DECIZIA nr. 342 din 26 mai 2022referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) și ale art. 66 lit. a) în ceea ce privește trimiterea la art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 859 din 1 septembrie 2022



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Patricia Marilena Ionea- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) și ale art. 66 lit. a), în ceea ce privește lit. m) din cuprinsul articolului, din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepția a fost ridicată de Ioan Paul Hitter în Dosarul nr. 4.256/300/2021 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.540D/2021.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.546D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Elena Cristina Botta în Dosarul nr. 2.464/190/2021 al Judecătoriei Bistrița - Secția civilă.4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.546D/2021 la Dosarul nr. 2.540D/2021, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 6 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.256/300/2021, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) și ale art. 66 lit. a), în ceea ce privește lit. m) din cuprinsul articolului, din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepția a fost ridicată de Ioan Paul Hitter într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020.8. Prin Încheierea din 13 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.464/190/2021, Judecătoria Bistrița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) și ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepția a fost ridicată de Elena Cristina Botta într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020.9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât încalcă prevederile constituționale ale art. 25 alin. (1). În acest sens arată că în jurisprudența Curții Constituționale s-a consolidat principiul potrivit căruia restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți nu poate fi realizată decât prin lege tocmai prin prisma caracterului de stabilitate al acesteia în implementarea unor garanții față de respectarea drepturilor omului impusă potrivit Constituției României și Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens invocă deciziile nr. 498 din 17 iulie 2018 și nr. 458 din 25 iunie 2020. Or, în cuprinsul art. 5 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 55/2020 nu se stabilesc condițiile și situațiile în care se restrânge sau se interzice circulația persoanelor, locurile și intervalele orare în care operează interdicțiile și restrângerile acestui drept.10. Totodată, autorii excepției consideră că măsura restrângerii și interzicerii circulației persoanelor în anumite locuri, mai ales în anumite intervale orare, nu este necesară în raport cu situațiile limitative prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituție și încalcă principiul proporționalității prevăzut de art. 53 alin. (2) din Constituție, fiind o restrângere a unui drept constituțional disproporționată în raport cu „beneficiile“ obținute/consecințele înlăturate ca urmare a dispunerii unei astfel de măsuri.11. În continuare, autorii excepției susțin și faptul că normele prin care se stabilește circulația pe timp de noapte sunt deosebit de ambigue, lipsite de claritate și previzibilitate raportat la ingerința normelor constituționale. În acest sens arată că pe lângă marja cuantumului de amendă în discuție se poate deduce și un puternic element discreționar acordat agenților constatatori, în sensul că aceștia pot să stabilească un cuantum de amendă diferit pentru aceeași faptă contravențională, respectiv părăsirea locuinței în intervalul orar 22-5, aspect inacceptabil într-un stat de drept. În materie contravențională, faptele sunt sancționate în funcție de gravitate, dar în același timp sunt bine delimitate de normele în vigoare, iar cel mai bun exemplu în acest sens sunt contravențiile la regimul de viteză prevăzute prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.12. O altă situație pe care normele nu o tratează este ipoteza în care o persoană este surprinsă în mai multe rânduri în aceeași noapte în afara locuinței. Nu se prevede dacă persoana va putea fi sancționată de mai multe ori.13. În sfârșit, autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate nu sunt corelate cu legislația-cadru în materie contravențională, respectiv cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora contravenientul beneficiază de posibilitatea achitării în termen de 15 zile a unui cuantum egal cu jumătate din minimul amenzii prevăzut de norma sancționatoare. În schimb, în cazul contravențiilor sancționate potrivit Legii nr. 55/2020, contravenientul nu mai beneficiază de acest drept, fiind într-o situație de discriminare legislativă.14. Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.15. Judecătoria Bistrița - Secția civilă consideră, de asemenea, că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens arată, în esență, că potrivit tezei finale a art. 25 alin. (1) din Constituție, legiuitorul are libertatea de a stabili condițiile exercitării dreptului la liberă circulație și de a institui o normă care prevede posibilitatea unor restrângeri, în limitele prevăzute de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, instanța de judecată a apreciat că limitarea dreptului la liberă circulație prin dispozițiile Legii nr. 55/2020 criticate corespunde exigențelor reglementate de art. 53 alin. (1) din Constituție, față de scopul declarat al adoptării acestei legi. În condițiile în care amploarea, evoluția pandemiei, precum și insuficiența și/sau inadecvarea capabilităților de răspuns față de acest fenomen impun concentrarea tuturor eforturilor și adoptarea tuturor măsurilor pentru a combate efectele pandemiei de COVID-19, instanța a considerat că instituirea măsurii pentru diminuarea impactului de risc analizată nu are un caracter disproporționat față de scopul urmărit de legiuitor, ci, dimpotrivă, constituie o măsură justificată și necesară pentru protejarea dreptului la viață și la sănătate al persoanelor. În ceea ce privește criticile referitoare la caracterul lipsit de claritate și previzibilitate al dispozițiilor art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) și ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, instanța face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale cu privire la același act normativ, respectiv la Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, paragrafele 45 și 48. Cu privire la sancțiunile contravenționale principale, instanța de judecată amintește că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a arătat că acestea au adresabilitate generală și au atât un rol preventiv-educativ, cât și unul represiv și punitiv, fiind guvernate de principiul legalității, principiul proporționalității și principiul unicității aplicării sancțiunilor contravenționale (non bis in idem). Instanța apreciază că și în cazul contravenției incriminate de art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020, aplicarea sancțiunii contravenționale trebuie să aibă loc cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, referitoare la limitele sancțiunilor, respectiv proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, precum și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de constatare și sancționare. Conform art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 cu trimitere la art. 65 lit. m), agentul constatator are posibilitatea de a cuantifica amenda contravențională între anumite limite legale, de la 500 lei la 2.500 lei. În aplicarea acestei sancțiuni, agentul constatator, cu respectarea prevederilor legii-cadru indicate anterior, prin raportare la art. 68 din Legea nr. 55/2020, va ține cont de conținutul măsurilor pentru diminuarea impactului tipului de risc, reglementate la nivel de lege și nominalizate în cuprinsul hotărârilor Guvernului de declarare sau prelungire a stării de alertă, de obligațiile ce revin persoanelor fizice, de valorile sociale ocrotite, respectiv dreptul la viață și dreptul la sănătate, precum și de împrejurările în care fapta a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de constatare și sancționare. Aplicând mutatis mutandis considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 381 din 8 iunie 2021, se poate reține că, și în ipoteza analizată, dispozițiile criticate din Legea nr. 55/2020 fac posibilă identificarea obligațiilor individuale a căror nerespectare constituie contravenție și permit organului constatator și, în cazul contestării, instanței de judecată ca, având în vedere valorile sociale ocrotite, respectiv dreptul la viață și dreptul la sănătate, să aprecieze asupra gravității faptei și proporționalității sancțiunii contravenționale. Privitor la criticile de neconstituționalitate în legătură cu nerespectarea legislației-cadru în materie contravențională, instanța de judecată a constatat că, în realitate, un alt text legal decât cele ce fac obiectul excepției, și anume art. 69 din Legea nr. 55/2020, reglementează posibilitatea contravenientului de a achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator pentru contravențiile prevăzute de lege. Pe de altă parte, autoarea excepției critică neconformitatea prevederilor Legii nr. 55/2020 cu o ordonanță a Guvernului, și nu cu Constituția, considerent pentru care instanța apreciază că un astfel de control nu intră în competența Curții Constituționale, aceasta din urmă nefiind abilitată să se pronunțe asupra corelării diverselor acte normative ce fac parte din dreptul intern. Coordonarea legislației în vigoare, sub aspectele menționate de autoare, este de competența autorității legiuitoare.16. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.19. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) și ale art. 66 lit. a), în ceea ce privește lit. m) din cuprinsul articolului, din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020. Cât privește dispozițiile art. 66 lit. a), Curtea apreciază că este avută în vedere trimiterea pe care acest articol de lege o face la dispozițiile art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 5 alin. (3) lit. b): „(3) Măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc sunt: [...] b) restrângerea sau interzicerea circulației persoanelor și vehiculelor în locurile și, după caz, în intervalele orare stabilite;“– Art. 65 lit. m): „Constituie contravenții, în măsura în care nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate potrivit legii penale infracțiuni, următoarele fapte săvârșite pe durata stării de alertă: [...] m) circulația persoanelor, pietonală sau cu vehicule, în locurile și, după caz, în intervalele orare în care aceasta a fost interzisă sau restrânsă potrivit art. 5 alin. (3) lit. b);“– Art. 66 lit. a): „Contravențiile prevăzute la art. 65 se sancționează după cum urmează: a) cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei contravențiile prevăzute la art. 65 lit. c), d), e), g), h), k), m), n) și ș);“.20. Autorii excepției susțin că aceste dispoziții de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 25 alin. (1) privind libera circulație și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că o primă critică de neconstituționalitate vizează încălcarea prevederilor constituționale referitoare la libera circulație. În acest sens sunt invocate două aspecte, respectiv faptul că dispozițiile art. 5 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 55/2020 nu stabilesc condițiile și situațiile în care se restrânge exercițiul acestui drept fundamental, acestea fiind reglementate prin hotărâri ale Guvernului, și nu prin lege, și faptul că măsura restrângerii sau interzicerii circulației persoanelor și vehiculelor în locurile și, după caz, în intervalele orare stabilite de lege este disproporționată în raport cu scopul urmărit de legiuitor.22. Cu privire la primul aspect de neconstituționalitate invocat, Curtea reține că, așa cum se afirmă în primul articol al Legii nr. 55/2020, obiectul de reglementare al actului normativ îl constituie „instituirea, pe durata stării de alertă declarate în condițiile legii, în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor măsuri temporare și, după caz, graduale, în scopul protejării drepturilor la viață, la integritate fizică și la ocrotirea sănătății, inclusiv prin restrângerea exercițiului altor drepturi și libertăți fundamentale“. Astfel, legea consacră un ansamblu de măsuri care, în contextul pandemiei de COVID-19, sunt considerate apte să contribuie la prevenirea și combaterea efectelor acesteia, măsuri al căror conținut este reglementat la nivelul legii, dar a căror aplicare concretă este stabilită prin hotărâri ale Guvernului, în funcție de existența și incidența anumitor factori de risc. În acest sens, dispozițiile art. 3 alin. (4) și ale art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 55/2020 dispun că starea de alertă se instituie și se prelungește, după caz, de Guvern prin hotărâre, la propunerea ministrului afacerilor interne, avându-se în vedere: amploarea situației de urgență, respectiv manifestarea generalizată a tipului de risc la nivel local, județean sau național, intensitatea situației de urgență, respectiv viteza de evoluție, înregistrată sau prognozată, a fenomenelor distructive și gradul de perturbare a stării de normalitate, insuficiența și/sau inadecvarea capabilităților de răspuns, densitatea demografică în zona afectată de tipul de risc, existența și gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionării tipului de risc. Dispozițiile art. 6 din același act normativ prevăd că „Hotărârile prin care se declară ori se prelungește starea de alertă, precum și cele prin care se stabilește aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă cuprind: a) baza legală; b) perioada stării de alertă; c) măsuri pentru creșterea capacității de răspuns, asigurarea rezilienței comunităților și diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate, condițiile concrete de aplicare și destinatarii acestor măsuri; d) instituțiile și autoritățile publice care pun în aplicare sau urmăresc respectarea aplicării măsurilor, după caz“.23. Urmând capitolului I „Dispoziții generale“, care conține prevederi referitoare la instituirea și prelungirea stării de alertă pe durata pandemiei de COVID-19, dispozițiile capitolului II - „Măsuri sectoriale“ din Legea nr. 55/2020 reglementează, în mod distinct, pe domenii, tipurile de măsuri ce pot fi dispuse în vederea atingerii obiectivului propus de legiuitor. În cadrul art. 5 sunt prevăzute o serie de măsuri de creștere a capacității de răspuns, pentru asigurarea rezilienței comunităților și pentru diminuarea impactului tipului de risc. Între măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc este menționată și „restrângerea sau interzicerea circulației persoanelor și vehiculelor în locurile și, după caz, în intervalele orare stabilite.“24. Curtea observă că dispozițiile art. 65 din Legea nr. 55/2020, care stabilesc ce fapte prevăzute în acest act normativ constituie contravenții, trimit, în mod exclusiv, la prevederile art. 5, mai sus menționate. Prin urmare, dispozițiile art. 5 din Legea nr. 55/2020 constituie, în realitate, un tablou exhaustiv al tipurilor de măsuri ce pot fi dispuse în temeiul acestui act normativ în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, măsuri care atrag obligații a căror încălcare constituie contravenții.25. Curtea amintește că, potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 55/2020, hotărârile Guvernului prin care se instituie sau se prelungește starea de alertă trebuie să precizeze, în mod clar, care sunt măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc, astfel că revine executivului să selecteze, în funcție de datele concrete ale evoluției pandemiei la un anumit moment, acele măsuri prevăzute la nivelul legii care sunt cele mai adecvate atingerii obiectivului stabilit de legiuitor, cu o restrângere proporțională a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ale persoanei. 26. Curtea apreciază că prerogativa Guvernului de a emite hotărâri ce vizează implementarea măsurilor reglementate la nivelul legii de restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți pentru a răspunde în mod adecvat evoluției pandemiei de COVID-19 se circumscriu prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor“. 27. Precizarea exactă a spațiilor și intervalelor orare în care se poate dispune măsura prevăzută de art. 5 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 55/2020 în conținutul acestui text de lege ar avea drept consecință aplicarea constantă, pe toată durata pandemiei de COVID-19, a acestor repere, fără a da posibilitatea autorităților să selecteze necesitatea și intensitatea intervenției în funcție de evoluția rapidă și imprevizibilă a acestui fenomen. Reglementarea ar dobândi astfel un caracter rigid, făcând imposibilă o aplicare flexibilă, astfel încât să se asigure în mod eficient obiectivul stabilit de legiuitor de prevenire și combatere a efectelor pandemiei de COVID-19, dar și imperativul respectării caracterului proporțional al restrângerii exercițiului unor drepturi prin raportare la acest obiectiv și datele concrete ale realității. S-ar putea ajunge astfel în situația în care obligațiile impuse să aibă aceeași sferă de aplicare, deși gravitatea fenomenului s-a redus, justificând restrângerea acestei sfere sau chiar neaplicarea măsurilor.28. În ceea ce privește caracterul proporțional sau justificat al măsurii restrângerii exercițiului dreptului la liberă circulație, Curtea constată că una dintre măsurile eficiente de prevenție a transmiterii virusului SARS-CoV-2 vizează limitarea contactului fizic dintre persoane, iar restrângerea libertății circulației poate fi dispusă tocmai pentru a limita participarea persoanelor la activități sau evenimente care ar presupune un număr mai mare de persoane. Prin urmare, Curtea apreciază că, în contextul pandemiei de COVID-19, restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație poate reprezenta o măsură justificată și adecvată scopului propus de legiuitor, respectiv acela de a preveni și combate efectele pandemiei de COVID-19. O astfel de reglementare nu aduce per se atingere prevederilor constituționale invocate de autorii excepției, întrucât evoluția pandemiei, gradul de răspândire a virusului SARS-CoV-2, severitatea manierei în care acesta afectează sănătatea sau poate provoca decesul pacienților infectați pot justifica, în anumite perioade, instituirea unor măsuri de restrângere a drepturilor și libertăților fundamentale compatibile și proporționale cu obiectivul protejării sănătății publice și a dreptului la viață. 29. Stabilirea în mod concret a aplicării acestor măsuri, precum și gradul în care libertatea de circulație este restrânsă proporțional cu datele curente ale evoluției pandemice se face însă prin acte ale executivului, astfel că aprecierea caracterului proporțional al măsurii trebuie raportată, în mod individual, în funcție de hotărârea Guvernului care stabilește această măsură. Astfel, criticile vizând proporționalitatea și caracterul justificat al limitării circulației persoanelor pe timp de noapte privesc hotărârile Guvernului care au detaliat aspectele referitoare la spațiile și locurile în care se restrânge exercițiul acestui drept, și nu dispozițiile art. 5 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 55/2020, al căror conținut nu reglementează aceste aspecte. 30. În continuare, Curtea reține că un alt aspect de neconstituționalitate invocat de autorii excepției vizează pretinsa lipsă de claritate și previzibilitate a dispozițiilor art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, întrucât acestea nu ar prevedea un cuantum fix al amenzii, ci o limită minimă și una maximă, precum și pentru faptul că nu se prevede în mod expres ce se întâmplă în ipoteza în care o persoană este surprinsă în mai multe rânduri, în aceeași noapte, în afara locuinței. 31. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia textul de lege criticat este lipsit de claritate, întrucât nu prevede un cuantum fix al amenzii, Curtea reține că dispozițiile art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 reglementează sancțiunile aplicabile unui set de contravenții prevăzute de art. 65 din Legea nr. 55/2020, respectiv cele menționate la lit. c), d), e), g), h), k), m) și n). Curtea amintește că, prin Decizia nr. 457 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 1 iulie 2020, a decis că „dispozițiile art. 4 alin. (3) și (4), precum și ale art. 65 lit. s) și ș), ale art. 66 lit. a), b) și c) în ceea ce privește trimiterile la art. 65 lit. s), ș) și t) și ale art. 67 alin. (2) lit. b) în ceea ce privește trimiterile la art. 65 lit. s), ș) și t) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt neconstituționale“. 32. De asemenea, Curtea reține că ansamblul de condiții în care sunt săvârșite contravențiile menționate mai sus pot determina ca faptele să prezinte un pericol social mai scăzut sau, din contră, mai pronunțat, de natură să le califice drept infracțiuni, sancționate potrivit normelor penale. În acest sens, dispozițiile art. 65 din Legea nr. 55/2020 dispun: „Constituie contravenții, în măsura în care nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate potrivit legii penale infracțiuni, următoarele fapte săvârșite pe durata stării de alertă […].“33. Dispozițiile legale criticate, care stabilesc un minim și un maxim al amenzii aplicabil contravențiilor mai sus menționate, au în vedere toate aceste aspecte, circumscriindu-se condițiilor generale de reglementare a sancțiunilor contravenționale, așa cum reiese din prevederile art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, potrivit cărora „în cazul sancțiunii cu amendă se vor stabili limita minimă și maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori“. Astfel, agentul constatator, după ce va constata existența faptei ce constituie contravenție, aplicând dispozițiile art. 21 alin. (3) din ordonanța mai sus menționată, va avea posibilitatea stabilirii sancțiunii amenzii, ținând seama de limitele prevăzute de actul normativ, caracterul proporțional al sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, în funcție de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. 34. Așa cum Curtea a reținut prin Decizia nr. 152 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, paragrafele 131 și 132, aplicarea proporțională a sancțiunii contravenționale trebuie să vizeze atât sancțiunea principală, cât și sancțiunile complementare, iar o astfel de obligație aparține atât organului constatator, cât și instanței de judecată sesizate cu o plângere contravențională. Acest principiu are o dublă valență, întrucât impune obligații atât în sarcina legiuitorului (individualizarea legală a faptei contravenționale, stabilirea limitelor și a criteriilor legale de individualizare a sancțiunii: gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului), cât și în sarcina organelor de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor corespunzătoare și a instanțelor judecătorești (individualizarea administrativă/judiciară a faptei contravenționale și aplicarea sancțiunii concrete, cu respectarea criteriilor legale de individualizare).35. Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea apreciază că, în realitate, prin modul de redactare, dispozițiile art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 dau expresie principiului individualizării sancțiunilor contravenționale, care asigură o aplicare flexibilă și proporțională a normei legale în raport cu fapta contravențională săvârșită. 36. Cât privește susținerea autorilor excepției potrivit căreia dispozițiile de lege criticate nu ar prevedea în mod expres ce se întâmplă în ipoteza în care o persoană este surprinsă în mai multe rânduri, în aceeași noapte, în afara locuinței, Curtea apreciază că aceste aspecte vizează, în realitate, chestiuni care privesc aplicarea legii, ce sunt de competența instanței de judecată, de vreme ce dispozițiile art. 5 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevăd, în mod clar, că „Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare.“37. În sfârșit, referitor la critica de neconstituționalitate vizând pretinsa necorelare, cu efecte discriminatorii, dintre dispozițiile de lege criticate și dispozițiile art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, Curtea constată că, în realitate, reglementarea diferită criticată face obiectul art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, potrivit căruia „Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator pentru contravențiile prevăzute de lege.“ Curtea observă însă că acest text de lege nu a fost invocat în critica de neconstituționalitate și nici nu a fost menționat ca fiind obiect al acestei excepții în încheierea prin care Curtea Constituțională a fost sesizată, astfel că nu poate fi supus controlului de constituționalitate. 38. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Paul Hitter în Dosarul nr. 4.256/300/2021 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, respectiv de Elena Cristina Botta în Dosarul nr. 2.464/190/2021 al Judecătoriei Bistrița - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) și ale art. 66 lit. a) în ceea ce privește trimiterea la art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și Judecătoriei Bistrița - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 mai 2022.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
    MARIAN ENACHE
    Magistrat-asistent,
    Patricia-Marilena Ionea
    ----