DECIZIA nr. 561 din 31 octombrie 2024referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 26 martie 2025
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Elvis Daniel Tony Adrian Ciobanu în Dosarul nr. 3.304/101/2019 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.455D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esență, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Astfel, textul criticat nu afectează cerințele privind claritatea și previzibilitatea unei norme juridice, fiind formulat cu o precizie suficientă care să permită persoanelor interesate să prevadă într-o manieră rezonabilă consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 8 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.304/101/2019, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elvis Daniel Tony Adrian Ciobanu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă contestația autorului excepției de neconstituționalitate la decizia de sancționare.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că, prin conținutul său normativ, textul de lege criticat nu este formulat cu suficientă claritate și precizie, astfel încât destinatarii săi să își poată conforma conduita socială, mai precis să cunoască cu exactitate care sunt acele fapte de „comportare necorespunzătoare“ de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de polițist. Din cauza redactării imprecise a acestui text de lege, determinarea conținutului noțiunii de „comportare necorespunzătoare“ din perspectiva faptelor care aduc atingere prestigiului profesiei de polițist sau instituției reprezintă o problemă lăsată la aprecierea suverană a structurilor profesionale competente să stabilească asupra cazului de abatere disciplinară, astfel cum acestea sunt prevăzute de Legea nr. 360/2002.6. Așa fiind, se susține că, în prezent, legea nu stabilește sfera faptelor care afectează/nu afectează prestigiul profesiei de polițist sau al instituției, constatarea abaterii disciplinare săvârșite de polițist și, implicit, încetarea calității sale profesionale realizându-se, de la caz la caz, de către structura profesională competentă. Mai mult, decizia adoptată nu este întemeiată pe criterii obiective, rezonabile și concrete, ci pe aprecieri subiective, care pot varia de la o structură profesională teritorială la alta. Termenii folosiți în redactarea textului criticat (comportare necorespunzătoare) sunt extrem de generali și vagi, incompatibili cu exigența de claritate a legii. Faptul că dispozițiile legale criticate nu stipulează care sunt acele fapte intenționate pentru a căror săvârșire și, implicit, sancționare polițistul poate ajunge la a nu mai exercita profesia în cauză conduce la împrejurarea ca un aspect esențial, care este de natură să influențeze gravitatea sancțiunilor disciplinare aplicate, să nu fie prevăzut în mod explicit prin lege, ci lăsat la aprecierea subiectivă a structurilor profesionale competente.7. Or, normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerințe de stabilitate și previzibilitate, în caz contrar fiind încălcat art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, întrucât persoana vizată nu este în măsură să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014). În acest context, se invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la cerințele principiului respectării legilor (Decizia Curții Constituționale nr. 1 din 10 ianuarie 2014).8. Se mai susține că legiuitorul are competența atât de a reglementa condițiile pentru exercitarea unor profesii, cât și de a stabili cazurile de încetare a acestora, însă, în exercitarea actului de legiferare, legiuitorului îi revine obligația ca, indiferent de domeniul în care își exercită această competență constituțională, să dea dovadă de o atenție sporită în respectarea principiului clarității și previzibilității legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016).9. În ceea ce privește art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002, legiuitorul nu prevede în mod expres și limitativ care sunt acele fapte intenționate pentru a căror săvârșire și, implicit, sancționare, polițistul poate pierde exercițiul profesiei sale. Această împrejurare este de natură să dea naștere abuzurilor și arbitrarului, având în vedere spectrul larg al faptelor de „comportare necorespunzătoare“. Din această perspectivă, pot exista situații în care pentru săvârșirea aceleiași fapte să poată fi adoptate soluții diferite pronunțate de către structurile competente ale profesiei de polițist cu privire la decizia menținerii sau excluderii din profesie.10. În concluzie, sintagma „care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției“ din cuprinsul art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002 este neconstituțională și contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate și precizie, având în vedere că nu se precizează în mod clar acele fapte de comportare necorespunzătoare care aduc atingere prestigiului profesiei și instituției. Prin urmare, necircumstanțierea expresă a faptelor a căror săvârșire este de natură să aducă atingere prestigiului profesiei și instituției lasă loc arbitrarului, făcând posibilă aplicarea diferențiată a sancțiunii excluderii din profesie, în funcție de aprecierea subiectivă a structurilor profesionale competente să aprecieze asupra cazului de abatere. Această lipsă de claritate, precizie și previzibilitate a sintagmei care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției creează astfel premisa aplicării acesteia în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare. Prin urmare, revine legiuitorului sarcina de a conferi normei legale criticate un conținut normativ edificator și de a stabili un cadru legislativ coerent și lipsit de echivoc cu privire la condițiile concrete în care intervine abaterea disciplinară, care are consecințe grave asupra carierei polițistului.11. Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la claritatea și precizia normei legale.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 57 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Întrucât art. 57 din Legea nr. 360/2002 nu are alineate, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002, care au următorul cuprins: „Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, următoarele fapte săvârșite de polițist, comise cu vinovăție: a) comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției;“.16. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, în art. 16 alin. (1) și (3) privind egalitatea în fața legii și în art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă.17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat face parte din capitolul IV: Recompense, răspunderea juridică și sancțiuni, secțiunea 2: Răspunderea juridică și sancțiuni din Legea nr. 360/2002 și stabilește ca abatere disciplinară, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, următoarea faptă săvârșită de polițist, comisă cu vinovăție: „comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției“.18. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea reține că în jurisprudența sa a stabilit că una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Curtea a observat, în același timp, că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).19. De asemenea, prin Decizia nr. 494 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 26 octombrie 2018, Curtea a reținut că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 25 august 1998, pronunțată în Cauza Hertel împotriva Elveției, sau prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Rekvényi împotriva Ungariei, că previzibilitatea legii nu trebuie neapărat însoțită de certitudini absolute, iar certitudinea, chiar dacă este de dorit, este însoțită câteodată de o rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să știe să se adapteze schimbărilor de situație. De asemenea, în Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Curtea de la Strasbourg a reținut că există multe legi care se servesc, prin forța lucrurilor, de formule mai mult sau mai puțin vagi ale căror interpretare și aplicare depind de practică. Totodată, prin Hotărârea din 25 mai 1993, pronunțată în Cauza Kokkinakis împotriva Greciei, Curtea europeană a apreciat că legiuitorul nu poate opera cu concepte absolute, motiv pentru care folosește uneori noțiuni vagi, care vor fi definite de jurisprudență.20. Având în vedere această jurisprudență constantă, Curtea constată, referitor la prevederile art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002, că legiuitorul nu a încălcat cerințele de claritate și de previzibilitate ale legii, prin folosirea sintagmelor „comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate“ și „care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției“, deoarece semnificația acestora poate fi, în mod rezonabil, percepută și înțeleasă de destinatarii normei – polițiști, care sunt funcționari publici civili, cu statut special, învestiți cu exercițiul autorității publice și care își desfășoară activitatea profesională în interesul și în sprijinul persoanei, comunității și instituțiilor statului, având, printre atribuții, menținerea ordinii și siguranței publice, aplicarea măsurilor necesare pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracțional, de identificare și contracarare a acțiunilor, elementelor care atentează la viața, libertatea, sănătatea și integritatea persoanelor, a proprietății private și publice, precum și a altor interese legitime ale comunității (astfel cum statuează art. 26 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 2 martie 2020). De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă o listă exhaustivă cu acte sau fapte ori atitudini care aduc atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției.21. Așa cum a reținut Curtea în jurisprudența sa referitoare la abaterile disciplinare ale magistraților, în ceea ce privește dispozițiile art. 99 lit. c) și s) din Legea nr. 303/2004, prin Decizia nr. 708 din 15 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2019, paragrafele 27 și 28, sau prin Decizia nr. 821 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 28 aprilie 2022, paragrafele 14 și 15, legiuitorul nu a încălcat cerințele de claritate și de previzibilitate ale legii, prin folosirea sintagmei „atitudini nedemne“, deoarece semnificația acesteia poate fi, în mod rezonabil, percepută și înțeleasă de destinatarii normei - magistrați. Totodată, având în vedere gradul de abstractizare al normei legale, legiuitorul nu poate enumera care sunt faptele de natură să aducă atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției. De asemenea, Curtea a reținut că adaptarea conduitei magistraților la prescripțiile normei urmează să fie analizată în funcție de circumstanțele concrete, caracteristice fiecărei situații factuale în parte (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 494 din 17 iulie 2018, precitată, paragraful 27).22. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 privind egalitatea în drepturi, Curtea constată că acestea nu au legătură cu abaterea disciplinară constând în comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției.23. Referitor la invocarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Constituție, Curtea observă că, într-adevăr, potrivit acestor norme fundamentale, alegerea profesiei este liberă, dar regula o constituie exercitarea oricărei profesii în concordanță cu prevederile legale specifice fiecăreia. Or, în ceea ce privește polițiștii, necesitatea unui comportament corespunzător, în serviciu, familie sau în societate, care să nu aducă atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției, este un imperativ intrinsec legat de natura acestei profesii.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elvis Daniel Tony Adrian Ciobanu în Dosarul nr. 3.304/101/2019 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean-----
| EMITENT |
| Marian Enache | - președinte |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia-Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Ioana Marilena Chiorean | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 8 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.304/101/2019, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elvis Daniel Tony Adrian Ciobanu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă contestația autorului excepției de neconstituționalitate la decizia de sancționare.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că, prin conținutul său normativ, textul de lege criticat nu este formulat cu suficientă claritate și precizie, astfel încât destinatarii săi să își poată conforma conduita socială, mai precis să cunoască cu exactitate care sunt acele fapte de „comportare necorespunzătoare“ de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de polițist. Din cauza redactării imprecise a acestui text de lege, determinarea conținutului noțiunii de „comportare necorespunzătoare“ din perspectiva faptelor care aduc atingere prestigiului profesiei de polițist sau instituției reprezintă o problemă lăsată la aprecierea suverană a structurilor profesionale competente să stabilească asupra cazului de abatere disciplinară, astfel cum acestea sunt prevăzute de Legea nr. 360/2002.6. Așa fiind, se susține că, în prezent, legea nu stabilește sfera faptelor care afectează/nu afectează prestigiul profesiei de polițist sau al instituției, constatarea abaterii disciplinare săvârșite de polițist și, implicit, încetarea calității sale profesionale realizându-se, de la caz la caz, de către structura profesională competentă. Mai mult, decizia adoptată nu este întemeiată pe criterii obiective, rezonabile și concrete, ci pe aprecieri subiective, care pot varia de la o structură profesională teritorială la alta. Termenii folosiți în redactarea textului criticat (comportare necorespunzătoare) sunt extrem de generali și vagi, incompatibili cu exigența de claritate a legii. Faptul că dispozițiile legale criticate nu stipulează care sunt acele fapte intenționate pentru a căror săvârșire și, implicit, sancționare polițistul poate ajunge la a nu mai exercita profesia în cauză conduce la împrejurarea ca un aspect esențial, care este de natură să influențeze gravitatea sancțiunilor disciplinare aplicate, să nu fie prevăzut în mod explicit prin lege, ci lăsat la aprecierea subiectivă a structurilor profesionale competente.7. Or, normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerințe de stabilitate și previzibilitate, în caz contrar fiind încălcat art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, întrucât persoana vizată nu este în măsură să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014). În acest context, se invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la cerințele principiului respectării legilor (Decizia Curții Constituționale nr. 1 din 10 ianuarie 2014).8. Se mai susține că legiuitorul are competența atât de a reglementa condițiile pentru exercitarea unor profesii, cât și de a stabili cazurile de încetare a acestora, însă, în exercitarea actului de legiferare, legiuitorului îi revine obligația ca, indiferent de domeniul în care își exercită această competență constituțională, să dea dovadă de o atenție sporită în respectarea principiului clarității și previzibilității legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016).9. În ceea ce privește art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002, legiuitorul nu prevede în mod expres și limitativ care sunt acele fapte intenționate pentru a căror săvârșire și, implicit, sancționare, polițistul poate pierde exercițiul profesiei sale. Această împrejurare este de natură să dea naștere abuzurilor și arbitrarului, având în vedere spectrul larg al faptelor de „comportare necorespunzătoare“. Din această perspectivă, pot exista situații în care pentru săvârșirea aceleiași fapte să poată fi adoptate soluții diferite pronunțate de către structurile competente ale profesiei de polițist cu privire la decizia menținerii sau excluderii din profesie.10. În concluzie, sintagma „care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției“ din cuprinsul art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002 este neconstituțională și contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate și precizie, având în vedere că nu se precizează în mod clar acele fapte de comportare necorespunzătoare care aduc atingere prestigiului profesiei și instituției. Prin urmare, necircumstanțierea expresă a faptelor a căror săvârșire este de natură să aducă atingere prestigiului profesiei și instituției lasă loc arbitrarului, făcând posibilă aplicarea diferențiată a sancțiunii excluderii din profesie, în funcție de aprecierea subiectivă a structurilor profesionale competente să aprecieze asupra cazului de abatere. Această lipsă de claritate, precizie și previzibilitate a sintagmei care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției creează astfel premisa aplicării acesteia în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare. Prin urmare, revine legiuitorului sarcina de a conferi normei legale criticate un conținut normativ edificator și de a stabili un cadru legislativ coerent și lipsit de echivoc cu privire la condițiile concrete în care intervine abaterea disciplinară, care are consecințe grave asupra carierei polițistului.11. Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la claritatea și precizia normei legale.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 57 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Întrucât art. 57 din Legea nr. 360/2002 nu are alineate, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002, care au următorul cuprins: „Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, următoarele fapte săvârșite de polițist, comise cu vinovăție: a) comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției;“.16. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, în art. 16 alin. (1) și (3) privind egalitatea în fața legii și în art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă.17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat face parte din capitolul IV: Recompense, răspunderea juridică și sancțiuni, secțiunea 2: Răspunderea juridică și sancțiuni din Legea nr. 360/2002 și stabilește ca abatere disciplinară, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, următoarea faptă săvârșită de polițist, comisă cu vinovăție: „comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției“.18. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea reține că în jurisprudența sa a stabilit că una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Curtea a observat, în același timp, că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).19. De asemenea, prin Decizia nr. 494 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 26 octombrie 2018, Curtea a reținut că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 25 august 1998, pronunțată în Cauza Hertel împotriva Elveției, sau prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Rekvényi împotriva Ungariei, că previzibilitatea legii nu trebuie neapărat însoțită de certitudini absolute, iar certitudinea, chiar dacă este de dorit, este însoțită câteodată de o rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să știe să se adapteze schimbărilor de situație. De asemenea, în Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Curtea de la Strasbourg a reținut că există multe legi care se servesc, prin forța lucrurilor, de formule mai mult sau mai puțin vagi ale căror interpretare și aplicare depind de practică. Totodată, prin Hotărârea din 25 mai 1993, pronunțată în Cauza Kokkinakis împotriva Greciei, Curtea europeană a apreciat că legiuitorul nu poate opera cu concepte absolute, motiv pentru care folosește uneori noțiuni vagi, care vor fi definite de jurisprudență.20. Având în vedere această jurisprudență constantă, Curtea constată, referitor la prevederile art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002, că legiuitorul nu a încălcat cerințele de claritate și de previzibilitate ale legii, prin folosirea sintagmelor „comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate“ și „care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției“, deoarece semnificația acestora poate fi, în mod rezonabil, percepută și înțeleasă de destinatarii normei – polițiști, care sunt funcționari publici civili, cu statut special, învestiți cu exercițiul autorității publice și care își desfășoară activitatea profesională în interesul și în sprijinul persoanei, comunității și instituțiilor statului, având, printre atribuții, menținerea ordinii și siguranței publice, aplicarea măsurilor necesare pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracțional, de identificare și contracarare a acțiunilor, elementelor care atentează la viața, libertatea, sănătatea și integritatea persoanelor, a proprietății private și publice, precum și a altor interese legitime ale comunității (astfel cum statuează art. 26 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 2 martie 2020). De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă o listă exhaustivă cu acte sau fapte ori atitudini care aduc atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției.21. Așa cum a reținut Curtea în jurisprudența sa referitoare la abaterile disciplinare ale magistraților, în ceea ce privește dispozițiile art. 99 lit. c) și s) din Legea nr. 303/2004, prin Decizia nr. 708 din 15 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2019, paragrafele 27 și 28, sau prin Decizia nr. 821 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 28 aprilie 2022, paragrafele 14 și 15, legiuitorul nu a încălcat cerințele de claritate și de previzibilitate ale legii, prin folosirea sintagmei „atitudini nedemne“, deoarece semnificația acesteia poate fi, în mod rezonabil, percepută și înțeleasă de destinatarii normei - magistrați. Totodată, având în vedere gradul de abstractizare al normei legale, legiuitorul nu poate enumera care sunt faptele de natură să aducă atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției. De asemenea, Curtea a reținut că adaptarea conduitei magistraților la prescripțiile normei urmează să fie analizată în funcție de circumstanțele concrete, caracteristice fiecărei situații factuale în parte (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 494 din 17 iulie 2018, precitată, paragraful 27).22. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 privind egalitatea în drepturi, Curtea constată că acestea nu au legătură cu abaterea disciplinară constând în comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției.23. Referitor la invocarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Constituție, Curtea observă că, într-adevăr, potrivit acestor norme fundamentale, alegerea profesiei este liberă, dar regula o constituie exercitarea oricărei profesii în concordanță cu prevederile legale specifice fiecăreia. Or, în ceea ce privește polițiștii, necesitatea unui comportament corespunzător, în serviciu, familie sau în societate, care să nu aducă atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției, este un imperativ intrinsec legat de natura acestei profesii.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elvis Daniel Tony Adrian Ciobanu în Dosarul nr. 3.304/101/2019 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari