DECIZIA nr. 298 din 18 iunie 2024referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (4) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 253 din 24 martie 2025



    Marian Enache- președinte
    Mihaela Ciochină- judecător
    Cristian Deliorga- judecător
    Dimitrie-Bogdan Licu- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Irina Loredana Gulie- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (4) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, excepție ridicată de Institutul Național de Cercetare -Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului din București, în Dosarul nr. 76.033/3/2011/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 281D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că opțiunea legiuitorului de a constitui sau reconstitui dreptul de proprietate privată asupra unor bunuri proprietate publică nu este contrară Constituției, invocând în acest sens cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 285 din 17 mai 2023.4. După închiderea dezbaterilor, se prezintă, pentru autorul excepției, doamna avocat Boroș Roxana, din Baroul București, cu delegație depusă la dosar. Având cuvântul, aceasta susține admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, dat fiind faptul că o instituție autonomă de drept public, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“, beneficiază de restituirea unui bun imobil-clădire, prin modificarea unui act normativ, fără a urma calea dreptului comun, respectiv procedura instituită prin Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. De asemenea, se susține încălcarea dispozițiilor art. 136 din Constituție, dat fiind faptul că, în cauză, un bun inalienabil și insesizabil se restituie Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“, iar, potrivit acestor dispoziții constituționale, proprietatea publică nu poate aparține decât statului sau unităților administrativ-teritoriale.5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public susține că, din perspectiva criticilor de neconstituționalitate formulate față de încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, dat fiind faptul că se face comparație între două acte normative, respectiv Legea nr. 45/2009 și Legea nr. 10/2001.
    CURTEA,    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 5 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 76.033/3/2011/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (4) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare. Excepția a fost ridicată de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului din București, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în constatarea dreptului de proprietate al reclamantei Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ asupra unui imobil teren, aflată în faza procesuală a recursului.7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ (ASAS), reclamanta în cauza dedusă soluționării instanței judecătorești, nu deține un drept de proprietate publică sau privată asupra imobilului din București, Bd. Mărăști nr. 61, sectorul 1, și se solicită Curții Constituționale să constate dacă în acest mod sunt încălcate dispozițiile art. 136 alin. (2) și (4) din Constituție, cu privire la natura dreptului de proprietate al ASAS.8. În acest sens, se arată că, potrivit prevederilor constituționale invocate, proprietatea este publică, caz în care exercitarea ei aparține numai statului sau unităților administrativ-teritoriale, și privată, caz în care exercitarea ei aparține oricărui subiect de drept. De asemenea, anumite bunuri pot forma obiect exclusiv al proprietății publice și au un regim juridic special, derogatoriu de la cel comun, în sensul că sunt inalienabile, atât timp cât bunul aparține domeniului public. De îndată ce un bun proprietate publică, prin decizia autorității competente, în condițiile legii, este dezafectat din domeniul public și trecut în domeniul privat, al statului sau al unităților sale administrativ-teritoriale, acesta va urma regimul juridic al bunurilor din acest domeniu, astfel că va putea fi înstrăinat, în condițiile legii, sau se va reconstitui dreptul de proprietate privată asupra unui asemenea bun, în condițiile legilor speciale adoptate în materie.9. Prin urmare, din moment ce inalienabilitatea bunurilor din domeniul public este prevăzută de Constituție, aceasta înseamnă că orice lege prin care s-ar înfrânge acest caracter juridic ar fi neconstituțională.10. Se mai arată că ASAS nu este o persoană juridică care poate exercita dreptul de proprietate publică, iar în raport cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 45/2009, terenurile și clădirile dobândite în condițiile acestei legi sunt inalienabile și insesizabile, fiind bunuri ce aparțin domeniului public, având destinația exclusiv pentru activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare, care nu poate fi schimbată decât în condițiile legii.11. Se solicită Curții Constituționale să constate că, prin Încheierea nr. 504.336 din 2 decembrie 2011, emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov sectorul 1, a fost admisă cererea de intabulare a dreptului de proprietate al ASAS cu privire la imobilul situat în București, Bd. Mărăști, nr. 61, înscris în CF nr. 114970, fiind notat și dreptul de interdicție în favoarea ASAS, terenul și clădirile fiind inalienabile și insesizabile. De asemenea, se arată că imobilul a avut același regim special încă din anul 1927, când a fost atribuit în administrarea Institutului de Cercetări Agricole al României, prin Legea nr. 1.205/1927.12. Prin urmare, se susține că terenul pe care îl revendică ASAS este proprietatea statului român, fiind în proprietate publică, astfel cum reiese și din Încheierea de intabulare nr. 209.541/2008. În același sens, se arată că bunurile ce constituie obiect de reglementare al Legii nr. 45/2009 sunt inalienabile, insesizabile și aparțin domeniului public, fiind destinate activității de cercetare-dezvoltare-inovare și multiplicarea materialului biologic în domeniul agricol. Prin urmare, se arată că este neconstituțional ca printr-o lege să se consfințească ieșirea acestui bun din domeniul public și trecerea sa în domeniul privat al ASAS, ca bun inalienabil, astfel încât imobilul în discuție nu poate aparține decât statului sau unităților administrativ-teritoriale, și anume comunelor, orașelor, municipiilor și județelor.13. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că inalienabilitatea bunurilor ce constituie proprietatea publică a statului, în condițiile art. 136 din Constituție, se menține atât timp cât bunul continuă să aparțină domeniului public al statului. Opțiunea legiuitorului de a constitui sau reconstitui dreptul de proprietate privată asupra unor asemenea terenuri proprietate publică a statului nu este contrară Constituției, întrucât nicio dispoziție din Legea fundamentală în vigoare nu interzice trecerea bunurilor proprietate publică în proprietatea privată a statului sau a altor subiecte de drept public sau privat.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 30 martie 2009, potrivit cărora: „(4) Clădirea administrativă și laboratoarele în suprafață de 6.754 mp, garajul cu suprafața de 900 mp din București, bd. Mărăști nr. 61, sectorul 1, împreună cu terenul aferent, în suprafață de 4,7 ha, care au aparținut cu titlu de proprietate Institutului de Cercetări Agricole al României, se restituie în proprietatea ASAS.“18. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse art. 136 alin. (2) și (4) referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății publice și, respectiv, la inalienabilitatea bunurilor proprietate publică.19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia solicită Curții Constituționale, în esență, să verifice dacă reclamanta din cauza dedusă soluționării instanței judecătorești, respectiv Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“, deține sau nu un drept de proprietate asupra imobilului din București, Bd. Mărăști nr. 61, sectorul 1. În acest sens, se invocă încheierea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară prin care a fost intabulat dreptul de proprietate al ASAS, asupra imobilului în cauză, și se evocă regimul juridic special al acestui imobil, instituit inițial printr-un act normativ emis în anul 1927.20. Din această perspectivă, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate este formulată în vederea interpretării și aplicării prevederilor criticate, în concret, la speța dedusă judecății, aflată în stadiul procesual al recursului, în raport cu anumite acte normative pe care autorul acesteia le apreciază ca fiind aplicabile speței.21. În ceea ce privește interpretarea și aplicarea legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). În cauza de față, aspectele de interpretare și aplicare a legii se referă la o apreciere in concreto a situației de fapt existente în speță, prin analizarea, pe fondul acțiunii în constatare deduse soluționării instanței judecătorești, a existenței în patrimoniul reclamantei a unui drept de proprietate asupra imobilului în cauză.22. Față de această împrejurare, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, așa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. Astfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14.23. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 142 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției“, coroborate cu cele ale art. 126 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală, în virtutea cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, iar competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, precum și faptul că instanța de contencios constituțional nu se pronunță asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, numai asupra înțelesului său contrar Constituției dedus din raportarea la norme și principii constituționale, excepția de neconstituționalitate, astfel cum este formulată în prezenta cauză, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (4) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, excepție ridicată de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului din București, în Dosarul nr. 76.033/3/2011/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2024.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    MARIAN ENACHE
    Magistrat-asistent,
    Irina Loredana Gulie    ----