DECIZIA nr. 692 din 17 decembrie 2024referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 1 din Legea nr. 212/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, precum și pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu referire la art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 629 din 4 iulie 2025
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului și a Legii nr. 212/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, precum și pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Abou Adal Bachar, Lorena Diana Acatincăi și alții în Dosarul nr. 1.067/2/2022 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 921D/2023.2. La apelul nominal răspund Georgiana Mergiani și Dan Emil Georgescu, în calitate de autori ai excepției de neconstituționalitate, asistați de domnul Ion Dragne și de doamna Eveline Joița, avocați în cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, care îi reprezintă și pe ceilalți autori ai excepției. Lipsește partea Ministerul Sănătății. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului Ion Dragne, avocat al autorilor excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, sens în care arată că prevederile art. 2 alin. (3) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 și Legea nr. 212/2021 încalcă, în esență, dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1) și (2), art. 41, 47 și art. 73 alin. (3) lit. n). Cu titlu preliminar, arată că excepția de neconstituționalitate invocată îndeplinește condițiile de admisibilitate și subliniază că, deși Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 a fost modificată în anul 2022, soluția legislativă criticată, referitoare la privarea absolvenților facultăților de medicină dentară și farmacie de dreptul de a beneficia de un loc la rezidențiat, se menține. Susține caracterul vădit discriminatoriu al prevederilor legale criticate și arată că, începând cu anul 2021, Guvernul a propus Parlamentului modificarea prevederilor legale adoptate în anul 2009, care prevedeau că în cazul în care absolvenții facultăților de medicină dentară și farmacie promovează examenul de rezidențiat, statul susține financiar numărul de locuri, astfel încât toți candidații promovați să poată accesa un loc sau un post de rezidențiat. În anul 2021, Parlamentul a introdus o limitare pentru absolvenții facultăților de medicină dentară și farmacie, în sensul că au dreptul să beneficieze de suplimentarea cifrei de școlarizare la rezidențiat exclusiv absolvenții facultăților de medicină care au promovat acest examen, unicul argument prezentat fiind lipsa resurselor bugetare. Or, în realitate, nu există niciun motiv pentru a justifica existența unei diferențe de regim juridic între absolvenții aceleiași universități, care beneficiază de o bază de pregătire comună și care răspund acelorași nevoi ale societății.4. În continuare, pentru autorii excepției, doamna avocat Eveline Joița invocă încălcarea dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituție, sens în care susține că modificarea Ordonanței Guvernului nr. 18/2009, operată prin Legea nr. 212/2021, se circumscrie domeniului privind organizarea generală a învățământului, care aparține legii organice, și că, pentru a fi respectate dispozițiile art. 75 și ale art. 76 din Constituție, era necesară adoptarea unei legi organice. Or, Legea nr. 212/2021 nu a fost adoptată ca lege organică și, în consecință, este neconstituțională, în ansamblul său. De asemenea, susține încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, referitoare la principiul securității juridice și la exigențele de previzibilitate și predictibilitate care trebuie să caracterizeze normele juridice, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. Totodată, susține încălcarea dispozițiilor art. 41 și ale art. 47 din Constituție, sens în care face referire la motivele expuse pe larg în cuprinsul excepției de neconstituționalitate și, în consecință, solicită admiterea acesteia.5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituție stabilesc că organizarea generală a învățământului se reglementează prin lege organică. Rezidențiatul, ca formă de pregătire postuniversitară pentru absolvenții facultăților de medicină, medicină dentară și farmacie, este prevăzut de art. 174 alin. (8) din Legea educației naționale nr. 1/2011, lege organică. Potrivit tezei finale a prevederilor legale menționate, organizarea și finanțarea rezidențiatului se reglementează prin acte normative specifice. Domeniul reglementat prin Legea nr. 212/2021, criticată în prezenta cauză, nu intră în domeniul de incidență al legii organice, stabilit de dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituție. De asemenea, arată că dispozițiile legale criticate prevăd că pentru absolvenții facultăților de medicină există posibilitatea suplimentării numărului de locuri la rezidențiat, atunci când numărul candidaților pentru domeniul medicină promovați este net superior cifrei de școlarizare anunțate inițial. În aceste condiții, subliniază că prevederile legale criticate nu creează o obligație în sarcina ministrului sănătății, ci doar instituie posibilitatea suplimentării numărului de locuri la rezidențiat. În același timp, nici pentru beneficiari nu se stabilește un drept, ci se deschide o vocație cu privire la posibilitatea suplimentării numărului de locuri. Într-adevăr, în reglementarea anterioară, textul legal stabilea obligația suplimentării numărului de locuri pentru candidații promovați, însă acesta a suferit modificări, iar soluția legislativă în prezent în vigoare exclude întru totul posibilitatea suplimentării. Reglementarea unor asemenea aspecte este de competența legiuitorului. Invocarea încălcării principiului egalității în drepturi este neîntemeiată, având în vedere că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că acest principiu vizează egalitatea între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea drepturilor și libertăților fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6. Prin Încheierea din 31 martie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.067/2/2022, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului și a Legii nr. 212/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, precum și pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Abou Adal Bachar, Lorena Diana Acatincăi și alții într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unor acte administrative referitoare la suplimentarea numărului de locuri la rezidențiat doar pentru domeniul medicină.7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, în măsura în care instituie posibilitatea de suplimentare a cifrei de școlarizare doar pentru rezidențiatul în domeniul medicină, cu excluderea domeniului medicină dentară și a domeniului farmacie. Autorii arată că modalitatea de reglementare criticată este discriminatorie și lipsește destinatarul legii de orice posibilitate de predictibilitate cu privire la viitorul și cariera sa.8. Autorii excepției formulează critici de neconstituționalitate extrinsecă și intrinsecă.9. Sub aspect extrinsec, autorii excepției susțin că dispozițiile art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2021, precum și articolul unic din Legea nr. 212/2021 au fost adoptate pe calea unei legi ordinare, contrar art. 73 alin. (3) lit. n) și art. 76 alin. (1) din Constituție. Astfel, se arată că obiectul reglementării Legii nr. 212/2021 referitor la modalitatea de desfășurare a rezidențiatului și la cifra de școlarizare, întrucât vizează organizarea generală a învățământului, este de natură organică și, în consecință, reglementarea sa trebuie realizată pe calea unei legi organice, nu ordinare. În acest sens sunt invocate dispozițiile art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009, potrivit cărora rezidențiatul reprezintă forma specifică de învățământ postuniversitar pentru absolvenții licențiați ai facultăților de medicină, stomatologie și farmacie și se arată că formarea profesională, concretizată în cauză, prin formarea în cadrul rezidențiatului, reprezintă o formă a învățământului, aflată în strânsă legătură cu dreptul la muncă. Întrucât materia reglementată prin dispozițiile legale criticate este de domeniul unei legi organice, prima Cameră sesizată ar fi trebuit să fie Camera Deputaților, iar legea trebuia adoptată cu votul majorității fiecărei Camere.10. Sub aspect intrinsec, autorii excepției susțin că prevederile legale criticate nu respectă exigențele de previzibilitate care trebuie să caracterizeze normele juridice și încalcă principiul securității juridice. În acest sens arată că, în ceea ce privește organizarea rezidențiatului în domeniile medicină dentară și farmacie, există un climat legislativ instabil, deoarece modificările aduse art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 prin Legea nr. 212/2021 au intervenit cu mai puțin de 4 luni înainte de susținerea concursului de rezidențiat și au stabilit posibilitatea de suplimentare a cifrei de școlarizare doar pentru domeniul medicină. Or, anterior acestei modificări, destinatarii normei cunoșteau regula potrivit căreia Ministerul Sănătății are obligația suplimentării locurilor de rezidențiat, astfel încât, în urma rezultatelor, toți candidații care au promovat vor accesa un loc/post.11. Totodată, autorii excepției consideră că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece creează un regim discriminatoriu între candidații la concursul de rezidențiat în domeniul medicină, pe de o parte, și cei din domeniile medicină dentară și farmacie, pe de altă parte. Astfel, edictarea unei norme care acordă o suplimentare de locuri doar pentru domeniul medicină, deși rezidențiatul este o formă specifică de învățământ pentru trei domenii (medicină, medicină dentară și farmacie), reprezintă un comportament discriminatoriu. Or, rezidențiatul se adresează tuturor absolvenților licențiați ai facultăților de medicină, medicină dentară și farmacie, care, de fapt, se află în aceeași situație. Restrângerea posibilității absolvenților licențiați ai facultăților de medicină dentară și farmacie de a accede la rezidențiat are caracter discriminatoriu și îngrădește dreptul acestora de a se specializa și de a lucra în anumite domenii, întrucât nu există o alternativă privată pentru cursurile rezidențiatului. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind principiul legalității, principiul securității juridice și nediscriminarea.12. De asemenea se arată că, de vreme ce candidatul îndeplinește toate condițiile legale de participare la concursul de rezidențiat și obține punctajul de promovare, respectiv de peste 60%, neatribuirea unui loc/post de rezidențiat este o conduită culpabilă a Ministerului Sănătății. Restrângerea numărului persoanelor care pot accede la cursurile de rezidențiat, prin nesuplimentarea locurilor, în domeniul medicinei stomatologice și al farmaciei reprezintă o măsură disproporționată în raport cu scopul urmărit de legiuitor, care constă în realizarea unor reduceri ale bugetului alocat rezidențiatului. Se încalcă astfel dispozițiile constituționale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă și ale art. 47 alin. (1) privind dreptul la un nivel de trai decent.13. Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15. Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată. Reține că rezidențiatul nu se circumscrie domeniilor de reglementare prin lege organică și, în consecință, dispozițiile legale criticate nu contravin art. 73 alin. (3) lit. n), art. 75 alin. (1) și art. 76 alin. (1) din Constituție.16. Referitor la invocarea încălcării cerinței de previzibilitate a normelor juridice, Guvernul arată că norma criticată a stabilit cu suficientă claritate faptul că suplimentarea cifrei de școlarizare anunțate inițial pentru domeniul medicină se poate face până la repartiția candidaților, astfel încât toți candidații promovați să poată accesa un loc sau un post de rezidențiat. Într-adevăr, norma nu mai prevede posibilitatea unei astfel de suplimentări și pentru domeniul farmacie și pentru cel al stomatologiei, însă, pe de o parte, nici pentru domeniul medicină suplimentarea nu mai reprezintă o certitudine, iar, pe de altă parte, absolvenții facultăților de farmacie și stomatologie cunosc noua reglementare înainte de a susține examenul de rezidențiat. Prin urmare, aceștia își pot orienta conduita după noua regulă și, în consecință, nu se pune problema lipsei de previzibilitate a reglementării analizate. De asemenea, consideră că nu este încălcat principiul constituțional al nediscriminării, sens în care invocă aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 800 din 7 decembrie 2021.17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocaților autorilor excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.19. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 31 august 2009, și Legea nr. 212/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, precum și pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 22 iulie 2021.20. Curtea observă că prevederile art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 au fost modificate prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 212/2021. Ulterior, prevederile art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 87/2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind unele măsuri din domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 24 iunie 2022, având următorul cuprins: „Cifra de școlarizare pentru rezidențiat este stabilită anual prin ordin al ministrului sănătății. La stabilirea cifrei de școlarizare se are în vedere capacitatea de pregătire disponibilă comunicată de instituțiile de învățământ superior cu profil medical acreditate, până cel târziu la data de 1 august a fiecărui an. Pentru domeniul medicină, cifra de școlarizare este cel puțin egală cu numărul absolvenților cu diplomă de licență din promoția anului în curs.“ De asemenea, potrivit art. I pct. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 87/2022, sintagmele „medic dentist“, „medicină dentară“ și „Colegiul Medicilor Dentiști din România“ din cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 se înlocuiesc cu sintagmele „medic stomatolog“, „stomatologie“ și „Colegiul Medicilor Stomatologi din România“.21. Întrucât, în cauză, autorii excepției formulează critici de neconstituționalitate extrinsecă, precum și critici de neconstituționalitate intrinsecă, ce vizează strict prevederile articolului unic pct. 1 din Legea nr. 212/2021, prin care au fost modificate dispozițiile art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009, disociabile în sine de celelalte prevederi ale legii, și având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea reține ca obiect al excepției dispozițiile articolului unic pct. 1 din Legea nr. 212/2021, cu referire la art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009, care au următorul cuprins: Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74 din 10 decembrie 2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, precum și pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 11 decembrie 2019, cu următoarele modificări și completări:1. La articolul I, înaintea punctului 1 se introduc două noi puncte, cu următorul cuprins:– La articolul 2, alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:(3) Cifra de școlarizare pentru rezidențiat este cel puțin egală cu numărul de locuri reprezentând totalul absolvenților de medicină, medicină dentară și farmacie cu diplomă de licență din promoția anului în curs, cumulat cu numărul de posturi conform art. 18, stabilită prin ordin al ministrului sănătății. În cazul în care numărul candidaților pentru domeniul medicină care promovează examenul de rezidențiat este mai mare decât cifra de școlarizare inițial anunțată, aceasta se poate suplimenta până la repartiția candidaților, astfel încât toți candidații promovați să poată accesa un loc sau un post de rezidențiat. Ministerul Finanțelor asigură resursele financiare necesare școlarizării prin rezidențiat la nivelul cifrelor de școlarizare aprobate.22. În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind trăsăturile statului și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 47 alin. (1) privind dreptul la un nivel de trai decent, art. 73 alin. (3) lit. n) privind reglementarea prin lege organică a organizării generale a învățământului, art. 75 alin. (1) privind sesizarea Camerelor și art. 76 alin. (1) privind adoptarea legilor organice.23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, sub aspect extrinsec, criticile formulate vizează neconstituționalitatea articolului unic pct. 1 din Legea nr. 212/2021, fiind invocată încălcarea exigențelor constituționale privind adoptarea legilor organice și a regulilor constituționale privind domeniile rezervate legilor organice, iar sub aspect intrinsec, pretinsa discriminare între candidații la concursul de rezidențiat în domeniul medicină, pe de o parte, și cei din domeniile stomatologie și farmacie, pe de altă parte, având în vedere posibilitatea suplimentării cifrei de școlarizare doar pentru rezidențiatul în domeniul medicină.24. Analizând criticile de neconstituționalitate extrinsecă, raportate la dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. n), ale art. 75 alin. (1) și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că dispozițiile cuprinse în legea supusă controlului de constituționalitate, prin care a fost aprobată o ordonanță de urgență a Guvernului, referitoare la modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 este o lege cu caracter ordinar. De altfel, așa cum rezultă și din mențiunea finală a acesteia, care atestă că „legea a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată“, legea a fost adoptată cu majoritatea cerută de Constituție pentru o lege ordinară. Sub acest aspect, Curtea reține că regimul juridic al organizării și finanțării rezidențiatului nu poate fi circumscris domeniului prevăzut la art. 73 alin. (3) lit. n) - „organizarea generală a învățământului“ -, care vizează cadrul legal pentru exercitarea, sub autoritatea statului român, a dreptului fundamental la învățătură, respectiv reglementările referitoare la structura, funcțiile, organizarea și funcționarea sistemului național de învățământ de stat, particular și confesional.25. În același timp, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că Ordonanța Guvernului nr. 12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului nu conține dispoziții care reglementează domeniul ce poate fi legiferat, potrivit art. 73 alin. (3) lit. n), exclusiv prin intermediul legilor organice (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.374 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 28 ianuarie 2009).26. În consecință, reținând că dispozițiile criticate din Legea nr. 212/2021, sub aspectul reglementărilor pe care le cuprind cu privire la organizarea rezidențiatului, nu se încadrează în sfera de incidență a dispozițiilor constituționale privind reglementarea prin lege organică a organizării generale a învățământului, Curtea constată că dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. n), art. 75 alin. (1) și ale art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală nu sunt, sub niciun aspect, încălcate.27. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate intrinsecă, formulată prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea observă că prevederile legale criticate instituie reguli referitoare la organizarea examenului de rezidențiat. Astfel, dispozițiile art. 2 alin. (3) teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 instituie imperativ regula stabilirii cifrei de școlarizare pentru rezidențiat, astfel încât aceasta să fie cel puțin egală cu numărul de locuri reprezentând totalul absolvenților de medicină, medicină dentară și farmacie cu diplomă de licență din promoția anului în curs, cumulat cu numărul de posturi conform art. 18, stabilită prin ordin al ministrului sănătății. În același timp, dispozițiile art. 2 alin. (3) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 instituie posibilitatea suplimentării cifrei de școlarizare pentru rezidențiatul în domeniul medicină, în cazul în care numărul candidaților pentru acest domeniu care promovează examenul de rezidențiat este mai mare decât cifra de școlarizare inițial anunțată, astfel încât toți candidații promovați să poată accesa un loc sau un post de rezidențiat.28. Curtea constată, așadar, că dispozițiile legale criticate reprezintă opțiunea legiuitorului în ceea ce privește organizarea examenului de rezidențiat, exprimată în marja sa de apreciere, permisă de dispozițiile art. 34 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea (...) sănătății publice“. 29. În același timp, Curtea constată că opțiunea legiuitorului pentru reglementarea posibilității suplimentării cifrei de școlarizare a rezidențiatului doar pentru domeniul medicină nu poate fi considerată arbitrară, în condițiile în care categoriile vizate (medicii, pe de o parte, și, respectiv, medicii stomatologi și farmaciștii, pe de altă parte) nu sunt într-o situație juridică identică. O asemenea concluzie rezultă având în vedere reglementările distincte privind exercitarea profesiilor de medic, medic stomatolog și farmacist (a se vedea în acest sens dispozițiile titlului XII: Exercitarea profesiei de medic, ale titlului XIII: Exercitarea profesiei de medic stomatolog și ale titlului XIV: Exercitarea profesiei de farmacist din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, cu modificările și completările ulterioare).30. În consecință, Curtea reține că, din perspectiva regulilor de exercitare a profesiei, situația juridică în care se află absolvenții cu diplomă de licență ai facultăților de medicină nu este identică celei a absolvenților cu diplomă de licență ai facultăților de stomatologie și farmacie, astfel că și tratamentul juridic instituit poate fi diferit. Așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, principiul constituțional al egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. Încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite. Inegalitatea care rezultă din diferența de situații poate justifica reguli distincte, în funcție de scopul legii. De asemenea, Curtea a stabilit că textul art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui. Totodată, Curtea a mai statuat că principiul egalității în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite (a se vedea, spre exemplu, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, sau Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997).31. Diferențierea, în toate aceste cazuri, nu este contrară dispozițiilor art. 16 din Constituție și se justifică, în ceea ce privește reglementarea posibilității suplimentării cifrei de școlarizare la rezidențiat doar pentru domeniul medicină, prin organizarea distinctă și diferită, din perspectiva exercitării profesiei, a celor trei categorii socioprofesionale (medic, medic stomatolog și farmacist), prin natura diferită a activității efectiv desfășurate, precum și prin raportare la preocupările statului de a organiza și de a dimensiona cât mai eficient activitatea în cadrul sistemului de sănătate, având în vedere și rațiuni de ordin bugetar.32. Reținând că soluția legislativă criticată se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, Curtea subliniază că instanța de contencios constituțional nu poate modifica opțiunea legiuitorului pentru că ar însemna ca ea însăși să preia atribuții și competențe specifice autorității legiuitoare, intruzionând în prerogativele constituționale ale acesteia.33. Având în vedere aceste argumente, Curtea constată netemeinicia criticii de neconstituționalitate raportate la dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.34. Referitor la critica de neconstituționalitate prin care se susține încălcarea dreptului la muncă, consacrat de dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că organizarea accesului la specializarea prin rezidențiat, ca forma specifică de învățământ postuniversitar pentru absolvenții licențiați ai facultăților de medicină, stomatologie și farmacie, se realizează prin respectarea unor cerințe specifice în domeniu. Or, stabilirea unui anumit număr de locuri alocate anual pentru rezidențiat nu reprezintă o limitare de natură să încalce dreptul la muncă. Înscrierea la concursul de rezidențiat echivalează cu exercitarea alegerii libere a profesiei, persoana interesată fiind implicit de acord cu această condiție și cu faptul că urmează să se supună prevederilor legale instituite în acest sens.35. Totodată, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o dorește, în anumite condiții stabilite de legiuitor, și nu vizează obligația statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile (a se vedea Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, paragraful 29, și Decizia nr. 55 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 5 mai 2015, paragraful 18).36. În consecință, Curtea constată caracterul neîntemeiat al criticilor de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Constituție.37. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, Curtea reține că, referitor la principiul stabilității/securității raporturilor juridice, a statuat că, deși nu este în mod expres consacrat de Constituție, acest principiu se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social, cât și din preambulul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008). În legătură cu principiul securității juridice, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că „unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice“ (Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunțată în Cauza Androne împotriva României, paragraful 44, Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99). Curtea europeană a mai statuat că, „odată ce statul adoptă o soluție, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluții“ (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 33).38. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că impunerea de reguli și obligații noi fără reglementarea unui termen adecvat care să permită subiectului de drept să răspundă noilor cerințe legislative reprezintă o încălcare a exigențelor constituționale sub aspectul principiului securității juridice și al principiului încrederii legitime care impune limitarea posibilităților de modificare a normelor juridice și stabilitatea regulilor instituite prin acestea (a se vedea Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012).39. Plecând de la aceste considerente, Curtea observă că, în cauza de față, modificările aduse normelor în vigoare privind organizarea rezidențiatului nu afectează regulile esențiale privind accesul la specializarea prin rezidențiat, ci se circumstanțiază evoluției realităților economice și sociale de la nivelul statului, căruia îi revine sarcina asigurării funcționalității sistemului de sănătate, fără să afecteze concepția generală a reglementării de bază, potrivit căreia accesul la pregătirea prin rezidențiat se realizează prin concurs, expresie a unei selecții bazate pe criteriul meritocrației (a se vedea art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009).40. De asemenea, Curtea observă că legea nu impune ministrului sănătății obligația de a suplimenta cifra de școlarizare la rezidențiat pentru domeniul medicină, ci creează o asemenea posibilitate, justificată de rațiuni ce țin de organizarea eficientă și adaptată nevoilor specifice de personal specializat în cadrul sistemului de sănătate la un anumit moment și de resursele bugetare disponibile.41. În consecință, Curtea constată că dispozițiile legale criticate prin conținutul lor normativ nu pot fi considerate de natură să afecteze principiul securității juridice.42. Referitor la pretinsa încălcare a principiului legalității, invocată de autorii excepției de neconstituționalitate, Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa, că acest principiu presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor, conducând la caracterul de lex certa al normei (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012).43. Aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea constată că prevederile legale criticate sunt redactate cu precizie și claritate, într-un stil specific normativ, permițând destinatarilor lor să își adapteze în mod corespunzător conduita la exigențele juridice.44. Având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate sunt în acord cu exigențele constituționale analizate și, prin urmare, nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală.45. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 47 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că, prin conținutul reglementărilor pe care le cuprind, prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituțional la un nivel de trai decent.46. Întrucât nu a fost constatată încălcarea vreunui drept sau a vreunei libertăți fundamentale, nu se poate reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 53 din Constituție.47. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Abou Adal Bachar, Lorena Diana Acatincăi și alții în Dosarul nr. 1.067/2/2022 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile articolului unic pct. 1 din Legea nr. 212/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, precum și pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu referire la art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 decembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin------
| EMITENT |
| Marian Enache | - președinte |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Simina Popescu-Marin | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6. Prin Încheierea din 31 martie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.067/2/2022, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului și a Legii nr. 212/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, precum și pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Abou Adal Bachar, Lorena Diana Acatincăi și alții într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unor acte administrative referitoare la suplimentarea numărului de locuri la rezidențiat doar pentru domeniul medicină.7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, în măsura în care instituie posibilitatea de suplimentare a cifrei de școlarizare doar pentru rezidențiatul în domeniul medicină, cu excluderea domeniului medicină dentară și a domeniului farmacie. Autorii arată că modalitatea de reglementare criticată este discriminatorie și lipsește destinatarul legii de orice posibilitate de predictibilitate cu privire la viitorul și cariera sa.8. Autorii excepției formulează critici de neconstituționalitate extrinsecă și intrinsecă.9. Sub aspect extrinsec, autorii excepției susțin că dispozițiile art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2021, precum și articolul unic din Legea nr. 212/2021 au fost adoptate pe calea unei legi ordinare, contrar art. 73 alin. (3) lit. n) și art. 76 alin. (1) din Constituție. Astfel, se arată că obiectul reglementării Legii nr. 212/2021 referitor la modalitatea de desfășurare a rezidențiatului și la cifra de școlarizare, întrucât vizează organizarea generală a învățământului, este de natură organică și, în consecință, reglementarea sa trebuie realizată pe calea unei legi organice, nu ordinare. În acest sens sunt invocate dispozițiile art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009, potrivit cărora rezidențiatul reprezintă forma specifică de învățământ postuniversitar pentru absolvenții licențiați ai facultăților de medicină, stomatologie și farmacie și se arată că formarea profesională, concretizată în cauză, prin formarea în cadrul rezidențiatului, reprezintă o formă a învățământului, aflată în strânsă legătură cu dreptul la muncă. Întrucât materia reglementată prin dispozițiile legale criticate este de domeniul unei legi organice, prima Cameră sesizată ar fi trebuit să fie Camera Deputaților, iar legea trebuia adoptată cu votul majorității fiecărei Camere.10. Sub aspect intrinsec, autorii excepției susțin că prevederile legale criticate nu respectă exigențele de previzibilitate care trebuie să caracterizeze normele juridice și încalcă principiul securității juridice. În acest sens arată că, în ceea ce privește organizarea rezidențiatului în domeniile medicină dentară și farmacie, există un climat legislativ instabil, deoarece modificările aduse art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 prin Legea nr. 212/2021 au intervenit cu mai puțin de 4 luni înainte de susținerea concursului de rezidențiat și au stabilit posibilitatea de suplimentare a cifrei de școlarizare doar pentru domeniul medicină. Or, anterior acestei modificări, destinatarii normei cunoșteau regula potrivit căreia Ministerul Sănătății are obligația suplimentării locurilor de rezidențiat, astfel încât, în urma rezultatelor, toți candidații care au promovat vor accesa un loc/post.11. Totodată, autorii excepției consideră că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece creează un regim discriminatoriu între candidații la concursul de rezidențiat în domeniul medicină, pe de o parte, și cei din domeniile medicină dentară și farmacie, pe de altă parte. Astfel, edictarea unei norme care acordă o suplimentare de locuri doar pentru domeniul medicină, deși rezidențiatul este o formă specifică de învățământ pentru trei domenii (medicină, medicină dentară și farmacie), reprezintă un comportament discriminatoriu. Or, rezidențiatul se adresează tuturor absolvenților licențiați ai facultăților de medicină, medicină dentară și farmacie, care, de fapt, se află în aceeași situație. Restrângerea posibilității absolvenților licențiați ai facultăților de medicină dentară și farmacie de a accede la rezidențiat are caracter discriminatoriu și îngrădește dreptul acestora de a se specializa și de a lucra în anumite domenii, întrucât nu există o alternativă privată pentru cursurile rezidențiatului. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind principiul legalității, principiul securității juridice și nediscriminarea.12. De asemenea se arată că, de vreme ce candidatul îndeplinește toate condițiile legale de participare la concursul de rezidențiat și obține punctajul de promovare, respectiv de peste 60%, neatribuirea unui loc/post de rezidențiat este o conduită culpabilă a Ministerului Sănătății. Restrângerea numărului persoanelor care pot accede la cursurile de rezidențiat, prin nesuplimentarea locurilor, în domeniul medicinei stomatologice și al farmaciei reprezintă o măsură disproporționată în raport cu scopul urmărit de legiuitor, care constă în realizarea unor reduceri ale bugetului alocat rezidențiatului. Se încalcă astfel dispozițiile constituționale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă și ale art. 47 alin. (1) privind dreptul la un nivel de trai decent.13. Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15. Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată. Reține că rezidențiatul nu se circumscrie domeniilor de reglementare prin lege organică și, în consecință, dispozițiile legale criticate nu contravin art. 73 alin. (3) lit. n), art. 75 alin. (1) și art. 76 alin. (1) din Constituție.16. Referitor la invocarea încălcării cerinței de previzibilitate a normelor juridice, Guvernul arată că norma criticată a stabilit cu suficientă claritate faptul că suplimentarea cifrei de școlarizare anunțate inițial pentru domeniul medicină se poate face până la repartiția candidaților, astfel încât toți candidații promovați să poată accesa un loc sau un post de rezidențiat. Într-adevăr, norma nu mai prevede posibilitatea unei astfel de suplimentări și pentru domeniul farmacie și pentru cel al stomatologiei, însă, pe de o parte, nici pentru domeniul medicină suplimentarea nu mai reprezintă o certitudine, iar, pe de altă parte, absolvenții facultăților de farmacie și stomatologie cunosc noua reglementare înainte de a susține examenul de rezidențiat. Prin urmare, aceștia își pot orienta conduita după noua regulă și, în consecință, nu se pune problema lipsei de previzibilitate a reglementării analizate. De asemenea, consideră că nu este încălcat principiul constituțional al nediscriminării, sens în care invocă aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 800 din 7 decembrie 2021.17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocaților autorilor excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.19. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 31 august 2009, și Legea nr. 212/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, precum și pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 22 iulie 2021.20. Curtea observă că prevederile art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 au fost modificate prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 212/2021. Ulterior, prevederile art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 87/2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind unele măsuri din domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 24 iunie 2022, având următorul cuprins: „Cifra de școlarizare pentru rezidențiat este stabilită anual prin ordin al ministrului sănătății. La stabilirea cifrei de școlarizare se are în vedere capacitatea de pregătire disponibilă comunicată de instituțiile de învățământ superior cu profil medical acreditate, până cel târziu la data de 1 august a fiecărui an. Pentru domeniul medicină, cifra de școlarizare este cel puțin egală cu numărul absolvenților cu diplomă de licență din promoția anului în curs.“ De asemenea, potrivit art. I pct. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 87/2022, sintagmele „medic dentist“, „medicină dentară“ și „Colegiul Medicilor Dentiști din România“ din cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 se înlocuiesc cu sintagmele „medic stomatolog“, „stomatologie“ și „Colegiul Medicilor Stomatologi din România“.21. Întrucât, în cauză, autorii excepției formulează critici de neconstituționalitate extrinsecă, precum și critici de neconstituționalitate intrinsecă, ce vizează strict prevederile articolului unic pct. 1 din Legea nr. 212/2021, prin care au fost modificate dispozițiile art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009, disociabile în sine de celelalte prevederi ale legii, și având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea reține ca obiect al excepției dispozițiile articolului unic pct. 1 din Legea nr. 212/2021, cu referire la art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009, care au următorul cuprins: Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74 din 10 decembrie 2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, precum și pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 11 decembrie 2019, cu următoarele modificări și completări:1. La articolul I, înaintea punctului 1 se introduc două noi puncte, cu următorul cuprins:– La articolul 2, alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:(3) Cifra de școlarizare pentru rezidențiat este cel puțin egală cu numărul de locuri reprezentând totalul absolvenților de medicină, medicină dentară și farmacie cu diplomă de licență din promoția anului în curs, cumulat cu numărul de posturi conform art. 18, stabilită prin ordin al ministrului sănătății. În cazul în care numărul candidaților pentru domeniul medicină care promovează examenul de rezidențiat este mai mare decât cifra de școlarizare inițial anunțată, aceasta se poate suplimenta până la repartiția candidaților, astfel încât toți candidații promovați să poată accesa un loc sau un post de rezidențiat. Ministerul Finanțelor asigură resursele financiare necesare școlarizării prin rezidențiat la nivelul cifrelor de școlarizare aprobate.22. În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind trăsăturile statului și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 47 alin. (1) privind dreptul la un nivel de trai decent, art. 73 alin. (3) lit. n) privind reglementarea prin lege organică a organizării generale a învățământului, art. 75 alin. (1) privind sesizarea Camerelor și art. 76 alin. (1) privind adoptarea legilor organice.23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, sub aspect extrinsec, criticile formulate vizează neconstituționalitatea articolului unic pct. 1 din Legea nr. 212/2021, fiind invocată încălcarea exigențelor constituționale privind adoptarea legilor organice și a regulilor constituționale privind domeniile rezervate legilor organice, iar sub aspect intrinsec, pretinsa discriminare între candidații la concursul de rezidențiat în domeniul medicină, pe de o parte, și cei din domeniile stomatologie și farmacie, pe de altă parte, având în vedere posibilitatea suplimentării cifrei de școlarizare doar pentru rezidențiatul în domeniul medicină.24. Analizând criticile de neconstituționalitate extrinsecă, raportate la dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. n), ale art. 75 alin. (1) și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că dispozițiile cuprinse în legea supusă controlului de constituționalitate, prin care a fost aprobată o ordonanță de urgență a Guvernului, referitoare la modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 este o lege cu caracter ordinar. De altfel, așa cum rezultă și din mențiunea finală a acesteia, care atestă că „legea a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată“, legea a fost adoptată cu majoritatea cerută de Constituție pentru o lege ordinară. Sub acest aspect, Curtea reține că regimul juridic al organizării și finanțării rezidențiatului nu poate fi circumscris domeniului prevăzut la art. 73 alin. (3) lit. n) - „organizarea generală a învățământului“ -, care vizează cadrul legal pentru exercitarea, sub autoritatea statului român, a dreptului fundamental la învățătură, respectiv reglementările referitoare la structura, funcțiile, organizarea și funcționarea sistemului național de învățământ de stat, particular și confesional.25. În același timp, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că Ordonanța Guvernului nr. 12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului nu conține dispoziții care reglementează domeniul ce poate fi legiferat, potrivit art. 73 alin. (3) lit. n), exclusiv prin intermediul legilor organice (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.374 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 28 ianuarie 2009).26. În consecință, reținând că dispozițiile criticate din Legea nr. 212/2021, sub aspectul reglementărilor pe care le cuprind cu privire la organizarea rezidențiatului, nu se încadrează în sfera de incidență a dispozițiilor constituționale privind reglementarea prin lege organică a organizării generale a învățământului, Curtea constată că dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. n), art. 75 alin. (1) și ale art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală nu sunt, sub niciun aspect, încălcate.27. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate intrinsecă, formulată prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea observă că prevederile legale criticate instituie reguli referitoare la organizarea examenului de rezidențiat. Astfel, dispozițiile art. 2 alin. (3) teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 instituie imperativ regula stabilirii cifrei de școlarizare pentru rezidențiat, astfel încât aceasta să fie cel puțin egală cu numărul de locuri reprezentând totalul absolvenților de medicină, medicină dentară și farmacie cu diplomă de licență din promoția anului în curs, cumulat cu numărul de posturi conform art. 18, stabilită prin ordin al ministrului sănătății. În același timp, dispozițiile art. 2 alin. (3) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 instituie posibilitatea suplimentării cifrei de școlarizare pentru rezidențiatul în domeniul medicină, în cazul în care numărul candidaților pentru acest domeniu care promovează examenul de rezidențiat este mai mare decât cifra de școlarizare inițial anunțată, astfel încât toți candidații promovați să poată accesa un loc sau un post de rezidențiat.28. Curtea constată, așadar, că dispozițiile legale criticate reprezintă opțiunea legiuitorului în ceea ce privește organizarea examenului de rezidențiat, exprimată în marja sa de apreciere, permisă de dispozițiile art. 34 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea (...) sănătății publice“. 29. În același timp, Curtea constată că opțiunea legiuitorului pentru reglementarea posibilității suplimentării cifrei de școlarizare a rezidențiatului doar pentru domeniul medicină nu poate fi considerată arbitrară, în condițiile în care categoriile vizate (medicii, pe de o parte, și, respectiv, medicii stomatologi și farmaciștii, pe de altă parte) nu sunt într-o situație juridică identică. O asemenea concluzie rezultă având în vedere reglementările distincte privind exercitarea profesiilor de medic, medic stomatolog și farmacist (a se vedea în acest sens dispozițiile titlului XII: Exercitarea profesiei de medic, ale titlului XIII: Exercitarea profesiei de medic stomatolog și ale titlului XIV: Exercitarea profesiei de farmacist din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, cu modificările și completările ulterioare).30. În consecință, Curtea reține că, din perspectiva regulilor de exercitare a profesiei, situația juridică în care se află absolvenții cu diplomă de licență ai facultăților de medicină nu este identică celei a absolvenților cu diplomă de licență ai facultăților de stomatologie și farmacie, astfel că și tratamentul juridic instituit poate fi diferit. Așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, principiul constituțional al egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. Încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite. Inegalitatea care rezultă din diferența de situații poate justifica reguli distincte, în funcție de scopul legii. De asemenea, Curtea a stabilit că textul art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui. Totodată, Curtea a mai statuat că principiul egalității în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite (a se vedea, spre exemplu, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, sau Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997).31. Diferențierea, în toate aceste cazuri, nu este contrară dispozițiilor art. 16 din Constituție și se justifică, în ceea ce privește reglementarea posibilității suplimentării cifrei de școlarizare la rezidențiat doar pentru domeniul medicină, prin organizarea distinctă și diferită, din perspectiva exercitării profesiei, a celor trei categorii socioprofesionale (medic, medic stomatolog și farmacist), prin natura diferită a activității efectiv desfășurate, precum și prin raportare la preocupările statului de a organiza și de a dimensiona cât mai eficient activitatea în cadrul sistemului de sănătate, având în vedere și rațiuni de ordin bugetar.32. Reținând că soluția legislativă criticată se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, Curtea subliniază că instanța de contencios constituțional nu poate modifica opțiunea legiuitorului pentru că ar însemna ca ea însăși să preia atribuții și competențe specifice autorității legiuitoare, intruzionând în prerogativele constituționale ale acesteia.33. Având în vedere aceste argumente, Curtea constată netemeinicia criticii de neconstituționalitate raportate la dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.34. Referitor la critica de neconstituționalitate prin care se susține încălcarea dreptului la muncă, consacrat de dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că organizarea accesului la specializarea prin rezidențiat, ca forma specifică de învățământ postuniversitar pentru absolvenții licențiați ai facultăților de medicină, stomatologie și farmacie, se realizează prin respectarea unor cerințe specifice în domeniu. Or, stabilirea unui anumit număr de locuri alocate anual pentru rezidențiat nu reprezintă o limitare de natură să încalce dreptul la muncă. Înscrierea la concursul de rezidențiat echivalează cu exercitarea alegerii libere a profesiei, persoana interesată fiind implicit de acord cu această condiție și cu faptul că urmează să se supună prevederilor legale instituite în acest sens.35. Totodată, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o dorește, în anumite condiții stabilite de legiuitor, și nu vizează obligația statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile (a se vedea Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, paragraful 29, și Decizia nr. 55 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 5 mai 2015, paragraful 18).36. În consecință, Curtea constată caracterul neîntemeiat al criticilor de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Constituție.37. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, Curtea reține că, referitor la principiul stabilității/securității raporturilor juridice, a statuat că, deși nu este în mod expres consacrat de Constituție, acest principiu se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social, cât și din preambulul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008). În legătură cu principiul securității juridice, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că „unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice“ (Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunțată în Cauza Androne împotriva României, paragraful 44, Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99). Curtea europeană a mai statuat că, „odată ce statul adoptă o soluție, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluții“ (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 33).38. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că impunerea de reguli și obligații noi fără reglementarea unui termen adecvat care să permită subiectului de drept să răspundă noilor cerințe legislative reprezintă o încălcare a exigențelor constituționale sub aspectul principiului securității juridice și al principiului încrederii legitime care impune limitarea posibilităților de modificare a normelor juridice și stabilitatea regulilor instituite prin acestea (a se vedea Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012).39. Plecând de la aceste considerente, Curtea observă că, în cauza de față, modificările aduse normelor în vigoare privind organizarea rezidențiatului nu afectează regulile esențiale privind accesul la specializarea prin rezidențiat, ci se circumstanțiază evoluției realităților economice și sociale de la nivelul statului, căruia îi revine sarcina asigurării funcționalității sistemului de sănătate, fără să afecteze concepția generală a reglementării de bază, potrivit căreia accesul la pregătirea prin rezidențiat se realizează prin concurs, expresie a unei selecții bazate pe criteriul meritocrației (a se vedea art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009).40. De asemenea, Curtea observă că legea nu impune ministrului sănătății obligația de a suplimenta cifra de școlarizare la rezidențiat pentru domeniul medicină, ci creează o asemenea posibilitate, justificată de rațiuni ce țin de organizarea eficientă și adaptată nevoilor specifice de personal specializat în cadrul sistemului de sănătate la un anumit moment și de resursele bugetare disponibile.41. În consecință, Curtea constată că dispozițiile legale criticate prin conținutul lor normativ nu pot fi considerate de natură să afecteze principiul securității juridice.42. Referitor la pretinsa încălcare a principiului legalității, invocată de autorii excepției de neconstituționalitate, Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa, că acest principiu presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor, conducând la caracterul de lex certa al normei (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012).43. Aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea constată că prevederile legale criticate sunt redactate cu precizie și claritate, într-un stil specific normativ, permițând destinatarilor lor să își adapteze în mod corespunzător conduita la exigențele juridice.44. Având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate sunt în acord cu exigențele constituționale analizate și, prin urmare, nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală.45. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 47 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că, prin conținutul reglementărilor pe care le cuprind, prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituțional la un nivel de trai decent.46. Întrucât nu a fost constatată încălcarea vreunui drept sau a vreunei libertăți fundamentale, nu se poate reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 53 din Constituție.47. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Abou Adal Bachar, Lorena Diana Acatincăi și alții în Dosarul nr. 1.067/2/2022 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile articolului unic pct. 1 din Legea nr. 212/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, precum și pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu referire la art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 decembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari