DECIZIA nr. 351 din 26 mai 2022referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1180 din 9 decembrie 2022



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Cristina Cătălina Turcu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea Klaus Producție Comerț - S.R.L. din Șimleu Silvaniei în Dosarul nr. 1.607/309/2017 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.050 D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 20 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.607/309/2017, Tribunalul Sălaj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția a fost ridicată de Societatea Klaus Producție Comerț - S.R.L. din Șimleu Silvaniei într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva sentinței civile prin care s-a respins contestația împotriva unui proces-verbal de stabilire și sancționare a contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, respectiv fapta de a circula fără rovinietă valabilă, contravenție săvârșită în comuna Mirșid.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată, în esență, că sintagma „cu excepția sectoarelor de drum național aflate în intravilanul municipiilor între indicatoarele de intrare/ieșire în/din acestea“ încalcă prevederile dreptului Uniunii Europene prin raportare la directivele în baza cărora ordonanța a fost adoptată. Aceasta învederează încălcarea preambulului Directivei 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri și a cuprinsului Directivei 2011/76/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2011 de modificare a Directivei 1999/62/CE de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, respectiv faptul că valorile taxelor de utilizare ar trebui să se bazeze pe durata utilizării infrastructurii respective și să fie diferențiate în funcție de costurile cauzate de vehiculele rutiere, iar taxele de trecere ar trebui să fie calculate în funcție de distanța parcursă, proporțional cu intensitatea utilizării rețelei rutiere.6. Totodată, prin derogarea instituită, textul de lege criticat creează o situație discriminatorie față de utilizatorii aflați în situații similare, respectiv cei care circulă în intravilanul altor localități, cum ar fi orașe, comune și sate, aducând atingere atât art. 16 alin. (1) din Constituție, cât și punctului 14 din preambulul Directivei 1999/62/CE în care se stabilește că taxele de trecere și cele de utilizare nu trebuie să fie discriminatorii. Se aduce atingere, totodată, și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece se creează o inegalitate de tratament, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între populația din mediul urban și populația din mediul rural. 7. Tribunalul Sălaj - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece sumele încasate în urma plății rovinietei în orașe, comune și sate se constituie venit către Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere care administrează respectivele drumuri, pe când sectoarele de drum din intravilanul municipiilor sunt în administrarea consiliilor locale, potrivit art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (2^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, care au următorul conținut: „Tariful de utilizare se aplică pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum este definită la alin. (1) lit. d), cu excepția sectoarelor de drum național aflate în intravilanul municipiilor între indicatoarele de intrare/ieșire în/din acestea.“12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne, precum și în art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate prin Decizia nr. 345 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 3 august 2017, Decizia nr. 104 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 3 iunie 2019, și Decizia nr. 694 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 8 ianuarie 2021.14. Cu acele prilejuri, Curtea a reținut, în esență, că tariful de utilizare este o sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, rețea concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. Totodată, Curtea a reținut că în rețeaua de drumuri naționale intră drumurile de interes național care aparțin proprietății publice a statului și cuprind drumurile naționale care asigură legăturile cu capitala țării, cu reședințele de județ, cu obiectivele de interes național, între ele, precum și cu țările vecine [a se vedea art. 1 alin. (1) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 și art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998].15. Curtea a reținut, de asemenea, că Ministerul Transporturilor este organul administrației publice centrale care exercită prerogativele dreptului de proprietate publică a statului în domeniul drumurilor de interes național și că tot acesta administrează drumurile de interes național, direct sau prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. care își realizează atribuțiile în condițiile unui contract de concesiune încheiat între acestea [a se vedea art. 20 și art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997]. Sectoarele de drumuri naționale, incluzând și lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, situate în intravilanul municipiilor nu sunt însă în administrarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., ci a consiliilor locale, potrivit art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997.16. Ținând cont de cele anterior menționate, respectiv de regimul de administrare diferit al rețelei de drumuri naționale din România, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate nu contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, deoarece, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, acest principiu constituțional presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.18. Cu acest prilej, Curtea mai constată că textul de lege criticat nu instituie discriminări între persoanele care domiciliază în municipii și persoanele care domiciliază în alte localități, deoarece toate aceste persoane plătesc tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România atunci când vehiculul deținut circulă pe drumurile aflate în administrarea Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. (fosta Companie Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.).19. Pentru aceleași motive, Curtea nu poate reține încălcarea art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și nici a art. 148 alin. (2) din Constituție invocat prin raportare la punctul 14 din preambulul Directivei 1999/62CE, în care se stabilește că taxele de trecere și cele de utilizare nu trebuie să fie discriminatorii.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Klaus Producție Comerț - S.R.L. din Șimleu Silvaniei în Dosarul nr. 1.607/309/2017 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 1 alin. (2^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 mai 2022.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
    MARIAN ENACHE
    Magistrat-asistent,
    Cristina Cătălina Turcu
    -----