DECIZIE nr. 374 din 16 decembrie 2025referitoare la excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 243/2021 pentru modificarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, în ansamblul său
Publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 98 din 6 februarie 2026
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 243/2021 pentru modificarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, în ceea ce privește sintagma "și nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia", excepție ridicată de Traian Băsescu în Dosarul nr. 4.765/2/2022 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.847D/2023.2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul Mihai Stănescu, avocat în cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea Administrația Prezidențială. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.998D/2023 și nr. 2.825D/2024, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, ridicată de același autor în Dosarul nr. 3.570/2/2022 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 4.767/2/2022 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă.4. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul Mihai Stănescu, avocat în cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc părțile Serviciul de Protecție și Pază și Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat". Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5. Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Avocatul autorului excepției și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.998D/2023 și nr. 2.825D/2024 la Dosarul nr. 1.847D/2023, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției, care invocă Decizia nr. 319 din 1 iulie 2025, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea Legii nr. 243/2021, în ansamblul său, și solicită, în consecință, respingerea excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.7. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 319 din 1 iulie 2025.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:8. Prin Încheierea din 7 februarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 4.765/2/2022, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 243/2021 pentru modificarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, în ceea ce privește sintagma "și nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia". Excepția a fost ridicată de Traian Băsescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a ordinului ordonatorului de credite privind încetarea acordării indemnizației prevăzute de Legea nr. 243/2021.9. Prin Încheierea din 31 mai 2023, pronunțată în Dosarul nr. 3.570/2/2022, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 243/2021, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, în ceea ce privește sintagma "și nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia". Excepția a fost ridicată de Traian Băsescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a notificării emise de Serviciul de Protecție și Pază referitoare la încetarea asigurării protecției autorului excepției de neconstituționalitate.10. Prin Încheierea din 2 august 2024, pronunțată în Dosarul nr. 4.767/2/2022, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 243/2021, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, în ceea ce privește sintagma "și nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia". Excepția a fost ridicată de Traian Băsescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a notificării emise în temeiul dispozițiilor legale criticate de Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat".11. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia invocă, în esență, motive de neconstituționalitate extrinsecă și intrinsecă.12. Cu titlu introductiv se susține că prin Legea nr. 406/2001, în forma sa inițială, au fost reglementate cinci drepturi pentru persoanele care au avut calitatea de șef al statului român, recunoscute pe perioada vieții. De asemenea, au fost stabilite cazurile în care persoanele care au avut calitatea de șef al statului român nu beneficiază de aceste drepturi: încetarea calității de șef al statului român ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni pentru care persoana a fost condamnată definitiv sau ca urmare a demiterii din funcție prin referendum. Așadar, în forma inițială a Legii nr. 406/2001, nu beneficiau de drepturile recunoscute foștilor șefi de stat persoanele al căror mandat de Președinte al României a încetat ca urmare a angajării răspunderii specifice de drept constituțional: fie prin angajarea răspunderii politice a Președintelui (conform art. 95 din Constituție), fie prin angajarea răspunderii penale pentru înaltă trădare (conform art. 96 din Constituție).13. Cu privire la această a doua ipoteză se arată că, în timpul exercitării mandatului de Președinte al României, o persoană nu poate fi condamnată definitiv decât pentru infracțiunea de înaltă trădare, astfel că numai în acest caz ar putea înceta "calitatea de șef de al statului român ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni pentru care a fost condamnată definitiv". După încetarea mandatului, foștii președinți își pierd drepturile acordate în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate. Trimiterea din textul Legii nr. 406/2001 la o pedeapsă privativă de libertate a fost făcută în mod intenționat, explicația acestei opțiuni legislative putând fi regăsită în raportul Comisiei juridice din Senat, raport întocmit în procedura legislativă care s-a finalizat cu adoptarea Legii nr. 406/2001 ("Pentru a nu fi decăzut din drepturi în cazurile mărunte, pentru care a fost aplicată o amendă penală"). Așadar, angajarea răspunderii penale a foștilor președinți ai României nu conduce în mod automat la pierderea drepturilor prevăzute în Legea nr. 406/2001, ci numai în situația aplicării unei pedepse privative de libertate.14. Autorul excepției de neconstituționalitate a îndeplinit funcția de Președinte al României, pentru două mandate consecutive, în perioada 21 decembrie 2004-21 decembrie 2014, iar după încetarea mandatului de Președinte al României, acesta a beneficiat în mod corespunzător de drepturile prevăzute în Legea nr. 406/2001. Prin Legea nr. 243/2021, Parlamentul a modificat dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, incluzând în categoria celor care nu beneficiază de drepturile recunoscute foștilor șefi de stat persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia.15. În acest context se susține că adoptarea Legii nr. 243/2021 s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 63 alin. (5) din Constituție, iar acest viciu extrinsec atrage neconstituționalitatea acestui act normativ, în ansamblul său. Din documentele disponibile pe paginile de internet ale Senatului și Camerei Deputaților referitoare la succesiunea etapelor procedurii legislative rezultă că propunerea legislativă nu era înscrisă pe ordinea de zi a Parlamentului precedent la momentul constituirii legale a noului Parlament, astfel că procedura legislativă nu putea continua. Deși termenul de adoptare tacită în procedura din prima Cameră sesizată s-a împlinit în mandatul vechiului Parlament, Senatul nu a transmis către Camera Deputaților propunerea legislativă decât după începerea mandatului noului Parlament. Astfel, Legea nr. 243/2021 a fost adoptată tacit de către Senatul din legislatura anterioară și de către Camera Deputaților din legislatura actuală. Or, interpretarea corectă a art. 63 alin. (5) din Constituție nu poate fi decât în sensul că propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a primei Camere sesizate își vor continua procedura în noul Parlament. Interpretarea art. 63 alin. (5) din Constituție în sensul că își vor continua procedura în noua legislatură inclusiv proiectele de lege adoptate de prima Cameră sesizată în vechea legislatură contravine principiului unicității actului normativ, o lege neputând să fie rezultatul manifestării de voință a două Camere diferite din legislaturi diferite. De asemenea, înscrierea pe ordinea de zi a Camerei Deputaților s-a făcut după începerea mandatului noului Parlament, în luna iunie 2021,iar la momentul începerii mandatului noului Parlament (21 decembrie 2020), propunerea legislativă nu se afla pe ordinea de zi a vechiului Parlament, astfel că noul Parlament nu putea continua procedura.16. Sub aspectul motivelor de neconstituționalitate intrinsecă se susține încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5), art. 16, 61 și 147, deoarece Legea nr. 243/2021 are caracter individual, conținutul și forma acestei reglementări nefiind dictate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relații sociale, ci în vederea sancționării politice a fostului Președinte al României, prin retragerea drepturilor recunoscute foștilor șefi de stat. Este invocată în acest sens stenograma ședinței Camerei Deputaților din 7 septembrie 2021.17. De asemenea, în opinia autorului excepției, sunt încălcate art. 1 alin. (3) și (4), art. 2 alin. (1), art. 80 și art. 101 din Constituție, întrucât prin dispozițiile legale criticate are loc instituirea de către Parlament a unei condiții noi, în mod arbitrar și fără o motivare adecvată, cu consecința afectării principiului separației puterilor în stat. Se arată că art. 101 din Constituție nu este aplicabil numai Președintelui aflat în funcție. Astfel Parlamentul are obligația constituțională de a reglementa anumite drepturi de care beneficiază persoanele care au exercitat funcția de Președinte al României, aceste drepturi neconstituind un privilegiu acordat de Parlament foștilor președinți, ci o obligație constituțională care derivă din statutul constituțional al Președintelui României și din art. 101 din Constituție, în considerarea necesității protecției mandatului prezidențial. De asemenea, Parlamentul are îndreptățirea constituțională să modifice conținutul drepturilor acordate foștilor șefi de stat, dar nu poate schimba condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca persoana să beneficieze de aceste drepturi după încetarea mandatului.18. Se mai susține că dispozițiile art. 1 alin. (3) teza a treia din Legea nr. 406/2001 încalcă art. 15 alin. (2) și art. 44 și art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, în măsura în care se aplică persoanelor care au dobândit drepturile anterior intrării în vigoare a Legii nr. 243/2021. În opinia autorului excepției condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca o persoană să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 406/2001 trebuie să fie analizate în raport cu momentul încetării mandatului Președintelui României. Parlamentul României poate modifica conținutul concret al drepturilor recunoscute, însă calitatea de titular al acestor drepturi trebuie să fie analizată în raport cu momentul încetării mandatului. În situația în care legiuitorul stabilește noi condiții pentru ca o persoană căreia i-a încetat mandatul de Președinte al României să beneficieze de drepturile prevăzute în Legea nr. 406/2001, aceste noi condiții nu pot fi aplicabile decât persoanelor cărora le-a încetat mandatul după intrarea în vigoare a Legii nr. 243/2021. Or, în condițiile în care Legea nr. 243/2021 își propune să modifice statutul dobândit la încetarea mandatului de către foștii președinți, prin instituirea unui nou caz de pierdere a drepturilor recunoscute la momentul încetării mandatului, legea capătă un caracter retroactiv.19. Totodată, se arată că drepturile reglementate de Legea nr. 406/2001 reprezintă drepturi câștigate. Pierderea drepturilor câștigate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 243/2021 echivalează cu o încălcare a garanției constituționale prevăzute în art. 44 alin. (1) din Constituție, prin stabilirea cu caracter retroactiv a unei noi condiții care trebuie să fie îndeplinită pentru ca foștii șefi de stat să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 406/2001.20. Legea nr. 243/2021 instituie un tratament diferențiat nejustificat în mod obiectiv, de vreme ce drepturile prevăzute de Legea nr. 406/2001 au fost recunoscute în considerarea funcției pe care a ocupat-o persoana căreia i-a încetat mandatul de Președinte al României, fiind măsuri prin care sunt protejate atât persoana care a exercitat cea mai înaltă funcție în stat, cât și mandatul prezidențial. În condițiile în care o persoană față de care s-a stabilit că a fost colaborator al fostei Securități poate candida la alegerile prezidențiale, acțiunea legiuitorului concretizată prin Legea nr. 243/2021 instituie un tratament diferențiat nejustificat.21. La adoptarea Legii nr. 243/2021, legiuitorul era ținut să aibă în vedere respectarea principiilor proporționalității și al protecției așteptărilor legitime, care însă au fost în totalitate neglijate de către legiuitor.22. Se mai susține că dispozițiile art. 1 alin. (3) teza a treia din Legea nr. 406/2001 încalcă art. 1 alin. (3) și (4), coroborat cu art. 21, art. 16 alin. (1) și art. 147 alin. (4) din Constituție, întrucât Parlamentul și-a asumat rolul de instanță de judecată, fără a permite individualizarea sancțiunii aplicate, și cu încălcarea principiului egalității. În acest sens, se arată că prin adoptarea Legii nr. 243/2021 Parlamentul transformă constatarea calității de colaborator al fostei Securități într-o formă de condamnare. Soluția legislativă contravine principiului egalității în fața legii, deoarece instituie un tratament diferențiat pentru autorul excepției de neconstituționalitate (i.e., neacordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 406/2001), fără a exista un motiv obiectiv și rezonabil, în condițiile în care pentru alte categorii de persoane nu se atrage vreo decădere din beneficiul drepturilor recunoscute ca urmare a constatării calității de colaborator în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.23. De asemenea, prin Legea nr. 243/2021, Parlamentul și-a asumat rolul de instanță judecătorească și, printr-o modificare legislativă, a aplicat sancțiunea pierderii drepturilor prevăzute de Legea nr. 406/2001 foștilor șefi de stat pentru care s-a constatat calitatea de colaborator al fostei Securități. Legea nr. 243/2021 a introdus astfel o anumită formă de lustrație. În condițiile în care stabilirea și aplicarea sancțiunii s-au făcut de către legiuitor, printr-un act normativ, fără a exista posibilitatea ca persoana în cauză să se poată adresa instanțelor judecătorești, se încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție. Este de esența instituției răspunderii juridice ca o sancțiune să fie proporțională. Persoana care intră sub incidența dispozițiilor art. 1 alin. (3) teza a treia din Legea nr. 406/2001 nu are însă posibilitatea să se adreseze unei instanțe judecătorești pentru analizarea proporționalității sancțiunii aplicate.24. Se invocă și încălcarea art. 44, coroborat cu art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sens în care se susține că autorul excepției de neconstituționalitate este titularul unui bun protejat de prevederile constituționale și convenționale menționate. Or, după încetarea mandatului de Președinte, la finalul anului 2014, acesta a beneficiat de drepturile recunoscute de Legea nr. 406/2001, iar la momentul încetării mandatului Legea nr. 406/2001 nu cuprindea teza a treia a art. 1 alin. (3), dispoziție introdusă prin Legea nr. 243/2021. Astfel, exista cel puțin o speranță legitimă pentru a beneficia de drepturile prevăzute în Legea nr. 406/2001 până la finalul vieții. Prin modalitatea în care a fost adoptată, cu scopul sancționării de către Parlament a autorului excepției de neconstituționalitate, Legea nr. 243/2021 a realizat o veritabilă privare de proprietate, fără ca exigența proporționalității pentru justificarea ingerinței în dreptul de proprietate să fie îndeplinită.25. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale cu privire la principiile constituționale menționate în susținerea acesteia, la funcția de Președinte al României, la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, jurisprudența în materie de neretroactivitate a unor instanțe și jurisdicții constituționale din alte state.26. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile legale criticate ridică probleme în ceea ce privește conformarea cu dispozițiile constituționale invocate.27. Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, legiuitorul dispunând de o anumită marjă de apreciere în privința drepturilor la care se face referire în susținerea acesteia.28. Judecătoria Sectorului 1 București - Secția I civilă consideră că prevederile legale criticate ridică probleme în ceea ce privește conformarea cu dispozițiile constituționale invocate.29. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.30. Guvernul, în Dosarul nr. 1.998D/2023, arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prin raportare la art. 1 alin. (3)-(5) și art. 16, 61 și 63 din Constituție, și inadmisibilă sub celelalte aspecte criticate. Invocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 574 din 16 octombrie 2014 și Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020, și consideră că nu sunt întemeiate criticile autorului excepției cu privire la caracterul individual al legii supuse controlului de constituționalitate. Reține că, raportat la invocarea dispozițiilor art. 63 alin. (5) din Constituție, revine Curții Constituționale prerogativa de a analiza în concret respectarea procedurii parlamentare de adoptare a legii criticate. Apreciază că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate privind procedura legislativă de modificare a unei legi de către Parlament, sens în care arată că, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, Parlamentul are calitatea de unică autoritate legiuitoare a țării, astfel că poate modifica, completa, abroga acte normative în vigoare. De asemenea, este neîntemeiată și critica privitoare la adoptarea legii criticate în mod arbitrar și fără o motivare adecvată.31. Cu privire la criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la principiul neretroactivității legii, Guvernul arată că dispozițiile legale criticate nu cuprind nicio normă intertemporală, astfel că invocarea principiilor securității juridice și al neretroactivității legii se face din perspectiva modului în care instanțele aplică în timp aceste reglementări legale. Soluționarea unei asemenea chestiuni nu intră în atribuțiile Curții Constituționale, ci în atribuția instanțelor judecătorești. Se mai arată că din critica formulată nu pot fi identificate în concret categoriile la care se raportează autorul excepției atunci când se consideră a fi discriminat, motiv pentru care nu poate fi reținută încălcarea art. 16 din Constituție.32. Guvernul susține că beneficiile fostului Președinte al statului nu intră în sfera dreptului de proprietate, ci sunt drepturi de natură legală, de care beneficiază ulterior foștii președinți ai României, ca urmare a exercitării funcției, iar stabilirea condițiilor legale pentru acordarea acestor beneficii cade în sarcina Parlamentului. De vreme ce, potrivit art. 27 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, "calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia" reprezintă o interdicție pentru a candida, pentru identitate de rațiune ar trebui să fie și o condiție pentru dobândirea beneficiilor prevăzute de Legea nr. 406/2001, deoarece se realizează protecția aceleiași valori sociale, respectiv integritatea la nivelul societății, valoare a unui stat de drept. De altfel, drepturile care constituie obiectul Legii nr. 406/2001 nu sunt drepturi fundamentale. Criteriile sunt stabilite prin lege, sunt proporționale și drepturile în discuție nu sunt în patrimoniul fostului Președinte al României, nefiind deci incluse în dreptul de proprietate privată protejat de art. 44 din Constituție.33. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile avocatului autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:34. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.35. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierilor de sesizare, îl constituie Legea nr. 243/2021 pentru modificarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 8 octombrie 2021, precum și dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 16 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește sintagma "și nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia".36. Dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 243/2021, au următorul cuprins: "Nu beneficiază de prevederile prezentei legi persoana căreia i-a încetat calitatea de șef al statului român ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni pentru care a fost condamnată definitiv sau ca urmare a demiterii din funcție prin referendum și nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia."37. Referitor la dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, în ceea ce privește sintagma "și nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia", precum și la Legea nr. 243/2021, având în vedere, pe de o parte, modificările legislative aduse Legii nr. 406/2001 prin Legea nr. 243/2021 și care sunt concretizate prin articolul unic al acestei din urmă legi și, pe de altă parte, motivarea excepției de neconstituționalitate, prin care sunt formulate atât critici extrinseci, cât și intrinseci, cu precădere referitoare la procedura de adoptare a Legii nr. 243/2021 și la aplicarea în timp a acesteia, Curtea reține că obiectul controlului de constituționalitate îl constituie Legea nr. 243/2021, în ansamblul său.38. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) și (5) privind statul român, art. 2 alin. (1) privind suveranitatea, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 61 privind rolul și structura Parlamentului, art. 63 alin. (5) privind continuarea procedurii în cazul proiectelor de legi sau al propunerilor legislative înscrise pe ordinea de zi, art. 80 privind rolul Președintelui României, art. 101 privind indemnizația și celelalte drepturi ale Președintelui României, art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiției, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, art. 142 alin. (1) privind rolul Curții Constituționale și art. 147 privind deciziile Curții Constituționale. De asemenea, este invocat art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor.39. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 319 din 1 iulie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 1 august 2025, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că Legea nr. 243/2021, în ansamblul său, este neconstituțională.40. Cu acel prilej, Curtea a constatat, în esență, că Legea nr. 243/2021 este contrară dispozițiilor constituționale referitoare la principiul legalității cuprins în art. 1 alin. (5). Curtea a reținut că legea criticată, stabilind ope legis sancțiuni pentru persoanele care au avut calitatea de șef al statului român, ale căror drepturi sunt reglementate prin Legea nr. 406/2001, fără să conțină, pe de o parte, circumstanțierile cu valoare de principiu menționate în jurisprudența Curții Constituționale referitoare la constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, și, pe de altă parte, norme intertemporale cu privire la aplicarea în timp a soluției legislative preconizate, este lipsită de previzibilitate (a se vedea Decizia nr. 772 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015, paragraful 27, Decizia nr. 493 din 3 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 26 decembrie 2023, paragraful 17, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, sau Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).41. De asemenea, Curtea a constatat încălcarea principiului neretroactivității legii civile, reținând că statutul de fost Președinte al României se dobândește la momentul încetării mandatului de Președinte al României, în condițiile stabilite de Constituție. Ca atare, regimul juridic al acestui statut se definește, se structurează și se configurează în raport cu normele de drept substanțial aflate în dreptul pozitiv la momentul dobândirii statutului de fost Președinte al României. Orice modificare a acestui regim juridic în oricare dintre componentele sale nu poate viza o situație juridică deja epuizată. Rezultă că, ori de câte ori o lege își propune să modifice regimul juridic asociat intrinsec și imanent unei situații juridice consumate/epuizate, aceasta repune în discuție o situație definitiv consolidată, neagă suveranitatea legii în baza căreia a fost dobândit respectivul regim juridic și consacră o paradigmă juridică distonantă în raport cu principiul neretroactivității legii civile. Modificarea și reașezarea printr-o lege ulterioară a regimului juridic aplicabil unor situații juridice epuizate echivalează cu încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție.42. Totodată, Curtea a constatat încălcarea principiului securității juridice, reținând că nevoia stabilirii unor norme intertemporale este nu numai necesară, dar și imperativă atunci când se adoptă norme de drept substanțial care reglementează probleme cu un grad ridicat de complexitate din punctul de vedere al aplicării lor în timp. Astfel, legiuitorului îi revenea obligația să stabilească reperele temporale în funcție de care aplicarea soluției legislative adoptate trebuie realizată, precum și necesara corelare cu prevederile ansamblului legislativ respectiv, în consonanță cu normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. Având în vedere că legiuitorul nu a însoțit modificările duse legii de norme tranzitorii exprese, menite să asigure previzibilitate și certitudine modului de conformare la noile cerințe legale, în lipsa elementelor de circumstanțiere menționate mai sus, instanța de contencios constituțional a constatat că Legea nr. 243/2021 a fost adoptată cu încălcarea principiului securității juridice, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție.43. În consecință, Curtea a constatat că Legea nr. 243/2021, în ansamblul său, este neconstituțională.44. Referitor la efectele Deciziei nr. 319 din 1 iulie 2025, având în vedere că, potrivit prevederilor art. 62 din Legea nr. 24/2000, "Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta", Curtea a reținut că, drept urmare a constatării neconstituționalității Legii nr. 243/2021, în ansamblul său, dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, de la data publicării deciziei precitate în Monitorul Oficial al României, Partea I, se aplică în redactarea avută anterior modificărilor operate prin Legea nr. 243/2021.45. Față de datele sesizării Curții Constituționale în prezentele cauze (7 februarie 2023, 31 mai 2023 și 2 august 2024), care sunt anterioare publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 319 din 1 iulie 2025, și având în vedere soluția de admitere pronunțată prin această decizie, excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 243/2021 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.46. Sub acest aspect, Curtea reține că, de principiu, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul prezentei decizii, decizia anterioară de constatare a neconstituționalității poate reprezenta motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, sau Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau Decizia nr. 698 din 17 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 30 iunie 2025, paragraful 24).47. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 243/2021 pentru modificarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, în ansamblul său, excepție ridicată de Traian Băsescu în Dosarul nr. 4.765/2/2022 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Dosarul nr. 3.570/2/2022 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și înDosarul nr. 4.767/2/2022 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 16 septembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin ----
| EMITENT |
| Elena-Simina Tănăsescu | - | președinte |
| Asztalos Csaba-Ferenc | - | judecător |
| Mihai Busuioc | - | judecător |
| Mihaela Ciochină | - | judecător |
| Cristian Deliorga | - | judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - | judecător |
| Gheorghe Stan | - | judecător |
| Simina Popescu-Marin | - | magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:8. Prin Încheierea din 7 februarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 4.765/2/2022, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 243/2021 pentru modificarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, în ceea ce privește sintagma "și nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia". Excepția a fost ridicată de Traian Băsescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a ordinului ordonatorului de credite privind încetarea acordării indemnizației prevăzute de Legea nr. 243/2021.9. Prin Încheierea din 31 mai 2023, pronunțată în Dosarul nr. 3.570/2/2022, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 243/2021, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, în ceea ce privește sintagma "și nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia". Excepția a fost ridicată de Traian Băsescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a notificării emise de Serviciul de Protecție și Pază referitoare la încetarea asigurării protecției autorului excepției de neconstituționalitate.10. Prin Încheierea din 2 august 2024, pronunțată în Dosarul nr. 4.767/2/2022, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 243/2021, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, în ceea ce privește sintagma "și nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia". Excepția a fost ridicată de Traian Băsescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a notificării emise în temeiul dispozițiilor legale criticate de Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat".11. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia invocă, în esență, motive de neconstituționalitate extrinsecă și intrinsecă.12. Cu titlu introductiv se susține că prin Legea nr. 406/2001, în forma sa inițială, au fost reglementate cinci drepturi pentru persoanele care au avut calitatea de șef al statului român, recunoscute pe perioada vieții. De asemenea, au fost stabilite cazurile în care persoanele care au avut calitatea de șef al statului român nu beneficiază de aceste drepturi: încetarea calității de șef al statului român ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni pentru care persoana a fost condamnată definitiv sau ca urmare a demiterii din funcție prin referendum. Așadar, în forma inițială a Legii nr. 406/2001, nu beneficiau de drepturile recunoscute foștilor șefi de stat persoanele al căror mandat de Președinte al României a încetat ca urmare a angajării răspunderii specifice de drept constituțional: fie prin angajarea răspunderii politice a Președintelui (conform art. 95 din Constituție), fie prin angajarea răspunderii penale pentru înaltă trădare (conform art. 96 din Constituție).13. Cu privire la această a doua ipoteză se arată că, în timpul exercitării mandatului de Președinte al României, o persoană nu poate fi condamnată definitiv decât pentru infracțiunea de înaltă trădare, astfel că numai în acest caz ar putea înceta "calitatea de șef de al statului român ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni pentru care a fost condamnată definitiv". După încetarea mandatului, foștii președinți își pierd drepturile acordate în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate. Trimiterea din textul Legii nr. 406/2001 la o pedeapsă privativă de libertate a fost făcută în mod intenționat, explicația acestei opțiuni legislative putând fi regăsită în raportul Comisiei juridice din Senat, raport întocmit în procedura legislativă care s-a finalizat cu adoptarea Legii nr. 406/2001 ("Pentru a nu fi decăzut din drepturi în cazurile mărunte, pentru care a fost aplicată o amendă penală"). Așadar, angajarea răspunderii penale a foștilor președinți ai României nu conduce în mod automat la pierderea drepturilor prevăzute în Legea nr. 406/2001, ci numai în situația aplicării unei pedepse privative de libertate.14. Autorul excepției de neconstituționalitate a îndeplinit funcția de Președinte al României, pentru două mandate consecutive, în perioada 21 decembrie 2004-21 decembrie 2014, iar după încetarea mandatului de Președinte al României, acesta a beneficiat în mod corespunzător de drepturile prevăzute în Legea nr. 406/2001. Prin Legea nr. 243/2021, Parlamentul a modificat dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, incluzând în categoria celor care nu beneficiază de drepturile recunoscute foștilor șefi de stat persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia.15. În acest context se susține că adoptarea Legii nr. 243/2021 s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 63 alin. (5) din Constituție, iar acest viciu extrinsec atrage neconstituționalitatea acestui act normativ, în ansamblul său. Din documentele disponibile pe paginile de internet ale Senatului și Camerei Deputaților referitoare la succesiunea etapelor procedurii legislative rezultă că propunerea legislativă nu era înscrisă pe ordinea de zi a Parlamentului precedent la momentul constituirii legale a noului Parlament, astfel că procedura legislativă nu putea continua. Deși termenul de adoptare tacită în procedura din prima Cameră sesizată s-a împlinit în mandatul vechiului Parlament, Senatul nu a transmis către Camera Deputaților propunerea legislativă decât după începerea mandatului noului Parlament. Astfel, Legea nr. 243/2021 a fost adoptată tacit de către Senatul din legislatura anterioară și de către Camera Deputaților din legislatura actuală. Or, interpretarea corectă a art. 63 alin. (5) din Constituție nu poate fi decât în sensul că propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a primei Camere sesizate își vor continua procedura în noul Parlament. Interpretarea art. 63 alin. (5) din Constituție în sensul că își vor continua procedura în noua legislatură inclusiv proiectele de lege adoptate de prima Cameră sesizată în vechea legislatură contravine principiului unicității actului normativ, o lege neputând să fie rezultatul manifestării de voință a două Camere diferite din legislaturi diferite. De asemenea, înscrierea pe ordinea de zi a Camerei Deputaților s-a făcut după începerea mandatului noului Parlament, în luna iunie 2021,iar la momentul începerii mandatului noului Parlament (21 decembrie 2020), propunerea legislativă nu se afla pe ordinea de zi a vechiului Parlament, astfel că noul Parlament nu putea continua procedura.16. Sub aspectul motivelor de neconstituționalitate intrinsecă se susține încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5), art. 16, 61 și 147, deoarece Legea nr. 243/2021 are caracter individual, conținutul și forma acestei reglementări nefiind dictate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relații sociale, ci în vederea sancționării politice a fostului Președinte al României, prin retragerea drepturilor recunoscute foștilor șefi de stat. Este invocată în acest sens stenograma ședinței Camerei Deputaților din 7 septembrie 2021.17. De asemenea, în opinia autorului excepției, sunt încălcate art. 1 alin. (3) și (4), art. 2 alin. (1), art. 80 și art. 101 din Constituție, întrucât prin dispozițiile legale criticate are loc instituirea de către Parlament a unei condiții noi, în mod arbitrar și fără o motivare adecvată, cu consecința afectării principiului separației puterilor în stat. Se arată că art. 101 din Constituție nu este aplicabil numai Președintelui aflat în funcție. Astfel Parlamentul are obligația constituțională de a reglementa anumite drepturi de care beneficiază persoanele care au exercitat funcția de Președinte al României, aceste drepturi neconstituind un privilegiu acordat de Parlament foștilor președinți, ci o obligație constituțională care derivă din statutul constituțional al Președintelui României și din art. 101 din Constituție, în considerarea necesității protecției mandatului prezidențial. De asemenea, Parlamentul are îndreptățirea constituțională să modifice conținutul drepturilor acordate foștilor șefi de stat, dar nu poate schimba condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca persoana să beneficieze de aceste drepturi după încetarea mandatului.18. Se mai susține că dispozițiile art. 1 alin. (3) teza a treia din Legea nr. 406/2001 încalcă art. 15 alin. (2) și art. 44 și art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, în măsura în care se aplică persoanelor care au dobândit drepturile anterior intrării în vigoare a Legii nr. 243/2021. În opinia autorului excepției condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca o persoană să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 406/2001 trebuie să fie analizate în raport cu momentul încetării mandatului Președintelui României. Parlamentul României poate modifica conținutul concret al drepturilor recunoscute, însă calitatea de titular al acestor drepturi trebuie să fie analizată în raport cu momentul încetării mandatului. În situația în care legiuitorul stabilește noi condiții pentru ca o persoană căreia i-a încetat mandatul de Președinte al României să beneficieze de drepturile prevăzute în Legea nr. 406/2001, aceste noi condiții nu pot fi aplicabile decât persoanelor cărora le-a încetat mandatul după intrarea în vigoare a Legii nr. 243/2021. Or, în condițiile în care Legea nr. 243/2021 își propune să modifice statutul dobândit la încetarea mandatului de către foștii președinți, prin instituirea unui nou caz de pierdere a drepturilor recunoscute la momentul încetării mandatului, legea capătă un caracter retroactiv.19. Totodată, se arată că drepturile reglementate de Legea nr. 406/2001 reprezintă drepturi câștigate. Pierderea drepturilor câștigate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 243/2021 echivalează cu o încălcare a garanției constituționale prevăzute în art. 44 alin. (1) din Constituție, prin stabilirea cu caracter retroactiv a unei noi condiții care trebuie să fie îndeplinită pentru ca foștii șefi de stat să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 406/2001.20. Legea nr. 243/2021 instituie un tratament diferențiat nejustificat în mod obiectiv, de vreme ce drepturile prevăzute de Legea nr. 406/2001 au fost recunoscute în considerarea funcției pe care a ocupat-o persoana căreia i-a încetat mandatul de Președinte al României, fiind măsuri prin care sunt protejate atât persoana care a exercitat cea mai înaltă funcție în stat, cât și mandatul prezidențial. În condițiile în care o persoană față de care s-a stabilit că a fost colaborator al fostei Securități poate candida la alegerile prezidențiale, acțiunea legiuitorului concretizată prin Legea nr. 243/2021 instituie un tratament diferențiat nejustificat.21. La adoptarea Legii nr. 243/2021, legiuitorul era ținut să aibă în vedere respectarea principiilor proporționalității și al protecției așteptărilor legitime, care însă au fost în totalitate neglijate de către legiuitor.22. Se mai susține că dispozițiile art. 1 alin. (3) teza a treia din Legea nr. 406/2001 încalcă art. 1 alin. (3) și (4), coroborat cu art. 21, art. 16 alin. (1) și art. 147 alin. (4) din Constituție, întrucât Parlamentul și-a asumat rolul de instanță de judecată, fără a permite individualizarea sancțiunii aplicate, și cu încălcarea principiului egalității. În acest sens, se arată că prin adoptarea Legii nr. 243/2021 Parlamentul transformă constatarea calității de colaborator al fostei Securități într-o formă de condamnare. Soluția legislativă contravine principiului egalității în fața legii, deoarece instituie un tratament diferențiat pentru autorul excepției de neconstituționalitate (i.e., neacordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 406/2001), fără a exista un motiv obiectiv și rezonabil, în condițiile în care pentru alte categorii de persoane nu se atrage vreo decădere din beneficiul drepturilor recunoscute ca urmare a constatării calității de colaborator în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.23. De asemenea, prin Legea nr. 243/2021, Parlamentul și-a asumat rolul de instanță judecătorească și, printr-o modificare legislativă, a aplicat sancțiunea pierderii drepturilor prevăzute de Legea nr. 406/2001 foștilor șefi de stat pentru care s-a constatat calitatea de colaborator al fostei Securități. Legea nr. 243/2021 a introdus astfel o anumită formă de lustrație. În condițiile în care stabilirea și aplicarea sancțiunii s-au făcut de către legiuitor, printr-un act normativ, fără a exista posibilitatea ca persoana în cauză să se poată adresa instanțelor judecătorești, se încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție. Este de esența instituției răspunderii juridice ca o sancțiune să fie proporțională. Persoana care intră sub incidența dispozițiilor art. 1 alin. (3) teza a treia din Legea nr. 406/2001 nu are însă posibilitatea să se adreseze unei instanțe judecătorești pentru analizarea proporționalității sancțiunii aplicate.24. Se invocă și încălcarea art. 44, coroborat cu art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sens în care se susține că autorul excepției de neconstituționalitate este titularul unui bun protejat de prevederile constituționale și convenționale menționate. Or, după încetarea mandatului de Președinte, la finalul anului 2014, acesta a beneficiat de drepturile recunoscute de Legea nr. 406/2001, iar la momentul încetării mandatului Legea nr. 406/2001 nu cuprindea teza a treia a art. 1 alin. (3), dispoziție introdusă prin Legea nr. 243/2021. Astfel, exista cel puțin o speranță legitimă pentru a beneficia de drepturile prevăzute în Legea nr. 406/2001 până la finalul vieții. Prin modalitatea în care a fost adoptată, cu scopul sancționării de către Parlament a autorului excepției de neconstituționalitate, Legea nr. 243/2021 a realizat o veritabilă privare de proprietate, fără ca exigența proporționalității pentru justificarea ingerinței în dreptul de proprietate să fie îndeplinită.25. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale cu privire la principiile constituționale menționate în susținerea acesteia, la funcția de Președinte al României, la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, jurisprudența în materie de neretroactivitate a unor instanțe și jurisdicții constituționale din alte state.26. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile legale criticate ridică probleme în ceea ce privește conformarea cu dispozițiile constituționale invocate.27. Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, legiuitorul dispunând de o anumită marjă de apreciere în privința drepturilor la care se face referire în susținerea acesteia.28. Judecătoria Sectorului 1 București - Secția I civilă consideră că prevederile legale criticate ridică probleme în ceea ce privește conformarea cu dispozițiile constituționale invocate.29. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.30. Guvernul, în Dosarul nr. 1.998D/2023, arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prin raportare la art. 1 alin. (3)-(5) și art. 16, 61 și 63 din Constituție, și inadmisibilă sub celelalte aspecte criticate. Invocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 574 din 16 octombrie 2014 și Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020, și consideră că nu sunt întemeiate criticile autorului excepției cu privire la caracterul individual al legii supuse controlului de constituționalitate. Reține că, raportat la invocarea dispozițiilor art. 63 alin. (5) din Constituție, revine Curții Constituționale prerogativa de a analiza în concret respectarea procedurii parlamentare de adoptare a legii criticate. Apreciază că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate privind procedura legislativă de modificare a unei legi de către Parlament, sens în care arată că, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, Parlamentul are calitatea de unică autoritate legiuitoare a țării, astfel că poate modifica, completa, abroga acte normative în vigoare. De asemenea, este neîntemeiată și critica privitoare la adoptarea legii criticate în mod arbitrar și fără o motivare adecvată.31. Cu privire la criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la principiul neretroactivității legii, Guvernul arată că dispozițiile legale criticate nu cuprind nicio normă intertemporală, astfel că invocarea principiilor securității juridice și al neretroactivității legii se face din perspectiva modului în care instanțele aplică în timp aceste reglementări legale. Soluționarea unei asemenea chestiuni nu intră în atribuțiile Curții Constituționale, ci în atribuția instanțelor judecătorești. Se mai arată că din critica formulată nu pot fi identificate în concret categoriile la care se raportează autorul excepției atunci când se consideră a fi discriminat, motiv pentru care nu poate fi reținută încălcarea art. 16 din Constituție.32. Guvernul susține că beneficiile fostului Președinte al statului nu intră în sfera dreptului de proprietate, ci sunt drepturi de natură legală, de care beneficiază ulterior foștii președinți ai României, ca urmare a exercitării funcției, iar stabilirea condițiilor legale pentru acordarea acestor beneficii cade în sarcina Parlamentului. De vreme ce, potrivit art. 27 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, "calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia" reprezintă o interdicție pentru a candida, pentru identitate de rațiune ar trebui să fie și o condiție pentru dobândirea beneficiilor prevăzute de Legea nr. 406/2001, deoarece se realizează protecția aceleiași valori sociale, respectiv integritatea la nivelul societății, valoare a unui stat de drept. De altfel, drepturile care constituie obiectul Legii nr. 406/2001 nu sunt drepturi fundamentale. Criteriile sunt stabilite prin lege, sunt proporționale și drepturile în discuție nu sunt în patrimoniul fostului Președinte al României, nefiind deci incluse în dreptul de proprietate privată protejat de art. 44 din Constituție.33. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile avocatului autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:34. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.35. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierilor de sesizare, îl constituie Legea nr. 243/2021 pentru modificarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 8 octombrie 2021, precum și dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 16 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește sintagma "și nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia".36. Dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 243/2021, au următorul cuprins: "Nu beneficiază de prevederile prezentei legi persoana căreia i-a încetat calitatea de șef al statului român ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni pentru care a fost condamnată definitiv sau ca urmare a demiterii din funcție prin referendum și nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia."37. Referitor la dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, în ceea ce privește sintagma "și nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia", precum și la Legea nr. 243/2021, având în vedere, pe de o parte, modificările legislative aduse Legii nr. 406/2001 prin Legea nr. 243/2021 și care sunt concretizate prin articolul unic al acestei din urmă legi și, pe de altă parte, motivarea excepției de neconstituționalitate, prin care sunt formulate atât critici extrinseci, cât și intrinseci, cu precădere referitoare la procedura de adoptare a Legii nr. 243/2021 și la aplicarea în timp a acesteia, Curtea reține că obiectul controlului de constituționalitate îl constituie Legea nr. 243/2021, în ansamblul său.38. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) și (5) privind statul român, art. 2 alin. (1) privind suveranitatea, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 61 privind rolul și structura Parlamentului, art. 63 alin. (5) privind continuarea procedurii în cazul proiectelor de legi sau al propunerilor legislative înscrise pe ordinea de zi, art. 80 privind rolul Președintelui României, art. 101 privind indemnizația și celelalte drepturi ale Președintelui României, art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiției, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, art. 142 alin. (1) privind rolul Curții Constituționale și art. 147 privind deciziile Curții Constituționale. De asemenea, este invocat art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor.39. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 319 din 1 iulie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 1 august 2025, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că Legea nr. 243/2021, în ansamblul său, este neconstituțională.40. Cu acel prilej, Curtea a constatat, în esență, că Legea nr. 243/2021 este contrară dispozițiilor constituționale referitoare la principiul legalității cuprins în art. 1 alin. (5). Curtea a reținut că legea criticată, stabilind ope legis sancțiuni pentru persoanele care au avut calitatea de șef al statului român, ale căror drepturi sunt reglementate prin Legea nr. 406/2001, fără să conțină, pe de o parte, circumstanțierile cu valoare de principiu menționate în jurisprudența Curții Constituționale referitoare la constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, și, pe de altă parte, norme intertemporale cu privire la aplicarea în timp a soluției legislative preconizate, este lipsită de previzibilitate (a se vedea Decizia nr. 772 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015, paragraful 27, Decizia nr. 493 din 3 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 26 decembrie 2023, paragraful 17, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, sau Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).41. De asemenea, Curtea a constatat încălcarea principiului neretroactivității legii civile, reținând că statutul de fost Președinte al României se dobândește la momentul încetării mandatului de Președinte al României, în condițiile stabilite de Constituție. Ca atare, regimul juridic al acestui statut se definește, se structurează și se configurează în raport cu normele de drept substanțial aflate în dreptul pozitiv la momentul dobândirii statutului de fost Președinte al României. Orice modificare a acestui regim juridic în oricare dintre componentele sale nu poate viza o situație juridică deja epuizată. Rezultă că, ori de câte ori o lege își propune să modifice regimul juridic asociat intrinsec și imanent unei situații juridice consumate/epuizate, aceasta repune în discuție o situație definitiv consolidată, neagă suveranitatea legii în baza căreia a fost dobândit respectivul regim juridic și consacră o paradigmă juridică distonantă în raport cu principiul neretroactivității legii civile. Modificarea și reașezarea printr-o lege ulterioară a regimului juridic aplicabil unor situații juridice epuizate echivalează cu încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție.42. Totodată, Curtea a constatat încălcarea principiului securității juridice, reținând că nevoia stabilirii unor norme intertemporale este nu numai necesară, dar și imperativă atunci când se adoptă norme de drept substanțial care reglementează probleme cu un grad ridicat de complexitate din punctul de vedere al aplicării lor în timp. Astfel, legiuitorului îi revenea obligația să stabilească reperele temporale în funcție de care aplicarea soluției legislative adoptate trebuie realizată, precum și necesara corelare cu prevederile ansamblului legislativ respectiv, în consonanță cu normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. Având în vedere că legiuitorul nu a însoțit modificările duse legii de norme tranzitorii exprese, menite să asigure previzibilitate și certitudine modului de conformare la noile cerințe legale, în lipsa elementelor de circumstanțiere menționate mai sus, instanța de contencios constituțional a constatat că Legea nr. 243/2021 a fost adoptată cu încălcarea principiului securității juridice, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție.43. În consecință, Curtea a constatat că Legea nr. 243/2021, în ansamblul său, este neconstituțională.44. Referitor la efectele Deciziei nr. 319 din 1 iulie 2025, având în vedere că, potrivit prevederilor art. 62 din Legea nr. 24/2000, "Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta", Curtea a reținut că, drept urmare a constatării neconstituționalității Legii nr. 243/2021, în ansamblul său, dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, de la data publicării deciziei precitate în Monitorul Oficial al României, Partea I, se aplică în redactarea avută anterior modificărilor operate prin Legea nr. 243/2021.45. Față de datele sesizării Curții Constituționale în prezentele cauze (7 februarie 2023, 31 mai 2023 și 2 august 2024), care sunt anterioare publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 319 din 1 iulie 2025, și având în vedere soluția de admitere pronunțată prin această decizie, excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 243/2021 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.46. Sub acest aspect, Curtea reține că, de principiu, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul prezentei decizii, decizia anterioară de constatare a neconstituționalității poate reprezenta motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, sau Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau Decizia nr. 698 din 17 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 30 iunie 2025, paragraful 24).47. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 243/2021 pentru modificarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, în ansamblul său, excepție ridicată de Traian Băsescu în Dosarul nr. 4.765/2/2022 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Dosarul nr. 3.570/2/2022 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și înDosarul nr. 4.767/2/2022 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 16 septembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin ----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari