ACORD din 24 octombrie 1998 (*actualizat*)dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind cooperarea în domeniul apărării, semnat la Bucureşti la 24 octombrie 1998(actualizată la data de 28 aprilie 2009*)
----------Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze, denumite în continuare părţi,având la baza Tratatul de înţelegere amicala şi cooperare dintre România şi Republica Franceza, semnat la Paris la 20 noiembrie 1991,constatând că evoluţia situaţiei în Europa, marcată în special de afirmarea noilor democraţii, este propice dezvoltării şi aprofundării noilor relaţii de parteneriat şi cooperare între statele europene,subliniind necesitatea de a înscrie în centrul acestei cooperări problemele de securitate şi apărare, ţinând seama de restructurarea globală a mediului nostru de securitate,reamintind că extinderea atât a Alianţei Nord-Atlantice, cât şi a Uniunii Europene este o contribuţie importanta la noua organizare a continentului european în acest domeniu,considerând că acest spirit de parteneriat şi cooperare trebuie să guverneze relaţiile între toate statele europene, fără discriminare,reamintind în special Declaraţia de la Madrid asupra securităţii şi cooperării euroatlantice, adoptată de şefii de state şi de guverne ale Alianţei Nord-Atlantice, în care se reafirmă că NATO rămâne deschis pentru noi membri, şi subliniind, în aceasta privinţa, evoluţiile pozitive în sensul democraţiei şi al preeminenţei dreptului ce au avut loc în România,considerând că identitatea europeană de securitate şi apărare trebuie să se afirme şi să se întărească, ceea ce va constitui o contribuţie majoră la securitatea şi la stabilitatea în Europa,considerând că aceste evoluţii au ca scop instaurarea, pe ansamblul continentului, a păcii şi securităţii,apreciind rezultatele pozitive ale cooperării bilaterale întreprinse deja în domeniul apărării,reamintind angajamentul de a întări încrederea reciprocă printr-o deschidere mai amplă asupra problemelor de apărare în cadrul Organizaţiei de Securitate şi Cooperare în Europa,reamintind că obiectivul acestei cooperări este de a contribui la menţinerea păcii şi stabilităţii în Europa prin apropierea între instituţiile militare, amplificarea schimburilor şi diversificarea relaţiilor în domeniul securităţii şi apărării,constatând voinţa lor de aprofundare şi de lărgire a cadrului cooperării lor în domeniul apărării,au convenit următoarele: + Capitolul 1 Obiectul şi formele cooperării + Articolul 11.1. Părţile cooperează în domeniul apărării pe baza de reciprocitate.1.2. Punerea în aplicare a acestei cooperări este de competenta miniştrilor apărării ai celor doua părţi, care pot primi sprijinul altor ministere. + Articolul 22.1. Cooperarea în domeniul apărării consta în:2.1.1. schimburi de analize strategice asupra menţinerii stabilităţii în Europa şi asupra condiţiilor de întărire a ei în plan militar;2.1.2. schimburi de informaţii asupra conceptului de securitate şi a celui de apărare, precum şi asupra doctrinei de folosire a forţelor şi politicii de formare a personalului;2.1.3. schimburi de experienţa în domeniul controlului armamentelor;2.1.4. acţiuni având ca scop formarea cadrelor, cu prioritate formarea ofiţerilor, precum şi instruirea unităţilor şi a statelor majore din forţele armate;2.1.5. schimburi de cunoştinţe şi experienţa în materie de: a) legislaţie şi reglementări interne şi internaţionale privind apărarea şi forţele armate; b) gestionare a resurselor financiare, planificare şi execuţie a bugetului apărării; c) management al resurselor umane şi administrare a mijloacelor materiale; d) organizare a comandamentului (operaţional şi la nivel teritorial) şi în materie de funcţionare a statelor majore, ţinând seama de rolul informaticii în actul de comanda; e) organizare a unor unităţi multinaţionale şi instruire a acestora; f) armament şi echipamente militare, precum şi studii şi dezvoltări privind tehnica militară şi interoperabilitatea echipamentelor militare; g) organizare şi funcţionare a sistemelor de transmisiuni în cadrul forţelor armate; h) realizare a infrastructurilor militare; i) control şi management al spaţiului aerian; j) sănătate şi acţiuni umanitare; k) relaţii ale forţelor armate cu societatea; l) relaţii umane în cadrul forţelor armate şi probleme sociale; m) organizare şi misiuni ale logisticii în cadrul forţelor armate; n) istorie militară; o) geografie şi topografie militară; p) poliţie militară; q) activităţi culturale şi sportive;2.1.6. examinarea posibilităţilor de a îndeplini acţiuni comune în cadrul operaţiunilor de menţinere a păcii sau umanitare sub egida ONU, OSCE şi UEO.2.2. Părţile îşi rezerva dreptul identificării şi aprofundării altor domenii de cooperare. + Articolul 33.1. Cooperarea se realizează, în special, prin următoarele forme:3.1.1. consultări şi reuniuni de lucru la toate nivelurile de comanda şi de conducere;3.1.2. schimburi, vizite, stagii şi perioade de şedere (de scurta sau de lungă durata) ale membrilor personalului militar şi civil;3.1.3. stagii de scurta durata în cadrul ministerelor apărării în sectoarele administrativ, juridic, al domeniilor militare, financiar şi social;3.1.4. studii şi cursuri în şcolile militare, inclusiv în învăţământul militar superior şi în centrele de instruire a categoriilor de forte armate;3.1.5. congrese, colocvii, conferinţe şi seminarii;3.1.6. schimburi reciproce de reprezentanţi ai statelor majore şi ai unităţilor din categoriile de forte armate pentru participarea la planificarea instrucţiei şi a exerciţiilor militare;3.1.7. instrucţie în comun a unităţilor de la toate nivelurile forţelor armate;3.1.8. escale oficiale şi de rutina ale navelor de război, vizite la bazele aeriene şi în unităţile trupelor de uscat;3.1.9. întâlniri între delegaţii ale statelor majore, ale unităţilor forţelor armate şi ale şcolilor militare;3.1.10. schimburi de ofiţeri între instituţiile de învăţământ militar pentru participarea la discuţii, predarea cursurilor sau efectuarea stagiilor profesionale.3.1.11. schimburi de documentaţie;3.1.12. manifestări sportive sub patronajul Consiliului Internaţional al Sportului Militar (CISM).3.2. Cesionari de bunuri şi prestări de servicii pot fi efectuate în condiţii ce vor fi stabilite de părţi. + Articolul 4Pentru a întări înţelegerea şi încrederea reciprocă, părţile organizează la intervale regulate vizite reciproce ale reprezentanţilor lor, la nivelul ministerelor apărării, al statelor majore generale, al comandamentelor şi al statelor majore ale categoriilor de forte armate, al armelor şi specialităţilor, precum şi la nivel de comandament şi de direcţii similare. + Articolul 55.1. Se instituie o reuniune de stat major franco-română, însărcinată cu aprofundarea schimburilor referitoare la subiectele politico-militare, precum şi cu definirea concepţiei generale a cooperării bilaterale în domeniul apărării.5.2. Reuniunea de stat major franco-română este coprezidată de un responsabil al ministerului apărării al fiecăreia dintre părţi. Aceasta este compusă, pe lângă aceştia, dintr-un secretar, din ataşatul apărării al fiecăreia dintre părţi şi, în funcţie de subiectele abordate, din ofiţeri, din reprezentanţi ai diferitelor categorii de forţe, arme şi servicii sau din experţi competenţi, precum şi din reprezentanţi ai cooperării militare şi de apărare aparţinând ministerelor afacerilor externe ai fiecărei părţi pentru subiectele care îi privesc.5.3. Reuniunea de stat major franco-română are loc o dată pe an, alternativ în România şi în Republica Franceză.5.4. Toate subiectele pe care părţile le consideră de natură a favoriza întărirea cooperării bilaterale pot fi înscrise pe ordinea de zi a reuniunii de stat major franco-române, după aprobarea celor doi copreşedinţi. Ordinea de zi trebuie stabilită cel târziu cu o lună înaintea reuniunii de stat major franco-român.5.5. Reuniunea de stat major franco-română întocmeşte bilanţul cooperării realizate în anul care s-a scurs şi stabileşte planul de cooperare pentru anii următori.5.6. Planul de cooperare bilaterală cuprinde atât acţiunile stabilite de comun acord, cât şi tematica lor, modalităţile, datele şi locurile de realizare, precum şi instituţiile responsabile de executarea lor. Acţiunile cooperării sunt propuse de categorii de forţe, servicii, direcţii şi de alte structuri. Planul de cooperare este semnat de copreşedinţii reuniunii de stat major franco-române.5.7. Ataşaţii apărării sunt corespondenţi pentru orice acţiune de cooperare.----------Art. 5 a fost modificat de art. 1 din AMENDAMENTUL din 11 iulie 2008 ratificat de LEGEA nr. 111 din 14 aprilie 2009 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 276 din 28 aprilie 2009. + Articolul 66.1. Se instituie un comitet mixt romano-francez responsabil cu coordonarea şi urmărirea activităţilor de cooperare bilaterala în domeniul armamentului.6.2. Comitetul mixt romano-francez este coprezidat de înalţi funcţionari ai ministerelor apărării ale celor doua părţi.Comitetul mai are în componenta un secretar, ataşaţii apărării din cele doua ţări, precum şi ofiţeri şi experţi competenţi în problemele de pe ordinea de zi a sesiunilor acestuia.6.3. Cei doi copreşedinţi stabilesc de comun acord regulamentul interior de funcţionare, frecventa întâlnirilor, precum şi ordinea de zi a sesiunilor Comitetului mixt romano-francez. + Capitolul 2 Exerciţii militare + Articolul 77.1. Părţile, respectând dispoziţiile legale în vigoare, organizează exerciţii şi antrenamente comune, cu caracter intercategorii de forte armate ori privitor la o singura categorie de forte armate sau de servicii. Acestea sunt înscrise în planurile anuale de antrenament operaţional al forţelor armate ale fiecăreia dintre părţi. Modalităţile administrative, logistice şi financiare generale sunt descrise mai jos. Detaliile specifice organizării, desfăşurării şi modalităţilor de finanţare a exerciţiilor comune ale forţelor armate sunt stabilite de către miniştrii apărării ai celor doua părţi printr-o înţelegere specială.7.2. Pentru exerciţii, utilizarea spaţiului aerian al statului care primeşte se face în condiţiile prevăzute pentru aeronavele de stat, militare şi civile ale statului care primeşte. Tranzitările aeriene se efectuează conform tratatelor şi convenţiilor internaţionale cu privire la traficul aerian ce angajează părţile, în special Convenţia de la Chicago din 7 decembrie 1944 privind aviaţia civilă internaţionala.7.3. Pentru exerciţiile navale accesul navelor militare în apele teritoriale naţionale se efectuează în condiţiile fixate de partea care primeşte.7.4. Pe timpul desfăşurării exerciţiilor militare statul care primeşte asigura găzduirea şi hrana membrilor forţelor armate şi ale personalului civil al statului care trimite, în aceleaşi condiţii ca şi pentru categoriile de personal similare ale statului care primeşte. Condiţiile de finanţare sunt descrise la art. 8.7.5. În ceea ce priveşte exerciţiile şi antrenamentele, conform dispoziţiilor prezentului acord, în momentul trecerii frontierei fiecare şef de detaşament prezintă la postul de control vamal o situaţie detaliată privind personalul şi o lista, pe categorii, cuprinzând vehiculele, echipamentele, proviziile şi materialele transportate. Atunci când transporturile sunt efectuate pe cale aeriană sau maritimă, o lista precisă, detaliată pe categorii de personal şi materiale transportate, este prezentată de fiecare şef de detaşament serviciului de control al aerodromurilor sau al porturilor implicate. + Articolul 88.1. Pe timpul pregătirii şi desfăşurării exerciţiilor militare, statul care primeşte are responsabilitatea de a asigura, cu titlu gratuit:8.1.1. punerea la dispoziţie a unor tabere de pregătire militară înzestrate cu instalaţiile necesare, cu un sistem de comunicaţii militare intern corespunzător necesităţilor exerciţiului militar, precum şi cu echipament de multiplicare;8.1.2. găzduirea în instituţii militare a membrilor forţelor armate şi a personalului civil al statului care trimite, participanţi la exerciţiul militar;8.1.3. mijloacele de transport pentru deplasarea membrilor forţelor armate şi a personalului civil al statului care trimite participanţi la exerciţiul militar în interiorul taberei de pregătire militară;8.1.4. instalaţiile şi serviciile aeronautice de pe aeroporturile militare, inclusiv operaţiunile de tranzit;8.1.5. operaţiunile de salvare aeriană şi maritimă;8.1.6. cartografia zonei în care se desfăşoară exerciţiul militar. Aceasta cartografie este conformă cu Acordul de standardizare 2211 - Datumuri geodezice, elipsoizi, reţele şi reţele de referinţa din 15 iulie 1991.8.2. Pe timpul pregătirii şi derulării exerciţiilor militare statul care trimite suporta cheltuielile legate de:8.2.1. deplasarea participanţilor la exerciţiul militar şi a echipamentelor militare către locul de desfăşurare a acestuia şi reîntoarcerea lor, precum şi costul taxelor de trecere pe autostrăzile, podurile şi prin tunelurile folosite de unităţile sale pe teritoriul statului care primeşte;8.2.2. găzduirea membrilor forţelor armate şi ai unei componente civile a statului care trimite, participanţi la exerciţiile militare în afară cazarmilor, în cazul în care oferta de cazare în cadrul cazarmilor nu este utilizata;8.2.3. mijloacele de subzistenta sau hrănirea membrilor forţelor armate şi ai unei componente civile a statului care trimite, participanţi la exerciţiul militar;8.2.4. utilizarea mijloacelor exterioare de telefonie, de telecopiere şi informatice în afară necesităţilor exerciţiului militar;8.2.5. repararea şi întreţinerea vehiculelor sale militare, a echipamentului şi a armamentului sau;8.2.6. manifestările în domeniul relaţiilor publice pe care le organizează;8.2.7. alte prestaţii stabilite de comun acord;8.2.8. pentru nevoi proprii, statul care trimite poate să folosească interpreţi. În acest caz cheltuielile ocazionate de aceasta revin în responsabilitatea să;8.2.9. aprovizionarea cu carburanţi şi cu lubrifianţi prin intermediul forţelor armate ale statului care primeşte, facturate la tarif normal, practicat în cadrul forţelor armate ale statului care primeşte. + Articolul 9În timpul exerciţiilor comune este autorizat schimbul de membri ai forţelor armate sau ai componentei civile între unităţile forţelor armate şi ale componentei civile ale părţilor. Aceşti membri respecta regulamentele militare şi regulile în vigoare în unitatea care primeşte. + Articolul 10Pe timpul exerciţiilor comune muniţiile sunt transportate, depozitate, păzite şi folosite conform legilor şi regulamentelor statului care primeşte. + Articolul 1111.1. Utilizarea serviciilor de telecomunicaţii publice în statul care primeşte este supusă dispoziţiilor juridice ale statului care primeşte şi condiţiilor comerciale ale furnizorului acestor servicii. Aceasta se referă mai ales la tipul şi la modalităţile de calcul al rambursării cheltuielilor, la stabilirea şi plata facturilor.11.2. Forţele armate ale statului care trimite pot, dacă acest fapt este necesar pentru îndeplinirea misiunii temporare şi dacă acordul autorităţilor statului care primeşte este obţinut, să instaleze şi să pună în funcţiune, temporar, echipamente de telecomunicaţii, inclusiv echipamente radio.11.3. Echipamentele de comunicaţii ale forţelor armate ale statului care trimite, care trebuie legate sau conectate la reţelele de telecomunicaţii ale statului care primeşte, sunt aprobate de autorităţile competente.11.4. În statul care primeşte forţele armate ale statului care trimite folosesc doar frecventele care le-au fost atribuite de autorităţile competente ale statului care primeşte. Îndată ce perioada de şedere temporară a fost încheiată, acestea nu mai au dreptul să le utilizeze.11.5. Forţele armate ale statului care trimite iau toate măsurile pentru a nu perturba funcţionarea reţelelor de telecomunicaţii ale statului care primeşte, cărora le comunica, în prealabil, caracteristicile de utilizare a echipamentelor pe timpul exerciţiului. În cazul unei perturbaţii cauzate, în afară teritoriului statului care primeşte, de către staţiile radio ale forţelor armate ale statului care trimite, autorităţile competente ale statului care primeşte procedează conform dispoziţiilor regulamentului internaţional de radiocomunicaţii în vigoare. Autorităţile competente ale statului care primeşte iau măsuri care să împiedice perturbaţiile de funcţionare a echipamentelor de telecomunicaţii ale forţelor armate ale statului care trimite, cauzate de echipamente radio sau de alte instalaţii electrice ale statului care primeşte. În cazul perturbaţiilor electromagnetice se aplica dispoziţiile juridice ale statului care primeşte, referitoare la compatibilitatea electromagnetica a echipamentelor. Dacă, pentru a elimina aceste perturbaţii, trebuie oprit echipamentul care este cauza, forţele armate ale statului care trimite procedează în acest sens fără întârziere. + Articolul 1212.1. Părţile recunosc importanta protecţiei mediului pe timpul activităţilor realizate în comun. Acestea iau toate măsurile pentru a evita deteriorarea mediului. Orice deteriorare inevitabilă a mediului înconjurător va fi compensată într-o maniera adecvată.12.2. Armamentul, vehiculele senilate, tehnica de lupta grea şi materialele periculoase sunt transportate, de preferinţa, pe cale feroviara sau navigabilă.12.3. Pe timpul exerciţiilor comune, forţele armate ale părţilor folosesc pentru funcţionarea mijloacelor lor terestre, aeriene şi navale carburanţi, lubrifianţi şi aditivi cât mai puţin poluanţi. În caz de alerta la poluare atmosferică sunt luate toate măsurile necesare pentru a limita emisia de gaze de eşapament.12.4. Pe timpul exerciţiilor comune forţele armate ale părţilor se străduiesc să limiteze la maximum poluarea sonora şi iau în considerare interesul riveranilor, mai ales pe timpul nopţii şi în zilele de sărbătoare.12.5. Deşeurile şi gunoaiele sunt eliminate şi reciclate conform reglementării statului care primeşte. Eliminarea prin explozie sau combustie a muniţiei sau a altor mijloace de lupta în instalaţiile militare trebuie să facă obiectul unei autorizaţii date de autorităţile competente ale statului care primeşte.12.6. Paragrafele 3, 4 şi 5 ale prezentului articol pot face obiectul unor înţelegeri speciale. + Articolul 1313.1. Cererile privind convoaiele excepţionale şi transportul materialelor periculoase, formulate de către forţele armate sau de componenta civilă a statului care trimite, sunt prezentate autorităţilor militare ale statului care primeşte.13.2. Avioanele militare ale forţelor armate ale statului care trimite nu pot să utilizeze instalaţiile civile ale statului care primeşte decât în caz de urgenţă. + Capitolul 3 Statutul membrilor personalului militar şi civil + Articolul 1414.1. Funcţia membrilor personalului militar şi civil al uneia dintre părţi, puşi la dispoziţie celeilalte părţi, precum şi caracterul şi durata misiunii lor şi alte modalităţi precise de exercitare a atribuţiilor lor sunt definite înaintea numirii pe post a fiecăruia dintre ei printr-un schimb de scrisori între miniştrii apărării ai celor doua părţi.14.2. Membrii personalului militar şi civil îşi exercita funcţiile conform deciziilor conţinute în scrisorile menţionate la paragraful 1 al prezentului articol. Ei nu pot să fie, în mod special, asociaţi la pregătirea sau la executarea operaţiunilor de război, nici la acţiuni de menţinere sau de restabilire a ordinii, securităţii publice sau suveranităţii naţionale şi nici nu pot să intervină în aceste operaţiuni sub nici o forma.14.3. Pe timpul şederii pe teritoriul statului celeilalte părţi, membrii personalului militar şi civil şi membrii familiilor acestora respecta dreptul intern al acestei părţi şi nu pot desfăşura nici o activitate politica pe teritoriul numitei părţi.Membrii personalului militar şi civil respecta, în plus, regulamentele interne în vigoare în cadrul ministerului apărării al părţii care primeşte. + Articolul 15Pe timpul exercitării funcţiilor lor, membrii personalului civil şi militar por să stea cu familiile lor pe teritoriul statului celeilalte părţi. Identitatea membrilor familiei rezidente pe teritoriul acestui stat care însoţeşte membrul personalului militar şi civil este indicată în scrisorile menţionate la art. 14 paragraful 1 din prezentul acord. + Articolul 1616.1. Membrii personalului militar şi civil francez se afla sub autoritatea Guvernului Republicii Franceze prin intermediul Ambasadei Republicii Franceze la Bucureşti.16.2. Membrii personalului militar şi civil român se afla sub autoritatea Guvernului României prin intermediul Ambasadei României la Paris.16.3. Pe timpul şederii pe teritoriul statului celeilalte părţi, aceştia îşi păstrează statutul lor de funcţionar de stat civil sau militar.16.4. Membrii personalului militar şi civil poarta uniforma şi însemnele militare conform reglementărilor în vigoare în forţele armate ale statului părţii care trimite. Partea care primeşte îi autorizează să îmbrace ţinuta civilă.16.5. Membrii personalului militar al părţii care trimite pot să deţină şi să poarte armele lor, cu condiţia să fie autorizaţi în acest sens de regulamentul care li se aplica. Autorităţile statului părţii care primeşte examinează cu bunăvoinţă cererile pe care statul părţii care trimite le prezintă în acest sens.16.6. Membrii personalului militar şi civil autorizaţi să conducă vehicule militare în statul părţii care trimite sunt, de asemenea, autorizaţi să conducă vehicule de aceeaşi categorie pe teritoriul statului părţii care primeşte.16.7. Autorităţile statului părţii care trimite sunt competente în materie de disciplina. Regulile de disciplina aplicabile personalului militar şi civil al statului părţii care primeşte sunt comunicate personalului militar şi civil al statului părţii care trimite înaintea intrării sale pe teritoriul statului părţii care primeşte. Autorităţile statului părţii care primeşte informează ambasada statului părţii care trimite despre acţiunile unui membru al personalului militar sau civil, contrare regulilor de disciplina ale statului părţii care primeşte. + Articolul 1717.1. Membrii personalului militar şi civil al statului părţii care trimite sunt scutiţi de formalităţile de paşaport şi de viza şi beneficiază de facilităţi de trecere la intrarea sau la ieşirea de pe teritoriul statului părţii care primeşte, cu condiţia ca autorităţile vamale interesate să fi primit notificarea corespunzătoare în timp util. Ei nu sunt supuşi dispoziţiilor juridice ale statului părţii care primeşte, referitoare la înregistrarea şi controlul străinilor. Totuşi aceştia nu sunt consideraţi ca dobânditori ai drepturilor de reşedinţa permanenta pe teritoriul statului părţii care primeşte.17.2. La intrarea pe teritoriul statului părţii care primeşte, membrii personalului militar şi civil al părţii care trimite vor avea asupra lor:17.2.1. paşaport; sau17.2.2. carte de identitate personală, eliberată de statul părţii care trimite, cu fotografie şi în care sunt menţionate numele, prenumele, data naşterii, gradul şi numărul de înmatriculare, dacă este cazul, şi serviciul căruia îi aparţine; şi17.2.3. ordinul de misiune, individual sau colectiv, eliberat de un serviciu competent al statului care trimite şi care atesta statutul individului sau al unităţii, în calitate de membru sau de parte a forţelor armate, şi care confirma deplasarea.17.3. Persoanele însoţitoare vor avea asupra lor paşaportul. + Articolul 1818.1. Membrii personalului militar şi civil, precum şi membrii familiilor acestora răspund penal în faţa tribunalelor competente, conform dreptului intern al celeilalte părţi, pentru infracţiunile comise, sub rezerva următoarelor dispoziţii:18.1.1. autorităţile militare ale statului părţii care trimite au dreptul de a-şi exercita pe teritoriul statului părţii care primeşte jurisdicţia penală şi disciplinară pe care le-o conferă legislaţia statului părţii care trimite asupra tuturor persoanelor supuse legii militare a acestui stat;18.1.2. autorităţile statului părţii care primeşte au dreptul de a-şi exercita asupra membrilor unei forte sau ai unei componente civile şi asupra persoanelor care îi însoţesc propria jurisdicţie, cu privire la infracţiunile comise pe teritoriul statului părţii care primeşte şi pedepsite de legislaţia acestui stat.18.2. Autorităţile militare ale statului părţii care trimite au dreptul să exercite o jurisdicţie exclusiva asupra persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat, în ceea ce priveşte infracţiunile pedepsite de legislaţia statului părţii care trimite, mai ales infracţiunile care aduc atingere siguranţei acestui stat, dar care nu cad sub incidenta legislaţiei statului părţii care primeşte.18.3. Autorităţile statului părţii care primeşte au dreptul de a exercita o jurisdicţie exclusiva asupra membrilor unei forte sau ai unei componente civile şi asupra persoanelor care îi însoţesc în ceea ce priveşte infracţiunile pedepsite de legile statului părţii care primeşte, în special infracţiunile care aduc atingere siguranţei acestui stat, dar care nu cad sub incidenta legislaţiei statului părţii care trimite.18.4. În sensul prezentului acord se considera infracţiuni care aduc atingere siguranţei unui stat:18.4.1. trădarea de patrie;18.4.2. sabotajul, spionajul sau violarea legislaţiei privind secretele de stat sau ale apărării naţionale.18.5. În cazul legislaţiei sau al jurisdicţiei concurente se aplica următoarele reguli:18.5.1. autorităţile militare ale statului părţii care trimite au dreptul să exercite cu prioritate jurisdicţia proprie asupra membrului unei forte sau al unei componente civile în ceea ce priveşte: a) infracţiunile care aduc atingere numai securităţii sau proprietăţii acestui stat ori infracţiunile care aduc atingere numai persoanei sau proprietăţii unui membru al unei forte ori al unei componente civile al acestui stat, precum şi unei persoane însoţitoare; b) infracţiunile care rezulta din orice act sau neglijenţa comisă în timpul executării serviciului;18.5.2. în cazul oricărei alte infracţiuni, autorităţile statului părţii care primeşte exercita cu prioritate propria jurisdicţie;18.5.3. dacă statul care are dreptul să exercite cu prioritate propria jurisdicţie decide să renunţe la acest drept, va notifica despre aceasta decizie, cât mai curând posibil, autorităţilor celuilalt stat.Autorităţile statului care are dreptul să exercite cu prioritate propria jurisdicţie examinează cu bunăvoinţă cererile de renunţare la acest drept, prezentate de autorităţile celuilalt stat, atunci când acestea apreciază ca motive deosebit de importante justifica acest fapt.18.6. Dispoziţiile prezentului articol nu comporta nici un drept pentru autorităţile militare ale statului părţii care trimite de a-şi exercita o jurisdicţie asupra cetăţenilor statului părţii care primeşte sau asupra persoanelor care au acolo reşedinţa obişnuită, cu excepţia celor care sunt membri ai forţelor armate ale statului părţii care trimite.18.7. Autorităţile statului părţii care primeşte şi ale statului părţii care trimite îşi acorda reciproc asistenţa pentru arestarea membrilor unei forte a statului părţii care trimite sau ai unei componente civile ori a persoanelor însoţitoare pe teritoriul statului părţii care primeşte şi pentru predarea acestora autorităţilor care urmează să îşi exercite jurisdicţia conform dispoziţiilor de mai sus.18.8. Autorităţile statului părţii care primeşte notifica în cel mai scurt timp autorităţilor militare şi misiunii diplomatice a statului părţii care trimite arestarea oricărui membru al unei forte sau al unei componente civile ori a unei persoane însoţitoare.18.9. Paza unui membru al unei forte sau al unei componente civile asupra căruia statul părţii care primeşte urmează să îşi exercite dreptul de jurisdicţie şi care se afla în mâinile autorităţilor statului părţii care trimite va fi asigurată de către acestea până când se va declanşa urmărirea penală împotriva lui de către statul părţii care primeşte.18.10. Autorităţile statelor părţii care primeşte şi ale părţii care trimite îşi acorda asistenţa reciprocă în conducerea anchetelor, în strângerea probelor, inclusiv în punerea sechestrului şi, dacă are loc, în punerea la dispoziţie a probelor vinovăţiei şi a obiectelor infracţiunii. Punerea la dispoziţie a probelor şi a obiectelor sechestrate poate fi condiţionată, totuşi, de restituirea lor într-un termen determinat de autoritatea care a procedat la punerea la dispoziţie.18.11. Autorităţile părţilor, în cazul în care exista jurisdicţie concurenta, se informează reciproc asupra cursului problemelor.18.12. Autorităţile statului părţii care primeşte vor examina cu bunăvoinţă cererile autorităţilor statului părţii care trimite de a le fi acordată asistenţa pentru executarea pedepselor privative de libertate, pronunţate pe teritoriul statului părţii care primeşte de către autorităţile menţionate în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.18.13. Atunci când un inculpat este judecat conform dispoziţiilor acestui articol de către autorităţile unei părţi şi este achitat sau, în caz de condamnare, dacă executa sau şi-a executat pedeapsa ori a fost graţiat, el nu mai poate fi judecat pe acelaşi teritoriu pentru aceeaşi infracţiune de către autorităţile unei alte părţi.Totuşi aceasta prevedere nu va împiedica autorităţile militare ale statului părţii care trimite să judece un membru al unei forte pentru orice violare a regulilor de disciplina, care a rezultat dintr-o acţiune sau dintr-o omisiune constitutivă a infracţiunii pentru care el a fost judecat.18.14. Oricărui membru al unei forte ori al unei componente civile sau oricărei persoane însoţitoare care a fost acuzată de săvârşirea unei infracţiuni şi a fost urmărită conform jurisdicţiei statului părţii care primeşte i se aplica prezumţia de nevinovăţie până în momentul stabilirii legale a vinovăţiei sale. El are, în special, dreptul:18.14.1. la o judecata promptă şi rapida;18.14.2. să fie informat, în cel mai scurt timp, într-o limba pe care o înţelege şi, în detaliu, despre natura şi cauza acuzaţiei care i se aduce;18.14.3 să dispună de timpul şi de mijloacele necesare pentru a-şi pregăti apărarea;18.14.4. să se apere singur sau să beneficieze de asistenţa unui apărător ales de el şi, dacă nu are mijloace pentru plata unui apărător, să poată fi asistat gratuit de către un avocat numit din oficiu;18.14.5. să interogheze sau să ceara interogarea martorilor acuzării şi să obţină convocarea şi interogarea martorilor apărării în aceleaşi condiţii cu martorii acuzării;18.14.6. să fie asistat gratuit de către un translator, dacă nu înţelege sau dacă nu vorbeşte limba utilizata la audiere;18.14.7. să comunice cu reprezentantul autorităţilor statului părţii care trimite şi, atunci când regulile de procedura permit, acesta să fie prezent la proces.18.15. Unităţile sau formaţiunile militare regulamentar constituite ale unei forte au drept de poliţie în toate taberele, instituţiile sau în alte obiective ocupate de ele în baza unui acord cu statul părţii care primeşte. Poliţia militară a unităţilor sau a formaţiunilor poate lua toate măsurile necesare pentru a asigura menţinerea ordinii şi securităţii în aceste obiective.18.16. Folosirea poliţiei militare menţionate în afară acestor obiective este condiţionată de existenta unui acord cu autorităţile statului părţii care primeşte, se face în legătura cu aceste autorităţi şi numai atât cât este necesar pentru a menţine ordinea şi disciplina printre membrii acestor unităţi sau formaţiuni.18.17. Fiecare dintre părţi supune puterii legislative proiectele pe care le considera necesare pentru a putea asigura pe teritoriul sau securitatea şi protecţia obiectivelor, echipamentelor, proprietăţilor, arhivelor şi documentelor oficiale ale celeilalte părţi, precum şi incriminarea faptelor ce reprezintă infracţiuni referitoare la aceasta materie. + Articolul 1919.1. Fiecare parte renunţa la orice cerere de despăgubire faţă de o alta parte pentru pagubele cauzate bunurilor statului care sunt folosite de către forţele sale terestre, aeriene şi navale, în următoarele situaţii:19.1.1. dacă paguba este cauzată de un membru al forţelor armate ale celeilalte părţi sau de un funcţionar al acesteia în exerciţiul funcţiunii, în termenii prezentului acord; sau19.1.2. dacă paguba este cauzată de un vehicul, o nava sau de o aeronava a unei părţi şi utilizata de forţele sale armate, cu condiţia ca vehiculul, nava sau aeronava, cauza a pagubei, să fi fost utilizata pentru acţiuni întreprinse în cadrul operaţiunilor convenite prin prezentul acord ori ca paguba să fi fost provocată unei proprietăţi utilizate în aceleaşi condiţii.19.2. Pretenţiile de despăgubire pentru salvare maritimă, formulate de către o parte către cealaltă parte, fac obiectul aceleiaşi renunţări, sub rezerva ca nava sau încărcătura salvată să fie proprietatea unei părţi şi să fie utilizata de forţele sale armate în timpul acţiunilor întreprinse în conformitate cu prevederile prezentului acord.19.3. Dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol se aplica oricărei nave, navlosită în coca goală de o parte sau rechiziţionată de aceasta cu un contract de navlosire coca goală ori de buna priza (cu excepţia cazului în care riscul pierderii sau răspunderea pentru daune este în sarcina unei alte persoane decât aceasta parte).19.4. Fiecare parte renunţa să ceara despăgubiri celeilalte părţi în cazul în care un membru al forţelor sale armate a suferit răniri sau a murit în timpul sau din cauza executării serviciului.19.5. Pretenţiile de despăgubiri (altele decât cele izvorâte din contracte şi altele decât cele la care se referă paragrafele 6 sau 7 ale prezentului articol) decurgând din acţiuni sau neglijenţe de care un membru al unei forte sau al unei componente civile este responsabil în executarea serviciului ori din orice fapta, neglijenţa sau împrejurare pentru care este legal răspunzătoare o forţă ori o componenta civilă şi care au cauzat, pe teritoriul statului părţii care primeşte, pagube unui terţ, altul decât una dintre părţi, vor fi soluţionate de statul părţii care primeşte, în conformitate cu următoarele dispoziţii:19.5.1. pretenţiile de despăgubiri sunt introduse, analizate şi soluţionate în conformitate cu legile şi cu reglementările statului părţii care primeşte, aplicabile în materie propriilor forte armate;19.5.2. statul părţii care primeşte poate decide asupra acestor pagube; el va proceda la plata despăgubirilor stabilite în moneda proprie;19.5.3. aceasta plata, ce rezulta fie dintr-o înţelegere, fie dintr-o decizie a instanţei competente a statului părţii care primeşte, fie din decizia aceleiaşi instanţe prin care a fost respinsă o acţiune introdusă privind plata de despăgubiri, va fi obligatorie şi definitiva pentru părţi;19.5.4. orice despăgubire plătită de statul părţii care primeşte va fi adusă la cunoştinţa statului părţii care trimite interesat, ce va primi în acelaşi timp un raport detaliat şi o propunere de repartiţie a sumelor, stabilită în conformitate cu subpunctele 5a) şi 5b) de mai jos. În lipsa unui răspuns în termen de doua luni, propunerea de împărţire a sumelor va fi considerată ca acceptată;19.5.5. responsabilitatea pentru sumele de plata pentru reparaţia daunelor menţionate la paragrafele precedente ale prezentului articol va fi împărţită între părţi în următoarele condiţii: a) când statul părţii care trimite este responsabil, cuantumul despăgubirilor se repartizează în proporţie de 25% pentru statul părţii care primeşte şi de 75% pentru statul părţii care trimite; b) când responsabilitatea revine ambelor părţi, cuantumul despăgubirilor este repartizat între ele în părţi egale; c) semestrial, o situaţie privind sumele plătite în cursul semestrului precedent, de către statul părţii care primeşte, pentru despăgubirile pentru care s-a admis o repartiţie şi un procentaj este înaintată statului părţii care trimite, însoţită de o cerere de rambursare. Rambursarea se va face în cel mai scurt termen în moneda statului părţii care primeşte;19.5.6. în cazul în care în urma aplicării dispoziţiilor paragrafelor 5.2 şi 5.5 de mai sus o parte are în sarcina plata unor sume care ar afecta-o prea mult, ea poate solicita celeilalte părţi să procedeze la o soluţionare a pretenţiilor pe o baza diferită;19.5.7. nici o măsura de executare silită nu poate fi luată împotriva unui membru al unei forte sau al unei componente civile, în cazul când s-a pronunţat o hotărâre judecătorească împotriva lui în statul părţii care primeşte, dacă este vorba de un litigiu apărut în urma unei acţiuni îndeplinite în timpul executării serviciului;19.5.8. dispoziţiile paragrafului 5.5 de mai sus nu se aplica în cazul navigaţiei, exploatării unei nave, încărcării sau descărcării mărfurilor de pe nave sau al transportului unei încărcături, cu excepţia cazurilor în care a avut loc decesul sau rănirea unei persoane şi atunci când dispoziţiile paragrafului 4 nu se aplica.19.6. Pretenţiile de despăgubire împotriva membrilor unei forte sau ai unei componente civile, decurgând din acte producătoare de prejudicii sau din neglijenţe care nu au fost săvârşite pe timpul executării serviciului, se soluţionează astfel:19.6.1. autorităţile statului părţii care primeşte examinează cererea de despăgubire şi decid într-un mod just şi echitabil cuantumul despăgubirii datorate solicitantului, ţinând seama de toate circumstanţele cauzei, inclusiv de conduita şi de comportamentul persoanei lezate, şi întocmesc un raport cu privire la cauza respectiva;19.6.2. acest raport este trimis autorităţilor statului părţii care trimite, care decid, fără întârziere, dacă procedează la o despăgubire cu titlu de favoare şi, în acest caz, fixează cuantumul;19.6.3. dacă o oferta de despăgubire cu titlu de favoare este făcută şi acceptată de către reclamant cu titlu de despăgubire integrala, autorităţile statului părţii care trimite efectuează aceasta plata şi aduc la cunoştinţa autorităţilor statului părţii care primeşte decizia lor şi cuantumul sumei vărsate;19.6.4. dispoziţiile prezentului paragraf nu contravin deciziei luate de jurisdicţia statului părţii care primeşte asupra acţiunii care ar putea fi introdusă împotriva unui membru al unei forte sau al unei componente civile, dacă şi atâta timp cât o plata prin care pretenţia să fi fost complet satisfăcută nu a fost efectuată.19.7. Pretenţiile de despăgubiri decurgând din utilizarea neautorizată a oricărui vehicul al forţelor armate ale statului părţii care trimite sunt soluţionate în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 6 al prezentului articol, cu excepţia cazului în care forţa însăşi sau componenta civilă poarta răspunderea legală.19.8. Dacă exista un diferend asupra faptului de a şti dacă actul păgubitor sau neglijenţa imputabilă membrului unei forte sau al unei componente civile a fost produsă pe timpul executării serviciului ori asupra faptului de a şti dacă utilizarea vehiculului aparţinând forţelor armate ale statului părţii care trimite nu a fost autorizata, cazul se rezolva între părţi.19.9. În afară condiţiilor prevăzute la paragraful 5.7 al prezentului articol, statul părţii care trimite nu poate, în ceea ce priveşte jurisdicţia civilă a tribunalelor statului părţii care primeşte, să invoce imunitatea faţă de jurisdicţia tribunalelor statului părţii care primeşte în favoarea membrilor unei forte sau ai unei componente civile.19.10. Autorităţile statului părţii care trimite şi ale statului părţii care primeşte îşi acorda asistenţa în obţinerea probelor necesare pentru o judecata echitabilă şi pentru soluţionarea pretenţiilor de despăgubiri care interesează părţile. + Articolul 2020.1. În caz de deces al unui membru al unităţilor în tranzit sau pe perioada de şedere pe teritoriul uneia dintre părţi, în cursul sau cu ocazia unui exerciţiu ori a unui antrenament comun, decesul trebuie declarat ofiţerului de stare civilă teritorial competent.Decesul este constatat de un medic autorizat, care eliberează actul constatator.20.2. Dacă autoritatea judiciară naţională ordona autopsia defunctului, aceasta este efectuată de un medic desemnat de autoritatea judiciară.Un medic militar al părţii căreia îi aparţine defunctul poate asista la autopsie.20.3. Autorităţile militare cărora le aparţine defunctul pot dispune de corpul acestuia de îndată ce le-a fost notificată autorizarea de către autoritatea militară a părţii care primeşte. Transportul corpului se efectuează în conformitate cu reglementările statului părţii care primeşte.20.4. Cheltuielile de transport al corpului sunt în sarcina părţii care trimite. + Capitolul 4 Finanţarea cooperării + Articolul 21Finanţarea cooperării se conformează principiilor enunţate în prezentul capitol, în limita şi în cadrul disponibilităţilor bugetare ale fiecărei părţi:21.1. Partea care trimite are în sarcină cheltuielile de transport dus-întors până la locul de destinaţie de pe teritoriul statului părţii care primeşte, ale membrilor personalului său militar şi civil şi indemnizaţiile care le sunt datorate, în conformitate cu legislaţia şi reglementările statului părţii care trimite.21.2. Partea care primeşte pune la dispoziţia membrilor personalului militar şi civil al părţii care trimite, cu titlu gratuit, mijloacele necesare exercitării funcţiilor lor administrative.21.3. Pentru membrii personalului militar şi civil al părţii care trimite, care efectuează deplasări de scurtă durată (mai puţin de 5 luni, cu excepţia exerciţiilor şi antrenamentelor comune pentru care modalităţile de suportare a cheltuielilor financiare sunt prevăzute într-o înţelegere specifică) pe teritoriul statului părţii care primeşte, aceasta nu ia în sarcina sa cheltuielile sejurului, în special cheltuielile de transport, de cazare şi de hrană. Partea care primeşte poate să ia în sarcina să, conform programului vizitei, numai cheltuielile de transport de serviciu în interiorul teritoriului său.21.4. Pentru membrii personalului militar şi civil şi pentru membrii familiilor care îi însoţesc, care efectuează deplasări de lungă durată (de cel puţin 5 luni sau mai mult) pe teritoriul statului părţii care primeşte, partea care trimite asigură cheltuielile de transport, cazare şi hrană în conformitate cu legislaţia şi reglementările statului părţii care trimite. Partea care primeşte nu ia în sarcina sa nicio cheltuială a sejurului pentru membrii personalului militar şi civil şi pentru membrii familiilor lor care îi însoţesc.21.5. Partea franceză analizează posibilităţile de a lua în sarcina sa cheltuielile de şcolarizare legate de pregătirea în domeniul învăţământului militar superior postuniversitar, precum şi de studierea limbii franceze.----------Art. 21 a fost modificat de art. 2 din AMENDAMENTUL din 11 iulie 2008 ratificat de LEGEA nr. 111 din 14 aprilie 2009 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 276 din 28 aprilie 2009. + Articolul 2222.1. Membrii personalului militar şi civil şi membrii familiilor lor beneficiază de acelaşi ajutor şi de aceeaşi protecţie ca cele acordate de autorităţile părţii care primeşte militarilor de cariera ai propriilor forte armate şi membrilor lor de familie.22.2. În caz de criza, partea care primeşte asigura membrilor personalului militar şi civil şi membrilor lor de familie toate facilităţile pentru repatriere. + Articolul 2323.1. Membrii personalului militar şi civil pot, cu ocazia sosirii lor, în vederea luării în primire a postului pe teritoriul statului părţii care primeşte sau în următoarele 6 luni ori în termen de 6 luni de la sosirea familiei lor, să importe, în limitele compatibile cu utilizarea familială normală, bunurile lor, mobilier personal şi vehicule motorizate pentru folosire privată, cu scutire de impozite şi taxe pentru durata şederii lor. O astfel de clauza nu semnifica scutirea de taxe care ar putea fi percepute ca urmare a utilizării drumurilor de către vehiculele private.23.2. În materie de impozitare se aplica dispoziţiile Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind evitarea dublei impuneri pe venit şi avere, semnată la Bucureşti la 27 septembrie 1974. + Articolul 2424.1. Toţi membrii personalului militar şi civil al părţii care trimite şi membrii familiilor lor au acces la asistenţa medicală şi stomatologică, necesară în cadrul serviciilor medicale militare ale statului părţii care primeşte, în aceleaşi condiţii ca pentru personalul forţelor armate ale statului părţii care primeşte.24.2. Îngrijirea şi consultaţiile acordate de serviciile medicale de unitate sau de garnizoana, precum şi evacuările sanitare de prima urgenţă cu elicoptere militare sunt gratuite. Evacuările sanitare cu mijloace aeriene civile, spitalizările, consultaţiile, examinările şi îngrijirea în mediu spitalicesc civil sau militar sunt rambursate de statul căruia îi aparţine persoana tratată. Furnizarea de medicamente sau de obiecte de pansament poate fi efectuată cu titlu oneros.24.3. Pentru stagiarii pe termen lung din şcolile militare şi din unităţi ale forţelor armate dreptul la prestaţiile serviciului medical al forţelor armate şi principiile de suportare financiară a acestor prestaţii sunt stabilite prin reglementările în vigoare pe teritoriul statului părţii care primeşte.24.4. Membrii personalului militar şi civil şi membrii familiilor lor au acces la popotele, cluburile, casele de odihna militare sau la alte instituţii ale forţelor armate în aceleaşi condiţii ca şi militarii de cariera ai forţelor armate ale statului părţii care primeşte şi membrii lor de familie. + Capitolul 5 Dispoziţii finale + Articolul 2525.1. Până la semnarea unui acord de securitate informaţiile schimbate între părţi sunt protejate conform legii în vigoare în statul fiecărei părţi.25.2. Informaţiile obţinute în cadrul prezentului acord nu pot fi utilizate împotriva intereselor celeilalte părţi şi nu pot fi comunicate unor terţe părţi fără acordul prealabil, în scris, al părţii care le-a furnizat. + Articolul 26Reprezentanţii autorizaţi ai celor doua părţi pot încheia înţelegeri specifice, în scopul aplicării dispoziţiilor prezentului acord. + Articolul 27Litigiile legate de interpretarea şi de aplicarea prezentului acord sunt rezolvate pe cale diplomatică şi nu sunt supuse nici unei terţe părţi. + Articolul 28Aranjamentul administrativ între ministrul apărării naţionale al României şi ministrul apărării al Republicii Franceze cu privire la instituirea unei cooperări între ministerele apărării român şi francez, semnat la 24 mai 1991, îşi încetează valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentului acord. + Articolul 2929.1. Prezentul acord este adoptat în conformitate cu legile statului fiecărei părţi. El intra în vigoare a doua zi după primirea ultimei notificări prin care părţile notifica îndeplinirea formalităţilor lor constituţionale.29.2. Pe perioada până la intrarea în vigoare a prezentului acord dispoziţiile privind statutul membrilor personalului militar şi civil şi reglementarea daunelor sunt aplicabile cu titlu provizoriu prin schimb de scrisori între părţi.29.3. Prezentul acord poate fi completat, modificat şi amendat în orice moment, în scris, printr-un acord comun al părţilor. Intrarea în vigoare a amendamentelor are loc după procedura prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol.29.4. Prezentul acord este încheiat pe o durata nedeterminată. El poate fi denunţat în orice moment, prin notificare scrisă, de către fiecare dintre părţi. În acest caz el încetează de a mai fi în vigoare după 90 (nouăzeci) de zile începând din ziua primirii denunţării lui de către cealaltă parte.Prezentul acord a fost semnat la Bucureşti la data de 24 octombrie 1998, în 2 exemplare, fiecare în limbile română şi franceza, ambele texte fiind egal autentice.Pentru Guvernul României,Victor Babiuc,ministru de stat,ministrul apărării naţionalePentru Guvernul Republicii Franceze,Alain Richard,ministrul apărării------
EMITENT |
----------Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze, denumite în continuare părţi,având la baza Tratatul de înţelegere amicala şi cooperare dintre România şi Republica Franceza, semnat la Paris la 20 noiembrie 1991,constatând că evoluţia situaţiei în Europa, marcată în special de afirmarea noilor democraţii, este propice dezvoltării şi aprofundării noilor relaţii de parteneriat şi cooperare între statele europene,subliniind necesitatea de a înscrie în centrul acestei cooperări problemele de securitate şi apărare, ţinând seama de restructurarea globală a mediului nostru de securitate,reamintind că extinderea atât a Alianţei Nord-Atlantice, cât şi a Uniunii Europene este o contribuţie importanta la noua organizare a continentului european în acest domeniu,considerând că acest spirit de parteneriat şi cooperare trebuie să guverneze relaţiile între toate statele europene, fără discriminare,reamintind în special Declaraţia de la Madrid asupra securităţii şi cooperării euroatlantice, adoptată de şefii de state şi de guverne ale Alianţei Nord-Atlantice, în care se reafirmă că NATO rămâne deschis pentru noi membri, şi subliniind, în aceasta privinţa, evoluţiile pozitive în sensul democraţiei şi al preeminenţei dreptului ce au avut loc în România,considerând că identitatea europeană de securitate şi apărare trebuie să se afirme şi să se întărească, ceea ce va constitui o contribuţie majoră la securitatea şi la stabilitatea în Europa,considerând că aceste evoluţii au ca scop instaurarea, pe ansamblul continentului, a păcii şi securităţii,apreciind rezultatele pozitive ale cooperării bilaterale întreprinse deja în domeniul apărării,reamintind angajamentul de a întări încrederea reciprocă printr-o deschidere mai amplă asupra problemelor de apărare în cadrul Organizaţiei de Securitate şi Cooperare în Europa,reamintind că obiectivul acestei cooperări este de a contribui la menţinerea păcii şi stabilităţii în Europa prin apropierea între instituţiile militare, amplificarea schimburilor şi diversificarea relaţiilor în domeniul securităţii şi apărării,constatând voinţa lor de aprofundare şi de lărgire a cadrului cooperării lor în domeniul apărării,au convenit următoarele: + Capitolul 1 Obiectul şi formele cooperării + Articolul 11.1. Părţile cooperează în domeniul apărării pe baza de reciprocitate.1.2. Punerea în aplicare a acestei cooperări este de competenta miniştrilor apărării ai celor doua părţi, care pot primi sprijinul altor ministere. + Articolul 22.1. Cooperarea în domeniul apărării consta în:2.1.1. schimburi de analize strategice asupra menţinerii stabilităţii în Europa şi asupra condiţiilor de întărire a ei în plan militar;2.1.2. schimburi de informaţii asupra conceptului de securitate şi a celui de apărare, precum şi asupra doctrinei de folosire a forţelor şi politicii de formare a personalului;2.1.3. schimburi de experienţa în domeniul controlului armamentelor;2.1.4. acţiuni având ca scop formarea cadrelor, cu prioritate formarea ofiţerilor, precum şi instruirea unităţilor şi a statelor majore din forţele armate;2.1.5. schimburi de cunoştinţe şi experienţa în materie de: a) legislaţie şi reglementări interne şi internaţionale privind apărarea şi forţele armate; b) gestionare a resurselor financiare, planificare şi execuţie a bugetului apărării; c) management al resurselor umane şi administrare a mijloacelor materiale; d) organizare a comandamentului (operaţional şi la nivel teritorial) şi în materie de funcţionare a statelor majore, ţinând seama de rolul informaticii în actul de comanda; e) organizare a unor unităţi multinaţionale şi instruire a acestora; f) armament şi echipamente militare, precum şi studii şi dezvoltări privind tehnica militară şi interoperabilitatea echipamentelor militare; g) organizare şi funcţionare a sistemelor de transmisiuni în cadrul forţelor armate; h) realizare a infrastructurilor militare; i) control şi management al spaţiului aerian; j) sănătate şi acţiuni umanitare; k) relaţii ale forţelor armate cu societatea; l) relaţii umane în cadrul forţelor armate şi probleme sociale; m) organizare şi misiuni ale logisticii în cadrul forţelor armate; n) istorie militară; o) geografie şi topografie militară; p) poliţie militară; q) activităţi culturale şi sportive;2.1.6. examinarea posibilităţilor de a îndeplini acţiuni comune în cadrul operaţiunilor de menţinere a păcii sau umanitare sub egida ONU, OSCE şi UEO.2.2. Părţile îşi rezerva dreptul identificării şi aprofundării altor domenii de cooperare. + Articolul 33.1. Cooperarea se realizează, în special, prin următoarele forme:3.1.1. consultări şi reuniuni de lucru la toate nivelurile de comanda şi de conducere;3.1.2. schimburi, vizite, stagii şi perioade de şedere (de scurta sau de lungă durata) ale membrilor personalului militar şi civil;3.1.3. stagii de scurta durata în cadrul ministerelor apărării în sectoarele administrativ, juridic, al domeniilor militare, financiar şi social;3.1.4. studii şi cursuri în şcolile militare, inclusiv în învăţământul militar superior şi în centrele de instruire a categoriilor de forte armate;3.1.5. congrese, colocvii, conferinţe şi seminarii;3.1.6. schimburi reciproce de reprezentanţi ai statelor majore şi ai unităţilor din categoriile de forte armate pentru participarea la planificarea instrucţiei şi a exerciţiilor militare;3.1.7. instrucţie în comun a unităţilor de la toate nivelurile forţelor armate;3.1.8. escale oficiale şi de rutina ale navelor de război, vizite la bazele aeriene şi în unităţile trupelor de uscat;3.1.9. întâlniri între delegaţii ale statelor majore, ale unităţilor forţelor armate şi ale şcolilor militare;3.1.10. schimburi de ofiţeri între instituţiile de învăţământ militar pentru participarea la discuţii, predarea cursurilor sau efectuarea stagiilor profesionale.3.1.11. schimburi de documentaţie;3.1.12. manifestări sportive sub patronajul Consiliului Internaţional al Sportului Militar (CISM).3.2. Cesionari de bunuri şi prestări de servicii pot fi efectuate în condiţii ce vor fi stabilite de părţi. + Articolul 4Pentru a întări înţelegerea şi încrederea reciprocă, părţile organizează la intervale regulate vizite reciproce ale reprezentanţilor lor, la nivelul ministerelor apărării, al statelor majore generale, al comandamentelor şi al statelor majore ale categoriilor de forte armate, al armelor şi specialităţilor, precum şi la nivel de comandament şi de direcţii similare. + Articolul 55.1. Se instituie o reuniune de stat major franco-română, însărcinată cu aprofundarea schimburilor referitoare la subiectele politico-militare, precum şi cu definirea concepţiei generale a cooperării bilaterale în domeniul apărării.5.2. Reuniunea de stat major franco-română este coprezidată de un responsabil al ministerului apărării al fiecăreia dintre părţi. Aceasta este compusă, pe lângă aceştia, dintr-un secretar, din ataşatul apărării al fiecăreia dintre părţi şi, în funcţie de subiectele abordate, din ofiţeri, din reprezentanţi ai diferitelor categorii de forţe, arme şi servicii sau din experţi competenţi, precum şi din reprezentanţi ai cooperării militare şi de apărare aparţinând ministerelor afacerilor externe ai fiecărei părţi pentru subiectele care îi privesc.5.3. Reuniunea de stat major franco-română are loc o dată pe an, alternativ în România şi în Republica Franceză.5.4. Toate subiectele pe care părţile le consideră de natură a favoriza întărirea cooperării bilaterale pot fi înscrise pe ordinea de zi a reuniunii de stat major franco-române, după aprobarea celor doi copreşedinţi. Ordinea de zi trebuie stabilită cel târziu cu o lună înaintea reuniunii de stat major franco-român.5.5. Reuniunea de stat major franco-română întocmeşte bilanţul cooperării realizate în anul care s-a scurs şi stabileşte planul de cooperare pentru anii următori.5.6. Planul de cooperare bilaterală cuprinde atât acţiunile stabilite de comun acord, cât şi tematica lor, modalităţile, datele şi locurile de realizare, precum şi instituţiile responsabile de executarea lor. Acţiunile cooperării sunt propuse de categorii de forţe, servicii, direcţii şi de alte structuri. Planul de cooperare este semnat de copreşedinţii reuniunii de stat major franco-române.5.7. Ataşaţii apărării sunt corespondenţi pentru orice acţiune de cooperare.----------Art. 5 a fost modificat de art. 1 din AMENDAMENTUL din 11 iulie 2008 ratificat de LEGEA nr. 111 din 14 aprilie 2009 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 276 din 28 aprilie 2009. + Articolul 66.1. Se instituie un comitet mixt romano-francez responsabil cu coordonarea şi urmărirea activităţilor de cooperare bilaterala în domeniul armamentului.6.2. Comitetul mixt romano-francez este coprezidat de înalţi funcţionari ai ministerelor apărării ale celor doua părţi.Comitetul mai are în componenta un secretar, ataşaţii apărării din cele doua ţări, precum şi ofiţeri şi experţi competenţi în problemele de pe ordinea de zi a sesiunilor acestuia.6.3. Cei doi copreşedinţi stabilesc de comun acord regulamentul interior de funcţionare, frecventa întâlnirilor, precum şi ordinea de zi a sesiunilor Comitetului mixt romano-francez. + Capitolul 2 Exerciţii militare + Articolul 77.1. Părţile, respectând dispoziţiile legale în vigoare, organizează exerciţii şi antrenamente comune, cu caracter intercategorii de forte armate ori privitor la o singura categorie de forte armate sau de servicii. Acestea sunt înscrise în planurile anuale de antrenament operaţional al forţelor armate ale fiecăreia dintre părţi. Modalităţile administrative, logistice şi financiare generale sunt descrise mai jos. Detaliile specifice organizării, desfăşurării şi modalităţilor de finanţare a exerciţiilor comune ale forţelor armate sunt stabilite de către miniştrii apărării ai celor doua părţi printr-o înţelegere specială.7.2. Pentru exerciţii, utilizarea spaţiului aerian al statului care primeşte se face în condiţiile prevăzute pentru aeronavele de stat, militare şi civile ale statului care primeşte. Tranzitările aeriene se efectuează conform tratatelor şi convenţiilor internaţionale cu privire la traficul aerian ce angajează părţile, în special Convenţia de la Chicago din 7 decembrie 1944 privind aviaţia civilă internaţionala.7.3. Pentru exerciţiile navale accesul navelor militare în apele teritoriale naţionale se efectuează în condiţiile fixate de partea care primeşte.7.4. Pe timpul desfăşurării exerciţiilor militare statul care primeşte asigura găzduirea şi hrana membrilor forţelor armate şi ale personalului civil al statului care trimite, în aceleaşi condiţii ca şi pentru categoriile de personal similare ale statului care primeşte. Condiţiile de finanţare sunt descrise la art. 8.7.5. În ceea ce priveşte exerciţiile şi antrenamentele, conform dispoziţiilor prezentului acord, în momentul trecerii frontierei fiecare şef de detaşament prezintă la postul de control vamal o situaţie detaliată privind personalul şi o lista, pe categorii, cuprinzând vehiculele, echipamentele, proviziile şi materialele transportate. Atunci când transporturile sunt efectuate pe cale aeriană sau maritimă, o lista precisă, detaliată pe categorii de personal şi materiale transportate, este prezentată de fiecare şef de detaşament serviciului de control al aerodromurilor sau al porturilor implicate. + Articolul 88.1. Pe timpul pregătirii şi desfăşurării exerciţiilor militare, statul care primeşte are responsabilitatea de a asigura, cu titlu gratuit:8.1.1. punerea la dispoziţie a unor tabere de pregătire militară înzestrate cu instalaţiile necesare, cu un sistem de comunicaţii militare intern corespunzător necesităţilor exerciţiului militar, precum şi cu echipament de multiplicare;8.1.2. găzduirea în instituţii militare a membrilor forţelor armate şi a personalului civil al statului care trimite, participanţi la exerciţiul militar;8.1.3. mijloacele