Cuprins

CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*)actualizat până la data de 1 mai 2001

EMITENT

PARLAMENTUL

-------*) Codul Civil a fost decretat la 26 noiembrie 1864, promulgat la 4 decembrie 1864 şi pus în aplicare la 1 decembrie 1865.Forma preluată reprezintă textul oficial al Codului Civil editat de Ministerul Justiţiei în anul 1981, pe care au fost operate trimiteri la legislaţia în vigoare la data de 1 septembrie 1996.  +  Titlul PRELIMINAR DESPRE EFECTELE ŞI APLICAREA LEGILOR IN GENERE  +  Articolul 1Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă. (Cod civil 1589, 1911).-------A se vedea şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României, adoptată la 8 decembrie 1991 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 21 noiembrie 1991.  +  Articolul 2(Abrogat expres prin art. 183 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, publicată în Monitorul Oficial nr. 245 din 1 octombrie 1992.)  +  Articolul 3Judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt ca legea nu prevede, sau ca este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate.  +  Articolul 4Este oprit judecătorului de a se pronunţa, în hotărârile ce da, prin cale de dispoziţii generale şi reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse. (Cod civil 1201.)  +  Articolul 5Nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare*), la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri. (Cod civil 620, 702, 728, 803, 839, 965 alin. 2, 968, 1008, 1010, 1089, 1471, 1492, 1495 alin. 2, 1498, 1513, 1636, 1689, 1838.)--------*) Acte juridice unilaterale.  +  Cartea I DESPRE PERSOANE  +  Titlul I DESPRE DREPTURILE CIVILE ŞI DESPRE NATURALIZARE  +  Capitolul 1 Despre bucurarea de drepturile civile şi despre naturalizare  +  Articolul 6-16(Abrogate prin art. 54 al Legii din 24.II.1924 privitoare la dobândirea şi pierderea naţionalităţii române).  +  Capitolul 2 Despre pierderea drepturilor civile prin pierderea calităţii de român  +  Articolul 17-20(Abrogate prin art. 54 al Legii din 24.II.1924 privitoare la dobândirea şi pierderea naţionalităţii române).  +  Titlul II DESPRE ACTELE STĂRII CIVILE  +  Articolul 21-86(Abrogate prin art. 124 al Legii din 25.II.1928 privitoare la actele stării civile).  +  Titlul III DESPRE DOMICILIU  +  Articolul 87-97(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Titlul IV DESPRE ABSENŢI, ADICĂ CEI CARE LIPSESC DE LA LOCUL LOR  +  Capitolul 1 Despre absenta prezumată  +  Articolul 98-100(Abrogate implicit prin Legea nr. 173 din 4.III.1941 pentru declararea morţii prezumate a celor dispăruţi, şi, în mod expres, prin Decretul nr. 339 din 23.XI.1948 privitor la declararea morţii prezumate a celor dispăruţi cu ocazia războiului, în afară zonei interioare).  +  Capitolul 2 Despre declararea absentei  +  Articolul 101-105(Abrogate implicit prin Legea nr. 173 din 4.III.1941 pentru declararea morţii prezumate a celor dispăruţi, şi, în mod expres, prin Decretul nr. 339 din 23.XI.1948 privitor la declararea morţii prezumate a celor dispăruţi cu ocazia războiului, în afară zonei interioare).  +  Capitolul 3 Despre efectele absentei  +  Articolul 106-123(Abrogate implicit prin Legea nr. 173 din 4.III.1941 pentru declararea morţii prezumate a celor dispăruţi, şi, în mod expres, prin Decretul nr. 339 din 23.XI.1948 privitor la declararea morţii prezumate a celor dispăruţi cu ocazia războiului, în afară zonei interioare).  +  Capitolul 4 Despre privegherea copiilor minori ai tatălui care a dispărut  +  Articolul 124-126(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Titlul V DESPRE CĂSĂTORIE  +  Capitolul 1 Despre însuşirile şi condiţiile necesare spre a se putea săvârşi căsătoria  +  Articolul 127-133(Abrogate expres prin Decretul-Lege nr. 9/1989 privind abrogarea unor acte normative, publicat în Monitorul Oficial nr. 9 din 31 decembrie 1989.)  +  Articolul 134(Abrogat expres prin Decretul-Lege privind abrogarea unor acte normative nr. 9/1989, publicat în Monitorul Oficial nr. 9 din 31 decembrie 1989).  +  Articolul 135-138(Abrogate prin Legea din 15.III.1906).  +  Articolul 139(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Articolul 140(Abrogat prin Legea din 15.III.1906).  +  Articolul 141(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Articolul 142(Abrogat prin Legea din 15.III.1906).  +  Articolul 143-150(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.)  +  Capitolul 2 Despre formalităţile relative la celebrarea căsătoriei  +  Articolul 151-152(Abrogate prin art. 124 al Legii din 25.II.1928 privitoare la actele stării civile).  +  Capitolul 3 Despre opoziţii la căsătorie  +  Articolul 153-161(Abrogate prin art. 124 al Legii din 25.II.1928).  +  Capitolul 4 Despre cereri de nulitate a căsătoriei  +  Articolul 162-184(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Capitolul 5 Despre obligaţiile ce izvorăsc din căsătorie  +  Articolul 185-193(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Capitolul 6 Despre drepturile şi datoriile respective ale soţilor  +  Articolul 194-196(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Articolul 197-208(Abrogate prin Legea nr. 96 din 20.IV.1932 privitoare la ridicarea incapacităţii civile a femeii măritate).  +  Capitolul 7 Despre desfacerea căsătoriei  +  Articolul 209(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Capitolul 8 Despre a doua căsătorie  +  Articolul 210(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Titlul VI DESPRE DESPĂRŢENIE  +  Capitolul 1 Despre cauzele despărţeniei  +  Articolul 211-213(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Articolul 214(Abrogat implicit prin Legea nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă - drept urmare a abrogării exprese a art. 254-276 din Codul civil - şi abrogat expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Articolul 215(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Capitolul 2 Despre despărţenie pentru cauza determinata  +  Articolul 216-233(Abrogate prin art. 78 al Legii nr. 394 din 23.VI.1943 pentru accelerarea judecaţilor).  +  Articolul 234(Abrogat prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).  +  Articolul 235-240(Abrogate prin art. 78 al Legii nr. 394 din 23.VI.1943 pentru accelerarea judecaţilor).  +  Articolul 241-242(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).  +  Articolul 243-245(Abrogate prin art. 78 al Legii nr. 394 din 23.VI.1943 pentru accelerarea judecaţilor).  +  Articolul 246-248(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).  +  Articolul 249-250(Abrogate implicit prin Legea nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă - drept urmare a modificării art. 613 Cod procedura civilă - şi abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Articolul 251-253(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).  +  Capitolul 3 Despre despărţenia prin consimţământul mutual  +  Articolul 254-267(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).  +  Articolul 268(Abrogat implicit prin Legea din 29.X.1877 asupra atribuţiilor ministerului public şi expres prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).  +  Articolul 269-270(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).  +  Articolul 271-272(Abrogate implicit prin Legea din 29.X.1877 asupra atribuţiilor ministerului public şi expres prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).  +  Articolul 273-276(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).  +  Capitolul 4 Despre efectele despărţeniei  +  Articolul 277(Abrogat prin Legea nr. 249 din 4.VI.1945 pentru abrogarea art. 277 Cod civil).  +  Articolul 278(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Articolul 279(Abrogat prin Legea din 15.III.1906).  +  Articolul 280-284(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Articolul 285(Abrogat prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).  +  Titlul VII DESPRE PATERNITATE ŞI DESPRE FILIATIUNI  +  Capitolul 1 Despre filiaţiunea copiilor legitimi născuţi sau conceputi în căsătorie  +  Articolul 286-291(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Capitolul 2 Despre dovedirea filiaţiunii copiilor legitimi  +  Articolul 292-303(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Capitolul 3 Despre copiii naturali  +  Articolul 304-308(Abrogate prin art. 22 al Decretului nr. 130 din 2.IV.1949 pentru reglementarea condiţiei juridice a copilului natural).  +  Titlul VIII DESPRE ADOPŢIE  +  Articolul 309-320(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Articolul 321-322(Abrogate prin Legea din 15.III.1906).  +  Articolul 323(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 privitor la punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Articolul 324(Abrogat prin Legea din 15.III.1906).  +  Titlul IX DESPRE PUTEREA PĂRINTEASCĂ  +  Articolul 325-341(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Titlul X DESPRE MINORITATE, DESPRE TUTELA ŞI DESPRE EMANCIPARE  +  Capitolul 1 Despre minoritate  +  Articolul 342(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Capitolul 2 Despre tutela  +  Articolul 343-420(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Capitolul 3 Despre emancipare  +  Articolul 421-433(Abrogate prin art. V al Decretului nr. 185 din 30.IV.1949 pentru modificarea şi abrogarea unor dispoziţii privitoare la majorat, la capacitate în materia contractelor de muncă şi emancipare).  +  Titlul XI DESPRE MAJORITATE, DESPRE INTERDICŢIE ŞI DESPRE CONSILIUL JUDICIAR  +  Capitolul 1 Despre majoritate  +  Articolul 434(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Capitolul 2 Despre interdicţie  +  Articolul 435-457(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Capitolul 3 Despre consiliile judiciare  +  Articolul 458-460(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).  +  Cartea II DESPRE BUNURI ŞI DESPRE OSEBITELE MODIFICĂRI ALE PROPRIETĂŢII  +  Titlul I DESPRE DISTINCTIUNEA BUNURILOR  +  Articolul 461Toate bunurile sunt mobile sau imobile. (Cod civil, 462 şi urm., 472 şi urm., 489 şi urm., 1295, 1315 şi urm., 1685, 1727 şi urm., 1751, 1824 şi urm., 1895 şi urm., 1909).--------A se vedea şi Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, publicată în Monitorul Oficial nr. 245 din 1 octombrie 1992, art. 50.  +  Capitolul 1 Despre imobile  +  Articolul 462Bunurile sunt imobile sau prin natura lor, sau prin destinaţia lor, sau prin obiectul la care ele se aplică. (Cod civil, 463-465 alin. 1, 468-470, 471, 482-499, 576, 717, 718, 760, 765, 770, 771, 773, 783, 894, 902-903, 995, 1108, 1166, 1295, 1315, 1327, 1348, 1349, 1366, 1496, 1517, 1660, 1721, 1729, 1737-1745, 1746 şi urm., 1777, 1818, 1895).--------A se vedea şi Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, publicată în Monitorul Oficial nr. 245 din 1 octombrie 1992, art. 51.  +  Articolul 463Fondurile de pământ şi clădirile sunt imobile prin natura lor. (Cod civil 464, 465, 469, 470).  +  Articolul 464Morile de vant, sau de apa, aşezate pe stâlpi, sunt imobile prin natura lor. (Cod civil 462).  +  Articolul 465Recoltele care încă se ţin de rădăcini, şi fructele de pe arbori, neculese încă, sunt asemenea imobile.Îndată ce recoltele se vor tăia şi fructele se vor culege, sunt mobile. (Cod civil 463, 466, 472 şi urm., 972, 1295, 1730(.  +  Articolul 466Arborii ce se taie devin mobile. (Cod civil 465, 473, şi 529 şi urm.).  +  Articolul 467Animalele ce proprietarul fondului da arendaşului pentru cultura, sunt imobile pe cat timp li se păstrează destinaţia lor. (Cod civil 462, 468).--------1. A se vedea şi Legea nr. 16/1994 a arendării, publicată în Monitorul Oficial nr. 91 din 7 aprilie 1994, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 65/1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 126 din 26 martie 1998.2. A se vedea şi art. 6 alin. (4) din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial nr. 236 din 27 mai 1999.  +  Articolul 468Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul şi exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaţie.Astfel sunt imobile prin destinaţie, când ele s-au pus de proprietar pentru serviciul şi exploatarea fondului:- animalele afectate la cultura;- instrumente aratoare;- seminţele date arendaşilor sau colonilor partiari*);- porumbii din porumbarie;- lapinii**) ţinuţi pe lângă casa;- stupii cu roi;- peştele din iaz (heleşteie);- teascurile, clădirile, alambicurile, cazile şi vasele;- instrumentele necesare pentru exploatarea fierăriilor, fabricilor de hârtie şi altor uzine;- paiele şi gunoaiele.Mai sunt imobile prin destinaţie toate efectele mobiliare***) ce proprietarul a aşezat către fond în perpetuu. (Cod civil 462, 469, 1750, 1824).-------*) Dijmasi.**) Iepuri de casa.***) Lucruri mobile.-------A se vedea nota 2 de la art. 467.  +  Articolul 469Proprietarul se presupune ca a aşezat către fond în perpetuu efecte mobiliare*), când acestea sunt întărite cu gips, var sau ciment, sau când ele nu se pot scoate fără a se strica sau deteriora partea fondului către care sunt aşezate.Oglinzile unui apartament se presupun aşezate în perpetuu, când parchetul pe care ele stau este una cu boaseria**) camerei.Aceasta se aplică şi la tablouri şi alte ornamente.Statuile sunt imobile când ele sunt aşezate inadins, chiar când ele s-ar putea scoate fără fractura sau deteriorare. (Cod civil 468, 1325, 1750, 1824).-------*) Lucruri mobile.**) Lemnaria care îmbracă pereţii interiori ai unei încăperi.  +  Articolul 470Urloaiele sau ţevile ce servesc pentru conducerea apelor la un fond de pământ, sau la vreo casa, sunt imobile şi fac parte din proprietăţile la care servesc. (Cod civil 462).  +  Articolul 471Sunt imobile prin obiectul la care se aplică: uzufructul lucrurilor imobile, servituţile, acţiunile care tind a revendica un imobil. (Cod civil 462, 517, 565, 576, 1750).  +  Capitolul 2 Despre mobile  +  Articolul 472Bunurile sunt mobile prin natura lor, sau prin determinarea legii. (Cod civil 461, 465 alin. 2, 466, 473-474, 482-488, 504-516, 718, 772, 773, 783, 827, 894, 911, 918, 972, 995, 1316, 1587, 1593, 1685, 1718, 1721, 1726-1736, 1751, 1909).  +  Articolul 473Sunt mobile prin natura lor, corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atât acele care se misca de sine precum sunt animalele, precum şi cele care nu se pot stramuta din loc decât prin o putere străină, precum sunt lucrurile neinsufletite. (Cod civil 472).  +  Articolul 474Sunt mobile prin determinarea legii, obligaţiile şi acţiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare*), acţiunile sau interesele în companii de finanţe, de comerţ sau de industrie, chiar şi când capitalul acestor companii consta în imobile.Aceste acţiuni sau interese se socot ca mobile numai în privinţa fiecărui din asociaţi şi pe cat tine asociaţia.Sunt asemenea mobile prin determinarea legii, veniturile perpetue sau pe viaţa asupra statului sau asupra particularilor. (Cod civil 472, 1639 şi urm.).-------*) Lucruri mobile.  +  Capitolul 3 Despre bunuri în raportul lor cu cei ce le poseda  +  Articolul 475Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, cu modificările stabilite de legi.Bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate şi nu pot fi înstrăinate decât după regulile şi formele prescrise anume pentru ele. (Cod civil 480 şi urm., 1296, 1306, 1706, 1801 şi urm., 1845).---------A se vedea art. 135 din Constituţia României, adoptată la 8 decembrie 1991, precum şi următoarele acte normative:- Codul familiei - Legea nr. 4/1953, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificările ulterioare (art. 35);- Codul aerian - Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 publicată în Monitorul Oficial nr. 208 din 28 august 1997, şi aprobată şi modificată prin Legea nr. 130/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 335 din 31 iulie 2000;- Legea nr. 85/1992, privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial nr. 264 din 15 iulie 1998, cu modificările ulterioare (art. 17);- Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 29 noiembrie 1995 (art. 9 alin. 8);- Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată în Monitorul Oficial nr. 3 din 13 ianuarie 1997 (art. 10-20);- Legea nr. 69/1991 a administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 18 aprilie 1996, cu modificările ulterioare;- Legea nr. 15/1990 cu privire la reorganizarea unităţilor economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările ulterioare;- Legea nr. 18/1991, Legea fondului funciar, republicată în Monitorul Oficial nr. 1 din 5 ianuarie 1998 (art. 4 şi 5);- Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 102 din 4 martie 1998;- Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 8 din 12 ianuarie 2000;- Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial nr. 60 din 26 martie 1996;- Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, publicată în Monitorul Oficial nr. 161 din 23 aprilie 1998 (art. 35-43);- Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 212 din 21 octombrie 1991 (art. 48-52);- Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1 din 8 ianuarie 1993 (art. 33 şi 34);- Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 74 din 11 aprilie 1996;- Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 572 din 16 noiembrie 2000;- Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 181/2000 privind instituirea monopolului de stat asupra comercializării alcoolului, publicată în Monitorul Oficial nr. 551 din 8 noiembrie 2000.  +  Articolul 476Drumurile mari, drumurile mici şi uliţele care sunt în sarcina statului, fluviile şi râurile navigabile sau plutitoare, ţărmurile, adăugirile către mal şi locurile de unde s-a retras apa marii, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele şi îndeobşte toate părţile din pământul României, care nu sunt proprietate particulară, sunt considerate ca dependinţe ale domeniului public. (Cod civil 478, 495, şi urm., 582, 646, 647, 1844).-------A se vedea:- Constituţia României (art. 135);- Legea nr. 18 din 19 februarie 1991, Legea fondului funciar, republicată în Monitorul Oficial nr. 1 din 5 ianuarie 1998 (art. 4 şi 5).- Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial nr. 448 din 24 noiembrie 1998 (art. 1, 3, 4 şi 6).  +  Articolul 477Toate averile vacante şi fără stăpâni, precum şi ale persoanelor care mor fără moştenitori, sau ale căror moşteniri sunt lepadate, sunt ale domeniului public. (Cod civil 538, 646, 648, 652, 680, 696).--------1. Cu privire la art. 477 Cod civil, a se vedea art. 25 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial nr. 448 din 24 noiembrie 1998, potrivit căruia, prin sintagma domeniu public, cuprinsă în art. 477 Cod civil, se înţelege domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, după caz.2. A se vedea şi:- Ordonanţa Guvernului nr. 128/1998 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din 29 august 1998, aprobată şi modificată prin Legea nr. 98/1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 248 din 1 iunie 1999, cu modificările ulterioare;- Legea nr. 36 din 12 mai 1995, Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.  +  Articolul 478Porţile, zidurile, şanţurile, întăriturile pieţelor de război şi ale fortaretelor fac şi ele parte din domeniul public.Aceste lucruri reintra în comerţ când nu mai servesc la uzul public. (Cod civil 476, 647, 1844, 1845).-------Cu privire la domeniul public, a se vedea şi Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial nr. 448 din 24 noiembrie 1998.  +  Articolul 479Poate avea cineva asupra bunurilor, sau un drept de proprietate, sau un drept de folosinţa, sau numai servitute. (Cod civil 480 şi urm., 517 şi urm., 565 şi urm., 576 şi urm., 1720).-------1. Dreptul de folosinţa prevăzut de text se referă la uzufruct, uz, abitaţie.2. A se vedea şi:- Art. 135 alin. (5) din Constituţia României;- Legea nr. 15/1990 cu privire la reorganizarea unităţilor economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările ulterioare;- Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată în Monitorul Oficial nr. 3 din 13 ianuarie 1997 (art. 10-20);- Legea nr. 114/1996 a locuinţei, republicată în Monitorul Oficial nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificările ulterioare.  +  Titlul II DESPRE PROPRIETATE  +  Articolul 480Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege. (Cod civil 475, 479, 481 şi urm., 489 şi urm., 585, 586, 620 şi urm., 841 şi urm., 1001, 1002, 1306, 1310).---------1. Conform art. 13 alin. (2) din Constituţia României din anul 1991, proprietatea este publică sau privată, iar alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că bunurile proprietate publică sunt inalienabile şi, în condiţiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate. Totodată, alin. (6) al art. 135 din Constituţie prevede că proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă.2. Pentru regimul juridic al unor bunuri din domeniul public al statului, prevăzute în art. 135 din Constituţie, a se vedea şi:- Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial nr. 448 din 24 noiembrie 1998;- Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 459 din 30 noiembrie 1998- Codul silvic - Legea nr. 26/1996, publicat în Monitorul Oficial nr. 93 din 8 mai 1996;- Legea nr. 134/1995 - Legea petrolului, publicată în Monitorul Oficial nr. 301 din 29 decembrie 1995, cu modificările ulterioare;- Legea nr. 61/1998 - Legea minelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 113 din 16 martie 1998;- Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată în Monitorul Oficial nr. 23 din 24 ianuarie 2000;- Legea nr. 107/1996 a apelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 224 din 8 octombrie 1996;- Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, republicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 29 iunie 1998, în baza Legii nr. 82/1998 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 158 din 22 aprilie 1998;- Legea nr. 12/1974 privind piscicultura şi pescuitul, publicată în Buletinul Oficial nr. 106 din 30 iulie 1974, cu modificările ulterioare;- Legea nr. 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului, publicată în Monitorul Oficial nr. 235 din 27 septembrie 1996, cu modificările ulterioare;- Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale şi al zonei contigue, publicată în Monitorul Oficial nr. 99 din 9 august 1990.3. A se vedea şi:- Legea nr. 18/1991, Legea fondului funciar, republicată în Monitorul Oficial nr. 1 din 5 ianuarie 1998;- Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 29 noiembrie 1995;- Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial nr. 75 din 14 februarie 2001.  +  Articolul 481Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauza de utilitate publică şi primind o dreapta şi prealabilă despăgubire. (Cod civil 475, 480, 597, 616).-------A se vedea:- art. 41 alin. (3) din Constituţia României din 1991;- Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial nr. 139 din 2 iunie 1994.  +  Articolul 482Proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul şi asupra tot ce se uneste, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest drept se numeşte: drept de accesiune. (Cod civil 480, 483 şi urm., 629, 645, 903 şi urm., 1324 şi urm., 1396, 1750, 1777, 1824).  +  Capitolul 1 Despre dreptul de accesiune asupra celor produse de lucru  +  Articolul 483Fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, sporul animalelor (prasila), se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune. (Cod civil 483, 484, 522 şi urm., 1730 pct. 1).  +  Articolul 484Fructele produse de vreun lucru nu se cuvin proprietarului, decât cu îndatorire din parte-i de a plati semănăturile, araturile şi munca pusă de alţii. (Cod civil 483, 494, 524, 552, 997).  +  Articolul 485Posesorul nu câştiga proprietatea fructelor decât când poseda cu buna-credinţa; la cazul contrariu, el este dator de a înapoia productele, împreună cu lucrul, proprietarului care-l revendica. (Cod civil 486, 487, 494, 522, 523, 525, 994 şi urm., 1090, 1846 şi urm., 1898, 1909).  +  Articolul 486Posesorul este de buna-credinţa când poseda ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui viciuri nu-i sunt cunoscute. (Cod civil 485, 487, 494, 995, 997, 1854 şi urm., 1858, 1890, 1894, 1898).  +  Articolul 487El încetează de a fi cu buna-credinţa din momentul când aceste viciuri îi sunt cunoscute. (Cod civil 486, 994).  +  Capitolul 2 Despre dreptul de accesiune asupra celor unite şi încorporate cu lucrul  +  Articolul 488Tot ce se uneste şi se incorporeaza cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, potrivit regulilor statornicite mai jos. (Cod civil 482, 489 şi urm., 903, 1325).  +  Secţiunea I Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile imobile  +  Articolul 489Proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeţei şi a subfetei lui. (Cod civil 480, 490 şi urm., 579, 607 şi urm., 610, 612, 613, 620).-------1. Potrivit art. 135 alin. (4) din Constituţia României din 1991, bogăţiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.2. A se vedea şi:- Legea nr. 134/1995 - Legea petrolului, publicată în Monitorul Oficial nr. 301 din 29 decembrie 1995, cu modificările ulterioare;- Legea nr. 61/1998 - Legea minelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 113 din 16 martie 1998.  +  Articolul 490Proprietarul poate face asupra pământului toate plantaţiile şi clădirile ce găseşte de cuviinţă, afară de excepţiile statornicite la capul*) care tratează despre servituţi. (Cod civil 480, 489, 492, 576 şi urm., 607 şi urm., 1776).--------*) Trimiterea se referă la titlul IV "Despre servituţi".  +  Articolul 491Proprietarul poate face sub faţa pământului toate construcţiile şi săpăturile ce găseşte de cuviinţă, şi trage din ele toate foloasele ce acestea ar produce, afară de modificările prescrise de legi şi regulamente privitoare la mine, precum şi de legile şi regulamentele poliţieneşti. (Cod civil 480, 489, 490, 492, 538, 607 şi urm., 610, 612, 613, 620).-------1. A se vedea, de asemenea, nota de la art. 489.2. Termenii "legile şi regulamentele poliţieneşti" se referă la reglementările administrative în materie.  +  Articolul 492Orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi ca sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra. (Cod civil 463, 489, 493, 1202).  +  Articolul 493Proprietarul pământului care a făcut construcţii, plantaţii şi lucrări cu materiale străine, este dator sa plătească valoarea materialelor. El mai poate fi osandit, după împrejurări, pentru o asemenea urmare şi la plata de daune-interese. Dar proprietarul materialelor n-are drept a le ridica. (Cod civil 492, 494, 499, 515, 998, 999, 1084, 1909).  +  Articolul 494Dacă plantaţiile, construcţiile şi lucrările au fost făcute de către o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le tine pentru dânsul, sau de a indatora pe acea persoana să le ridice.Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.Dacă proprietarul voieşte a păstra pentru dânsul acele plantaţii şi clădiri, el este dator a plati valoarea materialelor şi preţul muncii, fără ca să se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionată prin afacerea unor asemenea plantaţii şi construcţii. Cu toate acestea, dacă plantaţiile, clădirile şi operele au fost făcute de către o a treia persoana de buna-credinţa, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clădiri şi lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plati o sumă de bani egala cu aceea a creşterii valorii fondului. (Cod civil 766, 771, 997, 1076, 1084).  +  Articolul 495Creşterile de pământ ce se fac succesiv şi pe nesimtite la malurile fluviului şi ale râurilor se numeşte aluviune. Aluviunea este în folosul proprietarului riveran, când e vorba de un fluviu sau rau navigabil, plutitor sau neplutitor, cu îndatorire însă pentru proprietar de a lasă, pe pământul sau, drumul trebuitor pentru conducerea vaselor. (Cod civil 476 şi urm., 482, 488, 496 şi urm, 587).--------A se vedea şi:- Legea nr. 107/1996 a apelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 224 din octombrie 1996.  +  Articolul 496Tot ale proprietarului riveran sunt şi pământurile lăsate de apele curgătoare, când ele se retrag pe nesimtite de la unul din tarmuri şi se îndreaptă către celălalt ţărm; proprietarul ţărmului de unde apa s-a retras profita de aluviune, fără ca proprietarul ţărmului opus să poată reclama pământul cel pierdut.Acest drept nu are loc în privirea pământurilor părăsite de apa marii. (Cod civil 476, 495).--------A se vedea, de asemenea, nota de la art. 495.  +  Articolul 497Aluviunea nu are loc în privirea lacurilor, heleşteelor şi a iazurilor; proprietarul lor conserva totdeauna pământul acoperit de apa, când ea este la înălţimea scurgerii heleşteului, iazului, chiar dacă câtimea apei ar scădea în urma; şi viceversa, proprietarul iazului nu câştiga nici un drept asupra pământului riveran ce se acoperă de apa iazului când urmează varsaturi extraordinare. (Cod civil 495,1847).---------A se vedea art. 135 alin. (4) din Constituţia României din 1991, precum şi nota de la art. 495.  +  Articolul 498Dacă un fluviu sau rau, navigabil sau nu, rupe deodată o parte mare, şi care se poate recunoaşte, de pământ, şi o lipeşte la pământul unui alt proprietar, acea parte rămâne a cui a fost pământul de la care s-a rupt; însă dacă se va reclama în termen de un an. (Cod civil 476, 495, 1894).  +  Articolul 499Insulele şi prundurile, care se formează în albia fluviilor şi a râurilor navigabile sau plutitoare, sunt ale statului, dacă nu i se opune titlu sau prescripţie. (Cod civil 476, 1844).----------1. Prescripţia achizitiva nu poate fi opusă în ceea ce priveşte bunurile care constituie domeniul public. A se vedea în acest sens şi nota de la art. 1844.2. A se vedea şi nota de la art. 495.  +  Articolul 500Insulele şi prundurile, care se formează în râurile nenavigabile şi neplutitoare, sunt ale proprietarului ţărmului pe care ele s-au format; dacă insula formată trece peste jumătatea raului, atunci fiecare proprietar riveran are dreptul de proprietate asupra părţii de insula ce se întinde spre el, pornind de la jumătatea raului.--------A se vedea nota de la art. 495.  +  Articolul 501Dacă un rau sau un fluviu, formandu-şi un braţ nou, taie şi inconjoara pământul unui proprietar riveran şi face prin acest chip o insula, proprietarul nu pierde pământul ce s-a transformat în insula, chiar dacă el s-a făcut de un fluviu sau de un rau navigabil sau plutitor. (Cod civil 476, 499).---------A se vedea nota de la art. 495.  +  Articolul 502Dacă un fluviu sau un rau îşi face un nou curs părăsind vechea sa albie, aceasta albie se împarte între proprietarii marginari.---------A se vedea art. 135 alin. (4) din Constituţia României din 1991 şi nota de la art. 495.  +  Articolul 503Orice animale sau zburătoare sălbatice trec în cuprinsul nostru se fac ale noastre, pe cat timp rămân la noi, afară numai dacă asemenea trecere s-a ocazionat prin fraude sau prin artificii. (Cod civil 468, 998, 1898).-------A se vedea şi Legea nr. 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului, publicată în Monitorul Oficial nr. 235 din 27 septembrie 1996, cu modificările ulterioare.  +  Secţiunea II Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile mişcătoare  +  Articolul 504Dacă doua lucruri a doi deosebiţi stăpâni s-au unit împreună încât amândouă formează un singur tot, dar se pot despărţi şi conserva fiecare în parte după desparţire, atunci totul format este al proprietarului lucrului care constituie partea principala, rămânând el dator a plati celuilalt proprietar preţul lucrului ce a fost unit cu principalul. (Cod civil 473, 505 şi urm.).  +  Articolul 505Este principal acela din două lucruri, pentru uzul sau pentru ornamentul, pentru completarea cărui a servit unirea celuilalt lucru. (Cod civil 504, 506, 508 şi urm., 511 şi urm.).  +  Articolul 506Când însă lucrul unit este mult mai de preţ decât lucrul principal, şi când el s-a unit fără stirea proprietarului, acesta poate cere despărţirea şi restituirea lucrului unit, chiar dacă ar rezultă din desparţire oarecare vătămare lucrului către care el a fost unit. (Cod civil 504 şi urm., 728).  +  Articolul 507Dacă din cele doua lucruri unite pentru a forma un singur tot, nici unul nu poate fi privit ca accesoriu al celuilalt, atunci acela este considerat ca principal care va fi mai mare în valoare. Dacă valoarea ambelor lucruri ar fi mai tot aceeaşi, atunci lucrul cel mai mare în volum va fi considerat ca principal. (Cod civil 504 şi urm., 511, 512).  +  Articolul 508Dacă un meşter sau altcineva a întrebuinţat materia care nu era a sa şi a făcut un lucru nou, atunci proprietarul materiei întrebuinţate are dreptul de a reclama lucrul format din ea, plătind preţul muncii, atât când acel obiect ar putea cat şi când el n-ar putea reveni în starea primitivă. (Cod civil 484, 509 şi urm., 514, 515, 997, 1478).  +  Articolul 509Dacă însă manopera ar fi atât de importanţa încât ar întrece cu mult valoarea materiei întrebuinţate, atunci munca lucrătorului va fi considerată ca parte principala şi lucrătorul va avea dreptul de a retine lucrul format, plătind proprietarului preţul materiei. (Cod civil 508, 514 şi urm., 1478).  +  Articolul 510Când cineva a întrebuinţat în parte materia care era a sa, şi în parte materia străină, pentru a forma un lucru nou, fără ca nici o parte din materie să-şi fi pierdut cu totul fiinţa, şi dacă acele materii nu se mai pot despărţi fără vătămare sau paguba, atunci lucrul format se cuvine ambilor proprietari, celui dintâi în proporţie cu materia ce era a sa, şi celuilalt în proporţie cu materia sa şi cu preţul muncii sale. (Cod civil 506 şi urm., 511 şi urm., 728, 1388 şi urm.)  +  Articolul 511Când un lucru s-a format din amestecarea mai multor materii cu diferiţi stăpâni din care nici una nu poate fi considerată ca materie principala, atunci proprietarul, în nestiinta căruia a urmat amestecarea, poate cere desfacerea lor, dacă ea este cu putinţa a se desface.Dacă materiile amestecate nu se mai pot despărţi fără vătămare sau paguba, atunci lucrul format se cuvine tuturor stapanilor, fiecărui însă în proporţie cu câtimea, calitatea şi valoarea materiilor lui, întrebuinţate la facerea acelui lucru. (Cod civil 512 şi urm., 728 şi urm., 1388 şi urm.).  +  Articolul 512Dacă materia unui din proprietari ar covarsi pe cealaltă materie prin valoare şi cantitate, atunci proprietarul materiei mai cu preţ va putea cere lucrul format prin amestecare, plătind însă celuilalt proprietar preţul materiei sale. (Cod civil 505 şi urm, 511, 513 şi urm.).  +  Articolul 513Când lucrul format rămâne comun între proprietarii materiilor din care s-a format, atunci lucrul se va vinde prin licitaţie şi preţul se va împărţi. (Cod civil 506 şi urm., 510, 511, 728, 1388 şi urm.).  +  Articolul 514În toate cazurile în care proprietarul materiei întrebuinţate fără stirea lui la formarea unui lucru nou este în drept de a reclama lucrul format, el are şi voia de a cere în loc de lucrul format o materie de aceeaşi natura, catime, greutate, mărime şi calitate, sau valoarea aceleiaşi materii. (Cod civil 504 şi urm., 508 şi urm, 515).  +  Articolul 515Oricare*) vor fi întrebuinţat materii străine, fără stirea proprietarului lor, vor putea după împrejurări fi osândiţi şi la plata de daune-interese, şi aceasta fără prejudiciul urmăririlor prin canal extraordinar**). (Cod civil 506 şi urm., 998, 999, 1084).--------*) În editiile anterioare ale Codului Civil (1958, 1981) în text apare forma arhaica "vericari".**) Acţiune penală.  +  Articolul 516Principiile regulilor de mai sus vor servi judecătorilor şi în deciziunea cazurilor analoge cu cele precedente. (Cod civil 3, 504-515).  +  Titlul III DESPRE UZUFRUCT, DESPRE UZ ŞI DESPRE ABITATIUNE  +  Capitolul 1 Despre uzufruct  +  Articolul 517Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca însuşi proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva substanţa. (Cod civil 479, 480, 518 şi urm., 540 şi urm., 557 şi urm., 804, 844, 1750, 1824).  +  Articolul 518Uzufructul se stabileşte prin lege sau prin voinţa omului. (Cod civil 517, 519, 805, 844, 1801, 1846, 1890, 1895 şi urm.).--------Prin abrogarea art. 285, 338, 684 şi 1242 din Codul civil, au fost desfiinţate drepturile de uzufruct legal statornicite de Codul civil, şi anume dreptul de uzufruct legal al părinţilor asupra bunurilor copiilor, dreptul soţului asupra bunurilor dotale şi dreptul vaduvei fără avere la moştenirea bărbatului ei.  +  Articolul 519Uzufructul se poate stabili sau pur, sau cu termen, sau cu condiţie. (Cod civil 557, 560, 1004 şi urm., 1017, 1019, 1022 şi urm., 1295).  +  Articolul 520Uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri mobile şi imobile. (Cod civil 462 şi urm., 472 şi urm., 526 şi urm., 1295, 1750 pct. 2).  +  Secţiunea I Despre drepturile uzufructuarului  +  Articolul 521Uzufructuarul are drept de a se bucura de tot felul de fructe ce poate produce obiectul asupra căruia are uzufruct, fie naturale, fie industriale, fie civile. (Cod civil 517, 522 şi urm., 544).  +  Articolul 522Fructele naturale sunt acelea ce pământul produce de la sine; producţia şi prasila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin cultura. (Cod civil 483 şi urm., 524 şi urm., 555, 556).  +  Articolul 523Fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor; arendele intră în clasa fructelor civile. (Cod civil 525, 527, 542, 543, 994, 1411, 1587, 1589, 1639 şi urm., 1730 pct. 1, 1907).--------Cu privire la arenda a se vedea nota 1 de la art. 467.  +  Articolul 524Fructele naturale şi industriale, neculese în momentul când se deschide dreptul de uzufruct, sunt ale uzufructuarului. Acelea ce se găsesc în aceeaşi stare când se sfârşeşte dreptul de uzufruct sunt ale proprietarului, fără de a putea pretinde unul de la altul despăgubire pentru cheltuielile urmate pentru arături şi semănături. Drepturile colonului partiar*) ce vor fi existat la începutul sau la finele uzufructului nu pot fi vătămate de dispoziţia precedenta. (Cod civil 465, 484, 522, 534).--------*) Dijmas.  +  Articolul 525Fructele civile se socotesc dobândite zi cu zi, şi se cuvin uzufructuarului, în proporţie cu durata uzufructului sau. Aceasta regula se aplică la arenzi şi la chiriile caselor şi alte fructe civile. (Cod civil 523, 527, 542, 543, 994, 1411, 1413, 1586, 1587, 1639 şi urm., 1907).  +  Articolul 526Dacă uzufructul cuprinde lucruri cu care nu se poate cineva servi fără a le consuma, precum bani, grane, băuturi, uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, însă cu îndatorire de a le înapoia în aceeaşi cantitate, calitate şi valoare, sau preţul, la sfârşitul uzufructului. (Cod civil 521, 557 şi urm.).  +  Articolul 527Uzufructul unei rente pe viaţa da uzufructuarului, pe durata uzufructului sau, dreptul de a percepe veniturile, fără de a fi obligat la nici un fel de restituire. (Cod civil 521, 523, 1639 şi urm.).  +  Articolul 528Dacă uzufructul cuprinde lucruri care, fără a se consuma îndată, se strica după o vreme prin întrebuinţarea lor, precum rufele, mobilele casei, uzufructuarul are dreptul de a se sluji de dânsele pentru întrebuinţarea la care ele sunt destinate, şi nu este obligat de a le înapoia la sfârşitul uzufructului decât în starea ce se vor afla, însă nestricate din dol sau culpa. (Cod civil 517, 534, 543, 555, 556, 998, 1102, 1156).  +  Articolul 529Dacă uzufructul cuprinde păduri destinate de proprietarul lor la tăieri periodice, uzufructuarul este dator a păstra ordinea şi câtimea tăierii, în conformitate cu regulile stabilite de proprietar, sau cu uzul locului, fără a putea pretinde vreo despăgubire nici uzufructuarul, nici moştenitorii săi, pentru părţile lăsate netăiate în timpul uzufructului sau.Arborii care se pot scoate dintr-un seminariu de pomi*), fără degradarea acestuia nu vor face parte din uzufruct decât cu îndatorire, pentru uzufructuar, de a se conformă obiceiului local în privirea înlocuirii lor. (Cod civil 466, 524, 530 şi urm.).--------*) Pepiniere.--------A se vedea:- Legea nr. 18/1991, Legea fondului funciar, republicată în Monitorul Oficial nr. 1 din 5 ianuarie 1998;- Codul silvic - Legea nr. 26/1996, publicat în Monitorul Oficial nr. 93 din 8 mai 1996;- Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată în Monitorul Oficial nr. 23 din 24 ianuarie 2000.  +  Articolul 530Uzufructuarul se mai bucura, conformându-se cu epocile şi uzul vechi al proprietarului, de părţile de păduri înalte care au fost puse în tăiere regulată, sau ca aceste tăieri se fac periodic pe o întindere de pământ determinata, sau se fac numai de o catime oarecare de arbori aleşi pe toată suprafaţa domeniului. (Cod civil 529, 531 şi urm.).--------A se vedea nota de la art. 529.  +  Articolul 531În toate celelalte cazuri, uzufructuarul nu se poate atinge de arbori înalţi; va putea însă întrebuinţa, spre a face reparaţiile la care este obligat, arborii dezradacinati sau sfaramati din accidente; poate chiar tăia pentru acest sfârşit arborii trebuinciosi, cu îndatorire însă a constata în fiinţa proprietarului aceasta trebuinţa. (Cod civil 529 şi urm., 532 şi urm., 545 546).  +  Articolul 532Uzufructuarul poate lua din păduri araci pentru vii, poate asemenea lua de pe pomi producte anuale sau periodice, însă toate acestea după obiceiul locului şi al proprietarului. (Cod civil 524, 529, 531).--------A se vedea nota de la art. 529.  +  Articolul 533Pomii roditori care se usucă şi chiar acei ce sunt dezradacinati sau dărâmaţi din accidente se cuvin uzufructuarului, cu îndatorire de a-i înlocui prin alţii. (Cod civil 529 alin. 2, 531).  +  Articolul 534Uzufructuarul se poate bucura el însuşi, sau închiria altuia, sau ceda exerciţiul dreptului sau. De va închiria, urmează a se conformă pentru epocile când se preînnoiesc contractele şi pentru durata lor, regulile întocmite pentru bărbat, în privinţa averii femeii sale la titlul Despre contractul de căsătorie. (Cod civil 523, 542, 1413, 1824 pct. 2).---------1. Dispoziţiile din titlu "Despre contractul de căsătorie", la care se referă art. 534, sunt art. 1268 şi 1269 Cod civil, în prezent abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificările ulterioare.2. Cu privire la închirierea suprafeţelor de locuit, a se vedea şi Legea nr. 114/1996, a locuinţei, republicată în Monitorul Oficial nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificările ulterioare.3. În privinţa arendarilor, a se vedea nota 1 de la art. 467.  +  Articolul 535Uzufructuarul se foloseşte de adăugirile făcute prin aluviune la obiectul asupra căruia are uzufruct. (Cod civil 495 şi urm.).  +  Articolul 536El se foloseşte de drepturile de servitute şi în genere de toate drepturile de care se poate folosi proprietarul, şi se foloseşte întocmai ca însuşi proprietarul. (Cod civil 517, 554, 576 şi urm., 639).  +  Articolul 537Uzufructuarul se foloseşte asemenea întocmai ca proprietarul de minele, pietrariile şi nisipurile ce sunt în exploatare la deschiderea dreptului de uzufruct.Dacă însă se atinge de o exploatare, care nu s-ar putea face fără o concesiune, uzufructuarul nu se va putea bucura de ea fără a dobândi mai întâi învoirea guvernului.--------Dispoziţiile art. 537 nu mai sunt aplicabile, întrucât, potrivit art. 135 alin. (4) din Constituţia României, bogăţiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.  +  Articolul 538Uzufructuarul n-are nici un drept asupra minelor şi pietrăriilor nedeschise încă, nici asupra nisipurilor a căror exploatare nu e încă începută, nici asupra comorii care s-ar putea găsi în cursul uzufructului sau.  +  Articolul 539Proprietarul nu poate prin faptul sau nici cu orice chip vătăma drepturile uzufructuarului.Uzufructuarul nu poate, la încetarea uzufructului, cere vreo despăgubire pentru îmbunătăţirile ce ar pretinde ca a făcut, chiar când printr-însele ar fi sporit valoarea lucrului. El sau moştenitorii săi pot însă ridica oglinzi, tablouri şi alte ornamente, pe care le-ar fi aşezat, cu îndatorire de a restabili localul în starea ce a fost mai înainte. (Cod civil 469, 494, 998, 999).  +  Secţiunea II Despre obligaţiile uzufructuarului  +  Articolul 540Uzufructuarul ia lucrurile în starea în care se afla; el însă nu poate intră în folosinţa lor decât după ce va face în prezenta proprietarului, sau după ce-l va chema formal, inventarul lucrurilor mişcătoare şi constatarea stării în care se vor afla cele nemişcătoare, supuse uzufructului. (Cod civil 462 şi urm, 472 şi urm., 536, 1432).  +  Articolul 541Este dator a da cauţiune ca se va folosi ca un bun părinte de familie, de nu va fi scutit prin actul constitutiv al uzufructului; cu toate acestea tatii, mamele ce vor avea uzufructul legal al averii copiilor lor, vânzătorul sau donatorul care şi-au rezervat uzufructul, nu sunt obligaţi a da cauţiune. (Cod civil 540, 1080, 1652 şi urm., 1675 şi urm.).--------Prin abrogarea art. 338 Cod civil, dreptul de uzufruct legal al părinţilor asupra bunurilor copiilor a fost desfiinţat.  +  Articolul 542Dacă uzufructuarul nu găseşte cauţiune, nemişcătoarele se dau cu arenda, sumele de bani cuprinse în uzufruct se pun la dobânda, productele se vand şi preţul lor se pune asemenea la dobânda; dobânzile acestor sume şi preţul arendelor se cuvin uzufructuarului. (Cod civil 525, 543, 544, 1411 şi urm., 1587 şi urm.).-------Cu privire la arenda a se vedea nota 1 de la art. 467.  +  Articolul 543În lipsa de cauţiune din partea uzufructuarului, proprietarul poate cere ca mobilele supuse periciunii prin întrebuinţare să se vândă spre a se pune preţul la dobânda, şi uzufructuarul se foloseşte de dobânzi în cursul uzufructului; cu toate acestea uzufructuarul va putea cere şi judecătorii vor putea ordona, după împrejurări, ca o parte din lucrurile mişcătoare necesare pentru propriile sale trebuinţe sa i se lase sub simpla sa depunere de jurământ şi cu îndatorire de a le preda la curmarea uzufructului. (Cod civil 528, 542).  +  Articolul 544Întârzierea de a da cauţiune nu ridica uzufructuarului dreptul de a se folosi de fructele la care el avea drept; ele i se cuvin din momentul de când s-a deschis uzufructul. (Cod civil 517, 524, 525, 542, 543).  +  Articolul 545Uzufructuarul nu este obligat decât la reparaţiile de întreţinere. Reparaţiile cele mari rămân în sarcina proprietarului, afară numai dacă acestea s-ar fi cauzat din lipsa reparaţiilor de întreţinere de la deschiderea uzufructului, în care caz uzufructuarul este obligat a le face şi pe acestea. (Cod civil 517, 531, 540, 546 şi urm., 558, 998, 999, 1447 şi urm.).  +  Articolul 546Reparaţiile cele mari sunt acele ale zidurilor celor mari şi ale boltelor, restabilirea grinzilor şi acoperişului întreg, acelea ale zagazelor şi ale zidurilor de sprijinire şi de împrejmuire în total; toate celelalte reparaţii sunt de întreţinere. (Cod civil 531, 545, 547).  +  Articolul 547Nici proprietarul, nici uzufructuarul nu sunt obligaţi a recladi ceea ce a căzut de vechime sau s-a distruit*) din caz fortuit. (Cod civil 539, 540, 546, 557, 563 şi urm., 1083).---------*) Distrus.  +  Articolul 548Uzufructuarul este obligat, în cursul folosinţei sale, la toate sarcinile anuale ale fondului, precum contribuţiile şi altele ce după obicei sunt considerate ca sarcini ale fructelor. (Cod civil 545).  +  Articolul 549În privinţa sarcinilor ce pot fi impuse pe proprietate, în cursul uzufructului, proprietarul şi uzufructuarul contribuie după modul următor: proprietarul este obligat a le plati şi uzufructuarul a-i răspunde dobânzile, iar dacă uzufructuarul le-a plătit, el are dreptul de a cere capetele*) plătite de la proprietar, la expirarea uzufructului. (Cod civil 550, 552, 557 şi urm., 1589).--------*) Capitalul.  +  Articolul 550Acel ce câştiga cu titlul gratuit un uzufruct universal, sau cu titlu universal, este dator a achită în proporţie cu folosinţa sa şi fără nici un drept de repetitiune, legatele, pensiile alimentare şi veniturile rentelor perpetue sau pe viaţa care privesc asupra patrimoniului. (Cod civil 844 şi urm., 888 şi urm., 894 şi urm., 902 şi urm., 1639).  +  Articolul 551Uzufructuarul cu titlu particular nu se obliga la plata datoriilor pentru care fondul este ipotecat şi, de va fi silit să le plătească, are acţiune în contra proprietarului. (Cod civil 899 şi urm., 905, 991, 1746 şi urm., 1790 şi urm.).  +  Articolul 552Uzufructuarul fie universal, fie cu titlu universal, trebuie să contribuie împreună cu proprietarul la plata datoriilor după cum urmează: se pretuieste valoarea fondului supus uzufructului, se defige*) în urma câtimea cu care urmează a contribui la plata datoriilor în proporţie cu valoarea zisului fond. Dacă uzufructuarul voieşte sa avanseze suma pentru care trebuie fondul să contribuie, capitalul i se înapoiază la sfârşitul uzufructului fără nici o dobânda. Iar de nu va voi uzufructuarul a face acest avans, proprietarul poate, după a sa voinţa, sau sa plătească dânsul acea suma, şi atunci uzufructuarul îi plăteşte dobânzile în tot cursul uzufructului, sau sa pună în vânzare o parte din averea supusă uzufructului până se va dobândi un preţ analog sumei datorite. (Cod civil 775, 893, 896).-----------*) Se stabileşte.  +  Articolul 553Uzufructuarul e dator a plati numai cheltuielile proceselor ce privesc folosinţa şi celelalte condamnatiuni la care procesele arătate pot da naştere.  +  Articolul 554Dacă în cursul uzufructului, o a treia persoana face vreo uzurpare asupra fondului, sau vreo alta încercare spre a calca drepturile proprietarului, uzufructuarul este ţinut a-l denunta proprietarului, căci la din contra uzufructuarul rămâne răspunzător pentru toate daunele ce ar putea rezultă pentru proprietar, precum ar fi răspunzător pentru orice stricăciune s-ar face de el însuşi.  +  Articolul 555Dacă uzufructul are de obiect un animal şi dacă acesta va pieri fără culpa uzufructuarului, el nu este obligat a da proprietarului alt animal în loc, nici de a-i plati preţul.  +  Articolul 556Dacă turma pe care un uzufruct a fost constituit, din întâmplare sau din boala, va pieri cu totul şi fără culpa uzufructuarului, acesta nu este obligat decât a-i da seama de piei sau de valoarea lor.Dacă turma nu va pieri cu totul, uzufructuarul este dator de a înlocui numărul vitelor pierdute, prin vitele ce da sporul.  +  Secţiunea III Despre stingerea uzufructului  +  Articolul 557Uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului, prin expirarea termenului pentru care uzufructul a fost acordat, prin consolidarea sau întrunirea asupra aceleiaşi persoane a ambelor calităţi de proprietar şi de uzufructuar;prin neuzul dreptului de uzufruct în decurs de 30 de ani;prin totală desfiinţare a lucrului asupra cărui uzufructul era constituit. (Cod civil 969, 1154, 1156, 1890).  +  Articolul 558Uzufructul poate înceta asemenea prin abuzul ce face uzufructuarul de folosinţa sa, sau aducând stricăciuni fondului, sau lasandu-l să se degradeze din lipsa de întreţinere. Creditorii uzufructuarului pot interveni în contestaţiile pornite în contra-i pentru conservarea drepturilor lor; ei pot propune repararea degradărilor făcute şi a da garanţii pentru viitor.Judecătorii pot, după gravitatea împrejurărilor, sau a hotărî stingerea uzufructului, sau a lasă pe proprietar să se bucure de fructele obiectului supus la uzufruct, cu îndatorire de a plati pe fiecare an uzufructuarului sau celor ce prezintă drepturile sale o sumă hotărâtă până în ziua când uzufructul urma sa înceteze. (Cod civil 545, 974).  +  Articolul 559Uzufructul care nu e acordat particularilor nu poate trece peste 30 de ani.  +  Articolul 560Uzufructul constituit până ce o altă persoană va ajunge la o vârsta hotărâtă, tine până la acea epoca, chiar de ar muri zisa persoana înaintea vârstei hotărâte.  +  Articolul 561Vânzarea lucrului supus la uzufruct nu aduce nici o schimbare dreptului uzufructuarului; el continua a se folosi de uzufructul sau, de nu a renunţat la dânsul în mod formal.  +  Articolul 562Creditorii uzufructuarului pot sa ceara a se anula renunţarea făcuta în paguba lor. (Cod civil 975, 976).  +  Articolul 563Dacă o parte numai a lucrului supus la uzufruct s-a distruit*), uzufructul se păstrează asupra părţii rămase. (Cod civil 1156).--------*) Distrus.  +  Articolul 564De va fi uzufructul constituit numai asupra unei clădiri, şi aceasta clădire va arde sau se va distrui*) din alta întâmplare, sau se va darama de vechime, uzufructuarul nu va avea drept de a se folosi de pământul pe care a fost clădirea, nici de materialele rămase. Dacă uzufructul s-ar afla constituit asupra unui domeniu din care făcea parte şi clădirea, uzufructuarul se va folosi de pământ. (Cod civil 1156).--------*) Distruge.  +  Capitolul 2 Despre uz şi abitatiune  +  Articolul 565Drepturile de uz şi de abitatiune se stabilesc şi se pierd în acelaşi chip ca şi uzufructul.  +  Articolul 566Ca şi în cazul de uzufruct, nu se poate folosi cineva de aceste drepturi, fără a da mai întâi cauţiune şi fără a face inventar. (Cod civil 540 şi urm.).---------Soţul supravieţuitor nu este obligat sa dea cauţiune pentru exercitarea dreptului de abitatiune ce i se cuvine în temeiul art. 4 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944.  +  Articolul 567Uzuarul şi cel ce are dreptul de abitatiune trebuie să se folosească de ele ca un bun părinte de familie.  +  Articolul 568Drepturile de uz şi de abitatiune se regulează prin titlul care le-a înfiinţat şi primesc după cuprinderea lui mai multă sau mai putina întindere.  +  Articolul 569Dacă titlul nu se explica asupra întinderii acestor drepturi, ele se regulează precum urmează.  +  Articolul 570Cel ce are uzul unui loc nu poate pretinde mai multe fructe din acest loc decât se cuvine pentru trebuinţele sale şi ale familiei sale.Poate pretinde şi pentru trebuinţele copiilor ce va avea în urma constituirii dreptului de uz.  +  Articolul 571Uzuarul nu poate ceda nici închiria dreptul sau altuia. (Cod civil 534, 573).  +  Articolul 572Cel ce are un drept de abitatiune pe o casa poate sedea într-însă cu familia sa, chiar de n-ar fi fost insurat la epoca când i s-a dat acest drept.Cel ce are dreptul de abitatiune poate închiria partea casei ce nu locuieşte.--------În ce priveşte dreptul de abitatiune al soţului supravieţuitor, a se vedea art. 4 alin. 2 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944, potrivit căruia soţul supravieţuitor nu va fi obligat sa dea cauţiunea prevăzută de art. 566 din Codul civil. Dreptul de abitaţie nu va putea fi cedat sau închiriat, chiar şi în cazul prevăzut de art. 572 alin. 2 Cod civil.  +  Articolul 573Dreptul de abitatiune nu poate fi nici cesionat, nici închiriat, afară de excepţia adusă la art. 572. (Cod civil 534, 571).  +  Articolul 574Dacă uzuarul absoarbe toate fructele fondului, sau dacă ocupa toată casa, e dator să facă cheltuielile de cultura, reparaţiile de întreţinere şi sa plătească contribuţiile ca şi uzufructuarul. Dacă nu ia decât o parte din fructe sau dacă nu ocupa decât o parte din casa, el contribuie în proporţie cu lucrul de care se foloseşte. (Cod civil 545 şi urm.).  +  Articolul 575Uzul pădurilor se va regula prin legi particulare.---------A se vedea nota de la art. 529.  +  Titlul IV DESPRE SERVITUŢI  +  Articolul 576Servitutea este o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil având un alt stăpân.  +  Articolul 577Servituţile izvorăsc sau din situaţia naturala a locurilor, sau din obligaţia impusa de lege, sau din convenţia dintre proprietari. (Cod civil 578, 586 şi urm., 620 şi urm.)  +  Capitolul 1 Despre servituţi ce se nasc din situaţia locurilor---------Servituţile reglementate în acest capitol sunt în realitate un mod de determinare a însuşi conţinutului dreptului de proprietate şi a limitelor de exercitare a acestui drept.  +  Articolul 578Locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg fireşte din locurile superioare, fără ca mana omului sa fi contribuit la aceasta.Proprietarul inferior nu poate ridica stavili ca sa oprească aceasta scurgere.Proprietarul superior nu poate face nici o lucrare spre agravarea servituţii fondului inferior.-------A se vedea şi Legea nr. 107/1996 a apelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 244 din 8 octombrie 1996, art. 26.  +  Articolul 579Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice întrebuinţare cu dânsul, fără însă a vătăma dreptul ce proprietarul fondului inferior are dobândit sau prin vreun titlu sau prin prescripţie asupra acelui izvor.--------1. Prescripţia achizitiva nu poate fi opusă în ce priveşte bunurile care constituie domeniu public. A se vedea în acest sens şi nota de la art. 1844.2. A se vedea, de asemenea, Legea nr. 107/1996 a apelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 224 din 8 octombrie 1996.  +  Articolul 580În acest caz, prescripţia nu se poate dobândi decât prin o folosinţa neîntrerupta în timp de 30 de ani, socotiţi din ziua când proprietarul fondului inferior a făcut şi a săvârşit lucrări aparente destinate a înlesni trecerea şi scurgerea apei în proprietatea sa.-------A se vedea nota de la art. 579.  +  Articolul 581Proprietarul izvorului nu-i poate schimba cursul când izvorul da apa trebuincioasă locuitorilor unei comune unui sat sau unui catun.--------A se vedea şi art. 135 alin. (4) din Constituţia României.  +  Articolul 582Acela, a cărui proprietate este pe marginea unei ape curgătoare, afară de apele care sunt declarate dependente de domeniul public prin art. 476 la titlul Despre distinctiunea bunurilor, poate lua apa pentru irigatia proprietăţilor sale, fără însă a o abate de tot.Acela prin al cărui fond trece apa o poate chiar întrebuinţa în toată întinderea prin care ar avea curgere, cu îndatorire numai a-i lasă cursul firesc la ieşirea din proprietatea sa.-------1. A se vedea Legea nr. 107/1996, a apelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 224 din 8 octombrie 1996.2. A se vedea, de asemenea, nota de la art. 581.  +  Articolul 583De se ridica vreo contestaţie între proprietarii cărora aceste ape pot fi trebuincioase, tribunalele*), la darea hotărârii, sunt datoare sa caute a împacă interesul agriculturii cu respectul cuvenit proprietăţii, observând întotdeauna regulamentele particulare şi locale asupra curgerii şi uzului apelor.---------*) Instanţele.-----------1. A se vedea notele de la art. 582.2. A se vedea şi:- Legea nr. 18/1991, Legea fondului funciar, republicată în Monitorul Oficial nr. 1 din 5 ianuarie 1998;- Legea nr. 84/1996 a imbunatatirilor funciare, publicată în Monitorul Oficial nr. 159 din 24 iulie 1996.  +  Articolul 584Orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietăţii lipite cu a sa; cheltuielile granituirii se vor face pe jumătate.  +  Articolul 585Tot proprietarul îşi poate îngrădi proprietatea, afară de excepţia ce se face la art. 616.  +  Capitolul 2 Despre servituţile stabilite de lege---------Servituţile reglementate în acest capitol sunt în realitate un mod de determinare a însuşi conţinutului dreptului de proprietate şi a limitelor de exercitare a acestui drept.  +  Articolul 586Servituţile stabilite de lege au de obiect utilitatea publică, sau a comunelor, ori aceea a particularilor.---------1. Cu privire la termenul "comuna" a se vedea Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România, publicată în Buletinul Oficial nr. 17-18 din 17 februarie 1968, republicată în Buletinul Oficial nr. 163-165 din 20 decembrie 1968, cu modificările ulterioare şi Legea nr. 69/1991 a administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 18 aprilie 1996, cu modificările ulterioare.2. Cu privire la art. 586 Cod civil, a se vedea şi:- art. 41 alin. (6) din Constituţia României din 1991;- Legea nr. 18/1991, Legea fondului funciar, republicată în Monitorul Oficial nr. 1 din 5 ianuarie 1998;- Legea nr. 84/1996, a imbunatatirilor funciare, publicată în Monitorul Oficial nr. 159 din 24 iulie 1996;- Legea nr. 107/1996 a apelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 224 din 8 octombrie 1996;- Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, republicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 29 iunie 1998, în baza Legii nr. 82/1998 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 158 din 22 aprilie 1998;- Legea nr. 137/1995, Legea protecţiei mediului, republicată în Monitorul Oficial nr. 70 din 17 februarie 2000;- Legea nr. 8/1971 pentru organizarea, administrarea şi folosirea pajiştilor, loturilor zootehnice şi semincere, precum şi a staţiunilor comunale de monta, publicată în Buletinul Oficial nr. 51 din 29 aprilie 1971, cu modificările ulterioare;- Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 63/1998 privind energia electrica şi termica, publicată în Monitorul Oficial nr. 519 din 30 decembrie 1998, cu modificările ulterioare;- Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind navigaţia civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 221 din 29 august 1997;- Codul aerian - Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 208 din 26 august 1997, aprobată şi modificată prin Legea nr. 130/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 335 din 31 iulie 2000.Actele normative adoptate anterior Constituţiei României din 1991 sunt în vigoare, în măsura în care nu contravin dispoziţiilor acesteia [art. 150 alin. (1) din Constituţie].  +  Articolul 587Acele stabilite pentru utilitatea publică sau comunală au de obiect cararea sau poteca pe lângă marginea râurilor navigabile sau flotabile, construcţia sau reparaţia drumurilor, sau alte lucrări publice sau comunale.Tot ce priveşte acest fel de servituţi se determina de către legile sau regulamentele particulare*).---------*) Dispoziţii normative speciale.---------A se vedea nota 2 de la art. 586.  +  Articolul 588Legea supune pe proprietari la osebite obligaţii unul către altul, fără chiar sa existe vreo convenţie între dânşii.  +  Articolul 589Parte din aceste obligaţii e regulată de către legile asupra poliţiei rurale.Celelalte sunt relative la zidul sau la şanţul comun între vecini, la cazul când se poate înalta un contrazid, la privirea asupra proprietăţii vecinului, la scurgerea stresinilor, la drumul de trecere.----------Legea asupra poliţiei rurale din 25 decembrie 1868, la care se referă art. 589, a fost abrogată prin Legea din 22 martie 1937 privitoare la organizarea şi încurajarea agriculturii.  +  Secţiunea I Despre zidul şi şanţul comun  +  Articolul 590În oraşe şi la ţara, orice zid care serveşte de desparţire între clădiri sau între curte şi grădina, şi între ograde la ţara, se socoteşte comun, dacă nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul.---------A se vedea:- Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România - Buletinul Oficial nr. 17 - 18 din 17 februarie 1968, republicată în Buletinul Oficial nr. 163 - 165 din 20 decembrie 1968, cu modificările ulterioare.- Legea nr. 69/1991 a administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 18 aprilie 1996, cu modificările ulterioare.  +  Articolul 591Este semn de necomunitate când culmea zidului este dreapta şi perpendiculara despre peretele de o parte, iar despre cealaltă parte înfăţişează un plan înclinat; în acest caz, zidul se presupune ca aparţine exclusiv proprietarului despre care exista planul înclinat.  +  Articolul 592Reparaţia şi reclădirea zidului comun sunt în sarcina tuturor devălmaşilor, şi în proporţie cu dreptul fiecăruia.  +  Articolul 593Cu toate acestea, fiecare coproprietar al unui zid comun poate fi aparat de a contribui la reparaţii şi reclădiri, renunţând la dreptul sau, dacă însă zidul comun nu ar sprijini vreo clădire a sa.  +  Articolul 594Fiecare coproprietar poate să zidească în contra unui zid comun şi sa bage grinzi sau legături în toată grosimea zidului, lăsând 54 milimetri despre vecin, fără prejudiciul dreptului ce are vecinul ca sa scurteze acele grinzi până la jumătatea zidului, în caz când şi el ar voi a pună grinzi tot în acele locuri, sau a lipi un cos. (Cod civil 599, 610, 611).  +  Articolul 595Orice coproprietar poate să înalte zidul comun, dar e dator a face singur cheltuiala înălţării, reparaţiile de întreţinere pentru sarcina cauzată zidului comun în proporţie cu înălţimea.  +  Articolul 596Dacă zidul comun nu e în stare a purta greutatea înălţării, cel ce vrea sa-l înalte e dator a-l face din întreg din temelie, cu cheltuiala sa, şi orice adaos în grosime sa-l facă pe locul sau.  +  Articolul 597Vecinul care n-a contribuit la înălţare poate câştiga dreptul de comunitate, plătind cheltuiala pe jumătate, precum şi preţul pe jumătate al locului ce s-ar fi întrebuinţat pentru ingrosarea zidului.  +  Articolul 598Orice vecin al unui zid poate să-l facă comun, în parte sau tot, plătind stapanului zidului jumătatea din valoarea sa, sau jumătate din valoarea părţii ce vrea să facă comuna, precum şi jumătate din valoarea locului pe care este clădit zidul.  +  Articolul 599Unul din vecini nu poate găuri zidul comun, nici sa alăture sau sa sprijine pe dânsul vreo lucrare, fără consimţământul celuilalt.În caz de împotrivire, el nu poate face aceasta fără a regula mai întâi prin experţi mijloacele necesare pentru ca acea lucrare sa nu vatame drepturile celuilalt.  +  Articolul 600Fiecare poate în oraşe şi suburbii a indatora pe vecinul sau, a contribui la clădirea şi repararea îngrădirii ce desparte casele, curţile şi grădinile lor; înălţimea îngrădirii se va hotărî după regulamentele particulare*), sau după obiceiul obştesc şi în lipsa de regulamente şi de obicei, înălţimea zidului va fi de cel mult doi metri, socotindu-se şi coama.----------*) Dispoziţii normative speciale.  +  Articolul 601Când se reclădeşte un zid comun sau o casa, toate servituţile active şi pasive se perpetua în privirea noului zid sau a noii case, fără a se putea însă ingreuna, dacă reclădirea s-a făcut mai înainte de împlinirea prescripţiei. (Cod civil 636 şi urm.).  +  Articolul 602Toate şanţurile între doua proprietăţi se socotesc comune de nu va fi titlu sau semn contrariu.  +  Articolul 603Este semn de necomunitate când pământul e inaltat sau aruncat numai de o parte a şanţului.  +  Articolul 604Şanţul se socoteşte a fi exclusiv al acelui în partea căruia pământul e aruncat.  +  Articolul 605Şanţul comun trebuie întreţinut cu cheltuiala comuna.  +  Articolul 606Orice gard ce desparte doua proprietăţi se socoteşte comun, afară dacă numai una singura din două proprietăţi va fi îngrădită, sau de nu va fi titlu sau posesiune îndestulătoare care să constate din contra.  +  Articolul 607Nu e iertat a sadi arbori care cresc înalţi decât în depărtarea hotărâtă de regulamente particulare*) sau de obiceiurile constante şi recunoscute şi în lipsa de regulamente şi obiceiuri, în depărtare de doi metri, de la linia desparţitoare a celor două proprietăţi pentru arborii înalţi şi de o jumătate de metru pentru celelalte plantaţii şi garduri vii.----------*) Dispoziţii normative speciale.  +  Articolul 608Vecinul poate cere ca arborii şi gardurile vii puşi la o distanta mai mica să se scoată.Acela pe a cărui proprietate se întind cracile arborilor vecinului poate să-l îndatoreze a le tăia.Dacă rădăcinile se întind pe pământul sau are drept a le tăia singur.  +  Articolul 609Arborii ce se afla în gardul comun sunt comuni ca şi gardul şi fiecare din ambii proprietari e în drept a cere să-i taie.  +  Secţiunea II Despre distanta şi lucrările intermediare cerute pentru oarecare construcţii  +  Articolul 610Cel ce face un put sau o privată lângă un zid comun sau nu;cel ce vrea sa cladeasca un cămin sau o vatra, o fierărie, un cuptor sau o soba, să-i alăture un ocol de vite, sau cel ce vrea sa puie lângă zid un magazin*) de sare, sau grămezi de materii corozive;e îndatorat sa lase depărtarea prescrisă de regulamente**) şi obiceiuri particulare asupra unor asemenea obiecte, sau să facă lucrările prescrise de aceleaşi legi şi regulamente spre a nu aduce vătămare vecinului.--------*) Depozit.**) Dispoziţii normative speciale.--------Cu privire la executarea construcţiilor, a se vedea:- Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată în Monitorul Oficial nr. 3 din 13 ianuarie 1997, cu modificările ulterioare;- Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, republicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 29 iunie 1998, în baza Legii nr. 82/1998 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 158 din 22 aprilie 1998;- Hotărârea Guvernului nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, publicată în Monitorul Oficial nr. 149 din 16 iulie 1996, cu modificările ulterioare.  +  Secţiunea III Despre vederea în proprietatea vecinului  +  Articolul 611Unul din vecini nu poate face, fără consimţământul celuilalt, nici într-un chip, fereastra sau deschidere într-un zid comun.  +  Articolul 612Nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietăţi îngrădite sau neîngrădite a vecinului sau, de nu va fi o distanta de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi şi proprietatea vecina.  +  Articolul 613Nimeni nu poate avea vederi piezise pe proprietatea vecinului de nu va fi o distanta de şase decimetri.  +  Articolul 614Distanta de care este vorba în cele doua articole precedente se socoteşte de la faţa zidului, pe care s-a deschis vederea şi, de vor fi balcoane sau alte asemenea, de la linia lor cea dinafara până la linia de desparţire a celor două proprietăţi.  +  Secţiunea IV Despre picatura stresinilor  +  Articolul 615Tot proprietarul este dator a-şi face streasina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul sau, sau pe ulite, iar nu pe locul vecinului sau.  +  Secţiunea V Despre dreptul de trecere  +  Articolul 616Proprietarul al cărui loc este infundat, care nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.  +  Articolul 617Trecerea trebuie regulat făcuta pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca sa iasa din drum.  +  Articolul 618Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai putina paguba acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.  +  Articolul 619Acţiunea de despăgubire în cazul prevăzut prin art. 616 este prescriptibila; iar trecerea trebuie să urmeze după prescripţie, deşi acţiunea de indemnitate nu s-ar mai putea admite.  +  Capitolul 3 Despre servituţile stabilite prin faptul omului  +  Secţiunea I Despre osebite feluri de servituţi ce se pot stabili asupra bunurilor  +  Articolul 620Este iertat proprietarilor a stabili pe proprietăţile lor, sau în folosul proprietăţilor lor, orice servitute vor găsi de cuviinţă, pe cat timp aceste servituţi nu vor impune persoanei proprietarului fondului servient*) obligaţia unui fapt personal, şi pe cat timp aceste servituţi nu vor fi contrarii ordinii publice.Uzul şi întinderea servituţilor stabilite astfel se regulează prin titlul ce le constituie, şi în lipsa de titlu, după regulile următoare. (Cod civil 5, 623 şi urm., 969).---------*) Supus servituţii.  +  Articolul 621Servituţile sunt stabilite sau în folosul clădirilor, sau în folosul pământului. Cele de felul dintâi se numesc urbane, chiar când clădirile pentru care servituţile sunt instituite se vor afla nu numai în oraş, dar şi la ţara; cele de al doilea fel se numesc rurale.  +  Articolul 622Servituţile sunt sau continue sau necontinue.Servituţile continue sunt acelea al căror exerciţiu este sau poate fi continuu, fără să aibă trebuinţa de faptul actual al omului; astfel sunt apaducele*), scursurile apelor, ferestrele şi altele asemenea. Servituţile necontinue sunt acelea care au trebuinţa de faptul actual al omului spre a fi exercitate, astfel este dreptul de trecere, de a lua apa din fântâna, de a paste vite şi alte asemenea.Servituţile sunt aparente sau neaparente. Servituţile aparente sunt acelea care se cunosc prin lucrări exterioare, precum: o usa, o fereastra, o apaducere**); servituţile neaparente sunt acelea ce n-au semn exterior de existenta lor, precum spre exemplu, prohibiţiunea de a zidi pe un fond, sau de a nu zidi decât până la o înălţime determinata.---------*) Apeduct.**) Apeductele.  +  Secţiunea II Despre modul cu care se stabilesc servituţile  +  Articolul 623Servituţile continue şi aparente se dobândesc prin titlu sau prin posesiune de 30 ani. (Cod civil 622, 1846 şi urm., 1890).--------1. Prescripţia achizitiva nu poate fi opusă în ceea ce priveşte bunurile care constituie domeniu public. A se vedea în acest sens şi nota de la art. 1844.2. Cu privire la ocrotirea servituţilor continue şi aparente, a se vedea Codul procedura civilă, art. 674 şi urm.  +  Articolul 624Servituţile continue neaparente şi servituţile necontinue şi neaparente nu se pot stabili decât prin titluri. (Cod civil 622, 628, 1846 şi urm.).  +  Articolul 625Destinaţiunea proprietarului tine loc de titlu în privinţa servituţilor continue şi aparente. (Cod civil 622).  +  Articolul 626Nu poate fi destinaţiune a proprietarului decât numai când se va dovedi ca cele doua fonduri acum despărţite au fost averea aceluiaşi proprietar, şi ca printr-însul s-au pus lucrurile în starea din care a rezultat servitutea.  +  Articolul 627Dacă proprietarul a doua proprietăţi, între care exista un semn văzut de servitute, înstrăinează una din proprietăţi, fără ca contractul sa conţină nici o convenţie atingătoare de servitute, ea urmează de a exista într-un mod activ sau pasiv în favoarea fondului înstrăinat, sau asupra fondului înstrăinat. (Cod civil 1349).  +  Articolul 628Titlul constitutiv al servituţii, în privinţa servituţilor ce nu se pot dobândi prin prescripţie, nu poate fi înlocuit decât prin titlu de recunoaştere a servituţii şi dat din partea proprietarului locului aservit. (Cod civil 1189).  +  Articolul 629Când se stabileşte o servitute se înţelege ca se acordă totdeodată şi toate mijloacele spre întrebuinţarea ei.Astfel servitutea de a lua apa din fântâna altuia trage cu sine şi dreptul de trecere.  +  Secţiunea III Despre drepturile proprietarului fondului căruia se cuvine servitutea  +  Articolul 630Acela cărui se cuvine o servitute are dreptul a face toate lucrările trebuincioase spre a se sluji cu dânsa şi spre a o păstra.  +  Articolul 631Aceste lucrări se fac cu cheltuiala sa, iar nu cu cheltuiala proprietarului fondului supus, afară numai când se va stabili altfel în titlul de stabilire a servituţii.  +  Articolul 632În cazul chiar unde proprietarul fondului supus este însărcinat prin titlu a face cu cheltuiala sa lucrările trebuincioase pentru a se servi de servitute sau a o păstra, el poate totdeauna a se scuti de aceasta sarcina, lăsând fondul supus în dispoziţia proprietarului fondului cărui se cuvine servitutea.  +  Articolul 633Dacă proprietatea pentru care s-a stabilit servitutea s-ar împărţi, servitutea rămâne tot aceeaşi pentru fiecare parte, fără ca fondul supus să se ingreuneze. Astfel, de va fi un drept de trecere, toţi devălmăşii vor fi îndatoraţi a-l exercita prin acelaşi loc.  +  Articolul 634Proprietarul fondului supus servituţii nu poate face nimic spre a-i scădea întrebuinţarea sau a i-o ingreuna. Astfel nu poate schimba starea locurilor, nici stramuta exercitarea servituţii dintr-un loc într-altul, decât acela unde servitutea a fost din început stabilită. Cu toate acestea, dacă acea stabilire primitivă a devenit mai împovărătoare proprietarului fondului supus, sau dacă îl opreşte a-şi face pe dânsul reparaţii folositoare, va putea oferi proprietarului celuilalt fond un loc ce ar avea aceeaşi înlesnire pentru exercitarea drepturilor sale, şi acesta nu va putea refuza.  +  Articolul 635Însă şi acela ce are un drept de servitute nu-l poate întrebuinţa decât după cuprinderea titlului sau, fără a putea face nici în fondul supus servituţii, nici în fondul pentru care servitutea este înfiinţată, vreo schimbare împovărătoare celui dintâi fond.  +  Secţiunea IV Despre modul stingerii servituţilor  +  Articolul 636Servituţile încetează când lucrurile se găsesc în astfel de stare, încât servitutea nu se poate exercita.  +  Articolul 637Ele renasc dacă lucrurile sunt restabilite într-un chip încât servituţile să se poată exercita, afară numai de nu ar fi trecut un spaţiu de timp îndestulător spre a se putea presupune ca s-a desfiinţat servitutea, după cum se zice la art. 640. (Cod civil 1798).  +  Articolul 638Orice servitute este stinsă când fondul către care este datorită şi acela ce o datoreşte cad în aceeaşi mana. (Cod civil 1154, 1798).  +  Articolul 639Servitutea este stinsă prin neuz în curs de 30 ani. (Cod civil 1890).  +  Articolul 640Aceşti treizeci de ani se numara după osebite feluri de servituţi, sau din ziua de când a încetat de a se folosi de dânsa când este vorba de servituţi necontinue, sau din ziua de când s-a făcut un act contrar servituţii continue.  +  Articolul 641Modul servituţii se poate prescrie ca şi servitutea şi cu acelaşi chip.  +  Articolul 642Dacă proprietatea în folosul carei s-a stabilit servitutea este a mai multor coproprietari, întrebuinţarea din partea unuia opreşte prescripţia în privinţa celorlalţi. (Cod civil 1036).--------Dispoziţia art. 642 este deopotrivă aplicabilă şi în cazul proprietăţii comune în devălmăşie.  +  Articolul 643Dacă dintre coproprietari se găseşte unul în contra cărui prescripţia nu s-a putut aplica, precum un minor, acela păstrează dreptul tuturor celorlalţi coproprietari. (Cod civil 1876).--------A se vedea, de asemenea, nota de la art. 642.  +  Cartea III DESPRE DIFERITELE MODURI PRIN CARE SE DOBÂNDEŞTE PROPRIETATEA  +  Articolul 644Proprietatea bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune, prin legate, prin convenţie şi prin tradiţiune. (Cod civil 651 şi urm., 800 şi urm., 942 şi urm.).---------A se vedea şi Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial nr. 448 din 24 noiembrie 1998.  +  Articolul 645Proprietatea se mai dobândeşte prin accesiune sau incorporatiune, prin prescripţie, prin lege şi prin ocupaţiune. (Cod civil 482 şi urm., 1837 şi urm.).--------A se vedea nota de la art. 644.  +  Articolul 646Bunurile fără stăpân sunt ale statului. (Cod civil 477,680).-------A se vedea şi Ordonanţa Guvernului nr. 128/1998 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din 29 august 1998, aprobată şi modificată prin Legea nr. 98/1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 44 din 31 ianuarie 2000, cu modificările ulterioare.  +  Articolul 647Sunt bunuri care nu aparţin nimănui şi al căror uz e comun tuturor. Legi de poliţie regulează felul întrebuinţării lor.  +  Articolul 648Facultatea de a vana sau de a pescui este regulată prin legi particulare*).--------*) Legi speciale.--------A se vedea:- Legea nr. 12/1974 privind piscicultura şi pescuitul, publicată în Buletinul Oficial nr. 106 din 30 iulie 1974, cu modificările ulterioare;- Legea nr. 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului, publicată în Monitorul Oficial nr. 235 din 27 septembrie 1996, cu modificările ulterioare.  +  Articolul 649Proprietatea unui tezaur este a acelui ce l-a găsit în propriul sau fond; dacă tezaurul este găsit în fond străin, se împarte pe din două între cel ce l-a descoperit şi între proprietarul fondului.Tezaurul este orice lucru ascuns sau îngropat, pe care nimeni nu poate justifica ca este proprietar şi care este descoperit printr-un pur efect al hazardului. (Cod civil 489, 490, 491).--------A se vedea:- Legea nr. 18/1991, Legea fondului funciar, republicată în Monitorul Oficial nr. 1 din 5 ianuarie 1998;- Ordonanţa Guvernului nr. 68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional publicată în Monitorul Oficial nr. 247 din 31 august 1994, aprobată şi modificată prin Legea nr. 41/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 105 din 30 mai 1995;- Ordonanţa Guvernului nr. 27/1992 privind unele măsuri pentru protecţia patrimoniului cultural naţional, publicată în Monitorul Oficial nr. 215 din 28 august 1992, cu modificările ulterioare;- Legea nr. 182/2000 - Legea privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, publicată în Monitorul Oficial nr. 530 din 27 octombrie 2000.  +  Titlul I DESPRE SUCCESIUNI  +  Articolul 650Succesiunea se defera sau prin lege, sau după voinţa omului, prin testament. (Cod civil 651 şi urm., 800 şi urm.).---------1. Cu privire la transmiterea prin deces a depunerilor C.E.C., a se vedea Statutul Casei de Economii şi Consemnaţiuni, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 888/1996, publicată în Monitorul Oficial nr. 255 din 22 octombrie 1996, modificată prin Legea nr. 146/1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 173 din 29 iulie 1997;2. Cu privire la transmiterea prin moştenire a drepturilor patrimoniale de autor, a se vedea Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial nr. 60 din 26 martie 1996;  +  Capitolul 1 Despre deschiderea succesiunilor  +  Articolul 651Succesiunile se deschid prin moarte.---------Procedura de deschidere a succesiunii este reglementată de Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.  +  Articolul 652Legea regulează ordinea succesiunilor între moştenitorii legitimi.Copiii naturali, în privinţa succesiunii mamei lor şi a colateralilor săi, sunt asimilaţi copiilor legitimi şi viceversa. În lipsa de moştenitori legitimi sau naturali, bunurile se moştenesc de soţul supravieţuitor. În lipsa de soţ, statul devine moştenitor. (Cod civil 646, 659 şi urm., 679 şi urm.).-------1. Distincţia pe care o face art. 652 o face, din punct de vedere al moştenirii, între copiii legitimi şi naturali a fost înlăturată. Potrivit dispoziţiilor Codului familiei (art. 63) copilul din afară căsătoriei, a cărui filiatie a fost stabilită, are faţă de părinte şi rudele acestuia aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie. Astfel, copiii din afară căsătoriei - "copiii naturali" în terminologia art. 652 - sunt asimilaţi copiilor din căsătorie - "moştenitori legitimi", potrivit denumirii folosite de acelaşi articol - în privinţa moştenirii oricăruia dintre părinţi şi a rudelor acestora, iar nu numai în privinţa succesiunii mamei.2. Dispoziţia din alin. 2 al art. 652 privitoare la dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor a fost abrogată implicit prin Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire a soţului supravieţuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944, iar ultima dispoziţie a alin. 2 referitoare la dreptul statului, a fost implicit abrogată prin Decretul nr. 73/1954 privind modificarea art. 680 şi 700 din Codul civil - Buletinul Oficial nr. 14 din 19 martie 1954.  +  Articolul 653Descendenţii şi ascendenţii au de drept posesiunea succesiunii din momentul morţii defunctului.Ceilalţi moştenitori intră în posesiunea succesiunii cu permisiunea justiţiei. (Cod civil 889 şi urm., 911, 917, 1860).  +  Capitolul 2 Despre calităţile cerute pentru a succede  +  Articolul 654Pentru a succede trebuie neapărat ca persoana ce succede sa existe în momentul deschiderii succesiunii.Copilul conceput este considerat ca exista.Copilul născut mort este considerat că nu exista.---------A se vedea art. 7 şi 21 ale Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificările ulterioare.  +  Articolul 655Sunt nedemni de a succede şi prin urmare excluşi de la succesiune:1. Condamnatul pentru ca a omorat sau a încercat sa omoare pe defunct.2. Acela care a făcut în contra defunctului o acuzaţie capitala*), declarata de judecată calomnioasă.3. Moştenitorul major care, având cunoştinţa de omorul defunctului, nu a denunţat aceasta justiţiei. (Cod civil 656).--------*) Textul se referă la denunţarea pentru o infracţiune sancţionată cu pedeapsa cu moartea. În prezent pedeapsa cu moartea a fost înlocuită cu pedeapsa detenţiunii pe viaţa (Decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990, publicat în Monitorul Oficial nr. 4 din 8 ianuarie 1990). A se vedea şi art. 22 alin. 3 din Constituţia României din 1991.  +  Articolul 656Lipsa de denunţare nu poate vătăma în drepturile lor pe ascendenţii şi descendenţii omoratorului, pe afinii săi de acelaşi grad, pe soţul sau sotia sa, pe fraţii sau surorile sale, pe unchii sau matusile sale, pe nepoţii sau nepoatele sale.  +  Articolul 657Moştenitorul departat de la succesiune ca nedemn este obligat a întoarce toate fructele şi veniturile a căror folosinţa a avut-o de la deschiderea succesiunii.  +  Articolul 658Copiii nedemnului viind la succesiune, în virtutea dreptului lor propriu, fără ajutorul reprezentării, nu sunt departati pentru greseala tatălui lor; acesta însă nu poate nici într-un caz reclama uzufructul bunurilor succesiunii, pe care legea îl acorda tatilor şi mamelor asupra bunurilor copiilor lor. (Cod civil 664 şi urm., 698).--------1. Dispoziţia referitoare la uzufructul legal asupra bunurilor succesiunii a devenit inaplicabila prin abrogarea art. 338 - 341 Cod civil.2. A se vedea în acelaşi sens şi art. 21 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificările ulterioare.  +  Capitolul 3 Despre deosebite ordine de succesiune  +  Secţiunea I Dispoziţii generale  +  Articolul 659Succesiunile sunt deferite copiilor şi descendenţilor defunctului, ascendenţilor şi rudelor sale colaterale, în ordinea şi după regulile mai jos determinate. (Cod civil 652, 669 şi urm.).---------Cu privire la ordinea succesorală, a se vedea şi dispoziţiile Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944 - în temeiul cărora soţul supravieţuitor vine la moştenirea celuilalt în concurs cu rudele defunctului.  +  Articolul 660Proximitatea rudeniei se stabileşte prin numărul generaţiilor; fiecare generaţie numara un grad.--------A se vedea şi art. 45 şi 46 din Codul familiei.  +  Articolul 661Şirul gradelor formează linia; se numeşte linie dreapta şirul gradelor între persoanele ce se cobor una dintr-alta; linie colaterală şirul gradelor între persoanele ce nu se cobor unele din altele, dar care se cobor dintr-un autor comun.Linia dreapta se împarte în linie dreapta descendenta şi în linie dreapta ascendenta.Întâia este aceea ce leagă pe capul neamului cu acei ce se cobor de la el; a doua este aceea ce leagă o persoană cu acei din care ea se coboară.  +  Articolul 662În linie dreapta se numara atâtea grade câte sunt şi generaţii între persoane; astfel fiul este către tatăl sau în cel dintâi grad; nepotul de fiu în cel de al doilea, şi viceversa, tatăl şi bunul către fiii lor şi nepoţii lor de fiu.  +  Articolul 663În linie colaterală gradele se numara după generaţii, începând de la una din rude până la autorul comun şi de la acesta până la cealaltă ruda.Fraţii dar sunt în gradul al doilea; unchiul şi nepotul în al treilea, verii primari în al patrulea şi c.l.  +  Secţiunea II Despre reprezentare  +  Articolul 664Reprezentarea este o ficţiune a legii, care are de efect de a pune pe reprezentanţi în locul, în gradul şi în dreptul reprezentantului. (Cod civil 672, 698, 755).  +  Articolul 665Reprezentarea se întinde nemarginit în linie directa descendenta.Ea este admisă în toate cazurile, concure copiii defunctului cu descendenţii unui copil mort mai dinainte, intample-se ca toţi copiii defunctului fiind morţi înaintea lui, descendenţii zisilor copii să se găsească între ei în grade egale sau neegale.  +  Articolul 666În linie colaterală, reprezentarea este admisă în privinţa copiilor şi descendenţilor fraţilor sau surorilor defunctului, vie ei la succesiunea sa în concurs cu unchi sau matuse, intample-se ca toţi fraţii şi surorile defunctului, fiind morţi mai dinainte, succesiunea să se găsească trecută la descendenţii lor, în grade egale sau neegale.  +  Articolul 667În toate cazurile în care reprezentarea este admisă, partajul se face pe tulpina (souche); dacă aceeaşi tulpina a produs mai multe ramuri, subdivizia se face iarăşi pe tulpina în fiecare ramura, şi membrii aceleiaşi ramuri se împart egal între dânşii.  +  Articolul 668Nu se reprezintă decât persoanele moarte.Poate cineva reprezenta pe acela la a cărui succesiune a renunţat. (Cod civil 696, 698).  +  Secţiunea III Succesiunile deferite descendenţilor  +  Articolul 669Copiii sau descendenţii lor succed tatălui, mamei, moşilor, moaşelor*) şi oricărui alt ascendent, fără deosebire de sex şi chiar de ar fi născuţi din deosebite căsătorii. Ei succed în părţi egale când se găsesc toţi în gradul dintâi şi sunt chemaţi după propriul lor drept; ei succed pe tulpina când sunt chemaţi toţi sau unul din ei prin reprezentare.--------*) Bunicilor, bunicelor.--------Copiii sunt chemaţi împreună cu soţul supravieţuitor la succesiunea părintelui defunct.Potrivit Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944 - art. 1 lit. a, soţul supravieţuitor mosteneste o pătrime din averea celuilalt, când vine la succesiune cu copiii defunctului ori cu descendenţii lor; în afară acestui drept de moştenire, soţul supravieţuitor are un drept de abitaţie în condiţiile prevăzute de art. 4 din legea mai sus-citata.  +  Secţiunea IV Despre succesiunile deferite ascendenţilor  +  Articolul 670Dacă defunctul n-a lăsat posteritate*), nici frate, nici surora, nici descendenţi dintr-aceştia, succesiunea se cuvine ascendenţilor din gradul de rudenie cel mai aproape.Ascendenţii de acelaşi grad moştenesc părţi egale. (Cod civil 659 şi urm., 675).-------*) Descendenţi.---------1. Ascendenţii sunt chemaţi la succesiunea descendentului împreună cu soţul supravieţuitor al acestuia.Potrivit Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, art. 1 lit. c şi d, soţul supravieţuitor mosteneste jumătate din averea celuilalt când vine la succesiune cu tatăl şi mama defunctului - ori numai cu unul din ei - şi trei pătrimi când vine la succesiune cu ceilalţi ascendenţi; în afară de partea sa succesorală, soţul supravieţuitor va moşteni mobilele şi obiectele aparţinând gospodăriei casnice, precum şi darurile de nunta şi va avea totodată un drept de abitaţie în condiţiile prevăzute de art. 4 din legea mai sus-citata.2. Cu privire la dreptul de moştenire al adoptatorilor şi al rudelor acestora faţă de adoptat, a se vedea Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la adopţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 120 din 12 iunie 1997, aprobată şi modificată prin Legea nr. 87/1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 168 din 29 aprilie 1998.  +  Articolul 671Dacă tatăl şi mama unei persoane moarte fără descendenţi i-au supravietuit, lăsând acea persoana fraţi, surori, sau descendenţi ai acestora, succesiunea se divide în doua porţiuni egale, din care jumătate numai se cuvine tatălui şi mamei şi se împarte deopotrivă între dânşii. (Cod civil 673).---------1. Părinţii, fraţii şi surorile defunctului - ori descendenţii acestora - sunt chemaţi la moştenire împreună cu soţul supravieţuitor.Potrivit Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, art. 1 lit. b, soţul supravieţuitor mosteneste o treime din averea celuilalt când vine la succesiune în concurs cu tatăl şi mama defunctului, ori numai cu unul din ei, în ambele cazuri împreună cu fraţii şi surorile soţului încetat din viaţa şi descendenţii lor, sau numai cu unul din ei; în afară de partea sa succesorală, soţul supravieţuitor va moşteni mobilele şi obiectele aparţinând gospodăriei casnice, precum şi darurile de nunta şi va avea totodată un drept de abitaţie în condiţiile prevăzute de art. 4 din legea mai sus-citata.2. A se vedea, de asemenea, nota 2 de la articolul precedent.  +  Secţiunea V Despre succesiunile colaterale  +  Articolul 672În caz de a muri mai dinainte tatăl şi mama unei persoane moarte fără posteritate, fraţii, surorile sau descendenţii lor sunt chemaţi la succesiune, departand pe ascendenţi şi pe ceilalţi colaterali. Ei succed sau după propriul lor drept, sau prin reprezentare, în modul regulat în secţiunea II a acestui cap. (Cod civil 659 şi urm., 666, 698).----------Fraţii, surorile sau descendenţii lor sunt chemaţi la succesiunea defunctului împreună cu soţul supravieţuitor.Potrivit Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, art. 1 lit. c, soţul supravieţuitor mosteneste o jumătate din averea celuilalt când vine la succesiune numai cu fraţii şi surorile defunctului sau numai cu unul din ei; în afară de partea sa succesorală, soţul supravieţuitor va moşteni mobilele şi obiectele aparţinând gospodăriei casnice, precum şi darurile de nunta şi va avea totodată un drept de abitaţie în condiţiile prevăzute de art. 4 din legea mai sus-citata.  +  Articolul 673Dacă tatăl şi mama persoanei moarte fără posteritate i-au supravietuit, fraţii surorile sau reprezentanţii lor iau jumătate succesiunea. Dacă numai tatăl sau numai mama i-a supravietuit, fraţii, surorile sau reprezentanţii lor iau trei pătrimi ale succesiunii. (Cod civil 671).----------A se vedea nota de la art. 671.  +  Articolul 674Partajul jumătăţii sau celor trei pătrimi cuvenite fraţilor sau surorilor, după continerea articolului precedent, se face între ei în porţiuni egale, dacă sunt toţi dintr-aceeaşi căsătorie; de sunt din căsătorii diferite, diviziunea se face pe jumătate între cele doua linii paterna şi maternă a defunctului; fraţii primari iau parte în amândouă liniile, uterinii sau consangenii*), fiecare în linia sa numai. Dacă sunt fraţi sau surori numai într-o linie, ei succed în total, excluzând pe toate rudele din cealaltă linie. (Cod civil 672 şi urm.)----------*) Prin "fraţi uterini" se înţeleg fraţii din aceeaşi mama, dar tata deosebit, iar prin "fraţi consangeni" fraţi din acelaşi tata, dar din mame deosebite.----------A se vedea, de asemenea, nota de la art. 671.  +  Articolul 675În lipsa de fraţi sau surori sau de descendenţi dintr-înşii şi în lipsa de ascendenţi, succesiunea se da rudelor colaterale din gradul de rudenie cel mai apropiat.Când sunt mai multe rude colaterale în acelaşi grad, succesiunea se împarte egal între dânsele. (Cod civil 663).-------Rudele colaterale sunt chemate la succesiunea defunctului împreună cu soţul supravieţuitor.Potrivit Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, art. 1 lit. d, soţul supravieţuitor mosteneste trei pătrimi din averea celuilalt când vine la succesiune cu rudele colaterale în gradul III şi IV cu defunctul; în afară de partea sa succesorală, soţul supravieţuitor va moşteni mobilele şi obiectele aparţinând gospodăriei casnice, precum şi darurile de nunta şi va avea totodată un drept de abitaţie, în condiţiile prevăzute de art. 4 din legea mai sus-citata.  +  Articolul 676Rudele succed până la al doisprezecelea grad inclusiv.--------1. Art. 4 al Legii asupra impozitului progresiv pe succesiuni - Monitorul Oficial nr. 91 din 28 iulie 1921 - a modificat art. 676 în sensul restrângerii dreptului de moştenire al rudelor colaterale până la gradul al IV-lea inclusiv. Art. 6 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor prevede că dispoziţiile art. 676 Cod civil, modificate prin art. 4 al legii mai sus menţionate în sensul restrângerii ordinii succesorale la gradul al IV-lea inclusiv "sunt şi rămân în vigoare".2. Potrivit Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor art. 4, în lipsa rudelor până la gradul al IV-lea inclusiv, soţul supravieţuitor mosteneste întreaga avere.  +  Capitolul 4 Despre succesiunile neregulate  +  Secţiunea I Despre drepturile copiilor naturali asupra bunurilor mamei lor şi despre succesiunea copiilor naturali morţi fără posteritate  +  Articolul 677(Abrogat drept urmare a abrogării - prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 - a Decretului nr. 130 din 2.IV.1949 pentru reglementarea condiţiei juridice a copilului natural).  +  Articolul 678Succesiunea copilului natural, mort fără posteritate, se cuvine mamei sale, şi, în lipsa mamei, rudelor ei cele mai aproape.----------A se vedea, de asemenea, nota 1 de la art. 652; succesiunea copilului se cuvine rudelor sale, fără deosebire după cum filiaţia rezultă din căsătorie sau din afară ei.  +  Secţiunea II Despre succesiunea soţului supravieţuitor şi despre a statului  +  Articolul 679Când defunctul nu are nici rude în gradul succesibil, nici copii naturali, bunurile succesiunii trec la soţul în viaţa nedespărţit.----------Textul a fost implicit modificat prin dispoziţiile Legii nr. 319/1944 pentru dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor, care statorniceste chemarea la moştenire a soţului supravieţuitor în concurs cu rudele defunctului.  +  Articolul 680În lipsa de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului.--------Textul este reprodus astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 73/1954 privind modificarea art. 680 şi 700 din Codul civil - Buletinul Oficial nr. 14 din 19 martie 1954.  +  Articolul 681Soţul în viaţa şi statul care cer succesiunea sunt obligaţi a face să se pună peceţi, a pretinde să se facă inventar, după formele prescrise pentru acceptarea succesiunilor sub beneficiu de inventar.----------Dispoziţiile art. 681 au fost implicit abrogate. Astfel:1. Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, publicată în Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944, a stabilit vocaţia succesorală a soţului supravieţuitor în concurs cu rudele cele mai apropiate ale defunctului, iar nu numai în lipsa lor.2. Măsurile pentru conservarea bunurilor succesorale prevăzute de art. 681 în favoarea rudelor chemate la moştenire înaintea soţului supravieţuitor (şi care puteau accepta succesiunea în 30 de ani de la deschiderea ei) nu mai sunt compatibile cu Legea nr. 319/1944 şi cu dispoziţiile art. 700, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 73/1954, în baza cărora dreptul de acceptare a succesiunii se prescrie în termen de 6 luni.  +  Articolul 682Soţul în viaţa este încă dator a transforma în numerar lucrurile mişcătoare sau a da cauţiune solvabilă pentru restituirea succesiunii, în caz când s-ar prezenta moştenitori ai defunctului în termen de 3 ani. După acest termen cauţiunea este liberată.--------A se vedea, de asemenea, nota 1 de la articolul precedent.  +  Articolul 683Soţul în viaţa sau statul, care n-au îndeplinit formalităţile la care sunt respectiv îndatoraţi, pot să fie supuşi la daune-interese către moştenitorii ce s-ar arata.-------A se vedea, de asemenea, nota de la art. 681.  +  Secţiunea II Despre dreptul de moştenire al femeii când se afla în concurenta cu descendenţii sau alte rude care sunt chemate după legi la succesiunea soţului ei mort  +  Articolul 684Când bărbatul moare şi văduva sa n-are avere, dânsa ia o porţiune virila în uzufruct, din succesiunea bărbatului, dacă acesta are descendenţi.Când bărbatul lasă un singur descendent, porţiunea femeii în succesiune va fi numai de a treia parte. Acest drept începe de la epoca încetării uzufructului legal.Când bărbatul lasă rude de sus sau de alături, atunci femeia succede la o pătrime în plină proprietate din averea mortului.-------Acest articol a fost abrogat implicit prin Legea nr. 319/1944.  +  Capitolul 5 Despre acceptarea şi repudierea moştenitorilor  +  Secţiunea I Despre acceptare  +  Articolul 685Succesiunea poate fi acceptată curat şi simplu, sau sub beneficiu de inventar. (Cod civil 686 şi urm., 699 şi urm., 704 şi urm.).--------1. Potrivit art. 19 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificările ulterioare, acceptarea moştenirii cuvenite unui minor, indiferent de vârsta, sau unei persoane puse sub interdicţie, va fi socotită totdeauna ca fiind făcuta sub beneficiu de inventar.2. Potrivit art. 90 din Codul familiei, moştenitorul persoanei care a fost obligată la întreţinerea unui minor sau care i-a dat întreţinere fără a avea obligaţia legală este ţinut, în măsura valorii bunurilor moştenite, sa continue întreţinerea.  +  Articolul 686Nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine. (Cod civil 693, 703, 712).  +  Articolul 687Minorii şi interzişii nu pot face valabil acceptarea unei moşteniri decât conform dispoziţiilor titlului de la minoritate şi tutela.--------1. Alin. 1 al art. 687 a fost abrogat prin Legea privitoare la ridicarea incapacităţii civile a femeii măritate - promulgată prin Decretul nr. 1412, Monitorul Oficial nr. 94 din 20 aprilie 1932.Textul alin. 2 al art. 687, devenit unicul alineat al acestui articol, este reprodus astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 185/1949 pentru modificarea şi abrogarea unor dispoziţii privitoare la majorat, la capacitate în materia contractelor de muncă şi emancipare - Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949.2. Trimiterea la dispozitile titlului de la minoritate şi tutela se referă în prezent la Titlul III din Codul familiei (art. 97 şi urm.).A se vedea în aceasta privinţa şi art. 19 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.  +  Articolul 688Efectul acceptării se suie până la ziua deschiderii succesiunii. (Cod civil 651).  +  Articolul 689Acceptarea poate fi sau expresă sau tacită. Este expresă când se însuşeşte titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l facă decât în calitatea sa de erede, şi care lasă a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare. (Cod civil 690 şi urm., 703, 712, 1171 şi urm., 1176 şi urm.).  +  Articolul 690Actele curat conservatorii, de îngrijire şi de administraţie provizorie, nu sunt acte de primirea moştenirii, dacă cel ce le-a făcut n-a luat titlu sau calitate de erede.  +  Articolul 691Donatiunea, vinderea sau transportul*) drepturilor succesorale făcute de un erede, trage după sine acceptarea succesiunii.Tot asemenea se intampla:1. Când unul din erezi renunţa chiar gratuit în folosul unuia sau a mai mulţi din coerezi.2. Când renunţarea se face în folosul tuturor coerezilor fără deosebire, şi se primeşte de renuntator preţul renunţării. (Cod civil 707).------*) Cesiunea.  +  Articolul 692Când acela cărui se cuvine o succesiune a murit fără să se fi lepadat de dânsa, sau fără sa o fi acceptat expres sau tacit, erezii săi pot de-a dreptul sa accepte sau să se lepede de dânsa. (Cod civil 689, 700).  +  Articolul 693Dacă erezii săi nu se învoiesc pentru acceptarea sau pentru lepadarea succesiunii, succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventar. (Cod civil 704 şi urm.).  +  Articolul 694Majorele nu poate să-şi atace acceptarea expresă sau tacită a unei succesiuni decât în cazul când aceasta acceptare a fost urmarea unei viclenii ce s-a întrebuinţat în privinţa-i. El nu poate reclama în contra acceptării pentru cuvinte de vătămare, decât în cazul în care succesiunea ar fi absorbită sau micşorată cu mai mult de jumătate, prin descoperirea unui testament necunoscut în momentul acceptării. (Cod civil 953, 960, 1165).---------Dispoziţiile art. 694 au fost modificate implicit prin art. 25 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificările ulterioare, potrivit căruia aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la acţiunea în anulare pentru leziune se restrânge la minorii care, având vârsta de paisprezece ani împliniţi, încheie singuri acte juridice pentru care aveau nevoie de încuviinţarea părinţilor sau tutorelui, dacă aceste acte le-au adus vreo vătămare.  +  Secţiunea II Despre renunţarea la succesiune  +  Articolul 695(Abrogat prin art. 25 al Decretului nr. 40 din 22 ianuarie 1953 privitor la procedura succesorală notarială).  +  Articolul 696Eredele ce renunţa este considerat ca n-a fost niciodată erede.--------A se vedea şi art. 45 şi 80 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale adoptat prin Ordinul ministrului justiţiei, ministru secretar de stat nr. 710/c din 5 iulie 1995, cu modificările ulterioare.  +  Articolul 697Partea renuntatorului profita coerezilor săi; dacă este singur, succesiunea trece la gradul următor. (Cod civil 660 şi urm., 701).---------Prevederile acestui articol au fost implicit modificate prin art. 1 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor.  +  Articolul 698Eredele renuntator nu poate fi reprezentat niciodată. Dacă renuntatorul este singur în gradul sau, sau dacă toţi coerezii săi renunţa, copiii lor vin la succesiune în virtutea propriului lor drept, pentru părţi egale. (Cod civil 664 şi urm., 668).  +  Articolul 699Creditorii acelui ce renunţa în paguba lor pot sa ia autorizaţia justiţiei ca sa accepte succesiunea pentru debitorele lor, în locul şi rândul sau.Într-acest caz renunţarea este anulată numai în favorul creditorilor şi numai până la concurenta creanţelor lor. Acceptarea nu se face în folosul eredelui care a renunţat. (Cod civil 974, 975).  +  Articolul 700Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.În cazul când moştenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul sau, din motive de forta majoră, instanţa judecătorească, la cererea moştenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârşit împiedicarea. (Cod civil 692, 709).-------1. Textul este reprodus astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 73/1954 privind modificarea art. 680 şi 700 din Codul civil - Buletinul Oficial nr. 14 din 19 martie 1954  +  Articolul 701În tot timpul în care prescripţia dreptului de a accepta nu este dobandita în contra erezilor ce au renunţat, ei au încă facultatea de a accepta succesiunea, dacă succesiunea nu este deja acceptată de alţi erezi. Nu se pot vătăma însă drepturile care ar fi dobândite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, sau prin prescripţie, sau prin acte valabile, făcute de curatorele succesiunii vacante. (Cod civil 1882, 1890).--------A se vedea şi:- Legea nr. 18/1991, Legea fondului funciar, republicată în Monitorul Oficial nr. 1 din 5 ianuarie 1998 (art. 13 alin. 2);- Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului asupra terenurilor agricole şi forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 8 din 12 ianuarie 2000 (art. 33);- Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 29 noiembrie 1995 (art. 5).  +  Articolul 702Nici chiar prin contractul căsătoriei*) nu se poate renunţa la succesiunea unui om în viaţa, nici nu se pot înstrăina drepturile eventuale ce s-ar putea dobândi asupra succesiunii. (Cod civil 5, 965, 1526).-----------*) În prezent nu mai este admisă încheierea unui contract de căsătorie (contract matrimonial), raporturile patrimoniale dintre soţi fiind reglementate de lege.  +  Articolul 703Erezii care au dat la o parte, sau au ascuns lucruri ale unei succesiuni, nu mai au facultatea de a se lepada de dânsa; cu toată renunţarea lor, ei rămân erezi şi nu pot lua nici o parte din lucrurile date la o parte sau ascunse. (Cod civil 686, 689, 712).  +  Secţiunea III Despre beneficiul de inventar, despre efectele sale şi despre obligaţiile eredelui beneficiar  +  Articolul 704Declaraţia unui erede ca ia aceasta calitate sub beneficiu de inventar trebuie să fie făcuta la grefa tribunalului de prima instanţa a districtului în care succesiunea este deschisă; ea trebuie să fie înscrisă pe registrul destinat pentru trecerea actelor de renunţare. (Cod civil 685).---------Dispoziţia art. 704 a fost implicit modificată prin art. 2 din Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorală notarială. În prezent, procedura acceptării moştenirii sub beneficiu de inventar este reglementată de Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.  +  Articolul 705Aceasta declaraţie n-are efect decât fiind precedată sau urmată de un inventar fidel şi exact al bunurilor succesiunii, făcut după formele cerute de legile de procedura şi în termenele mai jos hotărâte.---------Inventarul bunurilor succesorale se întocmeşte potrivit prevederilor art. 70 şi urm. din Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.  +  Articolul 706Se da eredelui din ziua deschiderii succesiunii 3 luni pentru facerea inventarului.I se mai acorda pentru a delibera asupra acceptării sau repudierii succesiunii un termen de 40 zile, care va începe a curge din ziua expirării a celor 3 luni date pentru inventar, sau din ziua încheierii inventarului, dacă s-a terminat mai înainte de expirarea celor 3 luni. (Cod civil 651).  +  Articolul 707Dacă cu toate acestea, sunt în succesiune obiecte supuse stricăciunii, sau obiecte a căror conservare ar costa mult, eredele poate în calitatea sa de persoana în drept a succede şi fără să se poată zice ca s-a făcut acceptare din parte-i, sa ia autorizarea justiţiei ca să se vanza acele obiecte.Aceasta vânzare trebuie să se facă cu forma vânzărilor publice. (Cod civil 690 şi urm., 716, 1388 şi urm.).  +  Articolul 708În timpul termenelor pentru facerea inventarului şi pentru deliberare, eredele nu poate fi silit a se pronunţa şi nu se poate obţine o condamnatiune*) în contra-i. Dacă el renunţa după expirarea termenelor, sau înaintea expirării lor, cheltuielile ce legiuit s-au făcut de dânsul până la acea epoca privesc succesiunea.--------*) Hotărâre.  +  Articolul 709După expirarea termenelor arătate, eredele urmărit poate cere un nou termen, pe care tribunalul ce se afla în cercetarea urmăririi îl acorda sau îl refuza după circumstanţe.--------Termenul nou acordat, în temeiul art. 709, nu poate depăşi termenul prevăzut de art. 700 pentru prescripţia dreptului de acceptare a succesiunii.  +  Articolul 710Cheltuielile urmăririi, în cazurile articolului precedent, privesc succesiunea, dacă eredele justifica, sau ca n-a cunoscut evenimentul morţii sau ca termenele i-au fost neîndestulătoare, din cauza situaţiei bunurilor, sau din cauza contestaţiilor ivite. Dacă el nu poate justifica, cheltuielile îl privesc.  +  Articolul 711Eredele conserva cu toate acestea, după expirarea termenelor acordate de art. 706, chiar după expirarea termenelor date de judecător, conform art. 709, facultatea de a face încă inventar şi de a se declara erede beneficiar; aceasta însă în caz când dânsul n-a făcut acte de erede sau în caz când nu este dat în contra-i o hotărâre judecătorească desavarsita*), care să-l condamne ca erede curat şi simplu. (Cod civil 689 şi urm.).---------*) Definitivă.---------Facultatea acordată eredelui de art. 711 nu poate fi exercitată decât în cursul termenului prevăzut de art. 700.  +  Articolul 712Eredele care a ascuns obiecte de ale succesiunii sau care cu ştiinţa şi rea credinţa n-a trecut în inventar efecte*) dintr-însă, nu se poate folosi de beneficiul de inventar.---------*) Lucruri.  +  Articolul 713Beneficiul de inventar da eredelui avantajul:1. De a plati datoriile succesiunii numai până în concurenta valorii bunurilor ce el a primit; de a se scuti chiar de plată datoriilor, predand toate bunurile succesiunii creditorilor şi legatarilor.2. De a nu amesteca bunurile sale proprii cu acelea ale succesiunii şi de a conserva în contra succesiunii dreptul de a cere plata creanţelor sale. (Cod civil 777, 778, 1108 pct. 4).  +  Articolul 714Eredele beneficiar administrează bunurile succesiunii şi este dator sa dea socoteala de administrarea sa creditorilor şi legatarilor. El nu devine răspunzător cu bunurile sale proprii, decât după ce i se va fi cerut darea socotelilor şi el nu va fi indestulat aceasta îndatorire.După lămurirea socotelilor, el nu poate fi răspunzător cu bunurile sale proprii, decât până la concurenta sumelor ce rămâne dator. (Cod civil 777, 1080).  +  Articolul 715El nu răspunde pentru administraţia sa decât de greşeli grave.  +  Articolul 716El nu poate vinde obiectele mobile ale succesiunii, decât prin formele legiuite pentru vânzările publice.Dacă el reprezintă*) în natura obiectele mişcătoare, nu răspunde decât de deprecierea sau deteriorarea lor cauzată din neglijenţa sa. (Cod civil 472 şi urm., 707, 1388 şi urm.).---------*) Prezintă.  +  Articolul 717El nu poate vinde imobilele decât după formele prescrise de procedura. El da mandat creditorilor ipotecări, care au făcut cerere, a primi preţul. (Cod civil 462 şi urm.).  +  Articolul 718El este dator, dacă creditorii sau alte persoane interesate o cer, sa dea cauţiune solvabilă pentru preţul mişcătoarelor cuprinse în inventar şi pentru porţiunea preţului imobilelor nedelegata creditorilor ipotecări. De nu se va da aceasta cauţiune, se vor vinde miscatoarele şi preţul lor se va depune, ca şi porţiunea nedelegata din preţul imobilelor, spre a se întrebuinţa la desfacerea sarcinilor succesiunii. (Cod civil 1675 şi urm.).  +  Articolul 719Dacă unii creditori se opun, eredele beneficiar nu poate plati decât după ordinea şi chipul regulat de judecător.Dacă creditorii nu se opun, eredele plăteşte creditorilor şi legatarilor, după rândul cererii.  +  Articolul 720Creditorii ce nu se opun şi care se prezintă, după lămurirea socotelilor şi plata relicvatelor*), nu au recurs decât în contra legatarilor; acei care se prezintă înaintea lămuririi socotelilor şi plăţii relicvatelor vor avea recurs şi în contra creditorilor plătiţi înaintea lor. (Cod civil 893, 896, 909).--------*) Prin "plata relicvatelor" se înţelege distribuirea în întregime a sumelor rezultate din lichidarea bunurilor.  +  Articolul 721Creditorii ce se opun vor avea recurs şi în contra eredelui.  +  Articolul 722În toate cazurile prevăzute de art. 719 şi 720, recursul se prescrie după expirarea termenului de trei ani, care începe din ziua lămuririi socotelilor şi a plăţii relicvatului. (Cod civil 893, 896, 909).  +  Articolul 723Cheltuielile pentru peceţi*), pentru facerea inventarului şi pentru darea socotelilor privesc succesiunea.--------*) Sigilii.  +  Secţiunea IV Despre succesiunile vacante--------Dispoziţiile acestei secţiuni au fost abrogate implicit de art. 26 alin. 1 din Decretul nr. 40/1953.În prezent materia la care face referire aceasta secţiune este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 36/1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale.  +  Articolul 724Dacă după expirarea termenelor pentru facerea inventarului şi pentru deliberare, nu se prezintă nimeni ca sa reclame succesiunea şi dacă nu este nici un erede cunoscut, sau dacă erezii cunoscuţi s-au lepadat de succesiune, succesiunea este privită ca vacanta.  +  Articolul 725Tribunalul de întâia instanţa din districtul în care succesiunea este deschisă numeşte un curatore după cererea persoanelor interesate, sau după aceea a procurorului.  +  Articolul 726Curatorele unei succesiuni vacante trebuie înainte de toate să constate printr-un inventar succesiunea; el exercita şi urmăreşte drepturile ei; răspunde la cererile făcute în contra-i; administrează sub îndatorirea de a vărsa numerarul succesiunii, ca şi sumele adunate din vânzarea mobilelor şi imobilelor, în casa de consemnaţiuni şi depozite şi în fine sub aceea de a da socoteli.  +  Articolul 727Dispoziţiile secţiunii III din acest capitol asupra formelor cerute pentru facerea inventarului, asupra modului de administraţie şi asupra socotelilor ce eredele beneficiar este dator sa dea, sunt îndatoritoare şi pentru curatorii succesiunilor vacante.  +  Capitolul 6 Despre împărţire şi despre raporturi  +  Secţiunea I Despre împărţirea succesiunii  +  Articolul 728Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărţeala succesiunii, chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii contrarii.Se poate face învoire pentru suspendarea diviziunii pe termen de cinci ani. După trecerea acestui timp, învoirea se poate reînnoi. (Cod civil 5, 968, 1008, 1388).--------În legătura cu ieşirea din indiviziune - a se vedea:- Legea nr. 603/1943, pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare, publicată în Monitorul Oficial nr. 212 din 10 septembrie 1943. O dată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000, se va abroga Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare, urmând a se aplică dispoziţiile art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă, astfel cum va fi modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000.  +  Articolul 729Diviziunea poate fi cerută chiar când unul sau mai mulţi din erezi au posedat părţi separate din succesiune, dacă nu a fost act de împărţeala sau dacă nu se poate opune prescripţia.  +  Articolul 730Dacă toţi erezii sunt prezenţi şi majori, se pot împărţi între dânşii, oricum ar voi, fără îndeplinirea vreunei formalităţi.Dacă toţi erezii nu sunt prezenţi sau dacă între dânşii sunt minori sau interzişi, atunci se vor pune peceţi*) pe efectele**) succesiunii în cel mai scurt termen, sau după cererea erezilor sau după aceea a procurorului tribunalului de prima instanţa. (Cod civil 747).--------*) Sigilii.**) Lucruri.---------1. Punerea de sigilii, la cererea persoanei interesate sau din oficiu se face de către notarul public, potrivit art. 72 din Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.2. În legătura cu aplicarea art. 730, a se vedea şi:- Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare, publicată în Monitorul Oficial nr. 212 din 10 septembrie 1943. O dată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000, Legea nr. 603/1943 va fi abrogată, procedura împărţelii judiciare urmând a fi reglementată de art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă, astfel cum va fi modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000.- Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.- Codul familiei - Legea nr. 4/1953, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificările ulterioare (art. 105 alin. 3, 129 şi 147).  +  Articolul 731Creditorii pot şi ei sa ceara punerea de peceţi în virtutea unui titlu executoriu, sau a unei permisiuni judecătoreşti. (Cod civil 780, 974, 1825).  +  Articolul 732După punerea peceţilor, creditorii pot face opoziţie şi fără a avea titluri executorii sau permisiunea justiţiei.  +  Articolul 733Dacă vreunul din coerezi nu consimte la facerea împărţelii, sau dacă se ivesc contestaţii, ori în privinţa modului de procedare, sau asupra chipului de a o termina, tribunalul se pronunţa în mod sumar sau numeşte, de cere trebuinţa, pentru operaţiile împărţelii, pe unul din judecători, după raportul căruia judeca contestaţiile.-------Art. 733 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare. O dată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000, Legea nr. 603/1943 va fi abrogată, procedura împărţelii judiciare urmând a fi reglementată de art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă, astfel cum va fi modificat de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000.  +  Articolul 734Estimaţia imobilelor se face de experţi aleşi de părţile interesate; de experţi numiţi din oficiu când părţile refuza a-i alege.Procesul-verbal al experţilor trebuie să arate bazele estimatiei; sa indice dacă obiectul estimat poate să fie comod împărţit şi în ce chip; sa fixeze, în fine, în caz de împărţire, fiecare din părţile ce se pot forma, precum şi valoarea lor.---------Art. 734 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare. O dată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000, Legea nr. 603/1943 va fi abrogată, procedura împărţelii judiciare urmând a fi reglementată de art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă, astfel cum va fi modificat de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000.  +  Articolul 735Estimaţia mobilelor trebuie să se facă de oameni cunoscători şi după adevăratul lor preţ.----------Art. 735 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare. O dată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000, Legea nr. 603/1943 va fi abrogată, procedura împărţelii judiciare urmând a fi reglementată de art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă, astfel cum va fi modificat de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000.  +  Articolul 736Fiecare din coerezi poate cere partea sa în natura din mobilele sau imobilele succesiunii. Cu toate acestea, de sunt creditori sechestranţi sau oponenţi, sau dacă majoritatea coerezilor socoteşte necesară vinderea mobilelor pentru plata datoriilor succesiunii, ele se vand public după formele obişnuite.Dacă imobilele nu se pot împărţi, se vor vinde la tribunal prin licitaţie.Dacă toate părţile sunt majore, ele pot conveni să facă vânzarea în faţa unui arbitru, numit de dânsele.---------Art. 736 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare. O dată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000, Legea nr. 603/1943 va fi abrogată, procedura împărţelii judiciare urmând a fi reglementată de art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă, astfel cum va fi modificat de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000.  +  Articolul 737După ce mobilele şi imobilele s-au estimat şi s-au vândut, judecătorul, de cere trebuinţa, trimite pe părţi la un arbitru numit cu consimţământul lor, sau numit de-a dreptul de dânsul, când părţile nu se unesc pentru numirea lui.Se procede înaintea acestui arbitru la facerea socotelilor ce copartitorii pot fi datori a-şi da unii altora, la formarea activului şi pasivului ereditatii, la compunerea părţilor şi la restituţiile ce erezii ar trebui a-şi face între dânşii.---------Art. 737 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare. O dată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000, Legea nr. 603/1943 va fi abrogată, procedura împărţelii judiciare urmând a fi reglementată de art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă, astfel cum va fi modificat de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000.  +  Articolul 738Fiecare erede raportează la masa succesiunii, conform cu regulile mai jos prescrise, donaţiunile ce a primit şi sumele ce este dator către succesiune. (Cod civil 739 şi urm., 751 şi urm.).----------Moştenitorii obligaţi a raporta sunt determinaţi prin art. 751 Cod civil şi art. 3 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944.  +  Articolul 739Dacă raportul nu se face în natura, coerezii cărora li se datorează iau mai întâi o parte egala din masa succesiunii.Aceste preluări se fac, pe cat este posibil, în obiecte de aceeaşi natura şi calitate cu acelea ce erau să fie date în natură. (Cod civil 764 şi urm., 769).  +  Articolul 740După preluări, se formează din restul masei succesiunii atâtea părţi egale câţi sunt şi erezi sau stirpe*) impartitoare. (Cod civil 667).---------*) Tulpini, potrivit art. 667 cod civil.  +  Articolul 741La formarea şi compunerea părţilor, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cat se poate, aceeaşi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanţe de aceeaşi natura şi valoare.Se va evita însă, cat va sta prin putinţa, imbucatatirea peste măsura a eritajelor*) şi diviziunea exploataţiunilor.----------*) Imobilelor.  +  Articolul 742Inegalitatea părţilor date în natura se compensează prin bani. (Cod civil 1737 pct. 3, 1741).---------A se vedea şi art. 7 al Legii nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare. O dată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000, Legea nr. 603/1943 va fi abrogată, procedura împărţelii judiciare urmând a fi reglementată de art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă, astfel cum va fi modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000.  +  Articolul 743Părţile se formează de unul dintre coerezi sau de altă persoană, dacă toţi erezii sunt de acord în alegere şi dacă cel ce a fost ales accepta însărcinarea; în caz contrar, părţile se formează de un expert numit de judecător.Părţile apoi se trag la sorţi. Dacă însă erezii vin la moştenire cu părţi inegale, autoritatea judecătorească decide de trebuie să se procedeze prin tragere la sorţi în parte, sau prin darea părţilor în total.--------Art. 743 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare. O dată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000, Legea nr. 603/1943 va fi abrogată, procedura împărţelii judiciare urmând a fi reglementată de art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă, astfel cum va fi modificat de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000.  +  Articolul 744Mai înainte de a proceda la tragerea părţilor la sorţi, fiecare compartitor este admis a propune reclamările sale, în contra formării părţilor.  +  Articolul 745Regulile stabilite pentru împărţirea masei de moştenire se vor observa în subdiviziunile ce se vor face între stirpele compartitoare. (Cod civil 667, 669 şi urm.)  +  Articolul 746Dacă asupra operaţiilor trimise înaintea arbitrului se fac contestaţii, arbitrul încheie proces-verbal pentru dificultăţile şi zisele părţilor, şi le trimite înaintea judecătorului pentru împărţeala.----------Art. 746 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare. O dată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000, Legea nr. 603/1943 va fi abrogată, procedura împărţelii judiciare urmând a fi reglementată de art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă, astfel cum va fi modificat de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000.  +  Articolul 747Dacă toţi coerezii nu sunt prezenţi sau de sunt între ei interzişi sau minori, împărţirea trebuie să se facă înaintea judecătoriei, observând regulile prescrise în articolele precedente din aceasta secţiune.Dacă sunt mai mulţi minori cu interese contrarii la împărţeala, se va da fiecărui dintr-înşii un tutore special.----------1. Textul art. 747 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 185/1949 pentru modificarea şi abrogarea unor dispoziţii privitoare la majorat, la capacitate în materia contractelor de muncă şi emancipare - Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949.2. Primul alineat al art. 747 a fost modificat implicit prin art. 3 alin. 2 din Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare. Acest din urma act normativ va fi abrogat o dată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000, procedura împărţelii judiciare, urmând a fi reglementată de art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă, astfel cum va fi modificat de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000.3. Potrivit art. 132 Codul familiei, pentru ocrotirea minorului se va numi un curator, în cazul prevăzut de alin. 2 al art. 747.  +  Articolul 748În cazul articolelor precedente, licitaţia, de este trebuinţa, nu se va putea face decât înaintea judecătoriei cu formele prescrise pentru înstrăinarea bunurilor minorilor. Străinii*) vor fi totdeauna admişi. (Cod civil 1388 şi urm.).---------*) Persoanele care nu au calitatea de moştenitori.---------Articolul 748 a fost modificat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare şi prin art. 130 alin. 1-3 din Codul familiei. Procedura împărţelii judiciare reglementată de art. 673^1-673^14 Cod procedura civilă, astfel cum va fi modificat de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000, iar Legea nr. 603/1943 va fi abrogată la data intrării în vigoare a aceleiaşi Ordonanţe de urgenta.  +  Articolul 749Împărţelile făcute conform cu regulile mai sus prescrise, sau de tutori cu autorizaţia consiliului de familie, sau în numele absenţilor*) sunt definitive. (Cod civil 954, 1166).---------*) Disparutilor.---------1. Textul art. 749 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 185/1949 pentru modificarea şi abrogarea unor dispoziţii privitoare la majorat, la capacitate în materia contractelor de muncă şi emancipare - Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949.2. Instituţia consiliului de familie a fost desfiinţata prin reglementarea pe care Codul familiei a instituit-o, prin art. 113-151, pentru ocrotirea incapabililor aflaţi sub tutela.3. Potrivit dispoziţiilor art. 105, 129 şi 147 din Codul familiei, pentru impartirile săvârşite de reprezentanţii incapabililor sau de persoanele cu capacitate restrânsă este necesară încuviinţarea autorităţii tutelare.  +  Articolul 750După împărţeala se va remite fiecărui din compartitori titlurile particulare obiectelor ce i s-au dat.Titlurile unei proprietăţi împărţite se ţin de acela ce a luat partea cea mai mare, cu îndatorire de a le prezenta când compartitorii, având trebuinţa de ele, i le vor cere.Titlurile ereditatii întregi se ţin de acel erede pe care toţi l-au ales ca depozitar, cu îndatorirea de a le prezenta la orice cerere.Dacă nu este unire pentru aceasta alegere, atunci titlurile se depun în arhiva statului şi judecătorul liberează de pe dânsele fiecărui din erezi câte o copie legalizată.--------A se vedea:- Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.  +  Secţiunea II Despre raporturi  +  Articolul 751Fiul sau descendentele care vine la succesiune, chiar sub beneficiu de inventar, împreună cu fraţii ori surorile sale, sau cu descendenţii acestora, trebuie a raporta coerezilor săi tot ce a primit de la defunct prin dar, atât direct cat şi indirect, afară de cazul când donatorele a dispus altfel. (Cod civil 738, 752 şi urm., 845, 846).----------Articolul 751 a fost modificat prin art. 3 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944.  +  Articolul 752Eredele ce renunţa la succesiune poate popri*) darul, sau a cere legatul ce i s-a făcut, în limitele părţii disponibile. (Cod civil 696 şi urm., 763, 841, 846, 851).---------*) Păstra.  +  Articolul 753Donatarul care nu avea calitatea de a moşteni în momentul donatiunii, dar care va avea aceasta calitate la epoca deschiderii succesiunii, este obligat de a face raport, dacă donatorele nu l-a dispensat de aceasta.  +  Articolul 754Donaţiile şi legatele făcute fiului unei persoane, care are calitatea de erede în momentul deschiderii succesiunii, sunt prezumate ca s-au făcut cu scutirea de raport.--------Legatele nu sunt raportabile decât dacă s-a prevăzut aceasta expres în testament, raportul urmând a se face prin echivalent.  +  Articolul 755Fiul care vine cu dreptul sau propriu la succesiunea donatorului nu este obligat a raporta darul făcut părintelui sau, chiar când ar primi succesiunea acestuia; dar când fiul vine la succesiune cu dreptul de reprezentare, atunci este dator să raporteze aceea ce s-a dăruit părintelui sau, chiar în cazul când ar fi renunţat la succesiunea părintelui.  +  Articolul 756Donaţiile şi legatele făcute soţului unui descendent succesibil sunt socotite ca făcute cu scutirea de raport.Dacă darurile sau legatele s-au făcut la doi soţi împreună, din care numai unul este descendente cu drept de succesiune, partea daruita acestuia din urma este supusă raportului.  +  Articolul 757Raportul nu se poate face decât numai la succesiunea donatorului.  +  Articolul 758Coeredele este dator a raporta aceea ce părintele a cheltuit cu dânsul dotandu-l*), procurandu-i vreo cariera, sau platindu-i datoriile.--------*) Dispoziţiile privind dota fiind abrogate, termenul se referă la donaţiile făcute în vederea căsătoriei.  +  Articolul 759Cheltuielile de nutriment, întreţinere, educaţie, de învăţătura unui mestesug, cheltuielile ordinare pentru îmbrăcăminte şi alte obiecte trebuincioase la intrarea în armata, cheltuielile de nunta şi prezenturile*) obişnuite nu sunt supuse raportului.---------*) Daruri.  +  Articolul 760Imobilul care s-a pierdut din caz fortuit şi fără greseala donatarului nu este supus raportului. (Cod civil 1018, 1102, 1156).  +  Articolul 761Dacă înzestratorul ascendent plăteşte bărbatului zestrea fără asigurări suficiente, fiica înzestrată va fi datoare a raporta numai acţiunea în contra bărbatului.--------Art. 761 este implicit abrogat drept urmare a abrogării exprese a dispoziţiilor art. 1223 - 1293 Cod civil prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificările ulterioare.  +  Articolul 762Fructele şi interesele*) lucrurilor supuse raportului nu sunt debite decât din ziua deschiderii succesiunii. (Cod civil 482 şi urm., 522 şi urm., 651, 854, 1589).---------*) Dobânzi.  +  Articolul 763Legatarii şi creditorii nu pot pretinde ca erezii să facă raport. (Cod civil 757, 848).  +  Articolul 764Raportul se face sau în natura, sau scăzându-se valoarea sa din partea celui obligat a face raport. (Cod civil 738, 739, 765 şi urm., 772 şi urm.).  +  Articolul 765Raportul se poate pretinde în natura pentru imobile; când cel ce a primit imobilul l-a înstrăinat sau ipotecat, înaintea deschiderii succesiunii, raportul în natura nu este obligatoriu.Raportul în acest caz se pretuieste după valoarea ce imobilul a avut în momentul deschiderii succesiunii. (Cod civil 651).  +  Articolul 766În orice caz, trebuie să se ţină socoteala donatarului de cheltuielile necesare şi utile. (Cod civil 494, 539, 771, 1345).  +  Articolul 767Donatarul este răspunzător de toate degradările şi deteriorările care au micşorat valoarea imobilului, prin faptul, culpa sau neglijenţa sa. (Cod civil 998 şi urm., 1342 şi urm.).  +  Articolul 768Când imobilul s-a înstrăinat de donatar, amelioratiunile şi degradările făcute de cel ce l-a dobândit se vor tine în seama, conform cu dispoziţiile celor două articole precedente. (Cod civil 765 şi urm.).  +  Articolul 769Când raportul se face în natura, bunurile intră în masa succesiunii libere de toate sarcinile create de donatar; creditorii ipotecări însă, pot sa intervină la împărţeala spre a nu se face raportul cu frauda drepturilor lor. (Cod civil 562, 785, 975, 976, 1015, 1019, 1770).---------Prevederile art. 769 nu se aplică imobilelor supuse regimului de carte funciară.A se vedea:- Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 26 martie 1996;- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii în cărţi de publicitate funciară, publicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificările ulterioare (art. 25); pentru aplicabilitatea acestui act normativ, a se vedea art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, a cadastrului şi publicităţii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 26 martie 1996.  +  Articolul 770Când un succesibil primeşte, cu dispensa de raport, un dar care excede porţiunea disponibilă, raportul excedentului se face în natura, dacă întoarcerea excedentului este posibila.În caz contrar, dacă excedentul trece peste jumătatea valorii imobilului, donatarul raporta imobilul în întregimea lui şi preleva asupra mesei valoarea porţiunii disponibile; dacă aceasta porţiune trece peste jumătatea valorii imobilului, donatarul poate tine imobilul în întregimea lui, ia însă mai puţin din celelalte bunuri ale succesiunii, şi recompensează pe coerezii săi, sau în bani, sau oricum altfel. (Cod civil 739, 741, 764 şi urm., 794 şi urm., 841 şi urm.).  +  Articolul 771Coeredele care raportează imobilul în natura poate să retina posesiunea până la plata efectivă a sumelor ce-i sunt datorite pentru cheltuieli sau amelioraţiuni. (Cod civil 766).  +  Articolul 772Raportul mobilelor se face luându-se mai puţin din celelalte bunuri ale succesiunii. El se calculează pe valoarea ce mobilele aveau în momentul facerii darului, după statul estimatiei*) anexat actului de dar; în lipsa acestui stat, după estimaţia experţilor, făcuta pe preţul cel mai just. (Cod civil 739, 764).--------*) Actul de evaluare.  +  Articolul 773Succesibilul care a primit bani face raportul luând mai puţin din numerarul succesiunii.La neajungere, donatarul poate să nu raporteze numerarul dând echivalentul în mobile şi, în lipsa acestora, în imobilele succesiunii. (Cod civil 764, 772).  +  Secţiunea III Despre plata datoriilor  +  Articolul 774Coerezii contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor succesiunii, fiecare în proporţie cu ce ia. (Cod civil 653, 775 şi urm., 893, 896, 909, 1060).  +  Articolul 775Legatarul cu titlul universal contribuie deopotrivă cu erezii, în proporţie cu emolumentul sau. Cel particular nu contribuie. (Cod civil 896, 909).  +  Articolul 776Când imobilele unei succesiuni sunt ipotecate special, pentru plata de rendite, fiecare din coerezi poate pretinde ca renditele să fie plătite şi imobilele liberate înaintea formării părţilor.Dacă coerezii împart succesiunea în starea în care se găseşte, imobilele ipotecate se estima după aceeaşi norma ca şi celelalte imobile; capitalul renditei însă se scade din preţul imobilului. Eredele, în partea căruia s-a dat imobilele, rămâne singur dator a plati rendită şi garantează pe coerezii săi pentru aceasta plata. (Cod civil 1061, 1063 şi urm.).---------Dispoziţia din cuprinsul alin. 1 al art. 776 nu are aplicare, întrucât în dreptul nostru singurul contract de renta reglementat de Codul civil est acel de renta viageră, care, potrivit art. 1648, nu poate fi rascumparata.  +  Articolul 777Coerezii plătesc datoriile şi sarcinile succesiunii, fiecare în proporţie cu partea sa ereditară. (Cod civil 653, 774, 893, 1060).  +  Articolul 778Coeredele sau succesorul cu titlu universal care, din cauza ipotecii, a plătit din datoria comuna mai mult decât partea sa, are recurs, în contra celorlalţi coerezi sau succesori cu titlu universal, numai pentru partea ce fiecare din ei era obligat a plati, chiar când coeredele ce a desfăcut datoria ar fi fost subrogat în drepturile creditorilor. Coeredele însă, ce a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar, conserva facultatea de a cere plata creanţelor sale personale, ca orice alt creditor al succesiunii. (Cod civil 713, 774 şi urm., 893, 896, 902, 1106 şi urm., 1674, 1746 şi urm.).  +  Articolul 779Când unul din coerezi sau succesori cu titlu universal este insolvabil, partea lui din datoria ipotecară se împarte între toţi ceilalţi în proporţie cu ce ia fiecare din succesiune. (Cod civil 788, 1053, 1667).  +  Articolul 780Titlurile executorii, obţinute în contra defunctului, sunt personal executorii şi în contra eredelui. Cu toate acestea, creditorii nu pot urmări execuţia decât după opt zile de la notificarea acestor titluri făcute persoanei, sau la domiciliul eredelui. (Cod civil 653, 731, şi urm.).  +  Articolul 781Ei pot cere, în orice caz şi în contra oricărui creditor, separaţia patrimoniului defunctului de acela al eredelui. (Cod civil 782 şi urm., 1743).  +  Articolul 782Acest drept nu poate fi exercitat când, acceptandu-se eredele de debitor, s-a făcut astfel novatiune în privinţa creanţei contra defunctului. (Cod civil 1128).  +  Articolul 783În privinţa mobilelor, după trecerea de trei ani, dreptul este prescris. În privinţa imobilelor, acţiunea se poate exercita în tot timpul în care imobilele se găsesc în mana eredelui.--------Cu privire la prescripţia dreptului la acţiune având un obiect patrimonial, a se vedea dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificările ulterioare.  +  Articolul 784Creditorii eredelui nu pot cere separaţia patrimoniilor în contra creditorilor succesiunii. (Cod civil 781).  +  Articolul 785Creditorii unui din compartitori, că nu cumva împărţeala să se facă cu viclenie în vătămarea drepturilor lor, pot pretinde să fie prezenţi la împărţeala, pot dar sa intervină cu spezele lor; nu pot însă sa atace o împărţeala săvârşită, afară numai de s-a făcut în lipsa-le şi fără să se ţină seama de opoziţia lor. (Cod civil 731 şi urm., 769, 974, 975, 976, 1825).  +  Secţiunea IV Despre efectele împărţelii şi despre garanţia părţilor  +  Articolul 786Fiecare coerede este prezumat ca a mostenit singur şi imediat toate bunurile care compun partea sa, sau care i-au căzut prin licitaţie, şi ca n-a fost niciodată proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii. (Cod civil 688, 740 şi urm., 1388).  +  Articolul 787Coerezii sunt datori garanţi unul către altul numai despre tulburarile şi evicţiunile ce proced dintr-o cauza anterioară împărţelii.Garanţia încetează când o evicţiune a fost exceptată anume, printr-o clauza expresă a actului de împărţeala, sau când evicţiunea a fost cauzată din greseala eredelui. (Cod civil 788, 1337 şi urm., 1351, 1399, 1741).  +  Articolul 788Fiecare din erezi este obligat, în proporţie cu partea sa ereditară, a despăgubi pe coeredele sau de paguba ce a suferit din cauza evictiunii.Când unul din coerezi va fi insolvabil, partea ce el este dator a contribui se va împărţi între eredele garantat şi între ceilalţi coerezi. (Cod civil 779, 1053 şi urm.).  +  Articolul 789Garanţia pentru solvabilitatea debitorului unei rendite durează numai cinci ani de la împărţeala. Aceasta garanţie încetează când nesolvabilitatea a luat naştere în urma împărţelii.--------Dispoziţia art. 789 nu are aplicare, întrucât se referă numai la garanţia pentru solvabilitatea debitorului unei rente perpetue, iar singurul contract de renta, reglementat de Codul civil, este acel de renta viageră.  +  Secţiunea V Despre desfiinţarea sau resciziunea*) împărţelii---------*) A se vedea nota de la art. 791.  +  Articolul 790Împărţelile pot fi desfiinţate pentru violenta sau dol.Pentru o simpla omisiune a unuia din obiectele succesiunii nu se strica împărţeala; se face numai un supliment de împărţeala pentru obiectul omis. (Cod civil 796 şi urm., 953, 955 şi urm.).  +  Articolul 791Orice act, sub orice titlu, în urmarea cărui a încetat indiviziunea între erezi, este supus la acţiunea de resciziune din articolul precedent.După împărţeala, sau după actul care-i tine locul, acţiunea de resciziune nu mai este admisă în contra tranzacţiei făcute asupra dificultăţilor reale, ce prezintă primul act, chiar când nu ar fi fost proces început asupra obiectului tranzacţiei.---------Art. 791 trebuie socotit inaplicabil, data fiind inadvertenta dispoziţiilor ce cuprinde. În cadrul acestor dispoziţii, resciziunea pentru leziune este reglementată nu direct, ci numai prin referire la regulile articolului precedent. Dispoziţiile art. 790 nu prevăd însă decât desfiinţarea împărţelii pentru dol sau violenta, astfel încât aplicarea nu este cu putinţa în cazul resciziunii pentru leziune.  +  Articolul 792Acela în contra cărui s-a făcut cererea de resciziune poate popri desfiinţarea împărţelii, dând reclamantului suplimentul din partea sa ereditară în numerar sau în natură.---------Articolul trebuie socotit ca inaplicabil pentru motivele arătate în nota de la art. 791.  +  Articolul 793Coeredele care a înstrăinat porţiunea sa ereditară, în tot sau în parte, nu poate intenta acţiunea de resciziune pentru dol sau violenta, dacă înstrăinarea s-a făcut în urma descoperirii dolului sau încetării violenţei. (Cod civil 959, 1190).  +  Secţiunea VI Despre împărţeala făcuta de tata, de mama sau de alţi ascendenţi între descendenţii lor  +  Articolul 794Tatăl, mama şi ceilalţi ascendenţi pot face împărţeala bunurilor lor între fii şi ceilalţi descendenţi. (Cod civil 770).  +  Articolul 795Aceasta împărţeala se poate face prin acte între vii, sau prin testament cu formele, condiţiile şi regulile prescrise pentru donaţiuni între vii şi pentru testamente.Împărţeala făcuta prin acte între vii nu poate avea de obiect decât bunurile prezente. (Cod civil 659 şi urm., 728 şi urm.).  +  Articolul 796Dacă toate bunurile, ce ascendentele a lăsat la moartea sa, nu au fost cuprinse în împărţeala, bunurile necuprinse se vor împărţi conform cu legea. (Cod civil 669, 728).  +  Articolul 797Este nulă împărţeala în care nu s-au cuprins toţi copiii în viaţa la deschiderea moştenirii şi descendenţii fiilor premuriţi*).Acţiunea de nulitate se poate exercita de toţi erezii fără distincţie. (Cod civil 790).----------*) Care au murit mai înainte.---------A se vedea şi art. 654 Cod civil şi nota de la acel articol.  +  Articolul 798Împărţeala făcuta de ascendent se poate ataca, când ar rezultă dintr-însă sau dintr-alte acte ca, prin dispoziţia făcuta de ascendent, vreunul din acei între care s-au împărţit bunurile s-ar găsi vătămat în partea legitima. (Cod civil 841 şi urm.).  +  Articolul 799Copilul care, pentru cauza arătată la articolul precedent, ataca împărţeala făcuta de ascendent este dator a plati înainte cheltuielile estimatiei. Dacă reclamaţia nu este fondată, cheltuielile estimatiei şi alte judecati vor fi în sarcina sa.  +  Titlul II DESPRE DONAŢIUNI ÎNTRE VII ŞI DESPRE TESTAMENTE  +  Capitolul 1  +  Articolul 800Nimeni nu va putea dispune de avutul sau, cu titlu gratuit, decât cu formele prescrise de lege pentru donaţiuni între vii sau prin testament. (Cod civil 644, 794 şi urm., 801 şi urm., 813 şi urm., 856 şi urm.).  +  Articolul 801Donatiunea este un act de liberalitate prin care donatorele da irevocabil un lucru donatarului care-l primeşte. (Cod civil 813 şi urm., 829 şi urm., 937).  +  Articolul 802Testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul încetării sale din viaţa, de tot sau parte din avutul sau. (Cod civil 856 şi urm., 920 şi urm.).  +  Articolul 803Substitutiile sau fideicomisele sunt prohibite; orice dispoziţii prin care donatarul, eredele instituit sau legatarul va fi însărcinat de a conserva şi a remite la o a treia persoana, va fi nulă, chiar în privirea*) donatarului, a eredelui numit sau a legatarului. (Cod civil 804, 805, 812, 941).--------*) În privinţa.  +  Articolul 804Este permisă dispoziţia prin care o a treia persoana ar fi chemată a lua darul, ereditatea sau legatul, în cazul când donatarul, eredele numit, sau legatarul nu ar primi sau nu ar putea primi. (Cod civil 924 şi urm.).  +  Articolul 805Este permisă asemenea dispoziţia între vii sau testamentară, prin care uzufructul se da la o persoană şi proprietatea nuda la alta. (Cod civil 517 şi urm.).  +  Capitolul 2 Despre capacitatea de a dispune sau de a primi prin donatiune între vii sau prin testament  +  Articolul 806Minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici într-un fel, afară de excepţiile regulate la capitolul VII al acestui titlu. (Cod civil 807).----------Dispoziţiile capitolului VII nu mai alcătuiesc excepţii de la regula art. 806, atât în ce priveşte donaţiile prin contractul de căsătorie (deoarece dispoziţiile art. 1223 - 1293 din Cod civil au fost abrogate) cat şi în ce priveşte donaţiile făcute între soţi în timpul căsătoriei, deoarece potrivit art. 8 al Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificările ulterioare, minorul care se căsătoreşte dobândeşte prin aceasta capacitatea de exerciţiu deplina.Potrivit art. 133 alin. 3 din Codul familiei minorul nu poate să facă donaţii nici chiar cu încuviinţare.  +  Articolul 807Minorul de 16 ani poate dispune prin testament şi numai pentru jumătate din bunurile de care după lege poate dispune majorele. (Cod civil 806, 809, 814).  +  Articolul 808Este capabil de a primi prin donatiune între vii oricine este conceput în momentul donatiunii.Este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la epoca morţii testatorului. (Cod civil 854).-----------1. În privinţa momentului la care sunt recunoscute drepturile minorului, a se vedea Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice (art. 7).2. În privinţa persoanelor juridice, a se vedea art. 33 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.  +  Articolul 809Minorul de şasesprezece ani nu poate, prin testament, dispune în favoarea tutorelui sau.Minorul, ajuns la majoritate, nu poate dispune nici prin donatiune între vii, nici prin testament, în favoarea fostului sau tutore, dacă socotelile definitive ale tutelei n-au fost prealabil date şi primite.Sunt exceptaţi în amândouă cazurile de mai sus ascendenţii minorilor, care sunt sau au fost tutori ai lor. (Cod civil 807, 812).---------1. A se vedea art. 41 şi 133 din Codul familiei;2. Minorul devine major în condiţiile prevăzute de art. 8 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice.  +  Articolul 810Doctorii în medicina sau chirurgie, ofiţerii de sănătate*) şi spiterii, care au tratat pe o persoană în boala din care moare, nu pot profita de dispoziţiile între vii sau testamentare, ce dânsa a făcut-o în favoare-le în cursul acestei boli.Sunt exceptate:1. Dispoziţiile remuneratorii făcute cu titlul particular; se va tine însă seama de starea dispunatorului şi de serviciile făcute.2. Dispoziţiile universale, în caz de rudenie până la al patrulea grad inclusiv, afară numai dacă mortul va avea erezi în linie dreapta şi dacă acela, în profitul căruia s-a făcut dispoziţia, nu este el chiar erede în linie dreapta.Aceleaşi reguli sunt aplicabile în privinţa preoţilor. (Cod civil 660 şi urm., 812).--------*) Medici militari.  +  Articolul 811Dispoziţiile între vii sau prin testament, făcute în favoarea ospiciilor, saracilor dintr-o comuna sau stabilimentelor de utilitate publică, nu pot avea efect decât dacă sunt autorizate prin ordonanţe domneşti în urma avizului Consiliului de Stat. (Cod civil 817).---------1. Articolul 811 a fost modificat implicit de dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 39 din 31 ianuarie 2000.2. A se vedea şi:- Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, publicată în Monitorul Oficial nr. 129 din 25 mai 1994, cu modificările ulterioare.- Decretul nr. 478/1954 privitor la donaţiunile făcute statului, publicat în Buletinul Oficial nr. 46 din 10 decembrie 1954.  +  Articolul 812Dispoziţiile în favoarea unui incapabil sunt nule, fie ele deghizate sub forma unui contract oneros, fie făcute în numele unor persoane interpuse.Sunt reputate ca persoane interpuse tatăl şi mama, copiii şi descendenţii şi soţul persoanei incapabile. (Cod civil 940, 941, 1200, 1202).  +  Capitolul 3 Despre donaţiunile între vii  +  Secţiunea I Despre forma şi efectele donaţiunilor între vii  +  Articolul 813Toate donaţiunile se fac prin act autentic. (Cod civil 1171 şi urm., 1167, 1168).  +  Articolul 814Donatiunea nu obliga pe donator şi nu va produce nici un efect decât din ziua în care va fi fost acceptată.Acceptarea poate fi făcuta sau în act, sau printr-un act autentic posterior, mai înainte însă de moartea celui ce daruieste; în acest din urmă caz, donatiunea n-are efect decât din ziua din care se va fi comunicat donatorelui actul de acceptare. (Cod civil 820, 827).  +  Articolul 815Donaţiunile făcute unor minori sau unui interzis, se accepta de tutore sau de părinte.Mama, cu toate ca tatăl ar fi în viaţa, şi ceilalţi ascendenţi, cu toate ca genitorii*) ar fi în viaţa, vor putea asemenea sa accepte donatiunea făcuta minorelui şi interzisului, deşi ei n-ar avea calitatea de tutori. (Cod civil 820, 1166).---------*) Părinţii.---------1. Textul art. 815 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 185/1949 pentru modificarea şi abrogarea unor dispoziţii privitoare la majorat, la capacitate în materia contractelor de muncă şi emancipare - Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949.2. Potrivit art. 97 din Codul familiei, ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi obligaţii în ce priveşte pe copiii lor minori.  +  Articolul 816Surdo-mutul ce nu ştie sa scrie nu poate accepta o donatiune decât cu asistarea unui curator special numit de autoritatea judiciară, după regulile stabilite pentru minori. (Cod civil 866).----------În conformitate cu dispoziţiile art. 152 lit. a din Codul familiei, curatorul se numeşte de autoritatea tutelara;  +  Articolul 817Donaţiunile făcute persoanelor morale nu pot fi acceptate decât prin ordonanţa domnească, data în urma avizului Consiliului de Stat.-----------A se vedea, de asemenea, nota de la art. 811.  +  Articolul 818Când se dăruiesc bunuri ce pot fi ipotecate, transcriptia actului ce conţine donatiunea şi acceptarea, ca şi notificarea acceptării făcuta prin act separat, se va face la judecătoria a carei raza teritorială sunt situate bunurile.-----------Art. 818 a fost implicit modificat prin Decretul nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de stat - Buletinul Oficial nr. 22 din 20 octombrie 1960, cu modificările ulterioare (art. 4 lit. m), abrogat ulterior prin Legea nr. 36/1995.  +  Articolul 819Lipsa transcriptiei poate să fie invocată de orice persoane au interes la aceasta; se excepta însă persoanele obligate a stărui să se facă transcriptia, sau reprezentanţii lor, asemenea şi donatorul.  +  Articolul 820Minorii, interzişii, femeile măritate, în lipsa de acceptarea sau de transcriptia donatiunii, nu pot cere obiectele dăruite; au însă, de se cuvine, recurs în contra tutorilor sau bărbaţilor.-----------Art. 820 a fost modificat implicit prin Legea privitoare la ridicarea incapacităţii civile a femeii măritate - promulgată prin Decretul nr. 1412, Monitorul Oficial nr. 94 din 20 aprilie 1932 în sensul suprimării din cuprinsul textului a termenilor "femeile măritate" şi "sau bărbaţilor", care constituiau aplicarea în materia donaţiunilor a regulii incapacităţii femeii măritate.  +  Articolul 821Donatiunea între vii pentru bunurile viitoare este revocabila. (Cod civil 801, 965).  +  Articolul 822Este nulă orice donatiune făcuta cu condiţii a căror îndeplinire atarna numai de voinţa donatorului. (Cod civil 1006, 1010).  +  Articolul 823Este asemenea nulă, dacă s-a făcut sub condiţia de a se satisface datorii sau sarcini care nu existau la epoca donatiunii sau care nu erau arătate în actul de donatiune.  +  Articolul 824Când donatorul şi-a rezervat dreptul de a dispune de un obiect cuprins în donatiune, sau de o sumă determinata din bunurile dăruite, dacă moare, fără sa fi dispus de dânsele, un asemenea obiect sau asemenea suma rămâne erezilor donatorului.  +  Articolul 825Donatorul poate stipula întoarcerea bunurilor dăruite, atât în cazul când donatarul ar muri înaintea lui, cat şi în cazul când donatarul şi descendenţii săi ar muri înaintea sa.Aceste stipulaţii însă nu se pot face decât în favoarea donatorului.---------A se vedea:- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii în cărţi de publicitate funciară - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificările ulterioare (art. 27); pentru aplicabilitatea acestui act normativ, a se vedea art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 26 martie 1996.- Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 26 martie 1996.  +  Articolul 826Dispoziţiile art. 821, 822, 823, 824 şi 825 nu se aplică la donatiunea din capitolul VI şi VII, dintr-acest titlu.  +  Articolul 827Orice act de donatiune de mobile este valabil numai pentru obiectele trecute într-un act estimativ subsemnat de donator şi donatar.  +  Articolul 828Donatorul nu este responsabil de evicţiune către donatar pentru lucrurile dăruite.Donatorul este responsabil de evicţiune când el a promis expres garanţia.Este asemenea responsabil când evicţiunea provine din faptul sau, când este în chestiune o donatiune care impune sarcini donatorului; într-acest caz însă, garanţia este obligatorie numai până la suma sarcinilor. (Cod civil 1337 şi urm.).  +  Secţiunea II Despre cazurile în care donaţiunile se pot revoca  +  Articolul 829Donatiunea între vii se revoca, pentru neîndeplinirea condiţiilor cu care s-a făcut, pentru ingratitudine şi pentru naştere de copii în urma donatiunii. (Cod civil 801, 830 şi urm., 937, 1011, 1020, 1021).  +  Articolul 830Când donatiunea este revocată pentru neîndeplinirea condiţiilor, bunurile reintra în mana donatorului, libere de orice sarcina şi ipoteca. (Cod civil 834, 855, 930, 1770).--------A se vedea nota de la art. 825.  +  Articolul 831Donatiunea între vii se revoca pentru ingratitudine în cazurile următoare:1. Dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului.2. Dacă este culpabil în privinţa-i de delicte, cruzimi sau injurii grave.3. Dacă fără cuvânt îi refuza alimente. (Cod civil 655, 930).  +  Articolul 832Revocarea pentru neîndeplinirea condiţiilor şi pentru ingratitudine nu se face de drept niciodată. (Cod civil 1020).  +  Articolul 833Cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie făcuta în termen de un an din ziua faptului, sau din ziua când donatorul a cunoscut faptul.Acţiunea de revocare nu se poate intenta în contra erezilor donatarului, nici de erezii donatorului în contra donatarului, afară numai dacă, în acest caz, acţiunea s-a intentat de donator, sau donatorul a murit în anul în care se putea intenta acţiunea.  +  Articolul 834Revocarea pentru ingratitudine nu poate infirma nici înstrăinările făcute de donatar, nici ipotecile sau alte sarcini reale, cu care el ar fi putut greva obiectul dăruit; este neapărat ca acestea să se fi făcut înaintea inscripţiei extractului cererii de revocare pe marginea transcriptiei prescrisă prin art. 818.În caz de revocare, donatarul se condamna a întoarce valoarea obiectelor înstrăinate, după estimaţia ce li s-ar face în timpul cererii; se condamna asemenea a întoarce veniturile din ziua cererii. (Cod civil 854, 1770).  +  Articolul 835Donaţiunile făcute în favoarea maritagiului nu sunt revocabile pentru ingratitudine.  +  Articolul 836Orice donaţiuni prin acte între vii făcute de persoane ce n-au copii sau descendenţi existenţi în timpul facerii lor, oricare ar fi valoarea acestor donaţiuni şi sub orice titlu s-ar fi făcut, fie chiar donatiunea mutuala sau remuneratorie, fie în fine donatiunea în favoarea maritagiului făcuta soţilor de oricare altă persoană, afară de ascendenţii lor, sunt revocate de drept, dacă donatorul, în urma donatiunii, dobândeşte un copil legitim, un postum, sau chiar când a legitimat pe un copil natural, prin maritagiu subsecvent. (Cod civil 937).---------1. A se vedea, de asemenea, nota de la art. 825.2. Distincţia dintre copil legitim sau legitimat şi copil natural a fost în întregime înlăturată prin dispoziţiile Codului familiei (art. 63), astfel încât textul art. 836 a fost modificat implicit în sensul că donaţiunile sunt revocate de drept, dacă donatorul, în urma donatiunii, dobândeşte un copil din căsătorie sau dinafara căsătoriei, fie chiar postum (adică un copil născut în urma morţii tatălui sau).  +  Articolul 837Revocarea se face şi când copilul donatorului sau al donatricei ar fi fost conceput în timpul donatiunii.  +  Articolul 838Donatiunea rămâne revocată chiar când donatorul ar fi intrat în posesia lucrurilor dăruite şi ar fi fost lăsat în posesia acelor lucruri după naşterea fiului donatorului; donatarul posesor nu va fi obligat a restitui fructele de orice natura luate de el, decât în ziua în care i se va fi notificat naşterea fiului sau legitimarea sa prin căsătorie subsecventa.---------Partea din text "sau legitimarea sa prin căsătorie subsecventa" trebuie socotită implicit abrogată drept urmare a abrogării instituţiei legitimării copiilor naturali prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificările ulterioare.  +  Articolul 839Orice clauze sau convenţii, prin care donatorul ar renunţa la revocarea donatiunii pentru naştere de fiu, este nulă şi fără nici un efect. (Cod civil 5, 968).  +  Articolul 840Prescripţia acţiunii de revocare se împlineşte după 30 de ani de la naşterea fiului. (Cod civil 1863 şi urm., 1890).---------Cu privire la prescripţia drepturilor la acţiune care izvorăsc, în acest caz, din revocarea de plin drept a donatiunii, a se vedea Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificările ulterioare.  +  Capitolul 4 Despre partea disponibilă a bunurilor şi despre reducţiune  +  Secţiunea I Despre partea disponibilă a bunurilor  +  Articolul 841Liberalităţile, fie făcute prin acte între vii, fie făcute prin testament, nu pot trece peste jumătatea bunurilor dispunatorului dacă la moarte-i lasă un copil legitim; peste o a treia parte, dacă lasă doi copii; peste a patra parte, dacă lasă trei sau mai mulţi. (Cod civil 664 şi urm., 874 şi urm., 939).---------Art. 841 a fost modificat implicit: a) prin art. 2 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944, potrivit căruia libertăţile făcute de soţul predecedat nu vor putea trece peste jumătate din drepturile de moştenire prevăzute de lege în favoarea soţului supravieţuitor; ...  b) prin art. 63 din Codul familiei, care a înlăturat în întregime orice deosebire cu privire la situaţia copiilor din căsătorie sau din afară căsătoriei. ...   +  Articolul 842Sunt cuprinşi în articolul precedent sub nume de copii, descendenţii de orice grad. (Cod civil 670 şi urm.).  +  Articolul 843Liberalităţile, prin acte între vii sau prin testament, nu pot trece peste jumătatea bunurilor, dacă în lipsa de descendenţi, defunctul lasă tata şi mama sau peste trei sferturi, dacă lasă numai pe unul din părinţi.--------Textul art. 843 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 134/1947 pentru modificarea art. 843 din Codul civil şi coordonarea, prin interpretare a dispoziţiilor sale, cu prevederile art. 673 din acelaşi cod - Monitorul Oficial nr. 91 din 22 aprilie 1947.  +  Articolul 844Dacă dispoziţia prin acte între vii sau prin testament, constituie un uzufruct sau o rendită viageră, a carei valoare trece peste cantitatea disponibilă, erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispoziţii sau de a abandona proprietatea cantităţii disponibile.  +  Articolul 845Valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie dreapta, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezerva de uzufruct va fi socotită în porţiunea disponibilă şi excedentele, de este, se va trece în masa succesiunii. Imputatia şi raportul nu pot fi cerute de succesibilul în linie dreapta care a consimţit la aceste înstrăinări. (Cod civil 738, 751 şi urm., 841, 1167).  +  Articolul 846Cantitatea disponibilă poate fi data în tot sau în parte, sau prin acte între vii sau prin testament, copiilor sau altor succesibili ai donatorului, fără ca donatarul sau legatarul, ce vine la succesiune, să fie supus la raport, dacă în dispoziţie se zice expres, ca ceea ce s-a dat este peste partea sa.Declaraţia ca darul sau legatul este peste partea succesibilului se poate face sau în actul ce conţine dispoziţia, sau în urma, cu formele dispoziţiilor între vii, sau testamentare.  +  Secţiunea II Despre reducţiunea donaţiunilor şi a legatelor  +  Articolul 847Liberalităţile prin act sau între vii sau prin testament, când vor trece peste partea disponibilă, vor fi reduse la aceasta parte. (Cod civil 841 şi urm., 1641).  +  Articolul 848Reducţiunea liberalităţilor între vii nu va putea fi cerută decât numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care înfăţişează drepturile lor. (Cod civil 763, 841 şi urm., 855, 974).  +  Articolul 849Partea disponibilă se calculează cu chipul următor: pe lângă bunurile ce a lăsat donatorul sau testatorul în momentul morţii sale, se adauga prin calcul şi bunurile de care a dispus prin donaţiuni între vii, după starea lor din momentul donatiunii şi după valoarea ce au avut în momentul morţii donatorului. Din aceasta masa de bunuri, scăzându-se datoriile, pe ceea ce va ramanea se calculează partea disponibilă, după numărul şi calitatea erezilor. (Cod civil 752, 766 şi urm., 772).  +  Articolul 850Întâi se vor reduce dispoziţiile testamentare; când bunurile cuprinse în aceste dispoziţii nu vor mai fi, atunci numai se va face reducţiunea donaţiunilor.Reducţiunea va începe de la cea din urma donatiune, după săvârşirea acesteia se va trece îndată la cea a doua după dânsa, şi asa pe rând până la cea mai veche donatiune.  +  Articolul 851Când donatiunea între vii, supusă la reducţiune, s-a făcut la unul din cei cu drept de moştenire, acesta va putea scădea partea cu care ar trebui să se reducă donatiunea, din partea ce i s-ar cuveni ca erede în bunurile nedisponibile, dacă aceste bunuri sunt de aceeaşi natura cu cele dăruite. (Cod civil 765, 770).  +  Articolul 852Se vor reduce cu analogie*) atât legatele universale cat şi cele particulare, fără distincţie. (Cod civil 888 şi urm., 899 şi urm.).---------*) Proporţional cu valoarea lor.  +  Articolul 853Când testatorul va declara ca un legat să fie plătit preferându-se celorlalte, acest legat nu va fi supus la reducţiune, decât după ce valoarea celorlalte legate nu va împlini rezerva legală. (Cod civil 847).  +  Articolul 854Donatarul va restitui fructele porţiunii ce trece peste partea disponibilă, din momentul morţii donatorului. (Cod civil 522 şi urm., 762, 890).  +  Articolul 855Donatarul este obligat, dacă a alienat bunurile dăruite, să facă în urma raportul excedentului peste porţiunea disponibilă, după valoarea lucrurilor din timpul morţii disponentului. (Cod civil 848).  +  Capitolul 5 Despre dispoziţiile testamentare  +  Secţiunea I Reguli generale pentru forma testamentelor  +  Articolul 856Orice persoană este capabilă de a face testament, dacă nu este poprită de lege. (Cod civil 800, 802, 806 şi urm., 887).  +  Articolul 857Doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelaşi act, una în favoarea celeilalte, sau în favoarea unei a treia persoane. (Cod civil 886, 938).  +  Articolul 858Un testament poate fi sau olograf, sau făcut prin act autentic, sau în forma mistica. (Cod civil 802, 868 şi urm.).----------A se vedea şi:- Statutul Casei de Economii şi Consemnaţiuni, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 888/1996, publicată în Monitorul Oficial nr. 255 din 22 octombrie 1996, modificată prin Legea nr. 146/1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 173 din 29 iulie 1997.  +  Articolul 859Testamentul olograf nu este valabil decât când este scris în tot, datat şi subsemnat de mana testatorului. (Cod civil 886).  +  Articolul 860Testamentul autentic este acela care s-a adeverit de judecătoria competenţa. (Cod civil 886).-----------A se vedea şi:- Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.  +  Articolul 861-863(Abrogate prin Legea nr. 358 din 3 iulie 1944 pentru autentificarea şi legalizarea înscrisurilor, pentru investirea cu data certa şi legalizarea copiilor de pe înscrisuri).  +  Articolul 864Când testatorul va voi să facă un testament mistic sau secret, trebuie neapărat sa-l iscălească, sau ca l-a scris el însuşi, sau ca a pus pe altul a-l scrie.Hârtia în care s-au scris dispoziţiile testatorului sau hârtia care serveşte de plic, de va fi, se va strânge şi se va sigila.Testatorul va prezenta judecătoriei competente testamentul strâns şi pecetluit, precum s-a zis, sau îl va strânge şi-l va pecetlui înaintea judecătoriei.Testatorul va declara ca dispoziţiile din acea hârtie este testamentul sau, scris şi iscălit de el însuşi, sau scris de altul şi iscălit de testator.Când testatorul, din cauza de boala, va fi în neposibilitate fizica de a se prezenta înaintea judecătoriei, atunci prezentarea testamentului, pecetluirea lui şi declaraţia sus-menţionată, se vor face înaintea judecătorului, numit de judecătorie pentru acest sfârşit.Judecătoria, sau judecătorul numit, va face actul de subscripţie*) pe hârtia în care s-a scris testamentul, sau pe hârtia care serveşte de plic.Acest act se va subscrie atât de testator, cat şi de judecătorie sau judecător.Toată lucrarea de mai sus nu va putea fi întreruptă de nici o alta operaţie; când testatorul, din o cauza posterioară subsemnării testamentului, va declara că nu poate subsemna subscripţia**), aceasta declaraţie se va trece în subscripţie. (Cod civil 858, 886).----------*) Proces verbal de suprascriere.**) Proces verbal de suprascriere.  +  Articolul 865Acei care nu ştiu sau care nu pot citi şi scrie nu pot face testament în forma mistica.  +  Articolul 866Când testatorul nu poate vorbi, dar ştie a scrie, atunci declaraţia ca testamentul este al său o va face în scris în capul actului de subscripţie*) înaintea judecătorului numit, sau înaintea judecătoriei.Judecătoria sau judecătorul numit va constata în actul de subscripţie*) declaraţia testatorului.------------*) Proces verbal de suprascriere.  +  Articolul 867În cazurile când se numeşte un judecător, el va comunică procesul sau verbal judecătoriei, care va legaliza actul de subscripţie sau testamentul.  +  Secţiunea II Despre regulile speciale asupra formelor catorva testamente  +  Articolul 868Testamentele militarilor şi ale indivizilor intrebuintati în armata sunt în orice ţara valabil făcute în prezenta unui cap de batalion sau de escadron, sau în prezenta oricărui alt ofiţer superior, asistat de doi martori, sau în prezenta a doi comisari de război, sau în prezenta unui din comisari asistat de doi martori. (Cod civil 886).----------A se vedea, de asemenea, nota de la art. 874.  +  Articolul 869Sunt asemenea, dacă testatorul este bolnav sau rănit, valabil făcute în prezenta capului ofiţerului de sănătate asistat de comandantul militar, însărcinat cu poliţia ospiciului. (Cod civil 886).----------A se vedea nota de la art. 810, cu privire la ofiţerii de sănătate. În prezent art. 869 trebuie înţeles ca se referă la medicul militar şef al spitalului.  +  Articolul 870Dispoziţiile articolelor precedente nu sunt admisibile decât în privinţa acelor ce sunt în expediţie militară, sau în cuartier, sau în garnizoana afară din teritoriul român, sau prizonieri la inamici, fără ca cei ce sunt în cuartier sau în garnizoana înăuntrul tarii să poată profita de aceasta latitudine, de nu se găsesc în o cetate asediata, sau în alte locuri ale căror porţi să fie închise şi comunicaţiile întrerupte din cauza războiului. (Cod civil 886).  +  Articolul 871Testamentul făcut în forma mai sus arătată este nul după şase luni de la întoarcerea testatorului într-un loc unde are libertatea de a testa cu formele ordinare.  +  Articolul 872Testamentul făcut într-un loc care este scos din comunicaţie din cauza ciumei sau altei boli contagioase, se poate face înaintea unui membru al consiliului municipal, asistat de doi martori. (Cod civil 886).  +  Articolul 873Testamentul menţionat în articolul precedent este nul după trecerea de şase luni de la deschiderea comunicaţiilor cu locul unde se găseşte testatorul, sau după şase luni de la trecerea sa într-un loc unde comunicaţiile nu sunt întrerupte. (Cod civil 886).  +  Articolul 874Testamentele făcute pe mare în timp de voiaj sunt valabile:Pe corăbii şi alte bastimente ale tarii, când sunt făcute în prezenta ofiţerului comandant al bastimentului, sau în lipsa-i în prezenta acelui ce-l înlocuieşte după ordinea serviciului, însă şi unul şi altul asistaţi de ofiţerul de administraţie, sau de ofiţerul ce îndeplineşte funcţiunile acestuia.Pe bastimentele de comerţ, când sunt făcute în prezenta scribului bastimentului sau în prezenta acelui ce-l înlocuieşte, însă şi unul şi altul asistaţi de capitanul sau de patronul, sau în lipsa-le, de acei ce-i înlocuiesc.În toate cazurile, funcţionarii în prezenta căror se fac aceste testamente vor fi asistaţi de către doi martori. (Cod civil 886).----------Termenii folosiţi în art. 874 şi urm. pentru desemnarea funcţiilor la care se referă aceste dispoziţii nu mai sunt în concordanta, în cea mai mare parte, cu funcţiile şi denumirile legale în vigoare.  +  Articolul 875Pe bastimentele statului, testamentul căpitanului, sau acela al ofiţerului însărcinat cu administraţia, pe bastimentele de comerţ, testamentul căpitanului, al patronului, sau al scribului se pot face în prezenta acelora ce, în ordinea serviciului, vin după dânşii, conformându-se pentru celelalte formalităţi cu dispoziţiile articolului precedent. (Cod civil 886).  +  Articolul 876În toate cazurile, testamentele menţionate în cele doua articole precedente se vor face fiecare în doua exemplare originale. (Cod civil 886)  +  Articolul 877Dacă bastimentul intra într-un port străin, unde se găseşte un agent d-ai tarii, funcţionarii, în prezenta cărora s-a făcut testamentul, sunt datori să depună unul din exemplarele originale, închis şi pecetluit în mâinile acestui agent, care-l va trimite Ministerului de Interne, spre a fi înaintat la grefa judecătoriei domiciliului testatorului. (Cod civil 886).  +  Articolul 878După întoarcerea bastimentului în ţara, fie în portul armamentului*), fie în orice alt port, cele doua exemplare originale ale testamentului închise şi pecetluite sau exemplarul original rămas, dacă după articolul precedent celălalt a fost depus în cursul voiajului, vor fi date la biroul comandantului de port**), care le va trimite fără întârziere Ministerului de Interne, ce va face depozitul conform articolului precedent. (Cod civil 886).----------*) Portul de înscriere al vasului.**) Organ portuar.  +  Articolul 879Se va înscrie pe marginea rolului bastimentului*) numele testatorului, menţionându-se despre remiterea originalelor testamentului în mâinile agentului, sau la biroul comandantului de port**). (Cod civil 886).----------*) Rolul de echipaj.**) Organ portuar.  +  Articolul 880Testamentul nu va fi reputat ca făcut pe mare, deşi s-ar fi făcut în cursul voiajului, dacă în timpul în care s-a fost făcut, bastimentul s-ar fi apropiat de un ţărm străin unde s-ar afla un agent al României. În acest caz testamentul nu este valabil decât dacă s-a făcut după formele prescrise de legea României, sau după acelea întrebuinţate în ţara unde a fost făcut. (Cod civil 886).  +  Articolul 881Dispoziţiile de mai sus se aplică şi la testamentele pasagerilor, care nu fac parte din echipaj. (Cod civil 808).  +  Articolul 882Testamentul făcut pe mare cu formele articolului 874 nu este valabil decât dacă testatorul moare pe mare, sau după trei luni de la întoarcerea lui pe uscat, într-un loc unde ar fi putut sa-l refacă cu formele ordinare. (Cod civil 886).  +  Articolul 883Testamentul făcut pe mare nu va putea cuprinde nici o dispoziţie în favoarea ofiţerilor bastimentului, dacă dânşii nu sunt rude cu testatorul. (Cod civil 808, 886).  +  Articolul 884Testamentele cuprinse în articolele precedente ale prezentei secţiuni vor fi subscrise de testatori şi de ofiţerii publici, în prezenta căror s-au făcut.Dacă testatorul declara că nu ştie sau nu poate subscrie, se face menţiune de declaraţia sa şi de cauza ce l-a împiedicat de a subscrie.În cazurile în care se cere asistenţa de doi martori, testamentul va fi subscris cel puţin de unul dintr-înşii şi se va face menţiune de cauza ce a împiedicat pe celălalt de a subscrie. (Cod civil 886).  +  Articolul 885Romanul ce s-ar afla în ţara străină va putea face testamentul sau, sau în forma olografă, sau în forma autentică întrebuinţată în locul unde se face testamentul.  +  Articolul 886Formalităţile la care sunt supuse deosebitele testamente prin dispoziţiile prezentei secţiuni şi acelea ale secţiunii precedente se vor observa sub pedeapsa de nulitate. (Cod civil 859 şi urm., 868 şi urm., 874 şi urm.).  +  Secţiunea III Despre instituţia de moştenitori şi despre legate în genere  +  Articolul 887Se poate dispune prin testament de toată sau de o fracţiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate. (Cod civil 802, 856, 888 şi urm., 894 şi urm., 899 şi urm.).  +  Secţiunea IV Despre legatul universal  +  Articolul 888Legatul universal este dispoziţia prin care testatorul lasă după moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale.  +  Articolul 889Când testatorul are erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la aceştia punerea în posesiune a bunurilor cuprinse în testament. (Cod civil 653, 895, 899).  +  Articolul 890Legatarul universal are drept a pretinde fructele bunurilor cuprinse în testament, din ziua cererii în judecata, sau din ziua în care eredele a consimţit a-i da legatul.  +  Articolul 891Când testatorul nu a lăsat erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la justiţie posesiunea bunurilor cuprinse în testament.--------Art. 891 a fost modificat implicit prin Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, republicat în Buletinul Oficial nr. 25 din 7 decembrie 1960. Ulterior, acest decret a fost abrogat prin Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995, care prevede în acest caz procedura eliberării certificatului de moştenitor de către notarul public.  +  Articolul 892Testamentul olograf sau mistic, înainte de a fi executat, se va prezenta tribunalului judeţean în a cărui raza teritorială s-a deschis succesiunea.Preşedintele va constata prin proces verbal deschiderea testamentului şi starea în care l-a găsit şi va ordona depunerea lui la grefa tribunalului. (Cod civil 859, 864 şi urm.).---------Textul art. 892 a fost modificat implicit prin art. 9 al Decretului nr. 40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, în sensul că atribuţiile prevăzute de dispoziţiile art. 892 se exercitau de către notarul de stat; în prezent, aceste atribuţii revin notarului public, în conformitate cu Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.  +  Articolul 893Legatarul universal, care va veni la moştenire în concurs cu un erede rezervatar, este obligat la datoriile şi sarcinile succesiunii personal până în concurenta părţii sale, şi ipotecar pentru tot. (Cod civil 550, 777, 841 şi urm., 896, 909).  +  Secţiunea V Despre legatele unei fracţiuni de moştenire  +  Articolul 894Acest legat poate avea de obiect o fracţiune a moştenirii, precum jumătate, a treia parte sau toate imobilele sau toate mobilele, sau o fracţiune din imobile sau mobile.Orice alt legat este singular. (Cod civil 887, 899).  +  Articolul 895Legatarul unei fracţiuni de ereditate va cere posesiunea de la erezii rezervatari, în lipsa acestora de la legatarii universali, iar în lipsa şi acestora din urma, de la ceilalţi erezi legitimi. (Cod civil 653, 659, şi urm., 841 şi urm., 888).  +  Articolul 896Legatarul unei fracţiuni din ereditate este obligat la sarcinile şi datoriile succesiunii testatorului, personal, în proporţie cu partea sa şi ipotecar pentru tot. (Cod civil 550, 777, 893, 909).  +  Articolul 897Legatarul universal, sau acela al unei fracţiuni a succesiunii, nu se poate pune în posesiunea legatului, fără a se face, după cererea lui, un inventar al bunurilor ce compun legatul, de judecătoria în ocolul*) căreia s-a deschis succesiunea.Legatarul, care va primi a intră în posesiunea bunurilor fără inventar, va fi obligat a plati toate debitele succesiunii, chiar de ar fi mai mari decât averea lăsată de testator. (Cod civil 704, şi urm., 713, 888 şi urm., 894 şi urm.).-----------*) Raza teritorială.-----------Textul art. 897 a fost implicit modificat prin Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorală notarială - Buletinul Oficial nr. 2 din 22 ianuarie 1953, republicat în Buletinul Oficial nr. 25 din 7 decembrie 1960, în sensul că inventarul bunurilor urmează să fie întocmit de notarul de stat; în prezent, aceste atribuţii revin notarului public, în conformitate cu Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.  +  Articolul 898Legatarul unei fracţiuni de moştenire poate pretinde fructele din ziua cererii în judecata, sau din ziua în care i s-a oferit de buna voie darea legatului. (Cod civil 890, 895).  +  Secţiunea VI Despre legatele singulare  +  Articolul 899Orice legat pur şi simplu da legatarului, din ziua morţii testatorului, un drept asupra lucrului legat, drept transmisibil erezilor şi reprezentanţilor săi.Cu toate acestea, legatul singular nu va putea intră în posesia lucrului legat, nici a pretinde fructele sau interesele*), decât în ziua în care a făcut cererea în judecata sau din ziua în care predarea legatului i s-a încuviinţat de buna voie. (Cod civil 485, 522 asi urm., 894).---------*) Dobânzile.  +  Articolul 900Interesele) şi fructele lucrului legat devin ale legatarului din momentul morţii testatorului, şi dacă dânsul n-a făcut cerere înaintea justiţiei:1. când testatorul a declarat expres în testament ca voieşte a urma astfel;2. când s-a legat drept alimente o rendită viageră sau o pensie.-------------A se vedea şi:- Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.  +  Articolul 901Cheltuielile cererii pentru predare sunt în sarcina succesiunii, fără ca cu aceasta să se poată reduce rezerva legală.În caz când testatorul ar ordona altfel prin testament, se va urma după voinţa lui.  +  Articolul 902Erezii testatorului sau orice altă persoană obligată a plati un legat sunt personal datori a-l achită, fiecare în proporţie cu partea ce ia din succesiune.Sunt datori ipotecări pentru tot, până în concurenta valorii imobilelor ce deţin. (Cod civil 774 şi urm., 893, 896, 905).  +  Articolul 903Lucrul legat se va preda cu accesoriile necesare, în starea în care se găsea la moartea donatorului*). (Cod civil 465, 468 şi urm., 482 şi urm., 904, 923, 927, 1325).---------*) Prin termenul "donator", textul articolului se referă în realitate la testator.  +  Articolul 904Când cel ce a dat legat un imobil, a mărit în urma acest imobil prin alte achiziţii, aceste achiziţii, şi de ar fi alaturea cu imobilele, nu pot fi socotite ca parte a legatului, de nu se face o noua dispoziţie pentru aceasta.Infrumusetarile şi construcţiile noi, făcute asupra fondului legat, fac parte dintr-însul.Asemenea face parte din legat adausul ce testatorul a făcut unui loc închis, intinzand îngrădirile sale.  +  Articolul 905Dacă înaintea testamentului sau în urma, lucrul legat a fost ipotecat pentru datoria succesiunii, sau chiar pentru alta datorie, sau supus dreptului de uzufruct, acela ce este dator a da legatul, nu este ţinut a libera lucrul de aceasta sarcina, afară numai dacă testatorul l-a obligat expres la aceasta. (Cod civil 551, 775).  +  Articolul 906Când testatorul, ştiind, a dat legat lucrul altuia, insarcinatul cu acel legat este dator a da, sau lucrul în natura sau valoarea lui din epoca morţii testatorului.  +  Articolul 907Când testatorul, nestiind, a legat un lucru străin, legatul este nul.  +  Articolul 908Când legatul dat este un lucru nedeterminat, insarcinatul cu legatul nu este obligat a da un lucru de calitatea cea mai buna, nu poate oferi însă nici lucrul cel mai rau. (Cod civil 1103).  +  Articolul 909Legatarul singular nu este obligat a plati datoriile succesiunii. (Cod civil 847 şi urm., 1746 şi urm.).  +  Secţiunea VII Despre executorii testamentari  +  Articolul 910Testatorul poate numi unul sau mai mulţi executori testamentari.---------A se vedea şi:- art. 75 alin. 1 şi 2 şi art. 83 alin. 3 din Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.  +  Articolul 911El poate să le dea de drept în posesiune, toată sau parte numai din averea sa mobila, pentru un timp care nu va trece peste un an de la moartea sa. (Cod civil 653, 889, 891, 912).  +  Articolul 912Eredele poate să-i scoată din posesiune, oferindu-le sume îndestulătoare pentru plata legatelor de lucruri mobile, sau justificând ca a plătit aceste legate.  +  Articolul 913Acela ce nu se poate obliga nu poate fi nici executor testamentar. (Cod civil 915, 950).  +  Articolul 914Femeia maritata nu poate fi executoare testamentară, decât cu consimţământul bărbatului.Dacă ea este separată de bunuri, sau prin contractul de maritaj, sau prin sentinta judecătorească, va putea deveni executoare testamentară, cu consimţământul bărbatului sau cu autorizaţia justiţiei în caz de refuz din parte-i.--------Dispoziţiile art. 914 au fost abrogate implicit prin Legea privitoare la ridicarea incapacităţii civile a femeii măritate - promulgată cu Decretul nr. 1412, Monitorul Oficial nr. 94 din 20 aprilie 1932.  +  Articolul 915Minorele nu poate fi executor testamentar, chiar cu autorizaţia tutorelui. (Cod civil 913, 950).--------Textul art. 915 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 185/1949 pentru modificarea şi abrogarea unor dispoziţii privitoare la majorat, la capacitate în materia contractelor de muncă şi emancipare - Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949.  +  Articolul 916Executorii testamentari vor cere punerea peceţilor*), dacă sunt şi erezi minori, interzişi sau absenţi**).Ei vor stărui a se face inventarul bunurilor succesiunii în prezenta eredelui prezumtiv, sau în lipsa-i, după ce i s-au făcut chemările legiuite***).Ei vor cere vinderea mişcătoarelor în lipsa de suma îndestulătoare pentru plata legatelor.Ei vor îngriji ca testamentele să se execute şi, în caz de contestaţie asupra execuţiei, ei pot sa intervină ca sa susţină validitatea lor.Ei sunt datori, după trecere de un an de la moartea testatorului, a da socoteala despre gestiunea lor. (Cod civil 472 şi urm., 557 şi urm, 809 şi urm., 819, 854 şi urm.).--------*) Sigilii.**) Dispăruţi.***) După ce a fost citat.--------Aplicarea sigiliilor şi inventarierea se fac potrivit art. 70-73 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.  +  Articolul 917Dreptul executorului testamentar nu trece la erezii săi.  +  Articolul 918Dacă sunt mai mulţi executori testamentari care au primit aceasta sarcina, unul singur va putea lucra în lipsa-le.Ei vor fi responsabili solidar de a da socoteala de miscatoarele ce li s-au încredinţat, afară numai dacă testatorul a despărţit funcţiile lor şi dacă fiecare din ei s-a mărginit în ceea ce i s-a încredinţat. (Cod civil 1039 şi urm.).  +  Articolul 919Cheltuielile făcute de executorul testamentar pentru punerea peceţilor*) pentru inventar, pentru socoteli şi alte cheltuieli relative la funcţiunile sale sunt în sarcina succesiunii.--------*) Sigilii.  +  Secţiunea VIII Despre revocarea testamentelor şi despre caducitatea lor  +  Articolul 920Un testament nu poate fi revocat, în tot sau în parte, decât sau prin un act legalizat de judecătoria competenţa, care act va cuprinde mutarea voinţei testatorului, sau prin un testament posterior. (Cod civil 802).--------Prin expresia "act legalizat de judecătoria competenţa", textul art. 920 se referă la actul notarial. A se vedea şi Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.  +  Articolul 921Testamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior, nu desfiinţează din acesta, decât numai acele dispoziţii care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior.  +  Articolul 922Revocarea făcuta prin testamentul posterior va avea toată validitatea ei, cu toate ca acest act a rămas fără efect din cauza necapacităţii eredelui, sau a legatarului, sau din cauza ca aceştia nu au voit a primi ereditatea.  +  Articolul 923Orice înstrăinare a obiectului legatului, făcuta cu orice mod sau condiţie, revoca legatul pentru tot ce s-a înstrăinat, chiar când înstrăinarea va fi nulă, sau când obiectul legat va fi reintrat în starea testatorului. (Cod civil 903 şi urm.).  +  Articolul 924Orice dispoziţie testamentară devine caducă, când acela în favoarea căruia a fost făcuta a murit înaintea testatorului.  +  Articolul 925Orice dispoziţie testamentară, făcuta sub condiţie suspensivă, cade când eredele sau legatarul a murit înaintea îndeplinirii condiţiei. (Cod civil 1004 şi urm., 1019).  +  Articolul 926Dispoziţia testamentară, făcuta de la un timp înainte nu opreşte pe eredele numit sau pe legatar de a avea un drept dobândit din momentul morţii testatorului. (Cod civil 899, 1017 şi urm.).  +  Articolul 927Legatul va fi caduc, dacă lucrul legat a pierit de tot din viaţa testatorului. (Cod civil 1091, 1156).  +  Articolul 928Orice dispoziţie testamentară cade când eredele numit sau legatarul nu va primi-o sau va fi necapabil a o primi. (Cod civil 686, 808 şi urm.).---------Incapacitatea de a primi dispoziţia testamentară prevăzută de art. 928 este reglementată de art. 808 şi 810 Cod civil.  +  Articolul 929Când din dispoziţiile testamentare va rezultă ca cugetul testatorului a fost de a da legatarilor dreptul la totalitatea obiectului legat, atunci acela din legatari, care vine la legat, ia totalitatea; iar de primesc mai mulţi legatari, legatul se împarte între ei, fără a se scădea părţile legatarilor necapabili, sau ale acelora care n-au primit legatul, sau care au murit înaintea testatorului. (Cod civil 808 şi urm., 1057 şi urm.).--------Cu privire la "legatari incapabili" a se vedea nota de la art. 928.  +  Articolul 930Aceleaşi cauze care, după art. 830 şi după cele dintâi doua dispoziţii ale art. 831, autoriza cererea de revocare a donaţiunilor între vii, vor fi primite şi la cererea revocării dispoziţiilor testamentare.  +  Articolul 931Dacă cererea de revocare este intemeiata pe o injurie grava, făcuta memoriei testatorului, acţiunea va trebui să fie intentată în curs de un an din ziua delictului. (Cod civil 833).  +  Capitolul 6 Despre donaţiuni făcute soţilor prin contractul de maritagiu  +  Articolul 932Donaţiunile făcute soţilor sau unuia dintr-înşii, prin contractul de maritagiu, nu sunt supuse la nici o formalitate.--------Dispoziţia art. 932 a devenit inaplicabila ca urmare a abrogării titlului IV din cartea III a Codului civil, "Despre contractul de căsătorie şi despre drepturile respective ale soţilor", prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificările ulterioare.  +  Articolul 933Donatorul poate, în cazul articolului precedent, sa dea donatiune şi bunurile sale viitoare.Donatorul în asemenea caz nu mai poate dispune gratuit de bunurile sale.Când donatorul supravietuieste soţilor sau soţului donatar, donatiunea este revocabila.--------A se vedea, de asemenea, nota de la art. 932.  +  Articolul 934Prin contractul de maritagiu, se poate face cumulativ donatiunea bunurilor prezente şi viitoare, sau a unei părţi numai dintr-aceste bunuri, cu îndatorirea însă de a se anexa actului un stat de datoriile şi sarcinile existente, la care este supus donatorul în momentul donatiunii. În acest caz donatarul este liber să se lepede la moartea donatorului de bunurile viitoare şi sa oprească numai pe cele prezente.--------A se vedea, de asemenea, nota de la art. 932.  +  Articolul 935Dacă statul de care se face menţiune în articolul precedent, nu s-a anexat actului ce conţinea donatiunea bunurilor prezente şi viitoare, donatarul nu poate decât sau a accepta sau a se lepada de donatiune în întregul ei.Când accepta, nu poate cere decât bunurile existente la moartea donatorului, şi este supus la toate datoriile şi sarcinile succesiunii.--------A se vedea, de asemenea, nota de la art. 932.  +  Capitolul 7 Despre dispoziţiile dintre soţi, făcute sau în contractul de maritagiu sau în timpul maritagiului  +  Articolul 936Sotii pot prin contractul de maritagiu să-şi facă reciproc, sau numai unul altuia, orice donatiune vor dori.---------A se vedea, de asemenea, nota de la art. 932.  +  Articolul 937Orice donatiune făcuta între soţi în timpul maritagiului este revocabila.Revocarea se poate cere de femeie, fără nici o autorizaţie.O asemenea donatiune nu este revocabila pentru ca în urma s-au născut copii. (Cod civil 801, 829, 936).--------1. Dispoziţia alin. 2 din art. 937, care constituia o excepţie de la regula generală a incapacităţii femeii măritate, a fost implicit abrogată prin Legea privitoare la ridicarea incapacităţii civile a femeii măritate - promulgată prin Decretul nr. 1412, Monitorul Oficial nr. 94 din 20 aprilie 1932.2. Donaţiunile între soţi pot avea ca obiect numai bunurile proprii. A se vedea, în acest sens, art. 30 din Codul familiei.3. A se vedea, de asemenea:- Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 26 martie 1996.- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii în cărţi de publicitate funciară - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificările ulterioare (art. 32); pentru aplicabilitatea acestui act normativ, a se vedea art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 26 martie 1996.  +  Articolul 938Sotii nu pot, în timpul maritagiului, să-şi facă, nici prin acte între vii, nici prin testament, vreo donatiune mutuala şi reciprocă printr-unul şi acelaşi act. (Cod civil 857).  +  Articolul 939Bărbatul sau femeia care, având copii dintr-alt maritagiu, va trece în al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea darui soţului din urma decât o parte egala cu partea legitima a copilului ce a luat mai puţin, şi fără ca, nici într-un caz, donatiunea sa treacă peste cuarţul bunurilor.----------Cu privire la aplicarea dispoziţiei art. 939 a se vedea şi Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944.  +  Articolul 940Sotii nu pot să-şi dăruiască indirect mai mult decât s-a arătat mai sus.Orice donatiune, deghizată sau făcuta unei persoane interpuse, este nulă. (Cod civil 812, 939, 941).  +  Articolul 941Sunt reputate persoane interpuse copiii ce soţul donatar are din alt maritaj, asemenea sunt reputate şi rudele soţului donatar, la a căror ereditate acesta este chemat în momentul donatiunii. (Cod civil 812, 940).  +  Titlul III DESPRE CONTRACTE SAU CONVENŢII  +  Capitolul 1 Dispoziţii preliminare  +  Articolul 942Contractul este acordul între doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic. (Cod civil 962, 969 şi urm.).  +  Articolul 943Contractul este bilateral sau sinalagmatic când părţile se obliga reciproc una către alta. (Cod civil 1020, 1179).  +  Articolul 944Contractul este unilateral, când una sau mai multe persoane se obliga către una sau mai multe persoane, fără ca acestea din urma să se oblige.  +  Articolul 945Contractul oneros este acela în care fiecare parte voieşte a-şi procura un avantaj. (Cod civil 812, 947, 1639, 1646, 1859).  +  Articolul 946Contractul gratuit sau de binefacere este acela în care una din părţi voieşte a procura, fără echivalent, un avantaj celeilalte. (Cod civil 813 şi urm., 1561).  +  Articolul 947Contractul cu titlu oneros este comutativ, atunci când obligaţia unei părţi este echivalentul obligaţiei celeilalte.Contractul este aleatoriu când echivalentul depinde, pentru una sau toate părţile, de un eveniment incert. (Cod civil 1635).  +  Capitolul 2 Despre condiţiile esenţiale pentru validitatea convenţiilor  +  Articolul 948Condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt:1. capacitatea de a contracta;2. consimţământul valabil al părţii ce se obliga;3. un obiect determinat;4. o cauza licita. (Cod civil 949 şi urm., 953 şi urm., 962 şi urm., 966 şi urm.).--------În legătura cu condiţiile esenţiale pentru validarea actelor juridice, a se vedea şi art. 34 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificările ulterioare.  +  Secţiunea I Despre capacitatea părţilor contractante  +  Articolul 949Poate contracta orice persoană ce nu este declarata necapabilă de lege. (Cod civil 948, 950-952, 1163, 1164, 1167, 1190, 1666).---------A se vedea şi art. 6-8 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificările ulterioare.  +  Articolul 950Necapabili de a contracta sunt:1. minorii;2. interzişii;3. (Abrogat prin Legea pentru ridicarea incapacităţii civile a femeii măritate - promulgată cu Decretul nr. 1412, Monitorul Oficial nr. 94 din 20 aprilie 1932);4. în genere toţi acei căror legea le-a prohibit oarecare contracte.----------A se vedea şi:- Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice - Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificările ulterioare (art. 9 - 11);- Codul familiei - Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificările ulterioare (art. 105, 124, 129, 133, 147);- Codul muncii - Legea nr. 10/1972, Buletinul Oficial nr. 140 din 1 decembrie 1972 (art. 7), cu modificările ulterioare;- Art. 45 alin. (4) din Constituţia României, adoptată la 8 decembrie 1991.  +  Articolul 951Minorele nu poate ataca angajamentul sau pentru cauza de necapacitate, decât în caz de leziune. (Cod civil 1157-1160, 1162-1164).----------Art. 951 a fost modificat implicit prin art. 25 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificările ulterioare, care precizează ca, de la data intrării în vigoare a decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la acţiunea în anulare pentru leziune se restrânge la minorii care, având vârsta de 14 ani împliniţi, încheie singuri, fără încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui, acte juridice pentru a căror validitate nu se cere şi încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare, dacă aceste acte le pricinuiesc vreo vătămare. Potrivit aceluiaşi text, actele juridice, ce se încheie de minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani, sunt anulabile pentru incapacitate, chiar dacă nu exista leziune.Totodată, minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani nu răspund pentru fapta lor ilicită decât dacă se dovedeşte ca au lucrat cu discernământ.  +  Articolul 952Persoanele capabile de a se obliga nu pot opune minorului şi interzisului incapacitatea lor. (Cod civil 949, 950).---------Textul art. 952 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea privitoare la ridicarea incapacităţii civile a femeii măritate - promulgată prin Decretul nr. 1412, Monitorul Oficial nr. 94 din 20 aprilie 1932.  +  Secţiunea II Despre consimţământ  +  Articolul 953Consimţământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violenta, sau surprins prin dol. (Cod civil 948, 954 şi urm.).--------A se vedea Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, publicată în Monitorul Oficial nr. 245 din 1 octombrie 1992, art. 81.  +  Articolul 954Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanţei obiectului convenţiei.Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afară numai când consideraţia persoanei este cauza principala, pentru care s-a făcut convenţia. (Cod civil 953, 961, 993, 1092, 1167, 1190, 1712).  +  Articolul 955Violenta în contra celui ce s-a obligat este cauza de nulitate, chiar când este exercitată de altă persoană decât aceea în folosul carei s-a făcut convenţia. (Cod civil 953, 956-959, 961, 1167, 1190, 1203).  +  Articolul 956Este violenta totdeauna când, spre a face pe o persoană a contracta, i s-a insuflat temerea, raţionabilă după dânsa, ca va fi expusă persoana sau averea sa unui rau considerabil şi prezent.Se tine cont în aceasta materie de etate, de sex şi de condiţia persoanelor. (Cod civil 953, 955, 957-959, 961, 1167, 1190, 1203).  +  Articolul 957Violenta este cauza de nulitate a convenţiei şi când s-a exercitat asupra soţului sau a sotiei, asupra descendenţilor şi ascendenţilor. (Cod civil 953, 956, 958, 959, 961, 1167, 1190-1203).  +  Articolul 958Simpla temere reverentiara, fără violenta, nu poate anula convenţia. (Cod civil 953, 956, 957, 959, 1167, 1190, 1203).  +  Articolul 959Convenţia nu poate fi atacată pentru cauza de violenta dacă, după încetarea violenţei, convenţia s-a aprobat, expres sau tacit, sau dacă a trecut timpul defipt de lege pentru restitutiune*). (Cod civil 953, 956-958, 961, 1167, 1190, 1203).----------*) Pentru exercitarea dreptului la acţiunea în anulare.----------Cu privire la prescripţia dreptului la acţiunea în anulare, a se vedea nota 1 de la art. 1900.  +  Articolul 960Dolul este o cauza de nulitate a convenţiei când mijloacele viclene, întrebuinţate de una din părţi, sunt astfel, încât este evident ca, fără aceste masinatii, cealaltă parte n-ar fi contractat.Dolul nu se presupune. (Cod civil 953, 961, 1167, 1190, 1203, 1638).  +  Articolul 961Convenţia făcuta prin eroare, violenta sau dol, nu este nulă de drept, ci da loc numai acţiunii de nulitate. (Cod civil 1900 şi urm.).  +  Secţiunea III Despre obiectul convenţiilor  +  Articolul 962Obiectul convenţiilor este acela la care părţile sau numai una din părţi se obliga. (Cod civil 948, 954, 963-965, 971, 972, 1018, 1026-1033, 1074-1075).  +  Articolul 963Numai lucrurile ce sunt în comerţ*) pot fi obiectul unui contract. (Cod civil 476 şi urm., 647, 965, 1310, 1844).-----------*) În circuitul civil.-----------A se vedea, în acest sens:- Nota 1 de la art. 475;- Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, publicată în Monitorul Oficial nr. 37 din 20 februarie 1991, art. 31;- Legea nr. 112/1995 privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţie de locuinţa trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 29 noiembrie 1995, art. 9 alin. 6.  +  Articolul 964Obligaţia trebuie să aibă de obiect un lucru determinat, cel puţin în specia sa.Cantitatea obiectului poate fi necerta, de este posibila determinarea sa.  +  Articolul 965Lucrurile viitoare pot fi obiectul obligaţiei.Nu se poate face renunţare la o succesiune ce nu este deschisă, nici se pot face învoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar da consimţământul celui a cărui succesiune este în chestiune. (Cod civil 702, 821, 1526).  +  Secţiunea IV Despre cauza convenţiilor  +  Articolul 966Obligaţia fără cauza sau fondată pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect. (Cod civil 948, 954, 967, 968, 1347, 1349, 1352).  +  Articolul 967Convenţia este valabilă, cu toate ca cauza nu este expresă.Cauza este prezumată până la dovada contrarie.  +  Articolul 968Cauza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice. (Cod civil 5, 728, 1008, 1636, 1689).  +  Capitolul 3 Despre efectul convenţiilor  +  Secţiunea I Dispoziţii generale  +  Articolul 969Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege. (Cod civil 970 şi urm.).  +  Articolul 970Convenţiile trebuie executate cu buna-credinţa.Ele obliga nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligaţiei, după natura sa.  +  Articolul 971În contractele ce au de obiect translaţia proprietăţii, sau unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţământului părţilor, şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului, chiar când nu i s-a făcut traditiunea lucrului. (Cod civil 1079 şi urm., 1156, 1295, 1406, 1479 şi urm.).--------1. În cazurile anume prevăzute de dispoziţii normative speciale, care constituie derogări de la regula generală a art. 971, proprietatea nu se transmite prin simplul consimţământ al părţilor.2. În ce priveşte transmiterea dreptului de proprietate imobiliară, a se vedea şi:- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificările ulterioare (art. 17 alin. 1), şi Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii în cărţi de publicitate funciară - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificările ulterioare (art. 4 şi 5); pentru aplicabilitatea acestor acte normative, a se vedea art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 21 martie 1996.- Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 21 martie 1996.  +  Articolul 972Dacă lucrul ce cineva s-a obligat succesiv a da la doua persoane este mobil, persoana pusă în posesiune este preferita şi rămâne proprietara, chiar când titlul sau este cu data posterioară, numai posesiunea să fie de buna-credinţa. (Cod civil 1846, 1899, 1909).  +  Secţiunea II Despre efectul convenţiilor în privinţa persoanelor a treia  +  Articolul 973Convenţiile n-au efect decât între părţile contractante. (Cod civil 969, 974, 975, 976, 1175, 1554).  +  Articolul 974Creditorii pot exercita toate drepturile şi acţiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale. (Cod civil 558, 699, 732, 769, 780 şi urm., 848, 1825, 1843).  +  Articolul 975Ei pot asemenea, în numele lor personal, sa atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor. (Cod civil 562, 699, 769, 785).  +  Articolul 976Cu toate acestea, sunt datori, pentru drepturile enunţate la titlul succesiunii, acela al contractelor de maritaj şi drepturilor respective ale soţilor, să se conformeze cu regulile cuprinse într-însele. (Cod civil 650-799, 975).--------1. Dispoziţiile art. 1223-1293 Cod civil, care alcătuiesc titlul IV din cartea a III-a "Despre contractul de căsătorie şi despre drepturile respective ale soţilor" au fost abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificările ulterioare.2. A se vedea şi Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, publicată în Monitorul Oficial nr. 245 din 1 octombrie 1992, a art. 80 lit. a.  +  Secţiunea III Despre interpretarea convenţiilor  +  Articolul 977Interpretarea contractelor se face după intenţia comuna a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.  +  Articolul 978Când o clauza este primitoare de doua înţelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul.  +  Articolul 979Termenii susceptibili de doua înţelesuri se interpretează în înţelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului.  +  Articolul 980Dispoziţiile indoioase se interpretează după obiceiul locului unde s-a încheiat contractul. (Cod civil 583, 607, 610, 970, 1359, 1450 şi urm.).  +  Articolul 981Clauzele obişnuite într-un contract se subinteleg, deşi nu sunt exprese într-însul. (Cod civil 970).  +  Articolul 982Toate clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înţelesul ce rezultă din actul întreg.  +  Articolul 983Când este indoiala, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obliga. (Cod civil 1312).  +  Articolul 984Convenţia nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare ca părţile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat.  +  Articolul 985Când într-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica obligaţia, nu se poate susţine ca printr-acesta s-a restrâns întinderea ce angajamentul ar avea de drept în cazurile neexprese.  +  Capitolul 4 Despre cvasi-contracte  +  Articolul 986Cvasi-contractul este un fapt licit şi voluntar, din care se naşte o obligaţie către o altă persoană sau obligaţii reciproce între părţi. (Cod civil 1198).-------A se vedea Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, publicată în Monitorul Oficial nr. 245 din 1 octombrie 1992, art. 104-106.  +  Articolul 987Acela care, cu voinţa, gere*) interesele altuia, fără cunoştinţa proprietarului, se obliga tacit a continua gestiunea ce a început şi a o săvârşi, până ce proprietarul va putea îngriji el însuşi. (Cod civil 988 şi urm., 1198, 1532, 1539 şi urm.).--------*) Administrează.  +  Articolul 988Gerantul este obligat, cu toate ca stapanul a murit înaintea săvârşirii afacerii, a continua gestiunea până ce eredele va putea lua direcţiunea afacerii. (Cod civil 1539).  +  Articolul 989Gerantul este obligat a da gestiunii îngrijirea unui bun proprietar. (Cod civil 1801 şi urm., 1540).  +  Articolul 990Gerantul nu răspunde decât numai de dol, dacă fără intervenţia lui, afacerea s-ar fi putut compromite. (Cod civil 715, 989, 1540).  +  Articolul 991Stapanul ale cărui afaceri au fost bine administrate este dator a îndeplini obligaţiile contractate în numele sau de gerant, a-l indemniza de toate acele ce el a contractat personalmente şi a-i plati toate cheltuielile utile şi necesare ce a făcut. (Cod civil 1547 şi urm.).  +  Articolul 992Cel ce, din eroare sau cu ştiinţa, primeşte aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit. (Cod civil 954, 993, 997, 1092, 1198, 1588).--------Cu privire la prescripţia dreptului la acţiune în cazul imbogatirii fără just temei a se vedea nota de la art. 1886.  +  Articolul 993Acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetitiune în contra creditorului.Acest drept încetează când creditorul, cu buna-credinţa, a desfiinţat titlul sau de creanţa; dar atunci cel ce a plătit are recurs în contra adevăratului debitor. (Cod civil 992, 1092, 1588, 1638).  +  Articolul 994Când cel ce a primit plata a fost de rea-credinţa, este dator a restitui atât capitalul, cat şi interesele*) sau fructele din ziua plăţii.---------*) Dobânzile.  +  Articolul 995Când lucrul plătit nedebit era un imobil sau un mobil corporal, cel ce l-a primit cu rea-credinţa este obligat a-l restitui în natura, dacă exista, sau valoarea lucrului dacă a pierit sau s-a deteriorat chiar în cazuri fortuite, afară numai de va proba ca la aceste cazuri ar fi fost expus lucrul fiind şi în posesiunea proprietarului.Cel care a primit lucrul, cu buna-credinţa, este obligat a-l restitui, dacă exista, dar este liberat prin pierderea lui, şi nu răspunde de deteriorări. (Cod civil 960, 1083, 1156).  +  Articolul 996Când cel ce a primit lucrul cu rea-credinţa l-a înstrăinat, este dator a întoarce valoarea lucrului din ziua cererii în restitutiune.Când cel care l-a primit era de buna-credinţa, nu este obligat a restitui decât numai preţul cu care a vândut lucrul. (Cod civil 1095, 1611, 1899).  +  Articolul 997Acela cărui se face restitutiunea, trebuie să despăgubească pe posesorul chiar de rea-credinţa de toate cheltuielile făcute pentru conservarea lucrului, sau care au crescut preţul lui. (Cod civil 991, 1574, 1730 pct. 4).  +  Capitolul 5 Despre delicte şi cvasi-delicte--------A se vedea şi Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturile de drept internaţional privat, publicată în Monitorul Oficial nr. 245/1 octombrie 1992, art. 107-116.  +  Articolul 998Orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greseala s-a ocazionat, a-l repara. (Cod civil 767, 1014, 1162, 1198, 1435, 1483, 1902).  +  Articolul 999Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenta sa. (Cod civil 998).  +  Articolul 1000Suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră.Tatăl şi mama, după moartea bărbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dânşii.Stapanii şi comitentii, de prejudiciul cauzat de servitorii şi prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat.Institutorii şi artizanii, de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor, în tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghere.Tatăl şi mama, institutorii şi artizanii sunt apăraţi de responsabilitatea arătată mai sus, dacă probează ca n-au putut împiedica faptul prejudiciabil. (Cod civil 1471, 1487).--------1. În legătura cu art. 1000 alin. 1 a se vedea şi:- Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian, publicată în Monitorul Oficial nr. 208 din 26 august 1997, aprobată şi modificată prin Legea nr. 130/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 355 din 31 iulie 2000.- Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţa a activităţilor nucleare, republicată în Monitorul Oficial nr. 78 din 18 februarie 1998.2. În legătura cu art. 1000 alin. 2, partea din text "după moartea bărbatului" a fost abrogată implicit prin art. 16, 21 şi 105 ale Constituţiei din 1948 care a instituit egalitatea în drepturi între sexe. A se vedea şi art. 25 din Codul familiei - Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificările ulterioare.  +  Articolul 1001Proprietarul unui animal, sau acela are se serveşte cu dânsul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul se afla sub paza sa, sau ca a scăpat.  +  Articolul 1002Proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când ruina este urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie.  +  Articolul 1003Când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubire. (Cod civil 918, 1039 şi urm.)  +  Capitolul 6 Despre deosebitele specii de obligaţii  +  Secţiunea I Despre obligaţiile condiţionale 1. Despre condiţie în genere şi despre deosebitele sale specii  +  Articolul 1004Obligaţia este condiţională când perfectarea ei depinde de un eveniment viitor şi necert. (Cod civil 925, 926, 1017, 1019, 1770).  +  Articolul 1005Condiţia cazuala este aceea ce depinde de hazard şi care nu este nici în puterea creditorului, nici într-aceea a debitorului.  +  Articolul 1006Condiţia potestativa este aceea care face sa depindă perfectarea convenţiei de un eveniment, pe care şi una şi alta din părţile contractante poate să-l facă a se intampla, sau poate să-l împiedice. (Cod civil 822, 1010).  +  Articolul 1007Condiţia mixtă este aceea care depinde totodată de voinţa uneia din părţile contractante şi de aceea a unei alte persoane.  +  Articolul 1008Condiţia imposibila sau contrarie bunelor moravuri, sau prohibita de lege, este nulă şi desfiinţează convenţia ce depinde de dinsa. (Cod civil 5, 620, 728, 839, 1009 şi urm., 1492).  +  Articolul 1009Condiţia de a nu face un lucru imposibil nu face ca obligaţia contractată sub aceasta condiţie să fie nulă.  +  Articolul 1010Obligaţia este nulă când s-a contractat sub o condiţie potestativa din partea acelui ce se obliga. (Cod civil 1006).  +  Articolul 1011Împlinirea condiţiei trebuie să se facă astfel cum au înţeles părţile să fie făcuta. (Cod civil 970. 977 şi urm.).  +  Articolul 1012Când obligaţia este contractată sub condiţia sa un eveniment oarecare se va intampla într-un timp fixat, condiţia este considerată ca neîndeplinită, dacă timpul a expirat fără ca evenimentul să se intample.Când timpul nu este fixat, condiţia nu este considerată ca căzută, decât când este sigur ca evenimentul nu se va mai intampla.  +  Articolul 1013Când obligaţia este contractată sub condiţia ca un eveniment n-are să se intample, într-un timp defipt, aceasta condiţie este îndeplinită, dacă timpul a expirat, fără ca evenimentul să se fi întâmplat; este asemenea îndeplinită, dacă înaintea termenului este sigur ca evenimentul nu se va mai intampla; dacă nu este timp determinat, condiţia este îndeplinită numai când va fi sigur ca evenimentul n-are să se mai intample.  +  Articolul 1014Condiţia este reputata ca îndeplinită, când debitorul obligat, sub aceasta condiţie, a împiedicat îndeplinirea ei.  +  Articolul 1015Condiţia îndeplinită are efect din ziua în care angajamentul s-a contractat. Dacă creditorul a murit înaintea îndeplinirii condiţiei, drepturile sale trec erezilor săi. (Cod civil 653).  +  Articolul 1016Creditorul poate, înaintea îndeplinirii condiţiei, sa exercite toate actele conservatoare dreptului sau. 2. Despre condiţia suspensivă  +  Articolul 1017Obligaţia, sub condiţie suspensivă, este aceea care depinde de un eveniment viitor şi necert. Obligaţia condiţională nu se perfectează decât după îndeplinirea evenimentului. (Cod civil 1004, 1012 şi urm., 1022, 1115 pct. 5, 1296, 1770, 1885).  +  Articolul 1018Când obligaţia este contractată sub o condiţie suspensivă, obiectul convenţiei rămâne în rizico-pericolul debitorului, care s-a obligat a-l da, în caz de îndeplinire a condiţiei.Dacă obiectul a pierit, în întregul său, fără greseala debitorului, obligaţia este stinsă.Dacă obiectul s-a deteriorat, fără greseala debitorului, creditorul este obligat a-l lua în starea în care se găseşte, fără scădere de preţ.Dacă obiectul s-a deteriorat, prin greseala debitorului, creditorul are dreptul sa ceara desfiinţarea obligaţiei, sau sa ia lucrul în starea în care se găseşte, cu daune interese. (Cod civil 999, 1081 şi urm., 1020, 1156). 3. Despre condiţia rezolutorie  +  Articolul 1019Condiţia rezolutorie este aceea care supune desfiinţarea obligaţiei la un eveniment viitor şi necert.Ea nu suspenda executarea obligaţiei, ci numai obliga pe creditor a restitui aceea ce a primit, în caz de neîndeplinire a evenimentului prevăzut în condiţie. (Cod civil 1012 şi urm., 1091, 1296, 1320, 1365, 1770).  +  Articolul 1020Condiţia rezolutorie este subinteleasa totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul sau. (Cod civil 830, 832, 943, 1075, 1081 şi urm., 1012 şi urm., 1021, 1101, 1320, 1365, 1439).  +  Articolul 1021Într-acest caz, contractul nu este desfiinţat de drept. Partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa sileasca pe cealaltă a executa convenţia, când este posibil, sau să-i ceara desfiinţarea, cu daune interese. Desfiinţarea trebuie să se ceara înaintea justiţiei, care, după circumstanţe, poate acorda un termen părţii acţionate. (Cod civil 1020).  +  Secţiunea II Despre obligaţia cu termen  +  Articolul 1022Termenul se deosebeşte de condiţie, pentru ca el nu suspenda angajamentul, ci numai amâna executarea. (Cod civil 1004 şi urm., 1101, 1115 pct. 4, 1146, 1581, 1584).  +  Articolul 1023Aceea ce se datoreşte cu termen nu se poate cere înaintea termenului, dar ceea ce se plăteşte înainte nu se mai poate repeti. (Cod civil 1092, 1572, 1581, 1584, 1616, 1649).  +  Articolul 1024Termenul este presupus totdeauna ca s-a stipulat în favoarea debitorului, dacă nu rezultă din stipulaţie sau din circumstanţe ca este primit şi în favoarea creditorului.  +  Articolul 1025Debitorul nu mai poate reclama beneficiul termenului, când este căzut în deconfitura*), sau când, cu fapta sa, a micşorat sigurantele ce prin contract dăduse creditorului sau. (Cod civil 1323).-----------*) Insolvabilitatea unui debitor care nu este comerciant.  +  Secţiunea III Despre obligaţiile alternative  +  Articolul 1026Debitorul unei obligaţii alternative este liberat prin predarea unuia din două lucruri ce erau cuprinse în obligaţie. (Cod civil 964).  +  Articolul 1027Alegerea o are debitorul, dacă nu s-a acordat expres creditorului. (Cod civil 983).  +  Articolul 1028Debitorul se poate libera predand sau pe unul sau pe altul din lucrurile promise; nu poate însă sili pe creditor a primi parte dintr-însul şi parte dintr-altul. (Cod civil 1100, 1101).  +  Articolul 1029Obligaţia este simpla, deşi contractată cu mod alternativ, dacă unul din două lucruri promise nu poate fi obiectul obligaţiei.  +  Articolul 1030Obligaţia alternativa devine simpla, dacă unul din lucrurile promise piere, sau nu mai poate fi predat din orice alta cauza, şi chiar când aceasta s-a întâmplat din greseala debitorului. Preţul acestui lucru nu poate fi oferit în locu-i.Dacă amândouă lucrurile au pierit, însă unul dintr-însele prin greseala debitorului, el va plati preţul celui care a pierit în urma. (Cod civil 1156, 1311).  +  Articolul 1031Când, în cazul prevăzut de articolul precedent, alegerea este, prin convenţie, lăsată creditorului şi numai unul din lucruri a pierit, dacă lucrul a pierit fără greseala debitorului, creditorul va lua pe cel rămas; dacă a pierit prin greseala debitorului, creditorul poate cere sau lucrul rămas, sau preţul aceluia ce a pierit, dacă amândouă lucrurile au pierit prin greseala debitorului, creditorul, după alegerea sa, poate să ceara preţul unuia din ele; dacă însă numai unul din ele a pierit prin greseala debitorului, creditorul nu poate cere decât preţul acestui lucru.