DECIZIA nr. 182 din 31 martie 2022referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 875 din 6 septembrie 2022



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ionița Cochințu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, excepție ridicată de Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare - S.A. din București în Dosarul nr. 1.305/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 882D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, menționează că norma criticată nu este contrară prevederilor constituționale invocate, având în vedere că impunerea transmiterii unei notificări prealabile către autoritatea contractantă înainte de promovarea contestației administrativ-jurisdicționale este reglementată tocmai pentru a se oferi posibilitatea soluționării cauzelor cu celeritate și remedierii disfuncționalităților de la începutul problematicii. Astfel, instituirea acestei etape administrative prealabile și obligatorii nu reprezintă o încălcare a normelor constituționale, deciziile Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor nefiind sustrase de la controlul judecătoresc.
    CURTEA,    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 1.829 din 27 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.305/2/2018, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, excepție ridicată de Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare - S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 101/2016.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile Legii nr. 101/2016 se completează cu normele generale de procedură cuprinse în Codul de procedură civilă, iar art. 193 alin. (2) din acest cod prevede că neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii. Prin urmare, legiuitorul a instituit un regim juridic specific excepțiilor relative și care poate fi valorificat sau acoperit ca urmare a manifestării de voință a pârâtului. Or, dacă în fața instanței judecătorești doar pârâtul prin întâmpinare poate invoca eventuala neîndeplinire a procedurii prealabile, cu atât mai mult în fața unui organ administrativ-jurisdicțional, cum este Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, doar pârâtul poate invoca inadmisibilitatea contestației pentru nedepunerea sau neîndeplinirea acestui act procedural. Așadar, în cauză fiind vorba de autoritatea contractantă, aceasta era singura îndreptățită să invoce tardivitatea depunerii notificării prealabile și să învedereze acest fapt în termenul prevăzut pentru înștiințarea modului de soluționare a comunicării prevăzute de lege, iar nu și Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor și, mai ales, nu cu privire la situația în care a fost deja depusă o notificare prealabilă pentru care, însă, autoritatea contractantă nu a reținut ca motiv de respingere în comunicarea sa către operatorul economic și tardivitatea depunerii notificării prealabile. Se învederează că, în cauză, a fost formulată notificarea prealabilă în termenul indicat de autoritatea contractantă prin actul administrativ unilateral atacat, iar autoritatea contractantă a soluționat notificarea prealabilă și a emis comunicarea prevăzută de lege, fără a invoca vreo neregularitate cu privire la depunerea notificării în afara termenului. Or, având în vedere că scopul legii cu privire la notificare este tocmai acela de a proteja operatorul economic, în cauză acesta a fost atins.6. De altfel, în contextul dat, prevederile criticate generează o suprapunere și o confuzie a dreptului de petiționare cu dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, prevăzute de art. 51 și art. 52 din Constituție, mai ales că prin noua legislație în materia achizițiilor publice a fost eliminat dreptul ofertanților de a depune contestație prevăzut de art. 207 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, astfel că a avut loc transformarea dreptului constituțional într-o obligație legală de a notifica autoritatea contractantă.7. De asemenea, din examinarea coroborată a prevederilor legale, reiese că, în speță, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor nu este competent să verifice dacă autoritatea contractantă a respectat prevederile legale cu privire la procedura de atribuire contestată de operatorul economic, ci, potrivit art. 12 și următoarele cu privire la competența acestuia de a soluționa contestațiile și procedura de urmat din Legea nr. 101/2016, este ținut să verifice actele administrative atacate strict în raport cu criticile formulate de contestator și motivele autorității contractante de respingere a ofertei reținute în comunicările acesteia.8. Prin urmare, orice altă interpretare a prevederilor criticate, cu precădere a sintagmei „care poate fi invocată și din oficiu“, și care obstrucționează analizarea fondului cauzei deduse judecății este contrară art. 16, art. 21, art. 51 alin. (2), art. 52, art. 124 și art. 126 alin. (2) și (6) din Constituție, coroborate cu cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.9. Dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 apar ca neconstituționale și prin lipsa reglementării cu privire la posibilitatea ca plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale să poată fi introdusă, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut de dispozițiile legale criticate, ca o garanție față de acțiunile culpabile ale autorităților contractante, aspect de natură a aduce atingere accesului liber la justiție al persoanei vătămate de o autoritate publică, prevedere ce există în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 [art. 11 alin. (2)]. Prin urmare, se apreciază că nu trebuie să existe un termen de decădere sau de prescripție, ci un termen pus la dispoziția autorității contractante pentru a se recurge la o nouă examinare a actului, astfel încât pierderea termenului prevăzut de lege să nu afecteze dreptul la un recurs administrativ ulterior și nici dreptul la acțiune dacă nu s-a depășit termenul maxim stabilit de lege, astfel cum este prevăzut în art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 68 din Legea nr. 101/2016, mai ales dacă termenul de prescripție a fost întrerupt chiar de către autoritatea contractantă, context în care a indicat un alt termen de depunere a notificării în discuție.10. În contextul criticilor formulate se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului aferentă prevederilor constituționale și convenționale menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate. De asemenea, sunt redate aspecte ce țin de procesul legislativ și de motivarea soluțiilor legislative cuprinse în Legea nr. 101/2016.11. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu sunt de natură să conducă la încălcarea art. 21 din Constituție și a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Existența unor limitări ale dreptului privind accesul liber la justiție este implicită exercitării acestuia, aspect recunoscut atât prin practica judiciară națională, cât și prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu condiția ca restrângerea accesului la justiție să fie proporțională cu scopul urmărit și să nu fie de o manieră sau până la un nivel la care acest drept să fie atins în substanța sa. Or, problematica transmiterii unei notificări prealabile prevăzute de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 către autoritatea contractantă înainte de promovarea contestației administrativ-jurisdicționale are, în concepția legiuitorului, un rol esențial în soluționarea justă și cu celeritate a chestiunilor contestate și posibilitatea remedierii disfuncționalităților apărute în procedura de achiziție publică, având în vedere că dispozițiile art. 8 din aceeași lege consacră faptul că această procedură este deschisă doar persoanei care se consideră vătămată de răspunsul primit la notificarea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut de lege.12. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
    CURTEA,    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.15. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din actul de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 6 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016.16. Ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile capitolului II Notificarea prealabilă din Legea nr. 101/2016, din care fac parte și prevederile art. 6, au fost abrogate în integralitate prin art. IV pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 4 iunie 2018. Față de această împrejurare, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, astfel cum au produs efecte juridice în cauză, care au următorul cuprins: „(1) Sub sancțiunea respingerii contestației ca inadmisibilă, care poate fi invocată și din oficiu, înainte de a se adresa Consiliului sau instanței de judecată competente, persoana care se consideră vătămată are obligația să notifice autoritatea contractantă cu privire la solicitarea de remediere, în tot sau în parte, a pretinsei încălcări a legislației privind achizițiile publice sau concesiunile, în termen de:a) 10 zile, începând cu ziua următoare luării la cunoștință despre actul autorității contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea estimată a procedurii de achiziție publică sau de concesiune este egală sau mai mare decât pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunțurilor de participare, potrivit legislației privind achizițiile publice, legislației privind achizițiile sectoriale sau legislației privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii;b) 5 zile, începând cu ziua următoare luării la cunoștință despre actul autorității contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea estimată a procedurii de achiziție publică sau de concesiune este mai mică decât pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunțurilor de participare, potrivit legislației privind achizițiile publice, legislației privind achizițiile sectoriale sau legislației privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii.“17. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiție, ale art. 51 alin. (2) - Dreptul de petiționare, ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 124 - Înfăptuirea justiției și ale art. 126 alin. (2) și (6) - Instanțele judecătorești, coroborate cu cele ale art. 6 paragraful 1 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în virtutea Legii nr. 101/2016, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorități contractante sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri poate solicita anularea actului, obligarea autorității contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară. Oricare dintre membrii unei asocieri a unor operatori economici, fără personalitate juridică, poate formula orice cale de atac reglementată de această lege.19. Însă, potrivit prevederilor criticate, sub sancțiunea respingerii contestației ca inadmisibilă, care poate fi invocată și din oficiu, înainte de a se adresa Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sau instanței de judecată competente, persoana care se consideră vătămată are obligația să notifice autoritatea contractantă cu privire la solicitarea de remediere, în tot sau în parte, a pretinsei încălcări a legislației privind achizițiile publice sau concesiunile, în termenele prevăzute de lege și care sunt stabilite în funcție de valoarea estimată a procedurii de achiziție publică/sectorială sau de concesiune și de pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunțurilor de participare, potrivit legislației privind achizițiile publice, legislației privind achizițiile sectoriale sau legislației privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii. Așadar, aceste dispoziții reglementează aspecte ce țin de o etapă aferentă relației dintre autoritatea contractantă și operatorii economici.20. Ulterior îndeplinirii acestor proceduri, în temeiul art. 8 din Legea nr. 101/2016, persoana care se consideră vătămată de răspunsul primit la notificarea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut de lege, precum și cea care se consideră vătămată de măsurile de remediere adoptate de autoritatea contractantă pot sesiza Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor în vederea anulării actului autorității contractante, obligării acesteia la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, precum și pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, în termenele prevăzute de lege, care, de asemenea, sunt stabilite în funcție de valoarea estimată a procedurii de achiziție publică/sectorială sau de concesiune și de pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunțurilor de participare, potrivit legislației privind achizițiile publice, legislației privind achizițiile sectoriale sau legislației privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii.21. Din analiza dosarului cauzei, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate formulată în prezenta cauză este ridicată în urma parcurgerii acestor etape procedurale, respectiv a îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de lege și a soluționării de către autoritatea contractantă, pe fond, a notificării prealabile transmise de contestatoare, însă în contextul în care Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a dat o anumită interpretare normelor criticate, în coroborare cu cele referitoare la soluțiile pe care le poate pronunța acesta cuprinse în art. 26 și art. 27 din Legea nr. 101/2016, aplicabile în procedura administrativ-jurisdicțională, interpretare care a condus la nemulțumirea autoarei excepției de neconstituționalitate și care, în motivarea acesteia, are în vedere situația de fapt a cauzei raportat la cadrul legal special incident în cauză, coroborat cu cel general reprezentat de normele de procedură civilă și de contencios administrativ.22. Față de această împrejurare, Curtea reține că aspectele învederate sunt circumscrise modului în care au fost interpretate și aplicate prevederile art. 6 alin. (1) și următoarele din Legea nr. 101/2016 la speța dedusă judecății în faza administrativ-jurisdicțională, în coroborare cu prevederile art. 68 din aceeași lege, care statuează că dispozițiile acesteia se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, și cu cele ale Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare.23. Prin urmare, Curtea constată că autoarea excepției de neconstituționalitate are în vedere o pretinsă neconstituționalitate a normelor criticate prin prisma interpretărilor date acestora de către autoritățile îndrituite cu aplicarea în concret a legii. În ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Or, în speța de față este vorba de aplicarea Legii nr. 101/2016 într-o procedură de achiziție publică, iar, în virtutea rolului constituțional al instanțelor de judecată, revine acestora competența de a stabili anumite chestiuni de fapt aplicabile speței în funcție de contextul legislativ și de probatoriul administrat. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.24. În acest context, Curtea observă că, astfel cum reiese din actul de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, instanța judecătorească a analizat situația de fapt și de drept, prilej cu care a reținut că, având în vedere părțile raportului juridic de drept administrativ și circumstanțele în care acesta s-a creat ca urmare a formulării de către parte a notificării prealabile privind adoptarea măsurilor de remediere în tot sau în parte a pretinsei încălcări a legislației privind achizițiile publice sau concesiunile, autoritatea contractantă era singura parte din acest raport juridic care avea posibilitatea legală și interesul legitim să invoce excepția inadmisibilității contestației, pentru depășirea de către petentă a termenului prevăzut de art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 101/2016 referitor la formularea de către persoana vătămată a notificării autorității contractante privind luarea măsurilor de remediere. Ca atare, raportând prevederile criticate la situația de fapt din speța aflată pe rolul acesteia, instanța judecătorească a învederat că decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor este nelegală, acesta exercitându-și dreptul de apreciere cu exces de putere în accepțiunea prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.25. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate privind absența reglementării posibilității ca plângerea prealabilă prevăzută de Legea nr. 101/2016 să poată fi introdusă și peste termenul prevăzut de dispozițiile legale, precum și a unui termen pus la dispoziția autorității contractante pentru a se recurge la o nouă examinare a actelor în discuție, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, aceste aspecte vizează, în realitate, o omisiune legislativă, ce tinde spre completarea textelor legale, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 98 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 2 iunie 2021, paragrafele 16-18, Decizia nr. 289 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 14 august 2018, paragraful 18, și Decizia nr. 502 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 18. Or, Curtea nu este competentă să soluționeze chestiuni privind lacune legislative ori să ajusteze reglementări legale despre care se pretinde că ar fi incomplete ori nesatisfăcător redactate, deoarece ar presupune o intervenție nemijlocită în activitatea de legiferare și care este de competența exclusivă a legiuitorului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 924 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, și Decizia nr. 895 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 10 august 2010).26. Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, în raport cu criticile formulate, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, excepție ridicată de Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare - S.A. din București în Dosarul nr. 1.305/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 martie 2022.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
    MARIAN ENACHE
    Magistrat-asistent,
    Ionița Cochințu    ----