DECIZIA nr. 264 din 29 mai 2025referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 23 din 15 ianuarie 2026



    Marian Enache- președinte
    Mihaela Ciochină- judecător
    Cristian Deliorga- judecător
    Dimitrie-Bogdan Licu - judecător
    Laura-Iuliana Scântei- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Raluca-Alexandra Buterez-Fășie- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, excepție ridicată de către Societatea Aedificium Banca pentru Locuințe - S.A. din București în Dosarul nr. 5.125/2/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.732D/2020.2. La apelul nominal se prezintă doamna avocat Ana-Maria Iordache pentru autoarea excepției, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsind cealaltă parte. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției a depus la dosarul cauzei note de ședință prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul doamnei avocat Ana-Maria Iordache, care solicită admiterea excepției și constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 24 lit. c) din Legea nr. 94/1992. În primul rând, se apreciază că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5), ale art. 21 alin. (1) și ale art. 140, fiind lipsite de claritate și predictibilitate, întrucât permite Curții de Conturi să efectueze controale asupra altor persoane decât cele prevăzute la art. 23 din aceeași lege, care administrează sau utilizează fonduri publice. Or, dispoziția criticată nu permite o delimitare clară a principiilor sau criteriilor în funcție de care sunt stabilite persoanele care ar fi supuse controlului efectuat de Curtea de Conturi, ceea ce conduce la concluzia că orice persoană juridică de drept privat sau o altă persoană fizică ar putea să facă obiectul acestui tip de control. Se mai arată că prevederile art. 140 din Constituție stabilesc clar faptul că atribuțiile Curții de Conturi se întind asupra instituțiilor sau autorităților publice și se invocă Deciziile Curții Constituționale nr. 28 din 23 februarie 1999 și nr. 463 din 4 decembrie 2003 cu referire la controlul efectuat de Curtea de Conturi asupra altor persoane care nu sunt prevăzute de textul de lege criticat. În al doilea rând, dispoziția criticată încalcă principiul specializării funcționale și al delimitării instituțiilor publice, ceea ce aduce atingere principiului statului de drept. În acest sens, se arată că obiectivul Curții de Conturi este verificarea modului în care sunt gestionate și cheltuite fondurile publice, activitate care este strâns legată de calitatea de instituție sau autoritate publică care administrează resursele financiare ale statului. Or, a permite Curții de Conturi să controleze o entitate de drept privat, cum ar fi, de exemplu, o bancă de economisire și creditare în domeniul locativ, așa cum s-a întâmplat în cauza în care a fost ridicată excepția, echivalează cu a permite Curții de Conturi să se suprapună cu atribuțiile acordate prin lege unei alte autorități/instituții, respectiv Banca Națională a României, cum este cazul în speța dedusă controlului, ceea ce încalcă flagrant principiul specializării funcționale și al delimitării instituțiilor publice. Nu în ultimul rând, se arată că formele anterioare ale textului criticat au fost declarate neconstituționale în mai multe rânduri, în acest sens fiind Deciziile Curții Constituționale nr. 28 din 23 februarie 1999 și nr. 463 din 4 decembrie 2003.4. Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile criticate sunt clare și previzibile, iar interpretarea și aplicarea acestora prin raportare la noțiunea de fonduri publice, prevăzută de art. 2 lit. l) din Legea nr. 94/1992, permit identificarea destinatarilor normei criticate. Așa cum a rezultat și din speța în care a fost ridicată excepția, activitatea de control a Curții de Conturi a vizat și s-a limitat la utilizarea subvențiilor bugetare primite cu titlu de primă de la stat. Controlul exercitat de Banca Națională a României nu exclude controlul efectuat de Curtea de Conturi, obiectul controlului efectuat de aceasta din urmă fiind unul diferit, care nu se suprapune cu cel realizat de Banca Națională a României, ci se completează cu acesta.
    CURTEA,    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 23 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.125/2/2016/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Aedificium Banca pentru Locuințe - S.A. din București, într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat de autoarea excepției împotriva sentinței civile prin care a fost anulat în parte raportul de control emis de Curtea de Conturi.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea excepției susține, în esență, că dispozițiile criticate nu sunt suficient de clare și previzibile, în cazul în care permit Curții de Conturi să efectueze un control asupra unei persoane juridice de drept privat sau asupra unei persoane fizice. Totodată, se susține că norma criticată este neconstituțională deoarece nu conține definiții sau criterii de determinare cu privire la sintagma „(...) alte persoane decât cele prevăzute la art. 23, care: c) administrează și/sau utilizează fonduri publice, în sensul prezentei legi (...)“.7. În plus, în măsura în care prevederile criticate permit o interpretare potrivit căreia Curtea de Conturi poate efectua un control asupra instituțiilor de credit, astfel cum acestea sunt definite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, norma este neconstituțională, întrucât se încalcă principiul specializării funcționale și al delimitării atribuțiilor ce revin diferitelor categorii de autorități publice, în speță, Băncii Naționale a României.8. Sintetizând, se susține că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) și ale art. 21, deoarece nu identifică în concret și nici nu prevăd criterii clare de determinare a persoanelor/a noțiunii juridice de administrator și/sau de utilizator de fonduri publice, altele decât cele prevăzute la art. 23 din Legea nr. 94/1992, care pot face obiectul controlului derulat de Curtea de Conturi.9. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este întemeiată, deoarece norma criticată nu identifică în concret și nici nu prevede criterii clare de determinare a persoanelor/noțiunii juridice de administrator și/sau utilizator de fonduri publice, altele decât cele prevăzute la art. 23 din Legea nr. 94/1992, care pot face obiectul controlului derulat de Curtea de Conturi.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autoarei excepției și cele ale procurorului, concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de autoarea excepției, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 24 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 3 aprilie 2014. Textul criticat are următorul conținut: „Curtea de Conturi poate hotărî desfășurarea activităților stabilite de lege și la alte persoane decât cele prevăzute la art. 23, care: (...) c) administrează și/sau utilizează fonduri publice, în sensul prezentei legi, verificările urmând a se efectua numai în legătură cu legalitatea administrării și/sau utilizării acestor fonduri;“.14. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 140 privind Curtea de Conturi.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea excepției formulează critici de neconstituționalitate prin prisma aspectelor legate de interpretarea și aplicarea dispozițiilor criticate în speța dedusă judecății. Or, în ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare - interpretarea, respectiv aplicarea legii -, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), iar, în virtutea rolului constituțional al instanțelor de judecată, le revine acestora competența de a stabili dacă interpretarea și aplicarea de către Curtea de Conturi a dispozițiilor de lege criticate au fost realizate corect.16. Totodată, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, respectiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale (Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14). Prin urmare, prezenta excepție de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, excepție ridicată de Societatea Aedificium Banca pentru Locuințe - S.A. din București în Dosarul nr. 5.125/2/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios-administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios-administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 mai 2025.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    pentru MARIAN ENACHE,    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
    Magistrat-asistent,
    Raluca-Alexandra Buterez-Fășie    ----