DECIZIA nr. 619 din 7 noiembrie 2024referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 din Codul de procedură civilă
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 10 iunie 2025
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vasile Țolea în Dosarul nr. 26.108/302/2018 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 165D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere Decizia nr. 140 din 12 martie 2020.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Sentința civilă nr. 7.801 din 7 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 26.108/302/2018, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Vasile Țolea într-o cauză având ca obiect constatarea întinderii dreptului de proprietate.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale deoarece acțiunea în constatare nu prevede și realizarea dreptului.6. Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată din punctul de vedere al dreptului la un proces echitabil și al accesului liber la justiție.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 35 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.“11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiție.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate reglementează acțiunea în constatare, numită și în recunoașterea dreptului sau în confirmare, pentru exercitarea căreia este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: partea să nu poată cere realizarea dreptului pe orice altă cale legală, să justifice un interes și prin acțiune să nu urmărească contestarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt. O particularitate importantă a acțiunii în constatare rezidă în caracterul său preventiv, scopul exercitării sale fiind acela de a preîntâmpina contestarea unui raport juridic. Dispozițiile criticate statornicesc, de asemenea, principiul subsidiarității acțiunii în constatare în raport cu acțiunea în realizarea dreptului. Caracterul subsidiar și limitat al acestei acțiuni constituie expresia voinței legiuitorului de a adopta norme prin care actul de justiție să fie gestionat în mod eficient, astfel încât activitatea organelor judiciare să nu fie încărcată cu două acțiuni paralele: una în constatare și una în realizarea dreptului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 662 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 16 iunie 2010, sau Decizia nr. 754 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 7 iulie 2010).13. Prin Decizia nr. 140 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 9 iunie 2020, paragrafele 14-16, Curtea a reținut că acțiunea în constatare are ca finalitate pronunțarea de către instanța de judecată a unei hotărâri prin care aceasta să statueze, cu caracter definitiv și autoritate de lucru judecat, cu privire la existența în patrimoniul reclamantului a unui anumit drept sau, după caz, la inexistența unui drept al pârâtului împotriva reclamantului. Textul de lege criticat instituie o cauză de inadmisibilitate a acțiunii în constatare. Astfel, în ipoteza în care sunt prevăzute la nivel legal mijloace procedurale prin care reclamantul poate să își realizeze în mod efectiv dreptul pe calea unei acțiuni judiciare, prevederile legale supuse controlului de constituționalitate impun utilizarea acestora, în detrimentul unei simple acțiuni în constatare.14. Curtea a mai reținut că textul de lege criticat dă prevalență realizării efective a dreptului, prin intermediul justiției, pe cale administrativă sau prin „orice altă cale prevăzută de lege“. Curtea a apreciat că reglementarea criticată este de natură să confere astfel eficiență actului jurisdicțional, având ca finalitate evitarea declanșării unui eventual nou proces în care, după constatarea existenței dreptului, să se solicite ulterior și realizarea acestuia. În condițiile în care, la nivel legal, există mecanisme procedurale pe care persoana interesată le poate folosi pentru a-și realiza efectiv dreptul, prevederile de lege criticate încurajează partea să uzeze de acestea și să urmărească însăși realizarea dreptului, nu doar constatarea existenței acestuia, care ar permite perpetuarea acelor situații conflictuale care sunt de natură să necesite intervenția instanțelor judecătorești. Or, o astfel de atitudine procesuală ar conduce la încărcarea inutilă a rolului instanțelor și la trenarea clarificării situațiilor potențial litigioase.15. Prin urmare, textul de lege criticat nu îngrădește accesul liber la justiție, ci, dimpotrivă, îi oferă persoanei interesate posibilitatea să își valorifice pe deplin acest drept garantat la nivel constituțional.16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale în materie, considerentele și soluția cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Țolea în Dosarul nr. 26.108/302/2018 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 35 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 7 noiembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin-----
| EMITENT |
| Marian Enache | - președinte |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Andreea Costin | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Sentința civilă nr. 7.801 din 7 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 26.108/302/2018, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Vasile Țolea într-o cauză având ca obiect constatarea întinderii dreptului de proprietate.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale deoarece acțiunea în constatare nu prevede și realizarea dreptului.6. Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată din punctul de vedere al dreptului la un proces echitabil și al accesului liber la justiție.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 35 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.“11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiție.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate reglementează acțiunea în constatare, numită și în recunoașterea dreptului sau în confirmare, pentru exercitarea căreia este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: partea să nu poată cere realizarea dreptului pe orice altă cale legală, să justifice un interes și prin acțiune să nu urmărească contestarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt. O particularitate importantă a acțiunii în constatare rezidă în caracterul său preventiv, scopul exercitării sale fiind acela de a preîntâmpina contestarea unui raport juridic. Dispozițiile criticate statornicesc, de asemenea, principiul subsidiarității acțiunii în constatare în raport cu acțiunea în realizarea dreptului. Caracterul subsidiar și limitat al acestei acțiuni constituie expresia voinței legiuitorului de a adopta norme prin care actul de justiție să fie gestionat în mod eficient, astfel încât activitatea organelor judiciare să nu fie încărcată cu două acțiuni paralele: una în constatare și una în realizarea dreptului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 662 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 16 iunie 2010, sau Decizia nr. 754 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 7 iulie 2010).13. Prin Decizia nr. 140 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 9 iunie 2020, paragrafele 14-16, Curtea a reținut că acțiunea în constatare are ca finalitate pronunțarea de către instanța de judecată a unei hotărâri prin care aceasta să statueze, cu caracter definitiv și autoritate de lucru judecat, cu privire la existența în patrimoniul reclamantului a unui anumit drept sau, după caz, la inexistența unui drept al pârâtului împotriva reclamantului. Textul de lege criticat instituie o cauză de inadmisibilitate a acțiunii în constatare. Astfel, în ipoteza în care sunt prevăzute la nivel legal mijloace procedurale prin care reclamantul poate să își realizeze în mod efectiv dreptul pe calea unei acțiuni judiciare, prevederile legale supuse controlului de constituționalitate impun utilizarea acestora, în detrimentul unei simple acțiuni în constatare.14. Curtea a mai reținut că textul de lege criticat dă prevalență realizării efective a dreptului, prin intermediul justiției, pe cale administrativă sau prin „orice altă cale prevăzută de lege“. Curtea a apreciat că reglementarea criticată este de natură să confere astfel eficiență actului jurisdicțional, având ca finalitate evitarea declanșării unui eventual nou proces în care, după constatarea existenței dreptului, să se solicite ulterior și realizarea acestuia. În condițiile în care, la nivel legal, există mecanisme procedurale pe care persoana interesată le poate folosi pentru a-și realiza efectiv dreptul, prevederile de lege criticate încurajează partea să uzeze de acestea și să urmărească însăși realizarea dreptului, nu doar constatarea existenței acestuia, care ar permite perpetuarea acelor situații conflictuale care sunt de natură să necesite intervenția instanțelor judecătorești. Or, o astfel de atitudine procesuală ar conduce la încărcarea inutilă a rolului instanțelor și la trenarea clarificării situațiilor potențial litigioase.15. Prin urmare, textul de lege criticat nu îngrădește accesul liber la justiție, ci, dimpotrivă, îi oferă persoanei interesate posibilitatea să își valorifice pe deplin acest drept garantat la nivel constituțional.16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale în materie, considerentele și soluția cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Țolea în Dosarul nr. 26.108/302/2018 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 35 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 7 noiembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari