DECIZIA nr. 332 din 26 mai 2022referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 971 din 5 octombrie 2022



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Cristina Teodora Pop- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Vlad Călin Nistor în Dosarul nr. 8.637/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.353D/2018.2. La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin domnul avocat Anatol Pânzaru din cadrul Baroului Cluj. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului avocat Anatol Pânzaru, care arată că pune concluzii atât în calitate de reprezentant al autorului excepției, cât și în calitate de reprezentant al persoanelor extrădabile și extrădate, pentru că se raportează la o situație specială pe care o prevede Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și există o similitudine între relația dintre părinte și copii și relația dintre stat și cetățeni. Pentru aceste motive, se solicită ca analiza concluziilor pe care le pune să se facă prin prisma cetățeanului care nu are cunoștințe juridice, dar are o încredere desăvârșită în Curtea Constituțională care veghează asupra constituționalității legii, prin urmare, și a dispozițiilor legale criticate. 4. Cu privire la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, se arată că pe rolul Curții de Apel București există un dosar în care, în decembrie 2018, a fost invocată această excepție de neconstituționalitate, constatându-se că nicio cerere de extrădare formulată de Statele Unite ale Americii nu a fost respinsă de instanțele de judecată din România. Este invocat art. 43 din Legea nr. 302/2004 care dă posibilitatea pronunțării de către judecător a următoarelor două soluții: să respingă propunerea formulată de către parchet sau să o admită, neavând posibilitatea de a analiza proporționalitatea unei măsuri pe care Legea fundamentală o prevede la art. 23. Se arată că, deși dispozițiile Constituției nu fac vorbire despre arestul la domiciliu, deciziile Curții Constituționale asimilează această măsură arestului preventiv, raportând-o inclusiv la actele internaționale la care România este parte.5. Referitor la art. 43 din Legea nr. 302/2004, care prevede numai arestarea provizorie și sesizarea instanței, procurorul putând face doar o propunere de arestare care să fie analizată de către curtea de apel, care apreciază asupra propunerii de arestare, se susține că procurorul nu are nici posibilitatea de a propune luarea altei măsuri preventive și nici posibilitatea de a nu formula o propunere în sensul nedispunerii unei măsuri preventive cu privire la inculpat, aspect ce contravine prevederilor constituționale. Se arată, de asemenea, că alin. (2) al art. 43 din Legea nr. 302/2004 reglementează doar cu privire la măsura arestării, fără să dea posibilitatea magistraților să aplice principiul proporționalității și să aleagă între mai multe măsuri preventive. 6. Se arată că în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate este vorba despre o persoană relativ tânără, care are o imagine publică și care a participat la mai multe activități internaționale de promovare a unui sistem de plăți, fiind depuse la dosar peste 300 de file care caracterizau această persoană ca fiind o persoană responsabilă, care prezenta suficient de multe garanții pentru a fi justificată aplicarea altei măsuri preventive, demersuri care s-au dovedit a fi zadarnice, întrucât legea prevede o singură posibilitate, aceea a luării măsurii arestului preventiv, măsură care se dispune și care poate fi prelungită, fiind verificată periodic la 30 de zile, conform alin. (5) al art. 43 analizat. 7. Se susține că nici alin. (3), și nici alin. (4) ale art. 43 din Legea nr. 302/2004 nu dau posibilitatea dispunerii altei măsuri preventive. 8. Se afirmă că dispozițiile art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 dau posibilitatea judecătorului să analizeze dacă se impune menținerea măsurii arestului preventiv, dar ulterior, după ce libertatea individuală și alte drepturi fundamentale ale inculpatului au fost restrânse, astfel că inculpatul nu poate fi repus în situația anterioară. 9. Se arată că prevederile art. 43 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004 dispun cu privire la predare, care poate fi făcută doar dacă persoana este arestată. 10. Se susține că, la rândul său, alin. (9) al art. 43 din Legea nr. 302/2004 reglementează posibilitatea de a ataca încheierea de luare, de menținere sau de încetare a măsurii arestului preventiv, soluție legislativă din care rezultă că încheierea de respingere a propunerii de luare a măsurii arestului preventiv nu poate fi atacată. 11. Referitor la legislația aplicabilă, se arată că în cadrul unor proceduri similare există posibilitatea judecătorului de a alege între dispunerea măsurii preventive a arestului la domiciliu, a controlului judiciar sau chiar a controlului judiciar pe cauțiune. 12. Cu privire la susținerea Avocatului Poporului că judecătorul are posibilitatea de a aplica cu prioritate dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau ale altor tratate internaționale la care România este parte, se arată că aceasta constituie doar o opțiune a judecătorului. 13. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca neîntemeiată, apreciind că dispozițiile legale criticate sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Se susține că art. 43 din Legea nr. 302/2004 face vorbire, în integralitatea sa, despre arestul provizoriu în vederea extrădării și că judecătorul este chemat să analizeze oportunitatea aplicării acestei măsuri. Se susține, totodată, că măsura arestului provizoriu nu este o măsură preventivă prevăzută de art. 36 din Codul de procedură penală, iar art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 permite înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă. Se mai arată că arestarea provizorie poate fi dispusă doar dacă se impune, în funcție de circumstanțele speței, dar nu pentru mai mult de 180 de zile. De asemenea, la 30 de zile se analizează dacă se mențin condițiile existente la data emiterii mandatului de arest provizoriu; modificarea acestor condiții poate determina revocarea măsurii astfel dispuse. 14. Se mai arată că jurisprudența națională a apreciat că trebuie să existe un echilibru între obligațiile statului solicitat și drepturile persoanei extrădabile. Se arată că legiuitorul a modificat la un moment dat dispozițiile legale criticate în sensul celor arătate de autorul excepției, dar că dispozițiile art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 au acoperit lacuna legislativă semnalată de autorul excepției. 15. Pentru aceste motive, se susține că textul criticat nu contravine art. 20 și 53 din Constituție.16. Mai mult, se apreciază că o parte dintre aspectele invocate de autorul excepției de neconstituționalitate sunt de competența exclusivă a instanței de judecată, astfel cum rezultă din motivele prezentate oral de reprezentantul autorului excepției. 17. În replică, reprezentantul autorului excepției arată că a solicitat Curții o soluție interpretativă, așa încât dispozițiile legale criticate să nu mai contravină dispozițiilor constituționale.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:18. Prin Încheierea din 14 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 8.637/2/2018, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Vlad Călin Nistor într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de extrădare a autorului excepției, formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii.19. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, potrivit textului criticat, judecătorul învestit cu soluționarea cererii de extrădare, în cazul în care consideră că se impune luarea unei măsuri preventive până la soluționarea cererii anterior menționate, nu poate dispune o altă măsură preventivă decât arestarea provizorie. Astfel, dispozițiile legale criticate nu permit judecătorului să analizeze dacă pentru atingerea scopului urmărit, respectiv împiedicarea sustragerii persoanei extrădabile de la extrădare, nu ar fi suficientă o altă măsură preventivă, privativă sau neprivativă de libertate.20. Se menționează că situațiile persoanelor cu privire la care se solicită extrădarea sunt diferite, faptele săvârșite de acestea neavând aceeași gravitate, motiv pentru care judecătorul trebuie să aibă posibilitatea de a dispune o măsură preventivă alternativă arestării preventive, în caz contrar existând riscul ca măsura arestării provizorii să fie vădit disproporționată în raport cu gravitatea faptei pentru care se solicită extrădarea sau cu pericolul pe care îl prezintă făptuitorul.21. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia arestul preventiv trebuie să fie impus doar ca măsură excepțională; spre exemplu, prin Hotărârea din 4 mai 2006, pronunțată în Cauza Ambruszkiewicz împotriva Poloniei, paragraful 31, instanța europeană a reținut că „privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă încât este justificată doar în situațiile în care alte măsuri, mai puțin stringente, au fost luate în considerare și găsite insuficiente pentru protejarea interesului individual sau public, care poate cere ca persoana în cauză să fie deținută. Aceasta înseamnă că nu e suficient ca privarea de libertate să fie în conformitate cu legile naționale, ea trebuie să fie și necesară în circumstanțele date“, iar în cuprinsul Hotărârii din 31 martie 2009, pronunțată în Cauza Mihuță împotriva României, aceeași instanță a menționat că, „nemotivând suficient respingerile cererilor de punere în libertate ale reclamantului și neluând în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative, autoritățile nu au oferit motive «pertinente și suficiente» pentru a justifica necesitatea de a-l menține în arest preventiv pe perioada în discuție.“ Se arată, totodată, că, în mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța principiului proporționalității, care impune autorităților să ia în considerare alternative mai blânde înainte de a recurge la încarcerare.22. Se susține că aceste principii, consacrate la nivel european, au fost preluate în cuprinsul Codului de procedură penală, care arată, în mod clar, la art. 9 alin. (2), că orice măsură privativă sau restrictivă de libertate se dispune în mod excepțional și doar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, Codul de procedură penală prevede că orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, conform art. 202 alin. (3) din același cod.23. Se conchide că există o vădită neconcordanță între prevederile Legii nr. 302/2004, legislația procesual penală în vigoare și principiile constituționale invocate în prezenta cauză, judecătorul învestit cu soluționarea cererii de extrădare având posibilitatea de a dispune o singură măsură preventivă, în timp ce Codul de procedură penală prevede 4 măsuri preventive, respectiv arestarea preventivă, arestul la domiciliu, controlul judiciar și controlul judiciar pe cauțiune, la care se adaugă măsura reținerii.24. Curtea de Apel București - Secția a II-a penală apreciază că excepția ar putea fi admisă pe calea unei decizii interpretative a Curții Constituționale, în sensul de a se constata că art. 43 din Legea nr. 302/2004 este neconstituțional în măsura în care se interpretează că instanța sesizată cu o cerere de extrădare nu are posibilitatea de a lua o altă măsură decât cea a arestării față de persoana extrădabilă, până la soluționarea cererii de extrădare. În acest sens instanța constată, mai întâi, că art. 43 din Legea nr. 302/2004 poate fi interpretat și în sensul arătat de autorul excepției, deși în practica constantă a Curții de Apel București nu s-a apreciat că arestarea provizorie a persoanei vizate de o cerere de extrădare ar avea caracter obligatoriu. Un argument în acest sens îl constituie dispozițiile art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, care permit înlocuirea arestării provizorii cu o altă măsură preventivă, rezultând astfel implicit că judecătorul poate dispune încă de la începutul procedurii o altă măsură preventivă decât cea a arestării, în cazul în care consideră necesar acest lucru. Se arată că interpretarea dată de persoana extrădabilă textului legal criticat duce la concluzia că, în cazul în care judecătorul ar considera că nu este necesară arestarea provizorie a celui solicitat, ar trebui totuși să dispună această măsură, iar ulterior, teoretic chiar a doua zi după luarea măsurii, să decidă înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai ușoară. Se susține că, în mod evident, o astfel de desfășurare a procedurii ar fi ilogică și ar afecta dreptul la libertate individuală a persoanei extrădabile. În același timp însă instanța arată că art. 43 din Legea nr. 302/2004 nu prevede expres posibilitatea judecătorului de a dispune altă măsură decât cea a arestării provizorii, astfel că, din acest punct de vedere, textul menționat ar putea conține o deficiență de redactare. De altfel, se observă că în cazul unei semnalări introduse în Sistemul de informații Schengen sau al executării unui mandat european de arestare, proceduri similare sau cvasiidentice cu cea a extrădării, posibilitatea instanței de a lua o altă măsură decât cea a arestării este expres prevăzută la art. 101 alin. (5) lit. b) și de art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004.25. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.26. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 43 din Legea nr. 302/2004 sunt constituționale. Se arată că arestarea provizorie în vederea extrădării nu este o măsură preventivă, în sensul art. 202 și următoarele din Codul de procedură penală, ci o măsură specială, specifică procedurii extrădării; se menționează că arestarea în vederea extrădării este permisă de art. 5 lit. f) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 27. Se susține că din cuprinsul normei legale criticate rezultă fără echivoc faptul că, la sesizarea procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție a fost prinsă persoana extrădabilă, curtea de apel competentă va aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării persoanei în cauză. Așadar, instanța de judecată poate dispune, încă de la începutul procedurii de extrădare, și alte măsuri preventive în afara arestării provizorii.28. Se menționează că în acest sens este și practica instanțelor de judecată care au apreciat că, în soluționarea acestor cauze, trebuie să existe un just echilibru între obligațiile statului solicitant, ale statului solicitat, așa cum acestea sunt prevăzute în Legea nr. 302/2004, și dreptul persoanei extrădabile la viață, la sănătate, la integritate corporală și la soluționarea procedurii într-un termen rezonabil, drepturi pe care România, în calitate de parte semnatară a Convenției, este obligată să le respecte.29. Mai mult, se face referire la art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, arătându-se că, în ipoteza analizată, există posibilitatea revocării măsurii arestării provizorii, aceasta putând fi solicitată în baza art. 5 din Convenție.30. Se susține că aspectele anterior menționate nu intră însă sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, fiind invocată Decizia Curții Constituționale nr. 720 din 6 decembrie 2016.31. Pentru aceste motive, se arată că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare ori principiului loialității probelor, acestea stabilind doar caracterul de mijloc de probă în procesul penal al declarațiilor suspectului ori inculpatului.32. Cu privire la dispozițiile art. 20 alin. (1) din Constituție referitoare la interpretarea Legii fundamentale, se arată că acestea devin incidente în cazul în care se solicită constatarea neconstituționalității unor dispoziții legale pe motivul că ele ar fi contrare unei norme constituționale privitoare la drepturile și libertățile cetățenilor și că temeiul declarării ca neconstituțională a unei dispoziții legale îl constituie încălcarea prin aceasta a prevederilor constituționale, iar nu neconcordanța cu reglementările internaționale.33. În privința criticilor de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 53 din Constituție, se susține că dispozițiile legale criticate nu pun în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. 34. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:35. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.36. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 43 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019, care au următorul cuprins: (1) Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta procedează, în 48 de ore de la primirea cererii de extrădare și a actelor anexate, la identificarea persoanei extrădabile, căreia îi aduce la cunoștință conținutul actelor transmise de autoritățile statului solicitant.(2) După identificare, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție a fost prinsă persoana extrădabilă sesizează de îndată curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădabile și continuării procedurii judiciare de soluționare a cererii de extrădare. În cazul prevăzut la art. 42 alin. (2), audierea persoanei extrădabile de către Curtea de Apel București se poate realiza și prin videoconferință. Lucrările efectuate de parchetul de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție a fost prinsă persoana extrădabilă se trimit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, imediat după audierea persoanei extrădabile.(3) Arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune și este prelungită de același complet învestit cu soluționarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăși 180 de zile. După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea, judecătorul emite de îndată mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. Prevederile Codului de procedură penală cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător.(4) Arestarea provizorie în vederea extrădării se execută în centrele de reținere și arestare preventivă, care se organizează și funcționează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, cu excepția cazurilor în care persoana se află în executarea unei pedepse într-un penitenciar din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor. Dispozițiile Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.(5) În cursul soluționării cererii de extrădare, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menținerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menținerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu, controlului judiciar sau pe cauțiune. Măsura arestării provizorii se înlocuiește cu arestul la domiciliu, controlul judiciar sau pe cauțiune numai în cazuri bine justificate și numai dacă instanța apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.(6) Odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentință, instanța dispune și arestarea persoanei extrădate în vederea predării.(7) Măsura arestării în vederea predării încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autoritățile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepția cazului prevăzut la art. 57 alin. (6). În acest caz, instanța dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădate și informează despre aceasta Ministerul Justiției și Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.(8) În cazul în care împotriva persoanei extrădabile autoritățile judiciare române competente au emis un mandat de arestare preventivă sau un mandat de executare a pedepsei închisorii, pentru fapte săvârșite pe teritoriul României, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării devine efectiv de la data la care persoana în cauză nu se mai află sub puterea mandatului de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii.(9) Încheierea prin care s-a dispus luarea, menținerea, înlocuirea sau încetarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării poate fi atacată separat cu contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Dosarul va fi înaintat instanței ierarhic superioare în termen de 48 de ore, iar contestația se judecă în termen de 5 zile de la înregistrarea cauzei. Contestația formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menținerea măsurii arestării provizorii nu este suspensivă de executare.37. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la statul de drept și la calitatea legii, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederilor art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la libertate și la siguranță.38. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că o critică de neconstituționalitate similară a fost formulată cu privire la dispozițiile art. 101 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, prilej cu care a pronunțat Decizia nr. 131 din 15 martie 2022*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii, prin care a respins, ca inadmisibilă, excepția astfel invocată. *) Decizia Curții Constituționale nr. 131 din 15 martie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 15 iulie 202239. Prin decizia anterior menționată, paragrafele 12 și 13, Curtea a constatat că, prin argumentele formulate în susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia solicită, în realitate, instanței de contencios constituțional să completeze dispozițiile legale criticate cu o soluție legislativă pe care el o consideră adecvată, aceea ca, în ipoteza reglementată de textul criticat, judecătorul să poată dispune și o altă măsură preventivă decât cea a arestării. Or, Curtea a reținut că astfel de susțineri nu constituie veritabile argumente de neconstituționalitate, completarea legii fiind o intervenție legislativă aflată în competența exclusivă a Parlamentului, având în vedere calitatea acestuia de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzută la art. 61 alin. (1) din Constituție. Astfel, completarea dispozițiilor legale supuse controlului de constituționalitate nu este de competența Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „[…] se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. 40. Analizând cele mai sus arătate, Curtea constată că aspectele reținute prin Decizia nr. 131 din 15 martie 2022 sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, în care, în realitate, autorul excepției de neconstituționalitate solicită instanței de contencios constituțional modificarea dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 302/2004 în sensul reglementării în cuprinsul acestora, alături de măsura arestării provizorii, și a altor măsuri preventive care să poată fi dispuse de curtea de apel competentă în scopul asigurării extrădării. 41. Or, conform dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, mai sus enunțate, modificarea și completarea legii constituie atribuții exclusive ale Parlamentului, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 302/2004 este inadmisibilă.42. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Vlad Călin Nistor în Dosarul nr. 8.637/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 mai 2022.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
    Marian Enache
    Magistrat-asistent,
    Cristina Teodora Pop
    --------------