DECIZIA nr. 28 din 27 ianuarie 2022referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 539 din 2 iunie 2022
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, excepție ridicată de Societatea de Construcții Napoca - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 897/33/2017 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 980D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și arată că sintagma „ultima oră a ultimei zile a termenului“ a mai fost pusă în discuția instanței de contencios constituțional, sens în care menționează Decizia nr. 316 din 9 iunie 2020, paragraful 20, prin care s-a arătat că Legea nr. 101/2016 prevede termene clare și precise, ale cărei considerente sunt aplicabile și în această speță.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 897/33/2017, Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, excepție ridicată de Societatea de Construcții Napoca - S.A. din Cluj-Napoca întro cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unei decizii a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 101/2016.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. 5 din Legea nr. 101/2016 este neconstituțional ca urmare a neîndeplinirii criteriilor de calitate a legii, întrucât nu prevede în mod clar, previzibil, neechivoc și detaliat împlinirea termenelor procedurale în ceea ce privește posibilitatea utilizării căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii. Normele criticate, în lipsa unor precizări clare cu privire la sintagma „ultima oră a ultimei zile a termenului“, sunt contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5), ale art. 21 și ale art. 129 din Constituție, având în vedere faptul că în dreptul românesc nu există o definiție a sistemelor de calcul pe zile calendaristice și pe zile lucrătoare. Astfel că, în ceea ce privește transmiterea prin fax sau e-mail a contestațiilor, procesul de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 101/2016 a făcut posibilă o interpretare discreționară dată prevederilor art. 5 din același act normativ de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, în sensul că ziua calendaristică/ziua lucrătoare se consideră împlinită în ultima zi și la expirarea ultimei ore din programul de lucru al acestei instituții, fiind create termene diferite de cele prevăzute de lege. În contextul criticilor de neconstituționalitate se face trimitere la Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la accesibilitatea și previzibilitatea legii, la Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor - în ceea ce privește necesitatea adoptării unor norme detaliate în materie.6. Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât art. 5 din Legea nr. 101/2016 are o redactare clară și neechivocă, respectând exigențele de calitate a legii, astfel cum acestea au fost conturate prin jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, iar modul de calcul al termenelor procedurale nu reprezintă prin el însuși o încălcare a accesului la un tribunal, fiind inerent pentru soluționarea legală a căilor de atac.7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, care au următorul cuprins:(1) Termenele procedurale stabilite de prezenta lege, exprimate în zile, încep să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului și se încheie la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului.(2) Ziua în cursul căreia a fost comunicat un act procedural nu este luată în calculul termenului. Dacă ultima zi a unui termen exprimat altfel decât în ore este o zi nelucrătoare, termenul se încheie la expirarea ultimei ore a următoarei zile lucrătoare.11. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) - Principiul legalității [în componenta privind calitatea legii], ale art. 21 - Accesul liber la justiție și ale art. 129 - Folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt menționate prevederile art. 7 alin. (4), ale art. 24 și ale art. 34 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, precum și ale art. 1 din Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 76 din 23 martie 1992 - în ceea ce privește necesitatea adoptării unor norme detaliate în materie.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în virtutea Legii nr. 101/2016, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorități contractante sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri poate solicita anularea actului, obligarea autorității contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară. Oricare dintre membrii unei asocieri a unor operatori economici, fără personalitate juridică, poate formula orice cale de atac reglementată de această lege.13. În ceea ce privește termenele procedurale stabilite de art. 5 din Legea nr. 101/2016, Curtea reține că acestea sunt exprimate în zile și încep să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului și se încheie la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului. Ziua în cursul căreia a fost comunicat un act procedural nu este luată în calculul termenului. Dacă ultima zi a unui termen exprimat altfel decât în ore este o zi nelucrătoare, termenul se încheie la expirarea ultimei ore a următoarei zile lucrătoare.14. Totodată, Curtea observă că prin Decizia nr. 316 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 5 octombrie 2020, paragraful 20, având în vedere dispozițiile criticate într-un context în care a fost pusă în discuție o pretinsă neconstituționalitate a normelor cuprinse în Legea nr. 101/2016 prin prisma interpretărilor date acestora de către autoritățile îndrituite cu aplicarea în concret a legii cu privire la momentul de la care se calculează termenele în care se pot utiliza căile de atac în procedura de achiziție publică, respectiv a sintagmelor „luării la cunoștință despre actul autorității contractante considerat nelegal“ și „cel al comunicării actului contestat“, instanța de contencios constituțional a reținut că Legea nr. 101/2016 prevede termene clare și precise, aplicabile în funcție de specificul procedurii și de valoarea estimată a procedurii de achiziție publică.15. Analizând critica de neconstituționalitate formulată în prezenta cauză și având în vedere cele două căi alternative de contestare a actelor autorității contractante emise în contextul atribuirii contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, Curtea constată că, în ceea ce privește contestația formulată pe cale administrativ-jurisdicțională și termenul de contestare, acestea sunt prevăzute de art. 8 din Legea nr. 101/2016. În prezent, acest articol dispune că persoana care se consideră vătămată de un act al autorității contractante poate sesiza Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor în vederea anulării actului autorității contractante, obligării acesteia la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, precum și pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, în termen de: a) 10 zile, începând cu ziua următoare luării la cunoștință despre actul autorității contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea estimată a procedurii de achiziție publică/sectorială sau de concesiune este egală sau mai mare decât pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunțurilor de participare, potrivit legislației privind achizițiile publice, legislației privind achizițiile sectoriale sau legislației privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii; b) 7 zile, începând cu ziua următoare luării la cunoștință despre actul autorității contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea estimată a procedurii de achiziție publică/sectorială sau de concesiune este mai mică decât pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunțurilor de participare, potrivit legislației privind achizițiile publice, legislației privind achizițiile sectoriale sau legislației privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii. De asemenea, în cazul în care contestația privește conținutul documentației de atribuire, publicată în Sistemul electronic de achiziții publice, data luării la cunoștință este data publicării documentației de atribuire.16. Prin urmare, în ceea ce privește termenele de formulare a contestației pe cale administrativ-jurisdicțională, Curtea observă că acestea sunt stabilite în funcție de valoarea estimată a procedurii de achiziție publică/sectorială sau de concesiune și de pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunțurilor de participare, potrivit legislației privind achizițiile publice, legislației privind achizițiile sectoriale sau legislației privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, astfel cum sunt învederate, în dinamica legislativă, la art. 8 din Legea nr. 101/2016.17. În acest context, Curtea constată că, potrivit art. 29 din Legea nr. 101/2016, decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor privind soluționarea contestațiilor poate fi atacată de către autoritatea contractantă și/sau de către orice persoană vătămată de măsurile dispuse de către acesta cu plângere la instanța de judecată competentă, atât pentru motive de nelegalitate, cât și de netemeinicie, în termen de 10 zile de la comunicare pentru părțile cauzei, respectiv de la data luării la cunoștință de către alte persoane vătămate. Așadar, aceste termene de formulare a plângerii împotriva deciziilor Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sunt fixe.18. În situația în care nu se apelează la jurisdicția-administrativă, respectiv la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, și se alege calea alternativă a contestației formulate în fața instanței judecătorești, potrivit art. 49 alin. (1) și (8) din Legea nr. 101/2016, pentru soluționarea contestației pe cale judiciară, persoana care se consideră vătămată se poate adresa direct instanței de judecată competente și poate contesta actele autorității contractante, potrivit dispozițiilor acestei legi, iar prevederile privind termenele de contestare mai sus învederate sunt aplicabile în mod corespunzător.19. În ceea ce privește aspectele referitoare la criteriile de claritate, precizie și previzibilitate pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, Curtea Constituțională a constatat, în jurisprudența sa, că autoritatea legiuitoare are obligația de a edicta norme care să respecte aceste trăsături. În acest sens, potrivit art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce“, iar, potrivit art. 36 alin. (1) din aceeași lege, „actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie“. Deși normele de tehnică legislativă nu au valoare constituțională, Curtea a constatat că, prin reglementarea acestora, legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesare [a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012].20. De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, în evaluarea noțiunii de previzibilitate trebuie avută în vedere și întinderea acesteia, care depinde, într-o largă măsură, de caracterul necondiționat și suficient de precis al normei, de conținutul textului respectiv, de domeniul la care se referă și, de asemenea, de numărul și de calitatea destinatarilor săi [a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 14 iulie 1994, pronunțată în Cauza C-91/92, Paola Faccini Dori împotriva Recreb SRL, paragrafele 14, 17 și 18].21. Referitor la sfera de cuprindere a unor situații ipotetice într-o lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant, statuând că, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație [de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31].22. Față de această împrejurare, aplicând considerentele de principiu cu privire art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta privind calitatea legii, astfel cum au fost dezvoltate prin jurisprudența instanței de contencios constituțional, Curtea constată că Legea nr. 101/2016 prevede termene clare și precise, aplicabile în funcție de specificul procedurii, de calea de atac urmată de către părțile interesate și de valoarea estimată a procedurii de achiziție publică și, prin urmare, excepția de neconstituționalitate, din această perspectivă, este neîntemeiată.23. În ceea ce privește dispozițiile constituționale ale art. 21 - Accesul liber la justiție și ale art. 129 - Folosirea căilor de atac, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că principiul accesului liber la justiție implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv în situația în care împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Or, dispozițiile criticate sunt tocmai o aplicare a acestor prevederi constituționale. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen fără intenția de a restrânge accesul liber la justiție, de care, în mod evident, cei interesați pot beneficia în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale tuturor părților. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite [a se vedea Decizia nr. 906 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, și Decizia nr. 277 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010].24. În ceea ce privește susținerea că în materia achizițiilor publice este necesară adoptarea unor norme detaliate, Curtea observă că legiuitorul european a adoptat trei acte normative, îmbrăcând forma juridică a directivelor, al căror obiect de reglementare a fost stabilit după cum urmează: Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune; Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE; Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ.25. Prin prisma art. 148 din Constituție, ca urmare a obligațiilor ce decurg din calitatea României de membru al Uniunii Europene și având în vedere că, începând cu 18 aprilie 2016, toate statele membre ale Uniunii Europene aveau obligația să transpună noul cadru legal în materia achizițiilor publice, sectoriale sau a concesiunilor de lucrări și a concesiunilor de servicii, legiuitorul național a implementat aceste acte normative europene prin intermediul a patru acte normative distincte, emise la nivel de lege, respectiv: Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016; Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016; Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 23 mai 2016; Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016. Ca atare, în acord cu legislația europeană în materie, legiuitorul național a reglementat distinct procedura de urmat cu privire la remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, cu scopul de a asigura la nivel național mecanisme și proceduri efective, rapide și eficiente de sesizare și remediere a neregulilor.26. Referitor la chestiunile învederate prin motivarea excepției de neconstituționalitate cu privire la faptul că, în ceea ce privește transmiterea prin fax sau e-mail a contestațiilor, în procesul de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 101/2016 a fost posibilă o interpretare discreționară dată prevederilor art. 5 din aceeași lege de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, în sensul că ziua calendaristică/ziua lucrătoare se consideră împlinită în ultima zi și la expirarea ultimei ore din programul de lucru al acestei instituții, fiind create termene diferite de cele prevăzute de lege, Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate are în vedere o pretinsă neconstituționalitate a normelor criticate prin prisma interpretărilor date acestora de către autoritățile îndrituite cu aplicarea în concret a legii. De aceea, în ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte [a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009]. Or, în speța de față este vorba de aplicarea Legii nr. 101/2016 într-o procedură de achiziție publică, iar, în virtutea rolului constituțional al instanțelor de judecată, revine acestora competența de a stabili anumite chestiuni de fapt aplicabile speței în funcție de probatoriul administrat. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea de Construcții Napoca - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 897/33/2017 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 5 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 ianuarie 2022.
PREȘEDINTE
prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu-----
| EMITENT |
| Mona-Maria Pivniceru | - președinte |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Marian Enache | - judecător |
| Daniel Marius Morar | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Ionița Cochințu | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 897/33/2017, Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, excepție ridicată de Societatea de Construcții Napoca - S.A. din Cluj-Napoca întro cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unei decizii a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 101/2016.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. 5 din Legea nr. 101/2016 este neconstituțional ca urmare a neîndeplinirii criteriilor de calitate a legii, întrucât nu prevede în mod clar, previzibil, neechivoc și detaliat împlinirea termenelor procedurale în ceea ce privește posibilitatea utilizării căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii. Normele criticate, în lipsa unor precizări clare cu privire la sintagma „ultima oră a ultimei zile a termenului“, sunt contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5), ale art. 21 și ale art. 129 din Constituție, având în vedere faptul că în dreptul românesc nu există o definiție a sistemelor de calcul pe zile calendaristice și pe zile lucrătoare. Astfel că, în ceea ce privește transmiterea prin fax sau e-mail a contestațiilor, procesul de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 101/2016 a făcut posibilă o interpretare discreționară dată prevederilor art. 5 din același act normativ de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, în sensul că ziua calendaristică/ziua lucrătoare se consideră împlinită în ultima zi și la expirarea ultimei ore din programul de lucru al acestei instituții, fiind create termene diferite de cele prevăzute de lege. În contextul criticilor de neconstituționalitate se face trimitere la Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la accesibilitatea și previzibilitatea legii, la Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor - în ceea ce privește necesitatea adoptării unor norme detaliate în materie.6. Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât art. 5 din Legea nr. 101/2016 are o redactare clară și neechivocă, respectând exigențele de calitate a legii, astfel cum acestea au fost conturate prin jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, iar modul de calcul al termenelor procedurale nu reprezintă prin el însuși o încălcare a accesului la un tribunal, fiind inerent pentru soluționarea legală a căilor de atac.7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, care au următorul cuprins:(1) Termenele procedurale stabilite de prezenta lege, exprimate în zile, încep să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului și se încheie la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului.(2) Ziua în cursul căreia a fost comunicat un act procedural nu este luată în calculul termenului. Dacă ultima zi a unui termen exprimat altfel decât în ore este o zi nelucrătoare, termenul se încheie la expirarea ultimei ore a următoarei zile lucrătoare.11. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) - Principiul legalității [în componenta privind calitatea legii], ale art. 21 - Accesul liber la justiție și ale art. 129 - Folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt menționate prevederile art. 7 alin. (4), ale art. 24 și ale art. 34 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, precum și ale art. 1 din Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 76 din 23 martie 1992 - în ceea ce privește necesitatea adoptării unor norme detaliate în materie.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în virtutea Legii nr. 101/2016, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorități contractante sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri poate solicita anularea actului, obligarea autorității contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară. Oricare dintre membrii unei asocieri a unor operatori economici, fără personalitate juridică, poate formula orice cale de atac reglementată de această lege.13. În ceea ce privește termenele procedurale stabilite de art. 5 din Legea nr. 101/2016, Curtea reține că acestea sunt exprimate în zile și încep să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului și se încheie la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului. Ziua în cursul căreia a fost comunicat un act procedural nu este luată în calculul termenului. Dacă ultima zi a unui termen exprimat altfel decât în ore este o zi nelucrătoare, termenul se încheie la expirarea ultimei ore a următoarei zile lucrătoare.14. Totodată, Curtea observă că prin Decizia nr. 316 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 5 octombrie 2020, paragraful 20, având în vedere dispozițiile criticate într-un context în care a fost pusă în discuție o pretinsă neconstituționalitate a normelor cuprinse în Legea nr. 101/2016 prin prisma interpretărilor date acestora de către autoritățile îndrituite cu aplicarea în concret a legii cu privire la momentul de la care se calculează termenele în care se pot utiliza căile de atac în procedura de achiziție publică, respectiv a sintagmelor „luării la cunoștință despre actul autorității contractante considerat nelegal“ și „cel al comunicării actului contestat“, instanța de contencios constituțional a reținut că Legea nr. 101/2016 prevede termene clare și precise, aplicabile în funcție de specificul procedurii și de valoarea estimată a procedurii de achiziție publică.15. Analizând critica de neconstituționalitate formulată în prezenta cauză și având în vedere cele două căi alternative de contestare a actelor autorității contractante emise în contextul atribuirii contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, Curtea constată că, în ceea ce privește contestația formulată pe cale administrativ-jurisdicțională și termenul de contestare, acestea sunt prevăzute de art. 8 din Legea nr. 101/2016. În prezent, acest articol dispune că persoana care se consideră vătămată de un act al autorității contractante poate sesiza Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor în vederea anulării actului autorității contractante, obligării acesteia la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, precum și pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, în termen de: a) 10 zile, începând cu ziua următoare luării la cunoștință despre actul autorității contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea estimată a procedurii de achiziție publică/sectorială sau de concesiune este egală sau mai mare decât pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunțurilor de participare, potrivit legislației privind achizițiile publice, legislației privind achizițiile sectoriale sau legislației privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii; b) 7 zile, începând cu ziua următoare luării la cunoștință despre actul autorității contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea estimată a procedurii de achiziție publică/sectorială sau de concesiune este mai mică decât pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunțurilor de participare, potrivit legislației privind achizițiile publice, legislației privind achizițiile sectoriale sau legislației privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii. De asemenea, în cazul în care contestația privește conținutul documentației de atribuire, publicată în Sistemul electronic de achiziții publice, data luării la cunoștință este data publicării documentației de atribuire.16. Prin urmare, în ceea ce privește termenele de formulare a contestației pe cale administrativ-jurisdicțională, Curtea observă că acestea sunt stabilite în funcție de valoarea estimată a procedurii de achiziție publică/sectorială sau de concesiune și de pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunțurilor de participare, potrivit legislației privind achizițiile publice, legislației privind achizițiile sectoriale sau legislației privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, astfel cum sunt învederate, în dinamica legislativă, la art. 8 din Legea nr. 101/2016.17. În acest context, Curtea constată că, potrivit art. 29 din Legea nr. 101/2016, decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor privind soluționarea contestațiilor poate fi atacată de către autoritatea contractantă și/sau de către orice persoană vătămată de măsurile dispuse de către acesta cu plângere la instanța de judecată competentă, atât pentru motive de nelegalitate, cât și de netemeinicie, în termen de 10 zile de la comunicare pentru părțile cauzei, respectiv de la data luării la cunoștință de către alte persoane vătămate. Așadar, aceste termene de formulare a plângerii împotriva deciziilor Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sunt fixe.18. În situația în care nu se apelează la jurisdicția-administrativă, respectiv la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, și se alege calea alternativă a contestației formulate în fața instanței judecătorești, potrivit art. 49 alin. (1) și (8) din Legea nr. 101/2016, pentru soluționarea contestației pe cale judiciară, persoana care se consideră vătămată se poate adresa direct instanței de judecată competente și poate contesta actele autorității contractante, potrivit dispozițiilor acestei legi, iar prevederile privind termenele de contestare mai sus învederate sunt aplicabile în mod corespunzător.19. În ceea ce privește aspectele referitoare la criteriile de claritate, precizie și previzibilitate pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, Curtea Constituțională a constatat, în jurisprudența sa, că autoritatea legiuitoare are obligația de a edicta norme care să respecte aceste trăsături. În acest sens, potrivit art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce“, iar, potrivit art. 36 alin. (1) din aceeași lege, „actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie“. Deși normele de tehnică legislativă nu au valoare constituțională, Curtea a constatat că, prin reglementarea acestora, legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesare [a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012].20. De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, în evaluarea noțiunii de previzibilitate trebuie avută în vedere și întinderea acesteia, care depinde, într-o largă măsură, de caracterul necondiționat și suficient de precis al normei, de conținutul textului respectiv, de domeniul la care se referă și, de asemenea, de numărul și de calitatea destinatarilor săi [a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 14 iulie 1994, pronunțată în Cauza C-91/92, Paola Faccini Dori împotriva Recreb SRL, paragrafele 14, 17 și 18].21. Referitor la sfera de cuprindere a unor situații ipotetice într-o lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant, statuând că, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație [de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31].22. Față de această împrejurare, aplicând considerentele de principiu cu privire art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta privind calitatea legii, astfel cum au fost dezvoltate prin jurisprudența instanței de contencios constituțional, Curtea constată că Legea nr. 101/2016 prevede termene clare și precise, aplicabile în funcție de specificul procedurii, de calea de atac urmată de către părțile interesate și de valoarea estimată a procedurii de achiziție publică și, prin urmare, excepția de neconstituționalitate, din această perspectivă, este neîntemeiată.23. În ceea ce privește dispozițiile constituționale ale art. 21 - Accesul liber la justiție și ale art. 129 - Folosirea căilor de atac, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că principiul accesului liber la justiție implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv în situația în care împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Or, dispozițiile criticate sunt tocmai o aplicare a acestor prevederi constituționale. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen fără intenția de a restrânge accesul liber la justiție, de care, în mod evident, cei interesați pot beneficia în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale tuturor părților. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite [a se vedea Decizia nr. 906 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, și Decizia nr. 277 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010].24. În ceea ce privește susținerea că în materia achizițiilor publice este necesară adoptarea unor norme detaliate, Curtea observă că legiuitorul european a adoptat trei acte normative, îmbrăcând forma juridică a directivelor, al căror obiect de reglementare a fost stabilit după cum urmează: Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune; Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE; Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ.25. Prin prisma art. 148 din Constituție, ca urmare a obligațiilor ce decurg din calitatea României de membru al Uniunii Europene și având în vedere că, începând cu 18 aprilie 2016, toate statele membre ale Uniunii Europene aveau obligația să transpună noul cadru legal în materia achizițiilor publice, sectoriale sau a concesiunilor de lucrări și a concesiunilor de servicii, legiuitorul național a implementat aceste acte normative europene prin intermediul a patru acte normative distincte, emise la nivel de lege, respectiv: Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016; Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016; Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 23 mai 2016; Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016. Ca atare, în acord cu legislația europeană în materie, legiuitorul național a reglementat distinct procedura de urmat cu privire la remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, cu scopul de a asigura la nivel național mecanisme și proceduri efective, rapide și eficiente de sesizare și remediere a neregulilor.26. Referitor la chestiunile învederate prin motivarea excepției de neconstituționalitate cu privire la faptul că, în ceea ce privește transmiterea prin fax sau e-mail a contestațiilor, în procesul de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 101/2016 a fost posibilă o interpretare discreționară dată prevederilor art. 5 din aceeași lege de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, în sensul că ziua calendaristică/ziua lucrătoare se consideră împlinită în ultima zi și la expirarea ultimei ore din programul de lucru al acestei instituții, fiind create termene diferite de cele prevăzute de lege, Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate are în vedere o pretinsă neconstituționalitate a normelor criticate prin prisma interpretărilor date acestora de către autoritățile îndrituite cu aplicarea în concret a legii. De aceea, în ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte [a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009]. Or, în speța de față este vorba de aplicarea Legii nr. 101/2016 într-o procedură de achiziție publică, iar, în virtutea rolului constituțional al instanțelor de judecată, revine acestora competența de a stabili anumite chestiuni de fapt aplicabile speței în funcție de probatoriul administrat. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea de Construcții Napoca - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 897/33/2017 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 5 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 ianuarie 2022.
PREȘEDINTE
prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari