DECIZIE nr. 659 din 3 decembrie 2024referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 530 din 6 iunie 2025
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Inspecția Judiciară în Dosarul nr. 2.319/1/2020/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.478D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 200D/2021, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, ridicată de același autor în Dosarul nr. 1.842/1/2020/a1 al aceleiași instanțe.4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 200D/2021 la Dosarul nr. 2.478D/2020. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 200D/2021 la Dosarul nr. 2.478D/2020, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că sunt criticate aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legii la speță, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7. Prin încheierile din 14 decembrie 2020 și 16 noiembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 2.319/1/2020/a1 și, respectiv, nr. 1.842/1/2020/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Inspecția Judiciară în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor declarate de aceasta împotriva unor hotărâri pronunțate de Secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a constatat nulitatea acțiunii disciplinare formulate de Inspecția Judiciară împotriva unor procurori, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, ca urmare a faptului că procedura confirmării rezoluției prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.8. În motivarea excepției de neconstituționalitate, identică în ambele dosare mai sus menționate, se susține, în esență, că textul legal criticat nu este suficient de clar și previzibil. În acest sens, se precizează că, deși prin art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 s-a prevăzut că inspectorii judiciari nu pot efectua cercetarea disciplinară sau orice alte lucrări care privesc judecători sau procurori din cadrul instanțelor ori parchetelor unde inspectorul a funcționat, Secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a extins aceste prevederi și în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor conferite de lege inspectorului-șef adjunct, respectiv cu privire la activitatea de confirmare a rezoluțiilor emise de inspectorii judiciari. Interpretarea dată de Secția pentru procurori în materie disciplinară, conform căreia incompatibilitatea reglementată prin art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 vizează și activitatea de confirmare/avizare etc. desfășurată de inspectorul-șef adjunct și de inspectorul-șef, nu asigură atingerea scopului reglementării, constând în apărarea independenței și imparțialității inspectorilor judiciari, în special în cazurile în care obiectul acțiunilor disciplinare vizează activitatea desfășurată de un magistrat la o altă unitate/structură de parchet/instanță de judecată la care inspectorul-șef sau inspectorul-șef adjunct nu a funcționat. Arată că în teza a doua a alin. (2) al art. 72 din Legea nr. 317/2004 a fost reglementat remediul procesual al unei eventuale situații de incompatibilitate a inspectorilor judiciari, respectiv repartizarea aleatorie a cauzei unui alt inspector judiciar, repartizare aleatorie care nu operează însă și în cazul atribuțiilor exercitate de inspectorul-șef, respectiv de inspectorul-șef adjunct.9. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate sunt suficient de clare și previzibile, textul având o redactare lipsită de orice echivoc. Apreciază că susținerea potrivit căreia nu se precizează dacă norma criticată se aplică atât inspectorilor judiciari, cât și persoanelor cu funcții de conducere din cadrul Inspecției Judiciare, respectiv inspectorului-șef și inspectorului- șef adjunct, nu este o critică de neconstituționalitate, ci reprezintă o problemă de interpretare și aplicare a legii, atribuție ce intră în competența instanței supreme și a celorlalte instanțe judecătorești, conform art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. Precizează că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a stabilit deja, în jurisprudența sa, că dispozițiile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora inspectorii judiciari își desfășoară activitatea în mod independent și imparțial, sunt aplicabile atât în etapa soluționării de către inspectorii judiciari a lucrărilor repartizate, cât și în cadrul procedurilor administrative, cum sunt cele de aprobare și avizare, de către inspectorul-șef, inspectorul-șef adjunct și alte persoane cu funcții de conducere din cadrul Inspecției Judiciare. Aceasta, întrucât dispozițiile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, referindu-se la „inspectorii judiciari”, îi vizează, deopotrivă, și pe cei învestiți cu funcții de conducere, supuși și ei, în egală măsură, imperativului respectării obligației de independență și imparțialitate.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, care, la data ridicării excepției, aveau următorul cuprins: „(2) Inspectorii judiciari nu pot efectua cercetarea disciplinară sau orice alte lucrări care privesc judecători sau procurori din cadrul instanțelor ori parchetelor unde inspectorul a funcționat. În acest caz, dosarul se repartizează altui inspector judiciar, în mod aleatoriu, cu respectarea dispozițiilor art. 73.”14. Legea nr. 317/2004 a fost abrogată de Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022, dar textul de lege cuprins în Legea nr. 317/2004 poate forma obiect al controlului de constituționalitate, fiind aplicabil în cauza aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul de 5 judecători, ținând seama de cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, cu referire la sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sintagmă care este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. De altfel, soluția legislativă criticată din Legea nr. 317/2004 se regăsește, în prezent, într-o redactare identică, în art. 83 alin. (4) din Legea nr. 305/2022.15. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 16 alin. (2) privind prevalența legii asupra tuturor subiecților de drept, precum și celor ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin raportare la dispozițiile art. 20 din Constituție.16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul legal criticat instituie o incompatibilitate în ceea ce privește inspectorii judiciari care, anterior numirii în aceste funcții, și-au desfășurat activitatea ca judecători sau procurori la aceleași instanțe, respectiv parchete ca și persoanele cu privire la care ar urma să efectueze cercetarea disciplinară sau orice alte lucrări.17. Curtea reține că procesele în cursul soluționării cărora a fost ridicată excepția de neconstituționalitate au fost declanșate de Inspecția Judiciară, ca urmare a faptului că Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat nulitatea acțiunii disciplinare formulate de această instituție împotriva unor procurori. Motivul de nulitate s-a întemeiat pe textul de lege criticat, în considerarea constatării că inspectorul-șef adjunct al Inspecției Judiciare care a confirmat rezoluția prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară a funcționat o anumită perioadă în cadrul acelorași parchete ca și procurorii vizați de acțiunea disciplinară. Or, reclamanta-recurentă Inspecția Judiciară susține că incompatibilitatea s-ar referi exclusiv la inspectorii judiciari care efectuează cercetarea disciplinară, nu și la cei cu funcții de conducere care au atribuții referitoare la confirmarea rezoluțiilor emise de inspectorii judiciari și care conțin soluțiile cu privire la acțiunea disciplinară.18. Curtea observă, așadar, că autoarea excepției critică lipsa de claritate și previzibilitate a textului de lege dedus controlului de constituționalitate, ca urmare a faptului că Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a interpretat în mod extensiv prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, în sensul că ar fi incluși în sfera celor supuși interdicției impuse de acestea și inspectorul-șef și inspectorul-șef adjunct al Inspecției Judiciare. Instanța constituțională reține că textul de lege criticat are în vedere atât efectuarea cercetării disciplinare, cât și „orice alte lucrări care privesc judecători sau procurori din cadrul instanțelor ori parchetelor unde inspectorul a funcționat”. Ca atare, Curtea apreciază că, de fapt, critica formulată vizează determinarea sferei de aplicare a prevederilor legale ce formează obiect al controlului de constituționalitate, autoarea excepției fiind nemulțumită de felul în care aceasta a fost stabilită de Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în hotărârile privitoare la nulitatea acțiunii disciplinare viciate de procedura confirmării rezoluției de către inspectorul-șef adjunct al Inspecției Judiciare. Or, astfel formulate, susținerile în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate nu pot fi considerate veritabile critici de neconstituționalitate, ci argumente exprimate în scopul combaterii soluției pronunțate de pârâtă. Analiza corectitudinii modului de aplicare a prevederilor legale de către pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, prin Secția pentru procurori, precum și a raționamentului care a stat la baza soluției pe care aceasta a pronunțat-o în cauză revine exclusiv instanței judecătorești învestite cu soluționarea recursului formulat împotriva hotărârii contestate. Curtea Constituțională are, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, atribuția de a se pronunța asupra concordanței prevederilor cuprinse în legi sau ordonanțe prin prisma încălcării dispozițiilor sau principiilor Constituției, iar nu asupra modului în care instanțele judecătorești înțeleg să interpreteze și să aplice normele juridice în spețe individuale, la situații concrete. Dacă s-ar considera competentă să efectueze o astfel de verificare, Curtea Constituțională ar nesocoti principiul separației puterilor în stat, intrând în sfera de competență a instanțelor judecătorești.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Inspecția Judiciară în dosarele nr. 2.319/1/2020/a1 și 1.842/1/2020/a1 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul de 5 judecători.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 decembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu-----
| EMITENT |
| Marian Enache | - președinte |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Valentina Bărbățeanu | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7. Prin încheierile din 14 decembrie 2020 și 16 noiembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 2.319/1/2020/a1 și, respectiv, nr. 1.842/1/2020/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Inspecția Judiciară în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor declarate de aceasta împotriva unor hotărâri pronunțate de Secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a constatat nulitatea acțiunii disciplinare formulate de Inspecția Judiciară împotriva unor procurori, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, ca urmare a faptului că procedura confirmării rezoluției prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.8. În motivarea excepției de neconstituționalitate, identică în ambele dosare mai sus menționate, se susține, în esență, că textul legal criticat nu este suficient de clar și previzibil. În acest sens, se precizează că, deși prin art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 s-a prevăzut că inspectorii judiciari nu pot efectua cercetarea disciplinară sau orice alte lucrări care privesc judecători sau procurori din cadrul instanțelor ori parchetelor unde inspectorul a funcționat, Secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a extins aceste prevederi și în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor conferite de lege inspectorului-șef adjunct, respectiv cu privire la activitatea de confirmare a rezoluțiilor emise de inspectorii judiciari. Interpretarea dată de Secția pentru procurori în materie disciplinară, conform căreia incompatibilitatea reglementată prin art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 vizează și activitatea de confirmare/avizare etc. desfășurată de inspectorul-șef adjunct și de inspectorul-șef, nu asigură atingerea scopului reglementării, constând în apărarea independenței și imparțialității inspectorilor judiciari, în special în cazurile în care obiectul acțiunilor disciplinare vizează activitatea desfășurată de un magistrat la o altă unitate/structură de parchet/instanță de judecată la care inspectorul-șef sau inspectorul-șef adjunct nu a funcționat. Arată că în teza a doua a alin. (2) al art. 72 din Legea nr. 317/2004 a fost reglementat remediul procesual al unei eventuale situații de incompatibilitate a inspectorilor judiciari, respectiv repartizarea aleatorie a cauzei unui alt inspector judiciar, repartizare aleatorie care nu operează însă și în cazul atribuțiilor exercitate de inspectorul-șef, respectiv de inspectorul-șef adjunct.9. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate sunt suficient de clare și previzibile, textul având o redactare lipsită de orice echivoc. Apreciază că susținerea potrivit căreia nu se precizează dacă norma criticată se aplică atât inspectorilor judiciari, cât și persoanelor cu funcții de conducere din cadrul Inspecției Judiciare, respectiv inspectorului-șef și inspectorului- șef adjunct, nu este o critică de neconstituționalitate, ci reprezintă o problemă de interpretare și aplicare a legii, atribuție ce intră în competența instanței supreme și a celorlalte instanțe judecătorești, conform art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. Precizează că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a stabilit deja, în jurisprudența sa, că dispozițiile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora inspectorii judiciari își desfășoară activitatea în mod independent și imparțial, sunt aplicabile atât în etapa soluționării de către inspectorii judiciari a lucrărilor repartizate, cât și în cadrul procedurilor administrative, cum sunt cele de aprobare și avizare, de către inspectorul-șef, inspectorul-șef adjunct și alte persoane cu funcții de conducere din cadrul Inspecției Judiciare. Aceasta, întrucât dispozițiile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, referindu-se la „inspectorii judiciari”, îi vizează, deopotrivă, și pe cei învestiți cu funcții de conducere, supuși și ei, în egală măsură, imperativului respectării obligației de independență și imparțialitate.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, care, la data ridicării excepției, aveau următorul cuprins: „(2) Inspectorii judiciari nu pot efectua cercetarea disciplinară sau orice alte lucrări care privesc judecători sau procurori din cadrul instanțelor ori parchetelor unde inspectorul a funcționat. În acest caz, dosarul se repartizează altui inspector judiciar, în mod aleatoriu, cu respectarea dispozițiilor art. 73.”14. Legea nr. 317/2004 a fost abrogată de Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022, dar textul de lege cuprins în Legea nr. 317/2004 poate forma obiect al controlului de constituționalitate, fiind aplicabil în cauza aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul de 5 judecători, ținând seama de cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, cu referire la sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sintagmă care este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. De altfel, soluția legislativă criticată din Legea nr. 317/2004 se regăsește, în prezent, într-o redactare identică, în art. 83 alin. (4) din Legea nr. 305/2022.15. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 16 alin. (2) privind prevalența legii asupra tuturor subiecților de drept, precum și celor ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin raportare la dispozițiile art. 20 din Constituție.16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul legal criticat instituie o incompatibilitate în ceea ce privește inspectorii judiciari care, anterior numirii în aceste funcții, și-au desfășurat activitatea ca judecători sau procurori la aceleași instanțe, respectiv parchete ca și persoanele cu privire la care ar urma să efectueze cercetarea disciplinară sau orice alte lucrări.17. Curtea reține că procesele în cursul soluționării cărora a fost ridicată excepția de neconstituționalitate au fost declanșate de Inspecția Judiciară, ca urmare a faptului că Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat nulitatea acțiunii disciplinare formulate de această instituție împotriva unor procurori. Motivul de nulitate s-a întemeiat pe textul de lege criticat, în considerarea constatării că inspectorul-șef adjunct al Inspecției Judiciare care a confirmat rezoluția prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară a funcționat o anumită perioadă în cadrul acelorași parchete ca și procurorii vizați de acțiunea disciplinară. Or, reclamanta-recurentă Inspecția Judiciară susține că incompatibilitatea s-ar referi exclusiv la inspectorii judiciari care efectuează cercetarea disciplinară, nu și la cei cu funcții de conducere care au atribuții referitoare la confirmarea rezoluțiilor emise de inspectorii judiciari și care conțin soluțiile cu privire la acțiunea disciplinară.18. Curtea observă, așadar, că autoarea excepției critică lipsa de claritate și previzibilitate a textului de lege dedus controlului de constituționalitate, ca urmare a faptului că Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a interpretat în mod extensiv prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, în sensul că ar fi incluși în sfera celor supuși interdicției impuse de acestea și inspectorul-șef și inspectorul-șef adjunct al Inspecției Judiciare. Instanța constituțională reține că textul de lege criticat are în vedere atât efectuarea cercetării disciplinare, cât și „orice alte lucrări care privesc judecători sau procurori din cadrul instanțelor ori parchetelor unde inspectorul a funcționat”. Ca atare, Curtea apreciază că, de fapt, critica formulată vizează determinarea sferei de aplicare a prevederilor legale ce formează obiect al controlului de constituționalitate, autoarea excepției fiind nemulțumită de felul în care aceasta a fost stabilită de Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în hotărârile privitoare la nulitatea acțiunii disciplinare viciate de procedura confirmării rezoluției de către inspectorul-șef adjunct al Inspecției Judiciare. Or, astfel formulate, susținerile în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate nu pot fi considerate veritabile critici de neconstituționalitate, ci argumente exprimate în scopul combaterii soluției pronunțate de pârâtă. Analiza corectitudinii modului de aplicare a prevederilor legale de către pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, prin Secția pentru procurori, precum și a raționamentului care a stat la baza soluției pe care aceasta a pronunțat-o în cauză revine exclusiv instanței judecătorești învestite cu soluționarea recursului formulat împotriva hotărârii contestate. Curtea Constituțională are, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, atribuția de a se pronunța asupra concordanței prevederilor cuprinse în legi sau ordonanțe prin prisma încălcării dispozițiilor sau principiilor Constituției, iar nu asupra modului în care instanțele judecătorești înțeleg să interpreteze și să aplice normele juridice în spețe individuale, la situații concrete. Dacă s-ar considera competentă să efectueze o astfel de verificare, Curtea Constituțională ar nesocoti principiul separației puterilor în stat, intrând în sfera de competență a instanțelor judecătorești.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Inspecția Judiciară în dosarele nr. 2.319/1/2020/a1 și 1.842/1/2020/a1 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul de 5 judecători.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 decembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari