DECIZIA nr. 633 din 21 noiembrie 2023referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală cu referire la art. 107-110 din același act normativ
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicată în  MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 12 aprilie 2024



    Marian Enache- președinte
    Mihaela Ciochină- judecător
    Cristian Deliorga- judecător
    Dimitrie-Bogdan Licu- judecător
    Laura-Iuliana Scântei- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Oana-Cristina Puică- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală cu referire la art. 107-110 din același act normativ, excepție ridicată de Alin Cucu în Dosarul nr. 1.778/116/2016 al Tribunalului Călărași - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 537D/2019. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Dan Lupașcu, având împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că dispozițiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală cu referire la art. 107-110 din același act normativ încalcă dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, întrucât nu includ în enumerarea mijloacelor de probă cu o valoare probatorie condiționată și declarațiile inculpatului judecat în alt dosar. Or, inculpatul are dreptul la tăcere și nu este sancționat dacă minte, ceea ce face ca omisiunea legislativă invocată să aibă relevanță constituțională. Astfel, spre deosebire de declarațiile persoanelor enumerate în dispozițiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală, și anume investigatorul, colaboratorii și martorii protejați, care au o valoare probatorie condiționată, declarațiile coinculpatului urmează dreptul comun, putând avea ca efect condamnarea altui inculpat. Așadar, dacă declarația coinculpatului se referă la propria faptă, nu este nicio problemă de constituționalitate, însă aceasta apare în situația în care declarația se referă la faptele altor inculpați cu privire la care respectivul coinculpat este martor. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Invocă, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 59 din 22 ianuarie 2019 și nr. 48 din 28 februarie 2023.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5. Prin Încheierea din 28 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.778/116/2016, Tribunalul Călărași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală cu referire la art. 107-110 din același act normativ. Excepția a fost ridicată de Alin Cucu într-o cauză penală aflată în etapa judecății pe fond.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală cu referire la art. 107-110 din același act normativ încalcă principiile fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, întrucât nu includ și declarațiile suspectului sau inculpatului în excepția de la regula libertății aprecierii probelor - alături de declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor și ale martorilor protejați - ca mijloace de probă cu o valoare probatorie condiționată. Autorul excepției are în vedere situația în care mai multe persoane au calitatea de coinculpați, fiind judecate în cadrul aceluiași proces penal, dar pentru infracțiuni distincte, precum și situația în care un participant la comiterea unei infracțiuni este judecat separat de ceilalți participanți, fiind audiat ulterior ca martor în cauza disjunsă. Arată că în privința martorilor stricto sensu legea prevede o serie de garanții și instrumente destinate să asigure fiabilitatea probei, și anume obligația de a spune adevărul [art. 114 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură penală], sub constrângerea legii penale care reglementează infracțiunea de mărturie mincinoasă (art. 273 din Codul penal), în timp ce în cazul celorlalți subiecți procesuali legea nu prevede asemenea constrângeri, ceea ce afectează credibilitatea declarațiilor acestor „martori“, fiind lipsit de substanță dreptul persoanei acuzate de a interoga efectiv martorii acuzatori. Consideră că eliminarea soluției legislative prevăzute în această materie de dispozițiile art. 69 din Codul de procedură penală din 1968 deschide calea către arbitrar și subiectivism. 7. Tribunalul Călărași - Secția penală apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale pentru motivele arătate de autorul excepției, motive pe care instanța de judecată și le însușește.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală cu referire la art. 107-110 din același act normativ. Dispozițiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală au fost modificate prin prevederile art. 102 pct. 63 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, și au următorul cuprins: „(3) Hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați.“ Dispozițiile art. 107-110 din Codul de procedură penală reglementează audierea suspectului sau a inculpatului. 12. În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție și ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 paragrafele 1, 2 și 3 lit. b) și d) privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală cu referire la art. 107-110 din același act normativ au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție - invocate și în prezenta cauză - și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 499 din 3 octombrie 2023*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, pentru argumentele expuse în paragrafele 11-15 din respectiva decizie. În acest sens, în decizia menționată, Curtea a observat că autorul excepției solicita completarea dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală în sensul de a enumera și declarațiile suspectului sau inculpatului printre acele declarații pe care nu poate fi întemeiată, în măsură determinantă, hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei. Or, operațiunile legislative de modificare și completare a actelor normative sunt de competența exclusivă a legiuitorului, potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, excedând atribuțiilor instanței de contencios constituțional, care, conform dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Pentru aceste motive, prin Decizia nr. 499 din 3 octombrie 2023, precitată, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală raportate la cele ale art. 107-110 din același act normativ este inadmisibilă.*) Decizia Curții Constituționale nr. 499 din 3 octombrie 2023 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1094 din 5 decembrie 2023.14. Mai mult, prin decizia mai sus menționată, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate constituie opțiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale, aspect ce rezultă și din faptul că Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală a fost recent modificată, prin mai multe acte normative, respectiv Legea nr. 51/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 6 martie 2023, Legea nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023, și Legea nr. 214/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea Legii nr. 318/2015 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 11 iulie 2023, prilejuri cu care legiuitorul, dacă ar fi considerat că este oportun, ar fi putut să modifice și să completeze dispozițiile de lege criticate în prezenta cauză, potrivit susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate. Este adevărat că, prin Decizia nr. 59 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 1 august 2019, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată și a constatat că dispozițiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate, în condițiile în care autorul excepției susținea că prevederile legale criticate sunt neconstituționale din perspectiva faptului că, pe lângă declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați, nu sunt menționate și declarațiile denunțătorului audiat în calitate de martor. Curtea a reținut, la paragraful 40 din decizia precitată, că „sfera martorilor protejați [s.n. - incluși de legiuitor la art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală] ale căror declarații nu pot fi determinante în luarea unei hotărâri de condamnare este în realitate mai largă decât cea care rezultă nemijlocit din text. În această categorie sunt incluși investigatorii cu identitate reală sau protejată, colaboratorii cu identitate reală sau protejată, martorii amenințați, martorii vulnerabili, dar și persoana vătămată și partea civilă cu privire la care s-au luat măsuri de protecție similare martorilor amenințați. Din acest punct de vedere, persoana vătămată protejată și partea civilă protejată se află în aceeași situație faptică și au același regim juridic ca cel al martorilor protejați, prin urmare, și efectele declarațiilor lor trebuie să fie asemănătoare cu cele ale acestora din urmă. Restrângerea valorii probante a declarațiilor acestor persoane are la bază temerea că atât investigatorii, colaboratorii, cât și martorii protejați (în sens larg) sunt supuși unui anumit control de autoritate din partea organului de urmărire penală și astfel pot fi influențați în declarații, fie pentru că unii sunt agenți executivi ai statului, fie că alții au anumite interese (colaboratorii pot avea interesul de a obține o remunerație sau de a li se reduce pedeapsa în propriul dosar, de a beneficia de un acord de recunoaștere a vinovăției sau de renunțare la urmărirea penală etc.) în a acționa conform dorinței organului judiciar sau sunt îndatorați moral de efortul de protejare a lor și reacționează în consecință etc.“ Astfel, prin decizia precitată, Curtea a explicitat sfera noțiunii de „martor protejat“, fără însă a completa soluția legislativă criticată în cauză cu noi categorii de participanți în procesul penal, astfel cum solicită autorul prezentei excepții de neconstituționalitate.15. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin Decizia nr. 499 din 3 octombrie 2023, precitată, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală cu referire la art. 107-110 din același act normativ, excepție ridicată de Alin Cucu în Dosarul nr. 1.778/116/2016 al Tribunalului Călărași - Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Călărași - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2023.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    MARIAN ENACHE
    Magistrat-asistent,
    Oana-Cristina Puică
    -----