DECIZIA nr. 132 din 7 aprilie 2025referitoare la dreptul la recalcularea indemnizațiilor de încadrare cu VRS 605 de la diferite date anterioare ordinelor de încadrare ale reclamanților (judecători) din prezenta cauză
EMITENT
  • ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 548 din 13 iunie 2025



    Dosar nr. 2.499/1/2024
    Mariana Constantinescu- vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului
    Carmen Elena Popoiag- președintele Secției I civile
    Adina Oana Surdu- președintele Secției a II-a civile
    Elena Diana Tămagă- președintele Secției de contencios administrativ și fiscal
    Andreia Liana Constanda- judecător la Secția I civilă
    Simona Lala Cristescu- judecător la Secția I civilă
    Denisa Livia Băldean- judecător la Secția I civilă
    Adina Georgeta Ponea- judecător la Secția I civilă
    Mihai-Andrei Negoescu-Gândac- judecător la Secția I civilă
    Iulia Manuela Cîrnu- judecător la Secția a II-a civilă
    Mirela Polițeanu- judecător la Secția a II-a civilă
    Roxana Popa- judecător la Secția a II-a civilă
    Minodora Condoiu- judecător la Secția a II-a civilă
    Rodica Zaharia- judecător la Secția a II-a civilă
    Ionel Barbă- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
    Maria Hrudei- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
    Ionel Florea- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
    Veronica Dumitrache- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
    Bogdan Cristea- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.499/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).2. Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.3. La ședința de judecată participă doamna Oana Cristina Popescu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.4. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 256/120/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților; părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:I. Titularul și obiectul sesizării7. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 25 ianuarie 2024, în Dosarul nr. 256/120/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menționată.8. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 5 noiembrie 2024, cu nr. 2.499/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 7 aprilie 2025.II. Normele legale incidente9. Nicio dispoziție legală care să fie supusă interpretării instanței supreme nu a fost identificată în încheierea de sesizare.10. Din circumstanțele cauzei a reieșit că cererii de chemare în judecată îi sunt aplicabile următoarele prevederi legale:11. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative  +  Articolul IIIÎncepând cu luna august 2016, prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe se aplică și personalului de probațiune, prin raportare la cuantumul brut al salariilor de bază aferent lunii iulie 2016.12. Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe  +  Articolul II(1) Începând cu drepturile aferente lunii decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul din cadrul sistemului public de asistență socială, astfel cum este definit în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială în anul 2015, cu modificările ulterioare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 185/2015, se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015.13. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare  +  Articolul 3(1) Prin excepție de la prevederile art. 1, personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și din cele aflate în coordonarea prim-ministrului și cele aflate sub controlul Parlamentului, ale cărui contracte colective de muncă își încetează valabilitatea în anul 2016, beneficiază de salariile stabilite potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, majorate cu 10%.Acest text de lege a fost abrogat prin Legea nr. 193/2016 pentru completarea Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și pentru stabilirea unor măsuri fiscal-bugetare, în vigoare de la 5 noiembrie 2016 până la 30 iunie 2017, și prin Legea-cadru nr. 153/2017.14. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare („Legea-cadru nr. 153/2017“)Aplicarea legii  +  Articolul 38(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.(2) Începând cu data de 1 iulie 2017:a) se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții;(...)(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții;(...)e) prin excepție de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol;(...)i) prin excepție de la lit. a), pentru personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de scutire de impozit pe venit din data de 31 decembrie 2017, potrivit prevederilor art. 60, pct. 1-3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 28,5% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.(...)(4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).(...)(6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.(6^1) Începând cu luna mai 2018, în situația în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar și nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condițiile pentru acordarea acesteia.III. Expunerea succintă a procesului15. Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița cu nr. 256/120/2024 din 26 ianuarie 2024, declinată la Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții persoane fizice, în contradictoriu cu pârâții instituții publice, au solicitat instanței recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi salariale aferente, raportat la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016: 484,18 + 25% = 605,225 lei și care se acordă unor categorii de personal din cadrul familiei ocupaționale „Justiție“ din data de 1.08.2016), începând cu data numirii în funcția de judecător stagiar, 1.01.2021, și până la data de 31.12.2021.IV. Motivele reținute de titularul sesizării16. Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.V. Punctul de vedere al titularului sesizării17. Tribunalul București nu și-a exprimat poziția cu privire la chestiunea de drept, pentru a evita o antepronunțare în situația în care prezenta sesizare ar fi respinsă ca inadmisibilă sau în eventualitatea înlăturării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 ca efect al admiterii excepției de neconstituționalitate invocate cu privire la această ordonanță de urgență.VI. Punctul de vedere al părților18. Părțile nu au exprimat niciun punct de vedere cu privire la modul de soluționare a chestiunii de drept arătate mai sus, altul decât cel din cererea de chemare în judecată, respectiv întâmpinări.VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie19. La nivelul Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Curții de Apel Cluj, Curții de Apel Iași, Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, al Tribunalului Prahova nu a fost identificată jurisprudență în sensul arătat.20. La nivelul Tribunalului Sibiu au fost identificate hotărâri judecătorești prin care au fost admise acțiunile, reținându-se că în cazuri similare cu cel al reclamantului s-au pronunțat hotărâri judecătorești definitive, fiind obligate instituțiile publice să plătească diferența dintre drepturile salariale lunare încasate, cele cuvenite și cele datorate, recalculate prin raportare la VRS 605,225 lei (484,18 lei la care se adaugă procentul de 25%), actualizată cu indicele de inflație și la care se adaugă dobânda penalizatoare.21. Tribunalul Bistrița-Năsăud a identificat hotărâri judecătorești în care a fost analizată problema de drept, reținându-se temeinicia pretențiilor reclamantei, respectiv acordarea valorii de referință sectorială de 605,225 lei, prin raportare la nivelul familiei ocupaționale „Justiție“, așa încât salarizarea reclamantei trebuie să aibă în vedere nivelul maxim, inclusiv cel care cuprinde majorarea valorii de referință sectorială, cu referire la Decizia nr. 23/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; de asemenea, instanța a reținut și că reclamanta este îndreptățită la dobânzi legale și reactualizarea sumelor cuvenite.22. La nivelul Curții de Apel Craiova, respectiv al Tribunalului Mehedinți jurisprudența instanței este în sensul admiterii acțiunilor, având în vedere că printr-o altă hotărâre judecătorească rămasă definitivă instituții publice au fost obligate să plătească diferența dintre drepturi salariale lunare încasate, cele cuvenite și cele datorate, recalculate prin raportare la VRS 484 lei, la care se adaugă procentul de 25% prevăzut de art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, cu referire la Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, Decizia nr. 36/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și având în vedere că reclamantul a făcut dovada printr-o hotărâre judecătorească definitivă că există personal din familia ocupațională „Justiție“ care beneficiază de un nivel de salarizare mai mare rezultat din creșterea VRS.23. La nivelul Curții de Apel Galați au fost identificate dosare care au ca obiect problema de drept supusă analizei; acțiunile formulate de magistrați au fost admise, reținându-se în esență că s-a făcut dovada că în cadrul familiei ocupaționale „Justiție“ există personal care beneficiază de indemnizația de încadrare prin raportare la o VRS de 605,225 lei, astfel cum rezultă din hotărârile judecătorești extrase de pe portalul instanțelor de judecată, și că s-a făcut dovada unei discriminări a reclamanților în materie de salarizare conform art. 27 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, existența unor hotărâri judecătorești prin care au fost recunoscute aceleași drepturi altor salariați din cadrul aceleiași familii ocupaționale fiind suficientă, în opinia instanței, pentru a fi admise acțiunile de acest gen, cu respectarea art. 38 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, reținându-se și incidența Deciziei nr. 55/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.24. Instanța a reținut și că emiterea ordinelor nu duce la respingere acțiunilor, chiar dacă prin aceste ordine sunt recunoscute pretențiile reclamanților începând cu date anterioare, pentru că aceste ordine nu reprezintă titluri executorii și reclamanții nu pot solicita executarea silită.25. La nivelul Tribunalului Dâmbovița a fost identificat un singur dosar care vizează problema de drept supusă analizei, în care s-a admis în parte acțiunea, hotărârea judecătorească fiind definitivă prin neapelare, instanța apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca salariul de bază/ indemnizația de încadrare acordat(ă) până în prezent fiecărui reclamant să fie recalculat(ă) pe baza unei valori de referință sectoriale de 605,225 lei, reprezentând VRS 484,18 lei, majorată cu 25%, respectiv nivelul maxim stabilit prin hotărâre judecătorească în cadrul familiei ocupaționale „Justiție“ în care sunt încadrați și reclamanții.26. La nivelul Curții de Apel Suceava a fost identificată jurisprudență cu privire la problema de drept indicată, prin hotărâri constatându-se că salarizarea reclamanților a fost deja aliniată la nivel maxim aferent acestei familii ocupaționale prin ordinele emise.27. La nivelul Curții de Apel Timișoara - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale, jurisprudența este în sensul acordării egalizării VRS 605,225 lei de la date anterioare ordinelor de salarizare, chiar dacă acestea din urmă nu au fost contestate.28. Opinia judecătorilor din cadrul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost în sensul că egalizarea salariilor la nivel maxim poate fi obținută doar prin contestarea, în condițiile legii, a actului de salarizare, fie ca efect al admiterii unei acțiuni în anulare, cu efecte pentru trecut, promovată în condițiile art. 7 din cap. VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, și, pentru perioada anterioară acestei legi, conform normelor similare din legile-cadru aplicabile ratione temporis, fie ca efect al cenzurării unui eventual refuz nejustificat de modificare, pentru viitor, a actului de salarizare necontestat în termen. Altminteri, ar rămâne fără efect dispozițiile legale ce prevăd o anumită procedură de contestare a actelor de stabilire a drepturilor salariale și s-ar eluda termenele speciale de decădere instituite pentru aceasta.29. La nivelul Tribunalului Ialomița, Tribunalului Ilfov, Tribunalului Teleorman opinia exprimată a fost în sensul că, drept urmare a neaplicării aceleiași valori sectoriale de referință pentru toți angajații ce fac parte din familia ocupațională „Justiție“, s-a creat o stare de discriminare, constând în aplicarea unui tratament diferit unor persoane aflate în situații comparabile, fără ca acesta să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă, fiind încălcate dispozițiile art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, dar și cele ale Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015.30. Judecătorii Tribunalului Arad și-au exprimat opinia în sensul că se poate acorda recalcularea indemnizațiilor de încadrare cuvenite în baza VRS 605,225 lei de la date anterioare ordinelor de salarizare, chiar dacă acestea din urmă nu au fost contestate.31. În opinia judecătorilor Curții de Apel Iași, principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale.32. La nivelul Secției civile a Tribunalului Iași, judecătorii șiau exprimat opinia în sensul că în prezent la nivelul familiei ocupaționale „Justiție“ există drepturi salariale care sunt calculate prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei, începând cu luna august 2016, astfel cum au fost recunoscute prin Ordinul nr. 4.988/2019; ca urmare, se impune aplicarea aceleiași valori sectoriale de referință pentru toți angajații ce fac parte din familia ocupațională „Justiție“, în caz contrar creându-se o stare de discriminare, fiind incidente în cauză și dispozițiile art. 170 din Codul muncii.33. La nivelul Tribunalului Vaslui, judecătorii ce soluționează litigii de muncă și asigurări sociale și-au exprimat opinia în sensul că, prin raportare la colegii magistrați cărora li s-a recunoscut dreptul la recalcularea indemnizațiilor de încadrare cu VRS 605,225 lei de la diferite date anterioare ordinelor de încadrare, judecătorii stagiari din cauza în care s-a solicitat lămurirea unei chestiuni de drept ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi salariale în raport cu o VRS 484,18 lei la care se adaugă majorarea de 25% acordată personalului de probațiune începând cu luna august 2016 prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, coroborat cu art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015.34. La nivelul curților de Apel Bacău, Brașov, Constanța, Oradea, Pitești și Târgu Mureș nu a fost identificată practică judiciară relevantă, aceste instanțe nu au comunicat opinii teoretice.35. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a comunicat datele solicitate.VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale36. Poate prezenta relevanță:a) Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Dosar nr. 1.505/1/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1106 din 5 noiembrie 2024, prin care au fost admise, în parte, sesizările conexate formulate de Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă în Dosarul nr. 414/90/2024 și de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarele nr. 5.224/3/2024, nr. 7.582/3/2024 și nr. 4.204/3/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în consecință, s-a stabilit că:În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază, respectiv al indemnizațiilor de încadrare din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“, stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, se majorează, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar angajatorii nu au acordat deja această majorare; au fost respinse, în rest, sesizările conexate, ca inadmisibile.b) Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Dosar nr. 2.435/1/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă în Dosarul nr. 2.710/62/2022, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, și, în consecință, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale.c) Prin Decizia nr. 3 din 11 martie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 9 mai 2024, s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și a prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit că:Drepturile acordate prin hotărâri judecătorești definitive reprezentând diferențe rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au natura juridică a unor despăgubiri și, prin urmare, nu sunt incluse în cuantumul indemnizațiilor de încadrare ale magistraților și nu pot fi avute în vedere pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei de serviciu.Cuantumul acestor despăgubiri este supus plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 dacă depășirea acestuia este determinată de utilizarea coeficienților de multiplicare menționați.d) Prin Decizia nr. 4 din 11 martie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 24 aprilie 2024, s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia și s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, că:Drepturile acordate judecătorilor și procurorilor, prin hotărâri judecătorești definitive, reprezentând diferențe rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au natura juridică a unor despăgubiri.Cuantumul acestor despăgubiri este supus plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă depășirea acestuia este determinată de utilizarea coeficienților de multiplicare menționați.Indemnizațiile de încadrare la care se face raportarea sunt cele cuprinse în anexa nr. V cap. I din Legea-cadru nr. 153/2017 și care corespund funcției, gradului profesional, vechimii în funcție și gradației fiecărui judecător sau procuror în parte.IX. Raportul asupra chestiunii de drept37. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.X. Înalta Curte de Casație și Justiție38. Temeiul sesizării este reprezentat de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.39. Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, „Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal“, iar, în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, „Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze“.40. Astfel, conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, „Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.41. Din analiza dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate:a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024;b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac;c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei;d) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.42. Verificând îndeplinirea cumulativă a acestor condiții de admisibilitate, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect obligarea pârâților instituții publice la recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi salariale aferente, raportat la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016: 484,18 + 25% = 605,225 lei și care se acordă unor categorii de personal din cadrul familiei ocupaționale „Justiție“ din data de 1.08.2016), începând cu data numirii în funcția de judecător stagiar.43. Astfel, pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.44. Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluționare pe rolul unui complet de judecată din cadrul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, care judecă în primă instanță.45. Ca atare, primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite.46. Astfel cum s-a arătat anterior, una dintre condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile vizează nestatuarea de către instanța supremă asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.47. În consecință, ori de câte ori chestiunea de drept invocată a fost dezlegată anterior printr-o hotărâre obligatorie a instanței supreme, sesizarea care vizează aceeași chestiune nu mai poate fi soluționată pe fond.48. În acest sens se constată că instanța de trimitere solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea „Dacă prin raportare la colegii magistrați cărora li s-a recunoscut dreptul la recalcularea indemnizațiilor de încadrare cu VRS 605, de la diferite date anterioare ordinele de încadrare ale reclamanților (judecători) din prezenta cauză, li se poate acorda recalcularea indemnizațiilor de încadrare cuvenite în baza VRS 605 de la date anterioare ordinelor de salarizare, chiar în situația necontestării acestor ordine“, reținându-se că se solicită interpretarea art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017.49. Cu privire la această chestiune de drept a fost pronunțată Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază, respectiv al indemnizațiilor de încadrare din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare «Justiție», stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, se majorează, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar angajatorii nu au acordat deja această majorare“; au fost respinse, în rest, sesizările conexate, ca inadmisibile.50. Prin această decizie, la paragrafele 112-114 s-a arătat că ideea de bază care a fundamentat stabilirea veniturilor salariale pentru categoriile profesionale circumscrise familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“ a fost aceea ca diferențierea indemnizațiilor de încadrare, respectiv a salariilor de bază să fie făcută, în mod exclusiv, prin aplicarea unor coeficienți de multiplicare distincți, nivelul valorii de referință sectorială rămânând însă constant.51. Ca atare, instanța supremă a statuat asupra modului în care se calculează indemnizațiile magistraților, prin luarea în considerare a valorii de referință sectoriale (VRS).52. Se are în vedere și că, prin Decizia nr. 80/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale.53. Aspectul referitor la recalcularea indemnizațiilor de încadrare cuvenite de la date anterioare ordinelor de salarizare, chiar în situația necontestării acestor ordine, se circumscrie însă circumstanțelor particulare ale litigiului pe care instanța de trimitere este obligată să le lămurească în virtutea art. 22 alin. (1) din Codul de procedură civilă, conform căruia judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.54. În acest context trebuie subliniat că mecanismul de unificare a practicii judiciare reprezentat de hotărârea prealabilă nu poate fi declanșat în mod repetat pentru interpretarea aceluiași text de lege în funcție de circumstanțele particulare ale cauzelor deduse judecății, întrucât instanța supremă nu se poate substitui instanței de trimitere în soluționarea litigiului, atribuție care intră și rămâne în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.55. De altfel, este în căderea instanțelor învestite cu soluționarea cauzelor obligația de a verifica jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de a extrage acele elemente care prezintă relevanță în soluționarea litigiului concret. Doar în măsura în care nu există dezlegări cu privire la chestiunile de drept incidente în soluționarea cauzelor, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, devine admisibilă (Decizia nr. 82 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 28 ianuarie 2025, și Decizia nr. 96 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 16 ianuarie 2025).56. Instanța supremă reafirmă că rolul și funcția mecanismelor de unificare a practicii judiciare nu vor fi mai energic asigurate prin pronunțarea repetată, în interpretarea și aplicarea aceluiași text de lege, întrucât existența unei hotărâri prealabile trebuie văzută nu doar ca un argument cu forță obligatorie, cu care sunt înzestrate dezlegările sale prin efectul prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cât mai ales ca o sursă ori ca un instrument util instanțelor de judecată în procesul de aplicare a legii, prin soluțiile pe care le oferă atât unei chestiuni de drept punctuale, cât și altora identice ori similare, chiar încorporate în alte texte de lege decât cele care au constituit obiectul sesizării (Decizia nr. 106 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 21 ianuarie 2025).57. Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se impune respingerea sesizării, ca inadmisibilă.58. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,
    ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
    în numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 256/120/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:Dacă, prin raportare la colegii magistrați cărora li s-a recunoscut dreptul la recalcularea indemnizațiilor de încadrare cu VRS 605 de la diferite date anterioare ordinelor de încadrare ale reclamanților (judecători) din prezenta cauză, acestora din urmă li se poate acorda recalcularea indemnizațiilor de încadrare cuvenite în baza VRS 605 de la date anterioare ordinelor de salarizare, chiar în situația necontestării acestor ordine.Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2025.
    VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
    MARIANA CONSTANTINESCU
    Magistrat-asistent,
    Oana Cristina Popescu
    -----