DECIZIA nr. 149 din 17 martie 2022referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 637 din 28 iunie 2022



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ioana Marilena Chiorean- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Asociația „Forumul Judecătorilor din România“ din Slatina și de Asociația „Mișcarea pentru apărarea statutului procurorilor“ din Pitești în Dosarul nr. 1.156/46/2018 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 400D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88^1 alin. (6) și ale art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004, deoarece, prin Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a acestora. Cât privește excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții criticate, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a acesteia, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 7 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.156/46/2018, Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaționalizarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Asociația „Forumul Judecătorilor din România“ din Slatina și de Asociația „Mișcarea pentru apărarea statutului procurorilor“ din Pitești în cadrul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de aprobare a Regulamentului privind numirea și revocarea procurorilor cu funcții de conducere din cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție (denumită în continuare S.I.I.J.) și a Regulamentului privind numirea, continuarea activității și revocarea procurorilor cu funcții de execuție din cadrul S.I.I.J., precum și anularea acelorași hotărâri.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin că prevederile criticate încalcă dispozițiile art. 11 alin. (1) din Constituție, făcând trimitere la Avizul nr. 934 din 13 iulie 2018, CPL-PI (2018) 007, confirmat la 20 octombrie 2018, prin care Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneția) a sugerat reconsiderarea înființării unei secții speciale pentru anchetarea magistraților (ca alternativă, s-a propus folosirea unor procurori specializați, simultan cu măsuri de salvgardare procedurale eficiente). Susțin că înființarea S.I.I.J. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (denumit în continuare P.Î.C.C.J.) permite redirecționarea a zeci de dosare de mare corupție, aflate pe rolul Direcției Naționale Anticorupție (D.N.A.), prin simpla formulare a unor plângeri fictive împotriva unui magistrat, desființând pur și simplu o parte însemnată din activitatea D.N.A. Crearea acestei secții subminează și folosirea procurorilor specializați (corupție, spălare de bani, trafic de influență etc.), nefiind o măsură proporțională cu orice scop posibil de urmărit.6. Autoarele excepției arată că anual se înregistrează mii de sesizări fictive împotriva magistraților, în care trebuie efectuat un minim de anchetă. În prezent aceste sesizări sunt cercetate de un număr de peste 150 de procurori din cadrul a 19 unități de parchet (parchete de pe lângă curți de apel, P.Î.C.C.J., Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și D.N.A.). Este evident că acei 15 procurori din cadrul noii secții vor fi depășiți de volumul de activitate. Limitarea numărului de procurori la 15, prin lege, contravine chiar rolului constituțional al Ministerului Public, legiuitorul creând o structură deosebit de suplă prin raportare la competențele atribuite și la importanța cauzelor pe care le instrumentează, și fragilizează buna funcționare și chiar independența funcțională a S.I.I.J. Competența S.I.I.J. este una personală, vizând atât magistrații, cât și alte persoane cercetate alături de aceștia în respectivele cauze. În plus, procurorii din această secție vor trebui să instrumenteze orice tip de infracțiune, atât timp cât aceasta este săvârșită de o persoană având calitatea menționată de lege. Dispunerea structurii unice în municipiul București, unde cei 15 procurori își vor desfășura activitatea, presupune obligarea magistraților cercetați la un efort mult mai mare față de alte categorii de persoane: deplasarea pe distanțe mari la audieri în timpul programului de lucru, în altă localitate, suportarea de cheltuieli excesive, aspecte de natură să afecteze chiar buna organizare a apărării de către respectivul magistrat. Mai mult, modalitatea de numire a procurorului-șef, dar și cea a celorlalți 14 procurori, pentru care proba interviului are o pondere de 60%, nu prezintă suficiente garanții pentru un proces de selecție derulat într-un mod imparțial, aspect de natură să se reflecte și în derularea activității acestei secții.7. Autoarele excepției de neconstituționalitate mai arată că, potrivit art. 11 din Constituție, executarea obligațiilor internaționale care rezultă dintr-un tratat în vigoare pentru statul român revine tuturor autorităților statale, inclusiv Curții Constituționale. Recomandările formulate de Comisia de la Veneția nu sunt utile doar legiuitorului, în procedura parlamentară de elaborare sau modificare a cadrului legislativ, ci și Curții Constituționale, la efectuarea unui control de conformitate a actului normativ adoptat de Parlament cu Legea fundamentală, ținând seama de dispozițiile art. 11 alin. (1) din Constituție.8. Totodată, autoarele excepției susțin că dispozițiile criticate cuprinse în noua reglementare contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, deoarece stabilesc norme derogatorii de la Legea nr. 303/2004 în ceea ce privește statutul procurorilor, sub aspectul numirii procurorului-șef de secție, al delegării și al detașării procurorilor în această secție. Mai mult, autoarele consideră că art. 88^1 generează o suprapunere de competențe ale structurilor existente cu noile competențe atribuite S.I.I.J., ceea ce poate genera o serie de dificultăți reale în buna desfășurare a activității acestor entități. Astfel, noua secție va prelua din atribuțiile D.N.A. și din cele ale D.I.I.C.O.T. Această preluare a activității va avea un efect direct și asupra calității desfășurării activității de urmărire penală, dat fiind faptul că procurorii din cele două structuri ale P.Î.C.C.J. sunt procurori specializați.9. În motivarea criticilor de neconstituționalitate, autoarele excepției mai menționează o serie de paragrafe din „Raportul Comisiei Europene în cadrul M.C.V. dat publicității la data de 13 noiembrie 2018“, „Concluziile Consiliului Uniunii Europene privind mecanismul de cooperare și de verificare din 12 decembrie 2018“, „Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare din 25 ianuarie 2017“ și, invocând considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 2 din 11 ianuarie 2012, potrivit cărora „calitatea de membru al Uniunii Europene impune statului român obligația de a aplica acest mecanism și a da curs recomandărilor stabilite în acest cadru“, susțin încălcarea dispozițiilor art. 148 alin. (4) din Constituție.10. În final, se susține că, deși în Legea nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară este clamată o separare a carierelor judecătorilor și procurorilor, numirea, continuarea activității și revocarea procurorilor cu funcții de execuție din cadrul S.I.I.J. încalcă acest principiu. Astfel, procurorii din cadrul secției sunt selectați de reprezentanții Secției pentru judecători din Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.), ceea ce reprezintă o necorelare legislativă evidentă, de natură a încălca art. 1 alin. (5) din Constituție. Mai mult, excluderea participării în comisia de concurs a unor membri ai C.S.M., judecători sau procurori, care nu au funcționat la o instanță de grad de cel puțin curte de apel sau, după caz, la un parchet de grad de cel puțin parchet de pe lângă curtea de apel, contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție, deoarece sunt negate beneficiile gradului profesional obținut în condițiile legii. Totodată, se susține că se încalcă și prevederile art. 131 alin. (1) și ale art. 133 alin. (1) din Constituție.11. Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, arată că, referitor la înființarea, prin dispozițiile legale ce fac obiectul criticilor de neconstituționalitate, a S.I.I.J., în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare, prin raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare, precum și în Raportul tehnic ce însoțește acest document, s-au identificat mai multe vulnerabilități, iar în vederea remedierii deficiențelor constatate s-au stabilit mai multe recomandări, între care suspendarea imediată a punerii în aplicare a legilor justiției și a ordonanțelor de urgență subsecvente, precum și revizuirea legilor justiției, ținând seama pe deplin de recomandările formulate în cadrul Mecanismului de verificare și cooperare (M.C.V.), precum și de recomandările Comisiei de la Veneția și ale G.R.E.C.O. Prin urmare, în opinia instanței, adoptarea acestor modificări legislative contravine recomandărilor menționate și, având în vedere scopul mecanismului de cooperare și verificare, constând în respectarea criteriilor care garantează statul de drept și aderarea la ordinea juridică europeană, se încalcă dispozițiile art. 11 și ale art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție. De asemenea, instanța apreciază ca întemeiată critica de neconstituționalitate referitoare la componența comisiilor de concurs prevăzute de art. 88^3 și 88^5 din actul normativ criticat, prin raportare la art. 16 din Constituție, deoarece se realizează o diferențiere între membrii C.S.M. fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă, și prin raportare la art. 133 din Constituție privind rolul C.S.M. de a garanta independența justiției. Totodată, prin introducerea criteriului funcționării efective la o instanță sau la un parchet de grad de cel puțin curte de apel/parchet de curte de apel sunt negate drepturile conferite de gradul judiciar obținut în condițiile legii, care dă magistratului dreptul de a funcționa la instanța corespunzătoare gradului profesional obținut.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, introduse prin Legea nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018. Dispozițiile criticate sunt cuprinse în secțiunea a 2^1-a, intitulată Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, a capitolului II - Organizarea Ministerului Public din titlul III - Ministerul Public al Legii nr. 304/2004 și reglementează înființarea și funcționarea, în cadrul P.Î.C.C.J a S.I.I.J., cu competența exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de judecători și procurori, inclusiv judecătorii și procurorii militari și cei care au calitatea de membri ai C.S.M.16. Curtea reține că, ulterior sesizării sale, prin art. 15 lit. a) din Legea nr. 49/2022 privind desființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, precum și pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 martie 2022, secțiunea a 2^1-a - „Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție“, cuprinzând art. 88^1-88^11, din capitolul II al titlului III din Legea nr. 304/2004 a fost abrogată.17. În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind caracterele statului român și principiul legalității, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, art. 133 alin. (1) privind rolul și structura C.S.M., art. 134 alin. (4), potrivit căruia C.S.M. îndeplinește și alte atribuții stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenței justiției, și art. 148 alin. (2) și (4) privind integrarea în Uniunea Europeană.18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în cadrul controlului a posteriori de constituționalitate, s-a pronunțat asupra dispozițiilor cuprinse în secțiunea a 2^1-a a capitolului II din titlul III al Legii nr. 304/2004, care reglementau înființarea și funcționarea, în cadrul P.Î.C.C.J. a S.I.I.J., prin Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 19 august 2020, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 88^1 alin. (6), care prevedeau că prin sintagma „procurorul ierarhic superior“ în cazul infracțiunilor de competența S.I.I.J. se înțelege procurorul-șef al secției, inclusiv în cazul soluțiilor dispuse anterior operaționalizării acesteia, precum și ale art. 88^8 alin. (1) lit. d), care prevedeau, printre atribuțiile S.I.I.J., exercitarea și retragerea căilor de atac în cauzele de competența secției, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanțelor sau soluționate definitiv anterior operaționalizării acesteia, stabilind că acestea contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) referitor la claritatea și previzibilitatea normei, precum și în art. 131 alin. (1) și în art. 132 alin. (1) cu referire la principiul legalității și al controlului ierarhic în virtutea cărora funcționează Ministerul Public.19. Ulterior, prin Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 22 iunie 2021, Decizia nr. 342 din 20 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 19 august 2021, și prin Decizia nr. 871 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 22 februarie 2022, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88^1 alin. (6) și ale art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004. Cu privire la celelalte texte cuprinse în secțiunea care reglementa S.I.I.J. din Legea nr. 304/2004, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, constatând, în esență, că opțiunea legiuitorului de a înființa o structură de parchet corespunde competenței sale constituționale de legiferare în domeniul organizării sistemului judiciar și nu constituie o problemă de constituționalitate faptul că o structură de parchet preexistentă pierde o parte dintre competențele sale legale, atâta vreme cât respectiva structură de parchet nu are o consacrare constituțională (a se vedea Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, paragraful 50, și Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021, paragraful 62).20. Respingând, în cadrul controlului a priori de constituționalitate, obiecția de neconstituționalitate a Legii privind desființarea S.I.I.J. (devenită Legea nr. 49/2022), Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 88 din 9 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 11 martie 2022, paragraful 79, a reiterat caracterul consecvent al jurisprudenței sale în privința competenței legiuitorului de a înființa sau desființa diverse structuri de parchet și a constatat că, prin legea analizată, legiuitorul a procedat exact în sensul celor stabilite de Curtea Constituțională, desființând o structură de parchet și dispunând preluarea competenței acesteia de o altă structură de parchet preexistentă. Totodată, Curtea a subliniat că modul de organizare a sistemului național de justiție este parte a identității constituționale a statului român.21. În prezenta cauză, Curtea reține că, ulterior sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate, prin art. 15 lit. a) din Legea nr. 49/2022, care a intrat în vigoare la data de 14 martie 2022, secțiunea a 2^1-a „Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție“, cuprinzând art. 88^1-88^11, din capitolul II al titlului III din Legea nr. 304/2004 a fost abrogată, iar, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 49/2022, la data intrării în vigoare a acestei legi se desființează S.I.I.J.22. Astfel, la data pronunțării prezentei decizii, dispozițiile care formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu mai sunt în vigoare. Ținând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 - potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare [...]“ - și analizând incidența în cauză a Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, - prin care a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare -, Curtea constată că, drept urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 49/2022, dispozițiile de lege criticate, care reglementau înființarea S.I.I.J., nu continuă să producă efecte juridice după ieșirea lor din vigoare în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Astfel, întrucât obiectul acțiunii deduse soluționării instanței judecătorești care a sesizat Curtea Constituțională îl constituie suspendarea executării și anularea hotărârilor Plenului C.S.M. de aprobare a Regulamentului privind numirea și revocarea procurorilor cu funcții de conducere din cadrul S.I.I.J. și a Regulamentului privind numirea, continuarea activității și revocarea procurorilor cu funcții de execuție din cadrul S.I.I.J., este evident că, drept urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor de lege prin care se desființează S.I.I.J., dispozițiile de lege criticate, prin care se înființa S.I.I.J. și în baza cărora au fost adoptate cele două regulamente referitoare la numirea și revocarea procurorilor S.I.I.J., nu mai produc efecte juridice în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Așadar, Curtea constată lipsa incidenței în cauză a Deciziei sale nr. 766 din 15 iunie 2011.23. În concluzie, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 este inadmisibilă, întrucât nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și dezvoltată în jurisprudența Curții Constituționale, și anume aceea ca textul de lege care formează obiect al excepției să fie „în vigoare“.24. În final, referitor la dispozițiile art. 88^1 alin. (6) și ale art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004, Curtea observă că sunt incidente două cauze de inadmisibilitate, ambele referitoare la obiectul excepției de neconstituționalitate, și anume cea prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost reținută la paragraful 23 al prezentei decizii, și cea prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (potrivit căruia „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“), având în vedere Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, precitată, prin care s-a constatat neconstituționalitatea acestor dispoziții din Legea nr. 304/2004. Cu privire la ordinea de examinare a condițiilor de admisibilitate reglementate de Legea nr. 47/1992, Curtea reiterează cele reținute în Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 3 martie 2022, potrivit cărora „art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 constituie sediul materiei în privința condițiilor de admisibilitate ce țin de cadrul procesual în care se ridică excepția de neconstituționalitate (autoritatea în fața căreia se ridică excepția, titularul dreptului de a o invoca ori legătura cu soluționarea cauzei), precum și de obiectul excepției în sens de trăsături distinctive și definitorii ale normei care poate fi supusă controlului (caracterul său de act de reglementare primară, de a fi în vigoare și de a nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională în precedent)“. Astfel, ținând cont de jurisprudența sa, precum și de succesiunea logică a examinării condițiilor de admisibilitate ce țin de obiectul excepției de neconstituționalitate [cu privire la dispozițiile art. 88^1 alin. (6) și ale art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004], Curtea reține cu prioritate neîndeplinirea condiției de admisibilitate potrivit căreia se pronunță asupra dispozițiilor de lege „în vigoare“, condiție prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Asociația „Forumul Judecătorilor din România“ din Slatina și de Asociația „Mișcarea pentru apărarea statutului procurorilor“ din Pitești în Dosarul nr. 1.156/46/2018 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 martie 2022.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ioana Marilena Chiorean
     +  OPINIE SEPARATĂÎn dezacord cu soluția pronunțată cu majoritate de voturi de Curtea Constituțională formulăm prezenta opinie separată, considerând că excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările și completările introduse prin Legea nr. 207/2018, era admisibilă și, pe fond,– excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 88^1 alin. (1)-(5), art. 88^2-88^7, art. 88^8 alin. 1 lit. a)-c) și e) și alin. (2), precum și art. 88^9 din Legea nr. 304/2004 trebuia admisă și constatată neconstituționalitatea acestora,– excepția de neconstituționalitate a art. 88^1 alin. (6) și art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 trebuia respinsă ca devenită inadmisibilă pentru următoarele motive:1. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările și completările introduse prin Legea nr. 207/2018, a fost invocată în cadrul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării hotărârilor Plenului C.S.M. de aprobare a Regulamentului privind numirea și revocarea procurorilor cu funcții de conducere din cadrul S.I.I.J. și a Regulamentului privind numirea, continuarea activității și revocarea procurorilor cu funcții de execuție din cadrul S.I.I.J., precum și anularea acelorași hotărâri.La data la care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate prevederile legale contestate erau în vigoare și aplicabile în cauză.La data la care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate de Curtea Constituțională a României, respectiv 17 martie 2022, aceste prevederi au fost abrogate explicit prin art. 15 din Legea nr. 49/2022 privind desființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, precum și pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 martie 2022 și intrată în vigoare pe 14 martie 2022.2. Cu toate acestea, începând cu Decizia nr. 766/2011 Curtea Constituțională are o bogată jurisprudență prin care se pronunță asupra unor prevederi legale care, chiar dacă nu mai sunt în vigoare la data la care se realizează controlul de constituționalitate, continuă să producă efecte juridice și după ieșirea lor din vigoare. În acea decizie, Curtea a precizat expressis verbis că „scoaterea sau ieșirea formală din vigoare a unei norme juridice nu înseamnă neapărat și în toate situațiile inaplicabilitatea sa“, motiv pentru care astfel de prevederi legale pot și trebuie să fie supuse controlului de constituționalitate, ceea ce Curtea Constituțională a și făcut, constant, începând cu a doua jumătate a lunii iunie 2011. Prin urmare, în prezenta cauză s-ar fi impus a se analiza de Curte dacă prevederile legale contestate continuă să producă efecte chiar dacă ele nu mai sunt formal în vigoare.3. Cât privește efectele deciziilor Curții prin care se constată neconstituționalitatea unor dispoziții legale care nu mai sunt în vigoare în Decizia nr. 766/2011 se arată explicit că ele nu produc efecte retroactive. Dispozițiile legale declarate neconstituționale într-o astfel de ipoteză „nu se vor mai aplica în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate și nici în cauzele pendinte în fața instanțelor judecătorești în care respectivele dispoziții sunt aplicabile. [...] Cu alte cuvinte, decizia Curții prin care se admite excepția de neconstituționalitate este general obligatorie și are putere numai pentru viitor în toate situațiile juridice în care norma care nu mai este în vigoare continuă să își producă efectele juridice neconstituționale“. Prin urmare, în prezenta cauză s-ar fi impus a se analiza de Curte dacă prevederile legale contestate nu riscă să producă efecte juridice neconstituționale atât „în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate“ cât și „în cauzele pendinte în fața instanțelor judecătorești în care respectivele dispoziții sunt aplicabile“ (a se vedea Decizia nr. 766/2011).4. În plus, atunci când analizează condiția de admisibilitate referitoare la „legătura cu soluționarea cauzei“ a prevederilor criticate printr-o excepție de neconstituționalitate [a se vedea art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992] Curtea Constituțională arată că aceasta „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ“, ambele fiind îndeplinite în prezenta cauză la data la care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, fapt care face imposibilă respingerea sa ca inadmisibilă. Așa cum tot Curtea Constituțională a arătat anterior, „excepția de neconstituționalitate nu urmărește să rezolve exclusiv situația concretă în care s-ar afla autorii săi, ci își păstrează natura juridică abstractă de întrebare adresată unei jurisdicții specializate și care vizează un raport de conformitate a actului de reglementare primară cu Constituția, relevant însă pentru soluționarea pe fond a cauzei în care este incidentă“ (a se vedea Decizia nr. 710/2021).5. La toate acestea se adaugă și faptul că pe rolul instanțelor judecătorești se află și alte cauze în care sunt incidente prevederile legale contestate în prezenta cauză așa cum rezultă din Hotărârea Marii Camere a Curții de Justiție din 22 februarie 2022, pronunțată în Cauza C-430/21 (a se vedea punctele 23 și 24) ori din Cauza C 817/21 recent înregistrată pe rolul C.J.U.E. Având în vedere faptul că în prezenta cauză toate condițiile de admisibilitate anterior menționate sunt îndeplinite, excepția de neconstituționalitate trebuia declarată admisibilă, iar critica de neconstituționalitate trebuia analizată pe fond.6. Analizând cauza pe fond, precizăm că ne menținem opinia conform căreia, din punct de vedere al controlului extrinsec de constituționalitate, înființarea și operaționalizarea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (P.Î.C.C.J.) a Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (S.I.I.J.) este neconstituțională pentru toate motivele prezentate pe larg în opiniile separate la deciziile nr. 33/2018, nr. 137/2019, nr. 547/2020 și nr. 390/2021.7. Din punct de vedere al controlului intrinsec de constituționalitate, reiterând toate argumentele de neconstituționalitate pe larg dezvoltate în aceleași opinii separate, adăugăm și unele noi, rezultate din evoluțiile legislative și jurisprudențiale ulterioare.8. Astfel, se constată că prin mai multe decizii (nr. 33/2018, nr. 250/2018, nr. 137/2019), care au vizat prevederile legale referitoare la înființarea și/sau operaționalizarea S.I.I.J. și care au fost date în cadrul controlului anterior de constituționalitate, Curtea Constituțională a considerat că opțiunea legiuitorului de a înființa sau desființa diverse structuri de parchet intră în marja sa de apreciere și corespunde competenței sale constituționale de legiferare în domeniul sistemului judiciar și, pe cale de consecință, a constatat constituționalitatea înființării și/sau operaționalizării S.I.I.J. Relevantă în acest context este și Decizia nr. 88/2022 prin care Curtea Constituțională a constatat cu aceeași motivare că Legea privind desființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, precum și pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (devenită Legea nr. 49/2022) este constituțională. Cu alte cuvinte, în domeniul organizării și funcționării sistemului judiciar Curtea Constituțională recunoaște legiuitorului o largă marjă de apreciere, deși, prin numeroase alte decizii, aceeași Curte Constituțională a fost extrem de exigentă atât cu privire la calitatea, previzibilitatea și accesibilitatea legilor care reglementează justiția (a se vedea, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 588/2017 în materia detașării magistraților sau Decizia nr. 454/2020 în materia transferării magistraților sau Decizia nr. 187/2021 în materia admiterii în magistratură), cât și cu privire la conținutul normativ al legilor referitoare la sistemul judiciar.9. În schimb, atunci când a fost sesizată în cadrul unui control concret de constituționalitate, adică atunci când au început să fie ridicate excepții de neconstituționalitate rezultate din funcționarea S.I.I.J. în cadrul sistemului judiciar român, Curtea Constituțională a constatat prin mai multe decizii (nr. 547/2020, nr. 342/2021, nr. 871/2021) că unele prevederi legale referitoare la înființarea și/sau operaționalizarea acestei secții specializate sunt neconstituționale. Astfel, prin Decizia nr. 547/2020 Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea art. 88^1 alin. (6) și a art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004, întrucât contraveneau art. 1 alin. (3) și alin. (5), art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar deciziile ulterioare susmenționate au confirmat această soluție. De aceea, cu privire la art. 88^1 alin. (6) și la art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 excepția de neconstituționalitate trebuia respinsă ca devenită inadmisibilă.10. De altfel, trebuie observat că, tot în urma practicii judiciare, și Î.C.C.J. a fost solicitată să intervină pentru interpretarea unor prevederi legale neclare și imprevizibile referitoare la funcționarea S.I.I.J. (a se vedea Decizia nr. 3/2019 prin care s-a stabilit că interpretarea dispozițiilor art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 trebuie făcută în sensul că „participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența P.Î.C.C.J. - S.I.I.J. în care urmărirea penală s-a efectuat de către P.Î.C.C.J. - D.N.A. se asigură de procurori din cadrul Secției judiciare a P.Î.C.C.J. sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanța învestită cu judecarea cauzei“), în ciuda faptului că regulatorul de competență fusese stabilit prin lege nu în sarcina instanței supreme, ci a procurorului general.11. Prin urmare, se observă că atunci când sunt relevate de practica judiciară, disfuncționalitățile S.I.I.J. sunt sancționate, iar marja de apreciere prezervată legiuitorului de Curtea Constituțională în domeniul sistemului judiciar este restrânsă, în mod firesc, la cadrele sale constituționale.12. În prezenta cauză, deferită Curții Constituționale tot pe calea unei excepții de neconstituționalitate, instanța judecătorească (Curtea de Apel Pitești) a opinat în sensul neconstituționalității în ansamblu a dispozițiilor art. 88^1-art. 88^9 din Legea nr. 304/2004 atât pentru motive extrinseci, legate de „slăbirea garanțiilor juridice privind independența sistemului judiciar“ și încălcarea obligațiilor asumate de România în cadrul unor organizații și mecanisme europene ori internaționale, cât și pentru motive intrinseci, care vizează, punctual, anumite prevederi din Legea nr. 304/2004 (art. 88^3 și art. 88^5 cu privire la selectarea și numirea procurorilor în funcții de conducere și de execuție în cadrul SIIJ).13. Așa cum arătam și în opinia separată la Decizia nr. 390/2021, Curtea Constituțională ar fi putut realiza încă un reviriment de jurisprudență, pe lângă cel neasumat dar operat prin Decizia nr. 547/2020, și ar fi putut constata neconstituționalitatea dispozițiilor art. 88^1-art. 88^9 din Legea nr. 304/2004 pentru motivele arătate în toate opiniile separate la deciziile care au vizat S.I.I.J. Faptul că în 2022 însuși legiuitorul a decis să renunțe la S.I.I.J., iar judecătorul constituțional a validat și această opțiune tot pe considerentul prezervării marjei de apreciere, ar fi trebuit să constituie un argument în plus în favoarea unei analize detaliate a prevederilor legale criticate și a declarării neconstituționalității cel puțin a unora dacă nu a tuturor prevederilor art. 88^1-art. 88^9 din Legea nr. 304/2004. Simpla constatare a faptului că prevederile analizate au fost considerate anterior, în mod generic, drept constituționale pentru că intră în marja de apreciere a legiuitorului - și, oricum, nu mai sunt în vigoare la data realizării prezentului control de constituționalitate - nu ține loc de control concret de constituționalitate.14. Curtea Constituțională a stabilit că în domeniul organizării sistemului judiciar Parlamentul dispune de o largă marjă de apreciere, dar care este și trebuie să fie limitată de dispozițiile Constituției (a se vedea în acest sens Decizia nr. 873/2010 sau Decizia nr. 33/2018). Or tocmai acest din urmă aspect trebuia verificat în mod concret în prezenta cauză, iar dacă s-ar fi procedat la controlul concret de constituționalitate s-ar fi stabilit că, inclusiv pe baza jurisprudenței anterioare a Curții Constituționale relevantă pentru prezenta cauză, cel puțin prevederile art. 88^1 alin. (1), (2) și (5), art. 88^2 alin. (1), (4) și (5), art. 88^3 alin. (2), art. 88^5 alin. (1), (5) și (8), art. 88^6, art. 88^7 alin. (1) și art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 sunt neconstituționale pentru următoarele motive:– înființarea unei structuri de parchet cu competența exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de magistrați, dar care își vede extinsă competența și cu privire la alte persoane care sunt cercetate alături de magistrați fără criterii pentru soluționarea eventualelor conflicte de competență între diferitele secții specializate ale Parchetului general, introduce incertitudine în activitatea de cercetare și urmărire penală și discriminează din această perspectivă categoria profesională a magistraților față de toate celelalte categorii de justițiabili [art. 88^1 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 304/2004 încalcă art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 131 din Constituție];– interzicerea delegării sau detașării de procurori în cadrul S.I.I.J. se află în contradicție cu acordarea față de procurorii din cadrul S.I.I.J. a drepturilor procurorilor detașați și introduce neclaritate și imprevizibilitate în statutul profesional al procurorilor [art. 88^2 alin. (1) coroborat cu art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 contravine art. 1 alin. (3) și (5), art. 131 alin. (2) și art. 134 alin. (1) din Constituție];– stabilirea numărului de posturi din cadrul S.I.I.J. „în funcție de volumul de activitate“, fără niciun criteriu obiectiv și doar la solicitarea procurorului-șef de secție, cu avizul conform al Plenului C.S.M., introduce incertitudine și neclaritate în privința compunerii S.I.I.J. și arbitrariu în exercitarea rolului și atribuțiilor C.S.M. [art. 88^2 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 contravine art. 1 alin. (5), art. 131, art. 133 și art. 134 din Constituție];– selectarea procurorilor din cadrul S.I.I.J. de către reprezentanții Secției pentru judecători a C.S.M. și excluderea participării din comisia de concurs a unor membri C.S.M., judecători sau procurori, care nu au funcționat la o/un instanță/parchet de grad de cel puțin curte de apel/parchet de pe lângă curte de apel nesocotește principiul separării carierelor judecătorilor și procurorilor și creează discriminare între magistrați prin faptul că neagă beneficiile gradului profesional obținut în condițiile legii [art. 88^3 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 contravine art. 1 alin. (5), art. 16, art. 133 și art. 134 din Constituție];– posibilitatea continuării activității procurorilor în cadrul S.I.I.J. după cei 3 ani inițiali, până la cel mult 9 ani, fără stabilirea altor limite temporale intermediare și fără existența unor criterii de evaluare a activității respectivilor procurori introduce neclaritate și imprevizibilitate în statutul magistraților, în funcționarea SIIJ și arbitrariu în exercitarea rolului și atribuțiilor C.S.M. [art. 88^5 alin. (1) coroborat cu alin. (5) și cu alin. (8), precum și art. 88^6 din Legea nr. 304/2004 contravine art. 1 alin. (5), art. 131, art. 133 și art. 134 din Constituție];– sintagma „exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției“ din cuprinsul art. 88^7 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 contravine art. 1 alin. (5), precum și art. 147 din Constituție de vreme ce contrazice o jurisprudență constantă a Curții Constituționale referitoare la claritatea și previzibilitatea legii, în mod particular atunci când este vorba despre legea penală ori care vizează cariera magistraților (a se vedea jurisprudența privitoare la neconstituționalitatea sintagmelor „îndeplinește în mod defectuos“ ori „îndeplinirea necorespunzătoare“ ilustrată prin Decizia nr. 405/2016, paragrafele 54 și 57; Decizia nr. 392/2017, paragrafele 33 și 35; Decizia nr. 518/2017, paragraful 39; Decizia nr. 384/2020, paragrafele 31 și 32, precum și Decizia nr. 833/2020, paragrafele 24-26, aparent contradictorie cu deciziile susmenționate);– participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența S.I.I.J. stabilită de art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 contravine art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, fapt care a necesitat intervenția Î.C.C.J. prin Decizia nr. 3/2019 la care ne-am referit anterior.15. Așa cum arătam și în opinia separată la Decizia nr. 390/2021, hotărârile C.J.U.E. referitoare la S.I.I.J. ar fi putut deveni un argument suplimentar pentru revirimentul de jurisprudență al Curții Constituționale, deși acesta ar fi fost posibil și numai prin raportare la Constituția României și jurisprudența sa anterioară. În context, trebuie remarcat și faptul că CJUE a manifestat o poziție constructivă atunci când, prin Hotărârea Marii Camere din 18 mai 2021 pronunțată în Cauza C-355/19 conexată cu cauzele C-83/19, C-127/19, C-195/19, C291/19 și C-397/19, precum și prin Hotărârea Marii Camere din 22 februarie 2022, pronunțată în Cauza C-430/21, a stabilit că înființarea în cadrul Ministerului Public a unei secții specializate care are competența exclusivă de a ancheta infracțiunile săvârșite de judecători și de procurori trebuie „să fie justificată de imperative obiective și verificabile legate de buna administrare a justiției și să fie însoțită de garanții specifice care să permită, pe de o parte, să se înlăture orice risc ca această secție să fie folosită ca instrument de control politic al activității respectivilor judecători și procurori susceptibil să aducă atingere independenței acestora și, pe de altă parte, să se asigure că respectiva competență poate fi exercitată în privința acestora din urmă cu respectarea deplină a cerințelor care decurg din articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene“. CJUE a realizat un control de conformitate cu norme de referință din dreptul Uniunii Europene și nu prin raportare la Constituția României. Cu toate acestea și CJUE a prezervat marja de apreciere a legiuitorului român atunci când a permis înființarea S.I.I.J. și a solicitat doar existența unor garanții referitoare la respectarea deplină a independenței justiției, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la exercitarea unor căi de atac eficiente.16. Marja de apreciere a legiuitorului trebuie respectată atâta vreme cât nu contravine Constituției României și obligațiilor internaționale pe care statul român și le-a asumat la nivel supranațional. Or, în condițiile în care reglementările referitoare la înființarea și operaționalizarea S.I.I.J. nu respectă art. 1 alin. (3) și alin. (5), art. 16, art. 131, art. 133 și art. 134 din Constituție și contravin și unor valori constituționale și europene precum independența justiției, dreptul la un proces echitabil și dreptul la exercitarea căilor de atac, este evident că marja de apreciere a legiuitorului în domeniul reglementării sistemului judiciar trebuie limitată și repusă în cadrele sale firești.În concluzie, pentru toate motivele arătate mai sus, considerăm că excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările și completările introduse prin Legea nr. 207/2018, era admisibilă și, pe fond,– excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 88^1 alin. (1)-(5), art. 88^2-88^7, art. 88^8 alin. 1 lit. a)-c) și e) și alin. (2), precum și art. 88^9 din Legea nr. 304/2004 trebuia admisă și constatată neconstituționalitatea acestora,– iar excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 88^1 alin. (6) și art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 trebuia respinsă ca devenită inadmisibilă.
    Judecători,
    dr. Livia Stanciu
    prof. univ. dr. Elena-Simina Tănăsescu
    ----