DECIZIA nr. 189 din 31 martie 2022referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 879 din 7 septembrie 2022



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ionița Cochințu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, excepție ridicată de Societatea Romenergo - S.A. din București în Dosarul nr. 4.089/30/2018*/a1 al Tribunalului Timiș - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.719D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.
    CURTEA,    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 31 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.089/30/2018*/a1, Tribunalul Timiș - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, excepție ridicată de Societatea Romenergo - S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite în contextul unui litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 101/2016.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât, pentru a avea acces la justiție, în virtutea acestora, justițiabilul este pus în situația de a efectua cheltuieli disproporționate față de obiectul pretențiilor. În contextul criticilor de neconstituționalitate sunt prezentate aspecte referitoare la situația particulară a speței, precum și unele ipoteze ce ar decurge din aplicarea textului de lege criticat în interpretarea dată de către instanțele judecătorești și este menționată jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la accesul liber la justiție și la incidența unor limitări prin instituirea unei taxe judiciare de timbru.6. Tribunalul Timiș - Secția a II-a civilă opinează că dispozițiile criticate sunt constituționale, întrucât stabilesc în mod clar taxele ce trebuie achitate în materia cererilor patrimoniale. Accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul putând impune taxe judiciare de timbru fixe sau la valoare în funcție de obiectul litigiului. De asemenea, taxa judiciară de timbru nu este datorată pentru dobândirea unui bun, ci în vederea realizării actului de justiție. Distinct de acestea se mai învederează că legiuitorul a instituit prin prevederile art. 42 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru posibilitatea instanței de judecată de a acorda persoanelor juridice, la cerere, facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele judecătorești.7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
    CURTEA,    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016. În dinamica legislativă, prevederile criticate au fost modificate succesiv prin mai multe acte normative, nemaifiind păstrate nici structura articolului și nici soluția legislativă criticată în prezenta cauză. Prin urmare, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate în forma în care au produs efecte în cauza aflată pe rolul instanței de judecată. Așa cum reiese din încheierea de sesizare, în cauză au fost incidente dispozițiile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin art. IV pct. 37 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 4 iunie 2018, care au următorul cuprins:(1) Cererile introduse la instanțele judecătorești potrivit prevederilor prezentului capitol se taxează, în funcție de valoarea estimată a contractului, după cum urmează:a) până la 100.000.000 lei inclusiv - 2%;b) peste 100.000.000 lei - 1%.11. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) - Accesul liber la justiție.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, concretizat prin Decizia nr. 827 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 11 iunie 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția.13. Cu acel prilej, Curtea a reținut că, în ceea ce privește înțelesul dispozițiilor art. 21 din Constituție, în mod constant a statuat că principiul accesului liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări (Decizia nr. 221 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 17 iunie 2005, sau Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).14. De asemenea, accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit, în cadrul mecanismului statului, activitatea autorității judecătorești corespunzând asigurării unui serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru, pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii (Decizia nr. 852 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019).15. Astfel, dispozițiile criticate stabilesc modalitatea de calcul al taxelor judiciare de timbru aplicabile sistemului de remedii judiciar în materia privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii și care reprezintă un procent din valoarea estimată a contractului, în contextul în care acesta are o valoare anume stabilită potrivit legii (în dinamica legislativă fiind, spre exemplu, de: până la 450.000 lei inclusiv - 2%; până la 100.000.000 lei inclusiv - 2%; peste 100.000.000 lei - 1%), și al căror cuantum va fi stabilit și aplicat de către instanța judecătorească în funcție de particularitatea fiecărei spețe, de destinatarii normei prevăzuți de lege, de etapa procesuală incidentă, în acord cu scopul legii în ansamblu.16. Curtea constată că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului, întrucât stabilirea modalității de plată a taxelor judiciare de timbru, ca, de altfel, și a cuantumului acestora este o opțiune a legiuitorului, ce ține de politica legislativă fiscală (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 626 din 9 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 5 martie 2019, paragraful 19). De asemenea, acest aspect nu este de natură a afecta accesul liber la justiție, ca drept fundamental, deoarece, astfel cum instanța de contencios constituțional a statuat prin numeroase decizii, nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție (spre exemplu, Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012).17. Toate cele de mai sus prezentate se circumscriu dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege, iar, în conformitate cu prevederile art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Astfel, în virtutea acestei învestiri constituționale, legiuitorul are competența de a adopta reglementări cu caracter general sau special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați în exercitarea drepturilor constituționale și legale.18. Totodată, Curtea observă că în cadrul aceluiași articol din care fac parte și prevederile criticate se stipulează faptul că persoana care a formulat cerere potrivit prevederilor acestui articol poate beneficia, la cerere, de facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare [art. 56 alin. (4) din Legea nr. 101/2016]. De asemenea, potrivit legii și jurisprudenței instanței de contencios constituțional, echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții (a se vedea Decizia nr. 231 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 29 iunie 2016, paragraful 17).19. Prin urmare, Curtea constată că, în practică, prevederile criticate își au înrâurirea prin interpretare și aplicare în coroborare cu alte norme din dreptul comun al taxelor judiciare de timbru reprezentate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în măsura compatibilității acestora, spre exemplu, cu art. 31 alin. (1) din această ordonanță de urgență care prevede că determinarea, în concret, a cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată, desigur ținând seama de natura juridică a litigiului, a acțiunilor și a cererilor.20. Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, în raport cu dispozițiile constituționale privind accesul liber la justiție, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.21. Distinct de acestea, în ceea ce privește mențiunea autoarei excepției de neconstituționalitate cu privire la interpretarea normelor criticate de către unele instanțe judecătorești, Curtea învederează că aceste aspecte excedează competenței sale, întrucât, în ceea ce privește interpretarea și aplicarea legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Astfel, instanțele judecătorești sunt cele care au competența de a stabili anumite chestiuni de fapt aplicabile speței în funcție de situația concretă în care se află destinatarii normelor, de contextul legislativ aplicabil, de probatoriul administrat și de principiile care stau la baza materiei achizițiilor publice coroborate cu cea fiscală în ceea ce privește taxele judiciare de timbru. Prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, context în care Înalta Curte de Casație și Justiție poate da o interpretare legii pentru a putea fi aplicată unitar de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Romenergo - S.A. din București în Dosarul nr. 4.089/30/2018*/a1 al Tribunalului Timiș - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 martie 2022.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
    MARIAN ENACHE
    Magistrat-asistent,
    Ionița Cochințu    -----