DECIZIA nr. 299 din 18 mai 2022referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3^1 alin. (1) raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 781 din 5 august 2022



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ioana Marilena Chiorean- magistrat-asistent
    1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3^1 alin. (1) raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscalbugetare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Virginica Caimacanu, Iancu Uzunia, Marcel Bujeniță, Costică Sîmbotin, Doru-Claudiu Băluță-Tudor, Cristian Pituh, Adrian Paraipan, Nicolae-Victor Costencu, Gheorghe Axente, George Blejan, Ion Gudu, Elena Tozaru, Georgiana Curcă și Mihaela Mălai în Dosarul nr. 825/88/2017 al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și de Ioana Roșu, Cornelia-Cristina Stoica, Marian Bucur, Alice-Vasilica Curelea și Nicoleta-Elena Vasile în Dosarul nr. 6.207/105/2017 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarelor Curții Constituționale nr. 753D/2019 și nr. 1.062D/2019.2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 mai 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 1.062D/2019 la Dosarul nr. 753D/2019 și, în temeiul art. 57 și al art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea pentru data de 18 mai 2022, când a pronunțat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 5 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 825/88/2017, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3^1 alin. (1) raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în măsura în care se interpretează în sensul că stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru personalul încadrat în instituțiile publice se raportează la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, și nu a nivel național“.4. Prin Încheierea din 28 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 6.207/105/2017, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3^1 alin. (1) raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.5. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Virginica Caimacanu, Iancu Uzunia, Marcel Bujeniță, Costică Sîmbotin, Doru-Claudiu Băluță-Tudor, Cristian Pituh, Adrian Paraipan, Nicolae-Victor Costencu, Gheorghe Axente, George Blejan, Ion Gudu, Elena Tozaru, Georgiana Curcă și Mihaela Mălai și de Ioana Roșu, Cornelia-Cristina Stoica, Marian Bucur, AliceVasilica Curelea și Nicoleta-Elena Vasile, în cadrul soluționării recursurilor declarate împotriva unor sentințe civile prin care sau respins acțiunile reclamanților privind acordarea de drepturi salariale.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, în Dosarul Curții Constituționale nr. 753D/2019, autorii excepției de neconstituționalitate susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, „în măsura în care se interpretează în sensul că stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru personalul încadrat în instituțiile publice se raportează la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, și nu la nivel național, față de dispozițiile art. 16 alin. (1) și ale art. 41 alin. (4) din Constituție.“7. În acest sens arată că personalul din cadrul direcțiilor generale de sănătate, pe fiecare funcție în parte, desfășoară aceeași activitate, aceeași muncă, cu același scop/rol, în fiecare dintre direcțiile din țară și că este nepermisă discriminarea în stabilirea salariilor în funcție de puterea financiară a consiliilor județene din țară. Or, în condițiile în care sunt organizate la nivel național instituții publice îndeplinind aceleași funcții și având același scop, în subordinea aceluiași tip de ordonator de credite, dar în județe diferite, o salarizare diferențiată în cadrul acestor instituții publice este discriminatorie și contrazice însuși scopul urmărit de legiuitor, acela de a asigura o salarizare coerentă și unitară. Se mai arată că deosebirea de tratament juridic trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional, or, personalul din cadrul direcțiilor generale de sănătate, pe fiecare funcție în parte, desfășoară aceeași activitate, aceeași muncă, cu același scop/rol, în fiecare dintre direcțiile din țară. În final, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, prin care s-a statuat că nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, același grad, aceeași gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.8. În Dosarul Curții Constituționale nr. 1.062D/2019, autorii excepției arată că interpretarea dată dispozițiilor criticate prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, - potrivit căreia stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru personalul încadrat în direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului se raportează la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, și nu la nivel național, - aduce atingere principiului egalității în fața legii. Practic, prin interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instituția egalizării nivelului salariului de bază a fost golită de conținut.9. Se mai susține că interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este în contradicție cu prevederile constituționale invocate, precum și cu Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, prin care s-a stabilit că „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare“, care trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, același grad, aceeași gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, „din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică“.10. Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, legiuitorul fiind liber să stabilească măsuri privind salarizarea în instituțiile publice, cu respectarea principiului discriminării, ceea ce nu înseamnă că nu pot fi stabilite limite obiective și justificate, cum ar fi cea a raportării la aceeași instituție și același ordonator de credite. Totodată, consideră că problema ridicată de autorii excepției este una de interpretare a legii, iar nu de constituționalitate, sens în care se invocă Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.11. Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât nu se poate invoca o discriminare în raport cu situațiile existente în alte entități, subordonate unui ordonator de credite diferit.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare din Dosarul nr. 1.062D/2019, îl constituie dispozițiile art. 3^1 alin. (1) raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.16. În Dosarul nr. 753D/2019, deși în încheierea de sesizare sunt menționate ca obiect al excepției de neconstituționalitate doar dispozițiile art. 3^1 alin. (1) raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, Curtea constată că, în realitate, autorii excepției de neconstituționalitate critică aceste dispoziții în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.17. Dispozițiile criticate au fost introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscalbugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 31 august 2016, și au următorul cuprins:– Art. 3^1 alin. (1): „Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“– Art. 3^1 alin. (1^3): „În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate.“18. Prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 2 octombrie 2018, s-au stabilit următoarele: „În interpretarea dispozițiilor art. 3^1 alin. (1), raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în forma modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru personalul încadrat în direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului se raportează la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, și nu la nivel național.“19. Curtea reține că, ulterior introducerii cererilor de chemare în judecată în cauzele în care au fost ridicate excepțiile și anterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, având în vedere că, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituționalitate și dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare și ținând cont de obiectul litigiilor în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează a se pronunța asupra prevederilor art. 3^1 alin. (1) raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.20. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și art. 41 alin. (4) potrivit căruia „La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații“.21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia sa nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, a admis excepția de neconstituționalitate a art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, la paragraful 34, și a constatat că, „în vederea egalizării prevăzute de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, «nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare», care trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.“22. Prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 3^1 alin. (1), raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în forma modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru personalul încadrat în direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului se raportează la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, și nu la nivel național.23. Autorii excepției susțin, în esență, că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție dispozițiilor criticate contravine celor statuate de Curtea Constituțională în paragraful 34 al Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016. Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate, în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 898 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 2 aprilie 2021, și prin Decizia nr. 468 din 1 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 30 septembrie 2021, prin care a constatat constituționalitatea acestora. Prin Decizia nr. 898 din 15 decembrie 2020, Curtea a statuat că decizia instanței supreme anterior menționată nu intră în contradicție cu considerentele din paragraful 34 al Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, astfel încât nu sunt încălcate dispozițiile art. 147 alin. (4) teza a doua din Constituție, care instituie obligativitatea deciziilor Curții Constituționale inclusiv pentru instanța supremă. De asemenea, Curtea a reiterat jurisprudența sa constantă potrivit căreia atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate pot fi diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare, în aparatul propriu al unor autorități ale administrației publice diferite (Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020, paragraful 29, sau Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, paragraful 33). Cu alte cuvinte, faptul că două categorii de personal, deși încadrate pe funcții similare, lucrează în autorități ale administrației publice diferite justifică un tratament juridic diferit, inclusiv sub aspectul salarizării. Această jurisprudență a Curții Constituționale este pe deplin aplicabilă și în situația în care se invocă discriminarea între salariați din aceeași categorie profesională, respectiv funcționari din cadrul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului, deoarece salariile acestora sunt diferite, de la caz la caz, în funcție de angajator. Curtea a conchis că salarizarea diferențiată a celor două categorii de salariați care pot avea chiar și funcții identice se justifică, ținând seama de diferențele privind ordonatorul de credite care realizează plata și de atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate. Tocmai în vederea unei mai bune adaptări la situații care se pot ivi ulterior adoptării legilor, legiuitorul nu stabilește el însuși diferențe în ceea ce privește salariile de bază/ indemnizațiile de încadrare, dar lasă deschisă această posibilitate ordonatorilor de credite.24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Virginica Caimacanu, Iancu Uzunia, Marcel Bujeniță, Costică Sîmbotin, Doru-Claudiu Băluță-Tudor, Cristian Pituh, Adrian Paraipan, Nicolae-Victor Costencu, Gheorghe Axente, George Blejan, Ion Gudu, Elena Tozaru, Georgiana Curcă și Mihaela Mălai în Dosarul nr. 825/88/2017 al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și de Ioana Roșu, Cornelia-Cristina Stoica, Marian Bucur, Alice-Vasilica Curelea și Nicoleta-Elena Vasile în Dosarul nr. 6.207/105/2017 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 3^1 alin. (1) raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 mai 2022.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
    Marian Enache
    Magistrat-asistent,
    Ioana Marilena Chiorean
    -----