit-o şi a vinovatiei acesteia. + Secţiunea III Părţile în procesul penalInculpatul + Articolul 23Persoana împotriva careia s-a pus în miscare actiunea penala este parte în procesul penal şi se numeste inculpat.Alte părţi în procesul penal + Articolul 24Persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala, dacă participa în procesul penal, se numeste parte vatamata.Persoana vatamata care exercită actiunea civila în cadrul procesului penal se numeste parte civila.Persoana chemata în procesul penal sa răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste parte responsabila civilmente. + Titlul II COMPETENTA + Capitolul 1 FELURILE COMPETENTEI + Secţiunea I Competenţa după materie şi după calitatea persoaneiCompetenţa judecatoriei + Articolul 25 (1) Judecatoria judeca în prima instanţa toate infractiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instante. (2) Judecatoria solutioneaza şi alte cazuri anume prevăzute de lege.-------------Alin. (2) al art. 25 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa tribunalului militar + Articolul 26Tribunalul militar:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile prevăzute în art. 331-352 din Codul penal, precum şi alte infractiuni savarsite în legătură cu indatoririle de serviciu, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date în competenţa altor instante; b) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 348-354, savarsite de civili;2. judeca şi solutioneaza şi alte cauze anume prevăzute de lege.-------------Art. 26 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa tribunalului + Articolul 27Tribunalul:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 174-177, 179, art. 189 alin. 3, art. 190, art. 197 alin. 3, art. 209 alin. 3 şi 4, art. 211 alin. 2, 2^1 şi 3, art. 212, art. 215 alin. 5, art. 215^1 alin. 2, art. 252, 254, 255, 257, 266-270, 273-276 când s-a produs o catastrofa de cale ferata, art. 279^1, 298, 312 şi 317, precum şi infractiunea de contrabanda, dacă a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive; b) infractiunile savirsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea unei persoane; c) infractiunile privind siguranţa naţionala a României prevăzute în legi speciale; d) infractiunea de spalare a banilor, precum şi infractiunile privind traficul şi consumul ilicit de droguri; e) infractiunea de bancruta frauduloasa, dacă fapta priveste sistemul bancar; f) alte infractiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de judecatorii în prima instanţa, cu excepţia celor privind infractiunile menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a);3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de judecatorii, în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. solutioneaza conflictele de competenţa ivite între judecatoriile din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.-----------Lit. a) şi d) ale pct. 1 al art. 27 au fost modificate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 207/2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 22 noiembrie 2000.Literele a) şi d) ale pct. 1 al art. 27 au fost modificate de Legea nr. 456/2001 publicată în M. Of. 410/25.07.2001 pentru aprobarea cu modificari şi completari a ORDONANTEI DE URGENTA. nr. 207/2000.Litera a) a pct. 1 al art. 27 a fost modificata de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002.Pct. 4 al art. 27 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Litera a) a punctului 1 al articolului 27 a fost modificata prin articolul 1 punctul 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Competenţa tribunalului militar teritorial + Articolul 28Tribunalul militar teritorial:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile menţionate în art. 27 pct. 1 lit. a)-e), savarsite în legătură cu indatoririle de serviciu, de militari până la gradul de colonel inclusiv; b) alte infractiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor pronuntate în prima instanţa de tribunalele militare, cu excepţia infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) şi a infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor pronuntate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) şi al infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. solutioneaza conflictele de competenţa ivite între tribunalele militare din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.--------------Art. 28 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa Curtii de Apel + Articolul 28^1Curtea de Apel:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 şi 356-361; b) infractiunile savirsite de judecatorii de la judecatorii şi tribunale, de procurorii de la parchetele de pe linga aceste instante, precum şi de notarii publici; c) infractiunile savarsite de judecatorii, procurorii şi controlorii financiari ai camerelor de conturi judetene, precum şi de controlorii financiari de la Curtea de Conturi; d) alte infractiuni date prin lege în competenţa sa; e) abrogata; f) abrogata.2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor penale pronuntate în prima instanţa de tribunale;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de tribunale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. solutioneaza conflictele de competenţa ivite între tribunale sau între judecatorii şi tribunale din circumscripţia sa ori între judecatorii din circumscripţia unor tribunale diferite aflate în circumscripţia Curtii, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.5. solutioneaza cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoanelor condamnate în strainatate.----------Litera e) a punctului 1 al articolului 28^1 a fost introdusa prin art. 55 din Legea nr. 296 din 7 iunie 2001*), publicată în Monitorul Oficial nr. 326 din 18 iunie 2001.*) Legea nr. 296 din 7 iunie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.Litera f) a pct. 1 al art. 28^1 a fost introdusa de LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001**) publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 4 ianuarie 2002.**) LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.Litera c) a pct. 1 al art. 28^1 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Literele e) şi f) ale art. 28^1 au fost abrogate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 4 al art. 28^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 5 al art. 28^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Articolul 28^2Curtea Militara de Apel:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 şi art. 356-361, savarsite de militari; b) infractiunile savirsite de judecatorii tribunalelor militare şi ai tribunalelor militare teritoriale, precum şi de procurorii militari de la parchetele militare de pe linga aceste instante; c) alte infractiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor pronuntate în prima instanţa de tribunalele militare teritoriale;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor pronuntate de tribunalele militare teritoriale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. solutioneaza conflictele de competenţa ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare şi tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de competenţa a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.------------Litera a) a pct. 1 al art. 28^2 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 4 al art. 28^2 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa Curtii Supreme de Justiţie + Articolul 29Curtea Suprema de Justiţie:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile savirsite de senatori şi deputati; b) infractiunile savirsite de membrii Guvernului; c) infractiunile savarsite de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii, judecatorii şi procurorii Curtii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului; d) infractiunile savarsite de maresali, amirali, generali şi chestori; e) infractiunile savirsite de sefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalti membri ai Inaltului Cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia; f) infractiunile savarsite de judecatorii şi magistratii asistenti de la Curtea Suprema de Justiţie, de judecatorii de la curtile de apel şi Curtea Militara de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instante şi de procurorii Parchetului Naţional Anticoruptie; g) alte cauze date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de recurs, judeca: a) recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate, în prima instanţa, de curtile de apel şi Curtea Militara de Apel; b) recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate, ca instante de apel, de curtile de apel şi Curtea Militara de Apel; c) recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate, în prima instanţa, de sectia penala a Curtii Supreme de Justiţie, precum şi alte cazuri prevăzute de lege.3. judeca recursurile în interesul legii;4. abrogat;5. solutioneaza: a) conflictele de competenţa în cazurile în care Curtea Suprema de Justiţie este instanţa superioara comuna; b) cazurile în care cursul justiţiei este intrerupt; c) cererile de stramutare; d) alte cazuri anume prevăzute de lege.-------------Literele c), d) şi f) ale pct. 1 al art. 29 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Litera c) a pct. 2 al art. 29 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Litera d) a pct. 5 al art. 29 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Punctul 4 al art. 29 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 576 din 14 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.223 din 20 decembrie 2004. + Secţiunea II Competenţa teritorialaCompetenţa pentru infractiunile savirsite în tara + Articolul 30 (1) Competenţa după teritoriu este determinata de: a) locul unde a fost savirsita infractiunea; b) locul unde a fost prins faptuitorul; c) locul unde locuieste faptuitorul; d) locul unde locuieste persoana vatamata. (2) Judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente potrivit alin. 1, în a carei circumscriptie s-a efectuat urmarirea penala. (3) Când urmarirea penala se efectueaza de către Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie sau de către parchetele de pe lângă curtile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către un organ de cercetare central ori judetean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele prevăzute în alin. 1 îi revine competenţa de a judeca, ţinând seama ca, în raport cu imprejurarile cauzei, să fie asigurată buna desfăşurare a procesului penal. (4) Prin "locul savirsirii infractiunii" se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infractionala, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.-----------Alin. (3) al art. 30 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa pentru infractiunile savirsite în strainatate + Articolul 31 (1) Infractiunile savarsite în afara teritoriului tarii se judeca, după caz, de către instantele civile sau militare în a caror circumscriptie îşi are domiciliul sau locuieste faptuitorul. Dacă acesta nu are domiciliul şi nici nu locuieste în România, iar fapta este de competenţa judecatoriei, se judeca de Judecatoria Sectorului 2, iar în celelalte cazuri, de instanţa competenţa după materie şi calitatea persoanei, din municipiul Bucureşti, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. (2) Infractiunea savirsita pe o nava este de competenţa instanţei în a carei circumscriptie se afla primul port român în care ancoreaza nava, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. (3) Infractiunea savirsita pe o aeronava este de competenţa instanţei în a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul român. (4) Dacă nava nu ancoreaza într-un port român sau dacă aeronava nu aterizeaza pe teritoriul român, competenţa este cea prevăzută în alin. 1, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.------------Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea III Competenţa în caz de indivizibilitate şi conexitateReunirea cauzelor + Articolul 32În caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata în prima instanţa, dacă are loc în acelasi timp pentru toate faptele şi pentru toţi faptuitorii, se efectueaza de aceeasi instanţa.Cazurile de indivizibilitate + Articolul 33Este indivizibilitate: a) când la savirsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane; b) când doua sau mai multe infractiuni au fost savirsite prin acelasi act; c) în cazul infractiunii continuate sau în orice alte cazuri când doua sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singura infractiune.Cazurile de conexitate + Articolul 34Este conexitate: a) când doua sau mai multe infractiuni sunt savirsite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane împreună, în acelasi timp şi în acelasi loc; b) când doua sau mai multe infractiuni sunt savirsite în timp ori în loc diferit, după o prealabila înţelegere între infractori; c) când o infractiune este savirsita pentru a pregati, a inlesni sau a ascunde comiterea altei infractiuni, ori este savirsita pentru a inlesni sau a asigura sustragerea de la raspundere penala a făptuitorului altei infractiuni; d) când între doua sau mai multe infractiuni exista legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justiţiei.Competenţa în caz de indivizibilitate sau conexitate + Articolul 35 (1) În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competenţa în raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte aparţine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi faptuitorii revine instanţei mai intii sesizate, iar dacă competenţa după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparţine unor instante de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad. (2) Dacă dintre instante una este civila, iar alta militara, competenţa revine instanţei militare. (3) Dacă instanţa civila este superioara în grad, competenţa revine instanţei militare echivalente în grad cu instanţa civila. Dacă instanţa civila superioara este Curtea Suprema de Justiţie, competenţa revine acesteia. (4) Competenţa de a judeca cauzele reunite ramine dobândită instanţei, chiar dacă pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenţa acestei instante s-a dispus încetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea. (5) Tainuirea, favorizarea infractorului şi nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenţa instanţei care judeca infractiunea la care acestea se referă.-----------Alin. (3) al art. 35 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Instanţa competenţa a hotari reunirea cauzelor + Articolul 36Reunirea cauzelor se hotaraste de instanţa careia îi revine competenţa de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 35.În cazul prevăzut în art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotaraste de instanţa civila, care trimite dosarul instanţei militare careia îi revine competenţa.Cazuri speciale + Articolul 37În cazurile de indivizibilitate prevăzute în art. 33 lit. a) şi b), precum şi în cele de conexitate, cauzele sunt reunite dacă ele se afla în faţa primei instante de judecată, chiar după desfiintarea hotărârii cu trimitere de către instanţa de apel sau după casarea cu trimitere de către instanţa de recurs.Cauzele se reunesc şi la instantele de apel, precum şi la cele de recurs, de acelasi grad, dacă se afla în acelasi stadiu de judecată.În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. c), cauzele trebuie să fie reunite intotdeauna.Disjungerea + Articolul 38În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. a), precum şi în toate cazurile de conexitate, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infractiuni să se faca separat. + Secţiunea IV Dispozitii comuneExcepţii de necompetenta + Articolul 39Excepţia de necompetenta materiala şi cea de necompetenta după calitatea persoanei pot fi ridicate în tot cursul procesului penal, până la pronuntarea hotărârii definitive.Excepţia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai până la citirea actului de sesizare în faţa primei instante de judecată.Excepţiile de necompetenta pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre părţi, sau puse în discutia părţilor din oficiu.Competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului + Articolul 40 (1) Când competenţa instanţei este determinata de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competenţa sa judece chiar dacă inculpatul, după savarsirea infractiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în prima instanţa.Dobandirea calităţii după savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu excepţia infracţiunilor savarsite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1.------------Alin. (1) al art. 40 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 40 a fost modificat de articolul 1 punctul 2 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Competenţa în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificarii + Articolul 41Instanţa sesizata cu judecarea unei infractiuni ramine competenţa a o judeca chiar dacă constata, după efectuarea cercetării judecătorești, ca infractiunea este de competenţa instanţei inferioare.Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita în cursul judecarii cauzei, nu atrage incompetenta instanţei de judecată, afară de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel.Declinarea de competenţa + Articolul 42Instanţa de judecată care îşi declina competenţa trimite dosarul instanţei de judecată aratata ca fiind competenţa prin hotărârea de declinare.Dacă declinarea a fost determinata de competenţa materiala sau după calitatea persoanei, instanţa careia i s-a trimis cauza poate folosi actele indeplinite şi poate menţine masurile dispuse de instanţa desesizata.În cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.Hotărârea de declinare a competentei nu este supusă apelului şi nici recursului.Conflictul de competenţa + Articolul 43Când doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza ori îşi declina competenţa, conflictul pozitiv sau negativ de competenţa se solutioneaza de instanţa ierarhic superioara comuna.Când conflictul de competenţa se iveste între o instanţa civila şi una militara, solutionarea conflictului este de competenţa Curtii Supreme de Justiţie.Instanţa ierarhic superioara comuna este sesizata în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urma competenţa, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urma competenţa.În toate cazurile, sesizarea se poate face şi de procuror sau de părţi.Până la solutionarea conflictului pozitiv de competenţa judecata se suspenda.Instanţa care şi-a declinat competenţa ori s-a declarat competenţa cea din urma ia masurile şi efectueaza actele ce reclama urgenta.Instanţa ierarhic superioara comuna hotaraste asupra conflictului de competenţa cu citarea părţilor.Când instanţa sesizata cu solutionarea conflictului de competenţa constata ca acea cauza este de competenţa altei instante decit cele între care a intervenit conflictul şi faţă de care nu este instanţa superioara comuna trimite dosarul instanţei superioare comune.Instanţa careia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, afară de cazul în care, în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătorești, se constată că fapta constituie o infractiune data prin lege în competenţa altei instante.Instanţa careia i s-a trimis cauza aplica în mod corespunzător dispozitiile art. 42 alin. 2.Chestiuni prealabile + Articolul 44Instanţa penala este competenţa sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instante.Chestiunea prealabila se judeca de către instanţa penala, potrivit regulilor şi mijloacelor de proba privitoare la materia careia îi aparţine acea chestiune.Hotărârea definitivă a instanţei civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabila în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale.Dispozitii care se aplică la urmarirea penala + Articolul 45 (1) Dispozitiile cuprinse în art. 30-36, 38, 40, 42 şi 44 se aplică în mod corespunzător şi în cursul urmaririi penale.(1^1) Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplică în cazul în care scoaterea de sub urmărire penala sau încetarea urmaririi penale a fost dispusa de un procuror militar.(1^2) Declinarea de competenţa se dispune prin ordonanţa. (2) Când nici unul din locurile aratate în art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competenţa revine organului de urmărire penala care a fost mai intii sesizat. (3) În caz de sesizari simultane, precaderea se stabileste în ordinea enumerarii de la art. 30 alin. 1. (4) Dacă în raport cu vreunul din criteriile aratate în art. 30 alin. 1 sunt competente mai multe organe de urmărire penala, competenţa revine organului care a fost mai intii sesizat. (5) Urmarirea penala a infracţiunilor savirsite în condiţiile prevăzute în art. 31 se efectueaza de către organul de urmărire penala din circumscripţia instanţei competente sa judece cauza. (6) Conflictul de competenţa între doi sau mai mulţi procurori se rezolva de către procurorul superior comun acestora. Când conflictul se iveste între doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenţa se stabileste de către procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penala a acestor organe.-----------Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 45 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Capitolul 2 INCOMPATIBILITATEA ŞI STRAMUTAREA + Secţiunea I IncompatibilitateaRudenia între judecatori + Articolul 46Judecatorii care sunt soti sau rude apropiate între ei nu pot face parte din acelasi complet de judecată.Judecator care s-a pronuntat anterior + Articolul 47Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o instanţa superioara, sau la judecarea cauzei după desfiintarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs.De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care şi-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data în acea cauza.Alte cauze de incompatibilitate + Articolul 48Judecatorul este de asemenea incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectiva: a) a pus în miscare actiunea penala sau a dispus trimiterea în judecata ori a pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanţa de judecată sau a emis mandatul de arestare preventiva în cursul urmaririi penale; b) a fost reprezentant sau aparator al vreuneia din părţi; c) a fost expert sau martor; d) exista împrejurări din care rezultă ca este interesat sub orice formă, el, sotul sau vreo ruda apropiata.------------Litera a) a art. 48 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Litera a) a art. 48 a fost modificata prin articolul 1 punctul 3 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penala, a magistratului-asistent şi a grefierului + Articolul 49 (1) Dispozitiile art. 46 se aplică procurorului şi magistratului-asistent sau, după caz, grefierului de sedinta, când cauza de incompatibilitate exista între ei sau între vreunul dintre ei şi unul dintre membrii completului de judecată. (2) Dispozitiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 lit. b)-d) se aplică procurorului, persoanei care efectueaza cercetarea penala, magistratului-asistent şi grefierului de sedinta. (3) Procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei în prima instanţa nu poate pune concluzii la judecarea ei în caile de atac. (4) Persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la completarea sau refacerea acesteia, când completarea sau refacerea este dispusa de instanţa.-------------Denumirea marginala a art. 49 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) - (3) ale art. 49 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 49 a fost modificat de articolul 1 punctul 4 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Abtinerea + Articolul 50Persoana incompatibila este obligata sa declare, după caz, presedintelui instanţei, procurorului care supraveghează cercetarea penala sau procurorului ierarhic superior, ca se abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii.Declaratia de abtinere se face de îndată ce persoana obligata la aceasta a luat cunoştinţa de existenta cazului de incompatibilitate.Recuzarea + Articolul 51În cazul în care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, poate fi recuzata atit în cursul urmaririi penale cit şi în cursul judecatii, de oricare dintre părţi, de îndată ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.Recuzarea se formuleaza oral sau scris, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzarii.Procedura de solutionare în cursul judecatii + Articolul 52 (1) Abtinerea sau recuzarea judecatorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se solutioneaza de un alt complet, în sedinta secreta, fără participarea celui ce declara ca se abtine sau care este recuzat. (2) Examinarea declaraţiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţa, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se abtine sau a carei recuzare se cere. (3) Când abtinerea sau recuzarea priveste cazul prevăzut în art. 46 şi 49 alin. 1, instanţa, admiţând recuzarea, stabileste care dintre persoanele aratate în mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei. (4) În caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili în ce măsura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin. (5) Abtinerea sau recuzarea care priveste întreaga instanţa trebuie să cuprindă indicarea concreta a cazului de incompatibilitate în care se afla fiecare judecator şi se solutioneaza de instanţa ierarhic superioara. Aceasta, în cazul când găseşte intemeiata abtinerea sau recuzarea, desemneaza pentru judecarea cauzei o instanţa egala în grad cu instanţa în faţa careia s-a produs abtinerea sau recuzarea.(5^1) În cauzele în care sunt inculpaţi arestati preventiv, când se recuza întreaga instanţa, instanţa ierarhic superioara competenţa sa solutioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunţă asupra recuzarii, dispune cu privire la arestarea preventiva în condiţiile prevăzute de lege. (6) Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac. (7) Abrogat.-----------Alin. (1) şi (5) ale art. 52 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5^1) al art. 52 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (7) al art. 52 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (7) al art. 52 a fost modificat de LEGEA nr. 159 din 14 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 451 din 20 mai 2004.Alin. (7) al art. 52 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 55 din 25 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 592 din 1 iulie 2004.Procedura de solutionare în cursul urmaririi penale + Articolul 53 (1) În cursul urmaririi penale, asupra abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza cercetarea penala ori a procurorului se pronunţă procurorul care supraveghează cercetarea penala sau procurorul ierarhic superior. (2) Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectueaza cercetarea penala se adreseaza fie acestei persoane, fie procurorului. În cazul în care cererea este adresata persoanei care efectueaza cercetarea penala, aceasta este obligata sa o inainteze împreună cu lamuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a intrerupe cursul cercetării penale. (3) Procurorul este obligat sa solutioneze cererea în cel mult 3 zile, printr-o ordonanţa. (4) Cererea de recuzare care priveste pe procuror se solutioneaza în acelasi termen şi în aceleasi condiţii de procurorul ierarhic superior. (5) Abtinerea se solutioneaza potrivit dispoziţiilor din alin. 3 şi 4, care se aplică în mod corespunzător.-----------Alin. (1) al art. 53 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Incompatibilitatea expertului şi interpretului + Articolul 54Dispozitiile art. 48, 50, 51, 52 şi 53 se aplică în mod corespunzător expertului şi interpretului.Calitatea de expert este incompatibila cu aceea de martor în aceeasi cauza. Calitatea de martor are intiietate.Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori în aceeasi cauza nu constituie un motiv de recuzare. + Secţiunea II Stramutarea judecarii cauzei penaleTemeiul stramutarii + Articolul 55Curtea Suprema de Justiţie stramuta judecarea unei cauze de la instanţa competenţa la o alta instanţa egala în grad, în cazul în care, apreciind temeinicia motivelor de stramutare, considera ca prin aceasta se asigura desfăşurarea normala a procesului.Stramutarea poate fi ceruta de partea interesata, de procuror sau de ministrul justiţiei.Cererea şi efectele ei + Articolul 56 (1) Cererea de stramutare se adreseaza Curtii Supreme de Justiţie şi trebuie motivata. Inscrisurile pe care se sprijina cererea se alatura la aceasta, când sunt deţinute de partea care cere stramutarea. (2) În cerere se face menţiune dacă în cauza se gasesc arestati. (3) Suspendarea judecarii cauzei poate fi dispusa de preşedintele Curtii Supreme de Justiţie la primirea cererii, sau de către Curtea Suprema de Justiţie după ce aceasta a fost investita. (4) Cererea facuta de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie suspenda de drept judecarea cauzei.------------Alin. (4) al art. 56 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procedura de informare + Articolul 57Preşedintele Curtii Supreme de Justiţie cere, pentru lamurirea instanţei, informaţii de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicindu-i totodata termenul fixat pentru judecarea cererii de stramutare.Când Curtea Suprema de Justiţie este instanţa ierarhic superioara, informaţiile se cer Ministerului Justiţiei.În cazul introducerii unei noi cereri de stramutare cu privire la aceeasi cauza, cererea de informaţii este facultativa.Instiintarea părţilor + Articolul 58Preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia măsuri pentru incunostintarea părţilor despre introducerea cererii de stramutare, despre termenul fixat pentru solutionarea acesteia, cu menţiunea ca părţile pot trimite memorii şi se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii.În informaţiile trimise Curtii Supreme de Justiţie se face menţiune expresa despre efectuarea incunostintarilor, atasindu-se şi dovezile de comunicare a acestora.Când în cauza a carei stramutare se cere sunt arestati, preşedintele dispune desemnarea unui aparator din oficiu.Examinarea cererii + Articolul 59Examinarea cererii de stramutare se face în sedinta secreta.Când părţile se infatiseaza, se asculta şi concluziile acestora.Solutionarea cererii + Articolul 60Curtea Suprema de Justiţie dispune, fără aratarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii.În cazul în care găseşte cererea intemeiata, dispune stramutarea judecarii cauzei, hotarind totodata în ce măsura actele indeplinite în faţa instanţei de la care s-a stramutat cauza se mentin.Aceasta instanţa va fi instiintata de îndată despre admiterea cererii de stramutare.Dacă instanţa la care se afla cauza a carei stramutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunţată este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare.Repetarea cererii + Articolul 61Stramutarea cauzei nu poate fi ceruta din nou, afară de cazul când noua cerere se intemeiaza pe împrejurări necunoscute Curtii Supreme de Justiţie la solutionarea cererii anterioare sau ivite după aceasta. + Titlul III PROBELE ŞI MIJLOACELE DE PROBA + Capitolul 1 DISPOZITII GENERALELamurirea cauzei prin probe + Articolul 62În vederea aflarii adevarului, organul de urmărire penala şi instanţa de judecată sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.Probele şi aprecierea lor + Articolul 63 (1) Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savirsit-o şi la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei. (2) Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată în urma examinarii tuturor probelor administrate, în scopul aflarii adevarului.------------Alin. (2) al art. 63 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Mijloacele de proba + Articolul 64 (1) Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile părţii vatamate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale şi expertizele. (2) Mijloacele de proba obtinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.------------Alin. (2) al art. 64 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Sarcina administrarii probelor + Articolul 65Sarcina administrarii probelor în procesul penal revine organului de urmărire penala şi instanţei de judecată.La cererea organului de urmărire penala ori a instanţei de judecată, orice persoană care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata să le aduca la cunoştinţa sau să le infatiseze.Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor + Articolul 66 (1) Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie şi nu este obligat să-şi dovedeasca nevinovatia. (2) În cazul când exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.------------Denumirea marginala şi alin. (1) ale art. 66 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Concludenta şi utilitatea probei + Articolul 67În cursul procesului penal părţile pot propune probe şi cere administrarea lor.Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, dacă proba este concludenta şi utila.Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.Interzicerea mijloacelor de constringere + Articolul 68Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constringere, precum şi promisiuni sau indemnuri, în scopul de a se obtine probe.De asemenea, este oprit a determina o persoană sa savirseasca sau sa continue savirsirea unei fapte penale, în scopul obtinerii unei probe. + Capitolul 2 MIJLOACELE DE PROBA + Secţiunea I Declaratiile invinuitului sau ale inculpatuluiDeclaratiile invinuitului sau ale inculpatului + Articolul 69Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.Intrebari şi lamuriri prealabile + Articolul 70 (1) Invinuitul sau inculpatul, înainte de a fi ascultat, este intrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data şi locul nasterii, numele şi prenumele parintilor, cetatenie, studii, situaţia militara, loc de muncă, ocupatie, adresa, antecedente penale şi alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale. (2) Invinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinţa fapta care formeaza obiectul cauzei, dreptul de a avea un aparator, precum şi dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i-se totodata atenţia ca ceea ce declara poate fi folosit şi împotriva sa. Dacă invinuitul sau inculpatul da o declaratie, i se pune în vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta şi la invinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta. (3) Dacă invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaratie, organul de urmărire penala, înainte de a-l asculta, îi cere sa dea o declaratie, scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 70 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modul de ascultare + Articolul 71Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat.În cursul urmaririi penale, dacă sunt mai mulţi invinuiti sau inculpaţi, fiecare este ascultat fără să fie de faţa ceilalti.Invinuitul sau inculpatul este mai intii lasat sa declare tot ce stie în cauza.Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior în cauza.Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa de mai înainte, însă se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut.Intrebari cu privire la fapta + Articolul 72După ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i se pot pune intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei şi la invinuirea ce i se aduce. De asemenea, este intrebat cu privire la probele pe care înţelege să le propuna.Consemnarea declaratiilor + Articolul 73 (1) Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza în scris. În fiecare declaratie se vor consemna, totodata, ora începerii şi ora incheierii ascultarii invinuitului sau inculpatului. Declaratia scrisa se citeşte acestuia, iar dacă cere, i se da sa o citeasca. Când este de acord cu conţinutul ei, o semneaza pe fiecare pagina şi la sfârşit. (2) Când invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza să semneze, se face menţiune în declaratia scrisa. (3) Declaratia scrisa este semnata şi de organul de urmărire penala care a procedat la ascultarea invinuitului sau inculpatului ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, precum şi de interpret când declaratia a fost luata printr-un interpret. (4) Dacă invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaratiile sale sau are de facut completari, rectificari sau precizări, acestea se consemneaza şi se semneaza în condiţiile aratate în prezentul articol.------------Alin. (1) al art. 73 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Ascultarea invinuitului sau inculpatului la locul unde se afla + Articolul 74Ori de cate ori invinuitul sau inculpatul se găseşte în imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.------------Art. 74 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea II Declaratiile părţii vatamate, părţii civile şi ale părţii responsabile civilmenteDeclaratiile celorlalte părţi din proces + Articolul 75Declaratiile părţii vatamate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.Explicatii prealabile + Articolul 76 (1) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată are obligaţia sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum şi persoana civilmente responsabila. (2) Înainte de ascultare, persoanei vatamate i se pune în vedere ca poate participa în proces ca parte vatamata, iar dacă a suferit o paguba materiala sau o dauna morala, ca se poate constitui parte civila. De asemenea, i se atrage atenţia ca declaratia de participare în proces ca parte vatamata sau de constituire ca parte civila se poate face în tot cursul urmaririi penale, iar în faţa primei instante de judecată, până la citirea actului de sesizare.------------Alin. (2) al art. 76 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modul de ascultare + Articolul 77Ascultarea părţii vatamate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea invinuitului sau inculpatului, care se aplică în mod corespunzător. + Secţiunea III Declaratiile martorilorMartorul + Articolul 78Persoana care are cunoştinţa despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului în procesul penal poate fi ascultata în calitate de martor.Ascultarea persoanei obligate a pastra secretul profesional + Articolul 79Persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele şi imprejurarile de care a luat cunoştinţa în exercitiul profesiei, fără incuviintarea persoanei sau a unităţii faţă de care este obligata a pastra secretul.Calitatea de martor are intiietate faţă de calitatea de aparator, cu privire la faptele şi imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit aparator sau reprezentant al vreuneia dintre părţi.Ascultarea sotului şi a rudelor apropiate + Articolul 80Sotul şi rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sunt obligate să depună ca martori.Organele judiciare vor aduce aceasta la cunoştinţa persoanelor aratate în alineatul precedent, de îndată ce au fost indeplinite dispozitiile alin. 3 din art. 84.Martor minor + Articolul 81Minorul poate fi ascultat ca martor. Până la vârsta de 14 ani ascultarea lui se face în prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia îi este încredinţat minorul spre crestere şi educare.Persoana vatamata + Articolul 82Persoana vatamata poate fi ascultata ca martor, dacă nu este constituita parte civila sau nu participa în proces ca parte vatamata.Obligaţia de prezentare + Articolul 83Persoana chemata ca martor este obligata să se infatiseze la locul, ziua şi ora aratate în citatie şi are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei.Intrebari prealabile + Articolul 84Martorul este intrebat mai intii despre nume, prenume, etate, adresa şi ocupatie.În caz de indoiala asupra identităţii martorului, aceasta se stabileste prin orice mijloc de proba.Martorul va fi apoi intrebat dacă este sot sau ruda a vreuneia dintre părţi şi în ce raporturi se afla cu acestea, precum şi dacă a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii.Juramintul martorului + Articolul 85Înainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramint: "Jur ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!".În timpul depunerii juramintului martorul tine mina pe cruce sau pe biblie.Referirea la divinitate din formula juramintului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.Martorului de alta religie decit cea crestina nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fără confesiune va depune urmatorul juramint: "Jur pe onoare şi constiinta ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramintul vor rosti în faţa instanţei urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".Situaţiile la care se referă alin. 3, 4 şi 5 se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor.După depunerea juramintului sau după rostirea formulei prevăzute în alin. 5, se va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevarul, savirseste infractiunea de marturie mincinoasa.Despre toate acestea se face menţiune în declaratia scrisa.Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramint; i se atrage însă atenţia sa spuna adevarul.Modul şi limitele ascultarii martorului + Articolul 86Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei şi i se arata care sunt faptele sau imprejurarile pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerindu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea.După ce martorul a facut declaratii, i se pot pune intrebari cu privire la faptele şi imprejurarile care trebuie constatate în cauza, cu privire la persoana părţilor, precum şi în ce mod a luat cunoştinţa despre cele declarate.Dispozitiile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător şi la ascultarea martorului.Protectia datelor de identificare a martorului + Articolul 86^1Dacă exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identităţii reale a martorului sau a localităţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţa ar fi periclitata viaţa, integritatea corporala sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate incuviinta sa nu declare aceste date, atribuindu-i-se o alta identitate sub care urmeaza să apară în faţa organului judiciar.Aceasta măsura poate fi dispusa de către procuror în cursul urmaririi penale, iar în cursul judecatii de instanţa, la cererea motivata a procurorului, a martorului sau a oricarei alte persoane indreptatite.Datele despre identitatea reala a martorului se consemneaza într-un proces-verbal, care va fi pastrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmaririi penale ori, după caz, la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maxima siguranţa. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a inaintat cererea, precum şi de cel care a dispus măsura.Documentele privind identitatea reala a martorului vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în condiţii de stricta confidentialitate.În toate cazurile, documentele privind identitatea reala a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai după ce procurorul, prin ordonanţa sau, după caz, instanţa, prin încheiere, a constatat ca a disparut pericolul care a determinat luarea masurilor de protecţie a martorului.Declaratiile martorilor cărora li s-a atribuit o alta identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum şi declaratia martorului, consemnata în cursul judecatii şi semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevarului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.Pot fi audiati ca martori cărora li s-a atribuit o alta identitate şi investigatorii sub acoperire.Dispozitiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică şi expertilor.------------Art. 86^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modalităţi speciale de ascultare a martorul + Articolul 86^2În situaţiile prevăzute în art. 86^1, dacă exista mijloace tehnice corespunzătoare, procurorul sau, după caz, instanţa poate admite ca să fie martorului ascultat fără a fi prezent fizic la locul unde se afla organul de urmărire penala sau în sala în care se desfăşoară sedinta de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele urmatoare.Luarea declaraţiei martorului, în condiţiile aratate în alin. 1, se face în prezenta procurorului.Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei retele de televiziune cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât sa nu poata fi recunoscut.Declaratia martorului ascultat, în condiţiile aratate în alin. 1 şi 2, se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se reda integral în forma scrisa.În cursul urmaririi penale, se întocmeşte un proces-verbal în care se reda cu exactitate declaratia martorului şi acesta se semneaza de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de organul de urmărire penala şi se depune la dosarul cauzei. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata şi de acesta şi va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maxima siguranţa.În cursul judecatii, declaratia martorului va fi semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata şi de martor, fiind păstrată în dosarul depus la instanţa, în condiţiile prevăzute în alin. 5.Casetele video şi audio pe care a fost înregistrată declaratia martorului, în original, sigilate cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanţei de judecată în faţa careia s-a facut declaratia, se păstrează în condiţiile prevăzute în alin. 5. Casetele video şi audio înregistrate în cursul urmaririi penale vor fi inaintate la terminarea urmaririi penale instanţei competente, împreună cu dosarul cauzei, şi vor fi pastrate în aceleasi condiţii.Dispozitiile art. 78, 85 şi ale art. 86 alin. 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător.-----------Art. 86^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Verificări privind mijloacele de ascultare a martorilor + Articolul 86^3Instanţa de judecată poate admite, la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu, efectuarea unei expertize tehnice privind mijloacele prin care au fost audiati martorii, în condiţiile prevăzute în art. 86^2.-----------Art. 86^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Audierea martorilor sub 16 ani în anumite cauze + Articolul 86^4În cauzele privind infractiunile de violenta între membrii aceleiasi familii, instanţa poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat în sedinta de judecată, admitandu-se prezentarea unei audieri efectuate în prealabil, prin înregistrări audio-video, în condiţiile art. 86^2 alin. 2, 4, 5 şi 7.-----------Art. 86^4 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Protejarea deplasarilor martorului + Articolul 86^5Procurorul care efectueaza sau supraveghează cercetarea penala ori, după caz, instanţa de judecată poate dispune ca organele politiei sa supravegheze domiciliul sau reşedinţa martorului ori să-i asigure o reşedinţa temporara supravegheata, precum şi sa-l insoteasca la sediul parchetului sau al instanţei şi inapoi la domiciliu sau la reşedinţa.Masurile prevăzute în alin. 1 vor fi ridicate de procuror sau, după caz, de instanţa, când se constată că pericolul care a impus luarea lor a incetat.------------Art. 86^5 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea IV ConfruntareaObiectul confruntarii + Articolul 87Când se constată că exista contraziceri între declaratiile persoanelor ascultate în aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea acelor persoane, dacă aceasta este necesară pentru lamurirea cauzei.Procedura confruntarii + Articolul 88Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele şi imprejurarile în privinta cărora declaratiile date anterior se contrazic.Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate incuviinta ca persoanele confruntate să-şi puna reciproc intrebari.Declaratiile date de persoanele confruntate se consemneaza în proces-verbal. + Secţiunea V InscrisurileMijloacele de proba scrise + Articolul 89Inscrisurile pot servi ca mijloace de proba, dacă în conţinutul lor se arata fapte sau împrejurări de natura să contribuie la aflarea adevarului. + Articolul 89^1Formularele în care urmeaza să se consemneze orice declaratie, în faza de urmărire penala, vor fi în prealabil înregistrate şi inseriate, ca formulare cu regim special, iar după completare vor fi introduse în dosarul cauzei.-----------Art. 89^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procesul-verbal ca mijloc de proba + Articolul 90Procesele-verbale incheiate de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată sunt mijloace de proba.De asemenea, sunt mijloace de proba procesele-verbale şi actele de constatare, incheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.Cuprinsul şi forma procesului-verbal + Articolul 91Procesul-verbal trebuie să cuprindă: a) data şi locul unde este incheiat; b) numele, prenumele şi calitatea celui care îl incheie; c) numele, prenumele, ocupatia şi adresa martorilor asistenti, când exista; d) descrierea amanuntita a celor constatate, precum şi a masurilor luate; e) numele, prenumele, ocupatia şi adresa persoanelor la care se referă procesul-verbal, obiectiile şi explicatiile acestora; f) menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale.Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina şi la sfirsit de cel care îl incheie, precum şi de persoanele aratate la lit. c) şi e). Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza să semneze, se face menţiune despre aceasta. + Secţiunea V^1 Interceptarile şi inregistrarile audio sau video------------Secţiunea 5^1 a capitolul 2 al titlului 3 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicarilor + Articolul 91^1Interceptarile şi inregistrarile pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri ori comunicari se vor efectua cu autorizarea motivata a instanţei, la cererea procurorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea şi inregistrarea se impun pentru aflarea adevarului. Autorizatia se da de către preşedintele instanţei careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa, în camera de consiliu. Interceptarea şi inregistrarea convorbirilor se impun pentru aflarea adevarului, atunci când stabilirea situaţiei de fapt sau identificarea făptuitorului nu poate fi realizata în baza altor probe.Interceptarea şi inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor pot fi autorizate în cazul infracţiunilor contra sigurantei naţionale prevăzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sanctionarea faptelor de corupţie ori al unor alte infractiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai caror faptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace ori în cazul infracţiunilor care se savarsesc prin mijloace de comunicare telefonica sau prin alte mijloace de telecomunicatii.Autorizarea se da pentru durata necesară înregistrării, până la cel mult 30 de zile.Autorizarea poate fi prelungita în aceleasi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depăşi 30 de zile. Durata maxima a înregistrărilor autorizate este de 4 luni.Masurile dispuse de instanţa vor fi ridicate înainte de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, îndată ce au incetat motivele care le-au justificat.Inregistrarile prevăzute în alin. 1 pot fi facute şi la cererea motivata a persoanei vatamate privind comunicarile ce-i sunt adresate, cu autorizarea instanţei de judecată.Autorizarea interceptarii şi a înregistrării convorbirilor sau comunicarilor se face prin încheiere motivata, care va cuprinde: indiciile concrete şi faptele care justifica măsura; motivele pentru care măsura este indispensabila aflarii adevarului; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi inregistrarea.-------------Art. 91^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Organele care efectueaza interceptarea şi inregistrarea + Articolul 91^2Procurorul procedeaza personal la interceptarile şi inregistrarile prevăzute în art. 91 1 sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penala. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari şi înregistrări sunt obligate sa pastreze secretul operaţiunii efectuate, incalcarea acestei obligaţii fiind pedepsita potrivit Codului penal.În caz de urgenta, când intarzierea obtinerii autorizarii prevăzute în art. 91^1 alin. 1 ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire, procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanţa motivata, interceptarea şi inregistrarea pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor sau comunicarilor, comunicand aceasta instanţei imediat, dar nu mai tarziu de 24 de ore.Instanţa trebuie să se pronunte în cel mult 24 de ore asupra ordonantei procurorului şi, dacă o confirma şi este necesar, va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii şi înregistrării, în condiţiile art. 91^1 alin. 1-3. Dacă instanţa nu confirma ordonanţa procurorului, ea trebuie să dispună încetarea, de îndată, a interceptarilor şi înregistrărilor şi distrugerea celor efectuate.Instanţa dispune, până la terminarea urmaririi penale, aducerea la cunoştinţa, în scris, persoanelor ale caror convorbiri sau comunicari au fost interceptate şi înregistrate, datele la care s-au efectuat acestea.-------------Art. 91^2 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Certificarea înregistrărilor + Articolul 91^3Despre efectuarea interceptarilor şi înregistrărilor menţionate în art. 91^1 şi 91^2, procurorul sau organul de cercetare penala întocmeşte un proces-verbal în care se menţionează autorizatia data de instanţa pentru efectuarea acestora, numărul sau numerele posturilor telefonice între care s-au purtat convorbirile, numele persoanelor care le-au purtat, dacă sunt cunoscute, data şi ora fiecarei convorbiri în parte şi numărul de ordine al benzii magnetice sau al oricărui alt tip de suport pe care se face imprimarea.Convorbirile înregistrate sunt redate integral în forma scrisa şi se ataseaza la procesulverbal, cu certificarea pentru autenticitate de către organul de cercetare penala, verificat şi contrasemnat de procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala în cauza. În cazul în care procurorul procedeaza la interceptari şi înregistrări, certificarea pentru autenticitate se face de către acesta, iar verificarea şi contrasemnarea, de către procurorul ierarhic superior. Corespondentele în alta limba decat cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret. La procesul-verbal se ataseaza banda magnetica sau orice alt tip de suport, care contine inregistrarea convorbirii, sigilata cu sigiliul organului de urmărire penala.Banda magnetica sau orice alt tip de suport cu inregistrarea convorbirii, redarea scrisa a acesteia şi procesul-verbal se inainteaza instanţei care, după ce asculta procurorul şi părţile, hotaraste care dintre informaţiile culese prezinta interes în cercetarea şi solutionarea cauzei, incheind un proces-verbal în acest sens. Convorbirile sau comunicarile care conţin secrete de stat sau profesionale nu se menţionează în procesul-verbal. Dacă savarsirea unor infractiuni are loc prin convorbiri sau comunicari care conţin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispozitiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.Banda magnetica sau orice alt tip de suport, însoţită de transcrierea integrală şi copii de pe procesele-verbale, se păstrează la grefa instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat.Instanţa poate aproba, la cererea motivata a inculpatului, a părţii civile sau a avocatului acestora, consultarea părţilor din înregistrare şi din transcrierea integrală, depuse la grefa, care nu sunt consemnate în procesul-verbal.Instanţa dispune prin încheiere distrugerea înregistrărilor care nu au fost folosite ca mijloace de proba în cauza. Celelalte înregistrări vor fi pastrate până la arhivarea dosarului.Inregistrarea convorbirilor dintre avocat şi justiţiabil nu poate fi folosita ca mijloc de proba.------------Art. 91^3 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alte înregistrări + Articolul 91^4Condiţiile şi modalitatile de efectuare a interceptarilor şi înregistrărilor prevăzute în art. 91^1 -91^3 sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi în cazul înregistrării de convorbiri efectuate prin alte mijloace de telecomunicatie, autorizate în condiţiile legii.------------Art. 91^4 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Inregistrarile de imagini + Articolul 91^5Dispozitiile art. 91^1 şi 91^2 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrării de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevăzută în art. 91^3, cu excepţia redarii în forma scrisa, după caz.------------Art. 91^5 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Verificarea mijloacelor de proba + Articolul 91^6Mijloacele de proba prevăzute în prezenta secţiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu.Inregistrarile prevăzute în prezenta secţiune, prezentate de părţi, pot servi ca mijloace de proba, dacă nu sunt interzise de lege.------------Art. 91^6 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea VI Martorii asistentiPrezenta martorilor asistenti + Articolul 92Când legea prevede că la efectuarea unui act procedural este necesară prezenta unor martori asistenti, numărul acestora trebuie să fie de cel puţin doi.Nu pot fi martori asistenti minorii sub 14 ani, persoanele interesate în cauza şi cei ce fac parte din aceeasi unitate cu organul care efectueaza actul procedural.Stabilirea identităţii martorilor asistenti + Articolul 93Organul care procedeaza la efectuarea unui act procedural în prezenta martorilor asistenti este obligat să constate şi sa consemneze în procesul-verbal pe care îl incheie date privind identitatea martorilor asistenti, mentionind şi observatiile pe care acestia au fost invitati să le faca cu privire la cele constatate şi la desfăşurarea operaţiilor la care asista. + Secţiunea VII Mijloacele materiale de probaObiectele ca mijloc de proba + Articolul 94Obiectele care conţin sau poarta o urma a faptei savirsite, precum şi orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului, sunt mijloace materiale de proba.Corpuri delicte + Articolul 95Sunt de asemenea mijloace materiale de proba obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savirsirea unei infractiuni, precum şi obiectele care sunt produsul infractiunii. + Secţiunea VIII Ridicarea de obiecte şi inscrisuri. Efectuarea perchezitiilorRidicarea de obiecte şi inscrisuri + Articolul 96Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată are obligaţia sa ridice obiectele şi inscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba în procesul penal.Predarea obiectelor şi inscrisurilor + Articolul 97 (1) Orice persoană fizica sau persoana juridica, în posesia careia se afla un obiect sau un inscris ce poate servi ca mijloc de proba, este obligata sa-l prezinte şi sa-l predea, sub luare de dovada, organului de urmărire penala sau instanţei de judecată, la cererea acestora. (2) Dacă organul de urmărire penala sau instanţa de judecată apreciaza ca şi o copie de pe un inscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia. (3) Dacă obiectul sau inscrisul are caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face în condiţii care să asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii.------------Alin. (1) şi (3) ale art. 97 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Retinerea şi predarea corespondentei şi a obiectelor + Articolul 98 (1) Instanţa de judecată, la propunerea procurorului, în cursul urmaririi penale, sau din oficiu, în cursul judecatii, poate dispune ca orice unitate postala sau de transport sa retina şi sa predea scrisorile, telegramele şi oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect.(1^1) Măsura prevăzută în alin. 1 se dispune dacă sunt intrunite condiţiile aratate în art. 91^1 alin. 1 şi potrivit procedurii acolo prevăzute.(1^2) Retinerea şi predarea scrisorilor, telegramelor şi a oricăror alte corespondente ori obiecte la care se referă alin. 1 pot fi dispuse, în scris, în cazuri urgente şi temeinic justificate şi de procuror, care este obligat sa informeze de îndată despre această instanţă. (2) Corespondenta şi obiectele ridicate care nu au legătură cu cauza se restituie destinatarului.-----------Alin. (1) al art. 98 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 98 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Ridicarea silita de obiecte sau de inscrisuri + Articolul 99Dacă obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată dispune ridicarea silita.În cursul judecatii dispoziţia de ridicare silita a obiectelor sau inscrisurilor se comunică procurorului, care ia măsuri de aducere la indeplinire prin organul de cercetare penala.Perchezitia + Articolul 100Când persoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun inscris dintre cele aratate în art. 98 tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum şi ori de cate ori exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este necesară pentru descoperirea şi strangerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia.Perchezitia poate fi domiciliara sau corporala.Perchezitia domiciliara poate fi dispusa numai de judecator, prin încheiere motivata, în cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecatii.Perchezitia domiciliara se dispune în cursul urmaririi penale în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Participarea procurorului este obligatorie.Perchezitia corporala poate fi dispusa, după caz, de organul de cercetare penala, de procuror sau de judecator.Perchezitia domiciliara nu poate fi dispusa înainte de începerea urmaririi penale.------------Art. 100 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 100 a fost modificat prin articolul 1 punctul 5 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Perchezitia domiciliara în cursul urmaririi penale + Articolul 101Perchezitia dispusa în cursul urmaririi penale, potrivit art. 100, se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, insotit, după caz, de lucrători operativi.------------Art. 101 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Perchezitia domiciliara în cursul judecatii + Articolul 102Instanţa poate proceda la efectuarea perchezitiei cu ocazia unei cercetari locale.În celelalte cazuri, dispoziţia instanţei de judecată de a se efectua o perchezitie se comunică procurorului, în vederea efectuării acesteia.Timpul de efectuare a perchezitiei + Articolul 103Ridicarea de obiecte şi inscrisuri, precum şi perchezitia domiciliara se pot face între orele 6,00-20,00, iar în celelalte ore numai în caz de infractiune flagranta sau când perchezitia urmeaza să se efectueze într-un local public. Perchezitia inceputa între orele 6,00-20,00 poate continua şi în timpul noptii.------------Art. 103 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procedura perchezitiei + Articolul 104 (1) Organul judiciar care urmeaza a efectua perchezitia este obligat ca, în prealabil, să se legitimeze şi, în cazurile prevăzute de lege, să prezinte autorizatia data de judecator. (2) Ridicarea de obiecte şi inscrisuri precum şi perchezitia domiciliara se fac în prezenta persoanei de la care se ridica obiecte ori inscrisuri, sau la care se efectueaza perchezitia, iar în lipsa acesteia, în prezenta unui reprezentant, a unui membru al familiei, sau a unui vecin, având capacitate de exercitiu. (3) Aceste operaţiuni se efectueaza de organul judiciar în prezenta unor martori asistenti. (4) Când persoana la care se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi adusa la perchezitie. În cazul în care nu poate fi adusa, ridicarea de obiecte şi inscrisuri, precum şi perchezitia domiciliara se fac în prezenta unui reprezentant ori a unui membru de familie, iar în lipsa acestora, a unui vecin, având capacitate de exercitiu.------------Alin. (1) şi (3) ale art. 104 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 104 a fost modificat prin articolul 1 punctul 6 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Efectuarea perchezitiei domiciliare + Articolul 105Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschidă incaperile sau alte mijloace de pastrare în care s-ar putea gasi obiectele sau inscrisurile cautate, dacă cel în măsura să le deschidă refuza aceasta.Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor şi inscrisurilor care au legătură cu fapta savirsita; obiectele sau inscrisurile a caror circulatie sau detinere este interzisa se ridica totdeauna.Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca faptele şi imprejurarile din viaţa personala a celui la care se efectueaza perchezitia şi care nu au legătură cu cauza, sa nu devina publice.Efectuarea perchezitiei corporale + Articolul 106Perchezitia corporala se efectueaza de organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispoziţiilor art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnata de acest organ.Perchezitia corporala se face numai de o persoană de acelasi sex cu cea perchezitionata.Identificarea şi pastrarea obiectelor + Articolul 107Obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt ridicate şi celor care asista, pentru a fi recunoscute şi a fi insemnate de către acestea spre neschimbare, după care se eticheteaza şi se sigileaza.Obiectele care nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete şi sigilii se impacheteaza sau se inchid, pe cit posibil laolalta, după care se aplică sigilii.Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestreaza şi se lasă în pastrare fie celui la care se afla, fie unui custode.Probele pentru analiza se iau cel puţin în dublu şi se sigileaza. Una din probe se lasă celui de la care se ridica, iar lipsa acestuia, uneia din persoanele aratate în art. 108 alin. final.Procesul-verbal de perchezitie şi de ridicare a obiectelor şi inscrisurilor + Articolul 108Despre efectuarea perchezitiei şi ridicarea de obiecte şi inscrisuri se întocmeşte proces-verbal.Procesul-verbal trebuie să cuprindă, în afară de menţiunile prevăzute în art. 91, şi urmatoarele menţiuni: locul, timpul şi condiţiile în care inscrisurile şi obiectele au fost descoperite şi ridicate, enumerarea şi descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute.În procesul-verbal se face menţiune şi despre obiectele care nu au fost ridicate, precum şi de acelea care au fost lasate în pastrare.Copie de pe procesul-verbal se lasă persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care s-au ridicat obiectele şi inscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsa, celor cu care locuieste sau unui vecin şi, dacă este cazul, custodelui.Măsuri privind obiectele ridicate + Articolul 109Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată dispune ca obiectele ori inscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba să fie, după caz, atasate la dosar sau pastrate în alt mod.Obiectele şi inscrisurile ridicate, care nu sunt atasate la dosar, pot fi fotografiate. În acest caz fotografiile se vizeaza şi se ataseaza la dosar.Până la solutionarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de proba se păstrează de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată la care se găseşte dosarul.Obiectele şi inscrisurile predate sau ridicate în urma perchezitiei şi care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei careia îi apartin. Obiectele supuse confiscarii nu se restituie.Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, dacă nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia îi apartin, chiar înainte de solutionarea definitivă a procesului, afară de cazul când prin aceasta restituire s-ar putea stinjeni aflarea adevarului. Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată pune în vedere persoanei careia i-au fost restituite obiectele, ca este obligata să le pastreze până la solutionarea definitivă a cauzei.Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate + Articolul 110Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, dacă sunt dintre acelea aratate în art. 165 alin. 2 şi dacă nu este cazul a fi restituite, se conserva sau se valorifica potrivit dispoziţiilor acelui articol.Dispozitii speciale privind unitatile publice şi alte persoane juridice + Articolul 111Dispozitiile din prezenta secţiune se aplică în mod corespunzător şi atunci când actele procedurale se efectueaza la o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau la o altă persoană juridica, dispozitii care se completeaza după cum urmeaza: a) organul judiciar se legitimeaza şi, după caz, infatiseaza reprezentantului unităţii publice sau al altei persoane juridice autorizatia data; b) ridicarea de obiecte şi inscrisuri precum şi perchezitia se efectueaza în prezenta reprezentantului unităţii; c) atunci când este obligatorie prezenta martorilor asistenti, acestia pot face parte din personalul unităţii; d) copie de pe procesul-verbal se lasă reprezentantului unităţii.-------------Denumirea marginala, partea introductiva şi litera a) ale art. 111 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea IX Constatarea tehnico-stiintifica şi constatarea medico-legalaFolosirea unor specialisti + Articolul 112Când exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi este necesară lamurirea urgenta a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penala poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunind, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice.Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza, de regula, de către specialisti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul ori pe linga institutia de care aparţine organul de urmărire penala. Ea poate fi efectuata şi de către specialisti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul altor organe.Obiectul şi materialul constatarii tehnico-stiintifice + Articolul 113Organul de urmărire penala care dispune efectuarea constatarii tehnico-stiintifice stabileste obiectul acesteia, formuleaza intrebarile la care trebuie să se răspundă şi termenul în care urmeaza a fi efectuata lucrarea.Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza asupra materialelor şi datelor puse la dispoziţie sau indicate de către organul de urmărire penala. Celui insarcinat cu efectuarea constatarii nu i se pot delega şi nici acesta nu-şi poate insusi atribuţii de organ de urmărire penala sau de organ de control.Specialistul sau tehnicianul insarcinat cu efectuarea lucrării, dacă socoteste ca materialele puse la dispoziţie ori datele indicate sunt insuficiente, comunică aceasta organului de urmărire penala, în vederea completarii lor.Constatarea medico-legala + Articolul 114În caz de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste ori este suspecta, sau când este necesară o examinare corporala asupra invinuitului ori persoanei vatamate pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii, organul de urmărire penala dispune efectuarea unei constatari medico-legale şi cere organului medico-legal, caruia îi revine competenţa potrivit legii, să efectueze aceasta constatare.Exhumarea în vederea constatarii cauzelor mortii se face numai cu incuviintarea procurorului.Raportul de constatare tehnico-stiintifica sau medico-legala + Articolul 115Operaţiile şi concluziile constatarii tehnico-stiintifice sau medico-legale se consemneaza într-un raport.Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea oricareia dintre părţi, dacă apreciaza ca raportul tehnico-ştiinţific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize.Când refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale este dispusa de instanţa de judecată, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta sa ia măsuri în vederea completarii sau refacerii lui. + Secţiunea X ExpertizeleOrdonarea efectuării expertizei + Articolul 116Când pentru lamurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunoştinţele unui expert, organul de urmărire penala ori instanţa de judecată dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.Expertiza obligatorie + Articolul 117Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infractiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penala sau instanţa de judecată are indoiala asupra stării psihice a invinuitului sau inculpatului.Expertiza în aceste cazuri se efectueaza în institutii sanitare de specialitate. În vederea efectuării expertizei, organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanţei de judecată dispune internarea invinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Aceasta măsura este executorie şi se aduce la indeplinire, în caz de opunere, de organele de politie.De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele mortii, dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal.Procedura expertizei + Articolul 118Expertiza se efectueaza potrivit dispoziţiilor din prezentul cod, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Dispozitiile art. 113 se aplică în mod corespunzător.Expertul este numit de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată, cu excepţia expertizei prevăzute în art. 119 alin. 2.Fiecare dintre părţi are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei.Experti oficiali + Articolul 119Dacă exista experti medico-legali sau experti oficiali în specialitatea respectiva, nu poate fi numit expert o altă persoană, decit dacă împrejurări deosebite ar cere aceasta.Când expertiza urmeaza să fie efectuata de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, organul de urmărire penala ori instanţa de judecată se adreseaza acestora pentru efectuarea expertizei.Când serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiza criminalistica sau institutul de specialitate considera necesar ca la efectuarea expertizei sa participe sau să-şi dea parerea şi specialisti de la alte institutii, poate folosi asistenţa sau avizul acestora.Lamuriri date expertului şi părţilor + Articolul 120 (1) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate părţile, precum şi expertul, dacă acesta a fost desemnat de organul de urmărire penala sau de instanţa. (2) La termenul fixat se aduce la cunoştinţa părţilor şi expertului obiectul expertizei şi intrebarile la care expertul trebuie să răspundă şi li se pune în vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari şi ca pot cere modificarea sau completarea lor. (3) Părţile mai sunt încunoştinţate ca au dreptul sa ceara numirea şi a cite unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei. (4) După examinarea obiectiilor şi cererilor facute de părţi şi expert, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmeaza a fi efectuata expertiza, incunostintindu -l totodata dacă la efectuarea acesteia urmeaza sa participe părţile. (5) Abrogat.------------Alin. (5) al art. 120 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Drepturile expertului + Articolul 121Expertul are dreptul sa ia cunoştinţa de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. În cursul urmaririi penale cercetarea dosarului se face cu incuviintarea organului de urmărire.Expertul poate cere lamuriri organului de urmărire penala sau instanţei de judecată cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei.Părţile, cu incuviintarea şi în condiţiile stabilite de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată, pot da expertului explicatiile necesare.Raportul de expertiza + Articolul 122După efectuarea expertizei, expertul întocmeşte un raport scris.Când sunt mai mulţi experti se întocmeşte un singur raport de expertiza. Dacă sunt deosebiri de pareri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului sau intr-o anexa.Raportul de expertiza se depune la organul de urmărire penala sau la instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei.Conţinutul raportului + Articolul 123Raportul de expertiza cuprinde: a) partea introductiva, în care se arata organul de urmărire penala sau instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele şi prenumele expertului, data şi locul unde a fost efectuata, data întocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia şi intrebarile la care expertul urma sa răspundă, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata şi dacă părţile care au participat la aceasta au dat explicatii în cursul expertizei; b) descrierea în amanunt a operaţiilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile părţilor, precum şi analiza acestor obiectii ori explicatii în lumina celor constatate de expert; c) concluziile, care cuprind raspunsurile la intrebarile puse şi parerea expertului asupra obiectului expertizei.Suplimentul de expertiza + Articolul 124Când organul de urmărire penala sau instanţa de judecată constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, dispune efectuarea unui supliment de expertiza fie de către acelasi expert, fie de către altul.De asemenea, când se socoteste necesar, se cer expertului lamuriri suplimentare în scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicatii verbale asupra raportului de expertiza. În acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea martorilor.Lamuririle suplimentare în scris pot fi cerute şi serviciului medico-legal, laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza.Efectuarea unei noi expertize + Articolul 125Dacă organul de urmarirea penala sau instanţa de judecată are indoieli cu privire la exercitarea concluziilor raportului de expertiza, dispune efectuarea unei noi expertize.Lamuriri cerute la institutul de emisiune + Articolul 126În cazurile privitoare la infractiunea de falsificare de moneda sau de alte valori, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate cere lamuriri institutului de emisiune.Prezentarea scriptelor de comparatie + Articolul 127În cauzele privind infractiuni de fals în inscrisuri, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate ordona să fie prezentate scripte de comparatie.Dacă scriptele se gasesc în depozite publice, autorităţile în drept sunt obligate a le elibera.Dacă scriptele se gasesc la un particular care nu este sot sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul, organul de urmărire penala ori instanţa de judecată îi pune în vedere să le prezinte.Scriptele de comparatie trebuie vizate de organul de urmărire penala sau de preşedintele completului de judecată şi semnate de acela care le prezinta.Organul de urmărire penala ori instanţa de judecată poate dispune ca invinuitul sau inculpatul să prezinte o piesa scrisa cu mina sa, ori sa scrie după dictarea ce i s-ar face.Dacă invinuitul sau inculpatul refuza, se face menţiune în procesul-verbal. + Secţiunea XI Folosirea interpreţilorCazurile şi procedura de folosire a interpreţilor + Articolul 128 (1) Când una dintre părţi sau o altă persoană care urmeaza să fie ascultata nu cunoaste limba română ori nu se poate exprima, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată îi asigura în mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de părţi; în acest din urmă caz, el trebuie să fie un interpret autorizat, potrivit legii. (2) Dispozitiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul când unele dintre inscrisurile aflate în dosarul cauzei sau prezentate în instanţa sunt redactate intr-o alta limba decit cea română. (3) Dispozitiile art. 83, 84 şi 85 se aplică în mod corespunzător şi interpretului.------------Alin. (1) al art. 128 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea XII Cercetarea la faţa locului şi reconstituireaCercetarea la faţa locului + Articolul 129Cercetarea la faţa locului se efectueaza atunci când este necesar să se faca constatari cu privire la situaţia locului savirsirii infractiunii, să se descopere şi să se fixeze urmele infractiunii, să se stabileasca pozitia şi starea mijloacelor materiale de proba şi imprejurarile în care infractiunea a fost savirsita.Organul de urmărire penala efectueaza cercetarea la faţa locului în prezenta martorilor asistenti, afară de cazul când aceasta nu este posibil. Cercetarea la faţa locului se face în prezenta părţilor, atunci când este necesar. Neprezentarea părţilor încunoştinţate nu împiedica efectuarea cercetării.Când invinuitul sau inculpatul este retinut ori arestat, dacă nu poate fi adus la cercetare, organul de urmărire penala îi pune în vedere ca are dreptul să fie reprezentat şi îi asigura, la cerere, reprezentarea.Instanţa de judecată efectueaza cercetarea la faţa locului cu citarea părţilor şi în prezenta procurorului, când participarea acestuia la judecata este obligatorie.Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate interzice persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectueaza cercetarea, sa comunice între ele sau cu alte persoane, ori sa plece înainte de terminarea cercetării.Reconstituirea + Articolul 130Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată, dacă găseşte necesar pentru verificarea şi precizarea unor data, poate să procedeze la reconstituirea la faţa locului, în intregime sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care a fost savirsita fapta.Reconstituirea se face în prezenta invinuitului sau inculpatului. Dispozitiile art. 129 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.Procesul-verbal de cercetare la faţa locului + Articolul 131Despre efectuarea cercetării la faţa locului se incheie proces-verbal, care trebuie să cuprindă, în afara menţiunilor aratate în art. 91, descrierea amanuntita a situaţiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate şi a celor ridicate, a pozitiei şi stării celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incit acestea să fie redate cu precizie şi pe cit posibil cu dimensiunile respective.În caz de reconstituire a modului în care a fost savirsita fapta, se consemneaza amanuntit şi desfăşurarea reconstituirii.În toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrari, care se vizeaza şi se anexeaza la procesul-verbal. + Secţiunea XIII Comisia rogatorie şi delegareaCondiţii pentru dispunerea comisiei rogatorii + Articolul 132Când un organ de urmărire penala sau instanţa de judecată nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la faţa locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penala ori unei alte instante, care are posibilitatea să le efectueze.Punerea în miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, incuviintarea de probatorii, precum şi dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale în grad.Conţinutul comisiei rogatorii + Articolul 133Rezolutia sau incheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie să conţină toate lamuririle referitoare la indeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmeaza să fie ascultata o persoană, se vor arata şi intrebarile ce trebuie să i se puna.Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată care efectueaza comisia rogatorie poate pune şi alte intrebari, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultarii.Drepturile părţilor în cazul comisiei rogatorii + Articolul 134Când comisia rogatorie s-a dispus de instanţa de judecată, părţile pot formula în faţa acesteia intrebari, care vor fi transmise instanţei ce urmeaza a efectua comisia rogatorie.Totodata, oricare dintre părţi poate cere să fie citata la efectuarea comisiei rogatorii.Când inculpatul este arestat, instanţa care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui aparator din oficiu, care îl va reprezenta.Delegarea + Articolul 135Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate dispune, în condiţiile aratate în art. 132, efectuarea unui act de procedura şi prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de judecată ierarhic inferioare.Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplică în mod corespunzător şi în caz de delegare. + Titlul IV MASURILE PREVENTIVE ŞI ALTE MASURI PROCESUALE + Capitolul 1 MASURILE PREVENTIVE + Secţiunea I Dispozitii generaleScopul şi categoriile masurilor preventive + Articolul 136 (1) În cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiune pe viaţa sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una dintre urmatoarele măsuri preventive: a) retinerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi tara; d) arestarea preventiva. (2) Scopul masurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune. (3) Măsura prevăzută în alin. 1 lit. a) poate fi luata de organul de cercetare penala sau de procuror. (4) Masurile prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c) se pot lua de procuror, în cursul urmaririi penale, sau de instanţa de judecată, în cursul judecatii. (5) Măsura prevăzută în alin. 1 lit. d) poate fi luata de judecator. (6) Măsura arestarii preventive nu poate fi dispusa în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii. (7) Liberarea provizorie se dispune de instanţa de judecată. (8) Alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.------------Art. 136 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5) al art. 136 a fost modificat de articolul 1 punctul 7 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Cuprinsul actului prin care se ia măsura preventiva + Articolul 137Actul prin care se ia măsura preventiva trebuie să arate fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii, textul de lege în care aceasta se încadrează, pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea savirsita şi temeiurile concrete care au determinat luarea masurii preventive.Aducerea la cunoştinţa a motivelor luării masurilor preventive şi a invinuirii + Articolul 137^1 (1) Persoanei reţinute sau arestate i se aduc, de îndată, la cunoştinţa, motivele retinerii sau ale arestarii. Invinuirea se aduce la cunoştinţa celui arestat, în cel mai scurt termen, în prezenta unui avocat. (2) Când se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului, judecatorul incunostinteaza despre măsura luata, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemneaza invinuitul sau inculpatul, consemnandu-se aceasta într-un proces-verbal. (3) Cel retinut poate să ceara să fie incunostintat despre măsura luata un membru de familie sau una dintre persoanele aratate în alin. 2. Atât cererea celui retinut, cat şi incunostintarea se consemneaza într-un proces-verbal. În mod excepţional, dacă organul de cercetare penala apreciaza ca acest lucru ar afecta urmarirea penala, îl informeaza pe procuror, care va decide cu privire la instiintarea solicitata de retinut.------------Alin. (2) al art. 137^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 137^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 137^1 a fost modificat de articolul 1 punctul 8 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Sesizarea procurorului pentru luarea unor măsuri preventive + Articolul 138Dacă organul de cercetare penala considera ca este cazul să se ia una dintre masurile prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b)-d), inainteaza în acest sens un referat motivat procurorului.În cazul masurilor prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b) şi c), procurorul este obligat să se pronunte în termen de 24 de ore.În cazul masurii prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. d), procurorul, dacă apreciaza ca sunt intrunite condiţiile prevăzute de lege, procedeaza, după caz, potrivit art. 146 sau 149^1.------------Art. 138 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Inlocuirea sau revocarea masurilor preventive + Articolul 139 (1) Măsura preventiva luata se inlocuieste cu alta măsura preventiva, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii. (2) Când nu mai exista vreun temei care să justifice menţinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere. (3) În cazul în care măsura preventiva a fost luata, în cursul urmaririi penale, de instanţa sau de procuror, organul de cercetare penala are obligaţia sa-l informeze de îndată pe procuror despre schimbarea sau încetarea temeiurilor care au motivat luarea masurii preventive.(3^1) Când măsura preventiva a fost luata, în cursul urmaririi penale, de procuror sau de instanţa, procurorul, dacă apreciaza ca informaţiile primite de la organul de cercetare penala justifica inlocuirea sau revocarea masurii, dispune aceasta ori, după caz, sesizeaza instanţa.(3^2) Procurorul este obligat sa sesizeze şi din oficiu instanţa, pentru inlocuirea sau revocarea masurii preventive luate de către aceasta, când constata el insusi că nu mai exista temeiul care a justificat luarea masurii.(3^3) Măsura preventiva se revoca din oficiu şi când a fost luata cu incalcarea prevederilor legale, dispunandu-se, în cazul retinerii şi arestarii preventive, punerea de îndată în libertate a invinuitului sau inculpatului, dacă nu este arestat în alta cauza.(3^4) De asemenea, dacă instanţa constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca cel arestat preventiv sufera de o boala care nu poate fi tratata în reteaua medicală a Directiei Generale a Penitenciarelor, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea masurii arestarii preventive.(3^5) Măsura arestarii preventive poate fi inlocuita cu una dintre masurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b) şi c). (4) Dispozitiile alineatelor precedente se aplică chiar dacă organul judiciar urmeaza să-şi decline competenţa.------------Alin. (3) al art. 139 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3^1)-(3^5) ale art. 139 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3^4) al art. 139 a fost modificat de articolul 1 punctul 9 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Încetarea de drept a masurilor preventive + Articolul 140Masurile preventive inceteaza de drept: a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare; b) în caz de scoatere de sub urmărire, de incetare a urmarii penale sau de incetare a procesului penal ori de achitare.Măsura arestarii preventive inceteaza de drept şi atunci când, înainte de pronuntarea unei hotărâri de condamnare în prima instanţa, durata arestarii a atins jumatatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea care face obiectul invinurii, fără a se putea depăşi, în cursul urmaririi penale, maximele prevăzute în art. 159 alin. 13, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.În cazurile aratate în alin. 1 şi 2, instanţa de judecată, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul în cazul retinerii, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare penala, are obligaţia sa dispună punerea de îndată în libertate a celui retinut sau arestat, trimitand administraţiei locului de detinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanţa ori un extras cuprinzand urmatoarele menţiuni: datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de arestare, numărul şi data ordonantei, ale incheierii sau hotărârii prin care s-a dispus liberarea, precum şi temeiul legal al liberarii.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 140 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin.(3) al art. 140 a fost modificat de articolul 1 punctul 10 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Plangerea împotriva ordonantei organului de cercetare penala sau a procurorului privind măsura retinerii + Articolul 140^1Împotriva ordonantei organului de cercetare penala prin care s-a luat măsura preventiva a retinerii se poate face plangere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii, la procurorul care supraveghează cercetarea penala, iar împotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat această măsură se poate face plangere, înainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, în condiţiile art. 278 alin. 1 şi 2.Procurorul se pronunţă prin ordonanţa înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii retinerii.Când considera ca măsura retinerii este ilegala sau nu este justificata, procurorul dispune revocarea ei.------------Art. 140^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Plangerea împotriva ordonantei procurorului privind masurile preventive prevăzute în art. 136 lit. b) şi c) + Articolul 140^2Împotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea masurii obligarii de a nu părăsi localitatea ori a masurii obligarii de a nu părăsi tara, invinuitul sau inculpatul poate face plangere în termen de 3 zile de la luarea masurii, la instanţa careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa.Plangerea se va solutiona în camera de consiliu.Citarea invinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu împiedica judecarea plangerii.Participarea procurorului la judecarea plangerii este obligatorie.Dosarul va fi inaintat instanţei în termen de 24 de ore, iar plangerea se solutioneaza în termen de 3 zile.Instanţa se pronunţă în aceeasi zi, prin încheiere.Când considera ca măsura preventiva este ilegala sau nu este justificata, instanţa dispune revocarea ei.Plangerea invinuitului sau inculpatului împotriva ordonantei procurorului, prin care s-a dispus luarea masurii preventive, nu este suspensiva de executare.Dosarul se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la solutionarea plangerii.------------Art. 140^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Calea de atac împotriva incheierii pronuntate de instanţa în cursul urmaririi penale privind arestarea preventiva + Articolul 140^3 (1) Împotriva incheierii prin care se dispune, în timpul urmaririi penale, luarea masurii arestarii preventive a invinuitului sau inculpatului, împotriva incheierii prin care se dispune revocarea, inlocuirea, încetarea sau prelungirea arestarii preventive, precum şi împotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventiva, invinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioara în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. (2) Abrogat. (3) Invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în faţa instanţei şi va fi ascultat în prezenta aparatorului sau. În cazul în care acesta se afla internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa instanţei sau în alte cazuri în care deplasarea sa nu este posibila, recursul va fi examinat în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii. (4) Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie. (5) Dosarul va fi inaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se solutioneaza în termen de 48 de ore, în cazul arestarii invinuitului, şi în 3 zile, în cazul arestarii inculpatului. (6) Instanţa se pronunţă în aceeasi zi, prin încheiere. (7) Când considera ca măsura preventiva este ilegala sau nu este justificata, instanţa dispune revocarea ei şi punerea de îndată în libertate a invinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în alta cauza. (8) Recursul declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus luarea masurii arestarii preventive sau prin care s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri nu este suspensiv de executare. (9) Dosarul se restituie instanţei a carei încheiere a fost atacata în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.------------Art. 140^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alineatul (1) al art. 140^3 a fost introdus de de articolul 1 punctul 11 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alineatul (2) al art. 140^3 a fost abrogat de articolul 1 punctul 12 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alineatul (8) al art. 140^3 a fost modificat de articolul 1 punctul 13 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Calea de atac împotriva incheierii pronuntate de instanţa în cursul judecatii privind masurile preventive + Articolul 141Incheierea data în prima instanţa şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constata încetarea de drept a arestarii preventive, poate fi atacata separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.Dosarul va fi inaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Instanţa de recurs va restitui dosarul primei instante în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.Recursul declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestarii preventive nu este suspensiv de executare.------------Art. 141 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Tinerea separata a unor categorii de infractori + Articolul 142În timpul retinerii şi arestarii, minorii se ţin separat de majori, iar femeile separat de barbati. + Secţiunea II RetinereaCondiţiile retinerii + Articolul 143 (1) Măsura retinerii poate fi luata de organul de cercetare penala faţă de invinuit, dacă sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o faptă prevăzută de legea penala. Organul de cercetare penala este obligat sa-l incunostinteze, de îndată, pe procuror cu privire la luarea masurii retinerii.(1^1) Organul de cercetare penala va aduce la cunoştinţa invinuitului ca are dreptul să-şi angajeze aparator. De asemenea, i se aduce la cunoştinţa ca are dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i-se atenţia ca ceea ce declara poate fi folosit şi împotriva sa.(1^2) Măsura retinerii poate fi luata şi de procuror, în condiţiile alin. 1 şi 1^1, caz în care este incunostintat conducatorul parchetului din care face parte. (2) Măsura retinerii se ia în cazurile prevăzute în art. 148, oricare ar fi limitele pedepsei cu inchisoare prevăzute de lege pentru fapta savirsita. (3) Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauza rezultă presupunerea ca persoana faţă de care se efectueaza urmarirea penala a savirsit fapta.-------------Alin. (1) al art. 143 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 143 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Durata retinerii + Articolul 144 (1) Măsura retinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata masurii retinerii se deduce timpul cat persoana a fost privată de libertate ca urmare a masurii administrative a conducerii la sediul politiei, prevăzută în art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi functionarea Politiei Române. (2) În ordonanţa prin care s-a dispus retinerea trebuie să se mentioneze ziua şi ora la care retinerea a inceput, iar în ordonanţa de punere în libertate, ziua şi ora la care retinerea a incetat. (3) Când organul de cercetare penala considera ca este necesar a se lua măsura arestarii preventive, inainteaza procurorului, în primele 10 ore de la retinerea invinuitului, o dată cu incunostintarea la care se referă art. 143 alin. 1, un referat motivat. Procurorul, dacă apreciaza ca sunt intrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive, procedeaza, inauntrul termenului prevăzut în alin. 1, potrivit art. 146. (4) Când măsura retinerii este luata de procuror, dacă acesta considera ca este necesar a se lua măsura arestarii preventive, procedeaza, în termen de 10 ore de la luarea masurii retinerii, potrivit art. 146.-------------Alin. (1) şi (3) ale art. 144 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (4) al art. 144 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea III Obligarea de a nu părăsi localitateaConţinutul masurii + Articolul 145 (1) Măsura obligarii de a nu părăsi localitatea consta în indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de procuror, în cursul urmaririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecatii, de a nu părăsi localitatea în care locuieste, fără incuviintarea organului care a dispus această măsură. Măsura poate fi luata numai dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 alin. 1.(2)În cursul urmaririi penale, durata masurii prevăzute în alin. 1 nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungita în condiţiile legii. Măsura obligarii de a nu părăsi localitatea poate fi prelungita în cursul urmaririi penale, în caz de necesitate şi numai motivat. Prelungirea se dispune de instanţa careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond, fiecare prelungire neputand să depăşească 30 de zile. Dispozitiile art. 159 alin. 7-9 se aplică în mod corespunzător. Durata maxima a masurii prevăzute în alin. 1 în cursul urmaririi penale este de un an. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viaţa sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima a obligarii de a nu părăsi localitatea este de 2 ani.(2^1) Copia ordonantei procurorului sau, după caz, a incheierii instanţei, rămasă definitivă, se comunică invinuitului sau inculpatului, respectiv secţiei de politie în a carei circumscriptie locuieste invinuitul sau inculpatul. (3) În caz de încălcare a masurii aplicate se poate lua împotriva invinuitului sau inculpatului una din celelalte măsuri preventive, dacă sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acelor măsuri.-------------Alin. (1) şi (2) ale art. 145 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2^1) al art. 145 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 145 a fost modificat de articolul 1 punctul 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003. + Secţiunea III^1 Obligarea de a nu părăsi tara-------------Secţiunea 3^1 a cap.1 al titlului 4 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Obligarea de a nu părăsi tara + Articolul 145^1Măsura obligarii de a nu părăsi tara consta în indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului, de procuror, în cursul urmaririi penale, sau de instanţa de judecată în cursul judecatii, de a nu părăsi tara fără incuviintarea organului care a dispus această măsură.Dispozitiile art. 145 se aplică în mod corespunzător şi în cazul masurii obligarii de a nu părăsi tara.Copia ordonantei procurorului sau, după caz, a incheierii instanţei, rămasă definitivă, se comunică, după caz, invinuitului sau inculpatului şi secţiei de politie în a carei circumscriptie locuieste acesta, organelor competente sa elibereze pasaportul, precum şi organelor de frontieră. Organele în drept refuza eliberarea pasaportului sau, după caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata masurii.-------------Art. 145^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea IV Arestarea preventiva 1. Arestarea invinuituluiArestarea invinuitului în cursul urmaririi penale + Articolul 146Dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista probe din care rezultă vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, când considera ca în interesul urmaririi penale este necesară arestarea invinuitului, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, prezinta dosarul cauzei, cu propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a invinuitului, presedintelui instanţei sau judecatorului delegat de acesta.Dosarul se prezinta presedintelui instanţei careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau al instanţei corespunzătoare în a carei circumscriptie se afla locul de detentie ori judecatorului delegat de preşedintele instanţei.La prezentarea dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua şi ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, până la expirarea celor 24 de ore de retinere, în cazul în care invinuitul este retinut. Ziua şi ora se comunică atât aparatorului ales sau numit din oficiu, cat şi procurorului, acesta din urma fiind obligat să asigure prezenta în faţa judecatorului a invinuitului retinut.Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza în camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii.Invinuitul este adus în faţa judecatorului şi va fi asistat de aparator.Dispozitiile art. 149^1 alin. 6 şi ale art. 150 se aplică în mod corespunzător.Participarea procurorului este obligatorie.După ascultarea invinuitului, judecatorul, de îndată, admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin încheiere motivata.Dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, judecatorul dispune, prin încheiere, arestarea preventiva a invinuitului, aratand în concret temeiurile care justifica luarea masurii arestarii preventive şi fixand durata acesteia, care nu poate depăşi 10 zile.Totodata, judecatorul, admitand propunerea, emite, de urgenta, mandatul de arestare a invinuitului. Mandatul cuprinde în mod corespunzător menţiunile aratate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele invinuitului şi durata pentru care este dispusa arestarea preventiva a acestuia.Dispozitiile art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.Împotriva incheierii se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.-------------Art. 146 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 146 a fost modificat de articolul 1 punctul 15 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea invinuitului la instanţa de judecată + Articolul 147Instanţa de judecată, în situaţiile aratate în partea speciala, titlul II, poate dispune arestarea invinuitului în cazurile şi condiţiile prevăzute în art. 146. Când s-a dispus arestarea, preşedintele completului de judecată emite mandatul de arestare a invinuitului. Invinuitul arestat este trimis de îndată procurorului împreună cu mandatul de arestare. 2. Arestarea inculpatuluiCondiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului + Articolul 148 (1) Măsura arestarii inculpatului poate fi luata dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi numai în vreunul din urmatoarele cazuri: a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare; b) infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevăzute de lege este mai mare de un an; c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum şi dacă în cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste să se sustraga de la executarea pedepsei; d) sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte; e) inculpatul a comis din nou o infractiune ori din datele existente rezultă necesitatea impiedicarii savarsirii unei alte infractiuni; f) inculpatul este recidivist; g) abrogata; h) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viaţa alternativ cu pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani şi exista probe certe ca lasarea sa în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publică; i) exista date sau indicii suficiente care justifica temerea ca inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca va incerca o înţelegere frauduloasa cu aceasta. (2) În cazurile prevăzute la alin. 1 lit. c)-f) şi i), măsura arestarii inculpatului poate fi luata numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este detentiune pe viaţa sau inchisoare mai mare de 2 ani.-------------Literele b) şi e) ale alin. (1) al art. 148 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Litera g) a alin. (1) al art. 148 a fost abrogata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Litera h) a alin. (1) al art. 148 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Litera i) a alin. (1) al art. 148 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 148 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Durata arestarii inculpatului + Articolul 149 (1) Durata arestarii inculpatului în cursul urmaririi penale nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungita în condiţiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusa după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusa în lipsa acestuia, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare. (2) Când o cauza este trecuta pentru continuarea urmarii penale de la un organ de urmărire la altul, mandatul de arestare emis anterior ramine valabil. Durata arestarii se calculeaza potrivit dispoziţiilor alineatului precedent. (3) Abrogat.------------Alin. (1) al art. 149 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 149 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 149 a fost modificat de articolul 1 punctul 16 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea inculpatului în cursul urmaririi penale + Articolul 149^1Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, când considera ca în interesul urmaririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, prezinta dosarul cauzei, cu propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului, presedintelui instanţei sau judecatorului delegat de acesta.Dosarul se prezinta presedintelui instanţei careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau al instanţei corespunzătoare în a carei circumscriptie se afla locul de detentie ori judecatorului delegat de preşedintele instanţei.Cu ocazia prezentarii dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua şi ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, până la expirarea mandatului de arestare preventiva a invinuitului devenit inculpat sau, dacă acesta este retinut, până la expirarea celor 24 de ore de retinere. Ziua şi ora se comunică atât aparatorului ales sau numit din oficiu cat şi procurorului, acesta din urma fiind obligat să asigure prezenta în faţa judecatorului a inculpatului arestat sau retinut.Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza în camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii.Inculpatul este adus în faţa judecatorului şi va fi asistat de aparator.În cazul în care inculpatul se afla în stare de retinere sau de arestare potrivit art. 146 şi din cauza stării sănătăţii ori din cauza de forta majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faţa judecatorului, propunerea de arestare va fi examinata în lipsa inculpatului, în prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a formula concluzii.Dispozitiile art. 150 se aplică în mod corespunzător.Participarea procurorului este obligatorie.Judecatorul admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin încheiere motivata.În cazul în care sunt intrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, judecatorul dispune, prin încheiere, arestarea preventiva a inculpatului, aratand temeiurile care justifica luarea masurii arestarii preventive şi fixand durata acesteia, care nu poate depăşi 30 de zile.Arestarea inculpatului nu poate fi dispusa decat pentru zilele care au ramas după scaderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior retinut sau arestat. Arestarea preventiva a inculpatului se dispune înainte de expirarea duratei arestarii invinuitului.Dispozitiile art. 146 alin. 10 şi art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.Împotriva incheierii se poate face recurs, în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.Dispozitiile alineatelor precedente se aplică şi în cazul în care procurorul pune în miscare actiunea penala înainte de expirarea duratei mandatului de arestare a invinuitului. Mandatul de arestare a invinuitului inceteaza la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului.------------Art. 149^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 149^1 a fost modificat de de articolul 1 punctul 17 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Ascultarea inculpatului + Articolul 150 (1) Măsura arestarii inculpatului poate fi luata numai după ascultarea acestuia de către procuror şi de către judecator, afară de cazul când inculpatul este disparut, se afla în strainatate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata ori se afla în una dintre situaţiile prevăzute în art. 149^1 alin. 6. (2) În cazul în care inculpatul este disparut, se afla în strainatate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata, când mandatul a fost emis fără ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.------------Art. 150 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alineatul (1) al art. 150 a fost modificat de de articolul 1 punctul 18 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Conţinutul mandatului de arestare + Articolul 151După intocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea inculpatului, judecatorul emite de îndată mandat de arestare.Dacă prin aceeasi hotărâre s-a dispus arestarea mai multor inculpaţi, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei.În mandatul de arestare trebuie să se arate: a) instanţa care a dispus luarea masurii arestarii inculpatului; b) data şi locul emiterii; c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare; d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevăzute în art. 70, şi codul numeric personal; e) aratarea faptei ce formeaza obiectul inculparii şi denumirea infractiunii; f) incadrarea juridica a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege; g) temeiurile concrete care determina arestarea; h) ordinul de a fi arestat inculpatul; i) indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat; j) semnatura judecatorului.----------Art. 151 a fost modificat de de articolul 1 punctul 19 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Executarea mandatului + Articolul 152 (1) Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, judecatorul care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar îl trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere o dată cu arestatul. (2) Când măsura arestarii a fost dispusa în lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se inainteaza în dublu exemplar organului de politie, pentru executare. (3) Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate în mandat, careia îi preda un exemplar al mandatului şi o conduce la judecatorul care a emis mandatul. (4) Judecatorul procedeaza la ascultarea inculpatului, iar dacă acesta ridica obiectii care necesita o rezolvare urgenta, fixeaza de îndată termen de judecată.------------Alin. (4) al art. 152 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 152 a fost modificat de de articolul 1 punctul 20 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Obiectii în ceea ce priveste identitatea + Articolul 153Dacă cel arestat ridica obiectii în contra executarii mandatului numai în ceea ce priveste identitatea, este condus în faţa instanţei locului unde a fost gasit, care, dacă este necesar, cere relatii judecatorului care a emis mandatul.Până la rezolvarea obiectiilor, instanţa, dacă apreciaza că nu exista pericol de disparitie, dispune punerea în libertate a persoanei împotriva careia s-a executat mandatul.Dacă instanţa constata ca persoana adusa nu este cea aratata în mandat, o pune imediat în libertate, iar dacă constata ca obiectiile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedandu-se potrivit art. 152 alin. 3.În cazurile prevăzute în alin. 1-3, instanţa dispune prin încheiere, ce se trimite şi judecatorului care a emis mandatul.-----------Art. 153 a fost modificat de de articolul 1 punctul 21 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Negasirea persoanei prevăzute în mandat + Articolul 154Când persoana prevăzută în mandat nu a fost gasita, organul insarcinat cu executarea incheie un proces-verbal, prin care constata aceasta şi instiinteaza organul judiciar care a emis mandatul, precum şi organele competente pentru darea în urmărire.Prelungirea duratei arestarii în cursul urmaririi penale + Articolul 155 (1) Arestarea inculpatului dispusa de instanţa poate fi prelungita, în cursul urmaririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea initiala impun în continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. (2) În cazul prevăzut în alin. 1, prelungirea duratei arestarii inculpatului poate fi dispusa de instanţa careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau de instanţa corespunzătoare în a carei circumscriptie se afla locul de detinere.------------Art. 155 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 155 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 11 iulie 2003.Propunerea pentru prelungirea arestarii dispuse în cursul urmaririi penale + Articolul 156Prelungirea duratei arestarii prevăzute în art. 155 se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectueaza urmarirea penala.Propunerea organului de cercetare penala este avizata de procurorul care exercită supravegherea şi inaintata de acesta, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestarii, instanţei prevăzute în art. 155 alin. 2.Dacă arestarea a fost dispusa de o instanţa inferioara celei competente sa acorde prelungirea, propunerea se inainteaza instanţei competente.Propunerea se anexeaza la adresa de sesizare a instanţei. În cuprinsul adresei se pot arata şi alte motive care justifica prelungirea arestarii decat cele cuprinse în propunere.Când în aceeasi cauza se gasesc mai mulţi inculpaţi arestati pentru care durata arestarii preventive expira la date diferite, procurorul care sesizeaza instanţa pentru unul dintre inculpaţi va sesiza, totodata, instanţa şi cu privire la ceilalti inculpaţi.------------Art. 156 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Articolul 157Abrogat. + Articolul 158Abrogat.Procedura prelungirii arestarii dispuse în cursul urmaririi penale + Articolul 159 (1) Dosarul cauzei va fi depus de procuror, o dată cu sesizarea instanţei, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestarii preventive şi va putea fi consultat de aparator. (2) Propunerea de prelungire a arestarii se solutioneaza în camera de consiliu, de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii. (3) Inculpatul este adus în faţa instanţei şi va fi asistat de aparator. (4) În cazul în care inculpatul arestat se afla internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa instanţei sau în alte cazuri deosebite în care deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii. (5) Participarea procurorului este obligatorie. (6) În cazul în care instanţa acorda prelungirea, aceasta nu va putea depăşi 30 de zile. (7) Instanţa solutioneaza propunerea şi se pronunţă asupra prelungirii arestarii preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, şi comunică incheierea celor lipsa de la judecata în acelasi termen. (8) Incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii poate fi atacata cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se solutioneaza înainte de expirarea duratei arestarii preventive. (9) Recursul declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive nu este suspensiv de executare. (10) Inculpatul este adus la judecarea recursului. (11) Măsura dispusa de instanţa se comunică administraţiei locului de detinere, care este obligata sa o aduca la cunoştinţa inculpatului. (12) Dacă incheierea primei instante care se pronunţă asupra prelungirii arestarii preventive nu este atacata cu recurs, instanţa este obligata sa restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs. (13) Judecatorul poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputand depăşi 30 de zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător. Durata totala a arestarii preventive în cursul urmaririi penale nu poate depăşi un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.------------Art. 159 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alineatul (2) al art. 159 a fost modificat de de articolul 1 punctul 22 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alineatul (13) al art. 159 a fost modificat de de articolul 1 punctul 23 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Menţinerea arestarii inculpatului la primirea dosarului + Articolul 160Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecata a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se inainteaza instanţei competente cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau, după caz, a duratei pentru care a fost dispusa prelungirea arestarii.Instanţa, în camera de consiliu, procedeaza potrivit art. 300^1.------------Art. 160 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160 a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea inculpatului în cursul judecatii + Articolul 160^aArestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa în cursul judecatii, prin încheiere motivata, dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148.Incheierea poate fi atacata separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi inaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Recursul declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare.Dispozitiile art. 151 se aplică şi în cazul arestarii inculpatului în cursul judecatii.Faţa de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeasi cauza, în cursul urmaririi penale sau al judecatii, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit clemente noi care fac necesară privarea sa de libertate.------------Art. 160^a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^a a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecatii + Articolul 160^bÎn cursul judecatii, instanţa verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestarii preventive.Dacă instanţa constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau că nu exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestarii preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.Când instanţa constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivata, menţinerea arestarii preventive.Incheierea poate fi atacata cu recurs, prevederile art. 160^a alin. 2 aplicandu-se în mod corespunzător.-------------Art. 160^b a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^b a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Prelungirea arestarii în cursul judecatii + Articolul 160^cAbrogat.------------Art. 160^c a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 160^c a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 11 iulie 2003.Art. 160^c a fost abrogat de articolul 1 punctul 25 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea şi prelungirea arestarii inculpatului condamnat de instanţa de fond + Articolul 160^dAbrogat.------------Art. 160^d a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^d a fost abrogat de articolul 1 punctul 26 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003. + Secţiunea IV^1 Dispozitii speciale pentru minori------------Secţiunea 4^1 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Dispozitii generale + Articolul 160^eRetinerea şi arestarea preventiva a minorului se fac potrivit dispoziţiilor prevăzute în secţiunile I, II şi IV, cu derogarile şi completările din prezenta secţiune.------------Art. 160^e a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^e a fost modificat de articolul 1 punctul 27 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Drepturile proprii şi regimul special pentru minori + Articolul 160^fMinorilor retinuti sau arestati preventiv li se asigura, pe lângă drepturile prevăzute de lege pentru detinutii preventiv ce au depasit 18 ani, drepturi proprii şi un regim special de detentie preventiva, în raport cu particularitatile varstei lor, astfel încât masurile privative de libertate, luate faţă de minori în scopul bunei desfăşurări a procesului penal ori al impiedicarii sustragerii lor de la urmarirea penala, judecata ori de la executarea pedepsei, sa nu prejudicieze dezvoltarea fizica, psihica sau morala a minorului.Invinuitilor sau inculpatilor minori, retinuti ori arestati preventiv, li se asigura în toate cazurile asistenţa juridica obligatorie, organele judiciare fiind obligate sa ia măsuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu dacă minorul nu şi-a ales unul şi pentru ca acesta să poată lua contact direct cu minorul arestat şi sa comunice cu el.Atunci când se dispune retinerea sau arestarea preventiva a unui invinuit ori inculpat minor se incunostinteaza despre aceasta imediat, în cazul retinerii, şi în termen de 24 de ore, în cazul arestarii, parintii, tutorele, persoana în ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul, alte persoane pe care le desemneaza acesta, iar în caz de arestare, şi serviciul de reintegrare sociala a infractorilor şi de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate de pe lângă instanţa careia i-ar reveni sa judece în prima instanţa cauza, consemnandu-se aceasta într-un proces-verbal.În timpul retinerii sau arestarii preventive, minorii se ţin separat de majori, în locuri anume destinate minorilor arestati preventiv.Respectarea drepturilor şi a regimului special prevăzute de lege pentru minorii retinuti sau arestati preventiv este asigurata prin controlul unui judecator anume desemnat de preşedintele instanţei, prin vizitarea locurilor de detinere preventiva de către procuror, precum şi prin controlul altor organisme abilitate de lege sa viziteze detinutii preventiv.-------------Art. 160^f a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Retinerea minorului la dispoziţia organului de cercetare penala sau a procurorului + Articolul 160^gÎn mod cu totul excepţional, minorul între 14 şi 16 ani, care raspunde penal, poate fi retinut la dispoziţia procurorului sau a organului de cercetare penala, cu instiintarea şi sub controlul procurorului, pentru o durată ce nu poate depăşi 10 ore, dacă exista date certe ca minorul a comis o infractiune pedepsita de lege cu detentiunea pe viaţa sau inchisoare de 10 ani ori mai mare.Retinerea poate fi prelungita numai dacă se impune, prin ordonanţa motivata, de procuror, pentru o durată de cel mult 10 ore.-------------Art. 160^g a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Arestarea preventiva a minorului + Articolul 160^hMinorul între 14 şi 16 ani nu poate fi arestat preventiv decat dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este invinuit este detentiunea pe viaţa sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare şi o alta măsura preventiva nu este suficienta.Durata arestarii inculpatului minor între 14 şi 16 ani este, în cursul urmaririi penale, de cel mult 15 zile, iar verificarea legalităţii şi temeiniciei arestarii preventive se efectueaza în cursul judecatii periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile. Prelungirea acestei măsuri în cursul urmaririi penale sau menţinerea ei în cursul judecatii nu poate fi dispusa decat în mod excepţional. Arestarea preventiva a minorului în cursul urmaririi penale nu poate să depăşească, în total, un termen rezonabil şi nu mai mult de 60 de zile, fiecare prelungire neputand depăşi 15 zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viaţa sau inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor între 14 şi 16 ani în cursul urmaririi penale poate fi prelungita până la 180 de zile.Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmaririi penale pe o durată de cel mult 20 de zile. Durata masurii preventive poate fi prelungita în cursul urmaririi penale, de fiecare data cu 20 de zile. Arestarea preventiva a inculpatului minor în cursul urmaririi penale nu poate să depăşească, în total, un termen rezonabil şi nu mai mult de 90 de zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viaţa sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor în cursul urmaririi penale poate fi prelungita până la 180 de zile. Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestarii preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani în cursul judecatii se efectueaza periodic, dar nu mai tarziu de 40 de zile.Durata arestarii invinuitului minor este de cel mult 3 zile.-------------Art. 160^h a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alineatele (2) şi (3) ale art. 160^e au fost modificate de articolul 1 punctul 28 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003. + Secţiunea V Liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cautiuneModalitatile liberarii provizorii + Articolul 160^1În tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.-------------Art. 160^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. 1. Liberarea provizorie sub control judiciarCondiţiile liberarii + Articolul 160^2 (1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor savarsite din culpa, precum şi în cazul infracţiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depăşeşte 12 ani. (2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care invinuitul sau inculpatul este recidivist ori când exista date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte. (3) Organul judiciar dispune ca, pe timpul liberarii provizorii, inculpatul să respecte una sau mai multe din urmatoarele obligaţii: a) sa nu depăşească limita teritoriala fixata decit în condiţiile stabilite de organul judiciar; b) sa comunice organului judiciar orice schimbare de domiciliu sau reşedinţa; c) sa nu mearga în locuri anume stabilite; d) să se prezinte la organul de urmărire penala sau, după caz, la instanţa de judecată ori de cite ori este chemat; e) sa nu între în legătură cu anumite persoane determinate; f) sa nu conduca nici un autovehicul sau anumite autovehicule; g) sa nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la savirsirea faptei.-------------Alin. (1) şi (2) ale art. 160^2 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Organul care dispune liberarea provizorie + Articolul 160^2aLiberarea provizorie sub control judiciar se dispune, atât în cursul urmaririi penale, cat şi în cursul judecatii, de instanţa de judecată.-------------Art. 160^2a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Organul care efectueaza controlul respectarii obligaţiilor + Articolul 160^2bControlul modului în care invinuitul sau inculpatul respecta oblibaţiile stabilite de instanţa revine judecatorului delegat cu executarea, precum şi procurorului şi organului de politie.-------------Art. 160^2b a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modificarea sau ridicarea controlului judiciar + Articolul 160^3Controlul judiciar instituit de instanţa poate fi oricand modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.-------------Art. 160^3 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. 2. Liberarea provizorie pe cautiuneCondiţiile liberarii + Articolul 160^4Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda de instanţa de judecată, atât în cursul urmaririi penale, cat şi al judecatii, la cerere, când s-a depus cautiunea şi sunt indeplinite condiţiile prevăzute în art. 160^2 alin. 1 şi 2.Pe timpul liberarii provizorii, invinuitul sau inculpatul este obligat să se prezinte, la chemarea instanţei, sa comunice orice schimbare de domiciliu sau reşedinţa şi să respecte oblibaţiile prevăzute în art. 160^2 alin. 3 pe care instanţa le dispune.-------------Art. 160^4 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Art. 160^4 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Cautiunea + Articolul 160^5 (1) Cautiunea garanteaza respectarea de către invinuit sau inculpat a obligaţiilor ce-i revin în timpul liberarii provizorii. (2) Cuantumul cautiunii este de cel puţin 10.000.000 lei. (3) Consemnarea cautiunii se face pe numele invinuitului sau inculpatului şi la dispoziţia instanţei care a stabilit cuantumul cautiunii. (4) Cautiunea se restituie când: a) se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevăzut în art. 160^10 alin. 1 lit. a); b) se constata de instanţa, prin încheiere, că nu mai exista temeiurile care au justificat măsura arestarii preventive; c) se dispune scoaterea de sub urmărire penala, încetarea urmaririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal; d) se pronunţă pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea condiţionată a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executarea la locul de muncă; e) se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii; f) cererea de liberare provizorie a fost respinsa potrivit art. 160^8a alin. 6. (5) Cautiunea nu se restituie, în cazul prevăzut la lit. e), când liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispoziţiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b). Cautiunea se face venit la bugetul de stat, la raminerea definitivă a hotărârii de condamnare. (6) În cazurile prevăzute la lit. b)-e) se dispune şi încetarea stării de liberare provizorie.------------Alin. (2) al art. 160^5 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Alin. (1), (3) şi litera b) a alin. (4) ale art. 160^5 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Litera f) a alin. (4) al art. 160^5 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. 3. Dispozitii comuneCererea de liberare provizorie şi organul competent sa o rezolve + Articolul 160^6 (1) Cererea de liberare provizorie poate fi facuta, atât în cursul urmaririi penale, cat şi în cursul judecatii, de către invinuit sau inculpat, sotul ori rudele apropiate ale acestuia. (2) Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul şi calitatea persoanei care o face, precum şi menţiunea cunoasterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii. (3) În cazul liberarii provizorii pe cautiune, cererea trebuie să cuprindă şi obligaţia depunerii cautiunii şi menţiunea cunoasterii dispoziţiilor legii privind cazurile de nerestituire a cautiunii. (4) Rezolvarea cererii, în cursul urmaririi penale, revine instanţei careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond, iar în cursul judecatii, instanţei sesizate cu judecarea cauzei. (5) Cererea depusa la organul de cercetare penala, la procuror ori la administratia locului de detinere se inainteaza, în termen de 24 de ore, instanţei competente.------------Alin. (1) al art. 160^6 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Alin. (2) al art. 160^6 a fost abrogat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Art. 160^6 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Masurile premergatoare examinarii cererii + Articolul 160^7Instanţa verifica dacă cererea de liberare provizorie cuprinde menţiunile prevăzute în art. 160^6 alin. 2 şi 3 şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru completarea acesteia. Când cererea este depusa la instanţa inaintea termenului de judecată, aceste obligaţii revin presedintelui, care procedeaza şi la incunostintarea persoanei care a facut cererea despre termenul de judecare a cererii.Când cererea este facuta de o altă persoană decat invinuitul sau inculpatul, din cele aratate în art. 160^6 alin. 1, instanţa îl intreaba pe invinuit sau pe inculpat dacă îşi insuseste cererea, iar declaratia acestuia se consemneaza pe cerere.-----------Art. 160^7 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Examinarea şi admiterea în principiu a cererii + Articolul 160^8Instanţa examineaza, de urgenta, cererea, verificand dacă sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia.În cazul cererii de liberare pe cautiune, dacă instanţa constata ca sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege, stabileste cuantumul cautiunii şi termenul în care cautiunea trebuie depusa, incunostintand despre aceasta persoana care a facut cererea. După depunerea dovezii de consemnare a cautiunii, instanţa admite în principiu cererea şi fixeaza termenul pentru solutionarea ei.Dacă nu sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege şi dovada de consemnare a cautiunii nu a fost depusa, cererea se respinge.-----------Art. 160^8 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Solutionarea cererii + Articolul 160^8aSolutionarea cererii se face după ascultarea invinuitului sau a inculpatului, a concluziilor aparatorului, precum şi ale procurorului.În cazul în care se constată că sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege şi cererea este intemeiata, instanţa admite cererea şi dispune punerea în libertate provizorie a invinuitului sau inculpatului.Instanţa, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie, stabileste şi oblibaţiile ce urmeaza a fi respectate de invinuit sau inculpat.Copia dispozitivului incheierii rămase definitive ori un extras al acesteia se trimite administraţiei locului de detinere şi organului de politie în a cărui circumscriptie locuieste invinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se incunostinteaza.Administratia locului de detinere este obligata sa ia măsuri pentru punerea de îndată în libertate a invinuitului sau inculpatului.În cazul în care nu sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege, când cererea este neintemeiata sau când aceasta a fost facuta de către o altă persoană şi nu a fost insusita de invinuit sau de inculpat, instanţa respinge cererea.------------Art. 160^8a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Recursul împotriva incheierilor privind liberarea provizorie + Articolul 160^9Împotriva incheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de către invinuit sau inculpat ori de către procuror, la instanţa superioara.Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.Dosarul va fi inaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore.Recursul se judeca în termen de doua zile.Recursul se va solutiona în camera de consiliu.Invinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea procurorului este obligatorie.Instanţa se pronunţă în aceeasi zi asupra admiterii sau respingerii recursului.Recursul împotriva incheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare.Dosarul se restituie în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.Dispozitiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător şi în cazul modificarii sau ridicarii controlului judiciar.-------------Art. 160^9 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Revocarea liberarii + Articolul 160^10Liberarea provizorie poate fi revocata dacă: a) se descopera fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie şi care justifica arestarea invinuitului sau inculpatului; b) invinuitul sau inculpatul nu indeplineste, cu rea-credinta, oblibaţiile ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat.Revocarea liberarii provizorii se dispune de instanţa, prin încheiere, cu ascultarea invinuitului sau inculpatului asistat de aparator. Revocarea se dispune şi în lipsa invinuitului sau inculpatului, când acesta, fără motive temeinice, nu se prezinta la chemarea facuta.În caz de revocare a liberarii provizorii, instanţa dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului şi emite un nou mandat de arestare.Împotriva incheierii instanţei prin care s-a dispus revocarea liberarii provizorii se poate face recurs.Dispozitiile art. 160^9 se aplică în mod corespunzător.--------------Art. 160^10 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Capitolul 2 ALTE MASURI PROCESUALE + Secţiunea I Luarea masurilor de ocrotire şi de siguranţăMasurile de ocrotire în caz de retinere sau de arestare preventiva + Articolul 161Când măsura retinerii sau a arestarii preventive a fost luata faţă de un invinuit sau inculpat în a cărui ocrotire se afla un minor, o persoană pusa sub interdictie, o persoană careia i s-a instituit curatela, ori o persoană care datorita virstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie să fie instiintata autoritatea competentă în vederea luării masurilor de ocrotire. Obligaţia de incunostintare revine organului judiciar care a luat măsura retinerii ori a arestarii preventive.Luarea masurilor de siguranţă + Articolul 162 (1) Dacă procurorul, în cursul urmaririi penale, constata ca invinuitul sau inculpatul se afla în vreuna dintre situaţiile aratate în art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizeaza instanţa care, dacă este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a masurii de siguranţă corespunzătoare. În cursul judecatii măsura de siguranţă corespunzătoare este dispusa, de asemenea, în mod provizoriu de instanţa de judecată.(1^1) Instanţa dispune luarea masurilor de siguranţă prevăzute în alin. 1 numai după ascultarea invinuitului ori inculpatului şi în prezenta aparatorului şi a procurorului. (2) Instanţa ia măsuri pentru aducerea la indeplinire a internarii medicale provizorii şi, totodata, sesizeaza comisia medicală competenţa sa avizeze internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilor periculosi. (3) Măsura internarii provizorii dureaza până la confirmarea acesteia de către instanţa de judecată. (4) Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale. (5) În cazul în care s-a dispus internarea medicală, se vor lua şi masurile prevăzute în art. 161. (6) Hotărârea instanţei de judecată prin care s-a confirmat măsura internarii poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.------------Alin. (1) al art. 162 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) al art. 162 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 162 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea II Masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare savirsirii infractiuniiMasurile asiguratorii + Articolul 163 (1) Masurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea repararii pagubei produse prin infractiune, precum şi pentru garantarea executarii pedepsei amenzii. (2) Masurile asiguratorii în vederea repararii pagubei se pot lua asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenta valorii probabile a pagubei. (3) Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului. (4) Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, precum şi cele exceptate de lege. (5) Masurile asiguratorii în vederea repararii pagubei se pot lua la cererea părţii civile sau din oficiu. (6) Luarea masurilor asiguratorii este obligatorie: a) abrogata; b) în cazul în care cel vatamat este o persoană lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitatea de exercitiu restrinsa.------------Alin. (1) al art. 163 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Litera a) a alin. (6) al art. 163 a fost abrogata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Organele care aduc la indeplinire masurile asiguratorii + Articolul 164 (1) Ordonanţa de luare a masurii asiguratorii se aduce la indeplinire de către organul de urmărire penala care a luat măsura. (2) Incheierea instanţei judecătorești prin care s-a dispus luarea masurii asiguratorii se aduce la indeplinire prin executorul judecătoresc. (3) Masurile asiguratorii dispuse de procuror sau de instanţa de judecată pot fi aduse la indeplinire şi prin organele proprii de executare ale unităţii pagubite, în cazul în care aceasta este una dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal. (4) În cazurile în care urmarirea penala se efectueaza de către procuror, acesta poate dispune ca măsura asiguratorie luata să fie adusa la indeplinire de către secretarul parchetului.------------Alin. (3) al art. 164 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procedura sechestrului + Articolul 165 (1) Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice şi sa evalueze bunurile sechestrate, putind recurge în caz de necesitate şi la experti. (2) Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre pretioase, mijloacele de plată straine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta şi de muzeu, colectiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate în mod obligatoriu. (3) Bunurile perisabile se predau unităţilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activităţii, care sunt obligate să le primeasca şi să le valorifice de îndată. (4) Metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate cu acestea şi mijloacele de plată straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara competenţa. (5) Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu şi colectiile de valoare se predau spre pastrare instituţiilor de specialitate. (6) Obiectele prevăzute în alin. 4 şi 5 se predau în termen de 48 de ore de la ridicare. Dacă obiectele sunt strict necesare urmaririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai tirziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de către procuror, după terminarea urmaririi penale. (7) Obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului. (8) Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. 3 şi 7, precum şi sumele de bani ridicate potrivit alin. 2, se consemneaza, după caz, pe numele invinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispoziţia organului care a dispus instituirea sechestrului, caruia i se preda recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult trei zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor. (9) Dacă exista pericol de instrainare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putindu-se numi un custode.------------Alin. (7) al art. 165 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procesul-verbal de sechestru şi inscripţia ipotecara + Articolul 166Organul care aplica sechestru incheie proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 165, descriind amanuntit bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. În procesul-verbal se arata bunurile exceptate de lege de la urmărire, gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemneaza obiectiile părţilor sau ale altor persoane interesate.Un exemplar de pe procesul-verbal se lasă persoanei careia i s-a aplicat sechestrul, iar în lipsa, celor cu care locuieste, administratorului, portarului, ori celui care în mod obisnuit îl inlocuieste sau unui vecin. În cazul când parte din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasă acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se inainteaza şi organului care a dispus luarea masurii asiguratorii, în termen de 24 de ore de la incheierea procesului-verbal.Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexind copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul şi un exemplar al procesului-verbal de sechestru.Poprirea + Articolul 167Sumele de bani datorate cu orice titlu invinuitului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente de către o a treia persoana, ori de către cel pagubit, sunt poprite în miinile acestora şi în limitele prevăzute de lege, de la data primirii actului prin care se infiinteaza sechestrul. Aceste sume vor fi consemnate de debitori, după caz, la dispoziţia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de cinci zile de la scadenta, recipisele urmind a fi predate aceluiasi organ în 24 de are de la consemnare.Contestarea masurii asiguratorii + Articolul 168 (1) În contra masurii asiguratorii luate şi a modului de aducere la indeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum şi orice altă persoană interesata se pot plange procurorului sau instanţei de judecată, în orice faza a procesului penal. (2) Hotărârea instanţei de judecată poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea. (3) După solutionarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a facut plingere împotriva aducerii la indeplinire a masurii asiguratorii, se poate face contestaţie potrivit legii civile.-----------Alin. (1) al art. 168 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Restituirea lucrurilor + Articolul 169 (1) Dacă procurorul sau instanţa de judecată constata ca lucrurile ridicate de la invinuit ori inculpat, sau de la orice persoană care le-a primit spre a le pastra, sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vatamate. Orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispoziţiilor art. 168, stabilirea acestui drept şi restituirea. (2) Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai dacă prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevarului şi justa solutionare a cauzei şi cu obligaţia pentru cel caruia îi sunt restituite să le pastreze până la raminerea definitivă a hotărârii.------------Alin. (1) al art. 169 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Restabilirea situaţiei anterioare + Articolul 170Procurorul sau instanţa de judecată poate lua măsuri de restabilire a situaţiei anterioare savarsirii infractiunii, când schimbarea acelei situaţii a rezultat în mod vadit din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila.------------Art. 170 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Titlul V ACTE PROCESUALE ŞI PROCEDURALE COMUNE + Capitolul 1 ASISTENŢA JURIDICA ŞI REPREZENTAREAAsistenţa invinuitului sau a inculpatului + Articolul 171 (1) Invinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de aparator în tot cursul urmaririi penale şi al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aduca la cunoştinţa acest drept. (2) Asistenţa juridica este obligatorie când invinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei institutii militare de invatamant, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este arestat chiar în alta cauza ori când organul de urmărire penala sau instanţa apreciaza ca invinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apararea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege. (3) În cursul judecatii, asistenţa juridica este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viaţa sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare. (4) Când asistenţa juridica este obligatorie, dacă invinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un aparator, se iau măsuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu.(4^1) Când asistenţa juridica este obligatorie, dacă aparatorul ales nu se prezinta nejustificat la doua termene consecutive, după caz, la data stabilita pentru efectuarea unui act de urmărire penala sau la termenul de judecată fixat, ingreunand astfel în mod voit desfăşurarea şi solutionarea procesului penal, organul judiciar desemneaza un aparator din oficiu care să-l inlocuiasca, acordandu-i timpul necesar pentru pregătirea apararii, care nu poate fi mai mic de 3 zile, cu excepţia solutionarii cererilor privind arestarea preventiva, unde termenul nu poate fi mai mic de 24 de ore. (5) Delegatia aparatorului desemnat din oficiu inceteaza la prezentarea aparatorului ales. (6) Dacă la judecarea cauzei aparatorul lipseste şi nu poate fi inlocuit în condiţiile alin. 4^1, cauza se amana.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 171 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (4^1) al art. 171 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (6) al art. 171 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Drepturile aparatorului + Articolul 172 (1) În cursul urmarii penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penala şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa aparatorului nu împiedica efectuarea actului de urmărire penala, dacă exista dovada ca aparatorul a fost incunostintat de data şi ora efectuării actului. (2) Când asistenţa juridica este obligatorie, organul de urmărire penala va asigura prezenta aparatorului la ascultarea inculpatului. (3) În cazul în care aparatorul invinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penala, se face menţiune despre aceasta, iar actul este semnat şi de aparator. (4) Persoana retinuta sau arestata are dreptul sa ia contact cu aparatorul, asigurandu-i-se confidentialitatea convorbirilor. (5) Luarea de contact cu aparatorul nu poate fi interzisa la prelungirea duratei arestarii de către instanţa de judecată, iar la prezentarea materialului de urmărire penala aceasta este obligatorie. (6) Aparatorul are dreptul de a se plinge, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situaţiile prevăzute în alin. 2, 4 şi 5, procurorul este obligat sa rezolve plingerea în cel mult 48 de ore. (7) În cursul judecatii, aparatorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în cazul când inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta. (8) Aparatorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenţa juridica a invinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligaţii, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocati, spre a lua măsuri.-------------Alin. (4) al art. 172 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Asistenţa celorlalte părţi + Articolul 173 (1) Aparatorul părţii vatamate, al părţii civile şi al părţii responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penala şi poate formula cereri şi depune memorii. (2) În cursul judecatii, aparatorul exercita drepturile părţii pe care o asista. (3) Când instanţa apreciaza ca din anumite motive partea vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu şi-ar putea face singura apararea, dispune din oficiu sau la cerere luarea masurilor pentru desemnarea unui aparator.-------------Alin. (1) al art. 173 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Reprezentarea + Articolul 174În cursul judecatii invinuitul şi inculpatul, precum şi celelalte părţi pot fi reprezentati, cu excepţia cazurilor în care prezenta invinuitului sau inculpatului este obligatorie.În cazurile în care legea admite reprezentarea invinuitului sau inculpatului, instanţa de judecată, când apreciaza necesară prezenta invinuitului sau inculpatului, dispune aducerea lui.------------Art. 174 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Capitolul 2 CITAREA, COMUNICAREA ACTELOR PROCEDURALE, MANDATUL DE ADUCEREModul de citare + Articolul 175Chemarea unei persoane în faţa organului de urmărire penala sau a instanţei de judecată se face prin citatie scrisa. Citarea se poate face şi prin nota telefonica sau telegrafica.Citatiile se inmineaza de agenti anume insarcinati cu indeplinirea acestei atribuţii sau prin mijlocirea serviciului postal.Conţinutul citatiei + Articolul 176Citatia este individuala şi trebuie să cuprindă urmatoarele menţiuni: a) denumirea organului de urmărire penala sau a instanţei de judecată care emite citatia, sediul sau, data emiterii şi numărul dosarului; b) numele, prenumele celui citat, calitatea în care este citat şi indicarea obiectului cauzei; c) adresa celui citat, care trebuie să cuprindă în oraşe şi municipii: localitatea, judeţul, strada, numărul şi apartamentul unde locuieste, iar în comune: judeţul, comuna şi satul.În citatie se menţionează, când este cazul, orice alte date necesare pentru stabilirea adresei celui citat; d) ora, ziua, luna şi anul, locul de infatisare, precum şi invitarea celui citat să se prezinte la data şi locul indicate, cu aratarea consecintelor legale în caz de neprezentare.Citatia se semneaza de cel care o emite.Locul de citare + Articolul 177 (1) Invinuitul sau inculpatul se citeaza la adresa unde locuieste, iar dacă aceasta nu este cunoscuta, la adresa locului sau de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucreaza. (2) Dacă printr-o declaratie data în cursul procesului penal invinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat. (3) În caz de schimbare a adresei aratate în declaratia invinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresa, numai dacă a incunostintat organul de urmărire penala ori instanţa de judecată de schimbarea intervenita, sau dacă organul judiciar apreciaza pe baza datelor obtinute potrivit art. 180 ca s-a produs o schimbare de adresa. (4) Dacă nu se cunoaste adresa unde locuieste invinuitul sau inculpatul şi nici locul sau de muncă, citatia se afişează la sediul consiliului local în a cărui circumscriptie s-a savirsit infractiunea. Când activitatea infractionala s-a desfăşurat în mai multe locuri, citatia se afişează la sediul consiliului local în a cărui circumscriptie se afla organul care efectueaza urmarirea penala. (5) Bolnavii aflati în spital intr-o casa de sănătate se citeaza prin administratia acestora. (6) Detinutii se citeaza la locul de detinere, prin administratia acestuia. (7) Militarii incazarmati se citeaza la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia. (8) Dacă invinuitul sau inculpatul locuieste în strainatate, citarea se face prin scrisoare recomandata, în afară de cazul în care, prin lege, se dispune altfel. Avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, tine loc de dovada a indeplinirii procedurii de citare. (9) Citarea altor persoane decat invinuitul sau inculpatul se face potrivit dispoziţiilor din prezentul articol. Unitatile la care se referă art. 145 din Codul penal şi alte persoane juridice se citeaza la sediul acestora, iar în cazul neidentificarii sediului, citatia se afişează la sediul consiliului local în a cărui circumscriptie s-a savarsit infractiunea.-----------Alin. (8) al art. 177 a fost modificat de LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001*) publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 807 din 17 decembrie 2001.*) LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.Alin. (8) şi (9) ale art. 177 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Inminarea citatiei + Articolul 178 (1) Citatia se inmineaza personal celui citat, care va semna dovada de primire. (2) Dacă persoana citata nu vrea sa primeasca citatia, sau primind-o nu voieste sau nu poate să semneze dovada de primire, agentul lasă citatia celui citat ori, în cazul refuzului de primire, o afişează pe usa locuinţei acestuia, incheind despre aceasta proces-verbal.(2^1) În cazul în care scrisoarea recomandata prin care se citeaza un invinuit sau inculpat care locuieste în strainatate nu poate fi inmanata datorita refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin posta a cetatenilor săi, citatia se va afisa la sediul parchetului sau al instanţei, după caz. (3) Când citarea se face potrivit art. 177 alin. 1 partea finala, alin. 5, 6 şi 7, unitatile acolo aratate sunt obligate a inmina de îndată citatia persoanei citate sub luare de dovada, certificându-i semnatura sau aratind motivul pentru care nu s-a putut obtine semnatura acesteia. Dovada este predata agentului procedural, iar acesta o inainteaza organului de urmărire penala sau instanţei de judecată care a emis citatia. (4) Citatia destinata unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau altei persoane juridice se preda la registratura sau functionarului insarcinat cu primirea corespondentei. Dispozitiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător.-----------Alin. (2^1) al art. 178 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (4) al art. 178 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Inminarea citatiei altor persoane + Articolul 179Dacă persoana citata nu se afla acasa, agentul inmineaza citatia sotului, unei rude sau oricarei persoane care locuieste cu ea, ori care în mod obisnuit îi primeste corespondenta. Citatia nu poate fi inminata unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsite de uzul ratiunii.Dacă persoana citata locuieste într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, în lipsa persoanelor aratate în alin. 1, citatia se preda administratorului, portarului ori celui care în mod obisnuit îl inlocuieste.Persoana care primeste citatia semneaza dovada de primire, iar agentul, certificind identitatea şi semnatura, incheie proces-verbal. Dacă aceasta nu voieste sau nu poate semna dovada de primire, agentul afişează citatia pe usa locuinţei, incheind proces-verbal.În lipsa persoanelor aratate în alin. 1 şi 2, agentul este obligat să se intereseze când poate gasi persoana citata pentru a-i inmina citatia. Când nici pe aceasta cale nu se poate ajunge la inminare, agentul afişează citatia pe usa locuinţei persoanei citate, incheind proces-verbal.În cazul când persoana citata locuieste într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, dacă în citatie nu s-a indicat apartamentul ori camera în care locuieste, agentul este obligat sa faca investigatii pentru a afla aceasta. Dacă investigatiile au ramas fără rezultat, agentul afişează citatia pe usa principala a cladirii, incheind proces-verbal şi făcând menţiune despre imprejurarile care au facut imposibil inminarea citatiei.Cercetari în vederea inminarii citatiei + Articolul 180Dacă persoana citata şi-a schimbat adresa, agentul afişează citatia pe usa locuinţei aratate în citatie şi se informeaza pentru aflarea noii adrese, mentionind în procesul-verbal datele obtinute.Dovada de primire şi procesul-verbal de predare a citatiei + Articolul 181Dovada de primire a citatiei trebuie să cuprindă numărul dosarului, denumirea organului de urmărire penala sau a instanţei care a emis citatia, numele, prenumele şi calitatea persoanei citate, precum şi data pentru care este citata. De asemenea, trebuie să cuprindă data inminarii citatiei, numele, prenumele, calitatea şi semnatura celui ce inmineaza citatia, certificarea de către acesta a identităţii şi semnaturii persoanei careia i s-a inminat citatia, precum şi aratarea calităţii acesteia.Ori de cite ori cu prilejul predarii sau afisarii unei citatii se incheie un proces-verbal, acesta va cuprinde în mod corespunzător şi menţiunile aratate în alineatul precedent.Comunicarea altor acte procedurale + Articolul 182Comunicarea celorlalte acte de procedura se face potrivit dispoziţiilor prevăzute în prezentul capitol.Mandatul de aducere + Articolul 183 (1) O persoana poate fi adusa în faţa organului de urmărire penala sau a instanţei de judecată pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 176, dacă fiind anterior citata nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenta ei este necesară. (2) Invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi fost chemat prin citatie, dacă organul de urmărire penala sau instanţa constata motivat ca în interesul rezolvarii cauzei se impune această măsură. (3) Persoanele aduse cu mandat, potrivit alin. 1 şi 2, nu pot rămâne la dispoziţia organului judiciar decat timpul strict necesar pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus retinerea ori arestarea preventiva a acestora. (4) Persoana adusa cu mandat de aducere este ascultata de îndată de către organul judiciar.------------Alin. (3) şi (4) ale art. 183 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Executarea mandatului de aducere + Articolul 184 (1) Mandatul de aducere se executa prin organele politiei. (2) Dacă persoana aratata în mandatul de aducere nu poate fi adusa din motive de boala, cel insarcinat cu executarea mandatului constata aceasta printr-un proces-verbal, care se inainteaza de îndată organului de urmărire penala ori instanţei de judecată.(2^1) Dispozitiile alin. 2 se aplică şi în cazul în care persoana aratata în mandat, cu excepţia invinuitului sau inculpatului, nu poate fi adusa din orice alta cauza. (3) Dacă cel insarcinat cu executarea mandatului de aducere nu găseşte persoana prevăzută în mandat la adresa indicată, face cercetari şi dacă acestea au ramas fără rezultat, incheie un proces-verbal care va cuprinde menţiuni despre cercetarile facute.(3^1) Dacă invinuitul sau inculpatul refuza să se supuna mandatului sau incearca sa fuga, va fi constrans la aceasta. (4) Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul unităţii militare sau prin comandantul garnizoanei.------------Alin. (2) al art. 184 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2^1) al art. 184 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3^1) ale art. 184 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Capitolul 3 TERMENELEConsecintele nerespectarii termenului + Articolul 185Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului şi nulitatea actului facut peste termen.Când o măsura procesuala nu poate fi luata decit pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept încetarea efectului masurii.Pentru celelalte termene procedurale se aplică, în caz de nerespectare, dispozitiile privitoare la nulitati.Calculul termenelor procedurale + Articolul 186La calcularea termenelor procedurale se porneste de la ora, ziua, luna sau anul mentionat în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazul când legea dispune altfel.La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteste ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se implineste.Termenele socotite pe luni sau pe ani expira, după caz, la sfirsitul zilei corespunzătoare a ultimei luni ori la sfirsitul zilei şi lunii corespunzătoare din ultimul an. Dacă aceasta zi cade intr-o luna ce nu are zi corespunzătoare, termenul expira în ultima zi a acelei luni.Când ultima zi a unui termen cade intr-o zi nelucratoare, termenul expira la sfirsitul primei zile lucratoare care urmeaza.Acte considerate ca facute în termen + Articolul 187Actul depus inauntrul termenului prevăzut de lege la administratia locului de detinere ori la unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata este considerat ca facut în termen. Inregistrarea sau atestarea facuta de către administratia locului de detinere pe actul depus, recipisa oficiului postal, precum şi inregistrarea ori arestarea facuta de unitatea militara pe actul depus, servesc ca dovada a datei depunerii actului.Cu excepţia cailor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca facut în termen, dacă data la care a fost trecut în registrul de iesire al parchetului este inauntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.Calcularea termenelor în cazul masurilor preventive + Articolul 188În calcularea termenelor privind masurile preventive, ora sau ziua de la care începe şi cea la care se sfarseste termenul intră în durata acestuia.-------------Art. 188 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Capitolul 4 CHELTUIELILE JUDICIAREAcoperirea cheltuielilor judiciare + Articolul 189 (1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea aparatorilor, precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal se acopera din sumele avansate de stat sau platite de părţi. (2) Cheltuielile judiciare prevăzute în alin. 1, avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei, Ministerului Public şi Ministerului de Interne.-------------Alin. (2) al art. 189 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Sumele cuvenite martorului, expertului şi interpretului + Articolul 190 (1) Martorul, expertul şi interpretul chemati de organul de urmărire penala ori de instanţa de judecată au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întreţinere, locuinta şi altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor. (2) Martorul, expertul şi interpretul care sunt salariati au dreptul şi la venitul de la locul de muncă, pe durata lipsei de la serviciu, pricinuita de chemarea la organul de urmărire penala sau la instanţa de judecată. (3) Martorul care nu este salariat, dar are venit din munca, este indreptatit sa primeasca şi o compensare. (4) Expertul şi interpretul au dreptul şi la o retributie pentru indeplinirea insarcinarii date, în cazurile şi condiţiile prevăzute prin dispozitii legale. (5) Sumele acordate potrivit alin. 1, 3 şi 4 se platesc pe baza dispoziţiilor luate de organul care a dispus chemarea şi în faţa caruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste sume se platesc martorului imediat după infatisare, iar expertului şi interpretului, după ce şi-au indeplinit insarcinarile. (6) Suma care reprezinta venitul aratat în alin. 2 se plateste de cel la care lucreaza martorul, expertul sau interpretul.------------Alin. (2), (3) şi (6) ale art. 190 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Plata cheltuielilor avansate de stat în caz de condamnare + Articolul 191 (1) În caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind interpreţii desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, precum şi în cazul în care s-a dispus acordarea de asistenţa gratuita, care rămân în sarcina statului. (2) Când sunt mai mulţi inculpaţi condamnati, instanţa hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei părţi se tine seama, pentru fiecare dintre inculpaţi, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare. (3) Partea responsabila civilmente, în măsura în care este obligata solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligata în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.------------Alin. (1) al art. 191 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri + Articolul 192 (1) În caz de achitare sau de incetare a procesului penal în faţa instanţei de judecată, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate după cum urmeaza:1. În caz de achitare, de către: a) partea vatamata, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceasta; b) partea civila careia i s-a respins în totul pretentiile civile, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceasta parte; c) inculpat, în cazul când, desi achitat, a fost totusi obligat la repararea pagubei.2. În caz de incetare a procesului penal, de către: a) inculpat, dacă s-a dispus inlocuirea raspunderii penale sau exista o cauza de nepedepsire; b) ambele părţi, în caz de impacare; c) partea vatamata, în caz de retragere a plingerii.3. În caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii, precum şi în cazul existentei unei cauze de nepedepsire, dacă inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de către: a) partea vatamata, atunci când în cauza se face aplicatia art. 13 alin. 2; b) inculpat, atunci când în cauza se face aplicatia art. 13 alin. 3. (2) În cazul declararii apelului ori recursului sau al introducerii oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana careia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea. (3) În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. (4) În cazul când mai multe părţi sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanţa hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. (5) Dispozitiile prevăzute la pct. 1 lit. a), precum şi la pct. 2 şi 3, se aplică în mod corespunzător şi în caz de clasare, de scoatere de sub urmărire sau de incetare a urmarii penale. (6) Cheltuielile pentru plata interpreţilor desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, pentru asistarea părţilor rămân, în toate cazurile, în sarcina statului.-------------Litera a) a pct. 2 al alin. 1 al art. 192 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Partea introductiva a pct. 3 al alin. (1) al art. 192 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (6) al art. 192 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Plata cheltuielilor judiciare facute de părţi + Articolul 193Inculpatul este obligat sa plateasca părţii vatamate în caz de condamnare, precum şi părţii civile careia i s-a admis actiunea civila, cheltuielile judiciare facute de acestea.Când actiunea civila este admisa numai în parte, instanţa poate obliga pe inculpat la plata totala sau parţială a cheltuielilor judiciare.În caz de renuntare la actiunea civila, instanţa se pronunţă asupra cheltuielilor la cererea părţilor.În situaţiile prevăzute în alin. 1 şi 2, când sunt mai mulţi condamnati, ori dacă exista şi parte responsabila civilmente, se aplică în mod corespunzător dispozitiile art. 191 alin. 2 şi 3.În caz de achitare, partea vatamata este obligata sa plateasca inculpatului şi părţii responsabile civilmente cheltuielile judiciare facute de acestia, în măsura în care au fost provocate de partea vatamata.În celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare facute de părţi în cursul procesului penal, instanţa stabileste obligaţia de restituire potrivit legii civile. + Capitolul 5 MODIFICAREA ACTELOR PROCEDURALE, INDREPTAREA ERORILOR MATERIALE ŞI INLATURAREA UNOR OMISIUNI VADITEModificari în acte procedurale + Articolul 194Orice adaugare, corectura ori suprimare facuta în cuprinsul unui act procedural este ţinuta în seama, numai dacă aceste modificari sunt confirmate în scris, în cuprinsul sau la sfirsitul actului, de către cei care l-au semnat.Modificările neconfirmate, dar care nu schimba înţelesul frazei, rămân valabile.Locurile nescrise în cuprinsul unei declaratii trebuie barate, astfel incit sa nu se poate face adaugari.Indreptarea erorilor materiale + Articolul 195Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se indreapta de insusi organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.În vederea indreptarii erorii, părţile pot fi chemate spre a da lamuriri.Despre indreptarea efectuata, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată, după caz, întocmeşte un proces-verbal sau o încheiere, facindu-se menţiune şi la sfirsitul actului corectat.Înlăturarea unor omisiuni vadite + Articolul 196Dispozitiile art. 195 se aplică şi în cazul când organul de urmărire penala sau instanţa, ca urmare a unei omisiuni vadite, nu s-a pronuntat asupra sumelor pretinse de martori, experti, interpreţi, aparatori, potrivit art. 189 sau 190, precum şi cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea masurilor asiguratorii. + Capitolul 6 NULITATILEIncalcarile care atrag nulitatea + Articolul 197Incalcarile dispoziţiilor legale care reglementeaza desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata decit prin anularea acelui act.Dispozitiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea sedintei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulitatii. De asemenea, sunt prevăzute sub sancţiunea nulitatii şi dispozitiile relative la participarea procurorului, prezenta inculpatului şi asistarea acestuia de către aparator, când sunt obligatorii potrivit legii, precum şi la efectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori minori.Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi inlaturata în nici un mod. Ea poate fi invocata în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.Incalcarea oricarei alte dispozitii legale decit cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condiţiile alin. 1, numai dacă a fost invocata în cursul efectuării actului când partea este prezenta sau la primul termen de judecată cu procedura completa când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu incalcarile, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevarului şi justa solutionare a cauzei. + Capitolul 7 AMENDA JUDICIARAAbateri judiciare + Articolul 198Urmatoarele abateri savarsite în cursul procesului penal se sancţionează cu amendă judiciara de la 500.000 lei la 2.000.000 lei: a) neindeplinirea sau indeplinirea gresita ori cu intarziere a lucrărilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum şi a oricăror alte lucrari, dacă prin acestea s-au provocat intarzieri în desfăşurarea procesului penal; b) neindeplinirea ori indeplinirea gresita a indatoririlor de inmanare ori de comunicare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum şi neexecutarea mandatelor de aducere.Lipsa nejustificata a aparatorului, ales sau desemnat din oficiu, când asistenţa juridica a invinuitului sau inculpatului este obligatorie potrivit legii, se sancţionează cu amendă judiciara de la 1.000.000 lei la 2.500.000 lei.Urmatoarele abateri savarsite în cursul procesului penal se sancţionează cu amendă judiciara de la 1.000.000 lei la 10.000.000 lei: a) lipsa nejustificata a martorului, expertului sau interpretului legal citat; b) tergiversarea de către expert sau interpret a indeplinirii insarcinarilor primite; c) neindeplinirea de către orice persoană a obligaţiei de prezentare, la cererea organului de urmărire penala sau a instanţei de judecată, a obiectelor ori inscrisurilor cerute de acestea, precum şi neindeplinirea aceleiasi obligaţii de către conducatorul unităţii sau de cel insarcinat cu aducerea la indeplinire a acestei obligaţii; d) nerespectarea obligaţiei de pastrare, prevăzută în art. 109 alin. 5; e) neluarea de către conducatorul unităţii în cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei; f) neindeplinirea, în mod nejustificat, de către organul de cercetare penala a dispoziţiilor date de procuror, potrivit legii, sau neprezentarea, în mod nejustificat, procurorului, a dosarelor ori actelor de urmărire penala, în termenul prevăzut de lege; g) necomunicarea, în mod nejustificat, procurorului, în termenul prevăzut de lege, de către organul de cercetare penala, a începerii urmaririi penale, precum şi neexecutarea, de către acesta, în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, a dispoziţiilor scrise ale procurorului sau ale instanţei de judecată; h) nerespectarea de către oricare dintre părţile şi persoanele care asista la sedinta de judecată a masurilor luate de către preşedintele completului de judecată potrivit art. 298.Amenzile judiciare aplicate de procuror sau de instanţa de judecată constituie venituri la bugetul de stat şi se cuprind distinct în bugetul Ministerului Justiţiei, potrivit legii.Aplicarea amenzii judiciare nu inlatura raspunderea penala, în cazul în care fapta constituie infractiune.-------------Art. 198 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procedura privitoare la amenda judiciara + Articolul 199Amenda se aplică de organul de urmărire penala, prin ordonanţa, iar de instanţa de judecată, prin încheiere.Persoana amendata poate cere scutirea de amenda ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonantei ori a incheierii de amendare.Dacă persoana amendata justifica de ce nu a putut îndeplini obligaţia sa, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii. + Partea SPECIALA + Titlul I URMARIREA PENALA + Capitolul 1 DISPOZITII GENERALEObiectul urmaririi penale + Articolul 200Urmarirea penala are ca obiect stringerea probelor necesare cu privire la existenta infracţiunilor, la identificarea faptuitorilor şi la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecata.Organele de urmărire penala + Articolul 201 (1) Urmarirea penala se efectueaza de către procurori şi de către organele de cercetare penala. (2) Organele de cercetare penala sunt: a) organele de cercetare ale politiei judiciare; b) organele de cercetare speciala. (3) Ca organe de cercetare ale politiei judiciare funcţionează lucrători specializati din Ministerul de Interne anume desemnaţi de ministrul de interne, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, şi îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie sau sunt desemnaţi şi funcţionează în alt mod, potrivit unor legi speciale.-------------Litera a) a alin. (2) şi alin. (3) ale art. 201 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Rolul activ al organului de urmărire penala + Articolul 202Organul de urmărire penala este obligat sa stringa probele necesare pentru aflarea adevarului şi pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei solutionari a acesteia. Organul de urmărire aduna probele atit în favoarea, cit şi în defavoarea invinuitului sau inculpatului.Indatoririle prevăzute în alineatul precedent se indeplinesc chiar dacă invinuitul sau inculpatul recunoaste fapta.Organul de urmărire penala este obligat sa explice invinuitului sau inculpatului, precum şi celorlalte părţi drepturile lor procesuale.Organul de urmărire penala este de asemenea obligat sa stringa date cu privire la imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat savirsirea infractiunii, precum şi orice alte date de natura sa serveasca la solutionarea cauzei.Ordonantele organului de urmărire penala + Articolul 203În desfăşurarea urmarii penale, organul de urmărire dispune asupra actelor sau masurilor procesuale prin ordonanţa, acolo unde legea prevede aceasta, iar în celelalte cazuri prin rezolutie motivata.Ordonanţa trebuie să fie motivata şi sa cuprindă totdeauna data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea celui care o întocmeşte, cauza la care se referă, obiectul actului sau masurii procesuale, temeiul legal al acesteia şi semnatura celui care a întocmit-o. Ordonanţa va cuprinde de asemenea menţiunile speciale prevăzute de lege pentru anumite acte sau măsuri.Când organul de cercetare penala considera ca este cazul să fie luate anumite măsuri, face propuneri motivate.Efectuarea unor acte de urmărire în incinta unor unităţi + Articolul 204Orice act de urmărire penala în incinta unei unităţi din cele la care se referă art. 145 din Codul penal se poate efectua numai cu consimtamintul conducerii acelei unităţi sau cu autorizatia procurorului.În caz de infractiuni flagrante, consimtamintul sau autorizatia nu este necesară.Pastrarea unor acte de urmărire penala + Articolul 205Când legea prevede că un act sau o măsura procesuala trebuie să fie incuviintata, autorizata sau confirmata de procuror, un exemplar al ordonantei sau al actului procesual ramine la procuror. + Capitolul 2 COMPETENTA ORGANELOR DE URMARIRE PENALA + Articolul 206Abrogat.Competenţa organelor de cercetare ale politiei judiciare + Articolul 207Cercetarea penala se efectueaza de organele de cercetare ale politiei judiciare, pentru orice infractiune care nu este data, în mod obligatoriu, în competenţa altor organe de cercetare penala.------------Art. 207 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa organelor de cercetare penala speciale + Articolul 208 (1) Cercetarea penala se efectueaza şi de urmatoarele organe speciale: a) ofiterii anume desemnaţi de către comandantii unităţilor militare corp aparte şi similare, pentru militarii în subordine. Cercetarea poate fi efectuata şi personal de către comandant; b) ofiterii anume desemnaţi de către sefii comenduirilor de garnizoana, pentru infractiunile savirsite de militari în afara unităţilor militare. Cercetarea poate fi efectuata şi personal de sefii comenduirilor de garnizoana; c) ofiterii anume desemnaţi de către comandantii centrelor militare, pentru infractiunile de competenţa instanţelor militare, savirsite de persoanele civile în legătură cu oblibaţiile lor militare. Cercetarea poate fi efectuata şi personal de către comandantii centrelor militare.La cererea comandantului centrului militar, organul de politie efectueaza unele acte de cercetare, după care inainteaza lucrarile comandantului centrului militar; d) ofiterii politiei de frontieră, anume desemnaţi pentru infractiunile de frontieră; e) capitanii porturilor, pentru infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa şi contra disciplinei şi ordinii la bord, precum şi pentru infractiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, prevăzute în Codul penal, savirsite de personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol siguranţa navei sau a navigatiei. (2) În cazurile prevăzute la lit. a), b) şi c), cercetarea penala se efectueaza în mod obligatoriu de organele speciale acolo prevăzute.------------Literele a) şi d) ale alin. (1) al art. 208 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa procurorului în faza urmaririi + Articolul 209 (1) Procurorul supraveghează urmarirea penala; în exercitarea acestei atribuţii procurorii conduc şi controlează nemijlocit activitatea de cercetare penala a politiei judiciare şi a altor organe de cercetare speciale. (2) Procurorul poate să efectueze orice acte de urmărire penala în cauzele pe care le supraveghează. (3) Urmarirea penala se efectueaza, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 155-173, 174-177, 179, 189 alin. 3-5, art. 190, 191, art. 211 alin. 4, art. 212, 236, 236^1, 239, 239^1, 250, 252, 254, 255, 257, 265, 266, 267, 267^1, 268, 273-276, 279^1, 280, 280^1, 302^2, 317, 323 şi 356-361 din Codul penal, în cazurile aratate în art. 27 pct. 1 lit. b)-e), art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi c) şi pct. 5, art. 28^2 pct. 1 lit. b) şi art. 29 pct. 1 din prezentul cod, în cazul infracţiunilor împotriva protectiei muncii, precum şi în cazul altor infractiuni date prin lege în competenţa sa. (4) Este competent să efectueze urmarirea penala, în cazurile prevăzute în alineatul precedent, şi sa exercite supravegherea asupra activităţii de cercetare penala procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judeca în prima instanţa cauza. (5) Atunci când urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul este supus confirmarii prim-procurorului parchetului, iar când urmarirea este facuta de acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior. Când urmarirea penala este efectuata de un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, rechizitoriul este supus confirmarii procurorului-sef de secţie, iar când urmarirea penala este efectuata de acesta, confirmarea se face de către procurorul general al acestui parchet. (6) Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot îndeplini oricare dintre atribuţiile procurorilor din parchetele ierarhic inferioare, pot infirma actele şi masurile acestora, dacă sunt contrare legii, şi pot prelua, în vederea efectuării urmaririi penale, cauze de competenţa acestora, din dispoziţia conducătorului parchetului ierarhic superior.-------------Alin. (3) al art. 209 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Alin. (3) al art. 209 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002.Alin. (1) şi (3) ale art. 209 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5) al art. 209 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (6) al art. 209 a fost introdus de articolul unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 30 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 909 din 6 octombrie 2004.Verificarea competentei + Articolul 210Organul de urmărire penala sesizat potrivit art. 221 este dator să-şi verifice competenţa.Dacă organul de cercetare penala constata că nu este competent a efectua cercetarea, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizarii organului competent.Extinderea competentei teritoriale + Articolul 211Când anumite acte de cercetare penala trebuie să fie efectuate în afara circumscriptiei în care se face cercetarea, organul de cercetare penala poate să le efectueze el insusi sau sa dispună efectuarea lor prin comisie rogatorie ori delegare.În cazul în care organul de cercetare penala înţelege sa procedeze el insusi la efectuarea actelor, instiinteaza în prealabil despre aceasta organul corespunzător din raza teritoriala în care va efectua aceste acte.În cuprinsul aceleiasi localităţi, organul de cercetare penala efectueaza toate actele de cercetare, chiar dacă unele dintre acestea trebuie indeplinite în afara razei sale teritoriale, cu respectarea dispozitiei din alineatul precedent. + Articolul 212Abrogat.Cazuri urgente + Articolul 213Organul de cercetare penala este obligat să efectueze actele de cercetare ce nu sufera aminare, chiar dacă acestea privesc o cauza care nu este de competenţa lui. Lucrarile efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, prin procurorul care exercită supravegherea activităţii organului ce le-a efectuat, procurorului competent.Actele incheiate de unele organe de constatare + Articolul 214 (1) Sunt obligate sa procedeze la luarea de declaratii de la faptuitor şi de la martorii care au fost de faţa la savirsirea unei infractiuni şi sa intocmeasca proces-verbal despre imprejurarile concrete ale savirsirii acesteia: a) organele inspecţiilor de stat, alte organe de stat, precum şi ale unităţilor la care se referă art. 145 din Codul penal, pentru infractiunile care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a caror respectare o controlează potrivit legii; b) organele de control şi cele de conducere ale administraţiei publice, ale altor unităţi la care se referă art. 145 din Codul penal, pentru infractiunile savirsite în legătură cu serviciul de cei aflati în subordine ori sub controlul lor. c) ofiterii şi subofiterii din cadrul Jandarmeriei Române pentru infractiunile constatate pe timpul executarii misiunilor specifice. (2) Organele aratate mai sus au dreptul sa retina corpurile delicte, sa procedeze la evaluarea pagubelor, precum şi să efectueze orice alte acte, când legea prevede aceasta. (3) Actele incheiate se inainteaza procurorului în cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce constituie infractiune, afară de cazul când legea dispune altfel. (4) În caz de infractiuni flagrante, aceleasi organe au obligaţia sa inainteze de îndată procurorului pe faptuitor, împreună cu lucrarile efectuate şi cu mijloacele materiale de proba. (5) Procesele-verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.------------Litera c) a alin. (1) a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Actele incheiate de comandantii de nave şi aeronave, precum şi de agentii de politie de frontieră + Articolul 215Oblibaţiile şi drepturile prevăzute în art. 214 alin. 1 şi 2 le au şi urmatoarele organe: a) comandantii de nave şi aeronave pentru infractiunile savirsite pe acestea, pe timpul cit navele şi aeronavele pe care le comanda se afla în afara porturilor sau aeroporturilor; b) agentii de politie de frontieră, pentru infractiunile de frontieră.Organele de mai sus pot efectua perchezitii corporale asupra făptuitorului şi pot verifica lucrurile pe care acesta le are cu sine.De asemenea, organele de mai sus pot prinde pe faptuitor, în care caz îl predau de îndată procurorului sau organului de cercetare penala, împreună cu lucrarile efectuate şi cu mijloacele materiale de proba.În celelalte cazuri, lucrarile efectuate se inainteaza organului de cercetare penala competent, în cel mult 5 zile de la prima constatare efectuata, împreună cu mijloacele materiale de proba.Când infractiunea a fost savirsita pe o nava sau aeronava, termenele de mai sus curg de la ancorarea navei ori aterizarea aeronavei pe teritoriul român.Procesele-verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.------------Denumirea marginala şi litera b) a alin. 1 ale art. 215 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Capitolul 3 SUPRAVEGHEREA EXERCITATA DE PROCUROR IN ACTIVITATEA DE URMARIRE PENALAObiectul supravegherii + Articolul 216Procurorul, în exercitarea supravegherii respectarii legii în activitatea de urmărire penala, vegheaza ca orice infractiune să fie descoperita, orice infractor să fie tras la raspundere penala şi ca nici o persoană sa nu fie urmarita penal fără sa existe indicii temeinice ca a savirsit o faptă prevăzută de legea penala.De asemenea, procurorul vegheaza ca nici o persoană sa nu fie retinuta sau arestata, decit în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.În exercitarea activităţii de supraveghere, procurorul ia masurile necesare sau da dispozitii organelor de cercetare penala ca sa ia asemenea măsuri.Procurorul ia măsuri şi da dispozitii în scris şi motivat.Trecerea cauzei de la un organ la altul + Articolul 217Procurorul poate să dispună, după necesitate, ca intr-o cauza în care cercetarea penala trebuie efectuata de un anumit organ de cercetare, să fie efectuata de un alt asemenea organ.Preluarea unei cauze de către un organ de cercetare penala ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercită supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penala care preia cauza şi după incunostintarea procurorului care exercită supravegherea acesteia.În cauzele preluate de către un organ de cercetare penala central, supravegherea se exercită de către un procuror din Parchetul General de pe linga Curtea Suprema de Justiţie.În cauzele în care urmarirea penala se efectueaza de către procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penala să fie efectuate de către organele politiei.Modalităţi de exercitare a supravegherii + Articolul 218 (1) Procurorul conduce şi controlează nemijlocit activitatea de cercetare penala a politiei judiciare şi a altor organe de cercetare speciale şi supraveghează ca actele de urmărire penala să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale. (2) Organele de cercetare penala sunt obligate sa incunostiinteze de îndată pe procuror despre infractiunile de care au luat cunoştinţa. (3) Procurorul poate să asiste la efectuarea oricărui act de cercetare penala sau sa-l efectueze personal. Procurorul poate să ceara spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penala, care este obligat sa-l trimita, cu toate actele, materialele şi datele privitoare la fapte care formeaza obiectul cercetării.-----------Alin. (1) al art. 218 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Dispozitii date de procuror + Articolul 219 (1) Procurorul poate să dea dispozitii cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penala. În cazul organelor de cercetare ale politiei judiciare, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot să le dea indrumari sau dispozitii privind cercetarea penala, procurorul fiind singurul competent în acest sens. (2) Dispozitiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penala. Dacă acest organ are de facut obiectii, poate sesiza pe prim-procurorul parchetului sau, când dispozitiile sunt date de acesta, pe procurorul ierarhic superior, fără a intrerupe executarea lor. În termen de 3 zile de la sesizare prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior este obligat să se pronunte. (3) În cazul neindeplinirii sau al indeplinirii în mod defectuos, de către organul de cercetare penala, a dispoziţiilor date de procuror, acesta va sesiza conducatorul organului de cercetare penala, care are obligaţia ca în termen de 3 zile de la sesizare sa comunice procurorului masurile dispuse.-----------Alin. (1) al art. 219 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 219 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Infirmarea actelor sau masurilor procesuale nelegale + Articolul 220Când procurorul constata ca un act sau o măsura procesuala a organului de urmărire penala nu este data cu respectarea dispoziţiilor legale, o infirma motivat. + Capitolul 4 EFECTUAREA URMARIRII PENALE + Secţiunea I Sesizarea organelor de urmărire penalaModurile de sesizare + Articolul 221Organul de urmărire penala este sesizat prin plingere sau denunt, ori se sesizeaza din oficiu când afla pe orice alta cale ca s-a savirsit o infractiune.Când, potrivit legii, punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plingerea prealabila ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevăzut de lege, urmarirea penala nu poate începe în lipsa acestora.De asemenea, urmarirea penala nu poate începe fără exprimarea dorintei guvernului strain în cazul infractiunii prevăzute în art. 171 din Codul penal.Când prin savirsirea unei infractiuni s-a produs o paguba uneia din unitatile la care se referă art. 145 din Codul penal, unitatea pagubita este obligata sa sesizeze de îndată organul de urmărire penala, să prezinte situaţii explicative cu privire la intinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuita şi să se constituie parte civila.Plingerea + Articolul 222 (1) Plangerea este incunostintarea facuta de o persoană fizica sau de o persoană juridica, referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune. (2) Plingerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul plingerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de proba. (3) Plingerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura ramine atasata plingerii. (4) Plingerea facuta oral se consemneaza într-un proces-verbal de organul care o primeste. (5) Plingerea se poate face şi de către unul dintre soti pentru celalalt sot, sau de către copilul major pentru parinti. Persoana vatamata poate să declare că nu-şi insuseste plingerea. (6) Pentru persoana lipsita de capacitatea de exercitiu, plingerea se face de reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restrinsa poate face plingere cu incuviintarea persoanelor prevăzute de legea civila.------------Alin. (1) al art. 222 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Denuntul + Articolul 223 (1) Denuntul este incunostintarea facuta de către o persoană fizica sau de către o persoană juridica despre savarsirea unei infractiuni. (2) Denuntul trebuie să conţină aceleasi date ca şi plingerea. (3) Denuntul scris trebuie să fie semnat de denuntator, iar în cazul denuntului oral, acesta se consemneaza într-un proces-verbal de către organul în faţa caruia a fost facut. (4) Abrogat.------------Alin. (4) al art. 223 a fost introdus de LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001*) publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 807 din 17 decembrie 2001.*) LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.Alin. (1) al art. 223 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (4) al art. 223 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Acte premergatoare + Articolul 224în vederea începerii urmaririi penale, organul de urmărire penala poate efectua acte premergatoare.De asemenea, în vederea stringerii datelor necesare organelor de urmărire penala pentru începerea urmaririi penale, pot efectua acte premergatoare şi lucratorii operativi din Ministerul de Interne, precum şi din celelalte organe de stat cu atribuţii în domeniul sigurantei naţionale, anume desemnaţi în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei naţionale.Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba.Actele premergatoare efectuate de investigatorii sub acoperire + Articolul 224^1În cazul în care exista indicii temeinice şi concrete ca s-a savarsit sau ca se pregăteşte savarsirea unei infractiuni contra sigurantei naţionale prevăzute în Codul penal şi în legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante şi de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, sau a unei infractiuni prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sanctionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, ori a unei alte infractiuni grave care nu poate fi descoperita sau ai carei faptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, pot fi folositi, în vederea strangerii datelor privind existenta infractiunii şi identificarea persoanelor faţă de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune, investigatori sub o alta identitate decat cea reala.Investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi din Ministerul de Interne, precum şi din organele de stat care desfăşoară, potrivit legii, activităţi de informaţii pentru realizarea sigurantei naţionale, anume desemnaţi în acest scop, şi pot fi folositi numai pe o perioadă determinata, în condiţiile prevăzute în art. 224^2 şi 224^3.Investigatorul sub acoperire culege date şi informaţii în baza autorizatiei emise potrivit dispoziţiilor prevăzute în art. 224^2, pe care le pune, în totalitate, la dispoziţia organului de urmărire penala.-----------Art. 224^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire + Articolul 224^2Persoanele prevăzute în art. 224^1 pot efectua investigatii numai cu autorizarea motivata a procurorului desemnat de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.Autorizarea este data prin ordonanţa motivata, pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate. Fiecare prelungire nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totala a autorizarii, în aceeasi cauza şi cu privire la aceeasi persoana, nu poate depăşi un an.În cererea de autorizare adresata procurorului se vor menţiona datele şi indiciile privitoare la faptele şi persoanele faţă de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune, precum şi perioada pentru care se cere autorizarea.Ordonanţa procurorului prin care se autorizeaza folosirea investigatorului sub acoperire trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 203, urmatoarele: a) indiciile temeinice şi concrete care justifica măsura şi motivele pentru care măsura este necesară; b) activităţile pe care le poate desfăşura investigatorul sub acoperire; c) persoanele faţă de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune; d) identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmeaza sa desfasoare activităţile autorizate; e) perioada pentru care se da autorizarea; f) alte menţiuni prevăzute de lege.În cazuri urgente şi temeinic justificate se poate solicita autorizarea şi a altor activităţi decat cele pentru care exista autorizare, procurorul urmand să se pronunte de îndată.------------Art. 224^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Folosirea datelor obtinute de investigatorii sub acoperire + Articolul 224^3Datele şi informaţiile obtinute de investigatorul sub acoperire pot fi folosite numai în cauza penala şi în legătură cu persoanele la care se referă autorizatia emisa de procuror.Aceste date şi informaţii vor putea fi folosite şi în alte cauze sau în legătură cu alte persoane, dacă sunt concludente şi utile.------------Art. 224^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Măsuri de protecţie a investigatorilor sub acoperire + Articolul 224^4Identitatea reala a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvaluita în timpul ori după terminarea actiunii acestora.Procurorul competent sa autorizeze folosirea unui investigator sub acoperire are dreptul să-i cunoasca adevarata identitate, cu respectarea secretului profesional.------------Art. 224^4 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Sesizarea la cererea organului competent + Articolul 225Când legea prevede că începerea urmaririi penale nu poate avea loc fără o sesizare speciala, aceasta trebuie facuta în scris şi semnata de către organul competent. În actul de sesizare trebuie să se arate în mod corespunzător datele prevăzute în art. 222 alin 2.Unele dispozitii privind urmarirea penala pentru militari + Articolul 226Pentru infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 331-336, 348, 353 şi 354, urmarirea penala poate începe numai la sesizarea comandantului.Pentru celelalte infractiuni savirsite de militari, organul de urmărire penala procedeaza potrivit regulilor obisnuite, informind pe comandant de îndată ce a inceput urmarirea penala.Sesizari facute de persoane cu functii de conducere şi de alti functionari + Articolul 227 (1) Orice persoană cu functie de conducere intr-o unitate la care se referă art. 145 din Codul penal sau cu atribuţii de control, care a luat cunoştinţa de savirsirea unei infractiuni în acea unitate, este obligata sa sesizeze de îndată pe procuror sau organul de cercetare penala şi sa ia măsuri sa nu dispara urmele infractiunii, corpurile delicte şi orice alte mijloace de proba. (2) Oblibaţiile prevăzute în alin. 1 revin şi oricărui functionar care a luat cunoştinţa despre savarsirea unei infractiuni în legătură cu serviciul în cadrul caruia îşi indeplineste sarcinile.------------Denumirea marginala şi alin. (2) ale art. 227 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea II Desfăşurarea urmaririi penaleÎnceperea urmaririi penale + Articolul 228 (1) Organul de urmărire penala sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezolutie începerea urmaririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de impiedicare a punerii în miscare a actiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b^1). (2) În cazul aratat în art. 10 lit b^1), organul de urmărire penala inainteaza dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmărire penala. (3) Când organul de urmărire penala se sesizeaza din oficiu, incheie un proces-verbal care constituie actul de incepere a urmaririi penale.(3^1) Rezolutia şi procesul-verbal de incepere a urmaririi penale, emise de organul de cercetare penala, se supun confirmarii motivate a procurorului care exercită supravegherea activităţii de cercetare penala, în termen de cel mult 48 de ore de la data începerii urmaririi penale, organele de cercetare penala fiind obligate să prezinte totodata şi dosarul cauzei. (4) Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate după primirea plingerii sau denuntului rezultă vreunul din cazurile de impiedicare a punerii în miscare a actiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b^1), organul de urmărire penala inainteaza procurorului actele incheiate cu propunerea de a nu se începe urmarirea penala. (5) Dacă procurorul constata că nu sunt intrunite condiţiile aratate în alin. 4, restituie actele organului de urmărire penala, fie pentru completarea actelor premergatoare, fie pentru începerea urmaririi penale. (6) În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin rezolutie motivata. Copie de pe rezolutie se comunică persoanei care a facut sesizarea, precum şi, după caz, persoanei faţă de care s-au efectuat acte premergatoare.(6^1) Împotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale se poate face plangere la instanţa de judecată, potrivit art. 278^1 şi urmatoarele. (7) Dacă ulterior se constată că nu a exista sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia propunerea de a nu se începe urmarirea penala, procurorul infirma rezolutia şi restituie actele organului de urmărire, dispunind începerea urmaririi penale.------------Alin. (3^1) al art. 228 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5) al art. 228 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (6^1) al art. 228 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (6) al art. 228 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 480 din 8 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.088 din 23 noiembrie 2004.Invinuitul + Articolul 229Persoana faţă de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit cit timp nu a fost pusa în miscare actiunea penala împotriva sa.Scoaterea de sub urmărire când fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni + Articolul 230Procurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanţa scoaterea de sub urmărire penala şi instiinteaza despre aceasta, când este cazul, persoana care a facut sesizarea.Restituirea dosarului pentru continuarea cercetării penale + Articolul 231Dacă procurorul, sesizat potrivit dispoziţiilor art. 228 alin. 2, constata că nu este cazul sa scoata de sub urmărire, restituie dosarul organului de cercetare penala pentru continuarea cercetării penale.Restituirea dosarului pentru începerea sau continuarea cercetării penale + Articolul 232Dacă procurorul i-a restituit, în temeiul art. 228 alin. 5 sau al art. 231, actele şi dosarul, organul de urmărire penala continua efectuarea actelor premergatoare sau, după caz, începe ori continua urmarirea penala, procedand la efectuarea acestora, potrivit legii, şi ţinând seama de imprejurarile speciale ale fiecarei cauze.-----------Art. 232 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Arestarea preventiva a invinuitului + Articolul 233În cursul efectuării cercetării penale, dacă organul de cercetare considera ca sunt intrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a invinuitului, face propuneri în acest sens şi le inainteaza procurorului.Dacă procurorul, după ce examineaza dosarul cauzei, constata ca este cazul să se ia măsura arestarii preventive a invinuitului, procedeaza potrivit art. 146.------------Art. 233 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Propuneri facute de organul de cercetare penala + Articolul 234 (1) Dacă organul de cercetare penala considera ca sunt temeiuri pentru punerea în miscare a actiunii penale, face propuneri în acest sens, pe care le inainteaza procurorului. (2) Organul de cercetare penala, dacă considera ca sunt intrunite şi condiţiile prevăzute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procedeaza în acelasi mod.------------Alin. (2) al art. 234 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Punerea în miscare a actiunii penale prin ordonanţa + Articolul 235Procurorul se pronunţă asupra punerii în miscare a actiunii penale după examinarea dosarului.Dacă procurorul este de acord cu propunerea, pune în miscare actiunea penala prin ordonanţa.Ordonanţa de punere în miscare a actiunii penale trebuie să cuprindă, pe linga menţiunile aratate în art. 203, date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este invinuit şi incadrarea juridica a acesteia.Arestarea preventiva a inculpatului + Articolul 236Procurorul sesizat potrivit art. 234, dacă pune în miscare actiunea penala şi dacă apreciaza ca sunt intrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procedeaza potrivit art. 149^1.------------Art. 236 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Continuarea cercetării şi ascultarea inculpatului + Articolul 237 (1) După aducerea la indeplinire a dispoziţiilor art. 233-236, procurorul, dacă este cazul, dispune continuarea cercetării penale. Organul de cercetare penala continua efectuarea actelor de cercetare, fiind obligat să respecte şi dispozitiile date de procuror. (2) Dacă procurorul a pus în miscare actiunea penala, organul de cercetare penala îl cheama pe inculpat, îi comunică fapta pentru care este invinuit şi îi da explicatii cu privire la drepturile şi oblibaţiile pe care le are. Atunci când inculpatul nu locuieste în tara, organul de cercetare penala va tine seama, la fixarea termenului de prezentare în faţa acestuia, de reglementarile speciale privind asistenţa judiciara internationala în materie penala. (3) Organul de cercetare penala pune în vedere inculpatului aflat în stare de libertate ca este obligat să se prezinte la toate chemarile ce i se vor face în cursul procesului penal şi ca are indatorirea sa comunice orice schimbare de adresa. (4) Organul de cercetare penala va continua urmarirea şi fără a-l asculta pe inculpat, când acesta este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieste în tara.------------Alin. (2) al art. 237 a fost completat de LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001*) publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 807 din 17 decembrie 2001.*) LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.Alin. (2) al art. 237 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Extinderea cercetării penale + Articolul 238Organul de cercetare penala, dacă constata fapte noi în sarcina invinuitului sau inculpatului ori împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus începerea urmaririi penale ori s-a pus în miscare actiunea penala sau date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la savarsirea acelei fapte, este obligat sa faca propuneri procurorului pentru extinderea cercetarilor penale sau schimbarea încadrării juridice. Propunerile se inainteaza în cel mult 3 zile de la data constatarii faptelor, imprejurarilor sau persoanelor noi. Procurorul va decide, prin ordonanţa, în cel mult 5 zile.------------Art. 238 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea III Suspendarea urmaririi penaleCazuri de suspendare + Articolul 239 (1) În cazul când se constata printr-o expertiza medico-legala ca invinuitul sau inculpatul sufera de o boala grava, care îl împiedica sa ia parte la procesul penal, organul de cercetare penala inainteaza procurorului propunerile sale împreună cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmaririi penale. (2) Procurorul se pronunţă asupra suspendarii prin ordonanţa.-------------Alin. (1) al art. 239 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Ordonanţa de suspendare + Articolul 240 (1) Ordonanţa trebuie să cuprindă, pe linga menţiunile aratate în art. 203, datele privitoare la persoana invinuitului sau inculpatului, fapta de care este invinuit, cauzele care au determinat suspendarea şi masurile luate în vederea insanatosirii invinuitului sau inculpatului. (2) Măsura suspendarii se comunică părţii civile. După comunicare, dosarul se restituie organului de cercetare penala.------------Alin. (2) al art. 240 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Sarcina organului de cercetare în timpul suspendarii + Articolul 241În timpul cit urmarirea este suspendata, organul de cercetare penala continua să efectueze toate actele a caror indeplinire nu este împiedicată de situaţia invinuitului sau inculpatului.Organul de cercetare penala este obligat să se intereseze periodic dacă mai subzista cauza care a determinat suspendarea urmaririi penale. + Secţiunea IV Încetarea urmaririi penaleCazuri de incetare + Articolul 242Încetarea urmaririi penale are loc când se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-h) şi j) şi exista invinuit sau inculpat în cauza.Dacă în aceeasi cauza sunt mai mulţi invinuiti sau inculpaţi ori dacă mai multe fapte fac obiectul aceleiasi cauze, încetarea urmaririi se face numai cu privire la invinuitii sau inculpatii, ori la faptele pentru care exista cazul de incetare a urmaririi.Procedura încetării + Articolul 243 (1) Organul de cercetare penala, când constata existenta vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)- h) şi j), inainteaza procurorului dosarul împreună cu propuneri de incetare a urmaririi penale. (2) Procurorul se pronunţă asupra încetării urmaririi penale prin ordonanţa, dispunind potrivit art. 11 pct. 1 lit. c). În cazul în care nu s-a pus în miscare actiunea penala, încetarea urmaririi penale se pronunţă prin rezolutie motivata. (3) Atunci când cazul de incetare a urmaririi penale priveste un invinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie să se pronunte asupra încetării urmaririi penale în aceeasi zi în care a primit propunerea de incetare de la organul de cercetare penala. Dacă procurorul a dispus încetarea urmaririi penale, trebuie să ceara de îndată instanţei revocarea masurii arestarii preventive. În termen de 24 de ore de la primirea de la procuror a dosarului împreună cu un referat în care se menţionează cazul sau cazurile de incetare a urmaririi penale constatate, instanţa dispune, prin încheiere, revocarea masurii şi punerea de îndată în libertate a invinuitului sau inculpatului şi restituie dosarul procurorului, în acelasi termen, împreună cu o copie a incheierii.-----------Alin. (3) al art. 243 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Ordonanţa de incetare a urmaririi penale + Articolul 244Ordonanţa de incetare a urmaririi penale trebuie să cuprindă pe linga menţiunile aratate în art. 203, datele privind persoana şi fapta la care se referă încetarea, precum şi aratarea temeiurilor de fapt şi de drept pe baza cărora se dispune încetarea urmaririi penale.Dispozitii complimentare ale ordonantei + Articolul 245 (1) Prin ordonanţa de incetare a urmaririi penale se dispune totodata asupra: a) revocarii masurilor asiguratorii luate în vederea executarii pedepsei amenzii; b) confiscarii lucrurilor care potrivit art. 118 din Codul penal sunt supuse confiscarii speciale şi restituirii celorlalte. (2) Dacă proprietatea corpurilor delicte şi a celorlalte obiecte care au servit ca mijloace materiale de proba este contestata, ele sunt pastrate de organul de cercetare penala până la hotărârea instanţei civile; c) masurilor asiguratorii privind reparatiile civile şi a restabilirii situaţiei anterioare savirsirii infractiunii.În cazul în care s-a dispus menţinerea masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, aceste măsuri se vor considera desfiinţate, dacă persoana vatamata nu introduce actiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la comunicarea încetării urmaririi penale; d) cheltuielilor judiciare, stabilind cuantumul acestora, cine trebuie să le suporte şi ordonând incasarea lor; e) restituirii cautiunii în cazurile prevăzute de lege.Dacă în cursul urmaririi penale s-a luat vreuna din masurile de siguranţă aratate în art. 162, se va face menţiune despre aceasta. (3) În cazul în care încetarea urmaririi penale priveste un invinuit sau inculpat arestat, în ordonanţa se va face menţiune şi cu privire la revocarea arestarii preventive dispusa de instanţa, potrivit art. 243 alin. 3.-----------Litera a) a alin. (1) al art. 245 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 245 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Instiintarea despre încetarea urmaririi penale + Articolul 246 (1) Copie de pe ordonanţa sau rezolutia prin care procurorul dispune încetarea urmaririi penale se comunică persoanei care a facut sesizarea, invinuitului sau inculpatului şi, după caz, altor persoane interesate. (2) În cazul când invinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, procurorul instiinteaza prin adresa administratia locului de detinere, cu dispoziţia de a pune îndată în libertate pe invinuit sau inculpat.-----------Alin. (2) al art. 246 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 246 a fost modificat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 480 din 8 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.088 din 23 noiembrie 2004. + Articolul 247Abrogat.Restituirea dosarului şi continuarea cercetării penale + Articolul 248Procurorul, dacă constata că nu este cazul sa dispună încetarea sau când a dispus încetarea parţial, restituie dosarul organului de cercetare penala, cu dispoziţia de a continua cercetarea. + Secţiunea V Scoaterea de sub urmarirea penalaCazurile şi procedura scoaterii de sub urmărire + Articolul 249Scoaterea de sub urmarirea penala are loc când se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e) şi exista invinuit sau inculpat în cauza.Dispozitiile art. 242-246 şi 248 se aplică în mod corespunzător şi în procedura scoaterii de sub urmărire.În cazul prevăzut în art. 10 lit. b^1) procurorul se pronunţă prin ordonanţa.Punerea în executare a ordonantei prin care s-a aplicat o sanctiune cu caracter administrativ + Articolul 249^1 (1) În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmarirea penala în temeiul art. 10 lit. b^1), executarea mustrarii sau mustrarii cu avertisment, prevăzute în art. 91 din Codul penal, aplicate de procuror, se face potrivit art. 487, care se aplică în mod corespunzător. (2) Executarea sanctiunii cu caracter administrativ a amenzii se efectueaza potrivit art. 442 şi 443. (3) Împotriva ordonantei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b^1) se poate face plangere în termen de 20 de zile de la instiintarea prevăzută în art. 246. (4) Punerea în executare a ordonantei prin care s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii se face după expirarea termenului prevăzut în alin. 3, iar dacă s-a facut plingere şi a fost respinsa, după respingerea acesteia.-----------Alin. (3) al art. 249^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea VI Procedura prezentarii materialului de urmărire penalaPrezentarea materialului + Articolul 250După punerea în miscare a actiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de cercetare penala cheama pe inculpat în faţa sa şi: a) îi pune în vedere ca are dreptul de a lua cunoştinţa de materialul de urmărire penala, aratindu-i şi incadrarea juridica a faptei savirsite; b) îi asigura posibilitatea de a lua de îndată cunoştinţa de material. Dacă inculpatul nu poate să citeasca, organul de cercetare penala îi citeşte materialul; c) îl intreaba, după ce a luat cunoştinţa de materialul de urmărire penala, dacă are de formulat cereri noi sau dacă voieste sa faca declaratii suplimentare.Procesul-verbal de prezentare a materialului + Articolul 251Despre aducerea la indeplinire a dispoziţiilor prevăzute în art. 250 organul de cercetare penala întocmeşte proces-verbal, în care consemneaza şi declaratiile, cererile şi raspunsurile inculpatului.Cereri noi formulate de inculpat + Articolul 252Dacă inculpatul a formulat cereri noi în legătură cu urmarirea penala, organul de cercetare penala le examineaza de îndată şi dispune prin ordonanţa admiterea sau respingerea lor.Organul de cercetare dispune prin aceeasi ordonanţa completarea cercetării penale, atunci când din declaratiile suplimentare sau din raspunsurile inculpatului rezultă necesitatea completarii.Prezentarea din nou a materialului de urmărire penala + Articolul 253Organul de cercetare penala este obligat sa procedeze din nou la prezentarea materialului, dacă a efectuat noi acte de cercetare penala, sau dacă constata ca trebuie să fie schimbata incadrarea juridica a faptei.Cazuri de neprezentare a materialului + Articolul 254 (1) Când prezentarea materialului nu a fost posibila din cauza ca inculpatul este disparut sau s-a sustras de la chemarea inaintea organului de cercetare penala, în referatul care se întocmeşte potrivit art. 259 se arata imprejurarile concrete din care rezultă cauza impiedicarii. (2) Dacă până la inaintarea dosarului la procuror inculpatul se prezinta, este prins ori adus, se procedeaza la prezentarea materialului de urmărire penala.-----------Alin. (1) al art. 254 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea VII Terminarea urmaririi penale 1. Urmărire fără punerea în miscare a actiunii penaleAscultarea invinuitului înainte de terminarea cercetării + Articolul 255În cauzele în care nu a fost pusa în miscarea actiunea penala, organul de cercetare, după efectuarea actelor de cercetare penala potrivit art. 232, dacă exista invinuit în cauza şi constata ca împotriva acestuia sunt suficiente probe, procedeaza la o noua ascultare a invinuitului, aducindu-i la cunoştinţa invinuirea şi intrebindu-l dacă are noi mijloace de aparare.Dacă invinuitul nu a propus noi probe sau propunerea sa nu a fost gasita temeinica ori dacă cercetarea a fost completata potrivit propunerilor facute, cercetarea se considera terminata.Inaintarea dosarului privind pe invinuit + Articolul 256De îndată ce cercetarea penala este terminata, organul de cercetare inainteaza dosarul procurorului cu un referat, în care consemneaza rezultatul cercetării, spre a se decide potrivit art. 262. Referatul va cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute în art. 259-260.Prezentarea materialului de către procuror + Articolul 257Procurorul, primind dosarul, îl cheama pe invinuit şi îi prezinta materialul de urmărire penala potrivit dispoziţiilor art. 250 şi urmatoarele, care se aplică în mod corespunzător.------------Art. 257 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. 2. Urmărire cu actiunea penala pusa în miscareInaintarea dosarului privind pe inculpat + Articolul 258În cauzele în care actiunea penala a fost pusa în miscare, după completarea cercetării şi după indeplinirea dispoziţiilor privitoare la prezentarea materialului de urmărire penala, cercetarea penala se considera terminata. Organul de cercetare penala inainteaza de îndată procurorului dosarul cauzei insotit de un referat.------------Art. 258 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Cuprinsul referatului întocmit de organul de cercetare penala + Articolul 259Referatul întocmit de organul de cercetare penala trebuie să se limiteze la fapta care a format obiectul punerii în miscare a actiunii penale, la persoana inculpatului şi la ultima încadrare juridica data faptei.Referatul trebuie să cuprindă fapta retinuta în sarcina inculpatului, probele administrate şi incadrarea juridica.Când urmarirea penala priveste mai multe fapte sau mai mulţi inculpaţi, referatul trebuie să cuprindă menţiunile aratate în alineatul precedent cu privire la toate faptele şi la toţi inculpatii şi, dacă este cazul, trebuie să se arate pentru care fapte ori faptuitori s-a incetat urmarirea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire ori s-a suspendat urmarirea penala.Date suplimentare + Articolul 260Referatul trebuie să cuprindă date suplimentare privitoare la: a) mijloacele materiale de proba şi masurile luate referitor la ele în cursul cercetării penale, precum şi locul unde se afla; b) masurile asiguratorii privind reparatiile civile sau executarea pedepsei amenzii, luate în cursul cercetării penale; c) cheltuielile judiciare. + Capitolul 5 TRIMITEREA IN JUDECATAVerificarea lucrărilor urmaririi penale + Articolul 261Procurorul este obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penala potrivit art. 256 sau 258 sa procedeze la verificarea lucrărilor urmaririi penale şi să se pronunte asupra acestora.Procurorul procedeaza la prezentarea materialului de urmărire penala în situaţiile prevăzute în art. 254 alin. 1, dacă inculpatul se prezinta, este prins sau adus după inaintarea dosarului la procuratura.Rezolvarea cauzelor în care sunt arestati se face de urgenta şi cu precadere.Rezolvarea cauzelor + Articolul 262Dacă procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa, existind probele necesare şi legal administrate, procedeaza, după caz, astfel:1. când din materialul de urmărire penala rezultă ca fapta exista, ca a fost savirsita de invinuit sau de inculpat şi ca acesta raspunde penal: a) dacă actiunea penala nu a fost pusa în miscare în cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care pune în miscare actiunea penala şi dispune trimiterea în judecata; b) dacă actiunea penala a fost pusa în miscare în cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecata;2. da ordonanţa prin care: a) claseaza, scoate de sub urmărire sau inceteaza urmarirea penala potrivit dispoziţiilor art. 11.Dacă procurorul dispune scoaterea de sub urmărire în temeiul art. 10 lit. b^1), face aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal; b) suspenda urmarirea penala, atunci când constata existenta unei cauze de suspendare a urmaririi.Cuprinsul rechizitoriului + Articolul 263Rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala şi trebuie să cuprindă, pe linga menţiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta în sarcina sa, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea, măsura preventiva luata şi durata acesteia, precum şi dispoziţia de trimitere în judecata.În rechizitoriu se arata de asemenea numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţa, cu indicarea calităţii lor în proces şi locul unde urmeaza a fi citate.În cazul când urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul trebuie să cuprindă şi datele suplimentare prevăzute în art. 260.Procurorul întocmeşte un singur rechizitoriu chiar dacă lucrarile urmaririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulţi invinuiti sau inculpaţi şi chiar dacă se dau acestora rezolvari diferite, potrivit art. 262.Actul de sesizare a instanţei + Articolul 264Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanţei de judecată.Rechizitoriul dat de procurorul de la un parchet ierarhic superior celui corespunzător instanţei competente sa judece cauza în fond este supus confirmarii procurorului de la parchetul corespunzător acestei instante.Sesizarea instanţei de judecată se face de către procurorul care a dat sau, după caz, a confirmat rechizitoriul potrivit alineatului precedent.În termen de 24 de ore de la darea sau, după caz, confirmarea rechizitoriului, procurorul inainteaza instanţei comp
| EMITENT |
----------*) Textul initial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 30 aprilie 1997. Aceasta este forma actualizata de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamt, până la data de 23 decembrie 2004, cu modificările şi completările aduse de: ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 207 din 15 noiembrie 2000; LEGEA nr. 296 din 7 iunie 2001; LEGEA nr. 456 din 18 iulie 2001; LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001; LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001; LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002; LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003; DECIZIA nr. 100 din 9 martie 2004; LEGEA nr. 159 din 14 mai 2004; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 55 din 25 iunie 2004; LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 30 septembrie 2004; LEGEA nr. 480 din 8 noiembrie 2004; DECIZIA nr. 482 din 9 noiembrie 2004; LEGEA nr. 576 din 14 decembrie 2004.**) Codul de procedură penala a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 145-146 din 12 noiembrie 1968 şi a mai fost republicat în Buletinul Oficial nr. 58-59 din 26 aprilie 1973, în temeiul art. 3 din Legea nr. 7/1973, publicată în Buletinul Oficial nr. 49 din 6 aprilie 1973; republicat în M. Of., Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, în temeiul art. IV din Legea nr. 141/1996, publicată în M. Of. Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996. + Partea GENERALĂ + Titlul I REGULILE DE BAZA ŞI ACTIUNILE IN PROCESUL PENAL + Capitolul 1 SCOPUL ŞI REGULILE DE BAZA ALE PROCESULUI PENALScopul procesului penal + Articolul 1Procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoană care a savirsit o infractiune să fie pedepsita potrivit vinovatiei sale şi nici o persoană nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.Procesul penal trebuie să contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor şi libertatilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetatenilor în spiritul respectarii legilor.Legalitatea şi oficialitatea procesului penal + Articolul 2Procesul penal se desfăşoară atit în cursul urmaririi penale cit şi în cursul judecatii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.Actele necesare desfăşurării procesului penal se indeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.Aflarea adevarului + Articolul 3În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele şi imprejurarile cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.Rolul activ + Articolul 4Organele de urmărire penala şi instantele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal.Garantarea libertatii persoanei + Articolul 5 (1) În tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei. (2) Nici o persoană nu poate fi retinuta, arestata sau privată de libertate în alt mod şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrangere a libertatii decat în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. (3) Dacă cel împotriva caruia s-a luat măsura arestarii preventive sau s-a dispus internarea medicală ori o măsura de restrangere a libertatii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, în tot cursul procesului penal, să se adreseze instanţei competente, potrivit legii. (4) Orice persoană care a fost, în cursul procesului penal, privată de libertate sau careia i s-a restrans libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevăzute de lege. (5) În tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.-------------Alin. (2)-(4) ale art. 5 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Respectarea demnitatii umane + Articolul 5^1Orice persoană care se afla în curs de urmărire penala sau de judecată trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane. Supunerea acesteia la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsita prin lege.Prezumtia de nevinovatie + Articolul 5^2Orice persoană este considerata nevinovata până la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotărâre penala definitivă.-------------Art. 5^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Garantarea dreptului de aparare + Articolul 6 (1) Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal. (2) În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi sa administreze probele necesare în aparare. (3) Organele judiciare au obligaţia sa-l incunostinteze, de îndată şi mai înainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrarea juridica a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregatirii şi exercitarii apararii. (4) Orice parte are dreptul să fie asistată de aparator în tot cursul procesului penal. (5) Organele judiciare au obligaţia sa incunostiinteze pe invinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnindu-se aceasta în procesul-verbal de ascultare. În condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia măsuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu are aparator ales.-------------Alin. (3) al art. 6 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Limba în care se desfăşoară procesul penal + Articolul 7În procesul penal procedura judiciara se desfăşoară în limba română.În faţa organelor judiciare se asigura părţilor şi altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, actele procedurale intocmindu-se în limba română.-------------Art. 7 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Folosirea limbii oficiale prin interpret + Articolul 8Părţilor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigura, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoştinţa de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum şi dreptul de a pune concluzii în instanţa, prin interpret.-------------Art. 8 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Capitolul 2 ACTIUNEA PENALA ŞI ACTIUNEA CIVILA IN PROCESUL PENAL + Secţiunea I Actiunea penalaObiectul şi exercitarea actiunii penale + Articolul 9Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savirsit infractiuni.Actiunea penala se pune în miscare prin actul de inculpare prevăzut de lege.Actiunea penala se poate exercita în tot cursul procesului penal.Cazurile în care punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale este împiedicată + Articolul 10 (1) Actiunea penala nu poate fi pusa în miscare, iar când a fost pusa în miscare nu mai poate fi exercitata dacă: a) fapta nu exista; b) fapta nu este prevăzută de legea penala;b(1) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni; c) fapta nu a fost savirsita de invinuit sau de inculpat; d) faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii; e) exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei; f) lipseste plingerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în miscare a actiunii penale; g) a intervenit amnistia sau prescriptia ori decesul făptuitorului; h) a fost retrasa plingerea prealabila ori părţile s-au impacat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plingerii sau impacare părţilor inlatura raspunderea penala; i) s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;i^1) exista o cauza de nepedepsire prevăzută de lege; j) exista autoritatea de lucru judecat. Impiedicarea produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o alta încadrare juridica. (2) În cazul prevăzut la lit. f), actiunea poate fi pusa în miscarea ulterior în condiţii legale.-------------Litera i^1) a alin. (1) al art. 10 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Clasarea, scoaterea de sub urmărire, încetarea urmaririi penale, achitarea şi încetarea procesului penal. + Articolul 11Când se constata existenta vreunuia din cazurile prevăzute în art. 10:1. În cursul urmaririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penala sau din oficiu, dispune: a) clasarea, când nu exista invinuit în cauza; b) scoaterea de sub urmărire, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), când exista invinuit sau inculpat în cauza; c) încetarea urmaririi penale, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-h) şi j), când exista invinuit sau inculpat în cauza.2. În cursul judecatii instanţa pronunţă: a) achitarea în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e); b) încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-j).Sesizarea altor organe decit cele judiciare + Articolul 12În cazurile aratate în art. 10 lit. b), d) şi e), procurorul care dispune clasarea sau scoaterea de sub urmărire, ori instanţa de judecată care pronunţă achitarea, dacă apreciaza ca fapta ar putea atrage măsuri ori sancţiuni altele decit cele prevăzute de legea penala, sesizeaza organul competent.Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii prealabile ori de existenta a unei cauze de nepedepsire + Articolul 13 (1) În caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii prealabile, precum şi în cazul existentei unei cauze de nepedepsire, invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal. (2) Dacă se constata vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune scoaterea de sub urmărire, iar instanţa de judecată pronunţă achitarea. (3) Dacă nu se constata vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmaririi penale, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. i) şi i^1), iar instanţa de judecată pronunţă încetarea procesului penal.-------------Denumirea marginala şi alineatele (1) şi (3) ale art. 13 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea II Actiunea civilaObiectul şi exercitarea actiunii civile + Articolul 14 (1) Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente. (2) Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila. (3) Repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile: a) în natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaţiei anterioare savirsirii infractiunii, prin desfiintarea totala ori parţială a unui inscris şi prin orice alt mijloc de reparare; b) prin plata unei despăgubiri banesti, în măsura în care repararea în natura nu este cu putinta. (4) De asemenea, se acordă despăgubiri banesti pentru folosul de care a fost lipsita partea civila. (5) Actiunea civila poate avea ca obiect şi tragerea la raspundere civila pentru repararea daunelor morale, - potrivit legii civile.-------------Alin. (5) al art. 14 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Constituirea ca parte civila + Articolul 15Persoana vatamata se poate constitui parte civila în contra invinuitului sau inculpatului şi persoanei responsabile civilmente.Constituirea ca parte civila se poate face în cursul urmaririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.Calitatea de parte civila a persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a participa în calitate de parte vatamata în aceeasi cauza.Actiunea civila este scutita de taxa de timbru.Partea responsabila civilmente + Articolul 16Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmaririi penale, fie în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.Persoana responsabila civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanţa, luând procedura din stadiul în care se afla în momentul interventiei.Partea responsabila civilmente are, în ce priveste actiunea civila, toate drepturile pe care legea le prevede pentru invinuit sau inculpat.Exercitarea din oficiu a actiunii civile + Articolul 17Actiunea civila se porneste şi se exercită şi din oficiu, când cel vatamat este o persoană lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa.În acest scop, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată va cere persoanei vatamate ca, prin reprezentantul sau legal, ori, după caz, persoanei care îi incuviinteaza actele, să prezinte situaţia cu privire la intinderea pagubei materiale şi a daunelor morale, precum şi date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite.Instanţa este obligata să se pronunte din oficiu asupra repararii pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă persoana vatamata nu este constituita parte civila.-------------Art. 17 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Susţinerea actiunii civile de către procuror + Articolul 18 (1) Procurorul poate sustine în faţa instanţei actiunea civila pornita de persoana vatamata. (2) Când cel vatamat este o persoană lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, procurorul, când participa la judecata, este obligat sa sustina interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituita parte civila.-------------Alin. (2) al art. 18 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Actiunea adresata instanţei civile + Articolul 19 (1) Persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila în procesul penal poate introduce la instanţa civila actiune pentru repararea pagubei materiale şi a daunelor morale pricinuite prin infractiune. (2) Judecata în faţa instanţei civile se suspenda până la rezolvarea definitivă a cauzei penale. (3) De asemenea, poate să porneasca actiune în faţa instanţei civile persoana vatamata care s-a constituit parte civila sau pentru care s-a pornit din oficiu actiunea civila în procesul penal, dar acesta a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanţa civila se suspenda. (4) Persoana vatamata care a pornit actiunea în faţa instanţei civile poate să părăsească această instanţă şi să se adreseze organului de urmărire penala sau instanţei de judecată, dacă punerea în miscare a actiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Parasirea instanţei civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronuntat o hotărâre chiar nedefinitiva.-------------Alin. (1) al art. 19 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Cazuri speciale de rezolvare a actiunii civile + Articolul 20 (1) Persoana vatamata constituita parte civila în procesul penal poate să porneasca actiune în faţa instanţei civile, dacă instanţa penala, prin hotărârea rămasă definitivă, a lasat nesolutionata actiunea civila. (2) În cazurile în care actiunea civila a fost exercitata din oficiu, dacă se constata din probe noi ca paguba şi daunele morale nu au fost integral reparate, diferenţa poate fi ceruta pe calea unei acţiuni la instanţa civila. (3) De asemenea, persoana vatamata se poate adresa cu actiune la instanţa civila pentru repararea pagubelor materiale şi a daunelor morale care s-au nascut ori s-au descoperit după pronuntarea hotărârii penale de prima instanţa.-------------Alin. (2) şi (3) ale art. 20 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Exercitarea actiunii civile de către sau faţă de succesori + Articolul 21Actiunea civila ramine în competenţa instanţei penale în caz de deces al uneia din părţi, introducindu-se în cauza mostenitorii acesteia.Dacă una din părţi este o persoană juridica, în caz de reorganizare a acesteia, se introduce în cauza unitatea succesoare în drepturi, iar în caz de desfiinţare sau de dizolvare se introduc în cauza lichidatorii.Autoritatea hotărârii penale în civil şi efectele hotărârii civile şi penal + Articolul 22Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savirsit-o şi a vinovatiei acesteia.Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de urmărire penala şi a instanţei penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savirsit-o şi a vinovatiei acesteia. + Secţiunea III Părţile în procesul penalInculpatul + Articolul 23Persoana împotriva careia s-a pus în miscare actiunea penala este parte în procesul penal şi se numeste inculpat.Alte părţi în procesul penal + Articolul 24Persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala, dacă participa în procesul penal, se numeste parte vatamata.Persoana vatamata care exercită actiunea civila în cadrul procesului penal se numeste parte civila.Persoana chemata în procesul penal sa răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste parte responsabila civilmente. + Titlul II COMPETENTA + Capitolul 1 FELURILE COMPETENTEI + Secţiunea I Competenţa după materie şi după calitatea persoaneiCompetenţa judecatoriei + Articolul 25 (1) Judecatoria judeca în prima instanţa toate infractiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instante. (2) Judecatoria solutioneaza şi alte cazuri anume prevăzute de lege.-------------Alin. (2) al art. 25 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa tribunalului militar + Articolul 26Tribunalul militar:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile prevăzute în art. 331-352 din Codul penal, precum şi alte infractiuni savarsite în legătură cu indatoririle de serviciu, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date în competenţa altor instante; b) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 348-354, savarsite de civili;2. judeca şi solutioneaza şi alte cauze anume prevăzute de lege.-------------Art. 26 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa tribunalului + Articolul 27Tribunalul:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 174-177, 179, art. 189 alin. 3, art. 190, art. 197 alin. 3, art. 209 alin. 3 şi 4, art. 211 alin. 2, 2^1 şi 3, art. 212, art. 215 alin. 5, art. 215^1 alin. 2, art. 252, 254, 255, 257, 266-270, 273-276 când s-a produs o catastrofa de cale ferata, art. 279^1, 298, 312 şi 317, precum şi infractiunea de contrabanda, dacă a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive; b) infractiunile savirsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea unei persoane; c) infractiunile privind siguranţa naţionala a României prevăzute în legi speciale; d) infractiunea de spalare a banilor, precum şi infractiunile privind traficul şi consumul ilicit de droguri; e) infractiunea de bancruta frauduloasa, dacă fapta priveste sistemul bancar; f) alte infractiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de judecatorii în prima instanţa, cu excepţia celor privind infractiunile menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a);3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de judecatorii, în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. solutioneaza conflictele de competenţa ivite între judecatoriile din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.-----------Lit. a) şi d) ale pct. 1 al art. 27 au fost modificate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 207/2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 22 noiembrie 2000.Literele a) şi d) ale pct. 1 al art. 27 au fost modificate de Legea nr. 456/2001 publicată în M. Of. 410/25.07.2001 pentru aprobarea cu modificari şi completari a ORDONANTEI DE URGENTA. nr. 207/2000.Litera a) a pct. 1 al art. 27 a fost modificata de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002.Pct. 4 al art. 27 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Litera a) a punctului 1 al articolului 27 a fost modificata prin articolul 1 punctul 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Competenţa tribunalului militar teritorial + Articolul 28Tribunalul militar teritorial:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile menţionate în art. 27 pct. 1 lit. a)-e), savarsite în legătură cu indatoririle de serviciu, de militari până la gradul de colonel inclusiv; b) alte infractiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor pronuntate în prima instanţa de tribunalele militare, cu excepţia infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) şi a infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor pronuntate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) şi al infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. solutioneaza conflictele de competenţa ivite între tribunalele militare din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.--------------Art. 28 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa Curtii de Apel + Articolul 28^1Curtea de Apel:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 şi 356-361; b) infractiunile savirsite de judecatorii de la judecatorii şi tribunale, de procurorii de la parchetele de pe linga aceste instante, precum şi de notarii publici; c) infractiunile savarsite de judecatorii, procurorii şi controlorii financiari ai camerelor de conturi judetene, precum şi de controlorii financiari de la Curtea de Conturi; d) alte infractiuni date prin lege în competenţa sa; e) abrogata; f) abrogata.2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor penale pronuntate în prima instanţa de tribunale;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de tribunale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. solutioneaza conflictele de competenţa ivite între tribunale sau între judecatorii şi tribunale din circumscripţia sa ori între judecatorii din circumscripţia unor tribunale diferite aflate în circumscripţia Curtii, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.5. solutioneaza cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoanelor condamnate în strainatate.----------Litera e) a punctului 1 al articolului 28^1 a fost introdusa prin art. 55 din Legea nr. 296 din 7 iunie 2001*), publicată în Monitorul Oficial nr. 326 din 18 iunie 2001.*) Legea nr. 296 din 7 iunie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.Litera f) a pct. 1 al art. 28^1 a fost introdusa de LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001**) publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 4 ianuarie 2002.**) LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.Litera c) a pct. 1 al art. 28^1 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Literele e) şi f) ale art. 28^1 au fost abrogate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 4 al art. 28^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 5 al art. 28^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Articolul 28^2Curtea Militara de Apel:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 şi art. 356-361, savarsite de militari; b) infractiunile savirsite de judecatorii tribunalelor militare şi ai tribunalelor militare teritoriale, precum şi de procurorii militari de la parchetele militare de pe linga aceste instante; c) alte infractiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor pronuntate în prima instanţa de tribunalele militare teritoriale;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor pronuntate de tribunalele militare teritoriale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. solutioneaza conflictele de competenţa ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare şi tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de competenţa a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.------------Litera a) a pct. 1 al art. 28^2 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 4 al art. 28^2 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa Curtii Supreme de Justiţie + Articolul 29Curtea Suprema de Justiţie:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile savirsite de senatori şi deputati; b) infractiunile savirsite de membrii Guvernului; c) infractiunile savarsite de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii, judecatorii şi procurorii Curtii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului; d) infractiunile savarsite de maresali, amirali, generali şi chestori; e) infractiunile savirsite de sefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalti membri ai Inaltului Cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia; f) infractiunile savarsite de judecatorii şi magistratii asistenti de la Curtea Suprema de Justiţie, de judecatorii de la curtile de apel şi Curtea Militara de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instante şi de procurorii Parchetului Naţional Anticoruptie; g) alte cauze date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de recurs, judeca: a) recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate, în prima instanţa, de curtile de apel şi Curtea Militara de Apel; b) recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate, ca instante de apel, de curtile de apel şi Curtea Militara de Apel; c) recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate, în prima instanţa, de sectia penala a Curtii Supreme de Justiţie, precum şi alte cazuri prevăzute de lege.3. judeca recursurile în interesul legii;4. abrogat;5. solutioneaza: a) conflictele de competenţa în cazurile în care Curtea Suprema de Justiţie este instanţa superioara comuna; b) cazurile în care cursul justiţiei este intrerupt; c) cererile de stramutare; d) alte cazuri anume prevăzute de lege.-------------Literele c), d) şi f) ale pct. 1 al art. 29 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Litera c) a pct. 2 al art. 29 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Litera d) a pct. 5 al art. 29 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Punctul 4 al art. 29 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 576 din 14 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.223 din 20 decembrie 2004. + Secţiunea II Competenţa teritorialaCompetenţa pentru infractiunile savirsite în tara + Articolul 30 (1) Competenţa după teritoriu este determinata de: a) locul unde a fost savirsita infractiunea; b) locul unde a fost prins faptuitorul; c) locul unde locuieste faptuitorul; d) locul unde locuieste persoana vatamata. (2) Judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente potrivit alin. 1, în a carei circumscriptie s-a efectuat urmarirea penala. (3) Când urmarirea penala se efectueaza de către Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie sau de către parchetele de pe lângă curtile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către un organ de cercetare central ori judetean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele prevăzute în alin. 1 îi revine competenţa de a judeca, ţinând seama ca, în raport cu imprejurarile cauzei, să fie asigurată buna desfăşurare a procesului penal. (4) Prin "locul savirsirii infractiunii" se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infractionala, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.-----------Alin. (3) al art. 30 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa pentru infractiunile savirsite în strainatate + Articolul 31 (1) Infractiunile savarsite în afara teritoriului tarii se judeca, după caz, de către instantele civile sau militare în a caror circumscriptie îşi are domiciliul sau locuieste faptuitorul. Dacă acesta nu are domiciliul şi nici nu locuieste în România, iar fapta este de competenţa judecatoriei, se judeca de Judecatoria Sectorului 2, iar în celelalte cazuri, de instanţa competenţa după materie şi calitatea persoanei, din municipiul Bucureşti, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. (2) Infractiunea savirsita pe o nava este de competenţa instanţei în a carei circumscriptie se afla primul port român în care ancoreaza nava, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. (3) Infractiunea savirsita pe o aeronava este de competenţa instanţei în a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul român. (4) Dacă nava nu ancoreaza într-un port român sau dacă aeronava nu aterizeaza pe teritoriul român, competenţa este cea prevăzută în alin. 1, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.------------Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea III Competenţa în caz de indivizibilitate şi conexitateReunirea cauzelor + Articolul 32În caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata în prima instanţa, dacă are loc în acelasi timp pentru toate faptele şi pentru toţi faptuitorii, se efectueaza de aceeasi instanţa.Cazurile de indivizibilitate + Articolul 33Este indivizibilitate: a) când la savirsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane; b) când doua sau mai multe infractiuni au fost savirsite prin acelasi act; c) în cazul infractiunii continuate sau în orice alte cazuri când doua sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singura infractiune.Cazurile de conexitate + Articolul 34Este conexitate: a) când doua sau mai multe infractiuni sunt savirsite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane împreună, în acelasi timp şi în acelasi loc; b) când doua sau mai multe infractiuni sunt savirsite în timp ori în loc diferit, după o prealabila înţelegere între infractori; c) când o infractiune este savirsita pentru a pregati, a inlesni sau a ascunde comiterea altei infractiuni, ori este savirsita pentru a inlesni sau a asigura sustragerea de la raspundere penala a făptuitorului altei infractiuni; d) când între doua sau mai multe infractiuni exista legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justiţiei.Competenţa în caz de indivizibilitate sau conexitate + Articolul 35 (1) În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competenţa în raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte aparţine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi faptuitorii revine instanţei mai intii sesizate, iar dacă competenţa după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparţine unor instante de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad. (2) Dacă dintre instante una este civila, iar alta militara, competenţa revine instanţei militare. (3) Dacă instanţa civila este superioara în grad, competenţa revine instanţei militare echivalente în grad cu instanţa civila. Dacă instanţa civila superioara este Curtea Suprema de Justiţie, competenţa revine acesteia. (4) Competenţa de a judeca cauzele reunite ramine dobândită instanţei, chiar dacă pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenţa acestei instante s-a dispus încetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea. (5) Tainuirea, favorizarea infractorului şi nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenţa instanţei care judeca infractiunea la care acestea se referă.-----------Alin. (3) al art. 35 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Instanţa competenţa a hotari reunirea cauzelor + Articolul 36Reunirea cauzelor se hotaraste de instanţa careia îi revine competenţa de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 35.În cazul prevăzut în art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotaraste de instanţa civila, care trimite dosarul instanţei militare careia îi revine competenţa.Cazuri speciale + Articolul 37În cazurile de indivizibilitate prevăzute în art. 33 lit. a) şi b), precum şi în cele de conexitate, cauzele sunt reunite dacă ele se afla în faţa primei instante de judecată, chiar după desfiintarea hotărârii cu trimitere de către instanţa de apel sau după casarea cu trimitere de către instanţa de recurs.Cauzele se reunesc şi la instantele de apel, precum şi la cele de recurs, de acelasi grad, dacă se afla în acelasi stadiu de judecată.În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. c), cauzele trebuie să fie reunite intotdeauna.Disjungerea + Articolul 38În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. a), precum şi în toate cazurile de conexitate, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infractiuni să se faca separat. + Secţiunea IV Dispozitii comuneExcepţii de necompetenta + Articolul 39Excepţia de necompetenta materiala şi cea de necompetenta după calitatea persoanei pot fi ridicate în tot cursul procesului penal, până la pronuntarea hotărârii definitive.Excepţia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai până la citirea actului de sesizare în faţa primei instante de judecată.Excepţiile de necompetenta pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre părţi, sau puse în discutia părţilor din oficiu.Competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului + Articolul 40 (1) Când competenţa instanţei este determinata de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competenţa sa judece chiar dacă inculpatul, după savarsirea infractiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în prima instanţa.Dobandirea calităţii după savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu excepţia infracţiunilor savarsite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1.------------Alin. (1) al art. 40 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 40 a fost modificat de articolul 1 punctul 2 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Competenţa în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificarii + Articolul 41Instanţa sesizata cu judecarea unei infractiuni ramine competenţa a o judeca chiar dacă constata, după efectuarea cercetării judecătorești, ca infractiunea este de competenţa instanţei inferioare.Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita în cursul judecarii cauzei, nu atrage incompetenta instanţei de judecată, afară de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel.Declinarea de competenţa + Articolul 42Instanţa de judecată care îşi declina competenţa trimite dosarul instanţei de judecată aratata ca fiind competenţa prin hotărârea de declinare.Dacă declinarea a fost determinata de competenţa materiala sau după calitatea persoanei, instanţa careia i s-a trimis cauza poate folosi actele indeplinite şi poate menţine masurile dispuse de instanţa desesizata.În cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.Hotărârea de declinare a competentei nu este supusă apelului şi nici recursului.Conflictul de competenţa + Articolul 43Când doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza ori îşi declina competenţa, conflictul pozitiv sau negativ de competenţa se solutioneaza de instanţa ierarhic superioara comuna.Când conflictul de competenţa se iveste între o instanţa civila şi una militara, solutionarea conflictului este de competenţa Curtii Supreme de Justiţie.Instanţa ierarhic superioara comuna este sesizata în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urma competenţa, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urma competenţa.În toate cazurile, sesizarea se poate face şi de procuror sau de părţi.Până la solutionarea conflictului pozitiv de competenţa judecata se suspenda.Instanţa care şi-a declinat competenţa ori s-a declarat competenţa cea din urma ia masurile şi efectueaza actele ce reclama urgenta.Instanţa ierarhic superioara comuna hotaraste asupra conflictului de competenţa cu citarea părţilor.Când instanţa sesizata cu solutionarea conflictului de competenţa constata ca acea cauza este de competenţa altei instante decit cele între care a intervenit conflictul şi faţă de care nu este instanţa superioara comuna trimite dosarul instanţei superioare comune.Instanţa careia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, afară de cazul în care, în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătorești, se constată că fapta constituie o infractiune data prin lege în competenţa altei instante.Instanţa careia i s-a trimis cauza aplica în mod corespunzător dispozitiile art. 42 alin. 2.Chestiuni prealabile + Articolul 44Instanţa penala este competenţa sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instante.Chestiunea prealabila se judeca de către instanţa penala, potrivit regulilor şi mijloacelor de proba privitoare la materia careia îi aparţine acea chestiune.Hotărârea definitivă a instanţei civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabila în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale.Dispozitii care se aplică la urmarirea penala + Articolul 45 (1) Dispozitiile cuprinse în art. 30-36, 38, 40, 42 şi 44 se aplică în mod corespunzător şi în cursul urmaririi penale.(1^1) Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplică în cazul în care scoaterea de sub urmărire penala sau încetarea urmaririi penale a fost dispusa de un procuror militar.(1^2) Declinarea de competenţa se dispune prin ordonanţa. (2) Când nici unul din locurile aratate în art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competenţa revine organului de urmărire penala care a fost mai intii sesizat. (3) În caz de sesizari simultane, precaderea se stabileste în ordinea enumerarii de la art. 30 alin. 1. (4) Dacă în raport cu vreunul din criteriile aratate în art. 30 alin. 1 sunt competente mai multe organe de urmărire penala, competenţa revine organului care a fost mai intii sesizat. (5) Urmarirea penala a infracţiunilor savirsite în condiţiile prevăzute în art. 31 se efectueaza de către organul de urmărire penala din circumscripţia instanţei competente sa judece cauza. (6) Conflictul de competenţa între doi sau mai mulţi procurori se rezolva de către procurorul superior comun acestora. Când conflictul se iveste între doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenţa se stabileste de către procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penala a acestor organe.-----------Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 45 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Capitolul 2 INCOMPATIBILITATEA ŞI STRAMUTAREA + Secţiunea I IncompatibilitateaRudenia între judecatori + Articolul 46Judecatorii care sunt soti sau rude apropiate între ei nu pot face parte din acelasi complet de judecată.Judecator care s-a pronuntat anterior + Articolul 47Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o instanţa superioara, sau la judecarea cauzei după desfiintarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs.De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care şi-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data în acea cauza.Alte cauze de incompatibilitate + Articolul 48Judecatorul este de asemenea incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectiva: a) a pus în miscare actiunea penala sau a dispus trimiterea în judecata ori a pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanţa de judecată sau a emis mandatul de arestare preventiva în cursul urmaririi penale; b) a fost reprezentant sau aparator al vreuneia din părţi; c) a fost expert sau martor; d) exista împrejurări din care rezultă ca este interesat sub orice formă, el, sotul sau vreo ruda apropiata.------------Litera a) a art. 48 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Litera a) a art. 48 a fost modificata prin articolul 1 punctul 3 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penala, a magistratului-asistent şi a grefierului + Articolul 49 (1) Dispozitiile art. 46 se aplică procurorului şi magistratului-asistent sau, după caz, grefierului de sedinta, când cauza de incompatibilitate exista între ei sau între vreunul dintre ei şi unul dintre membrii completului de judecată. (2) Dispozitiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 lit. b)-d) se aplică procurorului, persoanei care efectueaza cercetarea penala, magistratului-asistent şi grefierului de sedinta. (3) Procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei în prima instanţa nu poate pune concluzii la judecarea ei în caile de atac. (4) Persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la completarea sau refacerea acesteia, când completarea sau refacerea este dispusa de instanţa.-------------Denumirea marginala a art. 49 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) - (3) ale art. 49 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 49 a fost modificat de articolul 1 punctul 4 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Abtinerea + Articolul 50Persoana incompatibila este obligata sa declare, după caz, presedintelui instanţei, procurorului care supraveghează cercetarea penala sau procurorului ierarhic superior, ca se abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii.Declaratia de abtinere se face de îndată ce persoana obligata la aceasta a luat cunoştinţa de existenta cazului de incompatibilitate.Recuzarea + Articolul 51În cazul în care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, poate fi recuzata atit în cursul urmaririi penale cit şi în cursul judecatii, de oricare dintre părţi, de îndată ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.Recuzarea se formuleaza oral sau scris, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzarii.Procedura de solutionare în cursul judecatii + Articolul 52 (1) Abtinerea sau recuzarea judecatorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se solutioneaza de un alt complet, în sedinta secreta, fără participarea celui ce declara ca se abtine sau care este recuzat. (2) Examinarea declaraţiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţa, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se abtine sau a carei recuzare se cere. (3) Când abtinerea sau recuzarea priveste cazul prevăzut în art. 46 şi 49 alin. 1, instanţa, admiţând recuzarea, stabileste care dintre persoanele aratate în mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei. (4) În caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili în ce măsura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin. (5) Abtinerea sau recuzarea care priveste întreaga instanţa trebuie să cuprindă indicarea concreta a cazului de incompatibilitate în care se afla fiecare judecator şi se solutioneaza de instanţa ierarhic superioara. Aceasta, în cazul când găseşte intemeiata abtinerea sau recuzarea, desemneaza pentru judecarea cauzei o instanţa egala în grad cu instanţa în faţa careia s-a produs abtinerea sau recuzarea.(5^1) În cauzele în care sunt inculpaţi arestati preventiv, când se recuza întreaga instanţa, instanţa ierarhic superioara competenţa sa solutioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunţă asupra recuzarii, dispune cu privire la arestarea preventiva în condiţiile prevăzute de lege. (6) Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac. (7) Abrogat.-----------Alin. (1) şi (5) ale art. 52 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5^1) al art. 52 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (7) al art. 52 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (7) al art. 52 a fost modificat de LEGEA nr. 159 din 14 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 451 din 20 mai 2004.Alin. (7) al art. 52 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 55 din 25 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 592 din 1 iulie 2004.Procedura de solutionare în cursul urmaririi penale + Articolul 53 (1) În cursul urmaririi penale, asupra abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza cercetarea penala ori a procurorului se pronunţă procurorul care supraveghează cercetarea penala sau procurorul ierarhic superior. (2) Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectueaza cercetarea penala se adreseaza fie acestei persoane, fie procurorului. În cazul în care cererea este adresata persoanei care efectueaza cercetarea penala, aceasta este obligata sa o inainteze împreună cu lamuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a intrerupe cursul cercetării penale. (3) Procurorul este obligat sa solutioneze cererea în cel mult 3 zile, printr-o ordonanţa. (4) Cererea de recuzare care priveste pe procuror se solutioneaza în acelasi termen şi în aceleasi condiţii de procurorul ierarhic superior. (5) Abtinerea se solutioneaza potrivit dispoziţiilor din alin. 3 şi 4, care se aplică în mod corespunzător.-----------Alin. (1) al art. 53 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Incompatibilitatea expertului şi interpretului + Articolul 54Dispozitiile art. 48, 50, 51, 52 şi 53 se aplică în mod corespunzător expertului şi interpretului.Calitatea de expert este incompatibila cu aceea de martor în aceeasi cauza. Calitatea de martor are intiietate.Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori în aceeasi cauza nu constituie un motiv de recuzare. + Secţiunea II Stramutarea judecarii cauzei penaleTemeiul stramutarii + Articolul 55Curtea Suprema de Justiţie stramuta judecarea unei cauze de la instanţa competenţa la o alta instanţa egala în grad, în cazul în care, apreciind temeinicia motivelor de stramutare, considera ca prin aceasta se asigura desfăşurarea normala a procesului.Stramutarea poate fi ceruta de partea interesata, de procuror sau de ministrul justiţiei.Cererea şi efectele ei + Articolul 56 (1) Cererea de stramutare se adreseaza Curtii Supreme de Justiţie şi trebuie motivata. Inscrisurile pe care se sprijina cererea se alatura la aceasta, când sunt deţinute de partea care cere stramutarea. (2) În cerere se face menţiune dacă în cauza se gasesc arestati. (3) Suspendarea judecarii cauzei poate fi dispusa de preşedintele Curtii Supreme de Justiţie la primirea cererii, sau de către Curtea Suprema de Justiţie după ce aceasta a fost investita. (4) Cererea facuta de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie suspenda de drept judecarea cauzei.------------Alin. (4) al art. 56 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procedura de informare + Articolul 57Preşedintele Curtii Supreme de Justiţie cere, pentru lamurirea instanţei, informaţii de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicindu-i totodata termenul fixat pentru judecarea cererii de stramutare.Când Curtea Suprema de Justiţie este instanţa ierarhic superioara, informaţiile se cer Ministerului Justiţiei.În cazul introducerii unei noi cereri de stramutare cu privire la aceeasi cauza, cererea de informaţii este facultativa.Instiintarea părţilor + Articolul 58Preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia măsuri pentru incunostintarea părţilor despre introducerea cererii de stramutare, despre termenul fixat pentru solutionarea acesteia, cu menţiunea ca părţile pot trimite memorii şi se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii.În informaţiile trimise Curtii Supreme de Justiţie se face menţiune expresa despre efectuarea incunostintarilor, atasindu-se şi dovezile de comunicare a acestora.Când în cauza a carei stramutare se cere sunt arestati, preşedintele dispune desemnarea unui aparator din oficiu.Examinarea cererii + Articolul 59Examinarea cererii de stramutare se face în sedinta secreta.Când părţile se infatiseaza, se asculta şi concluziile acestora.Solutionarea cererii + Articolul 60Curtea Suprema de Justiţie dispune, fără aratarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii.În cazul în care găseşte cererea intemeiata, dispune stramutarea judecarii cauzei, hotarind totodata în ce măsura actele indeplinite în faţa instanţei de la care s-a stramutat cauza se mentin.Aceasta instanţa va fi instiintata de îndată despre admiterea cererii de stramutare.Dacă instanţa la care se afla cauza a carei stramutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunţată este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare.Repetarea cererii + Articolul 61Stramutarea cauzei nu poate fi ceruta din nou, afară de cazul când noua cerere se intemeiaza pe împrejurări necunoscute Curtii Supreme de Justiţie la solutionarea cererii anterioare sau ivite după aceasta. + Titlul III PROBELE ŞI MIJLOACELE DE PROBA + Capitolul 1 DISPOZITII GENERALELamurirea cauzei prin probe + Articolul 62În vederea aflarii adevarului, organul de urmărire penala şi instanţa de judecată sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.Probele şi aprecierea lor + Articolul 63 (1) Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savirsit-o şi la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei. (2) Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată în urma examinarii tuturor probelor administrate, în scopul aflarii adevarului.------------Alin. (2) al art. 63 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Mijloacele de proba + Articolul 64 (1) Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile părţii vatamate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale şi expertizele. (2) Mijloacele de proba obtinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.------------Alin. (2) al art. 64 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Sarcina administrarii probelor + Articolul 65Sarcina administrarii probelor în procesul penal revine organului de urmărire penala şi instanţei de judecată.La cererea organului de urmărire penala ori a instanţei de judecată, orice persoană care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata să le aduca la cunoştinţa sau să le infatiseze.Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor + Articolul 66 (1) Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie şi nu este obligat să-şi dovedeasca nevinovatia. (2) În cazul când exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.------------Denumirea marginala şi alin. (1) ale art. 66 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Concludenta şi utilitatea probei + Articolul 67În cursul procesului penal părţile pot propune probe şi cere administrarea lor.Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, dacă proba este concludenta şi utila.Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.Interzicerea mijloacelor de constringere + Articolul 68Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constringere, precum şi promisiuni sau indemnuri, în scopul de a se obtine probe.De asemenea, este oprit a determina o persoană sa savirseasca sau sa continue savirsirea unei fapte penale, în scopul obtinerii unei probe. + Capitolul 2 MIJLOACELE DE PROBA + Secţiunea I Declaratiile invinuitului sau ale inculpatuluiDeclaratiile invinuitului sau ale inculpatului + Articolul 69Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.Intrebari şi lamuriri prealabile + Articolul 70 (1) Invinuitul sau inculpatul, înainte de a fi ascultat, este intrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data şi locul nasterii, numele şi prenumele parintilor, cetatenie, studii, situaţia militara, loc de muncă, ocupatie, adresa, antecedente penale şi alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale. (2) Invinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinţa fapta care formeaza obiectul cauzei, dreptul de a avea un aparator, precum şi dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i-se totodata atenţia ca ceea ce declara poate fi folosit şi împotriva sa. Dacă invinuitul sau inculpatul da o declaratie, i se pune în vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta şi la invinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta. (3) Dacă invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaratie, organul de urmărire penala, înainte de a-l asculta, îi cere sa dea o declaratie, scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 70 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modul de ascultare + Articolul 71Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat.În cursul urmaririi penale, dacă sunt mai mulţi invinuiti sau inculpaţi, fiecare este ascultat fără să fie de faţa ceilalti.Invinuitul sau inculpatul este mai intii lasat sa declare tot ce stie în cauza.Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior în cauza.Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa de mai înainte, însă se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut.Intrebari cu privire la fapta + Articolul 72După ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i se pot pune intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei şi la invinuirea ce i se aduce. De asemenea, este intrebat cu privire la probele pe care înţelege să le propuna.Consemnarea declaratiilor + Articolul 73 (1) Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza în scris. În fiecare declaratie se vor consemna, totodata, ora începerii şi ora incheierii ascultarii invinuitului sau inculpatului. Declaratia scrisa se citeşte acestuia, iar dacă cere, i se da sa o citeasca. Când este de acord cu conţinutul ei, o semneaza pe fiecare pagina şi la sfârşit. (2) Când invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza să semneze, se face menţiune în declaratia scrisa. (3) Declaratia scrisa este semnata şi de organul de urmărire penala care a procedat la ascultarea invinuitului sau inculpatului ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, precum şi de interpret când declaratia a fost luata printr-un interpret. (4) Dacă invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaratiile sale sau are de facut completari, rectificari sau precizări, acestea se consemneaza şi se semneaza în condiţiile aratate în prezentul articol.------------Alin. (1) al art. 73 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Ascultarea invinuitului sau inculpatului la locul unde se afla + Articolul 74Ori de cate ori invinuitul sau inculpatul se găseşte în imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.------------Art. 74 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea II Declaratiile părţii vatamate, părţii civile şi ale părţii responsabile civilmenteDeclaratiile celorlalte părţi din proces + Articolul 75Declaratiile părţii vatamate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.Explicatii prealabile + Articolul 76 (1) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată are obligaţia sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum şi persoana civilmente responsabila. (2) Înainte de ascultare, persoanei vatamate i se pune în vedere ca poate participa în proces ca parte vatamata, iar dacă a suferit o paguba materiala sau o dauna morala, ca se poate constitui parte civila. De asemenea, i se atrage atenţia ca declaratia de participare în proces ca parte vatamata sau de constituire ca parte civila se poate face în tot cursul urmaririi penale, iar în faţa primei instante de judecată, până la citirea actului de sesizare.------------Alin. (2) al art. 76 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modul de ascultare + Articolul 77Ascultarea părţii vatamate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea invinuitului sau inculpatului, care se aplică în mod corespunzător. + Secţiunea III Declaratiile martorilorMartorul + Articolul 78Persoana care are cunoştinţa despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului în procesul penal poate fi ascultata în calitate de martor.Ascultarea persoanei obligate a pastra secretul profesional + Articolul 79Persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele şi imprejurarile de care a luat cunoştinţa în exercitiul profesiei, fără incuviintarea persoanei sau a unităţii faţă de care este obligata a pastra secretul.Calitatea de martor are intiietate faţă de calitatea de aparator, cu privire la faptele şi imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit aparator sau reprezentant al vreuneia dintre părţi.Ascultarea sotului şi a rudelor apropiate + Articolul 80Sotul şi rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sunt obligate să depună ca martori.Organele judiciare vor aduce aceasta la cunoştinţa persoanelor aratate în alineatul precedent, de îndată ce au fost indeplinite dispozitiile alin. 3 din art. 84.Martor minor + Articolul 81Minorul poate fi ascultat ca martor. Până la vârsta de 14 ani ascultarea lui se face în prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia îi este încredinţat minorul spre crestere şi educare.Persoana vatamata + Articolul 82Persoana vatamata poate fi ascultata ca martor, dacă nu este constituita parte civila sau nu participa în proces ca parte vatamata.Obligaţia de prezentare + Articolul 83Persoana chemata ca martor este obligata să se infatiseze la locul, ziua şi ora aratate în citatie şi are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei.Intrebari prealabile + Articolul 84Martorul este intrebat mai intii despre nume, prenume, etate, adresa şi ocupatie.În caz de indoiala asupra identităţii martorului, aceasta se stabileste prin orice mijloc de proba.Martorul va fi apoi intrebat dacă este sot sau ruda a vreuneia dintre părţi şi în ce raporturi se afla cu acestea, precum şi dacă a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii.Juramintul martorului + Articolul 85Înainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramint: "Jur ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!".În timpul depunerii juramintului martorul tine mina pe cruce sau pe biblie.Referirea la divinitate din formula juramintului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.Martorului de alta religie decit cea crestina nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fără confesiune va depune urmatorul juramint: "Jur pe onoare şi constiinta ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramintul vor rosti în faţa instanţei urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".Situaţiile la care se referă alin. 3, 4 şi 5 se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor.După depunerea juramintului sau după rostirea formulei prevăzute în alin. 5, se va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevarul, savirseste infractiunea de marturie mincinoasa.Despre toate acestea se face menţiune în declaratia scrisa.Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramint; i se atrage însă atenţia sa spuna adevarul.Modul şi limitele ascultarii martorului + Articolul 86Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei şi i se arata care sunt faptele sau imprejurarile pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerindu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea.După ce martorul a facut declaratii, i se pot pune intrebari cu privire la faptele şi imprejurarile care trebuie constatate în cauza, cu privire la persoana părţilor, precum şi în ce mod a luat cunoştinţa despre cele declarate.Dispozitiile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător şi la ascultarea martorului.Protectia datelor de identificare a martorului + Articolul 86^1Dacă exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identităţii reale a martorului sau a localităţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţa ar fi periclitata viaţa, integritatea corporala sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate incuviinta sa nu declare aceste date, atribuindu-i-se o alta identitate sub care urmeaza să apară în faţa organului judiciar.Aceasta măsura poate fi dispusa de către procuror în cursul urmaririi penale, iar în cursul judecatii de instanţa, la cererea motivata a procurorului, a martorului sau a oricarei alte persoane indreptatite.Datele despre identitatea reala a martorului se consemneaza într-un proces-verbal, care va fi pastrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmaririi penale ori, după caz, la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maxima siguranţa. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a inaintat cererea, precum şi de cel care a dispus măsura.Documentele privind identitatea reala a martorului vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în condiţii de stricta confidentialitate.În toate cazurile, documentele privind identitatea reala a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai după ce procurorul, prin ordonanţa sau, după caz, instanţa, prin încheiere, a constatat ca a disparut pericolul care a determinat luarea masurilor de protecţie a martorului.Declaratiile martorilor cărora li s-a atribuit o alta identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum şi declaratia martorului, consemnata în cursul judecatii şi semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevarului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.Pot fi audiati ca martori cărora li s-a atribuit o alta identitate şi investigatorii sub acoperire.Dispozitiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică şi expertilor.------------Art. 86^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modalităţi speciale de ascultare a martorul + Articolul 86^2În situaţiile prevăzute în art. 86^1, dacă exista mijloace tehnice corespunzătoare, procurorul sau, după caz, instanţa poate admite ca să fie martorului ascultat fără a fi prezent fizic la locul unde se afla organul de urmărire penala sau în sala în care se desfăşoară sedinta de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele urmatoare.Luarea declaraţiei martorului, în condiţiile aratate în alin. 1, se face în prezenta procurorului.Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei retele de televiziune cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât sa nu poata fi recunoscut.Declaratia martorului ascultat, în condiţiile aratate în alin. 1 şi 2, se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se reda integral în forma scrisa.În cursul urmaririi penale, se întocmeşte un proces-verbal în care se reda cu exactitate declaratia martorului şi acesta se semneaza de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de organul de urmărire penala şi se depune la dosarul cauzei. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata şi de acesta şi va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maxima siguranţa.În cursul judecatii, declaratia martorului va fi semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata şi de martor, fiind păstrată în dosarul depus la instanţa, în condiţiile prevăzute în alin. 5.Casetele video şi audio pe care a fost înregistrată declaratia martorului, în original, sigilate cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanţei de judecată în faţa careia s-a facut declaratia, se păstrează în condiţiile prevăzute în alin. 5. Casetele video şi audio înregistrate în cursul urmaririi penale vor fi inaintate la terminarea urmaririi penale instanţei competente, împreună cu dosarul cauzei, şi vor fi pastrate în aceleasi condiţii.Dispozitiile art. 78, 85 şi ale art. 86 alin. 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător.-----------Art. 86^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Verificări privind mijloacele de ascultare a martorilor + Articolul 86^3Instanţa de judecată poate admite, la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu, efectuarea unei expertize tehnice privind mijloacele prin care au fost audiati martorii, în condiţiile prevăzute în art. 86^2.-----------Art. 86^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Audierea martorilor sub 16 ani în anumite cauze + Articolul 86^4În cauzele privind infractiunile de violenta între membrii aceleiasi familii, instanţa poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat în sedinta de judecată, admitandu-se prezentarea unei audieri efectuate în prealabil, prin înregistrări audio-video, în condiţiile art. 86^2 alin. 2, 4, 5 şi 7.-----------Art. 86^4 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Protejarea deplasarilor martorului + Articolul 86^5Procurorul care efectueaza sau supraveghează cercetarea penala ori, după caz, instanţa de judecată poate dispune ca organele politiei sa supravegheze domiciliul sau reşedinţa martorului ori să-i asigure o reşedinţa temporara supravegheata, precum şi sa-l insoteasca la sediul parchetului sau al instanţei şi inapoi la domiciliu sau la reşedinţa.Masurile prevăzute în alin. 1 vor fi ridicate de procuror sau, după caz, de instanţa, când se constată că pericolul care a impus luarea lor a incetat.------------Art. 86^5 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea IV ConfruntareaObiectul confruntarii + Articolul 87Când se constată că exista contraziceri între declaratiile persoanelor ascultate în aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea acelor persoane, dacă aceasta este necesară pentru lamurirea cauzei.Procedura confruntarii + Articolul 88Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele şi imprejurarile în privinta cărora declaratiile date anterior se contrazic.Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate incuviinta ca persoanele confruntate să-şi puna reciproc intrebari.Declaratiile date de persoanele confruntate se consemneaza în proces-verbal. + Secţiunea V InscrisurileMijloacele de proba scrise + Articolul 89Inscrisurile pot servi ca mijloace de proba, dacă în conţinutul lor se arata fapte sau împrejurări de natura să contribuie la aflarea adevarului. + Articolul 89^1Formularele în care urmeaza să se consemneze orice declaratie, în faza de urmărire penala, vor fi în prealabil înregistrate şi inseriate, ca formulare cu regim special, iar după completare vor fi introduse în dosarul cauzei.-----------Art. 89^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procesul-verbal ca mijloc de proba + Articolul 90Procesele-verbale incheiate de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată sunt mijloace de proba.De asemenea, sunt mijloace de proba procesele-verbale şi actele de constatare, incheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.Cuprinsul şi forma procesului-verbal + Articolul 91Procesul-verbal trebuie să cuprindă: a) data şi locul unde este incheiat; b) numele, prenumele şi calitatea celui care îl incheie; c) numele, prenumele, ocupatia şi adresa martorilor asistenti, când exista; d) descrierea amanuntita a celor constatate, precum şi a masurilor luate; e) numele, prenumele, ocupatia şi adresa persoanelor la care se referă procesul-verbal, obiectiile şi explicatiile acestora; f) menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale.Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina şi la sfirsit de cel care îl incheie, precum şi de persoanele aratate la lit. c) şi e). Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza să semneze, se face menţiune despre aceasta. + Secţiunea V^1 Interceptarile şi inregistrarile audio sau video------------Secţiunea 5^1 a capitolul 2 al titlului 3 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicarilor + Articolul 91^1Interceptarile şi inregistrarile pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri ori comunicari se vor efectua cu autorizarea motivata a instanţei, la cererea procurorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea şi inregistrarea se impun pentru aflarea adevarului. Autorizatia se da de către preşedintele instanţei careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa, în camera de consiliu. Interceptarea şi inregistrarea convorbirilor se impun pentru aflarea adevarului, atunci când stabilirea situaţiei de fapt sau identificarea făptuitorului nu poate fi realizata în baza altor probe.Interceptarea şi inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor pot fi autorizate în cazul infracţiunilor contra sigurantei naţionale prevăzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sanctionarea faptelor de corupţie ori al unor alte infractiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai caror faptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace ori în cazul infracţiunilor care se savarsesc prin mijloace de comunicare telefonica sau prin alte mijloace de telecomunicatii.Autorizarea se da pentru durata necesară înregistrării, până la cel mult 30 de zile.Autorizarea poate fi prelungita în aceleasi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depăşi 30 de zile. Durata maxima a înregistrărilor autorizate este de 4 luni.Masurile dispuse de instanţa vor fi ridicate înainte de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, îndată ce au incetat motivele care le-au justificat.Inregistrarile prevăzute în alin. 1 pot fi facute şi la cererea motivata a persoanei vatamate privind comunicarile ce-i sunt adresate, cu autorizarea instanţei de judecată.Autorizarea interceptarii şi a înregistrării convorbirilor sau comunicarilor se face prin încheiere motivata, care va cuprinde: indiciile concrete şi faptele care justifica măsura; motivele pentru care măsura este indispensabila aflarii adevarului; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi inregistrarea.-------------Art. 91^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Organele care efectueaza interceptarea şi inregistrarea + Articolul 91^2Procurorul procedeaza personal la interceptarile şi inregistrarile prevăzute în art. 91 1 sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penala. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari şi înregistrări sunt obligate sa pastreze secretul operaţiunii efectuate, incalcarea acestei obligaţii fiind pedepsita potrivit Codului penal.În caz de urgenta, când intarzierea obtinerii autorizarii prevăzute în art. 91^1 alin. 1 ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire, procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanţa motivata, interceptarea şi inregistrarea pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor sau comunicarilor, comunicand aceasta instanţei imediat, dar nu mai tarziu de 24 de ore.Instanţa trebuie să se pronunte în cel mult 24 de ore asupra ordonantei procurorului şi, dacă o confirma şi este necesar, va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii şi înregistrării, în condiţiile art. 91^1 alin. 1-3. Dacă instanţa nu confirma ordonanţa procurorului, ea trebuie să dispună încetarea, de îndată, a interceptarilor şi înregistrărilor şi distrugerea celor efectuate.Instanţa dispune, până la terminarea urmaririi penale, aducerea la cunoştinţa, în scris, persoanelor ale caror convorbiri sau comunicari au fost interceptate şi înregistrate, datele la care s-au efectuat acestea.-------------Art. 91^2 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Certificarea înregistrărilor + Articolul 91^3Despre efectuarea interceptarilor şi înregistrărilor menţionate în art. 91^1 şi 91^2, procurorul sau organul de cercetare penala întocmeşte un proces-verbal în care se menţionează autorizatia data de instanţa pentru efectuarea acestora, numărul sau numerele posturilor telefonice între care s-au purtat convorbirile, numele persoanelor care le-au purtat, dacă sunt cunoscute, data şi ora fiecarei convorbiri în parte şi numărul de ordine al benzii magnetice sau al oricărui alt tip de suport pe care se face imprimarea.Convorbirile înregistrate sunt redate integral în forma scrisa şi se ataseaza la procesulverbal, cu certificarea pentru autenticitate de către organul de cercetare penala, verificat şi contrasemnat de procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala în cauza. În cazul în care procurorul procedeaza la interceptari şi înregistrări, certificarea pentru autenticitate se face de către acesta, iar verificarea şi contrasemnarea, de către procurorul ierarhic superior. Corespondentele în alta limba decat cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret. La procesul-verbal se ataseaza banda magnetica sau orice alt tip de suport, care contine inregistrarea convorbirii, sigilata cu sigiliul organului de urmărire penala.Banda magnetica sau orice alt tip de suport cu inregistrarea convorbirii, redarea scrisa a acesteia şi procesul-verbal se inainteaza instanţei care, după ce asculta procurorul şi părţile, hotaraste care dintre informaţiile culese prezinta interes în cercetarea şi solutionarea cauzei, incheind un proces-verbal în acest sens. Convorbirile sau comunicarile care conţin secrete de stat sau profesionale nu se menţionează în procesul-verbal. Dacă savarsirea unor infractiuni are loc prin convorbiri sau comunicari care conţin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispozitiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.Banda magnetica sau orice alt tip de suport, însoţită de transcrierea integrală şi copii de pe procesele-verbale, se păstrează la grefa instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat.Instanţa poate aproba, la cererea motivata a inculpatului, a părţii civile sau a avocatului acestora, consultarea părţilor din înregistrare şi din transcrierea integrală, depuse la grefa, care nu sunt consemnate în procesul-verbal.Instanţa dispune prin încheiere distrugerea înregistrărilor care nu au fost folosite ca mijloace de proba în cauza. Celelalte înregistrări vor fi pastrate până la arhivarea dosarului.Inregistrarea convorbirilor dintre avocat şi justiţiabil nu poate fi folosita ca mijloc de proba.------------Art. 91^3 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alte înregistrări + Articolul 91^4Condiţiile şi modalitatile de efectuare a interceptarilor şi înregistrărilor prevăzute în art. 91^1 -91^3 sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi în cazul înregistrării de convorbiri efectuate prin alte mijloace de telecomunicatie, autorizate în condiţiile legii.------------Art. 91^4 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Inregistrarile de imagini + Articolul 91^5Dispozitiile art. 91^1 şi 91^2 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrării de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevăzută în art. 91^3, cu excepţia redarii în forma scrisa, după caz.------------Art. 91^5 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Verificarea mijloacelor de proba + Articolul 91^6Mijloacele de proba prevăzute în prezenta secţiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu.Inregistrarile prevăzute în prezenta secţiune, prezentate de părţi, pot servi ca mijloace de proba, dacă nu sunt interzise de lege.------------Art. 91^6 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea VI Martorii asistentiPrezenta martorilor asistenti + Articolul 92Când legea prevede că la efectuarea unui act procedural este necesară prezenta unor martori asistenti, numărul acestora trebuie să fie de cel puţin doi.Nu pot fi martori asistenti minorii sub 14 ani, persoanele interesate în cauza şi cei ce fac parte din aceeasi unitate cu organul care efectueaza actul procedural.Stabilirea identităţii martorilor asistenti + Articolul 93Organul care procedeaza la efectuarea unui act procedural în prezenta martorilor asistenti este obligat să constate şi sa consemneze în procesul-verbal pe care îl incheie date privind identitatea martorilor asistenti, mentionind şi observatiile pe care acestia au fost invitati să le faca cu privire la cele constatate şi la desfăşurarea operaţiilor la care asista. + Secţiunea VII Mijloacele materiale de probaObiectele ca mijloc de proba + Articolul 94Obiectele care conţin sau poarta o urma a faptei savirsite, precum şi orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului, sunt mijloace materiale de proba.Corpuri delicte + Articolul 95Sunt de asemenea mijloace materiale de proba obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savirsirea unei infractiuni, precum şi obiectele care sunt produsul infractiunii. + Secţiunea VIII Ridicarea de obiecte şi inscrisuri. Efectuarea perchezitiilorRidicarea de obiecte şi inscrisuri + Articolul 96Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată are obligaţia sa ridice obiectele şi inscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba în procesul penal.Predarea obiectelor şi inscrisurilor + Articolul 97 (1) Orice persoană fizica sau persoana juridica, în posesia careia se afla un obiect sau un inscris ce poate servi ca mijloc de proba, este obligata sa-l prezinte şi sa-l predea, sub luare de dovada, organului de urmărire penala sau instanţei de judecată, la cererea acestora. (2) Dacă organul de urmărire penala sau instanţa de judecată apreciaza ca şi o copie de pe un inscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia. (3) Dacă obiectul sau inscrisul are caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face în condiţii care să asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii.------------Alin. (1) şi (3) ale art. 97 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Retinerea şi predarea corespondentei şi a obiectelor + Articolul 98 (1) Instanţa de judecată, la propunerea procurorului, în cursul urmaririi penale, sau din oficiu, în cursul judecatii, poate dispune ca orice unitate postala sau de transport sa retina şi sa predea scrisorile, telegramele şi oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect.(1^1) Măsura prevăzută în alin. 1 se dispune dacă sunt intrunite condiţiile aratate în art. 91^1 alin. 1 şi potrivit procedurii acolo prevăzute.(1^2) Retinerea şi predarea scrisorilor, telegramelor şi a oricăror alte corespondente ori obiecte la care se referă alin. 1 pot fi dispuse, în scris, în cazuri urgente şi temeinic justificate şi de procuror, care este obligat sa informeze de îndată despre această instanţă. (2) Corespondenta şi obiectele ridicate care nu au legătură cu cauza se restituie destinatarului.-----------Alin. (1) al art. 98 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 98 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Ridicarea silita de obiecte sau de inscrisuri + Articolul 99Dacă obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată dispune ridicarea silita.În cursul judecatii dispoziţia de ridicare silita a obiectelor sau inscrisurilor se comunică procurorului, care ia măsuri de aducere la indeplinire prin organul de cercetare penala.Perchezitia + Articolul 100Când persoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun inscris dintre cele aratate în art. 98 tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum şi ori de cate ori exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este necesară pentru descoperirea şi strangerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia.Perchezitia poate fi domiciliara sau corporala.Perchezitia domiciliara poate fi dispusa numai de judecator, prin încheiere motivata, în cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecatii.Perchezitia domiciliara se dispune în cursul urmaririi penale în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Participarea procurorului este obligatorie.Perchezitia corporala poate fi dispusa, după caz, de organul de cercetare penala, de procuror sau de judecator.Perchezitia domiciliara nu poate fi dispusa înainte de începerea urmaririi penale.------------Art. 100 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 100 a fost modificat prin articolul 1 punctul 5 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Perchezitia domiciliara în cursul urmaririi penale + Articolul 101Perchezitia dispusa în cursul urmaririi penale, potrivit art. 100, se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, insotit, după caz, de lucrători operativi.------------Art. 101 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Perchezitia domiciliara în cursul judecatii + Articolul 102Instanţa poate proceda la efectuarea perchezitiei cu ocazia unei cercetari locale.În celelalte cazuri, dispoziţia instanţei de judecată de a se efectua o perchezitie se comunică procurorului, în vederea efectuării acesteia.Timpul de efectuare a perchezitiei + Articolul 103Ridicarea de obiecte şi inscrisuri, precum şi perchezitia domiciliara se pot face între orele 6,00-20,00, iar în celelalte ore numai în caz de infractiune flagranta sau când perchezitia urmeaza să se efectueze într-un local public. Perchezitia inceputa între orele 6,00-20,00 poate continua şi în timpul noptii.------------Art. 103 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procedura perchezitiei + Articolul 104 (1) Organul judiciar care urmeaza a efectua perchezitia este obligat ca, în prealabil, să se legitimeze şi, în cazurile prevăzute de lege, să prezinte autorizatia data de judecator. (2) Ridicarea de obiecte şi inscrisuri precum şi perchezitia domiciliara se fac în prezenta persoanei de la care se ridica obiecte ori inscrisuri, sau la care se efectueaza perchezitia, iar în lipsa acesteia, în prezenta unui reprezentant, a unui membru al familiei, sau a unui vecin, având capacitate de exercitiu. (3) Aceste operaţiuni se efectueaza de organul judiciar în prezenta unor martori asistenti. (4) Când persoana la care se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi adusa la perchezitie. În cazul în care nu poate fi adusa, ridicarea de obiecte şi inscrisuri, precum şi perchezitia domiciliara se fac în prezenta unui reprezentant ori a unui membru de familie, iar în lipsa acestora, a unui vecin, având capacitate de exercitiu.------------Alin. (1) şi (3) ale art. 104 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 104 a fost modificat prin articolul 1 punctul 6 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Efectuarea perchezitiei domiciliare + Articolul 105Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschidă incaperile sau alte mijloace de pastrare în care s-ar putea gasi obiectele sau inscrisurile cautate, dacă cel în măsura să le deschidă refuza aceasta.Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor şi inscrisurilor care au legătură cu fapta savirsita; obiectele sau inscrisurile a caror circulatie sau detinere este interzisa se ridica totdeauna.Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca faptele şi imprejurarile din viaţa personala a celui la care se efectueaza perchezitia şi care nu au legătură cu cauza, sa nu devina publice.Efectuarea perchezitiei corporale + Articolul 106Perchezitia corporala se efectueaza de organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispoziţiilor art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnata de acest organ.Perchezitia corporala se face numai de o persoană de acelasi sex cu cea perchezitionata.Identificarea şi pastrarea obiectelor + Articolul 107Obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt ridicate şi celor care asista, pentru a fi recunoscute şi a fi insemnate de către acestea spre neschimbare, după care se eticheteaza şi se sigileaza.Obiectele care nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete şi sigilii se impacheteaza sau se inchid, pe cit posibil laolalta, după care se aplică sigilii.Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestreaza şi se lasă în pastrare fie celui la care se afla, fie unui custode.Probele pentru analiza se iau cel puţin în dublu şi se sigileaza. Una din probe se lasă celui de la care se ridica, iar lipsa acestuia, uneia din persoanele aratate în art. 108 alin. final.Procesul-verbal de perchezitie şi de ridicare a obiectelor şi inscrisurilor + Articolul 108Despre efectuarea perchezitiei şi ridicarea de obiecte şi inscrisuri se întocmeşte proces-verbal.Procesul-verbal trebuie să cuprindă, în afară de menţiunile prevăzute în art. 91, şi urmatoarele menţiuni: locul, timpul şi condiţiile în care inscrisurile şi obiectele au fost descoperite şi ridicate, enumerarea şi descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute.În procesul-verbal se face menţiune şi despre obiectele care nu au fost ridicate, precum şi de acelea care au fost lasate în pastrare.Copie de pe procesul-verbal se lasă persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care s-au ridicat obiectele şi inscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsa, celor cu care locuieste sau unui vecin şi, dacă este cazul, custodelui.Măsuri privind obiectele ridicate + Articolul 109Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată dispune ca obiectele ori inscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba să fie, după caz, atasate la dosar sau pastrate în alt mod.Obiectele şi inscrisurile ridicate, care nu sunt atasate la dosar, pot fi fotografiate. În acest caz fotografiile se vizeaza şi se ataseaza la dosar.Până la solutionarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de proba se păstrează de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată la care se găseşte dosarul.Obiectele şi inscrisurile predate sau ridicate în urma perchezitiei şi care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei careia îi apartin. Obiectele supuse confiscarii nu se restituie.Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, dacă nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia îi apartin, chiar înainte de solutionarea definitivă a procesului, afară de cazul când prin aceasta restituire s-ar putea stinjeni aflarea adevarului. Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată pune în vedere persoanei careia i-au fost restituite obiectele, ca este obligata să le pastreze până la solutionarea definitivă a cauzei.Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate + Articolul 110Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, dacă sunt dintre acelea aratate în art. 165 alin. 2 şi dacă nu este cazul a fi restituite, se conserva sau se valorifica potrivit dispoziţiilor acelui articol.Dispozitii speciale privind unitatile publice şi alte persoane juridice + Articolul 111Dispozitiile din prezenta secţiune se aplică în mod corespunzător şi atunci când actele procedurale se efectueaza la o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau la o altă persoană juridica, dispozitii care se completeaza după cum urmeaza: a) organul judiciar se legitimeaza şi, după caz, infatiseaza reprezentantului unităţii publice sau al altei persoane juridice autorizatia data; b) ridicarea de obiecte şi inscrisuri precum şi perchezitia se efectueaza în prezenta reprezentantului unităţii; c) atunci când este obligatorie prezenta martorilor asistenti, acestia pot face parte din personalul unităţii; d) copie de pe procesul-verbal se lasă reprezentantului unităţii.-------------Denumirea marginala, partea introductiva şi litera a) ale art. 111 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea IX Constatarea tehnico-stiintifica şi constatarea medico-legalaFolosirea unor specialisti + Articolul 112Când exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi este necesară lamurirea urgenta a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penala poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunind, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice.Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza, de regula, de către specialisti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul ori pe linga institutia de care aparţine organul de urmărire penala. Ea poate fi efectuata şi de către specialisti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul altor organe.Obiectul şi materialul constatarii tehnico-stiintifice + Articolul 113Organul de urmărire penala care dispune efectuarea constatarii tehnico-stiintifice stabileste obiectul acesteia, formuleaza intrebarile la care trebuie să se răspundă şi termenul în care urmeaza a fi efectuata lucrarea.Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza asupra materialelor şi datelor puse la dispoziţie sau indicate de către organul de urmărire penala. Celui insarcinat cu efectuarea constatarii nu i se pot delega şi nici acesta nu-şi poate insusi atribuţii de organ de urmărire penala sau de organ de control.Specialistul sau tehnicianul insarcinat cu efectuarea lucrării, dacă socoteste ca materialele puse la dispoziţie ori datele indicate sunt insuficiente, comunică aceasta organului de urmărire penala, în vederea completarii lor.Constatarea medico-legala + Articolul 114În caz de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste ori este suspecta, sau când este necesară o examinare corporala asupra invinuitului ori persoanei vatamate pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii, organul de urmărire penala dispune efectuarea unei constatari medico-legale şi cere organului medico-legal, caruia îi revine competenţa potrivit legii, să efectueze aceasta constatare.Exhumarea în vederea constatarii cauzelor mortii se face numai cu incuviintarea procurorului.Raportul de constatare tehnico-stiintifica sau medico-legala + Articolul 115Operaţiile şi concluziile constatarii tehnico-stiintifice sau medico-legale se consemneaza într-un raport.Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea oricareia dintre părţi, dacă apreciaza ca raportul tehnico-ştiinţific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize.Când refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale este dispusa de instanţa de judecată, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta sa ia măsuri în vederea completarii sau refacerii lui. + Secţiunea X ExpertizeleOrdonarea efectuării expertizei + Articolul 116Când pentru lamurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunoştinţele unui expert, organul de urmărire penala ori instanţa de judecată dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.Expertiza obligatorie + Articolul 117Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infractiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penala sau instanţa de judecată are indoiala asupra stării psihice a invinuitului sau inculpatului.Expertiza în aceste cazuri se efectueaza în institutii sanitare de specialitate. În vederea efectuării expertizei, organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanţei de judecată dispune internarea invinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Aceasta măsura este executorie şi se aduce la indeplinire, în caz de opunere, de organele de politie.De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele mortii, dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal.Procedura expertizei + Articolul 118Expertiza se efectueaza potrivit dispoziţiilor din prezentul cod, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Dispozitiile art. 113 se aplică în mod corespunzător.Expertul este numit de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată, cu excepţia expertizei prevăzute în art. 119 alin. 2.Fiecare dintre părţi are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei.Experti oficiali + Articolul 119Dacă exista experti medico-legali sau experti oficiali în specialitatea respectiva, nu poate fi numit expert o altă persoană, decit dacă împrejurări deosebite ar cere aceasta.Când expertiza urmeaza să fie efectuata de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, organul de urmărire penala ori instanţa de judecată se adreseaza acestora pentru efectuarea expertizei.Când serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiza criminalistica sau institutul de specialitate considera necesar ca la efectuarea expertizei sa participe sau să-şi dea parerea şi specialisti de la alte institutii, poate folosi asistenţa sau avizul acestora.Lamuriri date expertului şi părţilor + Articolul 120 (1) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate părţile, precum şi expertul, dacă acesta a fost desemnat de organul de urmărire penala sau de instanţa. (2) La termenul fixat se aduce la cunoştinţa părţilor şi expertului obiectul expertizei şi intrebarile la care expertul trebuie să răspundă şi li se pune în vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari şi ca pot cere modificarea sau completarea lor. (3) Părţile mai sunt încunoştinţate ca au dreptul sa ceara numirea şi a cite unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei. (4) După examinarea obiectiilor şi cererilor facute de părţi şi expert, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmeaza a fi efectuata expertiza, incunostintindu -l totodata dacă la efectuarea acesteia urmeaza sa participe părţile. (5) Abrogat.------------Alin. (5) al art. 120 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Drepturile expertului + Articolul 121Expertul are dreptul sa ia cunoştinţa de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. În cursul urmaririi penale cercetarea dosarului se face cu incuviintarea organului de urmărire.Expertul poate cere lamuriri organului de urmărire penala sau instanţei de judecată cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei.Părţile, cu incuviintarea şi în condiţiile stabilite de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată, pot da expertului explicatiile necesare.Raportul de expertiza + Articolul 122După efectuarea expertizei, expertul întocmeşte un raport scris.Când sunt mai mulţi experti se întocmeşte un singur raport de expertiza. Dacă sunt deosebiri de pareri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului sau intr-o anexa.Raportul de expertiza se depune la organul de urmărire penala sau la instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei.Conţinutul raportului + Articolul 123Raportul de expertiza cuprinde: a) partea introductiva, în care se arata organul de urmărire penala sau instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele şi prenumele expertului, data şi locul unde a fost efectuata, data întocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia şi intrebarile la care expertul urma sa răspundă, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata şi dacă părţile care au participat la aceasta au dat explicatii în cursul expertizei; b) descrierea în amanunt a operaţiilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile părţilor, precum şi analiza acestor obiectii ori explicatii în lumina celor constatate de expert; c) concluziile, care cuprind raspunsurile la intrebarile puse şi parerea expertului asupra obiectului expertizei.Suplimentul de expertiza + Articolul 124Când organul de urmărire penala sau instanţa de judecată constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, dispune efectuarea unui supliment de expertiza fie de către acelasi expert, fie de către altul.De asemenea, când se socoteste necesar, se cer expertului lamuriri suplimentare în scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicatii verbale asupra raportului de expertiza. În acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea martorilor.Lamuririle suplimentare în scris pot fi cerute şi serviciului medico-legal, laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza.Efectuarea unei noi expertize + Articolul 125Dacă organul de urmarirea penala sau instanţa de judecată are indoieli cu privire la exercitarea concluziilor raportului de expertiza, dispune efectuarea unei noi expertize.Lamuriri cerute la institutul de emisiune + Articolul 126În cazurile privitoare la infractiunea de falsificare de moneda sau de alte valori, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate cere lamuriri institutului de emisiune.Prezentarea scriptelor de comparatie + Articolul 127În cauzele privind infractiuni de fals în inscrisuri, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate ordona să fie prezentate scripte de comparatie.Dacă scriptele se gasesc în depozite publice, autorităţile în drept sunt obligate a le elibera.Dacă scriptele se gasesc la un particular care nu este sot sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul, organul de urmărire penala ori instanţa de judecată îi pune în vedere să le prezinte.Scriptele de comparatie trebuie vizate de organul de urmărire penala sau de preşedintele completului de judecată şi semnate de acela care le prezinta.Organul de urmărire penala ori instanţa de judecată poate dispune ca invinuitul sau inculpatul să prezinte o piesa scrisa cu mina sa, ori sa scrie după dictarea ce i s-ar face.Dacă invinuitul sau inculpatul refuza, se face menţiune în procesul-verbal. + Secţiunea XI Folosirea interpreţilorCazurile şi procedura de folosire a interpreţilor + Articolul 128 (1) Când una dintre părţi sau o altă persoană care urmeaza să fie ascultata nu cunoaste limba română ori nu se poate exprima, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată îi asigura în mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de părţi; în acest din urmă caz, el trebuie să fie un interpret autorizat, potrivit legii. (2) Dispozitiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul când unele dintre inscrisurile aflate în dosarul cauzei sau prezentate în instanţa sunt redactate intr-o alta limba decit cea română. (3) Dispozitiile art. 83, 84 şi 85 se aplică în mod corespunzător şi interpretului.------------Alin. (1) al art. 128 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea XII Cercetarea la faţa locului şi reconstituireaCercetarea la faţa locului + Articolul 129Cercetarea la faţa locului se efectueaza atunci când este necesar să se faca constatari cu privire la situaţia locului savirsirii infractiunii, să se descopere şi să se fixeze urmele infractiunii, să se stabileasca pozitia şi starea mijloacelor materiale de proba şi imprejurarile în care infractiunea a fost savirsita.Organul de urmărire penala efectueaza cercetarea la faţa locului în prezenta martorilor asistenti, afară de cazul când aceasta nu este posibil. Cercetarea la faţa locului se face în prezenta părţilor, atunci când este necesar. Neprezentarea părţilor încunoştinţate nu împiedica efectuarea cercetării.Când invinuitul sau inculpatul este retinut ori arestat, dacă nu poate fi adus la cercetare, organul de urmărire penala îi pune în vedere ca are dreptul să fie reprezentat şi îi asigura, la cerere, reprezentarea.Instanţa de judecată efectueaza cercetarea la faţa locului cu citarea părţilor şi în prezenta procurorului, când participarea acestuia la judecata este obligatorie.Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate interzice persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectueaza cercetarea, sa comunice între ele sau cu alte persoane, ori sa plece înainte de terminarea cercetării.Reconstituirea + Articolul 130Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată, dacă găseşte necesar pentru verificarea şi precizarea unor data, poate să procedeze la reconstituirea la faţa locului, în intregime sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care a fost savirsita fapta.Reconstituirea se face în prezenta invinuitului sau inculpatului. Dispozitiile art. 129 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.Procesul-verbal de cercetare la faţa locului + Articolul 131Despre efectuarea cercetării la faţa locului se incheie proces-verbal, care trebuie să cuprindă, în afara menţiunilor aratate în art. 91, descrierea amanuntita a situaţiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate şi a celor ridicate, a pozitiei şi stării celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incit acestea să fie redate cu precizie şi pe cit posibil cu dimensiunile respective.În caz de reconstituire a modului în care a fost savirsita fapta, se consemneaza amanuntit şi desfăşurarea reconstituirii.În toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrari, care se vizeaza şi se anexeaza la procesul-verbal. + Secţiunea XIII Comisia rogatorie şi delegareaCondiţii pentru dispunerea comisiei rogatorii + Articolul 132Când un organ de urmărire penala sau instanţa de judecată nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la faţa locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penala ori unei alte instante, care are posibilitatea să le efectueze.Punerea în miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, incuviintarea de probatorii, precum şi dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale în grad.Conţinutul comisiei rogatorii + Articolul 133Rezolutia sau incheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie să conţină toate lamuririle referitoare la indeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmeaza să fie ascultata o persoană, se vor arata şi intrebarile ce trebuie să i se puna.Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată care efectueaza comisia rogatorie poate pune şi alte intrebari, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultarii.Drepturile părţilor în cazul comisiei rogatorii + Articolul 134Când comisia rogatorie s-a dispus de instanţa de judecată, părţile pot formula în faţa acesteia intrebari, care vor fi transmise instanţei ce urmeaza a efectua comisia rogatorie.Totodata, oricare dintre părţi poate cere să fie citata la efectuarea comisiei rogatorii.Când inculpatul este arestat, instanţa care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui aparator din oficiu, care îl va reprezenta.Delegarea + Articolul 135Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate dispune, în condiţiile aratate în art. 132, efectuarea unui act de procedura şi prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de judecată ierarhic inferioare.Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplică în mod corespunzător şi în caz de delegare. + Titlul IV MASURILE PREVENTIVE ŞI ALTE MASURI PROCESUALE + Capitolul 1 MASURILE PREVENTIVE + Secţiunea I Dispozitii generaleScopul şi categoriile masurilor preventive + Articolul 136 (1) În cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiune pe viaţa sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una dintre urmatoarele măsuri preventive: a) retinerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi tara; d) arestarea preventiva. (2) Scopul masurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune. (3) Măsura prevăzută în alin. 1 lit. a) poate fi luata de organul de cercetare penala sau de procuror. (4) Masurile prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c) se pot lua de procuror, în cursul urmaririi penale, sau de instanţa de judecată, în cursul judecatii. (5) Măsura prevăzută în alin. 1 lit. d) poate fi luata de judecator. (6) Măsura arestarii preventive nu poate fi dispusa în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii. (7) Liberarea provizorie se dispune de instanţa de judecată. (8) Alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.------------Art. 136 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5) al art. 136 a fost modificat de articolul 1 punctul 7 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Cuprinsul actului prin care se ia măsura preventiva + Articolul 137Actul prin care se ia măsura preventiva trebuie să arate fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii, textul de lege în care aceasta se încadrează, pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea savirsita şi temeiurile concrete care au determinat luarea masurii preventive.Aducerea la cunoştinţa a motivelor luării masurilor preventive şi a invinuirii + Articolul 137^1 (1) Persoanei reţinute sau arestate i se aduc, de îndată, la cunoştinţa, motivele retinerii sau ale arestarii. Invinuirea se aduce la cunoştinţa celui arestat, în cel mai scurt termen, în prezenta unui avocat. (2) Când se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului, judecatorul incunostinteaza despre măsura luata, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemneaza invinuitul sau inculpatul, consemnandu-se aceasta într-un proces-verbal. (3) Cel retinut poate să ceara să fie incunostintat despre măsura luata un membru de familie sau una dintre persoanele aratate în alin. 2. Atât cererea celui retinut, cat şi incunostintarea se consemneaza într-un proces-verbal. În mod excepţional, dacă organul de cercetare penala apreciaza ca acest lucru ar afecta urmarirea penala, îl informeaza pe procuror, care va decide cu privire la instiintarea solicitata de retinut.------------Alin. (2) al art. 137^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 137^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 137^1 a fost modificat de articolul 1 punctul 8 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Sesizarea procurorului pentru luarea unor măsuri preventive + Articolul 138Dacă organul de cercetare penala considera ca este cazul să se ia una dintre masurile prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b)-d), inainteaza în acest sens un referat motivat procurorului.În cazul masurilor prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b) şi c), procurorul este obligat să se pronunte în termen de 24 de ore.În cazul masurii prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. d), procurorul, dacă apreciaza ca sunt intrunite condiţiile prevăzute de lege, procedeaza, după caz, potrivit art. 146 sau 149^1.------------Art. 138 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Inlocuirea sau revocarea masurilor preventive + Articolul 139 (1) Măsura preventiva luata se inlocuieste cu alta măsura preventiva, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii. (2) Când nu mai exista vreun temei care să justifice menţinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere. (3) În cazul în care măsura preventiva a fost luata, în cursul urmaririi penale, de instanţa sau de procuror, organul de cercetare penala are obligaţia sa-l informeze de îndată pe procuror despre schimbarea sau încetarea temeiurilor care au motivat luarea masurii preventive.(3^1) Când măsura preventiva a fost luata, în cursul urmaririi penale, de procuror sau de instanţa, procurorul, dacă apreciaza ca informaţiile primite de la organul de cercetare penala justifica inlocuirea sau revocarea masurii, dispune aceasta ori, după caz, sesizeaza instanţa.(3^2) Procurorul este obligat sa sesizeze şi din oficiu instanţa, pentru inlocuirea sau revocarea masurii preventive luate de către aceasta, când constata el insusi că nu mai exista temeiul care a justificat luarea masurii.(3^3) Măsura preventiva se revoca din oficiu şi când a fost luata cu incalcarea prevederilor legale, dispunandu-se, în cazul retinerii şi arestarii preventive, punerea de îndată în libertate a invinuitului sau inculpatului, dacă nu este arestat în alta cauza.(3^4) De asemenea, dacă instanţa constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca cel arestat preventiv sufera de o boala care nu poate fi tratata în reteaua medicală a Directiei Generale a Penitenciarelor, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea masurii arestarii preventive.(3^5) Măsura arestarii preventive poate fi inlocuita cu una dintre masurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b) şi c). (4) Dispozitiile alineatelor precedente se aplică chiar dacă organul judiciar urmeaza să-şi decline competenţa.------------Alin. (3) al art. 139 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3^1)-(3^5) ale art. 139 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3^4) al art. 139 a fost modificat de articolul 1 punctul 9 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Încetarea de drept a masurilor preventive + Articolul 140Masurile preventive inceteaza de drept: a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare; b) în caz de scoatere de sub urmărire, de incetare a urmarii penale sau de incetare a procesului penal ori de achitare.Măsura arestarii preventive inceteaza de drept şi atunci când, înainte de pronuntarea unei hotărâri de condamnare în prima instanţa, durata arestarii a atins jumatatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea care face obiectul invinurii, fără a se putea depăşi, în cursul urmaririi penale, maximele prevăzute în art. 159 alin. 13, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.În cazurile aratate în alin. 1 şi 2, instanţa de judecată, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul în cazul retinerii, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare penala, are obligaţia sa dispună punerea de îndată în libertate a celui retinut sau arestat, trimitand administraţiei locului de detinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanţa ori un extras cuprinzand urmatoarele menţiuni: datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de arestare, numărul şi data ordonantei, ale incheierii sau hotărârii prin care s-a dispus liberarea, precum şi temeiul legal al liberarii.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 140 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin.(3) al art. 140 a fost modificat de articolul 1 punctul 10 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Plangerea împotriva ordonantei organului de cercetare penala sau a procurorului privind măsura retinerii + Articolul 140^1Împotriva ordonantei organului de cercetare penala prin care s-a luat măsura preventiva a retinerii se poate face plangere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii, la procurorul care supraveghează cercetarea penala, iar împotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat această măsură se poate face plangere, înainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, în condiţiile art. 278 alin. 1 şi 2.Procurorul se pronunţă prin ordonanţa înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii retinerii.Când considera ca măsura retinerii este ilegala sau nu este justificata, procurorul dispune revocarea ei.------------Art. 140^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Plangerea împotriva ordonantei procurorului privind masurile preventive prevăzute în art. 136 lit. b) şi c) + Articolul 140^2Împotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea masurii obligarii de a nu părăsi localitatea ori a masurii obligarii de a nu părăsi tara, invinuitul sau inculpatul poate face plangere în termen de 3 zile de la luarea masurii, la instanţa careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa.Plangerea se va solutiona în camera de consiliu.Citarea invinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu împiedica judecarea plangerii.Participarea procurorului la judecarea plangerii este obligatorie.Dosarul va fi inaintat instanţei în termen de 24 de ore, iar plangerea se solutioneaza în termen de 3 zile.Instanţa se pronunţă în aceeasi zi, prin încheiere.Când considera ca măsura preventiva este ilegala sau nu este justificata, instanţa dispune revocarea ei.Plangerea invinuitului sau inculpatului împotriva ordonantei procurorului, prin care s-a dispus luarea masurii preventive, nu este suspensiva de executare.Dosarul se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la solutionarea plangerii.------------Art. 140^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Calea de atac împotriva incheierii pronuntate de instanţa în cursul urmaririi penale privind arestarea preventiva + Articolul 140^3 (1) Împotriva incheierii prin care se dispune, în timpul urmaririi penale, luarea masurii arestarii preventive a invinuitului sau inculpatului, împotriva incheierii prin care se dispune revocarea, inlocuirea, încetarea sau prelungirea arestarii preventive, precum şi împotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventiva, invinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioara în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. (2) Abrogat. (3) Invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în faţa instanţei şi va fi ascultat în prezenta aparatorului sau. În cazul în care acesta se afla internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa instanţei sau în alte cazuri în care deplasarea sa nu este posibila, recursul va fi examinat în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii. (4) Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie. (5) Dosarul va fi inaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se solutioneaza în termen de 48 de ore, în cazul arestarii invinuitului, şi în 3 zile, în cazul arestarii inculpatului. (6) Instanţa se pronunţă în aceeasi zi, prin încheiere. (7) Când considera ca măsura preventiva este ilegala sau nu este justificata, instanţa dispune revocarea ei şi punerea de îndată în libertate a invinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în alta cauza. (8) Recursul declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus luarea masurii arestarii preventive sau prin care s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri nu este suspensiv de executare. (9) Dosarul se restituie instanţei a carei încheiere a fost atacata în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.------------Art. 140^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alineatul (1) al art. 140^3 a fost introdus de de articolul 1 punctul 11 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alineatul (2) al art. 140^3 a fost abrogat de articolul 1 punctul 12 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alineatul (8) al art. 140^3 a fost modificat de articolul 1 punctul 13 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Calea de atac împotriva incheierii pronuntate de instanţa în cursul judecatii privind masurile preventive + Articolul 141Incheierea data în prima instanţa şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constata încetarea de drept a arestarii preventive, poate fi atacata separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.Dosarul va fi inaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Instanţa de recurs va restitui dosarul primei instante în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.Recursul declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestarii preventive nu este suspensiv de executare.------------Art. 141 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Tinerea separata a unor categorii de infractori + Articolul 142În timpul retinerii şi arestarii, minorii se ţin separat de majori, iar femeile separat de barbati. + Secţiunea II RetinereaCondiţiile retinerii + Articolul 143 (1) Măsura retinerii poate fi luata de organul de cercetare penala faţă de invinuit, dacă sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o faptă prevăzută de legea penala. Organul de cercetare penala este obligat sa-l incunostinteze, de îndată, pe procuror cu privire la luarea masurii retinerii.(1^1) Organul de cercetare penala va aduce la cunoştinţa invinuitului ca are dreptul să-şi angajeze aparator. De asemenea, i se aduce la cunoştinţa ca are dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i-se atenţia ca ceea ce declara poate fi folosit şi împotriva sa.(1^2) Măsura retinerii poate fi luata şi de procuror, în condiţiile alin. 1 şi 1^1, caz în care este incunostintat conducatorul parchetului din care face parte. (2) Măsura retinerii se ia în cazurile prevăzute în art. 148, oricare ar fi limitele pedepsei cu inchisoare prevăzute de lege pentru fapta savirsita. (3) Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauza rezultă presupunerea ca persoana faţă de care se efectueaza urmarirea penala a savirsit fapta.-------------Alin. (1) al art. 143 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 143 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Durata retinerii + Articolul 144 (1) Măsura retinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata masurii retinerii se deduce timpul cat persoana a fost privată de libertate ca urmare a masurii administrative a conducerii la sediul politiei, prevăzută în art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi functionarea Politiei Române. (2) În ordonanţa prin care s-a dispus retinerea trebuie să se mentioneze ziua şi ora la care retinerea a inceput, iar în ordonanţa de punere în libertate, ziua şi ora la care retinerea a incetat. (3) Când organul de cercetare penala considera ca este necesar a se lua măsura arestarii preventive, inainteaza procurorului, în primele 10 ore de la retinerea invinuitului, o dată cu incunostintarea la care se referă art. 143 alin. 1, un referat motivat. Procurorul, dacă apreciaza ca sunt intrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive, procedeaza, inauntrul termenului prevăzut în alin. 1, potrivit art. 146. (4) Când măsura retinerii este luata de procuror, dacă acesta considera ca este necesar a se lua măsura arestarii preventive, procedeaza, în termen de 10 ore de la luarea masurii retinerii, potrivit art. 146.-------------Alin. (1) şi (3) ale art. 144 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (4) al art. 144 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea III Obligarea de a nu părăsi localitateaConţinutul masurii + Articolul 145 (1) Măsura obligarii de a nu părăsi localitatea consta în indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de procuror, în cursul urmaririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecatii, de a nu părăsi localitatea în care locuieste, fără incuviintarea organului care a dispus această măsură. Măsura poate fi luata numai dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 alin. 1.(2)În cursul urmaririi penale, durata masurii prevăzute în alin. 1 nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungita în condiţiile legii. Măsura obligarii de a nu părăsi localitatea poate fi prelungita în cursul urmaririi penale, în caz de necesitate şi numai motivat. Prelungirea se dispune de instanţa careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond, fiecare prelungire neputand să depăşească 30 de zile. Dispozitiile art. 159 alin. 7-9 se aplică în mod corespunzător. Durata maxima a masurii prevăzute în alin. 1 în cursul urmaririi penale este de un an. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viaţa sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima a obligarii de a nu părăsi localitatea este de 2 ani.(2^1) Copia ordonantei procurorului sau, după caz, a incheierii instanţei, rămasă definitivă, se comunică invinuitului sau inculpatului, respectiv secţiei de politie în a carei circumscriptie locuieste invinuitul sau inculpatul. (3) În caz de încălcare a masurii aplicate se poate lua împotriva invinuitului sau inculpatului una din celelalte măsuri preventive, dacă sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acelor măsuri.-------------Alin. (1) şi (2) ale art. 145 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2^1) al art. 145 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 145 a fost modificat de articolul 1 punctul 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003. + Secţiunea III^1 Obligarea de a nu părăsi tara-------------Secţiunea 3^1 a cap.1 al titlului 4 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Obligarea de a nu părăsi tara + Articolul 145^1Măsura obligarii de a nu părăsi tara consta în indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului, de procuror, în cursul urmaririi penale, sau de instanţa de judecată în cursul judecatii, de a nu părăsi tara fără incuviintarea organului care a dispus această măsură.Dispozitiile art. 145 se aplică în mod corespunzător şi în cazul masurii obligarii de a nu părăsi tara.Copia ordonantei procurorului sau, după caz, a incheierii instanţei, rămasă definitivă, se comunică, după caz, invinuitului sau inculpatului şi secţiei de politie în a carei circumscriptie locuieste acesta, organelor competente sa elibereze pasaportul, precum şi organelor de frontieră. Organele în drept refuza eliberarea pasaportului sau, după caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata masurii.-------------Art. 145^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea IV Arestarea preventiva 1. Arestarea invinuituluiArestarea invinuitului în cursul urmaririi penale + Articolul 146Dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista probe din care rezultă vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, când considera ca în interesul urmaririi penale este necesară arestarea invinuitului, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, prezinta dosarul cauzei, cu propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a invinuitului, presedintelui instanţei sau judecatorului delegat de acesta.Dosarul se prezinta presedintelui instanţei careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau al instanţei corespunzătoare în a carei circumscriptie se afla locul de detentie ori judecatorului delegat de preşedintele instanţei.La prezentarea dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua şi ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, până la expirarea celor 24 de ore de retinere, în cazul în care invinuitul este retinut. Ziua şi ora se comunică atât aparatorului ales sau numit din oficiu, cat şi procurorului, acesta din urma fiind obligat să asigure prezenta în faţa judecatorului a invinuitului retinut.Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza în camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii.Invinuitul este adus în faţa judecatorului şi va fi asistat de aparator.Dispozitiile art. 149^1 alin. 6 şi ale art. 150 se aplică în mod corespunzător.Participarea procurorului este obligatorie.După ascultarea invinuitului, judecatorul, de îndată, admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin încheiere motivata.Dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, judecatorul dispune, prin încheiere, arestarea preventiva a invinuitului, aratand în concret temeiurile care justifica luarea masurii arestarii preventive şi fixand durata acesteia, care nu poate depăşi 10 zile.Totodata, judecatorul, admitand propunerea, emite, de urgenta, mandatul de arestare a invinuitului. Mandatul cuprinde în mod corespunzător menţiunile aratate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele invinuitului şi durata pentru care este dispusa arestarea preventiva a acestuia.Dispozitiile art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.Împotriva incheierii se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.-------------Art. 146 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 146 a fost modificat de articolul 1 punctul 15 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea invinuitului la instanţa de judecată + Articolul 147Instanţa de judecată, în situaţiile aratate în partea speciala, titlul II, poate dispune arestarea invinuitului în cazurile şi condiţiile prevăzute în art. 146. Când s-a dispus arestarea, preşedintele completului de judecată emite mandatul de arestare a invinuitului. Invinuitul arestat este trimis de îndată procurorului împreună cu mandatul de arestare. 2. Arestarea inculpatuluiCondiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului + Articolul 148 (1) Măsura arestarii inculpatului poate fi luata dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi numai în vreunul din urmatoarele cazuri: a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare; b) infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevăzute de lege este mai mare de un an; c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum şi dacă în cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste să se sustraga de la executarea pedepsei; d) sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte; e) inculpatul a comis din nou o infractiune ori din datele existente rezultă necesitatea impiedicarii savarsirii unei alte infractiuni; f) inculpatul este recidivist; g) abrogata; h) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viaţa alternativ cu pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani şi exista probe certe ca lasarea sa în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publică; i) exista date sau indicii suficiente care justifica temerea ca inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca va incerca o înţelegere frauduloasa cu aceasta. (2) În cazurile prevăzute la alin. 1 lit. c)-f) şi i), măsura arestarii inculpatului poate fi luata numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este detentiune pe viaţa sau inchisoare mai mare de 2 ani.-------------Literele b) şi e) ale alin. (1) al art. 148 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Litera g) a alin. (1) al art. 148 a fost abrogata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Litera h) a alin. (1) al art. 148 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Litera i) a alin. (1) al art. 148 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 148 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Durata arestarii inculpatului + Articolul 149 (1) Durata arestarii inculpatului în cursul urmaririi penale nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungita în condiţiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusa după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusa în lipsa acestuia, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare. (2) Când o cauza este trecuta pentru continuarea urmarii penale de la un organ de urmărire la altul, mandatul de arestare emis anterior ramine valabil. Durata arestarii se calculeaza potrivit dispoziţiilor alineatului precedent. (3) Abrogat.------------Alin. (1) al art. 149 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 149 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 149 a fost modificat de articolul 1 punctul 16 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea inculpatului în cursul urmaririi penale + Articolul 149^1Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, când considera ca în interesul urmaririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, prezinta dosarul cauzei, cu propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului, presedintelui instanţei sau judecatorului delegat de acesta.Dosarul se prezinta presedintelui instanţei careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau al instanţei corespunzătoare în a carei circumscriptie se afla locul de detentie ori judecatorului delegat de preşedintele instanţei.Cu ocazia prezentarii dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua şi ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, până la expirarea mandatului de arestare preventiva a invinuitului devenit inculpat sau, dacă acesta este retinut, până la expirarea celor 24 de ore de retinere. Ziua şi ora se comunică atât aparatorului ales sau numit din oficiu cat şi procurorului, acesta din urma fiind obligat să asigure prezenta în faţa judecatorului a inculpatului arestat sau retinut.Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza în camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii.Inculpatul este adus în faţa judecatorului şi va fi asistat de aparator.În cazul în care inculpatul se afla în stare de retinere sau de arestare potrivit art. 146 şi din cauza stării sănătăţii ori din cauza de forta majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faţa judecatorului, propunerea de arestare va fi examinata în lipsa inculpatului, în prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a formula concluzii.Dispozitiile art. 150 se aplică în mod corespunzător.Participarea procurorului este obligatorie.Judecatorul admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin încheiere motivata.În cazul în care sunt intrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, judecatorul dispune, prin încheiere, arestarea preventiva a inculpatului, aratand temeiurile care justifica luarea masurii arestarii preventive şi fixand durata acesteia, care nu poate depăşi 30 de zile.Arestarea inculpatului nu poate fi dispusa decat pentru zilele care au ramas după scaderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior retinut sau arestat. Arestarea preventiva a inculpatului se dispune înainte de expirarea duratei arestarii invinuitului.Dispozitiile art. 146 alin. 10 şi art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.Împotriva incheierii se poate face recurs, în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.Dispozitiile alineatelor precedente se aplică şi în cazul în care procurorul pune în miscare actiunea penala înainte de expirarea duratei mandatului de arestare a invinuitului. Mandatul de arestare a invinuitului inceteaza la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului.------------Art. 149^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 149^1 a fost modificat de de articolul 1 punctul 17 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Ascultarea inculpatului + Articolul 150 (1) Măsura arestarii inculpatului poate fi luata numai după ascultarea acestuia de către procuror şi de către judecator, afară de cazul când inculpatul este disparut, se afla în strainatate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata ori se afla în una dintre situaţiile prevăzute în art. 149^1 alin. 6. (2) În cazul în care inculpatul este disparut, se afla în strainatate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata, când mandatul a fost emis fără ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.------------Art. 150 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alineatul (1) al art. 150 a fost modificat de de articolul 1 punctul 18 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Conţinutul mandatului de arestare + Articolul 151După intocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea inculpatului, judecatorul emite de îndată mandat de arestare.Dacă prin aceeasi hotărâre s-a dispus arestarea mai multor inculpaţi, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei.În mandatul de arestare trebuie să se arate: a) instanţa care a dispus luarea masurii arestarii inculpatului; b) data şi locul emiterii; c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare; d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevăzute în art. 70, şi codul numeric personal; e) aratarea faptei ce formeaza obiectul inculparii şi denumirea infractiunii; f) incadrarea juridica a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege; g) temeiurile concrete care determina arestarea; h) ordinul de a fi arestat inculpatul; i) indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat; j) semnatura judecatorului.----------Art. 151 a fost modificat de de articolul 1 punctul 19 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Executarea mandatului + Articolul 152 (1) Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, judecatorul care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar îl trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere o dată cu arestatul. (2) Când măsura arestarii a fost dispusa în lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se inainteaza în dublu exemplar organului de politie, pentru executare. (3) Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate în mandat, careia îi preda un exemplar al mandatului şi o conduce la judecatorul care a emis mandatul. (4) Judecatorul procedeaza la ascultarea inculpatului, iar dacă acesta ridica obiectii care necesita o rezolvare urgenta, fixeaza de îndată termen de judecată.------------Alin. (4) al art. 152 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 152 a fost modificat de de articolul 1 punctul 20 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Obiectii în ceea ce priveste identitatea + Articolul 153Dacă cel arestat ridica obiectii în contra executarii mandatului numai în ceea ce priveste identitatea, este condus în faţa instanţei locului unde a fost gasit, care, dacă este necesar, cere relatii judecatorului care a emis mandatul.Până la rezolvarea obiectiilor, instanţa, dacă apreciaza că nu exista pericol de disparitie, dispune punerea în libertate a persoanei împotriva careia s-a executat mandatul.Dacă instanţa constata ca persoana adusa nu este cea aratata în mandat, o pune imediat în libertate, iar dacă constata ca obiectiile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedandu-se potrivit art. 152 alin. 3.În cazurile prevăzute în alin. 1-3, instanţa dispune prin încheiere, ce se trimite şi judecatorului care a emis mandatul.-----------Art. 153 a fost modificat de de articolul 1 punctul 21 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Negasirea persoanei prevăzute în mandat + Articolul 154Când persoana prevăzută în mandat nu a fost gasita, organul insarcinat cu executarea incheie un proces-verbal, prin care constata aceasta şi instiinteaza organul judiciar care a emis mandatul, precum şi organele competente pentru darea în urmărire.Prelungirea duratei arestarii în cursul urmaririi penale + Articolul 155 (1) Arestarea inculpatului dispusa de instanţa poate fi prelungita, în cursul urmaririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea initiala impun în continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. (2) În cazul prevăzut în alin. 1, prelungirea duratei arestarii inculpatului poate fi dispusa de instanţa careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau de instanţa corespunzătoare în a carei circumscriptie se afla locul de detinere.------------Art. 155 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 155 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 11 iulie 2003.Propunerea pentru prelungirea arestarii dispuse în cursul urmaririi penale + Articolul 156Prelungirea duratei arestarii prevăzute în art. 155 se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectueaza urmarirea penala.Propunerea organului de cercetare penala este avizata de procurorul care exercită supravegherea şi inaintata de acesta, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestarii, instanţei prevăzute în art. 155 alin. 2.Dacă arestarea a fost dispusa de o instanţa inferioara celei competente sa acorde prelungirea, propunerea se inainteaza instanţei competente.Propunerea se anexeaza la adresa de sesizare a instanţei. În cuprinsul adresei se pot arata şi alte motive care justifica prelungirea arestarii decat cele cuprinse în propunere.Când în aceeasi cauza se gasesc mai mulţi inculpaţi arestati pentru care durata arestarii preventive expira la date diferite, procurorul care sesizeaza instanţa pentru unul dintre inculpaţi va sesiza, totodata, instanţa şi cu privire la ceilalti inculpaţi.------------Art. 156 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Articolul 157Abrogat. + Articolul 158Abrogat.Procedura prelungirii arestarii dispuse în cursul urmaririi penale + Articolul 159 (1) Dosarul cauzei va fi depus de procuror, o dată cu sesizarea instanţei, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestarii preventive şi va putea fi consultat de aparator. (2) Propunerea de prelungire a arestarii se solutioneaza în camera de consiliu, de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii. (3) Inculpatul este adus în faţa instanţei şi va fi asistat de aparator. (4) În cazul în care inculpatul arestat se afla internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa instanţei sau în alte cazuri deosebite în care deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii. (5) Participarea procurorului este obligatorie. (6) În cazul în care instanţa acorda prelungirea, aceasta nu va putea depăşi 30 de zile. (7) Instanţa solutioneaza propunerea şi se pronunţă asupra prelungirii arestarii preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, şi comunică incheierea celor lipsa de la judecata în acelasi termen. (8) Incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii poate fi atacata cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se solutioneaza înainte de expirarea duratei arestarii preventive. (9) Recursul declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive nu este suspensiv de executare. (10) Inculpatul este adus la judecarea recursului. (11) Măsura dispusa de instanţa se comunică administraţiei locului de detinere, care este obligata sa o aduca la cunoştinţa inculpatului. (12) Dacă incheierea primei instante care se pronunţă asupra prelungirii arestarii preventive nu este atacata cu recurs, instanţa este obligata sa restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs. (13) Judecatorul poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputand depăşi 30 de zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător. Durata totala a arestarii preventive în cursul urmaririi penale nu poate depăşi un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.------------Art. 159 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alineatul (2) al art. 159 a fost modificat de de articolul 1 punctul 22 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alineatul (13) al art. 159 a fost modificat de de articolul 1 punctul 23 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Menţinerea arestarii inculpatului la primirea dosarului + Articolul 160Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecata a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se inainteaza instanţei competente cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau, după caz, a duratei pentru care a fost dispusa prelungirea arestarii.Instanţa, în camera de consiliu, procedeaza potrivit art. 300^1.------------Art. 160 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160 a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea inculpatului în cursul judecatii + Articolul 160^aArestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa în cursul judecatii, prin încheiere motivata, dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148.Incheierea poate fi atacata separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi inaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Recursul declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare.Dispozitiile art. 151 se aplică şi în cazul arestarii inculpatului în cursul judecatii.Faţa de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeasi cauza, în cursul urmaririi penale sau al judecatii, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit clemente noi care fac necesară privarea sa de libertate.------------Art. 160^a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^a a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecatii + Articolul 160^bÎn cursul judecatii, instanţa verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestarii preventive.Dacă instanţa constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau că nu exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestarii preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.Când instanţa constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivata, menţinerea arestarii preventive.Incheierea poate fi atacata cu recurs, prevederile art. 160^a alin. 2 aplicandu-se în mod corespunzător.-------------Art. 160^b a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^b a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Prelungirea arestarii în cursul judecatii + Articolul 160^cAbrogat.------------Art. 160^c a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 160^c a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 11 iulie 2003.Art. 160^c a fost abrogat de articolul 1 punctul 25 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea şi prelungirea arestarii inculpatului condamnat de instanţa de fond + Articolul 160^dAbrogat.------------Art. 160^d a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^d a fost abrogat de articolul 1 punctul 26 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003. + Secţiunea IV^1 Dispozitii speciale pentru minori------------Secţiunea 4^1 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Dispozitii generale + Articolul 160^eRetinerea şi arestarea preventiva a minorului se fac potrivit dispoziţiilor prevăzute în secţiunile I, II şi IV, cu derogarile şi completările din prezenta secţiune.------------Art. 160^e a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^e a fost modificat de articolul 1 punctul 27 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Drepturile proprii şi regimul special pentru minori + Articolul 160^fMinorilor retinuti sau arestati preventiv li se asigura, pe lângă drepturile prevăzute de lege pentru detinutii preventiv ce au depasit 18 ani, drepturi proprii şi un regim special de detentie preventiva, în raport cu particularitatile varstei lor, astfel încât masurile privative de libertate, luate faţă de minori în scopul bunei desfăşurări a procesului penal ori al impiedicarii sustragerii lor de la urmarirea penala, judecata ori de la executarea pedepsei, sa nu prejudicieze dezvoltarea fizica, psihica sau morala a minorului.Invinuitilor sau inculpatilor minori, retinuti ori arestati preventiv, li se asigura în toate cazurile asistenţa juridica obligatorie, organele judiciare fiind obligate sa ia măsuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu dacă minorul nu şi-a ales unul şi pentru ca acesta să poată lua contact direct cu minorul arestat şi sa comunice cu el.Atunci când se dispune retinerea sau arestarea preventiva a unui invinuit ori inculpat minor se incunostinteaza despre aceasta imediat, în cazul retinerii, şi în termen de 24 de ore, în cazul arestarii, parintii, tutorele, persoana în ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul, alte persoane pe care le desemneaza acesta, iar în caz de arestare, şi serviciul de reintegrare sociala a infractorilor şi de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate de pe lângă instanţa careia i-ar reveni sa judece în prima instanţa cauza, consemnandu-se aceasta într-un proces-verbal.În timpul retinerii sau arestarii preventive, minorii se ţin separat de majori, în locuri anume destinate minorilor arestati preventiv.Respectarea drepturilor şi a regimului special prevăzute de lege pentru minorii retinuti sau arestati preventiv este asigurata prin controlul unui judecator anume desemnat de preşedintele instanţei, prin vizitarea locurilor de detinere preventiva de către procuror, precum şi prin controlul altor organisme abilitate de lege sa viziteze detinutii preventiv.-------------Art. 160^f a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Retinerea minorului la dispoziţia organului de cercetare penala sau a procurorului + Articolul 160^gÎn mod cu totul excepţional, minorul între 14 şi 16 ani, care raspunde penal, poate fi retinut la dispoziţia procurorului sau a organului de cercetare penala, cu instiintarea şi sub controlul procurorului, pentru o durată ce nu poate depăşi 10 ore, dacă exista date certe ca minorul a comis o infractiune pedepsita de lege cu detentiunea pe viaţa sau inchisoare de 10 ani ori mai mare.Retinerea poate fi prelungita numai dacă se impune, prin ordonanţa motivata, de procuror, pentru o durată de cel mult 10 ore.-------------Art. 160^g a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Arestarea preventiva a minorului + Articolul 160^hMinorul între 14 şi 16 ani nu poate fi arestat preventiv decat dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este invinuit este detentiunea pe viaţa sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare şi o alta măsura preventiva nu este suficienta.Durata arestarii inculpatului minor între 14 şi 16 ani este, în cursul urmaririi penale, de cel mult 15 zile, iar verificarea legalităţii şi temeiniciei arestarii preventive se efectueaza în cursul judecatii periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile. Prelungirea acestei măsuri în cursul urmaririi penale sau menţinerea ei în cursul judecatii nu poate fi dispusa decat în mod excepţional. Arestarea preventiva a minorului în cursul urmaririi penale nu poate să depăşească, în total, un termen rezonabil şi nu mai mult de 60 de zile, fiecare prelungire neputand depăşi 15 zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viaţa sau inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor între 14 şi 16 ani în cursul urmaririi penale poate fi prelungita până la 180 de zile.Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmaririi penale pe o durată de cel mult 20 de zile. Durata masurii preventive poate fi prelungita în cursul urmaririi penale, de fiecare data cu 20 de zile. Arestarea preventiva a inculpatului minor în cursul urmaririi penale nu poate să depăşească, în total, un termen rezonabil şi nu mai mult de 90 de zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viaţa sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor în cursul urmaririi penale poate fi prelungita până la 180 de zile. Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestarii preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani în cursul judecatii se efectueaza periodic, dar nu mai tarziu de 40 de zile.Durata arestarii invinuitului minor este de cel mult 3 zile.-------------Art. 160^h a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alineatele (2) şi (3) ale art. 160^e au fost modificate de articolul 1 punctul 28 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003. + Secţiunea V Liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cautiuneModalitatile liberarii provizorii + Articolul 160^1În tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.-------------Art. 160^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. 1. Liberarea provizorie sub control judiciarCondiţiile liberarii + Articolul 160^2 (1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor savarsite din culpa, precum şi în cazul infracţiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depăşeşte 12 ani. (2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care invinuitul sau inculpatul este recidivist ori când exista date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte. (3) Organul judiciar dispune ca, pe timpul liberarii provizorii, inculpatul să respecte una sau mai multe din urmatoarele obligaţii: a) sa nu depăşească limita teritoriala fixata decit în condiţiile stabilite de organul judiciar; b) sa comunice organului judiciar orice schimbare de domiciliu sau reşedinţa; c) sa nu mearga în locuri anume stabilite; d) să se prezinte la organul de urmărire penala sau, după caz, la instanţa de judecată ori de cite ori este chemat; e) sa nu între în legătură cu anumite persoane determinate; f) sa nu conduca nici un autovehicul sau anumite autovehicule; g) sa nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la savirsirea faptei.-------------Alin. (1) şi (2) ale art. 160^2 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Organul care dispune liberarea provizorie + Articolul 160^2aLiberarea provizorie sub control judiciar se dispune, atât în cursul urmaririi penale, cat şi în cursul judecatii, de instanţa de judecată.-------------Art. 160^2a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Organul care efectueaza controlul respectarii obligaţiilor + Articolul 160^2bControlul modului în care invinuitul sau inculpatul respecta oblibaţiile stabilite de instanţa revine judecatorului delegat cu executarea, precum şi procurorului şi organului de politie.-------------Art. 160^2b a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modificarea sau ridicarea controlului judiciar + Articolul 160^3Controlul judiciar instituit de instanţa poate fi oricand modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.-------------Art. 160^3 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. 2. Liberarea provizorie pe cautiuneCondiţiile liberarii + Articolul 160^4Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda de instanţa de judecată, atât în cursul urmaririi penale, cat şi al judecatii, la cerere, când s-a depus cautiunea şi sunt indeplinite condiţiile prevăzute în art. 160^2 alin. 1 şi 2.Pe timpul liberarii provizorii, invinuitul sau inculpatul este obligat să se prezinte, la chemarea instanţei, sa comunice orice schimbare de domiciliu sau reşedinţa şi să respecte oblibaţiile prevăzute în art. 160^2 alin. 3 pe care instanţa le dispune.-------------Art. 160^4 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Art. 160^4 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Cautiunea + Articolul 160^5 (1) Cautiunea garanteaza respectarea de către invinuit sau inculpat a obligaţiilor ce-i revin în timpul liberarii provizorii. (2) Cuantumul cautiunii este de cel puţin 10.000.000 lei. (3) Consemnarea cautiunii se face pe numele invinuitului sau inculpatului şi la dispoziţia instanţei care a stabilit cuantumul cautiunii. (4) Cautiunea se restituie când: a) se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevăzut în art. 160^10 alin. 1 lit. a); b) se constata de instanţa, prin încheiere, că nu mai exista temeiurile care au justificat măsura arestarii preventive; c) se dispune scoaterea de sub urmărire penala, încetarea urmaririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal; d) se pronunţă pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea condiţionată a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executarea la locul de muncă; e) se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii; f) cererea de liberare provizorie a fost respinsa potrivit art. 160^8a alin. 6. (5) Cautiunea nu se restituie, în cazul prevăzut la lit. e), când liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispoziţiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b). Cautiunea se face venit la bugetul de stat, la raminerea definitivă a hotărârii de condamnare. (6) În cazurile prevăzute la lit. b)-e) se dispune şi încetarea stării de liberare provizorie.------------Alin. (2) al art. 160^5 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Alin. (1), (3) şi litera b) a alin. (4) ale art. 160^5 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Litera f) a alin. (4) al art. 160^5 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. 3. Dispozitii comuneCererea de liberare provizorie şi organul competent sa o rezolve + Articolul 160^6 (1) Cererea de liberare provizorie poate fi facuta, atât în cursul urmaririi penale, cat şi în cursul judecatii, de către invinuit sau inculpat, sotul ori rudele apropiate ale acestuia. (2) Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul şi calitatea persoanei care o face, precum şi menţiunea cunoasterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii. (3) În cazul liberarii provizorii pe cautiune, cererea trebuie să cuprindă şi obligaţia depunerii cautiunii şi menţiunea cunoasterii dispoziţiilor legii privind cazurile de nerestituire a cautiunii. (4) Rezolvarea cererii, în cursul urmaririi penale, revine instanţei careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond, iar în cursul judecatii, instanţei sesizate cu judecarea cauzei. (5) Cererea depusa la organul de cercetare penala, la procuror ori la administratia locului de detinere se inainteaza, în termen de 24 de ore, instanţei competente.------------Alin. (1) al art. 160^6 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Alin. (2) al art. 160^6 a fost abrogat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Art. 160^6 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Masurile premergatoare examinarii cererii + Articolul 160^7Instanţa verifica dacă cererea de liberare provizorie cuprinde menţiunile prevăzute în art. 160^6 alin. 2 şi 3 şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru completarea acesteia. Când cererea este depusa la instanţa inaintea termenului de judecată, aceste obligaţii revin presedintelui, care procedeaza şi la incunostintarea persoanei care a facut cererea despre termenul de judecare a cererii.Când cererea este facuta de o altă persoană decat invinuitul sau inculpatul, din cele aratate în art. 160^6 alin. 1, instanţa îl intreaba pe invinuit sau pe inculpat dacă îşi insuseste cererea, iar declaratia acestuia se consemneaza pe cerere.-----------Art. 160^7 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Examinarea şi admiterea în principiu a cererii + Articolul 160^8Instanţa examineaza, de urgenta, cererea, verificand dacă sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia.În cazul cererii de liberare pe cautiune, dacă instanţa constata ca sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege, stabileste cuantumul cautiunii şi termenul în care cautiunea trebuie depusa, incunostintand despre aceasta persoana care a facut cererea. După depunerea dovezii de consemnare a cautiunii, instanţa admite în principiu cererea şi fixeaza termenul pentru solutionarea ei.Dacă nu sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege şi dovada de consemnare a cautiunii nu a fost depusa, cererea se respinge.-----------Art. 160^8 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Solutionarea cererii + Articolul 160^8aSolutionarea cererii se face după ascultarea invinuitului sau a inculpatului, a concluziilor aparatorului, precum şi ale procurorului.În cazul în care se constată că sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege şi cererea este intemeiata, instanţa admite cererea şi dispune punerea în libertate provizorie a invinuitului sau inculpatului.Instanţa, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie, stabileste şi oblibaţiile ce urmeaza a fi respectate de invinuit sau inculpat.Copia dispozitivului incheierii rămase definitive ori un extras al acesteia se trimite administraţiei locului de detinere şi organului de politie în a cărui circumscriptie locuieste invinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se incunostinteaza.Administratia locului de detinere este obligata sa ia măsuri pentru punerea de îndată în libertate a invinuitului sau inculpatului.În cazul în care nu sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege, când cererea este neintemeiata sau când aceasta a fost facuta de către o altă persoană şi nu a fost insusita de invinuit sau de inculpat, instanţa respinge cererea.------------Art. 160^8a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Recursul împotriva incheierilor privind liberarea provizorie + Articolul 160^9Împotriva incheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de către invinuit sau inculpat ori de către procuror, la instanţa superioara.Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.Dosarul va fi inaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore.Recursul se judeca în termen de doua zile.Recursul se va solutiona în camera de consiliu.Invinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea procurorului este obligatorie.Instanţa se pronunţă în aceeasi zi asupra admiterii sau respingerii recursului.Recursul împotriva incheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare.Dosarul se restituie în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.Dispozitiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător şi în cazul modificarii sau ridicarii controlului judiciar.-------------Art. 160^9 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Revocarea liberarii + Articolul 160^10Liberarea provizorie poate fi revocata dacă: a) se descopera fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie şi care justifica arestarea invinuitului sau inculpatului; b) invinuitul sau inculpatul nu indeplineste, cu rea-credinta, oblibaţiile ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat.Revocarea liberarii provizorii se dispune de instanţa, prin încheiere, cu ascultarea invinuitului sau inculpatului asistat de aparator. Revocarea se dispune şi în lipsa invinuitului sau inculpatului, când acesta, fără motive temeinice, nu se prezinta la chemarea facuta.În caz de revocare a liberarii provizorii, instanţa dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului şi emite un nou mandat de arestare.Împotriva incheierii instanţei prin care s-a dispus revocarea liberarii provizorii se poate face recurs.Dispozitiile art. 160^9 se aplică în mod corespunzător.--------------Art. 160^10 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Capitolul 2 ALTE MASURI PROCESUALE + Secţiunea I Luarea masurilor de ocrotire şi de siguranţăMasurile de ocrotire în caz de retinere sau de arestare preventiva + Articolul 161Când măsura retinerii sau a arestarii preventive a fost luata faţă de un invinuit sau inculpat în a cărui ocrotire se afla un minor, o persoană pusa sub interdictie, o persoană careia i s-a instituit curatela, ori o persoană care datorita virstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie să fie instiintata autoritatea competentă în vederea luării masurilor de ocrotire. Obligaţia de incunostintare revine organului judiciar care a luat măsura retinerii ori a arestarii preventive.Luarea masurilor de siguranţă + Articolul 162 (1) Dacă procurorul, în cursul urmaririi penale, constata ca invinuitul sau inculpatul se afla în vreuna dintre situaţiile aratate în art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizeaza instanţa care, dacă este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a masurii de siguranţă corespunzătoare. În cursul judecatii măsura de siguranţă corespunzătoare este dispusa, de asemenea, în mod provizoriu de instanţa de judecată.(1^1) Instanţa dispune luarea masurilor de siguranţă prevăzute în alin. 1 numai după ascultarea invinuitului ori inculpatului şi în prezenta aparatorului şi a procurorului. (2) Instanţa ia măsuri pentru aducerea la indeplinire a internarii medicale provizorii şi, totodata, sesizeaza comisia medicală competenţa sa avizeze internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilor periculosi. (3) Măsura internarii provizorii dureaza până la confirmarea acesteia de către instanţa de judecată. (4) Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale. (5) În cazul în care s-a dispus internarea medicală, se vor lua şi masurile prevăzute în art. 161. (6) Hotărârea instanţei de judecată prin care s-a confirmat măsura internarii poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.------------Alin. (1) al art. 162 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) al art. 162 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 162 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea II Masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare savirsirii infractiuniiMasurile asiguratorii + Articolul 163 (1) Masurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea repararii pagubei produse prin infractiune, precum şi pentru garantarea executarii pedepsei amenzii. (2) Masurile asiguratorii în vederea repararii pagubei se pot lua asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenta valorii probabile a pagubei. (3) Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului. (4) Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, precum şi cele exceptate de lege. (5) Masurile asiguratorii în vederea repararii pagubei se pot lua la cererea părţii civile sau din oficiu. (6) Luarea masurilor asiguratorii este obligatorie: a) abrogata; b) în cazul în care cel vatamat este o persoană lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitatea de exercitiu restrinsa.------------Alin. (1) al art. 163 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Litera a) a alin. (6) al art. 163 a fost abrogata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Organele care aduc la indeplinire masurile asiguratorii + Articolul 164 (1) Ordonanţa de luare a masurii asiguratorii se aduce la indeplinire de către organul de urmărire penala care a luat măsura. (2) Incheierea instanţei judecătorești prin care s-a dispus luarea masurii asiguratorii se aduce la indeplinire prin executorul judecătoresc. (3) Masurile asiguratorii dispuse de procuror sau de instanţa de judecată pot fi aduse la indeplinire şi prin organele proprii de executare ale unităţii pagubite, în cazul în care aceasta este una dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal. (4) În cazurile în care urmarirea penala se efectueaza de către procuror, acesta poate dispune ca măsura asiguratorie luata să fie adusa la indeplinire de către secretarul parchetului.------------Alin. (3) al art. 164 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procedura sechestrului + Articolul 165 (1) Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice şi sa evalueze bunurile sechestrate, putind recurge în caz de necesitate şi la experti. (2) Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre pretioase, mijloacele de plată straine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta şi de muzeu, colectiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate în mod obligatoriu. (3) Bunurile perisabile se predau unităţilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activităţii, care sunt obligate să le primeasca şi să le valorifice de îndată. (4) Metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate cu acestea şi mijloacele de plată straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara competenţa. (5) Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu şi colectiile de valoare se predau spre pastrare instituţiilor de specialitate. (6) Obiectele prevăzute în alin. 4 şi 5 se predau în termen de 48 de ore de la ridicare. Dacă obiectele sunt strict necesare urmaririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai tirziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de către procuror, după terminarea urmaririi penale. (7) Obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului. (8) Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. 3 şi 7, precum şi sumele de bani ridicate potrivit alin. 2, se consemneaza, după caz, pe numele invinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispoziţia organului care a dispus instituirea sechestrului, caruia i se preda recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult trei zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor. (9) Dacă exista pericol de instrainare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putindu-se numi un custode.------------Alin. (7) al art. 165 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procesul-verbal de sechestru şi inscripţia ipotecara + Articolul 166Organul care aplica sechestru incheie proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 165, descriind amanuntit bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. În procesul-verbal se arata bunurile exceptate de lege de la urmărire, gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemneaza obiectiile părţilor sau ale altor persoane interesate.Un exemplar de pe procesul-verbal se lasă persoanei careia i s-a aplicat sechestrul, iar în lipsa, celor cu care locuieste, administratorului, portarului, ori celui care în mod obisnuit îl inlocuieste sau unui vecin. În cazul când parte din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasă acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se inainteaza şi organului care a dispus luarea masurii asiguratorii, în termen de 24 de ore de la incheierea procesului-verbal.Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexind copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul şi un exemplar al procesului-verbal de sechestru.Poprirea + Articolul 167Sumele de bani datorate cu orice titlu invinuitului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente de către o a treia persoana, ori de către cel pagubit, sunt poprite în miinile acestora şi în limitele prevăzute de lege, de la data primirii actului prin care se infiinteaza sechestrul. Aceste sume vor fi consemnate de debitori, după caz, la dispoziţia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de cinci zile de la scadenta, recipisele urmind a fi predate aceluiasi organ în 24 de are de la consemnare.Contestarea masurii asiguratorii + Articolul 168 (1) În contra masurii asiguratorii luate şi a modului de aducere la indeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum şi orice altă persoană interesata se pot plange procurorului sau instanţei de judecată, în orice faza a procesului penal. (2) Hotărârea instanţei de judecată poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea. (3) După solutionarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a facut plingere împotriva aducerii la indeplinire a masurii asiguratorii, se poate face contestaţie potrivit legii civile.-----------Alin. (1) al art. 168 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Restituirea lucrurilor + Articolul 169 (1) Dacă procurorul sau instanţa de judecată constata ca lucrurile ridicate de la invinuit ori inculpat, sau de la orice persoană care le-a primit spre a le pastra, sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vatamate. Orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispoziţiilor art. 168, stabilirea acestui drept şi restituirea. (2) Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai dacă prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevarului şi justa solutionare a cauzei şi cu obligaţia pentru cel caruia îi sunt restituite să le pastreze până la raminerea definitivă a hotărârii.------------Alin. (1) al art. 169 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Restabilirea situaţiei anterioare + Articolul 170Procurorul sau instanţa de judecată poate lua măsuri de restabilire a situaţiei anterioare savarsirii infractiunii, când schimbarea acelei situaţii a rezultat în mod vadit din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila.------------Art. 170 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Titlul V ACTE PROCESUALE ŞI PROCEDURALE COMUNE + Capitolul 1 ASISTENŢA JURIDICA ŞI REPREZENTAREAAsistenţa invinuitului sau a inculpatului + Articolul 171 (1) Invinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de aparator în tot cursul urmaririi penale şi al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aduca la cunoştinţa acest drept. (2) Asistenţa juridica este obligatorie când invinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei institutii militare de invatamant, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este arestat chiar în alta cauza ori când organul de urmărire penala sau instanţa apreciaza ca invinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apararea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege. (3) În cursul judecatii, asistenţa juridica este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viaţa sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare. (4) Când asistenţa juridica este obligatorie, dacă invinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un aparator, se iau măsuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu.(4^1) Când asistenţa juridica este obligatorie, dacă aparatorul ales nu se prezinta nejustificat la doua termene consecutive, după caz, la data stabilita pentru efectuarea unui act de urmărire penala sau la termenul de judecată fixat, ingreunand astfel în mod voit desfăşurarea şi solutionarea procesului penal, organul judiciar desemneaza un aparator din oficiu care să-l inlocuiasca, acordandu-i timpul necesar pentru pregătirea apararii, care nu poate fi mai mic de 3 zile, cu excepţia solutionarii cererilor privind arestarea preventiva, unde termenul nu poate fi mai mic de 24 de ore. (5) Delegatia aparatorului desemnat din oficiu inceteaza la prezentarea aparatorului ales. (6) Dacă la judecarea cauzei aparatorul lipseste şi nu poate fi inlocuit în condiţiile alin. 4^1, cauza se amana.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 171 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (4^1) al art. 171 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (6) al art. 171 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Drepturile aparatorului + Articolul 172 (1) În cursul urmarii penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penala şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa aparatorului nu împiedica efectuarea actului de urmărire penala, dacă exista dovada ca aparatorul a fost incunostintat de data şi ora efectuării actului. (2) Când asistenţa juridica este obligatorie, organul de urmărire penala va asigura prezenta aparatorului la ascultarea inculpatului. (3) În cazul în care aparatorul invinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penala, se face menţiune despre aceasta, iar actul este semnat şi de aparator. (4) Persoana retinuta sau arestata are dreptul sa ia contact cu aparatorul, asigurandu-i-se confidentialitatea convorbirilor. (5) Luarea de contact cu aparatorul nu poate fi interzisa la prelungirea duratei arestarii de către instanţa de judecată, iar la prezentarea materialului de urmărire penala aceasta este obligatorie. (6) Aparatorul are dreptul de a se plinge, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situaţiile prevăzute în alin. 2, 4 şi 5, procurorul este obligat sa rezolve plingerea în cel mult 48 de ore. (7) În cursul judecatii, aparatorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în cazul când inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta. (8) Aparatorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenţa juridica a invinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligaţii, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocati, spre a lua măsuri.-------------Alin. (4) al art. 172 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Asistenţa celorlalte părţi + Articolul 173 (1) Aparatorul părţii vatamate, al părţii civile şi al părţii responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penala şi poate formula cereri şi depune memorii. (2) În cursul judecatii, aparatorul exercita drepturile părţii pe care o asista. (3) Când instanţa apreciaza ca din anumite motive partea vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu şi-ar putea face singura apararea, dispune din oficiu sau la cerere luarea masurilor pentru desemnarea unui aparator.-------------Alin. (1) al art. 173 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Reprezentarea + Articolul 174În cursul judecatii invinuitul şi inculpatul, precum şi celelalte părţi pot fi reprezentati, cu excepţia cazurilor în care prezenta invinuitului sau inculpatului este obligatorie.În cazurile în care legea admite reprezentarea invinuitului sau inculpatului, instanţa de judecată, când apreciaza necesară prezenta invinuitului sau inculpatului, dispune aducerea lui.------------Art. 174 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Capitolul 2 CITAREA, COMUNICAREA ACTELOR PROCEDURALE, MANDATUL DE ADUCEREModul de citare + Articolul 175Chemarea unei persoane în faţa organului de urmărire penala sau a instanţei de judecată se face prin citatie scrisa. Citarea se poate face şi prin nota telefonica sau telegrafica.Citatiile se inmineaza de agenti anume insarcinati cu indeplinirea acestei atribuţii sau prin mijlocirea serviciului postal.Conţinutul citatiei + Articolul 176Citatia este individuala şi trebuie să cuprindă urmatoarele menţiuni: a) denumirea organului de urmărire penala sau a instanţei de judecată care emite citatia, sediul sau, data emiterii şi numărul dosarului; b) numele, prenumele celui citat, calitatea în care este citat şi indicarea obiectului cauzei; c) adresa celui citat, care trebuie să cuprindă în oraşe şi municipii: localitatea, judeţul, strada, numărul şi apartamentul unde locuieste, iar în comune: judeţul, comuna şi satul.În citatie se menţionează, când este cazul, orice alte date necesare pentru stabilirea adresei celui citat; d) ora, ziua, luna şi anul, locul de infatisare, precum şi invitarea celui citat să se prezinte la data şi locul indicate, cu aratarea consecintelor legale în caz de neprezentare.Citatia se semneaza de cel care o emite.Locul de citare + Articolul 177 (1) Invinuitul sau inculpatul se citeaza la adresa unde locuieste, iar dacă aceasta nu este cunoscuta, la adresa locului sau de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucreaza. (2) Dacă printr-o declaratie data în cursul procesului penal invinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat. (3) În caz de schimbare a adresei aratate în declaratia invinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresa, numai dacă a incunostintat organul de urmărire penala ori instanţa de judecată de schimbarea intervenita, sau dacă organul judiciar apreciaza pe baza datelor obtinute potrivit art. 180 ca s-a produs o schimbare de adresa. (4) Dacă nu se cunoaste adresa unde locuieste invinuitul sau inculpatul şi nici locul sau de muncă, citatia se afişează la sediul consiliului local în a cărui circumscriptie s-a savirsit infractiunea. Când activitatea infractionala s-a desfăşurat în mai multe locuri, citatia se afişează la sediul consiliului local în a cărui circumscriptie se afla organul care efectueaza urmarirea penala. (5) Bolnavii aflati în spital intr-o casa de sănătate se citeaza prin administratia acestora. (6) Detinutii se citeaza la locul de detinere, prin administratia acestuia. (7) Militarii incazarmati se citeaza la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia. (8) Dacă invinuitul sau inculpatul locuieste în strainatate, citarea se face prin scrisoare recomandata, în afară de cazul în care, prin lege, se dispune altfel. Avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, tine loc de dovada a indeplinirii procedurii de citare. (9) Citarea altor persoane decat invinuitul sau inculpatul se face potrivit dispoziţiilor din prezentul articol. Unitatile la care se referă art. 145 din Codul penal şi alte persoane juridice se citeaza la sediul acestora, iar în cazul neidentificarii sediului, citatia se afişează la sediul consiliului local în a cărui circumscriptie s-a savarsit infractiunea.-----------Alin. (8) al art. 177 a fost modificat de LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001*) publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 807 din 17 decembrie 2001.*) LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.Alin. (8) şi (9) ale art. 177 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Inminarea citatiei + Articolul 178 (1) Citatia se inmineaza personal celui citat, care va semna dovada de primire. (2) Dacă persoana citata nu vrea sa primeasca citatia, sau primind-o nu voieste sau nu poate să semneze dovada de primire, agentul lasă citatia celui citat ori, în cazul refuzului de primire, o afişează pe usa locuinţei acestuia, incheind despre aceasta proces-verbal.(2^1) În cazul în care scrisoarea recomandata prin care se citeaza un invinuit sau inculpat care locuieste în strainatate nu poate fi inmanata datorita refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin posta a cetatenilor săi, citatia se va afisa la sediul parchetului sau al instanţei, după caz. (3) Când citarea se face potrivit art. 177 alin. 1 partea finala, alin. 5, 6 şi 7, unitatile acolo aratate sunt obligate a inmina de îndată citatia persoanei citate sub luare de dovada, certificându-i semnatura sau aratind motivul pentru care nu s-a putut obtine semnatura acesteia. Dovada este predata agentului procedural, iar acesta o inainteaza organului de urmărire penala sau instanţei de judecată care a emis citatia. (4) Citatia destinata unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau altei persoane juridice se preda la registratura sau functionarului insarcinat cu primirea corespondentei. Dispozitiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător.-----------Alin. (2^1) al art. 178 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (4) al art. 178 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Inminarea citatiei altor persoane + Articolul 179Dacă persoana citata nu se afla acasa, agentul inmineaza citatia sotului, unei rude sau oricarei persoane care locuieste cu ea, ori care în mod obisnuit îi primeste corespondenta. Citatia nu poate fi inminata unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsite de uzul ratiunii.Dacă persoana citata locuieste într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, în lipsa persoanelor aratate în alin. 1, citatia se preda administratorului, portarului ori celui care în mod obisnuit îl inlocuieste.Persoana care primeste citatia semneaza dovada de primire, iar agentul, certificind identitatea şi semnatura, incheie proces-verbal. Dacă aceasta nu voieste sau nu poate semna dovada de primire, agentul afişează citatia pe usa locuinţei, incheind proces-verbal.În lipsa persoanelor aratate în alin. 1 şi 2, agentul este obligat să se intereseze când poate gasi persoana citata pentru a-i inmina citatia. Când nici pe aceasta cale nu se poate ajunge la inminare, agentul afişează citatia pe usa locuinţei persoanei citate, incheind proces-verbal.În cazul când persoana citata locuieste într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, dacă în citatie nu s-a indicat apartamentul ori camera în care locuieste, agentul este obligat sa faca investigatii pentru a afla aceasta. Dacă investigatiile au ramas fără rezultat, agentul afişează citatia pe usa principala a cladirii, incheind proces-verbal şi făcând menţiune despre imprejurarile care au facut imposibil inminarea citatiei.Cercetari în vederea inminarii citatiei + Articolul 180Dacă persoana citata şi-a schimbat adresa, agentul afişează citatia pe usa locuinţei aratate în citatie şi se informeaza pentru aflarea noii adrese, mentionind în procesul-verbal datele obtinute.Dovada de primire şi procesul-verbal de predare a citatiei + Articolul 181Dovada de primire a citatiei trebuie să cuprindă numărul dosarului, denumirea organului de urmărire penala sau a instanţei care a emis citatia, numele, prenumele şi calitatea persoanei citate, precum şi data pentru care este citata. De asemenea, trebuie să cuprindă data inminarii citatiei, numele, prenumele, calitatea şi semnatura celui ce inmineaza citatia, certificarea de către acesta a identităţii şi semnaturii persoanei careia i s-a inminat citatia, precum şi aratarea calităţii acesteia.Ori de cite ori cu prilejul predarii sau afisarii unei citatii se incheie un proces-verbal, acesta va cuprinde în mod corespunzător şi menţiunile aratate în alineatul precedent.Comunicarea altor acte procedurale + Articolul 182Comunicarea celorlalte acte de procedura se face potrivit dispoziţiilor prevăzute în prezentul capitol.Mandatul de aducere + Articolul 183 (1) O persoana poate fi adusa în faţa organului de urmărire penala sau a instanţei de judecată pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 176, dacă fiind anterior citata nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenta ei este necesară. (2) Invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi fost chemat prin citatie, dacă organul de urmărire penala sau instanţa constata motivat ca în interesul rezolvarii cauzei se impune această măsură. (3) Persoanele aduse cu mandat, potrivit alin. 1 şi 2, nu pot rămâne la dispoziţia organului judiciar decat timpul strict necesar pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus retinerea ori arestarea preventiva a acestora. (4) Persoana adusa cu mandat de aducere este ascultata de îndată de către organul judiciar.------------Alin. (3) şi (4) ale art. 183 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Executarea mandatului de aducere + Articolul 184 (1) Mandatul de aducere se executa prin organele politiei. (2) Dacă persoana aratata în mandatul de aducere nu poate fi adusa din motive de boala, cel insarcinat cu executarea mandatului constata aceasta printr-un proces-verbal, care se inainteaza de îndată organului de urmărire penala ori instanţei de judecată.(2^1) Dispozitiile alin. 2 se aplică şi în cazul în care persoana aratata în mandat, cu excepţia invinuitului sau inculpatului, nu poate fi adusa din orice alta cauza. (3) Dacă cel insarcinat cu executarea mandatului de aducere nu găseşte persoana prevăzută în mandat la adresa indicată, face cercetari şi dacă acestea au ramas fără rezultat, incheie un proces-verbal care va cuprinde menţiuni despre cercetarile facute.(3^1) Dacă invinuitul sau inculpatul refuza să se supuna mandatului sau incearca sa fuga, va fi constrans la aceasta. (4) Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul unităţii militare sau prin comandantul garnizoanei.------------Alin. (2) al art. 184 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2^1) al art. 184 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3^1) ale art. 184 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Capitolul 3 TERMENELEConsecintele nerespectarii termenului + Articolul 185Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului şi nulitatea actului facut peste termen.Când o măsura procesuala nu poate fi luata decit pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept încetarea efectului masurii.Pentru celelalte termene procedurale se aplică, în caz de nerespectare, dispozitiile privitoare la nulitati.Calculul termenelor procedurale + Articolul 186La calcularea termenelor procedurale se porneste de la ora, ziua, luna sau anul mentionat în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazul când legea dispune altfel.La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteste ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se implineste.Termenele socotite pe luni sau pe ani expira, după caz, la sfirsitul zilei corespunzătoare a ultimei luni ori la sfirsitul zilei şi lunii corespunzătoare din ultimul an. Dacă aceasta zi cade intr-o luna ce nu are zi corespunzătoare, termenul expira în ultima zi a acelei luni.Când ultima zi a unui termen cade intr-o zi nelucratoare, termenul expira la sfirsitul primei zile lucratoare care urmeaza.Acte considerate ca facute în termen + Articolul 187Actul depus inauntrul termenului prevăzut de lege la administratia locului de detinere ori la unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata este considerat ca facut în termen. Inregistrarea sau atestarea facuta de către administratia locului de detinere pe actul depus, recipisa oficiului postal, precum şi inregistrarea ori arestarea facuta de unitatea militara pe actul depus, servesc ca dovada a datei depunerii actului.Cu excepţia cailor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca facut în termen, dacă data la care a fost trecut în registrul de iesire al parchetului este inauntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.Calcularea termenelor în cazul masurilor preventive + Articolul 188În calcularea termenelor privind masurile preventive, ora sau ziua de la care începe şi cea la care se sfarseste termenul intră în durata acestuia.-------------Art. 188 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Capitolul 4 CHELTUIELILE JUDICIAREAcoperirea cheltuielilor judiciare + Articolul 189 (1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea aparatorilor, precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal se acopera din sumele avansate de stat sau platite de părţi. (2) Cheltuielile judiciare prevăzute în alin. 1, avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei, Ministerului Public şi Ministerului de Interne.-------------Alin. (2) al art. 189 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Sumele cuvenite martorului, expertului şi interpretului + Articolul 190 (1) Martorul, expertul şi interpretul chemati de organul de urmărire penala ori de instanţa de judecată au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întreţinere, locuinta şi altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor. (2) Martorul, expertul şi interpretul care sunt salariati au dreptul şi la venitul de la locul de muncă, pe durata lipsei de la serviciu, pricinuita de chemarea la organul de urmărire penala sau la instanţa de judecată. (3) Martorul care nu este salariat, dar are venit din munca, este indreptatit sa primeasca şi o compensare. (4) Expertul şi interpretul au dreptul şi la o retributie pentru indeplinirea insarcinarii date, în cazurile şi condiţiile prevăzute prin dispozitii legale. (5) Sumele acordate potrivit alin. 1, 3 şi 4 se platesc pe baza dispoziţiilor luate de organul care a dispus chemarea şi în faţa caruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste sume se platesc martorului imediat după infatisare, iar expertului şi interpretului, după ce şi-au indeplinit insarcinarile. (6) Suma care reprezinta venitul aratat în alin. 2 se plateste de cel la care lucreaza martorul, expertul sau interpretul.------------Alin. (2), (3) şi (6) ale art. 190 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Plata cheltuielilor avansate de stat în caz de condamnare + Articolul 191 (1) În caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind interpreţii desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, precum şi în cazul în care s-a dispus acordarea de asistenţa gratuita, care rămân în sarcina statului. (2) Când sunt mai mulţi inculpaţi condamnati, instanţa hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei părţi se tine seama, pentru fiecare dintre inculpaţi, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare. (3) Partea responsabila civilmente, în măsura în care este obligata solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligata în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.------------Alin. (1) al art. 191 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri + Articolul 192 (1) În caz de achitare sau de incetare a procesului penal în faţa instanţei de judecată, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate după cum urmeaza:1. În caz de achitare, de către: a) partea vatamata, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceasta; b) partea civila careia i s-a respins în totul pretentiile civile, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceasta parte; c) inculpat, în cazul când, desi achitat, a fost totusi obligat la repararea pagubei.2. În caz de incetare a procesului penal, de către: a) inculpat, dacă s-a dispus inlocuirea raspunderii penale sau exista o cauza de nepedepsire; b) ambele părţi, în caz de impacare; c) partea vatamata, în caz de retragere a plingerii.3. În caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii, precum şi în cazul existentei unei cauze de nepedepsire, dacă inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de către: a) partea vatamata, atunci când în cauza se face aplicatia art. 13 alin. 2; b) inculpat, atunci când în cauza se face aplicatia art. 13 alin. 3. (2) În cazul declararii apelului ori recursului sau al introducerii oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana careia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea. (3) În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. (4) În cazul când mai multe părţi sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanţa hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. (5) Dispozitiile prevăzute la pct. 1 lit. a), precum şi la pct. 2 şi 3, se aplică în mod corespunzător şi în caz de clasare, de scoatere de sub urmărire sau de incetare a urmarii penale. (6) Cheltuielile pentru plata interpreţilor desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, pentru asistarea părţilor rămân, în toate cazurile, în sarcina statului.-------------Litera a) a pct. 2 al alin. 1 al art. 192 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Partea introductiva a pct. 3 al alin. (1) al art. 192 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (6) al art. 192 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Plata cheltuielilor judiciare facute de părţi + Articolul 193Inculpatul este obligat sa plateasca părţii vatamate în caz de condamnare, precum şi părţii civile careia i s-a admis actiunea civila, cheltuielile judiciare facute de acestea.Când actiunea civila este admisa numai în parte, instanţa poate obliga pe inculpat la plata totala sau parţială a cheltuielilor judiciare.În caz de renuntare la actiunea civila, instanţa se pronunţă asupra cheltuielilor la cererea părţilor.În situaţiile prevăzute în alin. 1 şi 2, când sunt mai mulţi condamnati, ori dacă exista şi parte responsabila civilmente, se aplică în mod corespunzător dispozitiile art. 191 alin. 2 şi 3.În caz de achitare, partea vatamata este obligata sa plateasca inculpatului şi părţii responsabile civilmente cheltuielile judiciare facute de acestia, în măsura în care au fost provocate de partea vatamata.În celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare facute de părţi în cursul procesului penal, instanţa stabileste obligaţia de restituire potrivit legii civile. + Capitolul 5 MODIFICAREA ACTELOR PROCEDURALE, INDREPTAREA ERORILOR MATERIALE ŞI INLATURAREA UNOR OMISIUNI VADITEModificari în acte procedurale + Articolul 194Orice adaugare, corectura ori suprimare facuta în cuprinsul unui act procedural este ţinuta în seama, numai dacă aceste modificari sunt confirmate în scris, în cuprinsul sau la sfirsitul actului, de către cei care l-au semnat.Modificările neconfirmate, dar care nu schimba înţelesul frazei, rămân valabile.Locurile nescrise în cuprinsul unei declaratii trebuie barate, astfel incit sa nu se poate face adaugari.Indreptarea erorilor materiale + Articolul 195Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se indreapta de insusi organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.În vederea indreptarii erorii, părţile pot fi chemate spre a da lamuriri.Despre indreptarea efectuata, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată, după caz, întocmeşte un proces-verbal sau o încheiere, facindu-se menţiune şi la sfirsitul actului corectat.Înlăturarea unor omisiuni vadite + Articolul 196Dispozitiile art. 195 se aplică şi în cazul când organul de urmărire penala sau instanţa, ca urmare a unei omisiuni vadite, nu s-a pronuntat asupra sumelor pretinse de martori, experti, interpreţi, aparatori, potrivit art. 189 sau 190, precum şi cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea masurilor asiguratorii. + Capitolul 6 NULITATILEIncalcarile care atrag nulitatea + Articolul 197Incalcarile dispoziţiilor legale care reglementeaza desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata decit prin anularea acelui act.Dispozitiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea sedintei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulitatii. De asemenea, sunt prevăzute sub sancţiunea nulitatii şi dispozitiile relative la participarea procurorului, prezenta inculpatului şi asistarea acestuia de către aparator, când sunt obligatorii potrivit legii, precum şi la efectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori minori.Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi inlaturata în nici un mod. Ea poate fi invocata în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.Incalcarea oricarei alte dispozitii legale decit cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condiţiile alin. 1, numai dacă a fost invocata în cursul efectuării actului când partea este prezenta sau la primul termen de judecată cu procedura completa când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu incalcarile, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevarului şi justa solutionare a cauzei. + Capitolul 7 AMENDA JUDICIARAAbateri judiciare + Articolul 198Urmatoarele abateri savarsite în cursul procesului penal se sancţionează cu amendă judiciara de la 500.000 lei la 2.000.000 lei: a) neindeplinirea sau indeplinirea gresita ori cu intarziere a lucrărilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum şi a oricăror alte lucrari, dacă prin acestea s-au provocat intarzieri în desfăşurarea procesului penal; b) neindeplinirea ori indeplinirea gresita a indatoririlor de inmanare ori de comunicare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum şi neexecutarea mandatelor de aducere.Lipsa nejustificata a aparatorului, ales sau desemnat din oficiu, când asistenţa juridica a invinuitului sau inculpatului este obligatorie potrivit legii, se sancţionează cu amendă judiciara de la 1.000.000 lei la 2.500.000 lei.Urmatoarele abateri savarsite în cursul procesului penal se sancţionează cu amendă judiciara de la 1.000.000 lei la 10.000.000 lei: a) lipsa nejustificata a martorului, expertului sau interpretului legal citat; b) tergiversarea de către expert sau interpret a indeplinirii insarcinarilor primite; c) neindeplinirea de către orice persoană a obligaţiei de prezentare, la cererea organului de urmărire penala sau a instanţei de judecată, a obiectelor ori inscrisurilor cerute de acestea, precum şi neindeplinirea aceleiasi obligaţii de către conducatorul unităţii sau de cel insarcinat cu aducerea la indeplinire a acestei obligaţii; d) nerespectarea obligaţiei de pastrare, prevăzută în art. 109 alin. 5; e) neluarea de către conducatorul unităţii în cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei; f) neindeplinirea, în mod nejustificat, de către organul de cercetare penala a dispoziţiilor date de procuror, potrivit legii, sau neprezentarea, în mod nejustificat, procurorului, a dosarelor ori actelor de urmărire penala, în termenul prevăzut de lege; g) necomunicarea, în mod nejustificat, procurorului, în termenul prevăzut de lege, de către organul de cercetare penala, a începerii urmaririi penale, precum şi neexecutarea, de către acesta, în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, a dispoziţiilor scrise ale procurorului sau ale instanţei de judecată; h) nerespectarea de către oricare dintre părţile şi persoanele care asista la sedinta de judecată a masurilor luate de către preşedintele completului de judecată potrivit art. 298.Amenzile judiciare aplicate de procuror sau de instanţa de judecată constituie venituri la bugetul de stat şi se cuprind distinct în bugetul Ministerului Justiţiei, potrivit legii.Aplicarea amenzii judiciare nu inlatura raspunderea penala, în cazul în care fapta constituie infractiune.-------------Art. 198 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procedura privitoare la amenda judiciara + Articolul 199Amenda se aplică de organul de urmărire penala, prin ordonanţa, iar de instanţa de judecată, prin încheiere.Persoana amendata poate cere scutirea de amenda ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonantei ori a incheierii de amendare.Dacă persoana amendata justifica de ce nu a putut îndeplini obligaţia sa, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii. + Partea SPECIALA + Titlul I URMARIREA PENALA + Capitolul 1 DISPOZITII GENERALEObiectul urmaririi penale + Articolul 200Urmarirea penala are ca obiect stringerea probelor necesare cu privire la existenta infracţiunilor, la identificarea faptuitorilor şi la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecata.Organele de urmărire penala + Articolul 201 (1) Urmarirea penala se efectueaza de către procurori şi de către organele de cercetare penala. (2) Organele de cercetare penala sunt: a) organele de cercetare ale politiei judiciare; b) organele de cercetare speciala. (3) Ca organe de cercetare ale politiei judiciare funcţionează lucrători specializati din Ministerul de Interne anume desemnaţi de ministrul de interne, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, şi îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie sau sunt desemnaţi şi funcţionează în alt mod, potrivit unor legi speciale.-------------Litera a) a alin. (2) şi alin. (3) ale art. 201 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Rolul activ al organului de urmărire penala + Articolul 202Organul de urmărire penala este obligat sa stringa probele necesare pentru aflarea adevarului şi pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei solutionari a acesteia. Organul de urmărire aduna probele atit în favoarea, cit şi în defavoarea invinuitului sau inculpatului.Indatoririle prevăzute în alineatul precedent se indeplinesc chiar dacă invinuitul sau inculpatul recunoaste fapta.Organul de urmărire penala este obligat sa explice invinuitului sau inculpatului, precum şi celorlalte părţi drepturile lor procesuale.Organul de urmărire penala este de asemenea obligat sa stringa date cu privire la imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat savirsirea infractiunii, precum şi orice alte date de natura sa serveasca la solutionarea cauzei.Ordonantele organului de urmărire penala + Articolul 203În desfăşurarea urmarii penale, organul de urmărire dispune asupra actelor sau masurilor procesuale prin ordonanţa, acolo unde legea prevede aceasta, iar în celelalte cazuri prin rezolutie motivata.Ordonanţa trebuie să fie motivata şi sa cuprindă totdeauna data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea celui care o întocmeşte, cauza la care se referă, obiectul actului sau masurii procesuale, temeiul legal al acesteia şi semnatura celui care a întocmit-o. Ordonanţa va cuprinde de asemenea menţiunile speciale prevăzute de lege pentru anumite acte sau măsuri.Când organul de cercetare penala considera ca este cazul să fie luate anumite măsuri, face propuneri motivate.Efectuarea unor acte de urmărire în incinta unor unităţi + Articolul 204Orice act de urmărire penala în incinta unei unităţi din cele la care se referă art. 145 din Codul penal se poate efectua numai cu consimtamintul conducerii acelei unităţi sau cu autorizatia procurorului.În caz de infractiuni flagrante, consimtamintul sau autorizatia nu este necesară.Pastrarea unor acte de urmărire penala + Articolul 205Când legea prevede că un act sau o măsura procesuala trebuie să fie incuviintata, autorizata sau confirmata de procuror, un exemplar al ordonantei sau al actului procesual ramine la procuror. + Capitolul 2 COMPETENTA ORGANELOR DE URMARIRE PENALA + Articolul 206Abrogat.Competenţa organelor de cercetare ale politiei judiciare + Articolul 207Cercetarea penala se efectueaza de organele de cercetare ale politiei judiciare, pentru orice infractiune care nu este data, în mod obligatoriu, în competenţa altor organe de cercetare penala.------------Art. 207 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa organelor de cercetare penala speciale + Articolul 208 (1) Cercetarea penala se efectueaza şi de urmatoarele organe speciale: a) ofiterii anume desemnaţi de către comandantii unităţilor militare corp aparte şi similare, pentru militarii în subordine. Cercetarea poate fi efectuata şi personal de către comandant; b) ofiterii anume desemnaţi de către sefii comenduirilor de garnizoana, pentru infractiunile savirsite de militari în afara unităţilor militare. Cercetarea poate fi efectuata şi personal de sefii comenduirilor de garnizoana; c) ofiterii anume desemnaţi de către comandantii centrelor militare, pentru infractiunile de competenţa instanţelor militare, savirsite de persoanele civile în legătură cu oblibaţiile lor militare. Cercetarea poate fi efectuata şi personal de către comandantii centrelor militare.La cererea comandantului centrului militar, organul de politie efectueaza unele acte de cercetare, după care inainteaza lucrarile comandantului centrului militar; d) ofiterii politiei de frontieră, anume desemnaţi pentru infractiunile de frontieră; e) capitanii porturilor, pentru infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa şi contra disciplinei şi ordinii la bord, precum şi pentru infractiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, prevăzute în Codul penal, savirsite de personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol siguranţa navei sau a navigatiei. (2) În cazurile prevăzute la lit. a), b) şi c), cercetarea penala se efectueaza în mod obligatoriu de organele speciale acolo prevăzute.------------Literele a) şi d) ale alin. (1) al art. 208 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa procurorului în faza urmaririi + Articolul 209 (1) Procurorul supraveghează urmarirea penala; în exercitarea acestei atribuţii procurorii conduc şi controlează nemijlocit activitatea de cercetare penala a politiei judiciare şi a altor organe de cercetare speciale. (2) Procurorul poate să efectueze orice acte de urmărire penala în cauzele pe care le supraveghează. (3) Urmarirea penala se efectueaza, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 155-173, 174-177, 179, 189 alin. 3-5, art. 190, 191, art. 211 alin. 4, art. 212, 236, 236^1, 239, 239^1, 250, 252, 254, 255, 257, 265, 266, 267, 267^1, 268, 273-276, 279^1, 280, 280^1, 302^2, 317, 323 şi 356-361 din Codul penal, în cazurile aratate în art. 27 pct. 1 lit. b)-e), art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi c) şi pct. 5, art. 28^2 pct. 1 lit. b) şi art. 29 pct. 1 din prezentul cod, în cazul infracţiunilor împotriva protectiei muncii, precum şi în cazul altor infractiuni date prin lege în competenţa sa. (4) Este competent să efectueze urmarirea penala, în cazurile prevăzute în alineatul precedent, şi sa exercite supravegherea asupra activităţii de cercetare penala procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judeca în prima instanţa cauza. (5) Atunci când urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul este supus confirmarii prim-procurorului parchetului, iar când urmarirea este facuta de acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior. Când urmarirea penala este efectuata de un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, rechizitoriul este supus confirmarii procurorului-sef de secţie, iar când urmarirea penala este efectuata de acesta, confirmarea se face de către procurorul general al acestui parchet. (6) Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot îndeplini oricare dintre atribuţiile procurorilor din parchetele ierarhic inferioare, pot infirma actele şi masurile acestora, dacă sunt contrare legii, şi pot prelua, în vederea efectuării urmaririi penale, cauze de competenţa acestora, din dispoziţia conducătorului parchetului ierarhic superior.-------------Alin. (3) al art. 209 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Alin. (3) al art. 209 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002.Alin. (1) şi (3) ale art. 209 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5) al art. 209 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (6) al art. 209 a fost introdus de articolul unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 30 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 909 din 6 octombrie 2004.Verificarea competentei + Articolul 210Organul de urmărire penala sesizat potrivit art. 221 este dator să-şi verifice competenţa.Dacă organul de cercetare penala constata că nu este competent a efectua cercetarea, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizarii organului competent.Extinderea competentei teritoriale + Articolul 211Când anumite acte de cercetare penala trebuie să fie efectuate în afara circumscriptiei în care se face cercetarea, organul de cercetare penala poate să le efectueze el insusi sau sa dispună efectuarea lor prin comisie rogatorie ori delegare.În cazul în care organul de cercetare penala înţelege sa procedeze el insusi la efectuarea actelor, instiinteaza în prealabil despre aceasta organul corespunzător din raza teritoriala în care va efectua aceste acte.În cuprinsul aceleiasi localităţi, organul de cercetare penala efectueaza toate actele de cercetare, chiar dacă unele dintre acestea trebuie indeplinite în afara razei sale teritoriale, cu respectarea dispozitiei din alineatul precedent. + Articolul 212Abrogat.Cazuri urgente + Articolul 213Organul de cercetare penala este obligat să efectueze actele de cercetare ce nu sufera aminare, chiar dacă acestea privesc o cauza care nu este de competenţa lui. Lucrarile efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, prin procurorul care exercită supravegherea activităţii organului ce le-a efectuat, procurorului competent.Actele incheiate de unele organe de constatare + Articolul 214 (1) Sunt obligate sa procedeze la luarea de declaratii de la faptuitor şi de la martorii care au fost de faţa la savirsirea unei infractiuni şi sa intocmeasca proces-verbal despre imprejurarile concrete ale savirsirii acesteia: a) organele inspecţiilor de stat, alte organe de stat, precum şi ale unităţilor la care se referă art. 145 din Codul penal, pentru infractiunile care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a caror respectare o controlează potrivit legii; b) organele de control şi cele de conducere ale administraţiei publice, ale altor unităţi la care se referă art. 145 din Codul penal, pentru infractiunile savirsite în legătură cu serviciul de cei aflati în subordine ori sub controlul lor. c) ofiterii şi subofiterii din cadrul Jandarmeriei Române pentru infractiunile constatate pe timpul executarii misiunilor specifice. (2) Organele aratate mai sus au dreptul sa retina corpurile delicte, sa procedeze la evaluarea pagubelor, precum şi să efectueze orice alte acte, când legea prevede aceasta. (3) Actele incheiate se inainteaza procurorului în cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce constituie infractiune, afară de cazul când legea dispune altfel. (4) În caz de infractiuni flagrante, aceleasi organe au obligaţia sa inainteze de îndată procurorului pe faptuitor, împreună cu lucrarile efectuate şi cu mijloacele materiale de proba. (5) Procesele-verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.------------Litera c) a alin. (1) a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Actele incheiate de comandantii de nave şi aeronave, precum şi de agentii de politie de frontieră + Articolul 215Oblibaţiile şi drepturile prevăzute în art. 214 alin. 1 şi 2 le au şi urmatoarele organe: a) comandantii de nave şi aeronave pentru infractiunile savirsite pe acestea, pe timpul cit navele şi aeronavele pe care le comanda se afla în afara porturilor sau aeroporturilor; b) agentii de politie de frontieră, pentru infractiunile de frontieră.Organele de mai sus pot efectua perchezitii corporale asupra făptuitorului şi pot verifica lucrurile pe care acesta le are cu sine.De asemenea, organele de mai sus pot prinde pe faptuitor, în care caz îl predau de îndată procurorului sau organului de cercetare penala, împreună cu lucrarile efectuate şi cu mijloacele materiale de proba.În celelalte cazuri, lucrarile efectuate se inainteaza organului de cercetare penala competent, în cel mult 5 zile de la prima constatare efectuata, împreună cu mijloacele materiale de proba.Când infractiunea a fost savirsita pe o nava sau aeronava, termenele de mai sus curg de la ancorarea navei ori aterizarea aeronavei pe teritoriul român.Procesele-verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.------------Denumirea marginala şi litera b) a alin. 1 ale art. 215 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Capitolul 3 SUPRAVEGHEREA EXERCITATA DE PROCUROR IN ACTIVITATEA DE URMARIRE PENALAObiectul supravegherii + Articolul 216Procurorul, în exercitarea supravegherii respectarii legii în activitatea de urmărire penala, vegheaza ca orice infractiune să fie descoperita, orice infractor să fie tras la raspundere penala şi ca nici o persoană sa nu fie urmarita penal fără sa existe indicii temeinice ca a savirsit o faptă prevăzută de legea penala.De asemenea, procurorul vegheaza ca nici o persoană sa nu fie retinuta sau arestata, decit în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.În exercitarea activităţii de supraveghere, procurorul ia masurile necesare sau da dispozitii organelor de cercetare penala ca sa ia asemenea măsuri.Procurorul ia măsuri şi da dispozitii în scris şi motivat.Trecerea cauzei de la un organ la altul + Articolul 217Procurorul poate să dispună, după necesitate, ca intr-o cauza în care cercetarea penala trebuie efectuata de un anumit organ de cercetare, să fie efectuata de un alt asemenea organ.Preluarea unei cauze de către un organ de cercetare penala ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercită supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penala care preia cauza şi după incunostintarea procurorului care exercită supravegherea acesteia.În cauzele preluate de către un organ de cercetare penala central, supravegherea se exercită de către un procuror din Parchetul General de pe linga Curtea Suprema de Justiţie.În cauzele în care urmarirea penala se efectueaza de către procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penala să fie efectuate de către organele politiei.Modalităţi de exercitare a supravegherii + Articolul 218 (1) Procurorul conduce şi controlează nemijlocit activitatea de cercetare penala a politiei judiciare şi a altor organe de cercetare speciale şi supraveghează ca actele de urmărire penala să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale. (2) Organele de cercetare penala sunt obligate sa incunostiinteze de îndată pe procuror despre infractiunile de care au luat cunoştinţa. (3) Procurorul poate să asiste la efectuarea oricărui act de cercetare penala sau sa-l efectueze personal. Procurorul poate să ceara spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penala, care este obligat sa-l trimita, cu toate actele, materialele şi datele privitoare la fapte care formeaza obiectul cercetării.-----------Alin. (1) al art. 218 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Dispozitii date de procuror + Articolul 219 (1) Procurorul poate să dea dispozitii cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penala. În cazul organelor de cercetare ale politiei judiciare, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot să le dea indrumari sau dispozitii privind cercetarea penala, procurorul fiind singurul competent în acest sens. (2) Dispozitiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penala. Dacă acest organ are de facut obiectii, poate sesiza pe prim-procurorul parchetului sau, când dispozitiile sunt date de acesta, pe procurorul ierarhic superior, fără a intrerupe executarea lor. În termen de 3 zile de la sesizare prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior este obligat să se pronunte. (3) În cazul neindeplinirii sau al indeplinirii în mod defectuos, de către organul de cercetare penala, a dispoziţiilor date de procuror, acesta va sesiza conducatorul organului de cercetare penala, care are obligaţia ca în termen de 3 zile de la sesizare sa comunice procurorului masurile dispuse.-----------Alin. (1) al art. 219 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 219 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Infirmarea actelor sau masurilor procesuale nelegale + Articolul 220Când procurorul constata ca un act sau o măsura procesuala a organului de urmărire penala nu este data cu respectarea dispoziţiilor legale, o infirma motivat. + Capitolul 4 EFECTUAREA URMARIRII PENALE + Secţiunea I Sesizarea organelor de urmărire penalaModurile de sesizare + Articolul 221Organul de urmărire penala este sesizat prin plingere sau denunt, ori se sesizeaza din oficiu când afla pe orice alta cale ca s-a savirsit o infractiune.Când, potrivit legii, punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plingerea prealabila ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevăzut de lege, urmarirea penala nu poate începe în lipsa acestora.De asemenea, urmarirea penala nu poate începe fără exprimarea dorintei guvernului strain în cazul infractiunii prevăzute în art. 171 din Codul penal.Când prin savirsirea unei infractiuni s-a produs o paguba uneia din unitatile la care se referă art. 145 din Codul penal, unitatea pagubita este obligata sa sesizeze de îndată organul de urmărire penala, să prezinte situaţii explicative cu privire la intinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuita şi să se constituie parte civila.Plingerea + Articolul 222 (1) Plangerea este incunostintarea facuta de o persoană fizica sau de o persoană juridica, referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune. (2) Plingerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul plingerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de proba. (3) Plingerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura ramine atasata plingerii. (4) Plingerea facuta oral se consemneaza într-un proces-verbal de organul care o primeste. (5) Plingerea se poate face şi de către unul dintre soti pentru celalalt sot, sau de către copilul major pentru parinti. Persoana vatamata poate să declare că nu-şi insuseste plingerea. (6) Pentru persoana lipsita de capacitatea de exercitiu, plingerea se face de reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restrinsa poate face plingere cu incuviintarea persoanelor prevăzute de legea civila.------------Alin. (1) al art. 222 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Denuntul + Articolul 223 (1) Denuntul este incunostintarea facuta de către o persoană fizica sau de către o persoană juridica despre savarsirea unei infractiuni. (2) Denuntul trebuie să conţină aceleasi date ca şi plingerea. (3) Denuntul scris trebuie să fie semnat de denuntator, iar în cazul denuntului oral, acesta se consemneaza într-un proces-verbal de către organul în faţa caruia a fost facut. (4) Abrogat.------------Alin. (4) al art. 223 a fost introdus de LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001*) publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 807 din 17 decembrie 2001.*) LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.Alin. (1) al art. 223 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (4) al art. 223 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Acte premergatoare + Articolul 224în vederea începerii urmaririi penale, organul de urmărire penala poate efectua acte premergatoare.De asemenea, în vederea stringerii datelor necesare organelor de urmărire penala pentru începerea urmaririi penale, pot efectua acte premergatoare şi lucratorii operativi din Ministerul de Interne, precum şi din celelalte organe de stat cu atribuţii în domeniul sigurantei naţionale, anume desemnaţi în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei naţionale.Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba.Actele premergatoare efectuate de investigatorii sub acoperire + Articolul 224^1În cazul în care exista indicii temeinice şi concrete ca s-a savarsit sau ca se pregăteşte savarsirea unei infractiuni contra sigurantei naţionale prevăzute în Codul penal şi în legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante şi de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, sau a unei infractiuni prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sanctionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, ori a unei alte infractiuni grave care nu poate fi descoperita sau ai carei faptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, pot fi folositi, în vederea strangerii datelor privind existenta infractiunii şi identificarea persoanelor faţă de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune, investigatori sub o alta identitate decat cea reala.Investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi din Ministerul de Interne, precum şi din organele de stat care desfăşoară, potrivit legii, activităţi de informaţii pentru realizarea sigurantei naţionale, anume desemnaţi în acest scop, şi pot fi folositi numai pe o perioadă determinata, în condiţiile prevăzute în art. 224^2 şi 224^3.Investigatorul sub acoperire culege date şi informaţii în baza autorizatiei emise potrivit dispoziţiilor prevăzute în art. 224^2, pe care le pune, în totalitate, la dispoziţia organului de urmărire penala.-----------Art. 224^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire + Articolul 224^2Persoanele prevăzute în art. 224^1 pot efectua investigatii numai cu autorizarea motivata a procurorului desemnat de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.Autorizarea este data prin ordonanţa motivata, pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate. Fiecare prelungire nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totala a autorizarii, în aceeasi cauza şi cu privire la aceeasi persoana, nu poate depăşi un an.În cererea de autorizare adresata procurorului se vor menţiona datele şi indiciile privitoare la faptele şi persoanele faţă de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune, precum şi perioada pentru care se cere autorizarea.Ordonanţa procurorului prin care se autorizeaza folosirea investigatorului sub acoperire trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 203, urmatoarele: a) indiciile temeinice şi concrete care justifica măsura şi motivele pentru care măsura este necesară; b) activităţile pe care le poate desfăşura investigatorul sub acoperire; c) persoanele faţă de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune; d) identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmeaza sa desfasoare activităţile autorizate; e) perioada pentru care se da autorizarea; f) alte menţiuni prevăzute de lege.În cazuri urgente şi temeinic justificate se poate solicita autorizarea şi a altor activităţi decat cele pentru care exista autorizare, procurorul urmand să se pronunte de îndată.------------Art. 224^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Folosirea datelor obtinute de investigatorii sub acoperire + Articolul 224^3Datele şi informaţiile obtinute de investigatorul sub acoperire pot fi folosite numai în cauza penala şi în legătură cu persoanele la care se referă autorizatia emisa de procuror.Aceste date şi informaţii vor putea fi folosite şi în alte cauze sau în legătură cu alte persoane, dacă sunt concludente şi utile.------------Art. 224^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Măsuri de protecţie a investigatorilor sub acoperire + Articolul 224^4Identitatea reala a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvaluita în timpul ori după terminarea actiunii acestora.Procurorul competent sa autorizeze folosirea unui investigator sub acoperire are dreptul să-i cunoasca adevarata identitate, cu respectarea secretului profesional.------------Art. 224^4 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Sesizarea la cererea organului competent + Articolul 225Când legea prevede că începerea urmaririi penale nu poate avea loc fără o sesizare speciala, aceasta trebuie facuta în scris şi semnata de către organul competent. În actul de sesizare trebuie să se arate în mod corespunzător datele prevăzute în art. 222 alin 2.Unele dispozitii privind urmarirea penala pentru militari + Articolul 226Pentru infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 331-336, 348, 353 şi 354, urmarirea penala poate începe numai la sesizarea comandantului.Pentru celelalte infractiuni savirsite de militari, organul de urmărire penala procedeaza potrivit regulilor obisnuite, informind pe comandant de îndată ce a inceput urmarirea penala.Sesizari facute de persoane cu functii de conducere şi de alti functionari + Articolul 227 (1) Orice persoană cu functie de conducere intr-o unitate la care se referă art. 145 din Codul penal sau cu atribuţii de control, care a luat cunoştinţa de savirsirea unei infractiuni în acea unitate, este obligata sa sesizeze de îndată pe procuror sau organul de cercetare penala şi sa ia măsuri sa nu dispara urmele infractiunii, corpurile delicte şi orice alte mijloace de proba. (2) Oblibaţiile prevăzute în alin. 1 revin şi oricărui functionar care a luat cunoştinţa despre savarsirea unei infractiuni în legătură cu serviciul în cadrul caruia îşi indeplineste sarcinile.------------Denumirea marginala şi alin. (2) ale art. 227 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea II Desfăşurarea urmaririi penaleÎnceperea urmaririi penale + Articolul 228 (1) Organul de urmărire penala sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezolutie începerea urmaririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de impiedicare a punerii în miscare a actiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b^1). (2) În cazul aratat în art. 10 lit b^1), organul de urmărire penala inainteaza dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmărire penala. (3) Când organul de urmărire penala se sesizeaza din oficiu, incheie un proces-verbal care constituie actul de incepere a urmaririi penale.(3^1) Rezolutia şi procesul-verbal de incepere a urmaririi penale, emise de organul de cercetare penala, se supun confirmarii motivate a procurorului care exercită supravegherea activităţii de cercetare penala, în termen de cel mult 48 de ore de la data începerii urmaririi penale, organele de cercetare penala fiind obligate să prezinte totodata şi dosarul cauzei. (4) Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate după primirea plingerii sau denuntului rezultă vreunul din cazurile de impiedicare a punerii în miscare a actiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b^1), organul de urmărire penala inainteaza procurorului actele incheiate cu propunerea de a nu se începe urmarirea penala. (5) Dacă procurorul constata că nu sunt intrunite condiţiile aratate în alin. 4, restituie actele organului de urmărire penala, fie pentru completarea actelor premergatoare, fie pentru începerea urmaririi penale. (6) În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin rezolutie motivata. Copie de pe rezolutie se comunică persoanei care a facut sesizarea, precum şi, după caz, persoanei faţă de care s-au efectuat acte premergatoare.(6^1) Împotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale se poate face plangere la instanţa de judecată, potrivit art. 278^1 şi urmatoarele. (7) Dacă ulterior se constată că nu a exista sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia propunerea de a nu se începe urmarirea penala, procurorul infirma rezolutia şi restituie actele organului de urmărire, dispunind începerea urmaririi penale.------------Alin. (3^1) al art. 228 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5) al art. 228 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (6^1) al art. 228 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (6) al art. 228 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 480 din 8 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.088 din 23 noiembrie 2004.Invinuitul + Articolul 229Persoana faţă de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit cit timp nu a fost pusa în miscare actiunea penala împotriva sa.Scoaterea de sub urmărire când fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni + Articolul 230Procurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanţa scoaterea de sub urmărire penala şi instiinteaza despre aceasta, când este cazul, persoana care a facut sesizarea.Restituirea dosarului pentru continuarea cercetării penale + Articolul 231Dacă procurorul, sesizat potrivit dispoziţiilor art. 228 alin. 2, constata că nu este cazul sa scoata de sub urmărire, restituie dosarul organului de cercetare penala pentru continuarea cercetării penale.Restituirea dosarului pentru începerea sau continuarea cercetării penale + Articolul 232Dacă procurorul i-a restituit, în temeiul art. 228 alin. 5 sau al art. 231, actele şi dosarul, organul de urmărire penala continua efectuarea actelor premergatoare sau, după caz, începe ori continua urmarirea penala, procedand la efectuarea acestora, potrivit legii, şi ţinând seama de imprejurarile speciale ale fiecarei cauze.-----------Art. 232 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Arestarea preventiva a invinuitului + Articolul 233În cursul efectuării cercetării penale, dacă organul de cercetare considera ca sunt intrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a invinuitului, face propuneri în acest sens şi le inainteaza procurorului.Dacă procurorul, după ce examineaza dosarul cauzei, constata ca este cazul să se ia măsura arestarii preventive a invinuitului, procedeaza potrivit art. 146.------------Art. 233 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Propuneri facute de organul de cercetare penala + Articolul 234 (1) Dacă organul de cercetare penala considera ca sunt temeiuri pentru punerea în miscare a actiunii penale, face propuneri în acest sens, pe care le inainteaza procurorului. (2) Organul de cercetare penala, dacă considera ca sunt intrunite şi condiţiile prevăzute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procedeaza în acelasi mod.------------Alin. (2) al art. 234 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Punerea în miscare a actiunii penale prin ordonanţa + Articolul 235Procurorul se pronunţă asupra punerii în miscare a actiunii penale după examinarea dosarului.Dacă procurorul este de acord cu propunerea, pune în miscare actiunea penala prin ordonanţa.Ordonanţa de punere în miscare a actiunii penale trebuie să cuprindă, pe linga menţiunile aratate în art. 203, date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este invinuit şi incadrarea juridica a acesteia.Arestarea preventiva a inculpatului + Articolul 236Procurorul sesizat potrivit art. 234, dacă pune în miscare actiunea penala şi dacă apreciaza ca sunt intrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procedeaza potrivit art. 149^1.------------Art. 236 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Continuarea cercetării şi ascultarea inculpatului + Articolul 237 (1) După aducerea la indeplinire a dispoziţiilor art. 233-236, procurorul, dacă este cazul, dispune continuarea cercetării penale. Organul de cercetare penala continua efectuarea actelor de cercetare, fiind obligat să respecte şi dispozitiile date de procuror. (2) Dacă procurorul a pus în miscare actiunea penala, organul de cercetare penala îl cheama pe inculpat, îi comunică fapta pentru care este invinuit şi îi da explicatii cu privire la drepturile şi oblibaţiile pe care le are. Atunci când inculpatul nu locuieste în tara, organul de cercetare penala va tine seama, la fixarea termenului de prezentare în faţa acestuia, de reglementarile speciale privind asistenţa judiciara internationala în materie penala. (3) Organul de cercetare penala pune în vedere inculpatului aflat în stare de libertate ca este obligat să se prezinte la toate chemarile ce i se vor face în cursul procesului penal şi ca are indatorirea sa comunice orice schimbare de adresa. (4) Organul de cercetare penala va continua urmarirea şi fără a-l asculta pe inculpat, când acesta este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieste în tara.------------Alin. (2) al art. 237 a fost completat de LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001*) publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 807 din 17 decembrie 2001.*) LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.Alin. (2) al art. 237 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Extinderea cercetării penale + Articolul 238Organul de cercetare penala, dacă constata fapte noi în sarcina invinuitului sau inculpatului ori împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus începerea urmaririi penale ori s-a pus în miscare actiunea penala sau date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la savarsirea acelei fapte, este obligat sa faca propuneri procurorului pentru extinderea cercetarilor penale sau schimbarea încadrării juridice. Propunerile se inainteaza în cel mult 3 zile de la data constatarii faptelor, imprejurarilor sau persoanelor noi. Procurorul va decide, prin ordonanţa, în cel mult 5 zile.------------Art. 238 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea III Suspendarea urmaririi penaleCazuri de suspendare + Articolul 239 (1) În cazul când se constata printr-o expertiza medico-legala ca invinuitul sau inculpatul sufera de o boala grava, care îl împiedica sa ia parte la procesul penal, organul de cercetare penala inainteaza procurorului propunerile sale împreună cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmaririi penale. (2) Procurorul se pronunţă asupra suspendarii prin ordonanţa.-------------Alin. (1) al art. 239 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Ordonanţa de suspendare + Articolul 240 (1) Ordonanţa trebuie să cuprindă, pe linga menţiunile aratate în art. 203, datele privitoare la persoana invinuitului sau inculpatului, fapta de care este invinuit, cauzele care au determinat suspendarea şi masurile luate în vederea insanatosirii invinuitului sau inculpatului. (2) Măsura suspendarii se comunică părţii civile. După comunicare, dosarul se restituie organului de cercetare penala.------------Alin. (2) al art. 240 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Sarcina organului de cercetare în timpul suspendarii + Articolul 241În timpul cit urmarirea este suspendata, organul de cercetare penala continua să efectueze toate actele a caror indeplinire nu este împiedicată de situaţia invinuitului sau inculpatului.Organul de cercetare penala este obligat să se intereseze periodic dacă mai subzista cauza care a determinat suspendarea urmaririi penale. + Secţiunea IV Încetarea urmaririi penaleCazuri de incetare + Articolul 242Încetarea urmaririi penale are loc când se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-h) şi j) şi exista invinuit sau inculpat în cauza.Dacă în aceeasi cauza sunt mai mulţi invinuiti sau inculpaţi ori dacă mai multe fapte fac obiectul aceleiasi cauze, încetarea urmaririi se face numai cu privire la invinuitii sau inculpatii, ori la faptele pentru care exista cazul de incetare a urmaririi.Procedura încetării + Articolul 243 (1) Organul de cercetare penala, când constata existenta vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)- h) şi j), inainteaza procurorului dosarul împreună cu propuneri de incetare a urmaririi penale. (2) Procurorul se pronunţă asupra încetării urmaririi penale prin ordonanţa, dispunind potrivit art. 11 pct. 1 lit. c). În cazul în care nu s-a pus în miscare actiunea penala, încetarea urmaririi penale se pronunţă prin rezolutie motivata. (3) Atunci când cazul de incetare a urmaririi penale priveste un invinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie să se pronunte asupra încetării urmaririi penale în aceeasi zi în care a primit propunerea de incetare de la organul de cercetare penala. Dacă procurorul a dispus încetarea urmaririi penale, trebuie să ceara de îndată instanţei revocarea masurii arestarii preventive. În termen de 24 de ore de la primirea de la procuror a dosarului împreună cu un referat în care se menţionează cazul sau cazurile de incetare a urmaririi penale constatate, instanţa dispune, prin încheiere, revocarea masurii şi punerea de îndată în libertate a invinuitului sau inculpatului şi restituie dosarul procurorului, în acelasi termen, împreună cu o copie a incheierii.-----------Alin. (3) al art. 243 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Ordonanţa de incetare a urmaririi penale + Articolul 244Ordonanţa de incetare a urmaririi penale trebuie să cuprindă pe linga menţiunile aratate în art. 203, datele privind persoana şi fapta la care se referă încetarea, precum şi aratarea temeiurilor de fapt şi de drept pe baza cărora se dispune încetarea urmaririi penale.Dispozitii complimentare ale ordonantei + Articolul 245 (1) Prin ordonanţa de incetare a urmaririi penale se dispune totodata asupra: a) revocarii masurilor asiguratorii luate în vederea executarii pedepsei amenzii; b) confiscarii lucrurilor care potrivit art. 118 din Codul penal sunt supuse confiscarii speciale şi restituirii celorlalte. (2) Dacă proprietatea corpurilor delicte şi a celorlalte obiecte care au servit ca mijloace materiale de proba este contestata, ele sunt pastrate de organul de cercetare penala până la hotărârea instanţei civile; c) masurilor asiguratorii privind reparatiile civile şi a restabilirii situaţiei anterioare savirsirii infractiunii.În cazul în care s-a dispus menţinerea masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, aceste măsuri se vor considera desfiinţate, dacă persoana vatamata nu introduce actiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la comunicarea încetării urmaririi penale; d) cheltuielilor judiciare, stabilind cuantumul acestora, cine trebuie să le suporte şi ordonând incasarea lor; e) restituirii cautiunii în cazurile prevăzute de lege.Dacă în cursul urmaririi penale s-a luat vreuna din masurile de siguranţă aratate în art. 162, se va face menţiune despre aceasta. (3) În cazul în care încetarea urmaririi penale priveste un invinuit sau inculpat arestat, în ordonanţa se va face menţiune şi cu privire la revocarea arestarii preventive dispusa de instanţa, potrivit art. 243 alin. 3.-----------Litera a) a alin. (1) al art. 245 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 245 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Instiintarea despre încetarea urmaririi penale + Articolul 246 (1) Copie de pe ordonanţa sau rezolutia prin care procurorul dispune încetarea urmaririi penale se comunică persoanei care a facut sesizarea, invinuitului sau inculpatului şi, după caz, altor persoane interesate. (2) În cazul când invinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, procurorul instiinteaza prin adresa administratia locului de detinere, cu dispoziţia de a pune îndată în libertate pe invinuit sau inculpat.-----------Alin. (2) al art. 246 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 246 a fost modificat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 480 din 8 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.088 din 23 noiembrie 2004. + Articolul 247Abrogat.Restituirea dosarului şi continuarea cercetării penale + Articolul 248Procurorul, dacă constata că nu este cazul sa dispună încetarea sau când a dispus încetarea parţial, restituie dosarul organului de cercetare penala, cu dispoziţia de a continua cercetarea. + Secţiunea V Scoaterea de sub urmarirea penalaCazurile şi procedura scoaterii de sub urmărire + Articolul 249Scoaterea de sub urmarirea penala are loc când se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e) şi exista invinuit sau inculpat în cauza.Dispozitiile art. 242-246 şi 248 se aplică în mod corespunzător şi în procedura scoaterii de sub urmărire.În cazul prevăzut în art. 10 lit. b^1) procurorul se pronunţă prin ordonanţa.Punerea în executare a ordonantei prin care s-a aplicat o sanctiune cu caracter administrativ + Articolul 249^1 (1) În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmarirea penala în temeiul art. 10 lit. b^1), executarea mustrarii sau mustrarii cu avertisment, prevăzute în art. 91 din Codul penal, aplicate de procuror, se face potrivit art. 487, care se aplică în mod corespunzător. (2) Executarea sanctiunii cu caracter administrativ a amenzii se efectueaza potrivit art. 442 şi 443. (3) Împotriva ordonantei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b^1) se poate face plangere în termen de 20 de zile de la instiintarea prevăzută în art. 246. (4) Punerea în executare a ordonantei prin care s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii se face după expirarea termenului prevăzut în alin. 3, iar dacă s-a facut plingere şi a fost respinsa, după respingerea acesteia.-----------Alin. (3) al art. 249^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea VI Procedura prezentarii materialului de urmărire penalaPrezentarea materialului + Articolul 250După punerea în miscare a actiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de cercetare penala cheama pe inculpat în faţa sa şi: a) îi pune în vedere ca are dreptul de a lua cunoştinţa de materialul de urmărire penala, aratindu-i şi incadrarea juridica a faptei savirsite; b) îi asigura posibilitatea de a lua de îndată cunoştinţa de material. Dacă inculpatul nu poate să citeasca, organul de cercetare penala îi citeşte materialul; c) îl intreaba, după ce a luat cunoştinţa de materialul de urmărire penala, dacă are de formulat cereri noi sau dacă voieste sa faca declaratii suplimentare.Procesul-verbal de prezentare a materialului + Articolul 251Despre aducerea la indeplinire a dispoziţiilor prevăzute în art. 250 organul de cercetare penala întocmeşte proces-verbal, în care consemneaza şi declaratiile, cererile şi raspunsurile inculpatului.Cereri noi formulate de inculpat + Articolul 252Dacă inculpatul a formulat cereri noi în legătură cu urmarirea penala, organul de cercetare penala le examineaza de îndată şi dispune prin ordonanţa admiterea sau respingerea lor.Organul de cercetare dispune prin aceeasi ordonanţa completarea cercetării penale, atunci când din declaratiile suplimentare sau din raspunsurile inculpatului rezultă necesitatea completarii.Prezentarea din nou a materialului de urmărire penala + Articolul 253Organul de cercetare penala este obligat sa procedeze din nou la prezentarea materialului, dacă a efectuat noi acte de cercetare penala, sau dacă constata ca trebuie să fie schimbata incadrarea juridica a faptei.Cazuri de neprezentare a materialului + Articolul 254 (1) Când prezentarea materialului nu a fost posibila din cauza ca inculpatul este disparut sau s-a sustras de la chemarea inaintea organului de cercetare penala, în referatul care se întocmeşte potrivit art. 259 se arata imprejurarile concrete din care rezultă cauza impiedicarii. (2) Dacă până la inaintarea dosarului la procuror inculpatul se prezinta, este prins ori adus, se procedeaza la prezentarea materialului de urmărire penala.-----------Alin. (1) al art. 254 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea VII Terminarea urmaririi penale 1. Urmărire fără punerea în miscare a actiunii penaleAscultarea invinuitului înainte de terminarea cercetării + Articolul 255În cauzele în care nu a fost pusa în miscarea actiunea penala, organul de cercetare, după efectuarea actelor de cercetare penala potrivit art. 232, dacă exista invinuit în cauza şi constata ca împotriva acestuia sunt suficiente probe, procedeaza la o noua ascultare a invinuitului, aducindu-i la cunoştinţa invinuirea şi intrebindu-l dacă are noi mijloace de aparare.Dacă invinuitul nu a propus noi probe sau propunerea sa nu a fost gasita temeinica ori dacă cercetarea a fost completata potrivit propunerilor facute, cercetarea se considera terminata.Inaintarea dosarului privind pe invinuit + Articolul 256De îndată ce cercetarea penala este terminata, organul de cercetare inainteaza dosarul procurorului cu un referat, în care consemneaza rezultatul cercetării, spre a se decide potrivit art. 262. Referatul va cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute în art. 259-260.Prezentarea materialului de către procuror + Articolul 257Procurorul, primind dosarul, îl cheama pe invinuit şi îi prezinta materialul de urmărire penala potrivit dispoziţiilor art. 250 şi urmatoarele, care se aplică în mod corespunzător.------------Art. 257 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. 2. Urmărire cu actiunea penala pusa în miscareInaintarea dosarului privind pe inculpat + Articolul 258În cauzele în care actiunea penala a fost pusa în miscare, după completarea cercetării şi după indeplinirea dispoziţiilor privitoare la prezentarea materialului de urmărire penala, cercetarea penala se considera terminata. Organul de cercetare penala inainteaza de îndată procurorului dosarul cauzei insotit de un referat.------------Art. 258 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Cuprinsul referatului întocmit de organul de cercetare penala + Articolul 259Referatul întocmit de organul de cercetare penala trebuie să se limiteze la fapta care a format obiectul punerii în miscare a actiunii penale, la persoana inculpatului şi la ultima încadrare juridica data faptei.Referatul trebuie să cuprindă fapta retinuta în sarcina inculpatului, probele administrate şi incadrarea juridica.Când urmarirea penala priveste mai multe fapte sau mai mulţi inculpaţi, referatul trebuie să cuprindă menţiunile aratate în alineatul precedent cu privire la toate faptele şi la toţi inculpatii şi, dacă este cazul, trebuie să se arate pentru care fapte ori faptuitori s-a incetat urmarirea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire ori s-a suspendat urmarirea penala.Date suplimentare + Articolul 260Referatul trebuie să cuprindă date suplimentare privitoare la: a) mijloacele materiale de proba şi masurile luate referitor la ele în cursul cercetării penale, precum şi locul unde se afla; b) masurile asiguratorii privind reparatiile civile sau executarea pedepsei amenzii, luate în cursul cercetării penale; c) cheltuielile judiciare. + Capitolul 5 TRIMITEREA IN JUDECATAVerificarea lucrărilor urmaririi penale + Articolul 261Procurorul este obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penala potrivit art. 256 sau 258 sa procedeze la verificarea lucrărilor urmaririi penale şi să se pronunte asupra acestora.Procurorul procedeaza la prezentarea materialului de urmărire penala în situaţiile prevăzute în art. 254 alin. 1, dacă inculpatul se prezinta, este prins sau adus după inaintarea dosarului la procuratura.Rezolvarea cauzelor în care sunt arestati se face de urgenta şi cu precadere.Rezolvarea cauzelor + Articolul 262Dacă procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa, existind probele necesare şi legal administrate, procedeaza, după caz, astfel:1. când din materialul de urmărire penala rezultă ca fapta exista, ca a fost savirsita de invinuit sau de inculpat şi ca acesta raspunde penal: a) dacă actiunea penala nu a fost pusa în miscare în cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care pune în miscare actiunea penala şi dispune trimiterea în judecata; b) dacă actiunea penala a fost pusa în miscare în cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecata;2. da ordonanţa prin care: a) claseaza, scoate de sub urmărire sau inceteaza urmarirea penala potrivit dispoziţiilor art. 11.Dacă procurorul dispune scoaterea de sub urmărire în temeiul art. 10 lit. b^1), face aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal; b) suspenda urmarirea penala, atunci când constata existenta unei cauze de suspendare a urmaririi.Cuprinsul rechizitoriului + Articolul 263Rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala şi trebuie să cuprindă, pe linga menţiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta în sarcina sa, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea, măsura preventiva luata şi durata acesteia, precum şi dispoziţia de trimitere în judecata.În rechizitoriu se arata de asemenea numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţa, cu indicarea calităţii lor în proces şi locul unde urmeaza a fi citate.În cazul când urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul trebuie să cuprindă şi datele suplimentare prevăzute în art. 260.Procurorul întocmeşte un singur rechizitoriu chiar dacă lucrarile urmaririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulţi invinuiti sau inculpaţi şi chiar dacă se dau acestora rezolvari diferite, potrivit art. 262.Actul de sesizare a instanţei + Articolul 264Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanţei de judecată.Rechizitoriul dat de procurorul de la un parchet ierarhic superior celui corespunzător instanţei competente sa judece cauza în fond este supus confirmarii procurorului de la parchetul corespunzător acestei instante.Sesizarea instanţei de judecată se face de către procurorul care a dat sau, după caz, a confirmat rechizitoriul potrivit alineatului precedent.În termen de 24 de ore de la darea sau, după caz, confirmarea rechizitoriului, procurorul inainteaza instanţei comp