de transport pentru deplasarea membrilor forţelor armate şi a personalului civil al statului care trimite participanţi la exerciţiul militar în interiorul taberei de pregătire militară;8.1.4. instalaţiile şi serviciile aeronautice de pe aeroporturile militare, inclusiv operaţiunile de tranzit;8.1.5. operaţiunile de salvare aeriană şi maritimă;8.1.6. cartografia zonei în care se desfăşoară exerciţiul militar. Aceasta cartografie este conformă cu Acordul de standardizare 2211 - Datumuri geodezice, elipsoizi, reţele şi reţele de referinţa din 15 iulie 1991.8.2. Pe timpul pregătirii şi derulării exerciţiilor militare statul care trimite suporta cheltuielile legate de:8.2.1. deplasarea participanţilor la exerciţiul militar şi a echipamentelor militare către locul de desfăşurare a acestuia şi reîntoarcerea lor, precum şi costul taxelor de trecere pe autostrăzile, podurile şi prin tunelurile folosite de unităţile sale pe teritoriul statului care primeşte;8.2.2. găzduirea membrilor forţelor armate şi ai unei componente civile a statului care trimite, participanţi la exerciţiile militare în afară cazarmilor, în cazul în care oferta de cazare în cadrul cazarmilor nu este utilizata;8.2.3. mijloacele de subzistenta sau hrănirea membrilor forţelor armate şi ai unei componente civile a statului care trimite, participanţi la exerciţiul militar;8.2.4. utilizarea mijloacelor exterioare de telefonie, de telecopiere şi informatice în afară necesităţilor exerciţiului militar;8.2.5. repararea şi întreţinerea vehiculelor sale militare, a echipamentului şi a armamentului sau;8.2.6. manifestările în domeniul relaţiilor publice pe care le organizează;8.2.7. alte prestaţii stabilite de comun acord;8.2.8. pentru nevoi proprii, statul care trimite poate să folosească interpreţi. În acest caz cheltuielile ocazionate de aceasta revin în responsabilitatea să;8.2.9. aprovizionarea cu carburanţi şi cu lubrifianţi prin intermediul forţelor armate ale statului care primeşte, facturate la tarif normal, practicat în cadrul forţelor armate ale statului care primeşte. + Articolul 9În timpul exerciţiilor comune este autorizat schimbul de membri ai forţelor armate sau ai componentei civile între unităţile forţelor armate şi ale componentei civile ale părţilor. Aceşti membri respecta regulamentele militare şi regulile în vigoare în unitatea care primeşte. + Articolul 10Pe timpul exerciţiilor comune muniţiile sunt transportate, depozitate, păzite şi folosite conform legilor şi regulamentelor statului care primeşte. + Articolul 1111.1. Utilizarea serviciilor de telecomunicaţii publice în statul care primeşte este supusă dispoziţiilor juridice ale statului care primeşte şi condiţiilor comerciale ale furnizorului acestor servicii. Aceasta se referă mai ales la tipul şi la modalităţile de calcul al rambursării cheltuielilor, la stabilirea şi plata facturilor.11.2. Forţele armate ale statului care trimite pot, dacă acest fapt este necesar pentru îndeplinirea misiunii temporare şi dacă acordul autorităţilor statului care primeşte este obţinut, să instaleze şi să pună în funcţiune, temporar, echipamente de telecomunicaţii, inclusiv echipamente radio.11.3. Echipamentele de comunicaţii ale forţelor armate ale statului care trimite, care trebuie legate sau conectate la reţelele de telecomunicaţii ale statului care primeşte, sunt aprobate de autorităţile competente.11.4. În statul care primeşte forţele armate ale statului care trimite folosesc doar frecventele care le-au fost atribuite de autorităţile competente ale statului care primeşte. Îndată ce perioada de şedere temporară a fost încheiată, acestea nu mai au dreptul să le utilizeze.11.5. Forţele armate ale statului care trimite iau toate măsurile pentru a nu perturba funcţionarea reţelelor de telecomunicaţii ale statului care primeşte, cărora le comunica, în prealabil, caracteristicile de utilizare a echipamentelor pe timpul exerciţiului. În cazul unei perturbaţii cauzate, în afară teritoriului statului care primeşte, de către staţiile radio ale forţelor armate ale statului care trimite, autorităţile competente ale statului care primeşte procedează conform dispoziţiilor regulamentului internaţional de radiocomunicaţii în vigoare. Autorităţile competente ale statului care primeşte iau măsuri care să împiedice perturbaţiile de funcţionare a echipamentelor de telecomunicaţii ale forţelor armate ale statului care trimite, cauzate de echipamente radio sau de alte instalaţii electrice ale statului care primeşte. În cazul perturbaţiilor electromagnetice se aplica dispoziţiile juridice ale statului care primeşte, referitoare la compatibilitatea electromagnetica a echipamentelor. Dacă, pentru a elimina aceste perturbaţii, trebuie oprit echipamentul care este cauza, forţele armate ale statului care trimite procedează în acest sens fără întârziere. + Articolul 1212.1. Părţile recunosc importanta protecţiei mediului pe timpul activităţilor realizate în comun. Acestea iau toate măsurile pentru a evita deteriorarea mediului. Orice deteriorare inevitabilă a mediului înconjurător va fi compensată într-o maniera adecvată.12.2. Armamentul, vehiculele senilate, tehnica de lupta grea şi materialele periculoase sunt transportate, de preferinţa, pe cale feroviara sau navigabilă.12.3. Pe timpul exerciţiilor comune, forţele armate ale părţilor folosesc pentru funcţionarea mijloacelor lor terestre, aeriene şi navale carburanţi, lubrifianţi şi aditivi cât mai puţin poluanţi. În caz de alerta la poluare atmosferică sunt luate toate măsurile necesare pentru a limita emisia de gaze de eşapament.12.4. Pe timpul exerciţiilor comune forţele armate ale părţilor se străduiesc să limiteze la maximum poluarea sonora şi iau în considerare interesul riveranilor, mai ales pe timpul nopţii şi în zilele de sărbătoare.12.5. Deşeurile şi gunoaiele sunt eliminate şi reciclate conform reglementării statului care primeşte. Eliminarea prin explozie sau combustie a muniţiei sau a altor mijloace de lupta în instalaţiile militare trebuie să facă obiectul unei autorizaţii date de autorităţile competente ale statului care primeşte.12.6. Paragrafele 3, 4 şi 5 ale prezentului articol pot face obiectul unor înţelegeri speciale. + Articolul 1313.1. Cererile privind convoaiele excepţionale şi transportul materialelor periculoase, formulate de către forţele armate sau de componenta civilă a statului care trimite, sunt prezentate autorităţilor militare ale statului care primeşte.13.2. Avioanele militare ale forţelor armate ale statului care trimite nu pot să utilizeze instalaţiile civile ale statului care primeşte decât în caz de urgenţă. + Capitolul 3 Statutul membrilor personalului militar şi civil + Articolul 1414.1. Funcţia membrilor personalului militar şi civil al uneia dintre părţi, puşi la dispoziţie celeilalte părţi, precum şi caracterul şi durata misiunii lor şi alte modalităţi precise de exercitare a atribuţiilor lor sunt definite înaintea numirii pe post a fiecăruia dintre ei printr-un schimb de scrisori între miniştrii apărării ai celor doua părţi.14.2. Membrii personalului militar şi civil îşi exercita funcţiile conform deciziilor conţinute în scrisorile menţionate la paragraful 1 al prezentului articol. Ei nu pot să fie, în mod special, asociaţi la pregătirea sau la executarea operaţiunilor de război, nici la acţiuni de menţinere sau de restabilire a ordinii, securităţii publice sau suveranităţii naţionale şi nici nu pot să intervină în aceste operaţiuni sub nici o forma.14.3. Pe timpul şederii pe teritoriul statului celeilalte părţi, membrii personalului militar şi civil şi membrii familiilor acestora respecta dreptul intern al acestei părţi şi nu pot desfăşura nici o activitate politica pe teritoriul numitei părţi.Membrii personalului militar şi civil respecta, în plus, regulamentele interne în vigoare în cadrul ministerului apărării al părţii care primeşte. + Articolul 15Pe timpul exercitării funcţiilor lor, membrii personalului civil şi militar por să stea cu familiile lor pe teritoriul statului celeilalte părţi. Identitatea membrilor familiei rezidente pe teritoriul acestui stat care însoţeşte membrul personalului militar şi civil este indicată în scrisorile menţionate la art. 14 paragraful 1 din prezentul acord. + Articolul 1616.1. Membrii personalului militar şi civil francez se afla sub autoritatea Guvernului Republicii Franceze prin intermediul Ambasadei Republicii Franceze la Bucureşti.16.2. Membrii personalului militar şi civil român se afla sub autoritatea Guvernului României prin intermediul Ambasadei României la Paris.16.3. Pe timpul şederii pe teritoriul statului celeilalte părţi, aceştia îşi păstrează statutul lor de funcţionar de stat civil sau militar.16.4. Membrii personalului militar şi civil poarta uniforma şi însemnele militare conform reglementărilor în vigoare în forţele armate ale statului părţii care trimite. Partea care primeşte îi autorizează să îmbrace ţinuta civilă.16.5. Membrii personalului militar al părţii care trimite pot să deţină şi să poarte armele lor, cu condiţia să fie autorizaţi în acest sens de regulamentul care li se aplica. Autorităţile statului părţii care primeşte examinează cu bunăvoinţă cererile pe care statul părţii care trimite le prezintă în acest sens.16.6. Membrii personalului militar şi civil autorizaţi să conducă vehicule militare în statul părţii care trimite sunt, de asemenea, autorizaţi să conducă vehicule de aceeaşi categorie pe teritoriul statului părţii care primeşte.16.7. Autorităţile statului părţii care trimite sunt competente în materie de disciplina. Regulile de disciplina aplicabile personalului militar şi civil al statului părţii care primeşte sunt comunicate personalului militar şi civil al statului părţii care trimite înaintea intrării sale pe teritoriul statului părţii care primeşte. Autorităţile statului părţii care primeşte informează ambasada statului părţii care trimite despre acţiunile unui membru al personalului militar sau civil, contrare regulilor de disciplina ale statului părţii care primeşte. + Articolul 1717.1. Membrii personalului militar şi civil al statului părţii care trimite sunt scutiţi de formalităţile de paşaport şi de viza şi beneficiază de facilităţi de trecere la intrarea sau la ieşirea de pe teritoriul statului părţii care primeşte, cu condiţia ca autorităţile vamale interesate să fi primit notificarea corespunzătoare în timp util. Ei nu sunt supuşi dispoziţiilor juridice ale statului părţii care primeşte, referitoare la înregistrarea şi controlul străinilor. Totuşi aceştia nu sunt consideraţi ca dobânditori ai drepturilor de reşedinţa permanenta pe teritoriul statului părţii care primeşte.17.2. La intrarea pe teritoriul statului părţii care primeşte, membrii personalului militar şi civil al părţii care trimite vor avea asupra lor:17.2.1. paşaport; sau17.2.2. carte de identitate personală, eliberată de statul părţii care trimite, cu fotografie şi în care sunt menţionate numele, prenumele, data naşterii, gradul şi numărul de înmatriculare, dacă este cazul, şi serviciul căruia îi aparţine; şi17.2.3. ordinul de misiune, individual sau colectiv, eliberat de un serviciu competent al statului care trimite şi care atesta statutul individului sau al unităţii, în calitate de membru sau de parte a forţelor armate, şi care confirma deplasarea.17.3. Persoanele însoţitoare vor avea asupra lor paşaportul. + Articolul 1818.1. Membrii personalului militar şi civil, precum şi membrii familiilor acestora răspund penal în faţa tribunalelor competente, conform dreptului intern al celeilalte părţi, pentru infracţiunile comise, sub rezerva următoarelor dispoziţii:18.1.1. autorităţile militare ale statului părţii care trimite au dreptul de a-şi exercita pe teritoriul statului părţii care primeşte jurisdicţia penală şi disciplinară pe care le-o conferă legislaţia statului părţii care trimite asupra tuturor persoanelor supuse legii militare a acestui stat;18.1.2. autorităţile statului părţii care primeşte au dreptul de a-şi exercita asupra membrilor unei forte sau ai unei componente civile şi asupra persoanelor care îi însoţesc propria jurisdicţie, cu privire la infracţiunile comise pe teritoriul statului părţii care primeşte şi pedepsite de legislaţia acestui stat.18.2. Autorităţile militare ale statului părţii care trimite au dreptul să exercite o jurisdicţie exclusiva asupra persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat, în ceea ce priveşte infracţiunile pedepsite de legislaţia statului părţii care trimite, mai ales infracţiunile care aduc atingere siguranţei acestui stat, dar care nu cad sub incidenta legislaţiei statului părţii care primeşte.18.3. Autorităţile statului părţii care primeşte au dreptul de a exercita o jurisdicţie exclusiva asupra membrilor unei forte sau ai unei componente civile şi asupra persoanelor care îi însoţesc în ceea ce priveşte infracţiunile pedepsite de legile statului părţii care primeşte, în special infracţiunile care aduc atingere siguranţei acestui stat, dar care nu cad sub incidenta legislaţiei statului părţii care trimite.18.4. În sensul prezentului acord se considera infracţiuni care aduc atingere siguranţei unui stat:18.4.1. trădarea de patrie;18.4.2. sabotajul, spionajul sau violarea legislaţiei privind secretele de stat sau ale apărării naţionale.18.5. În cazul legislaţiei sau al jurisdicţiei concurente se aplica următoarele reguli:18.5.1. autorităţile militare ale statului părţii care trimite au dreptul să exercite cu prioritate jurisdicţia proprie asupra membrului unei forte sau al unei componente civile în ceea ce priveşte: a) infracţiunile care aduc atingere numai securităţii sau proprietăţii acestui stat ori infracţiunile care aduc atingere numai persoanei sau proprietăţii unui membru al unei forte ori al unei componente civile al acestui stat, precum şi unei persoane însoţitoare; b) infracţiunile care rezulta din orice act sau neglijenţa comisă în timpul executării serviciului;18.5.2. în cazul oricărei alte infracţiuni, autorităţile statului părţii care primeşte exercita cu prioritate propria jurisdicţie;18.5.3. dacă statul care are dreptul să exercite cu prioritate propria jurisdicţie decide să renunţe la acest drept, va notifica despre aceasta decizie, cât mai curând posibil, autorităţilor celuilalt stat.Autorităţile statului care are dreptul să exercite cu prioritate propria jurisdicţie examinează cu bunăvoinţă cererile de renunţare la acest drept, prezentate de autorităţile celuilalt stat, atunci când acestea apreciază ca motive deosebit de importante justifica acest fapt.18.6. Dispoziţiile prezentului articol nu comporta nici un drept pentru autorităţile militare ale statului părţii care trimite de a-şi exercita o jurisdicţie asupra cetăţenilor statului părţii care primeşte sau asupra persoanelor care au acolo reşedinţa obişnuită, cu excepţia celor care sunt membri ai forţelor armate ale statului părţii care trimite.18.7. Autorităţile statului părţii care primeşte şi ale statului părţii care trimite îşi acorda reciproc asistenţa pentru arestarea membrilor unei forte a statului părţii care trimite sau ai unei componente civile ori a persoanelor însoţitoare pe teritoriul statului părţii care primeşte şi pentru predarea acestora autorităţilor care urmează să îşi exercite jurisdicţia conform dispoziţiilor de mai sus.18.8. Autorităţile statului părţii care primeşte notifica în cel mai scurt timp autorităţilor militare şi misiunii diplomatice a statului părţii care trimite arestarea oricărui membru al unei forte sau al unei componente civile ori a unei persoane însoţitoare.18.9. Paza unui membru al unei forte sau al unei componente civile asupra căruia statul părţii care primeşte urmează să îşi exercite dreptul de jurisdicţie şi care se afla în mâinile autorităţilor statului părţii care trimite va fi asigurată de către acestea până când se va declanşa urmărirea penală împotriva lui de către statul părţii care primeşte.18.10. Autorităţile statelor părţii care primeşte şi ale părţii care trimite îşi acorda asistenţa reciprocă în conducerea anchetelor, în strângerea probelor, inclusiv în punerea sechestrului şi, dacă are loc, în punerea la dispoziţie a probelor vinovăţiei şi a obiectelor infracţiunii. Punerea la dispoziţie a probelor şi a obiectelor sechestrate poate fi condiţionată, totuşi, de restituirea lor într-un termen determinat de autoritatea care a procedat la punerea la dispoziţie.18.11. Autorităţile părţilor, în cazul în care exista jurisdicţie concurenta, se informează reciproc asupra cursului problemelor.18.12. Autorităţile statului părţii care primeşte vor examina cu bunăvoinţă cererile autorităţilor statului părţii care trimite de a le fi acordată asistenţa pentru executarea pedepselor privative de libertate, pronunţate pe teritoriul statului părţii care primeşte de către autorităţile menţionate în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.18.13. Atunci când un inculpat este judecat conform dispoziţiilor acestui articol de către autorităţile unei părţi şi este achitat sau, în caz de condamnare, dacă executa sau şi-a executat pedeapsa ori a fost graţiat, el nu mai poate fi judecat pe acelaşi teritoriu pentru aceeaşi infracţiune de către autorităţile unei alte părţi.Totuşi aceasta prevedere nu va împiedica autorităţile militare ale statului părţii care trimite să judece un membru al unei forte pentru orice violare a regulilor de disciplina, care a rezultat dintr-o acţiune sau dintr-o omisiune constitutivă a infracţiunii pentru care el a fost judecat.18.14. Oricărui membru al unei forte ori al unei componente civile sau oricărei persoane însoţitoare care a fost acuzată de săvârşirea unei infracţiuni şi a fost urmărită conform jurisdicţiei statului părţii care primeşte i se aplica prezumţia de nevinovăţie până în momentul stabilirii legale a vinovăţiei sale. El are, în special, dreptul:18.14.1. la o judecata promptă şi rapida;18.14.2. să fie informat, în cel mai scurt timp, într-o limba pe care o înţelege şi, în detaliu, despre natura şi cauza acuzaţiei care i se aduce;18.14.3 să dispună de timpul şi de mijloacele necesare pentru a-şi pregăti apărarea;18.14.4. să se apere singur sau să beneficieze de asistenţa unui apărător ales de el şi, dacă nu are mijloace pentru plata unui apărător, să poată fi asistat gratuit de către un avocat numit din oficiu;18.14.5. să interogheze sau să ceara interogarea martorilor acuzării şi să obţină convocarea şi interogarea martorilor apărării în aceleaşi condiţii cu martorii acuzării;18.14.6. să fie asistat gratuit de către un translator, dacă nu înţelege sau dacă nu vorbeşte limba utilizata la audiere;18.14.7. să comunice cu reprezentantul autorităţilor statului părţii care trimite şi, atunci când regulile de procedura permit, acesta să fie prezent la proces.18.15. Unităţile sau formaţiunile militare regulamentar constituite ale unei forte au drept de poliţie în toate taberele, instituţiile sau în alte obiective ocupate de ele în baza unui acord cu statul părţii care primeşte. Poliţia militară a unităţilor sau a formaţiunilor poate lua toate măsurile necesare pentru a asigura menţinerea ordinii şi securităţii în aceste obiective.18.16. Folosirea poliţiei militare menţionate în afară acestor obiective este condiţionată de existenta unui acord cu autorităţile statului părţii care primeşte, se face în legătura cu aceste autorităţi şi numai atât cât este necesar pentru a menţine ordinea şi disciplina printre membrii acestor unităţi sau formaţiuni.18.17. Fiecare dintre părţi supune puterii legislative proiectele pe care le considera necesare pentru a putea asigura pe teritoriul sau securitatea şi protecţia obiectivelor, echipamentelor, proprietăţilor, arhivelor şi documentelor oficiale ale celeilalte părţi, precum şi incriminarea faptelor ce reprezintă infracţiuni referitoare la aceasta materie. + Articolul 1919.1. Fiecare parte renunţa la orice cerere de despăgubire faţă de o alta parte pentru pagubele cauzate bunurilor statului care sunt folosite de către forţele sale terestre, aeriene şi navale, în următoarele situaţii:19.1.1. dacă paguba este cauzată de un membru al forţelor armate ale celeilalte părţi sau de un funcţionar al acesteia în exerciţiul funcţiunii, în termenii prezentului acord; sau19.1.2. dacă paguba este cauzată de un vehicul, o nava sau de o aeronava a unei părţi şi utilizata de forţele sale armate, cu condiţia ca vehiculul, nava sau aeronava, cauza a pagubei, să fi fost utilizata pentru acţiuni întreprinse în cadrul operaţiunilor convenite prin prezentul acord ori ca paguba să fi fost provocată unei proprietăţi utilizate în aceleaşi condiţii.19.2. Pretenţiile de despăgubire pentru salvare maritimă, formulate de către o parte către cealaltă parte, fac obiectul aceleiaşi renunţări, sub rezerva ca nava sau încărcătura salvată să fie proprietatea unei părţi şi să fie utilizata de forţele sale armate în timpul acţiunilor întreprinse în conformitate cu prevederile prezentului acord.19.3. Dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol se aplica oricărei nave, navlosită în coca goală de o parte sau rechiziţionată de aceasta cu un contract de navlosire coca goală ori de buna priza (cu excepţia cazului în care riscul pierderii sau răspunderea pentru daune este în sarcina unei alte persoane decât aceasta parte).19.4. Fiecare parte renunţa să ceara despăgubiri celeilalte părţi în cazul în care un membru al forţelor sale armate a suferit răniri sau a murit în timpul sau din cauza executării serviciului.19.5. Pretenţiile de despăgubiri (altele decât cele izvorâte din contracte şi altele decât cele la care se referă paragrafele 6 sau 7 ale prezentului articol) decurgând din acţiuni sau neglijenţe de care un membru al unei forte sau al unei componente civile este responsabil în executarea serviciului ori din orice fapta, neglijenţa sau împrejurare pentru care este legal răspunzătoare o forţă ori o componenta civilă şi care au cauzat, pe teritoriul statului părţii care primeşte, pagube unui terţ, altul decât una dintre părţi, vor fi soluţionate de statul părţii care primeşte, în conformitate cu următoarele dispoziţii:19.5.1. pretenţiile de despăgubiri sunt introduse, analizate şi soluţionate în conformitate cu legile şi cu reglementările statului părţii care primeşte, aplicabile în materie propriilor forte armate;19.5.2. statul părţii care primeşte poate decide asupra acestor pagube; el va proceda la plata despăgubirilor stabilite în moneda proprie;19.5.3. aceasta plata, ce rezulta fie dintr-o înţelegere, fie dintr-o decizie a instanţei competente a statului părţii care primeşte, fie din decizia aceleiaşi instanţe prin care a fost respinsă o acţiune introdusă privind plata de despăgubiri, va fi obligatorie şi definitiva pentru părţi;19.5.4. orice despăgubire plătită de statul părţii care primeşte va fi adusă la cunoştinţa statului părţii care trimite interesat, ce va primi în acelaşi timp un raport detaliat şi o propunere de repartiţie a sumelor, stabilită în conformitate cu subpunctele 5a) şi 5b) de mai jos. În lipsa unui răspuns în termen de doua luni, propunerea de împărţire a sumelor va fi considerată ca acceptată;19.5.5. responsabilitatea pentru sumele de plata pentru reparaţia daunelor menţionate la paragrafele precedente ale prezentului articol va fi împărţită între părţi în următoarele condiţii: a) când statul părţii care trimite este responsabil, cuantumul despăgubirilor se repartizează în proporţie de 25% pentru statul părţii care primeşte şi de 75% pentru statul părţii care trimite; b) când responsabilitatea revine ambelor părţi, cuantumul despăgubirilor este repartizat între ele în părţi egale; c) semestrial, o situaţie privind sumele plătite în cursul semestrului precedent, de către statul părţii care primeşte, pentru despăgubirile pentru care s-a admis o repartiţie şi un procentaj este înaintată statului părţii care trimite, însoţită de o cerere de rambursare. Rambursarea se va face în cel mai scurt termen în moneda statului părţii care primeşte;19.5.6. în cazul în care în urma aplicării dispoziţiilor paragrafelor 5.2 şi 5.5 de mai sus o parte are în sarcina plata unor sume care ar afecta-o prea mult, ea poate solicita celeilalte părţi să procedeze la o soluţionare a pretenţiilor pe o baza diferită;19.5.7. nici o măsura de executare silită nu poate fi luată împotriva unui membru al unei forte sau al unei componente civile, în cazul când s-a pronunţat o hotărâre judecătorească împotriva lui în statul părţii care primeşte, dacă este vorba de un litigiu apărut în urma unei acţiuni îndeplinite în timpul executării serviciului;19.5.8. dispoziţiile paragrafului 5.5 de mai sus nu se aplica în cazul navigaţiei, exploatării unei nave, încărcării sau descărcării mărfurilor de pe nave sau al transportului unei încărcături, cu excepţia cazurilor în care a avut loc decesul sau rănirea unei persoane şi atunci când dispoziţiile paragrafului 4 nu se aplica.19.6. Pretenţiile de despăgubire împotriva membrilor unei forte sau ai unei componente civile, decurgând din acte producătoare de prejudicii sau din neglijenţe care nu au fost săvârşite pe timpul executării serviciului, se soluţionează astfel:19.6.1. autorităţile statului părţii care primeşte examinează cererea de despăgubire şi decid într-un mod just şi echitabil cuantumul despăgubirii datorate solicitantului, ţinând seama de toate circumstanţele cauzei, inclusiv de conduita şi de comportamentul persoanei lezate, şi întocmesc un raport cu privire la cauza respectiva;19.6.2. acest raport este trimis autorităţilor statului părţii care trimite, care decid, fără întârziere, dacă procedează la o despăgubire cu titlu de favoare şi, în acest caz, fixează cuantumul;19.6.3. dacă o oferta de despăgubire cu titlu de favoare este făcută şi acceptată de către reclamant cu titlu de despăgubire integrala, autorităţile statului părţii care trimite efectuează aceasta plata şi aduc la cunoştinţa autorităţilor statului părţii care primeşte decizia lor şi cuantumul sumei vărsate;19.6.4. dispoziţiile prezentului paragraf nu contravin deciziei luate de jurisdicţia statului părţii care primeşte asupra acţiunii care ar putea fi introdusă împotriva unui membru al unei forte sau al unei componente civile, dacă şi atâta timp cât o plata prin care pretenţia să fi fost complet satisfăcută nu a fost efectuată.19.7. Pretenţiile de despăgubiri decurgând din utilizarea neautorizată a oricărui vehicul al forţelor armate ale statului părţii care trimite sunt soluţionate în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 6 al prezentului articol, cu excepţia cazului în care forţa însăşi sau componenta civilă poarta răspunderea legală.19.8. Dacă exista un diferend asupra faptului de a şti dacă actul păgubitor sau neglijenţa imputabilă membrului unei forte sau al unei componente civile a fost produsă pe timpul executării serviciului ori asupra faptului de a şti dacă utilizarea vehiculului aparţinând forţelor armate ale statului părţii care trimite nu a fost autorizata, cazul se rezolva între părţi.19.9. În afară condiţiilor prevăzute la paragraful 5.7 al prezentului articol, statul părţii care trimite nu poate, în ceea ce priveşte jurisdicţia civilă a tribunalelor statului părţii care primeşte, să invoce imunitatea faţă de jurisdicţia tribunalelor statului părţii care primeşte în favoarea membrilor unei forte sau ai unei componente civile.19.10. Autorităţile statului părţii care trimite şi ale statului părţii care primeşte îşi acorda asistenţa în obţinerea probelor necesare pentru o judecata echitabilă şi pentru soluţionarea pretenţiilor de despăgubiri care interesează părţile. + Articolul 2020.1. În caz de deces al unui membru al unităţilor în tranzit sau pe perioada de şedere pe teritoriul uneia dintre părţi, în cursul sau cu ocazia unui exerciţiu ori a unui antrenament comun, decesul trebuie declarat ofiţerului de stare civilă teritorial competent.Decesul este constatat de un medic autorizat, care eliberează actul constatator.20.2. Dacă autoritatea judiciară naţională ordona autopsia defunctului, aceasta este efectuată de un medic desemnat de autoritatea judiciară.Un medic militar al părţii căreia îi aparţine defunctul poate asista la autopsie.20.3. Autorităţile militare cărora le aparţine defunctul pot dispune de corpul acestuia de îndată ce le-a fost notificată autorizarea de către autoritatea militară a părţii care primeşte. Transportul corpului se efectuează în conformitate cu reglementările statului părţii care primeşte.20.4. Cheltuielile de transport al corpului sunt în sarcina părţii care trimite. + Capitolul 4 Finanţarea cooperării + Articolul 21Finanţarea cooperării se conformează principiilor enunţate în prezentul capitol, în limita şi în cadrul disponibilităţilor bugetare ale fiecărei părţi:21.1. Partea care trimite are în sarcină cheltuielile de transport dus-întors până la locul de destinaţie de pe teritoriul statului părţii care primeşte, ale membrilor personalului său militar şi civil şi indemnizaţiile care le sunt datorate, în conformitate cu legislaţia şi reglementările statului părţii care trimite.21.2. Partea care primeşte pune la dispoziţia membrilor personalului militar şi civil al părţii care trimite, cu titlu gratuit, mijloacele necesare exercitării funcţiilor lor administrative.21.3. Pentru membrii personalului militar şi civil al părţii care trimite, care efectuează deplasări de scurtă durată (mai puţin de 5 luni, cu excepţia exerciţiilor şi antrenamentelor comune pentru care modalităţile de suportare a cheltuielilor financiare sunt prevăzute într-o înţelegere specifică) pe teritoriul statului părţii care primeşte, aceasta nu ia în sarcina sa cheltuielile sejurului, în special cheltuielile de transport, de cazare şi de hrană. Partea care primeşte poate să ia în sarcina să, conform programului vizitei, numai cheltuielile de transport de serviciu în interiorul teritoriului său.21.4. Pentru membrii personalului militar şi civil şi pentru membrii familiilor care îi însoţesc, care efectuează deplasări de lungă durată (de cel puţin 5 luni sau mai mult) pe teritoriul statului părţii care primeşte, partea care trimite asigură cheltuielile de transport, cazare şi hrană în conformitate cu legislaţia şi reglementările statului părţii care trimite. Partea care primeşte nu ia în sarcina sa nicio cheltuială a sejurului pentru membrii personalului militar şi civil şi pentru membrii familiilor lor care îi însoţesc.21.5. Partea franceză analizează posibilităţile de a lua în sarcina sa cheltuielile de şcolarizare legate de pregătirea în domeniul învăţământului militar superior postuniversitar, precum şi de studierea limbii franceze.----------Art. 21 a fost modificat de art. 2 din AMENDAMENTUL din 11 iulie 2008 ratificat de LEGEA nr. 111 din 14 aprilie 2009 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 276 din 28 aprilie 2009. + Articolul 2222.1. Membrii personalului militar şi civil şi membrii familiilor lor beneficiază de acelaşi ajutor şi de aceeaşi protecţie ca cele acordate de autorităţile părţii care primeşte militarilor de cariera ai propriilor forte armate şi membrilor lor de familie.22.2. În caz de criza, partea care primeşte asigura membrilor personalului militar şi civil şi membrilor lor de familie toate facilităţile pentru repatriere. + Articolul 2323.1. Membrii personalului militar şi civil pot, cu ocazia sosirii lor, în vederea luării în primire a postului pe teritoriul statului părţii care primeşte sau în următoarele 6 luni ori în termen de 6 luni de la sosirea familiei lor, să importe, în limitele compatibile cu utilizarea familială normală, bunurile lor, mobilier personal şi vehicule motorizate pentru folosire privată, cu scutire de impozite şi taxe pentru durata şederii lor. O astfel de clauza nu semnifica scutirea de taxe care ar putea fi percepute ca urmare a utilizării drumurilor de către vehiculele private.23.2. În materie de impozitare se aplica dispoziţiile Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind evitarea dublei impuneri pe venit şi avere, semnată la Bucureşti la 27 septembrie 1974. + Articolul 2424.1. Toţi membrii personalului militar şi civil al părţii care trimite şi membrii familiilor lor au acces la asistenţa medicală şi stomatologică, necesară în cadrul serviciilor medicale militare ale statului părţii care primeşte, în aceleaşi condiţii ca pentru personalul forţelor armate ale statului părţii care primeşte.24.2. Îngrijirea şi consultaţiile acordate de serviciile medicale de unitate sau de garnizoana, precum şi evacuările sanitare de prima urgenţă cu elicoptere militare sunt gratuite. Evacuările sanitare cu mijloace aeriene civile, spitalizările, consultaţiile, examinările şi îngrijirea în mediu spitalicesc civil sau militar sunt rambursate de statul căruia îi aparţine persoana tratată. Furnizarea de medicamente sau de obiecte de pansament poate fi efectuată cu titlu oneros.24.3. Pentru stagiarii pe termen lung din şcolile militare şi din unităţi ale forţelor armate dreptul la prestaţiile serviciului medical al forţelor armate şi principiile de suportare financiară a acestor prestaţii sunt stabilite prin reglementările în vigoare pe teritoriul statului părţii care primeşte.24.4. Membrii personalului militar şi civil şi membrii familiilor lor au acces la popotele, cluburile, casele de odihna militare sau la alte instituţii ale forţelor armate în aceleaşi condiţii ca şi militarii de cariera ai forţelor armate ale statului părţii care primeşte şi membrii lor de familie. + Capitolul 5 Dispoziţii finale + Articolul 2525.1. Până la semnarea unui acord de securitate informaţiile schimbate între părţi sunt protejate conform legii în vigoare în statul fiecărei părţi.25.2. Informaţiile obţinute în cadrul prezentului acord nu pot fi utilizate împotriva intereselor celeilalte părţi şi nu pot fi comunicate unor terţe părţi fără acordul prealabil, în scris, al părţii care le-a furnizat. + Articolul 26Reprezentanţii autorizaţi ai celor doua părţi pot încheia înţelegeri specifice, în scopul aplicării dispoziţiilor prezentului acord. + Articolul 27Litigiile legate de interpretarea şi de aplicarea prezentului acord sunt rezolvate pe cale diplomatică şi nu sunt supuse nici unei terţe părţi. + Articolul 28Aranjamentul administrativ între ministrul apărării naţionale al României şi ministrul apărării al Republicii Franceze cu privire la instituirea unei cooperări între ministerele apărării român şi francez, semnat la 24 mai 1991, îşi încetează valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentului acord. + Articolul 2929.1. Prezentul acord este adoptat în conformitate cu legile statului fiecărei părţi. El intra în vigoare a doua zi după primirea ultimei notificări prin care părţile notifica îndeplinirea formalităţilor lor constituţionale.29.2. Pe perioada până la intrarea în vigoare a prezentului acord dispoziţiile privind statutul membrilor personalului militar şi civil şi reglementarea daunelor sunt aplicabile cu titlu provizoriu prin schimb de scrisori între părţi.29.3. Prezentul acord poate fi completat, modificat şi amendat în orice moment, în scris, printr-un acord comun al părţilor. Intrarea în vigoare a amendamentelor are loc după procedura prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol.29.4. Prezentul acord este încheiat pe o durata nedeterminată. El poate fi denunţat în orice moment, prin notificare scrisă, de către fiecare dintre părţi. În acest caz el încetează de a mai fi în vigoare după 90 (nouăzeci) de zile începând din ziua primirii denunţării lui de către cealaltă parte.Prezentul acord a fost semnat la Bucureşti la data de 24 octombrie 1998, în 2 exemplare, fiecare în limbile română şi franceza, ambele texte fiind egal autentice.Pentru Guvernul României,Victor Babiuc,ministru de stat,ministrul apărării naţionalePentru Guvernul Republicii Franceze,Alain Richard,ministrul apărării------