ÎNCHEIERE din 13 mai 2024referitoare la acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 52 din 23 ianuarie 2026
Dosar nr. 7.335/2/2023Curtea constituită din:Președinte: - XGrefier: - XPe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta X, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Sănătății, având ca obiect anulare act administrativ-fiscal.La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta prin avocați cu împuternicire avocațială la dosar, pârâtul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, lipsind ceilalți pârâți.Procedura de citare este legal îndeplinită.S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este primul termen de judecată în cauză, după care:Pârâtul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale solicită/ învederează că dorește să ia cunoștință de răspunsul la întâmpinare.Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al răspunsului la întâmpinare către pârât și aduce la cunoștință că, în esență, s-au făcut apărări punctuale pe excepții, cu documente relative la taxa de timbru depusă și la procedura prealabilă.Reclamanta, prin avocat, depune la dosar în ședință publică extrasul de pe portalul ICCJ prin care dovedește definitivarea Deciziei nr. 3 a Curții de Apel Cluj. De asemenea, depune extrase de pe portalul Tribunalului Cluj și al Curții de Apel Cluj prin care dovedește că s-a definitivat inclusiv acțiunea în anulare a actului administrativ-fiscal care fusese suspendat în baza art. 413, până la rămânerea definitivă a acțiunii în anularea ordinelor, și extrase de pe portal pentru a dovedi definitivarea cererii de suspendare întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004. În plus, depune și încheierea de suspendare a acțiunii privind anularea actelor administrativ-fiscale, întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă. De asemenea, comunică un exemplar al acestora și către pârâtul prezent.Pârâtul, prin consilier juridic, solicită acordarea unui termen pentru a putea să ia cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse în ședință publică.Reclamanta, prin avocat, învederează că înscrisurile depuse nu reprezintă înscrisuri noi, ci reprezintă ceea ce s-a invocat prin actele depuse deja la dosar, iar faptul că aceste demersuri s-au definitivat nu poate să conducă la amânarea cauzei.Curtea învederează că înscrisurile anexate răspunsului la întâmpinare reprezintă documente care se regăsesc deja la dosar, motiv pentru care dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate părților să ia cunoștință de înscrisurile depuse în ședință publică.La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns reclamanta, prin avocați cu împuternicire avocațială la dosar, pârâtul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, lipsind ceilalți pârâți.La interpelarea instanței, pârâtul, prin consilier juridic, solicită acordarea unui termen.Reclamanta, prin avocat, învederează că orice solicitare de acordare a unui termen trebuie motivată. Potrivit dispozițiilor art. 201 alin. (2) teza a II-a din Codul de procedură civilă, de răspunsul la întâmpinare pârâtul va lua cunoștință de la dosarul cauzei.La interpelarea instanței, pârâtul, prin consilier juridic, învederează că solicită amânarea cauzei pentru a se lua cunoștință de documentele depuse în ședință, mai ales cu privire la documentele reprezentând extrase de pe portalul instanțelor.Reclamanta, prin avocat, arată că respectivele extrase au fost opționale, putând să nu le depună, portalul fiind public, arătând că înscrisurile atestă ceea ce s-a pronunțat până acum.Constată Curtea că motivul invocat de partea pârâtă nu este un motiv temeinic procedural, pentru a se putea amâna, având în vedere extrasele din sistemul ECRIS care au fost depuse, acestea nefiind înscrisuri noi, nu se pretinde de partea reclamantă care le-a depus că s-ar schimba situația invocată prin cererea de chemare în judecată, astfel că va respinge cererea de amânare, însă va amâna pronunțarea în situația rămânerii în pronunțare la acest termen, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.La interpelarea instanței, părțile prezente solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.Curtea încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar și acordă cuvântul cu prioritate pe excepția netimbrării invocată de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.Reclamanta, prin avocat, având cuvântul asupra excepției netimbrării, solicită respingerea acesteia, ca neîntemeiată, dovada achitării taxei de timbru aflându-se la dosar.Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției așa cum a fost formulată.Curtea va respinge excepția netimbrării invocată prin întâmpinare de Ministerul Muncii, având în vedere că la dosar, fila 77 vol. I, se regăsește dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 400 lei, astfel cum a fost stabilită de către instanța de judecată.Curtea pune în discuție excepțiile invocate de Ministerul Sănătății prin întâmpinare, respectiv cu prioritate inadmisibilitatea acțiunii în constatare formulate de către reclamantă, în sensul de a o califica ca fiind apărare de fond sau o veritabilă excepție.Reclamanta, prin avocat, învederează că față de modalitatea formulării acesteia se pot pune concluzii ca pentru o veritabilă excepție.Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată, apreciind că aceasta este o veritabilă excepție.Reclamanta, prin avocat, având cuvântul asupra excepției inadmisibilității, învederează că nu este vorba despre o acțiune în constatare, ci se solicită anularea actelor, însă practica ÎCCJ este în sensul că, chiar dacă ar fi o acțiune în constatare, ar fi admisibilă pentru că se tinde la anularea respectivelor acte.Curtea acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității invocată de Ministerul Sănătății ca urmare a lipsei procedurii prealabile.Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepției, arătând că la fila 4 din răspunsul la întâmpinare a arătat că, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu ar fi fost nevoie de o asemenea plângere prealabilă, însă, pentru că a anticipat o posibilă interpretare contrară, a formulat și plângere prealabilă, fiind anexat înscrisurilor depuse la dosar și răspunsul dat de Ministerul Sănătății, din care rezultă că au primit această plângere prealabilă.Reclamanta, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției, astfel cum a fost formulată.Curtea se va pronunța asupra excepției odată cu fondul cauzei și acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Muncii.Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției pentru considerentele expuse pe larg în întâmpinare. Partea arată că deciziile de impunere sunt emise de către Ministerul de Finanțe prin ANAF, Ministerul Muncii neavând atribuții de colectare a taxelor și impozitelor sau de verificare a legalității impunerii acestora.Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea acesteia, arătând că este de acord că nu intră în atribuțiile Ministerului Muncii cele semnalate de pârât, însă în cauză nu se cere anularea unor acte administrativ-fiscale, ci anularea ordinelor emise inclusiv de către ministrul muncii.Curtea se va pronunța odată cu fondul cauzei și acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului, invocată prin întâmpinare.Reclamanta, prin avocat, arată că a indicat în fila 2 din răspunsul la întâmpinare inclusiv, parțial, puterea de lucru judecat a Sentinței nr. 3 a Curții de Apel Cluj, în care au fost invocate marea majoritate a acestor excepții, fiind respinse. Însă, cu referire la chemarea în judecată a Guvernului, nu se poate invoca excepția puterii de lucru judecat pentru că în litigiul conex această entitate nu a figurat ca parte, motiv pentru care, strict pe această excepție, urmează ca instanța să aprecieze, pentru toate celelalte fiind putere de lucru judecat.Pârâtul, prin consilier juridic, lasă la aprecierea instanței această excepție.Curtea acordă cuvântul pe fondul cauzei.Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, arătând că obligațiile fiscale principale și accesorii stabilite în sarcina reclamantei, în cuantum de 14.500.000 lei, i se impută, motivându-se că, chiar dacă îndeplinește condițiile prevăzute de art. 60 pct. 5 din Codul fiscal, nu îndeplinește alte două condiții prevăzute în cuprinsul ordinelor atacate, respectiv condiția unei cifre de afaceri minime de 80% realizate din construcții, pe teritoriul României, și a doua condiție ca salariații pentru care se aplică facilitățile fiscale să nu fi fost detașați. Prima condiție a fost instituită prin Ordinul președintelui Comisiei Naționale pentru Strategie și Prognoză nr. 239/2019 și a fost preluată în 4 ordine subsecvente. Partea a formulat cerere în anularea deciziilor de impunere și a raportului de inspecție fiscală, de asemenea, a formulat cerere de suspendare în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, care a fost admisă definitiv, astfel cum a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, precum și cerere de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 15 din legea contenciosului, cerere care a fost, de asemenea, admisă definitiv, și cerere de suspendare a acțiunii în anularea actelor administrativ-fiscale întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, cerere admisă până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea ordinului ce face obiectul dosarului de fond. Cu privire la modalitatea de calcul al cifrei de afaceri, reclamanta, prin avocat, învederează că a arătat unde anume cele două ordine a căror anulare o solicită fac referire la Ordinul nr. 239/2019, ordinul-mamă dat în aplicarea art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal. Prin OUG nr. 43/2019, art. 60 pct. 5 a fost modificat, de esență fiind adăugarea lit. e), care face trimitere la anumite ordine ce vor fi emise, arătând clar și ceea ce urmează să reglementeze aceste ordine. Prin Sentința nr. 3/2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj și rămasă definitivă prin respingerea recursului de către ÎCCJ, curtea de apel a constatat nulitatea Ordinului nr. 239/2019. În afară de anularea acestui ordin, au fost anulate și alte două ordine succesiv, respectiv Ordinul nr. 1.942/2020 și nr. 2.841/2020.Un al doilea motiv pentru care reclamanta a solicitat anularea mecanismului de calcul al cifrei de afaceri rezidă în faptul că s-au încălcat competențele atribuite președintelui Comisiei Naționale pentru Strategie și Prognoză. Art. 2 lit. n din Legea nr. 554/2004 vorbește de încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege, ca fiind un exces de putere. Autoritățile emitente ale celor două ordine au încălcat, practic, competența atribuită prin dispozițiile art. 60 pct. 5 lit. e), competență atribuită strict președintelui Comisiei Naționale pentru Strategie și Prognoză. De asemenea, potrivit art. 147 alin. (17) din Codul fiscal, la care face trimitere art. 60 pct. 5 lit. d), arată foarte clar că prin aceste ordine puteau fi reglementate strict „modelul, conținutul, modalitatea de depunere și gestionare a declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate“, nu altceva.În ceea ce privește motivele comune privind nelegalitatea tuturor dispozițiilor contestate, reclamanta arată că se restrâng drepturile reclamantei prin instituirea nelegală a unor condiții suplimentare celor prevăzute în Codul fiscal. Prin decizia de soluționare a contestației fiscale se arată simplist faptul că, deși îndeplinește aceste condiții, totuși, dispozițiile art. 60 pct. 5 din Codul fiscal trimit la aceste ordine.În altă ordine de idei, în conformitate cu dispozițiile art. 78 din Legea nr. 24/2000, ordinele ar fi trebuit să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise, or, așa cum a arătat, ele trebuiau, potrivit dispozițiilor art. 60 pct. 5 lit. d) din Codul fiscal și art. 147 alin. (17), să reglementeze cu totul altceva. În plus, potrivit art. 58 alin. (1) și (3) și art. 69 din Legea nr. 24/2000, asemenea modificări sau completări pot fi realizate prin norme cu forță juridică egală sau superioară reglementării pe care o modifică, în speță, Codul fiscal. Art. 62 din Legea nr. 24/2000 reglementează faptul că dispozițiile de modificare și completare se încorporează în actul de bază.Reclamanta, prin avocat, învederează cu privire la Decizia ICCJ nr. 19/2022, pronunțată în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în care ÎCCJ se pronunță asupra unui act normativ adoptat în aplicarea legii și care prevede dispoziții contrare acestei legi. Cu privire la aceste aspecte ICCJ reține că „se va ține cont de actul cu forță juridică superioară și nu de ordinul emis în aplicarea legii“, chestiune care se aplică și situației reclamantei. De asemenea, prin această jurisprudență se face trimitere la o decizie a CCR nr. 498/2018, care, la rândul său, reține că „reglementările secundare au caracter tehnic și nu pot fi izvor primar de drept“. Mai departe, partea apreciază că ordinele, în modalitatea în care au fost reglementate, încalcă în mod direct principiul unicității reglementării ce conduce la un paralelism normativ. Mai mult decât atât, faptul că există astfel de reglementări determină incertitudine generală. Prin modalitatea în care aceste ordine sunt reglementate se încalcă în mod expres principiile legalității și certitudinea impunerii, acestea fiind prevăzute în mod expres în Codul fiscal, la art. 3 lit. b) și art. 4 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul, prin emiterea acestor ordine, a creat contextul necesar pentru ca principiul in dubio contrafiscum să nu se mai aplice.Partea apreciază că există un exces de putere suplimentar celui prezentat de către apărătorul reclamantei, prin raportare la încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. În definitiv, este vorba despre o restrângere a cifrei de afaceri la activitatea desfășurată pe teritoriul României și cu o interdicție de aplicare a facilităților în cazul salariaților detașați. În acest context există exces de putere pentru că, pe de o parte, această restrângere a modalității de calcul al cifrei de afaceri este susținută de acte normative care au fost anulate în mod definitiv, pe de altă parte, există o modalitate de calcul al cifrei de afaceri și condiții suplimentare, respectiv să nu aibă salariați detașați, condiții care nu au fost prevăzute de legislația primară, la momentul la care s-a procedat la inspecție fiscală.În ce privește lipsa de previzibilitate, suplimentar cauzelor CJUE și CEDO la care a făcut trimitere, reclamanta face trimitere la procedura din anul 2022 de acordare a facilităților fiscale din domeniul construcțiilor. Această procedură face obiectul Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.520/2022 și a fost publicată și în Monitorul Oficial. Partea învederează că este foarte clar că în cauză este incidentă o normă care nu este previzibilă, nu este clară, din nou se confirmă faptul că există mai multe acte subsecvente care reglementează aceleași aspecte, ce creează confuzie față de destinatarii acestei legislații, și, din nou, există o lipsă majoră de previzibilitate. Pentru aceste argumente, reclamanta, prin apărători, solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și arată că solicită acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, dovada acestor din urmă cheltuieli fiind depusă la prezentul termen de judecată.Reclamanta, prin avocat, învederează că în cauză a mai fost invocată de Ministerul Sănătății prin întâmpinarea formulată excepția rămânerii fără obiect a cererii de judecată prin raportare la abrogarea ordinelor.Curtea acordă cuvântul asupra excepției rămânerii fără obiect a cererii de judecată prin raportare la abrogarea ordinelor.Reclamanta, prin avocat, învederează că este vorba despre o confuzie. Chiar dacă au fost abrogate ordinele invocate, acestea produc efecte în continuare, fiind vorba despre o abrogare care vizează viitorul, nu trecutul.Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției astfel cum a fost invocată de către Ministerul Sănătății. Pe fond solicită respingerea acțiunii, ca nefondată, pentru considerentele expuse pe larg prin întâmpinare. Partea menționează că ordinele au fost emise în mod temeinic și legal, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare. Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantă, partea solicită respingerea acestora, ca nefondate.Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare, urmând a amâna pronunțarea pentru două săptămâni.
CURTEA,având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea.
DISPUNE:Amână pronunțarea la data de 20.05.2024.Pronunțată în ședință publică.
PREȘEDINTE
X
Grefier,
X-----
| EMITENT |
Dosar nr. 7.335/2/2023Curtea constituită din:Președinte: - XGrefier: - XPe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta X, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Sănătății, având ca obiect anulare act administrativ-fiscal.La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta prin avocați cu împuternicire avocațială la dosar, pârâtul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, lipsind ceilalți pârâți.Procedura de citare este legal îndeplinită.S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este primul termen de judecată în cauză, după care:Pârâtul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale solicită/ învederează că dorește să ia cunoștință de răspunsul la întâmpinare.Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al răspunsului la întâmpinare către pârât și aduce la cunoștință că, în esență, s-au făcut apărări punctuale pe excepții, cu documente relative la taxa de timbru depusă și la procedura prealabilă.Reclamanta, prin avocat, depune la dosar în ședință publică extrasul de pe portalul ICCJ prin care dovedește definitivarea Deciziei nr. 3 a Curții de Apel Cluj. De asemenea, depune extrase de pe portalul Tribunalului Cluj și al Curții de Apel Cluj prin care dovedește că s-a definitivat inclusiv acțiunea în anulare a actului administrativ-fiscal care fusese suspendat în baza art. 413, până la rămânerea definitivă a acțiunii în anularea ordinelor, și extrase de pe portal pentru a dovedi definitivarea cererii de suspendare întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004. În plus, depune și încheierea de suspendare a acțiunii privind anularea actelor administrativ-fiscale, întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă. De asemenea, comunică un exemplar al acestora și către pârâtul prezent.Pârâtul, prin consilier juridic, solicită acordarea unui termen pentru a putea să ia cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse în ședință publică.Reclamanta, prin avocat, învederează că înscrisurile depuse nu reprezintă înscrisuri noi, ci reprezintă ceea ce s-a invocat prin actele depuse deja la dosar, iar faptul că aceste demersuri s-au definitivat nu poate să conducă la amânarea cauzei.Curtea învederează că înscrisurile anexate răspunsului la întâmpinare reprezintă documente care se regăsesc deja la dosar, motiv pentru care dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate părților să ia cunoștință de înscrisurile depuse în ședință publică.La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns reclamanta, prin avocați cu împuternicire avocațială la dosar, pârâtul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, lipsind ceilalți pârâți.La interpelarea instanței, pârâtul, prin consilier juridic, solicită acordarea unui termen.Reclamanta, prin avocat, învederează că orice solicitare de acordare a unui termen trebuie motivată. Potrivit dispozițiilor art. 201 alin. (2) teza a II-a din Codul de procedură civilă, de răspunsul la întâmpinare pârâtul va lua cunoștință de la dosarul cauzei.La interpelarea instanței, pârâtul, prin consilier juridic, învederează că solicită amânarea cauzei pentru a se lua cunoștință de documentele depuse în ședință, mai ales cu privire la documentele reprezentând extrase de pe portalul instanțelor.Reclamanta, prin avocat, arată că respectivele extrase au fost opționale, putând să nu le depună, portalul fiind public, arătând că înscrisurile atestă ceea ce s-a pronunțat până acum.Constată Curtea că motivul invocat de partea pârâtă nu este un motiv temeinic procedural, pentru a se putea amâna, având în vedere extrasele din sistemul ECRIS care au fost depuse, acestea nefiind înscrisuri noi, nu se pretinde de partea reclamantă care le-a depus că s-ar schimba situația invocată prin cererea de chemare în judecată, astfel că va respinge cererea de amânare, însă va amâna pronunțarea în situația rămânerii în pronunțare la acest termen, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.La interpelarea instanței, părțile prezente solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.Curtea încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar și acordă cuvântul cu prioritate pe excepția netimbrării invocată de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.Reclamanta, prin avocat, având cuvântul asupra excepției netimbrării, solicită respingerea acesteia, ca neîntemeiată, dovada achitării taxei de timbru aflându-se la dosar.Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției așa cum a fost formulată.Curtea va respinge excepția netimbrării invocată prin întâmpinare de Ministerul Muncii, având în vedere că la dosar, fila 77 vol. I, se regăsește dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 400 lei, astfel cum a fost stabilită de către instanța de judecată.Curtea pune în discuție excepțiile invocate de Ministerul Sănătății prin întâmpinare, respectiv cu prioritate inadmisibilitatea acțiunii în constatare formulate de către reclamantă, în sensul de a o califica ca fiind apărare de fond sau o veritabilă excepție.Reclamanta, prin avocat, învederează că față de modalitatea formulării acesteia se pot pune concluzii ca pentru o veritabilă excepție.Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată, apreciind că aceasta este o veritabilă excepție.Reclamanta, prin avocat, având cuvântul asupra excepției inadmisibilității, învederează că nu este vorba despre o acțiune în constatare, ci se solicită anularea actelor, însă practica ÎCCJ este în sensul că, chiar dacă ar fi o acțiune în constatare, ar fi admisibilă pentru că se tinde la anularea respectivelor acte.Curtea acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității invocată de Ministerul Sănătății ca urmare a lipsei procedurii prealabile.Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepției, arătând că la fila 4 din răspunsul la întâmpinare a arătat că, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu ar fi fost nevoie de o asemenea plângere prealabilă, însă, pentru că a anticipat o posibilă interpretare contrară, a formulat și plângere prealabilă, fiind anexat înscrisurilor depuse la dosar și răspunsul dat de Ministerul Sănătății, din care rezultă că au primit această plângere prealabilă.Reclamanta, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției, astfel cum a fost formulată.Curtea se va pronunța asupra excepției odată cu fondul cauzei și acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Muncii.Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției pentru considerentele expuse pe larg în întâmpinare. Partea arată că deciziile de impunere sunt emise de către Ministerul de Finanțe prin ANAF, Ministerul Muncii neavând atribuții de colectare a taxelor și impozitelor sau de verificare a legalității impunerii acestora.Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea acesteia, arătând că este de acord că nu intră în atribuțiile Ministerului Muncii cele semnalate de pârât, însă în cauză nu se cere anularea unor acte administrativ-fiscale, ci anularea ordinelor emise inclusiv de către ministrul muncii.Curtea se va pronunța odată cu fondul cauzei și acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului, invocată prin întâmpinare.Reclamanta, prin avocat, arată că a indicat în fila 2 din răspunsul la întâmpinare inclusiv, parțial, puterea de lucru judecat a Sentinței nr. 3 a Curții de Apel Cluj, în care au fost invocate marea majoritate a acestor excepții, fiind respinse. Însă, cu referire la chemarea în judecată a Guvernului, nu se poate invoca excepția puterii de lucru judecat pentru că în litigiul conex această entitate nu a figurat ca parte, motiv pentru care, strict pe această excepție, urmează ca instanța să aprecieze, pentru toate celelalte fiind putere de lucru judecat.Pârâtul, prin consilier juridic, lasă la aprecierea instanței această excepție.Curtea acordă cuvântul pe fondul cauzei.Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, arătând că obligațiile fiscale principale și accesorii stabilite în sarcina reclamantei, în cuantum de 14.500.000 lei, i se impută, motivându-se că, chiar dacă îndeplinește condițiile prevăzute de art. 60 pct. 5 din Codul fiscal, nu îndeplinește alte două condiții prevăzute în cuprinsul ordinelor atacate, respectiv condiția unei cifre de afaceri minime de 80% realizate din construcții, pe teritoriul României, și a doua condiție ca salariații pentru care se aplică facilitățile fiscale să nu fi fost detașați. Prima condiție a fost instituită prin Ordinul președintelui Comisiei Naționale pentru Strategie și Prognoză nr. 239/2019 și a fost preluată în 4 ordine subsecvente. Partea a formulat cerere în anularea deciziilor de impunere și a raportului de inspecție fiscală, de asemenea, a formulat cerere de suspendare în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, care a fost admisă definitiv, astfel cum a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, precum și cerere de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 15 din legea contenciosului, cerere care a fost, de asemenea, admisă definitiv, și cerere de suspendare a acțiunii în anularea actelor administrativ-fiscale întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, cerere admisă până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea ordinului ce face obiectul dosarului de fond. Cu privire la modalitatea de calcul al cifrei de afaceri, reclamanta, prin avocat, învederează că a arătat unde anume cele două ordine a căror anulare o solicită fac referire la Ordinul nr. 239/2019, ordinul-mamă dat în aplicarea art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal. Prin OUG nr. 43/2019, art. 60 pct. 5 a fost modificat, de esență fiind adăugarea lit. e), care face trimitere la anumite ordine ce vor fi emise, arătând clar și ceea ce urmează să reglementeze aceste ordine. Prin Sentința nr. 3/2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj și rămasă definitivă prin respingerea recursului de către ÎCCJ, curtea de apel a constatat nulitatea Ordinului nr. 239/2019. În afară de anularea acestui ordin, au fost anulate și alte două ordine succesiv, respectiv Ordinul nr. 1.942/2020 și nr. 2.841/2020.Un al doilea motiv pentru care reclamanta a solicitat anularea mecanismului de calcul al cifrei de afaceri rezidă în faptul că s-au încălcat competențele atribuite președintelui Comisiei Naționale pentru Strategie și Prognoză. Art. 2 lit. n din Legea nr. 554/2004 vorbește de încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege, ca fiind un exces de putere. Autoritățile emitente ale celor două ordine au încălcat, practic, competența atribuită prin dispozițiile art. 60 pct. 5 lit. e), competență atribuită strict președintelui Comisiei Naționale pentru Strategie și Prognoză. De asemenea, potrivit art. 147 alin. (17) din Codul fiscal, la care face trimitere art. 60 pct. 5 lit. d), arată foarte clar că prin aceste ordine puteau fi reglementate strict „modelul, conținutul, modalitatea de depunere și gestionare a declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate“, nu altceva.În ceea ce privește motivele comune privind nelegalitatea tuturor dispozițiilor contestate, reclamanta arată că se restrâng drepturile reclamantei prin instituirea nelegală a unor condiții suplimentare celor prevăzute în Codul fiscal. Prin decizia de soluționare a contestației fiscale se arată simplist faptul că, deși îndeplinește aceste condiții, totuși, dispozițiile art. 60 pct. 5 din Codul fiscal trimit la aceste ordine.În altă ordine de idei, în conformitate cu dispozițiile art. 78 din Legea nr. 24/2000, ordinele ar fi trebuit să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise, or, așa cum a arătat, ele trebuiau, potrivit dispozițiilor art. 60 pct. 5 lit. d) din Codul fiscal și art. 147 alin. (17), să reglementeze cu totul altceva. În plus, potrivit art. 58 alin. (1) și (3) și art. 69 din Legea nr. 24/2000, asemenea modificări sau completări pot fi realizate prin norme cu forță juridică egală sau superioară reglementării pe care o modifică, în speță, Codul fiscal. Art. 62 din Legea nr. 24/2000 reglementează faptul că dispozițiile de modificare și completare se încorporează în actul de bază.Reclamanta, prin avocat, învederează cu privire la Decizia ICCJ nr. 19/2022, pronunțată în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în care ÎCCJ se pronunță asupra unui act normativ adoptat în aplicarea legii și care prevede dispoziții contrare acestei legi. Cu privire la aceste aspecte ICCJ reține că „se va ține cont de actul cu forță juridică superioară și nu de ordinul emis în aplicarea legii“, chestiune care se aplică și situației reclamantei. De asemenea, prin această jurisprudență se face trimitere la o decizie a CCR nr. 498/2018, care, la rândul său, reține că „reglementările secundare au caracter tehnic și nu pot fi izvor primar de drept“. Mai departe, partea apreciază că ordinele, în modalitatea în care au fost reglementate, încalcă în mod direct principiul unicității reglementării ce conduce la un paralelism normativ. Mai mult decât atât, faptul că există astfel de reglementări determină incertitudine generală. Prin modalitatea în care aceste ordine sunt reglementate se încalcă în mod expres principiile legalității și certitudinea impunerii, acestea fiind prevăzute în mod expres în Codul fiscal, la art. 3 lit. b) și art. 4 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul, prin emiterea acestor ordine, a creat contextul necesar pentru ca principiul in dubio contrafiscum să nu se mai aplice.Partea apreciază că există un exces de putere suplimentar celui prezentat de către apărătorul reclamantei, prin raportare la încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. În definitiv, este vorba despre o restrângere a cifrei de afaceri la activitatea desfășurată pe teritoriul României și cu o interdicție de aplicare a facilităților în cazul salariaților detașați. În acest context există exces de putere pentru că, pe de o parte, această restrângere a modalității de calcul al cifrei de afaceri este susținută de acte normative care au fost anulate în mod definitiv, pe de altă parte, există o modalitate de calcul al cifrei de afaceri și condiții suplimentare, respectiv să nu aibă salariați detașați, condiții care nu au fost prevăzute de legislația primară, la momentul la care s-a procedat la inspecție fiscală.În ce privește lipsa de previzibilitate, suplimentar cauzelor CJUE și CEDO la care a făcut trimitere, reclamanta face trimitere la procedura din anul 2022 de acordare a facilităților fiscale din domeniul construcțiilor. Această procedură face obiectul Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.520/2022 și a fost publicată și în Monitorul Oficial. Partea învederează că este foarte clar că în cauză este incidentă o normă care nu este previzibilă, nu este clară, din nou se confirmă faptul că există mai multe acte subsecvente care reglementează aceleași aspecte, ce creează confuzie față de destinatarii acestei legislații, și, din nou, există o lipsă majoră de previzibilitate. Pentru aceste argumente, reclamanta, prin apărători, solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și arată că solicită acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, dovada acestor din urmă cheltuieli fiind depusă la prezentul termen de judecată.Reclamanta, prin avocat, învederează că în cauză a mai fost invocată de Ministerul Sănătății prin întâmpinarea formulată excepția rămânerii fără obiect a cererii de judecată prin raportare la abrogarea ordinelor.Curtea acordă cuvântul asupra excepției rămânerii fără obiect a cererii de judecată prin raportare la abrogarea ordinelor.Reclamanta, prin avocat, învederează că este vorba despre o confuzie. Chiar dacă au fost abrogate ordinele invocate, acestea produc efecte în continuare, fiind vorba despre o abrogare care vizează viitorul, nu trecutul.Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției astfel cum a fost invocată de către Ministerul Sănătății. Pe fond solicită respingerea acțiunii, ca nefondată, pentru considerentele expuse pe larg prin întâmpinare. Partea menționează că ordinele au fost emise în mod temeinic și legal, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare. Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantă, partea solicită respingerea acestora, ca nefondate.Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare, urmând a amâna pronunțarea pentru două săptămâni.
CURTEA,având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea.
DISPUNE:Amână pronunțarea la data de 20.05.2024.Pronunțată în ședință publică.
PREȘEDINTE
X
Grefier,
X-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari