DECIZIA nr. 14 din 18 ianuarie 2022referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 504 din 23 mai 2022



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Patricia Marilena Ionea- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă. Excepția a fost ridicată de Ionel Zamfira în Dosarul nr. 1.265/301/2021 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.939D/2021.2. La apelul nominal se prezintă autorul excepției. Lipsește partea Direcția Generală de Poliție a Municipiului București. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care susține că atunci când a apărut Legea nr. 55/2020, ministrul sănătății a afirmat că în România nu există epidemie și nimeni nu l-a contrazis până în prezent. Pentru ca restrângerea unor drepturi sau libertăți să se poată realiza potrivit art. 53 din Constituție, trebuie ca aceste măsuri să se dispună prin lege și să fie necesare. Or, potrivit celor afirmate de ministrul sănătății, Legea nr. 55/2020 nu este necesară. Referitor la art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020, așa cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020, arată că printr-o ordonanță de urgență nu pot fi restrânse drepturi sau libertăți cetățenești. 4. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată și solicită păstrarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 28 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.265/301/2021, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă. Excepția a fost ridicată de Ionel Zamfira într-o cauză având ca obiect plângerea formulată împotriva proceselor-verbale de contravenție prin care a fost sancționat, în temeiul art. 65 lit. h) și al art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, pentru că nu a purtat masca de protecție în spațiul public.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 restrâng exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, iar modificarea acestor dispoziții de lege prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 192/2020 este contrară prevederilor art. 53 din Constituție, precum și celor statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 157 din 13 mai 2020, potrivit cărora limitarea drepturilor și a libertăților fundamentale pe timpul stării de alertă nu se poate realiza decât prin lege ca act formal adoptat de Parlament, iar nu și prin ordonanța de urgență emisă de legiuitorul delegat.7. Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, întrucât stabilirea contravenției prin sistemul normei de trimitere constituie o tehnică legislativă frecventă și, în unele cazuri, necesară, care nu contravine principiilor constituționale. De asemenea, arată că drepturile și libertățile fundamentale nu pot fi absolutizate, motiv pentru care se pot institui prin lege îngrădiri ale acestora, cu condiția ca o astfel de îngrădire să fie justificată de un scop legitim și să fie proporțională cu scopul urmărit. Or, măsura obligativității purtării măștii de protecție este o normă de sănătate publică, care a fost luată cu scopul prevenirii răspândirii virusului SARS-CoV-2, fiind proporțională cu scopul urmărit. 8. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, așa cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1042 din 6 noiembrie 2020. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituționalitate vizează art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020, respectiv neconstituționalitatea modului în care acest articol modifică dispozițiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. Prin urmare, Curtea urmează să rețină ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020, care au următoarea redactare:Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:1. La articolul 13, litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:a) obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă;12. Autorul excepției susține că aceste dispoziții de lege contravin art. 53 din Constituție privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. 13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în redactarea inițială, art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 instituia „obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice închise, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă“. Ulterior, având în vedere evoluția pandemiei de COVID-19 și necesitatea extinderii măsurilor care să prevină răspândirea virusului SARSCoV-2, art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 a fost modificat prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020, eliminându-se precizarea referitoare la spațiile publice închise, efectul fiind acela al extinderii obligației purtării măștii de protecție în toate spațiile, închise și deschise. 14. Autorul excepției de neconstituționalitate pune în discuție constituționalitatea modificării de către Guvern, pe calea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 192/2020, a dispozițiilor legale prin care susține că se restrânge exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. 15. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că întreaga critică a autorului excepției pleacă de la premisa că obligația de a purta masca de protecție constituie o restrângere a exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale, astfel că reglementarea acestei obligații trebuie să se subordoneze condițiilor art. 53 din Constituție. Autorul excepției nu precizează însă exercițiul căror drepturi fundamentale este încălcat și nici modalitatea în care o astfel de restrângere are loc.16. Așa cum Curtea Constituțională a statuat în Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, structura unei excepții de neconstituționalitate cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate. Însă, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). Aceeași soluție va fi urmată și în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie datorită generalității sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“ (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).17. Având în vedere aceste repere jurisprudențiale, Curtea constată că, deși autorul prezentei excepții de neconstituționalitate invocă art. 53 din Constituție, precum și faptul că dispozițiile de lege criticate sunt contrare acestor prevederi constituționale, în realitate, excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește cerințele referitoare la motivare, afirmația că sunt încălcate drepturi și libertăți fundamentale având un caracter general și fiind neargumentată.18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, excepție ridicată de Ionel Zamfira în Dosarul nr. 1.265/301/2021 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 ianuarie 2022.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Patricia Marilena Ionea
    -----