DECIZIA nr. 271 din 17 mai 2022referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 și ale art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 920 din 20 septembrie 2022



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ionița Cochințu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 și ale art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea European Profiles - S.A. cu sediul în Atena, Grecia, în Dosarul nr. 2.371/3/2014* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.303D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că nu sunt fundamentate criticile de neconstituționalitate formulate. Astfel, precizează că, în ceea ce privește dispozițiile art. 70 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, faptul că, în situația dată, contractantul nu are dreptul de a angaja, în scopul îndeplinirii contractului de achiziție publică, persoane fizice care au fost implicate în procesul de verificare și de evaluare a candidaturilor/ofertelor depuse în cadrul aplicării unei proceduri de atribuire este de natură să confere o siguranță și o încredere în această procedură. De altfel, această chestiune ține de opțiunea legiuitorului de a stabili anumite interdicții pe care contractantul le are în domeniul achizițiilor publice. Referitor la art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 arată că soluția legislativă criticată se regăsește și în alte acte normative și a mai format obiectul controlului de constituționalitate, iar instanța de contencios constituțional a considerat că reglementarea respectivă este constituțională, aspect valabil și în cauza de față.
    CURTEA,    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 14 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.371/3/2014*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 și ale art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea European Profiles - S.A., cu sediul în Atena, Grecia, într-o cauză în care s-a invocat un conflict de interese întemeiat pe textele de lege criticate.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 70 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 sunt lipsite de previzibilitate, întrucât din modul de definire a faptei nu poate fi determinat cu exactitate dacă persoana căreia îi este adresată interdicția - ofertantul - cunoștea, trebuia sau nu trebuia să cunoască posibila existență a unui conflict de interese în persoana viitorului angajat care a fost însărcinat cu evaluarea/verificarea ofertelor - evaluatorul. De asemenea, nu se precizează clar dacă evaluatorul trebuie să aibă un rol esențial, pe de o parte, în evaluarea ofertelor depuse în cadrul aplicării unei proceduri de atribuire a contractelor de achiziție publică, în sensul că fără votul acestuia contractul ar fi fost atribuit unei alte persoane, iar, pe de altă parte, în executarea contractului de achiziție publică, în sensul că fără aportul său contractul nu s-ar fi considerat a fi executat. În acest context, subiecții de drept ce sunt destinatarii normelor nu pot stabili care sunt situațiile și care sunt condițiile ce determină apariția conflictului de interese.6. Totodată, se învederează că dispozițiile criticate sunt neconstituționale din următoarele perspective: (i) cu privire la fapta incriminată, legea nu oferă informații referitoare la vinovăția cu care este săvârșită și nici dacă ofertantul este obligat să întreprindă verificări pentru a se asigura că persoanele pe care le angajează nu au fost implicate în procesul de verificare/evaluare a ofertelor depuse în procedura de achiziție, iar lipsa acestor mențiuni conduce la împrejurarea că ori de câte ori un ofertant va angaja un evaluator se va institui o prezumție de vinovăție în sarcina acestuia, respectiv o prezumție că între aceștia a existat o înțelegere prealabilă, anterioară atribuirii contractului de achiziție; (ii) nu există claritate în ceea ce privește situația în care contractul a fost deja executat, iar principiul restitutio in integrum nu mai poate fi aplicat, deoarece autoritatea contractantă nu poate să îi restituie ofertantului serviciile prestate de acesta sau echivalentul acestora. Interpretarea ad litteram a textului ar conduce la concluzia că, în urma declarării nulității contractului, ofertantul trebuie să restituie prețul, fără posibilitatea de a-i fi restituite prestațiile sau contravaloarea acestora; (iii) este dificil de determinat cu precizie sfera elementului material, aspect ce conduce și la o discriminare în raport cu tratamentul aplicabil în materie penală unde persoanele acuzate de conflict de interese se bucură de toate garanțiile constituționale privind procesul penal, respectiv principiile prezumției de nevinovăție și aflării adevărului, ce presupun administrarea probelor în ceea ce privește învinuirile aduse; (iv) în raport cu normele comune de drept civil, sunt utilizate concepte juridice obscure, neclarificate și care nu beneficiază de o definiție legală anterioară, care să îndeplinească cerințele de calitate a legii impuse de Constituție; (v) se permite autorității contractante să invoce în apărare propria culpă și să fie exonerată de lipsa de diligență.7. Cu privire la dispozițiile art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, se apreciază că acestea au o redactare lacunară și sunt lipsite de previzibilitate, deoarece nu indică sfera celorlalte situații în care instanța judecătorească poate să constate nulitatea contractului, respectiv dacă este vorba despre cauzele de nulitate specifice reglementate în contextul dat sau de toate cauzele de nulitate ale contractelor prevăzute în legislație, în general, având în vedere că prevederile lit. a)-c) cuprinse în art. 287^10 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, și din al căror conținut face parte și lit. d), se referă la nulitățile ce decurg din vicierea procedurii de atribuire și nicidecum la cauze generale de nulitate cuprinse în Codul civil. Printr-o interpretare logică a textului de lege ar trebui ca și lit. d) să vizeze motive de nulitate care decurg din vicierea aceleiași proceduri și să nu fie aplicabile altor situații cum este cea din cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Pentru a fi respectate condițiile de tehnică legislativă se impune ca sintagma „în alte cazuri prevăzute de lege“ să fie interpretată ca vizând situații care au legătură cu vicierea procedurii de atribuire, iar o interpretare contrară nu respectă cerința clarității și previzibilității legii și conduce la crearea unor confuzii. Or, actul normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat, fără dificultăți majore de interpretare și aplicare. În contextul criticilor de neconstituționalitate sunt menționate jurisprudența Curții Constituționale, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene în materia principiilor și drepturilor pretins a fi încălcate de normele criticate, precum și Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.8. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.9. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
    CURTEA,    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 70 și ale art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, care au următorul cuprins:– Art. 70: „Contractantul nu are dreptul de a angaja, în scopul îndeplinirii contractului de achiziție publică, persoane fizice sau juridice care au fost implicate în procesul de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor depuse în cadrul aplicării unei proceduri de atribuire, pe parcursul unei perioade de cel puțin 12 luni de la încheierea contractului, sub sancțiunea nulității contractului respectiv pentru cauza imorală.“;– Art. 287^10 alin. (1) lit. d): „(1) Instanța constată nulitatea contractului în următoarele cazuri: [...] d) în alte cazuri prevăzute de lege.“13. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 a fost abrogată prin art. 238 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate.14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) - Accesul liber la justiție, ale art. 23 alin. (12) privind principiul legalității incriminării și al pedepsei și ale art. 24 alin. (1) - Dreptul la apărare.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 70 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 fac parte din capitolul II: Reguli comune aplicabile pentru atribuirea contractului de achiziție publică, secțiunea a 8-a: Reguli de evitare a conflictului de interese, care cuprinde art. 66-art. 70, fiind stabilite reguli de principiu atât pentru autoritatea contractantă, cât și pentru operatorii economici și care sunt aplicabile pe parcursul punerii în practică a procedurii de atribuire și a procesului de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor și, ulterior acestor etape, în faza îndeplinirii contractului de achiziție publică pe parcursul unei perioade de cel puțin 12 luni de la încheierea contractului.16. Astfel, în scopul prevenirii și evitării unor conflicte de interese, dispozițiile art. 70 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 stabilesc o interdicție, de principiu, în ceea ce privește colaborarea între operatorul economic și autoritatea contractantă, respectiv contractantul nu are dreptul de a angaja, în scopul îndeplinirii contractului de achiziție publică, persoane fizice sau juridice care au fost implicate în procesul de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor depuse în cadrul aplicării unei proceduri de atribuire, pe parcursul unei perioade de cel puțin 12 luni de la încheierea contractului, sub sancțiunea nulității contractului respectiv pentru cauza imorală. Acest text este criticat din perspectiva lipsei previzibilității, întrucât subiecții de drept ce sunt destinatarii normelor nu pot stabili care sunt situațiile și care sunt condițiile ce determină apariția conflictului de interese.17. În ceea ce privește aspectele referitoare la criteriile de claritate, precizie și previzibilitate pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a statuat că autoritatea legiuitoare are obligația de a edicta norme care să respecte aceste trăsături. În acest sens, potrivit art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce“, iar, potrivit art. 36 alin. (1) din aceeași lege, „actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie“. Deși normele de tehnică legislativă nu au valoare constituțională, Curtea a constatat că, prin reglementarea acestora, legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesare (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012).18. De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, în evaluarea noțiunii de previzibilitate trebuie avută în vedere și întinderea acesteia, care depinde, într-o largă măsură, de caracterul necondiționat și suficient de precis al normei, de conținutul textului respectiv, de domeniul la care se referă și, de asemenea, de numărul și de calitatea destinatarilor săi (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 14 iulie 1994, pronunțată în Cauza C-91/92, Paola Faccini Dori împotriva Recreb SRL, paragrafele 14, 17 și 18).19. Referitor la sfera de cuprindere a unor situații ipotetice într-o lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant, statuând că, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație (de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31).20. Față de această împrejurare, aplicând considerentele de principiu cu privire la art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta privind calitatea legii, astfel cum au fost dezvoltate prin jurisprudența instanței de contencios constituțional, Curtea constată că dispozițiile art. 70 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 îndeplinesc cerințele de calitate a legii, stabilind o interdicție, de principiu, care este adresată contractantului/operatorului economic și care este aplicabilă în funcție de natura contractului de achiziție, a fondurilor din care sunt finanțate investițiile ce fac obiectul acestor contracte, respectiv dacă sunt din bugetul național sau din bugetul Uniunii Europene, de calitatea persoanelor fizice sau juridice care au fost implicate în procesul de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor depuse în cadrul aplicării unei proceduri de atribuire etc. și care au aplicabilitate în raport și cu alte acte normative care reglementează aspecte cu privire la conflictul de interese.21. Astfel, Curtea reține că aspectele de fapt ale situației juridice în contextul dat și stabilirea în concret a conflictului de interese care să conducă la sancțiunea nulității contractului respectiv pentru cauza imorală revin spre verificare instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale incidente în materie, astfel încât soluția pronunțată să corespundă scopului legii de promovare a concurenței între operatorii economici, de garantare a tratamentului egal și nediscriminare a operatorilor economici, de asigurare a transparenței și integrității procesului de achiziție publică și de asigurare a utilizării eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autoritățile contractante, ocazie cu care părțile interesate pot beneficia de accesul liber la justiție și de dreptul la apărare.22. În ceea ce privește celelalte chestiuni învederate de către autoarea excepției de neconstituționalitate prin care apreciază că dispozițiile art. 70 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 sunt neconstituționale prin raportare la art. 23 alin. (12) cu privire la principiul legalității incriminării și al pedepsei din Constituție, Curtea observă, pe de o parte, că dispozițiile constituționale menționate nu au incidență asupra textului criticat, întrucât acesta nu stabilește sancțiuni în sensul prevăzut de norma constituțională, iar, pe de altă parte, nu sunt menționate alte acte normative cu care prin coroborare ar putea fi analizate diferitele ipoteze prezentate în susținerea excepției. De altfel, în legătură cu invocarea pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 23 din Constituție și care se referă la libertatea individuală, Curtea a învederat că acest text constituțional este aplicabil materiei penale, neavând nicio legătură cu cauzele de natură civilă, comercială, fiscală sau de contencios administrativ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 60 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019, și Decizia nr. 1.368 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 13 ianuarie 2011). 23. Față de cele prezentate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, în raport cu prevederile constituționale invocate în susținerea acesteia și cu criticile formulate, este neîntemeiată.24. În ceea ce privește dispozițiile art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, Curtea observă că soluția legislativă criticată a mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, concretizat prin Decizia nr. 305 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 23 noiembrie 2018, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.25. Cu acel prilej, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 287^10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, instanța judecătorească constată nulitatea contractelor în următoarele cazuri: autoritatea contractantă a atribuit contractul fără să respecte obligațiile referitoare la publicarea unui/unei anunț/invitații de participare conform prevederilor ordonanței de urgență criticate; au fost încălcate prevederile art. 205 alin. (1) - referitoare la termenele de așteptare pentru încheierea contractelor, ale art. 206 alin. (3) - referitoare la comunicarea prin fax sau mijloace electronice a rezultatelor atunci când termenele de așteptare s-au majorat cu 5 zile, ale art. 256^3 alin. (3) - referitoare la dreptul de a încheia contractul numai după comunicarea deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, dacă această încălcare a privat operatorul economic interesat de posibilitatea de a formula o cale de atac înainte de încheierea contractului, în cazul în care această încălcare este combinată cu încălcarea altor dispoziții în materia achizițiilor publice, dacă această din urmă încălcare a afectat șansele operatorului economic interesat de a obține contractul; autoritatea contractantă nu a respectat prevederile art. 150 sau ale art. 158-160 referitoare la procedura de reluare a competiției și la atribuirea contractelor de achiziție publică prin sistemul dinamic de achiziție publică; și în alte cazuri prevăzute de lege.26. Ținând cont de faptul că acest contract de achiziție publică - contract administrativ - trebuie să îndeplinească și condițiile de formă sub sancțiunea nulității absolute, precum și de faptul că, potrivit art. 297 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, „În măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu prevede altfel, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun“, Curtea a observat că acestea au incidență și în constatarea nulității contractelor de achiziție publică, textul de lege criticat apărând ca un mijloc de garanție a principiului legalității prin care se asigură realizarea celor două funcții ale nulității: preventivă și sancționatorie.27. Nulitatea contractului este reglementată în Codul civil prin art. 1.246-1.265 și este definită expres ca sancțiune care lipsește actul juridic de efectele sale; potrivit art. 1.246, „orice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulității, dacă prin lege nu se prevede o altă sancțiune“.28. Pe de altă parte, din interpretarea gramaticală a sintagmei „în alte cazuri prevăzute de lege“, cuprinsă de dispoziția legală criticată, rezultă că intenția legiuitorului nu a fost aceea de a restrânge motivele de nulitate a contractului de achiziție publică la cele strict prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, ci, prin inserarea lit. d) în alin. (1) al art. 287^10 din ordonanța de urgență antereferită, acesta a apreciat că sunt aplicabile și alte motive de nulitate cuprinse atât în ordonanța de urgență menționată, cât și într-un act normativ distinct de aceasta. Așadar, prin dispoziția legală criticată se creează posibilitatea părții interesate de a solicita constatarea nulității unui contract de achiziție publică ori de câte ori acesta este încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale sau prin fraudarea legii.29. În concordanță cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta privind calitatea legilor, dispozițiile legale criticate sunt clare și neechivoce, întrucât destinatarul normei are posibilitatea să prevadă condițiile cerute la încheierea unui contract de achiziție publică, sens în care își poate adapta conduita în mod corespunzător. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012), că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011).30. Totodată, drept consecință logică a principiului conform căruia legile trebuie să fie de aplicabilitate generală, formularea actelor normative nu este întotdeauna exactă, folosirea unor caracterizări generale fiind preferată unor liste exhaustive (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31, precitată). Rezultă că interpretarea acestor norme depinde de practică și nu încape îndoială că instanțele interne sunt cele mai în măsură să examineze și să interpreteze legislația națională.31. Față de această împrejurare, Curtea nu a reținut pretinsa încălcare a principiului legalității în componenta privind calitatea legii, deoarece normele criticate, astfel cum sunt configurate în cuprinsul legii, sunt suficient de clare și de previzibile, sens în care, prin sintagma „în alte cazuri prevăzute de lege“ legiuitorul a avut în vedere motivele de nulitate reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 sau de un alt act normativ.32. De asemenea, prevederile criticate nu îngrădesc nici accesul liber la justiție și nici dreptul la apărare. Judecătorii nu sunt puși în situația să adauge la lege cazurile de nulitate a contractelor de achiziție publică prevăzute de legile civile, deoarece textul criticat, prin sfera sa normativă, permite aplicarea în privința contractelor de achiziție publică a sancțiunii nulității cuprinsă în orice act normativ indicat. Prin urmare, textul reprezintă o garanție pentru justițiabil, care are, astfel, deschisă calea acțiunii în justiție în vederea contestării nulității absolute a contractelor de achiziție publică în mod plenar. Totodată, dispozițiile legale criticate au fost edictate în lumina dispozițiilor constituționale ale art. 61 alin. (1), care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării, având în vedere specificul acestor proceduri și celeritatea cu care ele trebuie să se desfășoare.33. Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, astfel că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, în raport cu prevederile constituționale invocate în susținerea acesteia și cu criticile formulate, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.34. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea European Profiles - S.A. cu sediul în Atena, Grecia, în Dosarul nr. 2.371/3/2014* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 70 și ale art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 mai 2022.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
    Marian Enache
    Magistrat-asistent,
    Ionița Cochințu    ----