DECIZIA nr. 276 din 28 mai 2024referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1), cu referire la sintagma "adunare generală", din Legea tinerilor nr. 350/2006
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 918 din 11 septembrie 2024
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) și art. 14 alin. (1), cu referire la sintagma „adunare generală“, din Legea tinerilor nr. 350/2006, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.623D/2020. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției doamna Linda Zenovia Timofan, în calitate de șef Birou contencios administrativ și juridic, cu împuternicire depusă la dosar. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Avocatului Poporului, care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate formulate, susținând, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt lipsite de claritate și previzibilitate, prin reglementarea diferită cu privire la organele de conducere ale fundațiilor pentru tineret, nefiind clar care anume sunt organele de conducere ale acestor fundații: adunările generale sau consiliile. De asemenea, prin adoptarea dispozițiilor criticate se creează o situație de incoerență legislativă concretizată în dublarea unei reglementări referitoare la organele de conducere ale fundațiilor pentru tineret, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție și dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că aspectele învederate de către autorul excepției au fost analizate și soluționate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 79 din 14 februarie 2024.5. După închiderea dezbaterilor, la dosarul cauzei a fost depus de către Federația Tinerilor din Constanța un memoriu amicus curiae, înregistrat la Curtea Constituțională cu nr. 4.975 din 28 mai 2024, prin care se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6. Cu Adresa nr. 17.677 din 1 octombrie 2020, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 5.796 din 1 octombrie 2020, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituție și al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) și art. 14 alin. (1), cu referire la sintagma „adunare generală“, din Legea tinerilor nr. 350/2006.7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, Avocatul Poporului susține că există un paralelism legislativ în privința organelor de conducere ale fundațiilor pentru tineret, nefiind clar care anume sunt organele de conducere ale acestor fundații: adunările generale sau consiliile. Astfel, arată că, în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 350/2006, fundațiile județene pentru tineret și a municipiului București, constituite în baza prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990 privind înființarea fundațiilor pentru tineret, sunt persoane juridice de drept privat și de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, nepolitice și fără scop lucrativ, unice la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, ale căror adunări generale sunt constituite din reprezentanții organizațiilor neguvernamentale de tineret care își au sediul în unitatea administrativ-teritorială respectivă și care își exprimă adeziunea la scopul acestora.8. Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 150/1990, conducerea fundațiilor pentru tineret prevăzute la art. 1 se asigură de consilii formate din reprezentanți ai tuturor organizațiilor de tineret legal constituite la nivel de județe și al municipiului București, cu excepția celor care aparțin partidelor și formațiunilor politice.9. Totodată, potrivit art. 5 din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București și al Fundației Naționale pentru Tineret, organele de conducere și control ale fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București sunt: a) consiliul de conducere; b) comisia de cenzori, dispozițiile referitoare la adunarea generală - ca for de conducere - fiind abrogate în anul 2002.10. Din examinarea art. 13 alin. (1) și a art. 14 alin. (1) din Legea tinerilor nr. 350/2006, se observă că, ulterior abrogării operate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002, se revine la sintagma „adunări generale“ în contextul fundațiilor pentru tineret. În aceste condiții s-ar realiza o suprapunere în conducere a „consiliului“ prevăzut în Decretul-lege nr. 150/1990 și Legea nr. 146/2002, modificată și completată, pe de o parte, și a „adunării generale“ prevăzută de Legea nr. 350/2006, pe de altă parte.11. Se susține că, în măsura în care intenția legiuitorului ar fi fost ca adunările generale să fie organele de conducere ale fundațiilor pentru tineret, pentru a integra organic legea criticată în sistemul normativ și pentru a evita paralelismul legislativ, acesta ar fi trebuit să abroge expres textele din Decretul-lege nr. 115/1990 și Legea nr. 146/2002 care vin în conflict cu cele din legea criticată. Întrucât legiuitorul nu a făcut acest lucru, s-a creat o situație de incoerență legislativă concretizată în dublarea, în dreptul pozitiv, a unei reglementări referitoare la organele de conducere ale fundațiilor de tineret, ceea ce demonstrează existența unui paralelism legislativ.12. Se arată că, în jurisprudența sa, respectiv prin Decizia nr. 242 din 3 iunie 2020, Curtea Constituțională a reținut că legile și ordonanțele sau ordonanțele de urgență ale Guvernului aflate în vigoare se bucură de prezumția de constituționalitate, astfel că nicio intervenție legislativă ulterioară cu privire la obiectul lor de reglementare nu se poate transforma într-o reglementare concurentă actului normativ aflat în vigoare, ci trebuie să respecte această prezumție, modificând, completând sau abrogând, după caz, reglementarea inițială.13. Astfel, legea criticată nesocotește, în ceea ce privește obiectul de reglementare, cerințele obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, generând un paralelism legislativ, interzis de prevederile art. 16 din Legea nr. 24/2000, paralelism care determină apariția unor situații de incoerență și instabilitate legislativă. 14. În acest sens, cu privire la existența unor paralelisme de reglementare, în jurisprudența sa, spre exemplu, Decizia nr. 420 din 3 iulie 2019, Curtea Constituțională a reținut că, deși normele de tehnică legislativă nu au valoare constituțională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații ce respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesare.15. Având în vedere cele de mai sus, se consideră că prevederile art. 13 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1), cu referire la sintagma „adunare generală“ din Legea tinerilor nr. 350/2006 sunt neconstituționale, din perspectiva existenței unui paralelism legislativ, prohibit de art. 1 alin. (5) din Constituție și de art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) și ale art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.17. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece, în urma analizării tuturor dispozițiilor legale exemplificate în cadrul excepției, și anume art. 4 din Decretul-lege nr. 150/1990, art. 5 din Legea nr. 146/2002, și a dispozițiilor criticate prin prezenta excepție de neconstituționalitate, rezultă că există într-adevăr o situație de incoerență legislativă din cauza faptului că legiuitorul a reglementat prin Legea nr. 350/2006 aspecte referitoare la organele de conducere ale fundațiilor de tineret, care erau deja reglementate în cadrul Legii nr. 146/2002, creând un paralelism legislativ^ interzis de normele de tehnică legislativă. Acesta a reluat în cadrul art. 13 alin. (1) și art. 14 alin. (1) aspecte deja reglementate în art. 2 din Legea nr. 146/2002, făcând în plus referire la organe de conducere ale fundațiilor județene de tineret care nu corespund normelor în vigoare, și anume dispozițiilor art. 4 din Decretul-lege nr. 150/1990 și ale art. 5 din Legea nr. 146/2002. În considerarea celor expuse, se arată că prin Decizia nr. 214 din 9 aprilie 2019 Curtea Constituțională a stabilit că deși normele de tehnică legislativă nu au valoare constituțională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesare.18. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției de neconstituționalitate și ale procurorului, înscrisurile depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29, 32 și 33 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1), cu referire la sintagma „adunare generală“, din Legea tinerilor nr. 350/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 27 iulie 2006, potrivit cărora:– Art. 13 alin. (1): „Fundațiile județene pentru tineret și a municipiului București, constituite în baza prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990 privind înființarea fundațiilor pentru tineret, sunt persoane juridice de drept privat și de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, nepolitice și fără scop lucrativ, unice la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, ale căror adunări generale sunt constituite din reprezentanții organizațiilor neguvernamentale de tineret care își au sediul în unitatea administrativ-teritorială respectivă și care își exprimă adeziunea la scopul acestora.“;– Art. 14 alin. (1): „Fundația Națională pentru Tineret este persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, nepolitică și fără scop lucrativ, a cărei adunare generală este constituită din reprezentanții fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, care își exprimă adeziunea la scopul acesteia.“21. Dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea tinerilor nr. 350/2006 fac trimitere la Decretul-lege nr. 150/1990 privind înființarea fundațiilor pentru tineret, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 mai 1990, potrivit căruia: + Articolul 1Pe data prezentului decret-lege se înființează în județe și în municipiul București fundații pentru tineret, persoane juridice de utilitate publică, cu sediul în reședințele de județ. + Articolul 2Patrimoniul fundațiilor pentru tineret se constituie din bunurile, inclusiv fondurile bănești, ce au aparținut fostelor organizații ale tineretului comunist din județe și a municipiului București, precum și din donații, legate și alte surse provenite în condițiile legii. + Articolul 3Scopul fundațiilor pentru tineret este administrarea patrimoniului propriu în folosul tuturor tinerilor și al organizațiilor de tineret, cu excepția organizațiilor ce aparțin partidelor și formațiunilor politice.Fundațiile pentru tineret nu pot avea scopuri contrare ordinii de drept, principiilor democrației și asigurării drepturilor fundamentale ale omului. + Articolul 4Conducerea fundațiilor pentru tineret prevăzute la art. 1 se asigură de consilii formate din reprezentanți ai tuturor organizațiilor de tineret legal constituite la nivel de județe și al municipiului București, cu excepția celor care aparțin partidelor și formațiunilor politice. + Articolul 5Normele cu privire la organizarea, funcționarea, precum și la reprezentarea fundațiilor în raporturile cu organele de stat și terțe persoane, se stabilesc de către consiliul fundației, prin regulament. + Articolul 6Bunurile, inclusiv fondurile bănești, ale fostelor organizații ale tineretului comunist din întreprinderi și instituții trec în proprietatea organizațiilor de tineret nou înființate în cadrul acestora.Bunurile, inclusiv fondurile bănești, aflate în patrimoniul fostei organizații a tineretului comunist, administrate în trecut pe plan central, trec în conservare la stat; regimul juridic al acestora urmează a fi stabilit ulterior, cu consultarea organizațiilor de tineret legal constituite la nivel național și a reprezentanților consiliilor fundațiilor pentru tineret din județe și municipiul București. + Articolul 7Predarea bunurilor fostei organizații a tineretului comunist către fundațiile pentru tineret înființate potrivit art. 1 se face de către cei care le au în conservare sau administrare, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului decret-lege, iar preluarea se asigură de comisii desemnate de consiliile fundațiilor din fiecare județ și municipiul București. + Articolul 8Orice dispoziție contrară prezentului decret-lege se abrogă.22. Autorul excepției consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în jurisprudența sa recentă, prin Decizia nr. 79 din 14 februarie 2024*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii, a analizat o critică de neconstituționalitate identică celei formulate în prezenta cauză, invocată de același autor, respectiv cu ocazia examinării obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) și (3) cu referire la sintagma „adunare generală“ din Legea tinerilor din perspectiva unui paralelism legislativ cu legislația aflată în vigoare în privința organelor de conducere ale fundațiilor pentru tineret, nefiind clar care sunt organele de conducere ale fundațiilor pentru tineret, respectiv adunarea generală ori consiliul, aceasta având consecințe negative asupra securității raporturilor juridice, precum și asupra clarității, preciziei și previzibilității legii, și a constatat că nu se încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, critica fiind neîntemeiată. *) Decizia Curții Constituționale nr. 79 din 14 februarie 2024 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 30 mai 2024.24. Astfel, prin Decizia nr. 79 din 14 februarie 2024, precitată, paragraful 25, analizând cadrul normativ în materie, Curtea a reținut că regimul juridic al fundațiilor pentru tineret a fost legiferat prin Decretul-lege nr. 150/1990 privind înființarea fundațiilor pentru tineret, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 mai 1990, act normativ în vigoare, fără modificări ulterioare adoptării, precum și prin Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București (cu titlul inițial „Lege privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București și al Fundației Naționale pentru Tineret“), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 15 aprilie 2002, act normativ în vigoare, cu modificările și completările ulterioare aduse de Ordonanța Guvernului nr. 41/2002 pentru prorogarea termenelor prevăzute în Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București și al Fundației Naționale pentru Tineret, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 12 iulie 2002, aprobată prin Legea nr. 562/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 23 octombrie 2002, și de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București și al Fundației Naționale pentru Tineret, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 3 decembrie 2002.25. Curtea a reținut că acest cadru normativ descris prevede înființarea fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București (Decretul-lege nr. 150/1990) și stabilește în mod clar regimul juridic al acestora, reglementând consiliul de conducere ca unic organ de conducere al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București (Legea nr. 146/2002, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002).26. În continuare, analizând cadrul normativ incident în materia fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, Curtea a observat că în anul 2006, Parlamentul, urmărind să legifereze „cadrul juridic necesar asigurării de condiții adecvate integrării socioprofesionale a tinerilor, conform necesităților și aspirațiilor acestora“, a adoptat Legea tinerilor nr. 350/2006.27. Din analiza sistematică a prevederilor Legii nr. 350/2006, Curtea a observat că acest act normativ nu are ca obiect și nu reglementează organele de conducere ale fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, în sensul modificării sau completării organelor de conducere anterior reglementate prin art. 5 din Legea nr. 146/2002, cu modificările și completările ulterioare, nu modifică regimul juridic al acestor fundații și nu stabilește obligații de organizare sau de reorganizare, după caz, pe baza acestei legi, a fundațiilor constituite în condițiile Decretului-lege nr. 150/1990, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 350/2006, astfel cum au prevăzut, prin normele lor tranzitorii, atât Legea nr. 146/2002, în forma sa inițială publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, cât și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002, Curtea a stabilit că folosirea sintagmei „adunări generale“ în cuprinsul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 350/2006 pentru a desemna totalitatea reprezentanților organizațiilor neguvernamentale de tineret care își au sediul în unitatea administrativ-teritorială respectivă și care își exprimă adeziunea la scopul unei fundații județene pentru tineret și a municipiului București nu reflectă o schimbare parțială a soluțiilor legislative introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/2002 cu referire la organele de conducere ale acestor fundații. De altfel, alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 350/2006 prevede că modul de organizare și funcționare, precum și alte dispoziții privind fundațiile județene pentru tineret și a municipiului București se stabilesc prin lege, or, cadrul legal de referință pentru organele de conducere și control ale acestor fundații rămâne cel reglementat prin Decretul-lege nr. 150/1990 și prin Legea nr. 146/2002, cu modificările și completările ulterioare aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002, potrivit cărora unicul organ de conducere al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București este consiliul de conducere al fundației. 28. Curtea a reținut că, în jurisprudența sa ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 350/2006, examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, a constatat că Legea nr. 146/2002 (și nu Legea nr. 350/2006) are ca obiect de reglementare stabilirea regimului juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, precum și a regimului juridic al patrimoniului care a aparținut fostei Uniuni a Tineretului Comunist - U.T.C. - și că, potrivit art. 10 din Legea nr. 146/2002, conducerea fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București este asigurată de un consiliu alcătuit din 5 membri, dintre care: 3 sunt numiți de consiliul județean, respectiv Consiliul General al Municipiului București, iar 2 sunt aleși din rândul structurilor asociative de tineret reprezentative la nivelul unității administrativ-teritoriale respective, care își exprimă adeziunea la scopul fundației (a se vedea Decizia nr. 258 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 12 iunie 2015). Așadar, folosirea sintagmei „adunare generală“ în conținutul art. 13 alin. (1) din Legea tinerilor nr. 350/2006 nu a fost interpretată de Curte ca o revenire la soluția legislativă inițială a Legii nr. 146/2002 care reglementa adunarea generală ca organ de conducere al fundației. Curtea a reținut că prin Decretul-lege nr. 150/1990 au fost înființate în județe și în municipiul București fundații pentru tineret, persoane juridice de utilitate publică, cu sediul în reședințele de județ, conducerea acestora fiind asigurată de consilii formate din reprezentanți ai tuturor organizațiilor de tineret legal constituite la nivel de județe și al municipiului București, cu excepția celor aparținând partidelor și formațiunilor politice.29. Curtea a mai reținut la paragrafele 40 și 42 ale Deciziei nr. 79 din 14 februarie 2024, precitată, că simpla folosire a sintagmei „adunarea generală“ a reprezentanților organizațiilor neguvernamentale de tineret pentru a identifica un subiect colectiv nu este suficientă pentru a conferi acesteia rolul și atribuțiile specifice unui organ de conducere al fundației, astfel cum a fost inițial reglementat prin Legea nr. 146/2002, înainte de modificările operate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002. Prin urmare, Curtea a constatat că sintagma „adunare generală“, nu generează un paralelism legislativ prin suprapunerea unor noi organe de conducere peste cele reglementate deja prin Legea nr. 146/2002, astfel cum a fost modificată.30. Ca atare, argumentele reținute în Decizia nr. 79 din 14 februarie 2024 sunt aplicabile mutatis mutandis în speța dedusă judecății, așa încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) și art. 14 alin. (1), cu referire la sintagma „adunare generală“, din Legea tinerilor nr. 350/2006 este neîntemeiată.31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29, 32 și 33 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, direct, de Avocatul Poporului și constată că dispozițiile art. 13 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1), cu referire la sintagma „adunare generală“, din Legea tinerilor nr. 350/2006 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Avocatului Poporului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Definitivă și general obligatorie.Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici-----
| EMITENT |
| Marian Enache | - președinte |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Bianca Drăghici | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6. Cu Adresa nr. 17.677 din 1 octombrie 2020, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 5.796 din 1 octombrie 2020, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituție și al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) și art. 14 alin. (1), cu referire la sintagma „adunare generală“, din Legea tinerilor nr. 350/2006.7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, Avocatul Poporului susține că există un paralelism legislativ în privința organelor de conducere ale fundațiilor pentru tineret, nefiind clar care anume sunt organele de conducere ale acestor fundații: adunările generale sau consiliile. Astfel, arată că, în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 350/2006, fundațiile județene pentru tineret și a municipiului București, constituite în baza prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990 privind înființarea fundațiilor pentru tineret, sunt persoane juridice de drept privat și de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, nepolitice și fără scop lucrativ, unice la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, ale căror adunări generale sunt constituite din reprezentanții organizațiilor neguvernamentale de tineret care își au sediul în unitatea administrativ-teritorială respectivă și care își exprimă adeziunea la scopul acestora.8. Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 150/1990, conducerea fundațiilor pentru tineret prevăzute la art. 1 se asigură de consilii formate din reprezentanți ai tuturor organizațiilor de tineret legal constituite la nivel de județe și al municipiului București, cu excepția celor care aparțin partidelor și formațiunilor politice.9. Totodată, potrivit art. 5 din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București și al Fundației Naționale pentru Tineret, organele de conducere și control ale fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București sunt: a) consiliul de conducere; b) comisia de cenzori, dispozițiile referitoare la adunarea generală - ca for de conducere - fiind abrogate în anul 2002.10. Din examinarea art. 13 alin. (1) și a art. 14 alin. (1) din Legea tinerilor nr. 350/2006, se observă că, ulterior abrogării operate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002, se revine la sintagma „adunări generale“ în contextul fundațiilor pentru tineret. În aceste condiții s-ar realiza o suprapunere în conducere a „consiliului“ prevăzut în Decretul-lege nr. 150/1990 și Legea nr. 146/2002, modificată și completată, pe de o parte, și a „adunării generale“ prevăzută de Legea nr. 350/2006, pe de altă parte.11. Se susține că, în măsura în care intenția legiuitorului ar fi fost ca adunările generale să fie organele de conducere ale fundațiilor pentru tineret, pentru a integra organic legea criticată în sistemul normativ și pentru a evita paralelismul legislativ, acesta ar fi trebuit să abroge expres textele din Decretul-lege nr. 115/1990 și Legea nr. 146/2002 care vin în conflict cu cele din legea criticată. Întrucât legiuitorul nu a făcut acest lucru, s-a creat o situație de incoerență legislativă concretizată în dublarea, în dreptul pozitiv, a unei reglementări referitoare la organele de conducere ale fundațiilor de tineret, ceea ce demonstrează existența unui paralelism legislativ.12. Se arată că, în jurisprudența sa, respectiv prin Decizia nr. 242 din 3 iunie 2020, Curtea Constituțională a reținut că legile și ordonanțele sau ordonanțele de urgență ale Guvernului aflate în vigoare se bucură de prezumția de constituționalitate, astfel că nicio intervenție legislativă ulterioară cu privire la obiectul lor de reglementare nu se poate transforma într-o reglementare concurentă actului normativ aflat în vigoare, ci trebuie să respecte această prezumție, modificând, completând sau abrogând, după caz, reglementarea inițială.13. Astfel, legea criticată nesocotește, în ceea ce privește obiectul de reglementare, cerințele obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, generând un paralelism legislativ, interzis de prevederile art. 16 din Legea nr. 24/2000, paralelism care determină apariția unor situații de incoerență și instabilitate legislativă. 14. În acest sens, cu privire la existența unor paralelisme de reglementare, în jurisprudența sa, spre exemplu, Decizia nr. 420 din 3 iulie 2019, Curtea Constituțională a reținut că, deși normele de tehnică legislativă nu au valoare constituțională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații ce respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesare.15. Având în vedere cele de mai sus, se consideră că prevederile art. 13 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1), cu referire la sintagma „adunare generală“ din Legea tinerilor nr. 350/2006 sunt neconstituționale, din perspectiva existenței unui paralelism legislativ, prohibit de art. 1 alin. (5) din Constituție și de art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) și ale art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.17. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece, în urma analizării tuturor dispozițiilor legale exemplificate în cadrul excepției, și anume art. 4 din Decretul-lege nr. 150/1990, art. 5 din Legea nr. 146/2002, și a dispozițiilor criticate prin prezenta excepție de neconstituționalitate, rezultă că există într-adevăr o situație de incoerență legislativă din cauza faptului că legiuitorul a reglementat prin Legea nr. 350/2006 aspecte referitoare la organele de conducere ale fundațiilor de tineret, care erau deja reglementate în cadrul Legii nr. 146/2002, creând un paralelism legislativ^ interzis de normele de tehnică legislativă. Acesta a reluat în cadrul art. 13 alin. (1) și art. 14 alin. (1) aspecte deja reglementate în art. 2 din Legea nr. 146/2002, făcând în plus referire la organe de conducere ale fundațiilor județene de tineret care nu corespund normelor în vigoare, și anume dispozițiilor art. 4 din Decretul-lege nr. 150/1990 și ale art. 5 din Legea nr. 146/2002. În considerarea celor expuse, se arată că prin Decizia nr. 214 din 9 aprilie 2019 Curtea Constituțională a stabilit că deși normele de tehnică legislativă nu au valoare constituțională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesare.18. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției de neconstituționalitate și ale procurorului, înscrisurile depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29, 32 și 33 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1), cu referire la sintagma „adunare generală“, din Legea tinerilor nr. 350/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 27 iulie 2006, potrivit cărora:– Art. 13 alin. (1): „Fundațiile județene pentru tineret și a municipiului București, constituite în baza prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990 privind înființarea fundațiilor pentru tineret, sunt persoane juridice de drept privat și de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, nepolitice și fără scop lucrativ, unice la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, ale căror adunări generale sunt constituite din reprezentanții organizațiilor neguvernamentale de tineret care își au sediul în unitatea administrativ-teritorială respectivă și care își exprimă adeziunea la scopul acestora.“;– Art. 14 alin. (1): „Fundația Națională pentru Tineret este persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, nepolitică și fără scop lucrativ, a cărei adunare generală este constituită din reprezentanții fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, care își exprimă adeziunea la scopul acesteia.“21. Dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea tinerilor nr. 350/2006 fac trimitere la Decretul-lege nr. 150/1990 privind înființarea fundațiilor pentru tineret, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 mai 1990, potrivit căruia: + Articolul 1Pe data prezentului decret-lege se înființează în județe și în municipiul București fundații pentru tineret, persoane juridice de utilitate publică, cu sediul în reședințele de județ. + Articolul 2Patrimoniul fundațiilor pentru tineret se constituie din bunurile, inclusiv fondurile bănești, ce au aparținut fostelor organizații ale tineretului comunist din județe și a municipiului București, precum și din donații, legate și alte surse provenite în condițiile legii. + Articolul 3Scopul fundațiilor pentru tineret este administrarea patrimoniului propriu în folosul tuturor tinerilor și al organizațiilor de tineret, cu excepția organizațiilor ce aparțin partidelor și formațiunilor politice.Fundațiile pentru tineret nu pot avea scopuri contrare ordinii de drept, principiilor democrației și asigurării drepturilor fundamentale ale omului. + Articolul 4Conducerea fundațiilor pentru tineret prevăzute la art. 1 se asigură de consilii formate din reprezentanți ai tuturor organizațiilor de tineret legal constituite la nivel de județe și al municipiului București, cu excepția celor care aparțin partidelor și formațiunilor politice. + Articolul 5Normele cu privire la organizarea, funcționarea, precum și la reprezentarea fundațiilor în raporturile cu organele de stat și terțe persoane, se stabilesc de către consiliul fundației, prin regulament. + Articolul 6Bunurile, inclusiv fondurile bănești, ale fostelor organizații ale tineretului comunist din întreprinderi și instituții trec în proprietatea organizațiilor de tineret nou înființate în cadrul acestora.Bunurile, inclusiv fondurile bănești, aflate în patrimoniul fostei organizații a tineretului comunist, administrate în trecut pe plan central, trec în conservare la stat; regimul juridic al acestora urmează a fi stabilit ulterior, cu consultarea organizațiilor de tineret legal constituite la nivel național și a reprezentanților consiliilor fundațiilor pentru tineret din județe și municipiul București. + Articolul 7Predarea bunurilor fostei organizații a tineretului comunist către fundațiile pentru tineret înființate potrivit art. 1 se face de către cei care le au în conservare sau administrare, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului decret-lege, iar preluarea se asigură de comisii desemnate de consiliile fundațiilor din fiecare județ și municipiul București. + Articolul 8Orice dispoziție contrară prezentului decret-lege se abrogă.22. Autorul excepției consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în jurisprudența sa recentă, prin Decizia nr. 79 din 14 februarie 2024*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii, a analizat o critică de neconstituționalitate identică celei formulate în prezenta cauză, invocată de același autor, respectiv cu ocazia examinării obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) și (3) cu referire la sintagma „adunare generală“ din Legea tinerilor din perspectiva unui paralelism legislativ cu legislația aflată în vigoare în privința organelor de conducere ale fundațiilor pentru tineret, nefiind clar care sunt organele de conducere ale fundațiilor pentru tineret, respectiv adunarea generală ori consiliul, aceasta având consecințe negative asupra securității raporturilor juridice, precum și asupra clarității, preciziei și previzibilității legii, și a constatat că nu se încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, critica fiind neîntemeiată. *) Decizia Curții Constituționale nr. 79 din 14 februarie 2024 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 30 mai 2024.24. Astfel, prin Decizia nr. 79 din 14 februarie 2024, precitată, paragraful 25, analizând cadrul normativ în materie, Curtea a reținut că regimul juridic al fundațiilor pentru tineret a fost legiferat prin Decretul-lege nr. 150/1990 privind înființarea fundațiilor pentru tineret, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 mai 1990, act normativ în vigoare, fără modificări ulterioare adoptării, precum și prin Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București (cu titlul inițial „Lege privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București și al Fundației Naționale pentru Tineret“), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 15 aprilie 2002, act normativ în vigoare, cu modificările și completările ulterioare aduse de Ordonanța Guvernului nr. 41/2002 pentru prorogarea termenelor prevăzute în Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București și al Fundației Naționale pentru Tineret, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 12 iulie 2002, aprobată prin Legea nr. 562/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 23 octombrie 2002, și de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București și al Fundației Naționale pentru Tineret, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 3 decembrie 2002.25. Curtea a reținut că acest cadru normativ descris prevede înființarea fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București (Decretul-lege nr. 150/1990) și stabilește în mod clar regimul juridic al acestora, reglementând consiliul de conducere ca unic organ de conducere al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București (Legea nr. 146/2002, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002).26. În continuare, analizând cadrul normativ incident în materia fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, Curtea a observat că în anul 2006, Parlamentul, urmărind să legifereze „cadrul juridic necesar asigurării de condiții adecvate integrării socioprofesionale a tinerilor, conform necesităților și aspirațiilor acestora“, a adoptat Legea tinerilor nr. 350/2006.27. Din analiza sistematică a prevederilor Legii nr. 350/2006, Curtea a observat că acest act normativ nu are ca obiect și nu reglementează organele de conducere ale fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, în sensul modificării sau completării organelor de conducere anterior reglementate prin art. 5 din Legea nr. 146/2002, cu modificările și completările ulterioare, nu modifică regimul juridic al acestor fundații și nu stabilește obligații de organizare sau de reorganizare, după caz, pe baza acestei legi, a fundațiilor constituite în condițiile Decretului-lege nr. 150/1990, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 350/2006, astfel cum au prevăzut, prin normele lor tranzitorii, atât Legea nr. 146/2002, în forma sa inițială publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, cât și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002, Curtea a stabilit că folosirea sintagmei „adunări generale“ în cuprinsul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 350/2006 pentru a desemna totalitatea reprezentanților organizațiilor neguvernamentale de tineret care își au sediul în unitatea administrativ-teritorială respectivă și care își exprimă adeziunea la scopul unei fundații județene pentru tineret și a municipiului București nu reflectă o schimbare parțială a soluțiilor legislative introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/2002 cu referire la organele de conducere ale acestor fundații. De altfel, alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 350/2006 prevede că modul de organizare și funcționare, precum și alte dispoziții privind fundațiile județene pentru tineret și a municipiului București se stabilesc prin lege, or, cadrul legal de referință pentru organele de conducere și control ale acestor fundații rămâne cel reglementat prin Decretul-lege nr. 150/1990 și prin Legea nr. 146/2002, cu modificările și completările ulterioare aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002, potrivit cărora unicul organ de conducere al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București este consiliul de conducere al fundației. 28. Curtea a reținut că, în jurisprudența sa ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 350/2006, examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, a constatat că Legea nr. 146/2002 (și nu Legea nr. 350/2006) are ca obiect de reglementare stabilirea regimului juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, precum și a regimului juridic al patrimoniului care a aparținut fostei Uniuni a Tineretului Comunist - U.T.C. - și că, potrivit art. 10 din Legea nr. 146/2002, conducerea fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București este asigurată de un consiliu alcătuit din 5 membri, dintre care: 3 sunt numiți de consiliul județean, respectiv Consiliul General al Municipiului București, iar 2 sunt aleși din rândul structurilor asociative de tineret reprezentative la nivelul unității administrativ-teritoriale respective, care își exprimă adeziunea la scopul fundației (a se vedea Decizia nr. 258 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 12 iunie 2015). Așadar, folosirea sintagmei „adunare generală“ în conținutul art. 13 alin. (1) din Legea tinerilor nr. 350/2006 nu a fost interpretată de Curte ca o revenire la soluția legislativă inițială a Legii nr. 146/2002 care reglementa adunarea generală ca organ de conducere al fundației. Curtea a reținut că prin Decretul-lege nr. 150/1990 au fost înființate în județe și în municipiul București fundații pentru tineret, persoane juridice de utilitate publică, cu sediul în reședințele de județ, conducerea acestora fiind asigurată de consilii formate din reprezentanți ai tuturor organizațiilor de tineret legal constituite la nivel de județe și al municipiului București, cu excepția celor aparținând partidelor și formațiunilor politice.29. Curtea a mai reținut la paragrafele 40 și 42 ale Deciziei nr. 79 din 14 februarie 2024, precitată, că simpla folosire a sintagmei „adunarea generală“ a reprezentanților organizațiilor neguvernamentale de tineret pentru a identifica un subiect colectiv nu este suficientă pentru a conferi acesteia rolul și atribuțiile specifice unui organ de conducere al fundației, astfel cum a fost inițial reglementat prin Legea nr. 146/2002, înainte de modificările operate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002. Prin urmare, Curtea a constatat că sintagma „adunare generală“, nu generează un paralelism legislativ prin suprapunerea unor noi organe de conducere peste cele reglementate deja prin Legea nr. 146/2002, astfel cum a fost modificată.30. Ca atare, argumentele reținute în Decizia nr. 79 din 14 februarie 2024 sunt aplicabile mutatis mutandis în speța dedusă judecății, așa încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) și art. 14 alin. (1), cu referire la sintagma „adunare generală“, din Legea tinerilor nr. 350/2006 este neîntemeiată.31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29, 32 și 33 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, direct, de Avocatul Poporului și constată că dispozițiile art. 13 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1), cu referire la sintagma „adunare generală“, din Legea tinerilor nr. 350/2006 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Avocatului Poporului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Definitivă și general obligatorie.Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari