DECIZIA nr. 417 din 24 septembrie 2024referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 116 din 10 februarie 2025
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Societatea RCS RDS - S.A. din București în Dosarul nr. 1.372/30/2020 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.208D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că instanța de contencios constituțional a soluționat o excepție cu un obiect identic și o motivare identică prin Decizia nr. 203 din 28 mai 2020.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea din 5 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.372/30/2020, Tribunalul Timiș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția a fost ridicată de Societatea RCS RDS - S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulată împotriva unei decizii prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al unui salariat care se afla în perioada de plată a stimulentului de inserție.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că există două motive care au determinat invocarea excepției: 1. impunerea unei obligații unui profesionist, fără a crea un mecanism prin care acesta să fie înștiințat că are obligația stabilită în sarcina sa, respectiv interdicția de a concedia un salariat pentru abateri grave de la disciplina muncii, și 2. crearea unei grave discriminări între salariații care beneficiază de stimulentul de inserție și cei care nu beneficiază de acest stimulent.6. Se apreciază că art. 25 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât legiuitorul interzice concedierea unui salariat aflat în perioada de plată a stimulentului de inserție, fără a crea un mecanism prin care angajatorul să fie înștiințat cu privire la această obligație pusă în sarcina sa. Precizează că beneficiarul stimulentului de inserție poate fi oricare dintre părinți, iar cererea pentru plata stimulentului de inserție se depune la compartimentul de specialitate al primăriei.7. Art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 creează o gravă discriminare între salariații care beneficiază și cei care nu beneficiază de stimulentul de inserție, primei categorii atribuindu-se o impunitate în detrimentul celei de-a doua categorii.8. Se consideră că, prin interzicerea de plano a concedierii, indiferent de cauzele acesteia, angajatorul este lipsit de accesul la instanță, neputând practic să susțină în fața acesteia oportunitatea, realitatea și legalitatea unei eventuale desfaceri disciplinare a contractului individual de muncă.9. Tribunalul Timiș - Secția I civilă apreciază că dispozițiile art. 25 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 sunt constituționale.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile art. 25 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, cu modificările și completările ulterioare. Însă, din analiza notelor scrise ale autoarei excepției, se observă că aceasta critică norma legală care interzice angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă în cazul salariatului care se află în plata stimulentului de inserție. Ca atare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, dispoziții care la data sesizării Curții prevedeau următoarele: „(2) Este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul: [...] b) salariatei/salariatului care se află în plata stimulentului de inserție prevăzut la art. 7 alin. (1);“.14. Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prin art. I pct. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2021 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 8 aprilie 2021, lit. b) a alin. (2) al art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificată astfel: „salariatei/salariatului care se află în plata stimulentului de inserție prevăzut la art. 7 alin. (1) și (2);“.15. Autoarea excepției consideră că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi. De asemenea, deși nu sunt indicate în mod expres, din cuprinsul motivării rezultă că sunt invocate și dispozițiile art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție.16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, prin Decizia nr. 203 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 27 august 2020, excepția fiind respinsă ca neîntemeiată.17. Astfel, prin decizia menționată, paragraful 27, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, dreptul la stimulentul de inserție se cuvine persoanelor care, în perioada în care sunt îndreptățite să beneficieze de concediul (și indemnizația lunară aferentă) pentru creșterea copilului, obțin venituri supuse impozitului. Prin urmare, stimulentul de inserție se cuvine persoanelor îndreptățite ce revin în activitate înainte de epuizarea acestui concediu solicitat și se acordă pentru perioada rămasă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv de 4 ani în cazul copilului cu dizabilități.18. Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 raportată la art. 16 din Constituție, prin aceeași decizie, paragraful 29, instanța de contencios constituțional a reținut că reglementarea supusă controlului nu poate fi privită ca aducând atingere principiului egalității în drepturi, care, așa cum a statuat în mod constant Curtea în jurisprudența sa, nu semnifică uniformitate, astfel că situații obiectiv diferite justifică și chiar impun un tratament juridic diferențiat. Ca atare, ținând cont atât de obiectivele urmărite de legiuitor, cât și de necesitatea de a proteja procesul de creștere și dezvoltare a copiilor, interdicția prevăzută prin textele de lege criticate se aplică tuturor angajatorilor, indiferent de statutul lor juridic, și are un caracter rezonabil și proporțional.19. În ceea ce privește susținerea referitoare la existența unui pretins tratament discriminatoriu între salariații/salariatele aflați/aflate în plata stimulentului de inserție și restul salariaților/salariatelor, în paragraful 30, Curtea a reținut că, la data revenirii din concediul pentru creșterea copilului, salariatul/salariata are un statut special, definit de prevederile art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, ceea ce îl/o face să nu se mai afle într-o situație similară cu a altor salariați/salariate. Dispozițiile criticate au menirea de a preveni, în astfel de situații, conduita abuzivă a unor angajatori, soluția legislativă reflectând opțiunea legiuitorului cu privire la protecția socială a unor persoane aflate într-o situație aparte, și anume salariații care se află în perioada de plată a stimulentului de inserție. Ca atare, dispozițiile legale criticate nu contravin principiului nediscriminării, interdicția concedierii salariatei/ salariatului care se află în plata stimulentului de inserție fiind stabilită pentru orice angajator care are încadrat/încadrată un/o astfel de salariat/salariată. Așadar, scopul normei este de a proteja orice angajat/angajată care se află în perioada de plată a stimulentului de inserție. 20. Totodată, Curtea a reținut că interdicția legală de concediere, prevăzută de art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, nu privește și angajarea în sine a răspunderii disciplinare a salariatului/salariatei, ci se limitează la concediere, ceea ce în cazul angajării răspunderii disciplinare a salariatului/salariatei implică interdicția de aplicare a sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, nu însă și interdicția de aplicare a unei alte sancțiuni disciplinare. Așadar, textul legal criticat interzice angajatorului să dispună doar încetarea raporturilor de muncă, nu și sancționarea disciplinară a salariatei/salariatului. Prin urmare, dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate amână concedierea pentru intervalul cât durează situația la care se referă, în scopul protecției salariatului/salariatei aflat/aflate în perioada de plată a stimulentului de inserție.21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile și în prezenta cauză.22. Distinct, referitor la invocarea dispozițiilor art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție, se constată că acestea se referă la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei de către o instanță independentă și imparțială. Or, textele legale criticate, fără a avea vreo legătură cu accesul la justiție, instituie interdicția de concediere a salariatului/salariatei aflat/aflate în perioada de plată a stimulentului de inserție, nereferindu-se astfel la un proces în cadrul căruia s-ar putea pune problema respectării garanțiilor dreptului la un proces echitabil.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea RCS RDS - S.A. din București în Dosarul nr. 1.372/30/2020 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici-----
| EMITENT |
| Marian Enache | - președinte |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Bianca Drăghici | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea din 5 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.372/30/2020, Tribunalul Timiș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția a fost ridicată de Societatea RCS RDS - S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulată împotriva unei decizii prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al unui salariat care se afla în perioada de plată a stimulentului de inserție.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că există două motive care au determinat invocarea excepției: 1. impunerea unei obligații unui profesionist, fără a crea un mecanism prin care acesta să fie înștiințat că are obligația stabilită în sarcina sa, respectiv interdicția de a concedia un salariat pentru abateri grave de la disciplina muncii, și 2. crearea unei grave discriminări între salariații care beneficiază de stimulentul de inserție și cei care nu beneficiază de acest stimulent.6. Se apreciază că art. 25 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât legiuitorul interzice concedierea unui salariat aflat în perioada de plată a stimulentului de inserție, fără a crea un mecanism prin care angajatorul să fie înștiințat cu privire la această obligație pusă în sarcina sa. Precizează că beneficiarul stimulentului de inserție poate fi oricare dintre părinți, iar cererea pentru plata stimulentului de inserție se depune la compartimentul de specialitate al primăriei.7. Art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 creează o gravă discriminare între salariații care beneficiază și cei care nu beneficiază de stimulentul de inserție, primei categorii atribuindu-se o impunitate în detrimentul celei de-a doua categorii.8. Se consideră că, prin interzicerea de plano a concedierii, indiferent de cauzele acesteia, angajatorul este lipsit de accesul la instanță, neputând practic să susțină în fața acesteia oportunitatea, realitatea și legalitatea unei eventuale desfaceri disciplinare a contractului individual de muncă.9. Tribunalul Timiș - Secția I civilă apreciază că dispozițiile art. 25 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 sunt constituționale.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile art. 25 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, cu modificările și completările ulterioare. Însă, din analiza notelor scrise ale autoarei excepției, se observă că aceasta critică norma legală care interzice angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă în cazul salariatului care se află în plata stimulentului de inserție. Ca atare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, dispoziții care la data sesizării Curții prevedeau următoarele: „(2) Este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul: [...] b) salariatei/salariatului care se află în plata stimulentului de inserție prevăzut la art. 7 alin. (1);“.14. Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prin art. I pct. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2021 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 8 aprilie 2021, lit. b) a alin. (2) al art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificată astfel: „salariatei/salariatului care se află în plata stimulentului de inserție prevăzut la art. 7 alin. (1) și (2);“.15. Autoarea excepției consideră că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi. De asemenea, deși nu sunt indicate în mod expres, din cuprinsul motivării rezultă că sunt invocate și dispozițiile art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție.16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, prin Decizia nr. 203 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 27 august 2020, excepția fiind respinsă ca neîntemeiată.17. Astfel, prin decizia menționată, paragraful 27, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, dreptul la stimulentul de inserție se cuvine persoanelor care, în perioada în care sunt îndreptățite să beneficieze de concediul (și indemnizația lunară aferentă) pentru creșterea copilului, obțin venituri supuse impozitului. Prin urmare, stimulentul de inserție se cuvine persoanelor îndreptățite ce revin în activitate înainte de epuizarea acestui concediu solicitat și se acordă pentru perioada rămasă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv de 4 ani în cazul copilului cu dizabilități.18. Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 raportată la art. 16 din Constituție, prin aceeași decizie, paragraful 29, instanța de contencios constituțional a reținut că reglementarea supusă controlului nu poate fi privită ca aducând atingere principiului egalității în drepturi, care, așa cum a statuat în mod constant Curtea în jurisprudența sa, nu semnifică uniformitate, astfel că situații obiectiv diferite justifică și chiar impun un tratament juridic diferențiat. Ca atare, ținând cont atât de obiectivele urmărite de legiuitor, cât și de necesitatea de a proteja procesul de creștere și dezvoltare a copiilor, interdicția prevăzută prin textele de lege criticate se aplică tuturor angajatorilor, indiferent de statutul lor juridic, și are un caracter rezonabil și proporțional.19. În ceea ce privește susținerea referitoare la existența unui pretins tratament discriminatoriu între salariații/salariatele aflați/aflate în plata stimulentului de inserție și restul salariaților/salariatelor, în paragraful 30, Curtea a reținut că, la data revenirii din concediul pentru creșterea copilului, salariatul/salariata are un statut special, definit de prevederile art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, ceea ce îl/o face să nu se mai afle într-o situație similară cu a altor salariați/salariate. Dispozițiile criticate au menirea de a preveni, în astfel de situații, conduita abuzivă a unor angajatori, soluția legislativă reflectând opțiunea legiuitorului cu privire la protecția socială a unor persoane aflate într-o situație aparte, și anume salariații care se află în perioada de plată a stimulentului de inserție. Ca atare, dispozițiile legale criticate nu contravin principiului nediscriminării, interdicția concedierii salariatei/ salariatului care se află în plata stimulentului de inserție fiind stabilită pentru orice angajator care are încadrat/încadrată un/o astfel de salariat/salariată. Așadar, scopul normei este de a proteja orice angajat/angajată care se află în perioada de plată a stimulentului de inserție. 20. Totodată, Curtea a reținut că interdicția legală de concediere, prevăzută de art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, nu privește și angajarea în sine a răspunderii disciplinare a salariatului/salariatei, ci se limitează la concediere, ceea ce în cazul angajării răspunderii disciplinare a salariatului/salariatei implică interdicția de aplicare a sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, nu însă și interdicția de aplicare a unei alte sancțiuni disciplinare. Așadar, textul legal criticat interzice angajatorului să dispună doar încetarea raporturilor de muncă, nu și sancționarea disciplinară a salariatei/salariatului. Prin urmare, dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate amână concedierea pentru intervalul cât durează situația la care se referă, în scopul protecției salariatului/salariatei aflat/aflate în perioada de plată a stimulentului de inserție.21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile și în prezenta cauză.22. Distinct, referitor la invocarea dispozițiilor art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție, se constată că acestea se referă la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei de către o instanță independentă și imparțială. Or, textele legale criticate, fără a avea vreo legătură cu accesul la justiție, instituie interdicția de concediere a salariatului/salariatei aflat/aflate în perioada de plată a stimulentului de inserție, nereferindu-se astfel la un proces în cadrul căruia s-ar putea pune problema respectării garanțiilor dreptului la un proces echitabil.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea RCS RDS - S.A. din București în Dosarul nr. 1.372/30/2020 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari