DECIZIA nr. 576 din 31 octombrie 2024referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și alin. (4) din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 585 din 24 iunie 2025



    Marian Enache- președinte
    Mihaela Ciochină- judecător
    Cristian Deliorga- judecător
    Laura-Iuliana Scântei- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Andreea Costin- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă în Dosarul nr. 103/36/2019/a1 al acestei instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 283D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 284D/2020, nr. 285D/2020, nr. 314D/2020, nr. 347D/2020, nr. 451D/2020, nr. 476D/2020, nr. 1.076D/2020, nr. 1.217D/2020 și nr. 2.051D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă, din oficiu, în dosarele nr. 1.920/1/2019/a1 și nr. 1.922/1/2019/a1 ale acestei instanțe, de Raisa Maria Uzea în Dosarul nr. 3.069/1/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă, de Florian Viorel Romocean în Dosarul nr. 20/35/2020 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă, de Societatea Vasi Flor - S.R.L. din comuna Prilog, județul Satu Mare, în Dosarul nr. 51/33/2019/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, de Ion Bobăiceanu în Dosarul nr. 341/54/2019/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă, de Orosz Laszlo Lehel și Nicolae Manițiu în Dosarul nr. 45/35/2020 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă, de Societatea Rotrac - S.A. din Constanța în Dosarul nr. 613/36/2019 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Societatea Lotus - S.A. din Târgu Jiu în Dosarul nr. 267/46/2020/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă.4. La apelul nominal, în Dosarul nr. 314D/2020 se prezintă, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Anca Ghencea din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, iar în Dosarul nr. 451D/2020 se prezintă, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Nicolae Bud din Baroul Satu Mare, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 347D/2020 autorul excepției de neconstituționalitate a depus note scrise în susținerea admiterii acesteia.6. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentanții părților prezenți și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 284D/2020, nr. 285D/2020, nr. 314D/2020, nr. 347D/2020, nr. 451D/2020, nr. 476D/2020, nr. 1.076D/2020, nr. 1.217D/2020 și nr. 2.051D/2020 la Dosarul nr. 283D/2020, care a fost primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentanților părților prezenți. Doamna avocat Anca Ghencea solicită să fie admisă excepția și să se constate că dispozițiile legale criticate sunt constituționale doar în măsura în care termenul de 30 de zile de exercitare a căii extraordinare de atac curge de la data comunicării hotărârii, și nu de la data pronunțării acesteia, în sens contrar fiind încălcat art. 21 din Constituție, întrucât restricționează accesul la calea de atac. 8. Arată, în esență, că există în Codul de procedură civilă dispoziții noi ce extind domeniul de aplicare al autorității de lucru judecat la considerentele hotărârilor, precum și la elemente ce vizează soluții date în incidente procedurale care nu apar în dispozitivele celor două hotărâri. 9. Dispozițiile legale care reglementează termenul de exercitare a căii extraordinare de atac au rămas în forma prevăzută de vechiul Cod de procedură civilă, însă noile reglementări care vizează instituția autorității de lucru judecat au extins domeniul de aplicare al acesteia. 10. Așadar, susține că partea are acces la calea extraordinară de atac și poate contesta considerentele hotărârilor, însă termenul de exercitare este restrâns la 30 de zile de la pronunțarea hotărârii. Or, pentru a fi o cale efectivă de atac, termenul de exercitare a acesteia trebuie să curgă de la comunicarea hotărârii. 11. Domnul avocat Nicolae Bud solicită admiterea excepției de neconstituționalitate în ceea ce privește termenul de exercitare a căii extraordinare de atac pentru contrarietate de hotărâri. Arată, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt în contrarietate cu alte dispoziții din Codul de procedură civilă care nu reglementează minuta, ci doar hotărârea prin art. 425. Or, minuta este cea care se pronunță, și nu hotărârea, astfel încât nu poate fi exercitată calea extraordinară de atac de la data pronunțării hotărârii. Astfel, trebuie făcută delimitarea dintre minută și hotărâre. Atât timp cât nu există o hotărâre nu poate curge termenul de exercitare a căii de atac.12. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența anterioară a Curții, invocând în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 416 din 22 septembrie 2022, Decizia nr. 823 din 9 decembrie 2021, Decizia nr. 366 din 3 iunie 2021 sau Decizia nr. 351 din 3 iunie 2021.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:13. Prin încheierile din 23 ianuarie 2020, pronunțate în dosarele nr. 103/36/2019/a1, nr. 1.920/1/2019/a1 și nr. 1.922/1/2019/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată, din oficiu, de instanța judecătorească în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de revizuire.14. Prin Încheierea din 5 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.069/1/2018/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și alin. (4) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Raisa Maria Uzea într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.15. Prin Încheierea din 11 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 20/35/2020, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sub aspectul momentului de la care curge termenul pentru formularea cererii de revizuire. Excepția a fost invocată de Florian Viorel Romocean într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.16. Prin Încheierea din 21 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 51/33/2019/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Societatea Vasi Flor - S.R.L. din comuna Prilog, județul Satu Mare, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva deciziei prin care a fost respinsă cererea de revizuire.17. Prin Încheierea din 10 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 341/54/2019/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și alin. (4) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Ion Bobăiceanu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei decizii prin care a fost respinsă ca tardiv formulată o cerere de revizuire.18. Prin Încheierea din 19 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 45/35/2020, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Orosz Laszlo Lehel și Nicolae Manițiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.19. Prin Decizia civilă nr. 173 din 25 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 613/36/2019, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Societatea Rotrac - S.A. din Constanța într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.20. Prin Încheierea din 7 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 267/46/2020/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Societatea Lotus - S.A. din Târgu Jiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.21. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în ceea ce privește instituirea termenului de o lună pentru exercitarea revizuirii, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, atunci când aceasta devine definitivă la data pronunțării ei, cu referire la situația în care contrarietatea dintre hotărâri privește dezlegări cuprinse în considerentele hotărârilor, considerente care se bucură de autoritate de lucru judecat, iar nu între dispozitivele unor hotărâri definitive. Astfel, justițiabilii sunt nevoiți să formuleze și să motiveze cererea de revizuire fără a cunoaște motivele pronunțării deciziei atacate. Însă revizuirea pentru contrarietate de hotărâri sub aspectul contrarietății de considerente nu este posibilă decât după cunoașterea motivării ultimei hotărâri, respectiv după comunicarea acesteia.22. Se mai arată că prevederile criticate ar trebui să permită justițiabilului ca termenul de formulare și motivare a cererii de revizuire fundamentate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, în ipoteza contrarietății de hotărâri pentru contrarietate de considerente, să curgă de la data comunicării hotărârii, iar nu de la data pronunțării acesteia. În majoritatea cauzelor de revizuire care se întemeiază pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, partea care formulează cererea de revizuire nu are posibilitatea să ia cunoștință efectiv de soluția pe care o atacă. Astfel, prevederile legale criticate nu sunt corelate cu cele ale art. 425 alin. (5), ale art. 431 și ale art. 511 alin. (4) din Codul de procedură civilă.23. Maniera actuală de reglementare a termenului de exercitare a revizuirii atunci când contrarietatea privește considerentele unei hotărâri transformă exercițiul căii de atac a revizuirii în unul iluzoriu, lipsindu-l de calitatea de a fi real și efectiv, fiind, astfel, încălcat și dreptul la un proces echitabil.24. Ca atare, dreptul la un proces echitabil și accesul liber la justiție se pot realiza prin interpretarea dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, în sensul că data rămânerii definitive a ultimei decizii este data comunicării acesteia, având în vedere că dispozițiile art. 427 alin. (1) din Codul de procedură civilă impun ca hotărârea să se comunice, din oficiu, părților, în copie, chiar dacă este definitivă, iar comunicarea se va face de îndată ce hotărârea a fost redactată și semnată în condițiile legii.25. Prin urmare, dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale câtă vreme termenul de revizuire este de o lună de la pronunțarea hotărârii, și nu de la comunicarea acesteia, având în vedere că hotărârea, practic, nu se pronunță, ci doar minuta. Hotărârea există doar după redactarea ei completă, iar minuta nu există ca termen în lege, nefiind niciunde definită.26. Totodată, se arată că există două norme de drept contradictorii, respectiv art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, care prevede că termenul de 30 de zile curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, și art. 21 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevede că termenul de introduce a cererii de revizuire începe să curgă de la data comunicării hotărârii.27. Potrivit noilor reglementări procesual civile, autoritatea de lucru judecat nu vizează numai dispozitivul, ci și considerentele hotărârii, respectiv acelea prin care se tranșează chestiuni litigioase. Astfel, se naște un tratament juridic discriminatoriu între părțile care exercită calea de atac a revizuirii, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, pentru care dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din același cod se vor aplica în mod diferit, în funcție de aspectele invocate în susținerea căii de atac, respectiv încălcarea autorității de lucru judecat a dispozitivului, pentru care termenul de formulare a cererii de revizuire se poate socoti de la data pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, sau nesocotirea aspectelor litigioase deja tranșate (încălcarea autorității de lucru judecat a considerentelor), pentru care termenul de exercitare a căii de atac nu poate fi socotit de la același moment.28. În contextul în care se stabilește că pentru exercitarea revizuirii, reglementată de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, termenul de o lună curge de la pronunțare, în timp ce, pentru celelalte motive de revizuire, termenul de exercitare a căii de atac curge de la data cunoașterii conținutului hotărârii, limitarea dreptului de acces la justiție nu mai are caracter de proporționalitate.29. În susținerea excepției se invocă și jurisprudența Curții referitoare la cerințele de calitate a legii, precum și la accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, Decizia nr. 196 din 4 aprilie 2013 sau Decizia nr. 473 din 21 noiembrie 2013.30. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă, în Dosarul nr. 314D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.31. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă, în dosarele nr. 476D/2020 și nr. 2.051D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.32. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 451D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.33. Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă, în dosarele nr. 347D/2020 și nr. 1.076D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.34. Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.217D/2020, apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Acestea dau expresie competenței constituționale a legiuitorului de a reglementa procedura de judecată, respectiv termenele de exercitare a căilor de atac.35. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.36. Guvernul, în Dosarul nr. 451D/2020, având în vedere că data începerii procesului în care a fost pronunțată Încheierea din 21 februarie 2020 în Dosarul nr. 51/33/2019/a1 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, apreciază că, în procesul în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, revizuirea pentru motivul contrarietății de hotărâri este posibilă (admisibilă) numai pentru încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat, ipoteză în care, așa cum s-a reținut, de altfel, inclusiv în jurisprudența instanței române de contencios constituțional, sunt corelate dispozițiile referitoare la motivul de revizuire, termenul pentru declararea căii de atac și soluția pe care o poate dispune instanța, respectiv anularea celei de-a doua hotărâri, precum și cu dispozițiile din Legea fundamentală privind dreptul de acces la justiție. Prin urmare, ținând seama de regulile care guvernează aplicarea legii procesual-civile în timp și având în vedere argumentul esențial al configurației diferite a motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, apreciază că, în raport și cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care stabilesc drept condiție de admisibilitate legătura dispoziției legale care face obiectul excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, excepția de neconstituționalitate a art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă este inadmisibilă.37. Guvernul, în Dosarul nr. 2.051D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.38. Avocatul Poporului, în dosarele nr. 283D/2020, nr. 284D/2020 nr. 285D/2020 și nr. 314D/2020, apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.39. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile reprezentanților părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:40. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.41. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 și alin. (4) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:(1) Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti:(...)8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.(...)(4) Revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității.42. Art. 509 alin. (1) pct. 8, la care face referire textul de lege criticat, consacră posibilitatea revizuirii unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.43. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, art. 1 alin. (3) privind principiile statului de drept, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție și prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți, art. 124 - Înfăptuirea justiției și art. 129 - Folosirea căilor de atac.44. Examinând excepția de neconstituționalitate Curtea constată că prin Decizia nr. 823 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 martie 2022, a examinat dispozițiile legale prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză și a constatat constituționalitatea acestora.45. Invocând jurisprudența sa în materie [Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 mai 2020 (paragrafele 17-19), Decizia nr. 495 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 20 octombrie 2020 (paragrafele 19-22), Decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 21 octombrie 2020 (paragrafele 16-20), sau Decizia nr. 366 din 3 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 iulie 2021], Curtea a reținut că, potrivit art. 513 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, efectul admiterii revizuirii îl constituie anularea celei din urmă hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare. În prezent, prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, legiuitorul a modificat art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă și a consacrat în mod expres soluția potrivit căreia, în cazul hotărârilor potrivnice, instanța de revizuire va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat. Așadar, astfel cum a reținut Curtea Constituțională în jurisprudența sa anterior citată, și înainte de modificarea art. 513 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură civilă, prin Legea nr. 310/2018, efectul admiterii revizuirii îl constituiau anularea celei din urmă hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, iar în cadrul judecării acesteia nu este permisă și soluționarea fondului pricinii.46. Curtea a mai observat că, în ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 (există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri), instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor.47. Art. 461 alin. (1) din Codul de procedură civilă clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Așadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă -, se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii.48. Chiar dacă, în concepția actuală a Codului de procedură civilă, se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2), revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este anularea ultimei hotărâri, în întregul său, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție.49. Este adevărat că art. 461 alin. (2) din Codul de procedură civilă reglementează și problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situație, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Însă această ipoteză este valabilă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea. Astfel, după cum a observat Curtea, considerentele decizorii, prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată privind aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv.50. În consecință, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.51. Curtea a mai reținut că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților. Tot astfel, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21. Curtea a constatat că formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate, astfel că stabilirea momentului pronunțării ca început al termenului de introducere a revizuirii nu îngrădește accesul liber la justiție al revizuentului și nici dreptul său la un proces echitabil.52. Din argumentele reținute în deciziile citate se desprinde ideea că este îndreptățită stabilirea unui moment diferit de la care începe să curgă termenul pentru introducerea cererii de revizuire - respectiv de la pronunțarea sau de la comunicarea hotărârii a cărei revizuire se dorește -, în funcție de motivul pe care aceasta se întemeiază. Nu se poate susține instituirea unui tratament juridic discriminatoriu între justițiabilii care exercită calea de atac a revizuirii, întrucât specificul motivelor pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătorești justifică fixarea unor momente diferite pentru calculul termenului.53. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.54. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă, din oficiu, în dosarele nr. 103/36/2019/a1, nr. 1.920/1/2019/a1 și nr. 1.922/1/2019/a1 ale acestei instanțe, de Raisa Maria Uzea în Dosarul nr. 3.069/1/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă, de Florian Viorel Romocean în Dosarul nr. 20/35/2020 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă, de Societatea Vasi Flor - S.R.L. din comuna Prilog, județul Satu Mare, în Dosarul nr. 51/33/2019/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, de Ion Bobăiceanu în Dosarul nr. 341/54/2019/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă, de Orosz Laszlo Lehel și Nicolae Manițiu în Dosarul nr. 45/35/2020 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă, de Societatea Rotrac - S.A. din Constanța în Dosarul nr. 613/36/2019 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Societatea Lotus - S.A. din Târgu Jiu în Dosarul nr. 267/46/2020/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 și alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă, Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Oradea - Secția I civilă și Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2024.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    MARIAN ENACHE
    Magistrat-asistent,
    Andreea Costin
    -----