DECIZIA nr. 791 din 23 noiembrie 2021referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 165 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziții publice în domeniile apărării și securității
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 186 din 24 februarie 2022



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ingrid Alina Tudora- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 165 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziții publice în domeniile apărării și securității, excepție ridicată de Societatea Transcarpat Sportours International - S.R.L., cu sediul în București, în Dosarul nr. 17.600/3/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.402D/2018.2. Dezbaterile au avut loc în data de 19 octombrie 2021, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul prevederilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 23 noiembrie 2021, când a pronunțat prezenta decizie.
    CURTEA,    având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:3. Prin Decizia civilă nr. 4.333 din 5 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 17.600/3/2018, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 165 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziții publice în domeniile apărării și securității. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Transcarpat Sportours International - S.R.L., cu sediul în București, într-o cauză având ca obiect „litigiu privind achizițiile publice“, în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Logistică și Societatea Lotus Distribution Service - S.R.L.4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că art. 165 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011 prevede obligația de a dovedi susținerea de care beneficiază candidatul/ofertantul, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, încheiat în formă autentică, prin care aceasta din urmă confirmă faptul că va pune la dispoziția ofertantului/candidatului resursele tehnice și profesionale invocate. 5. În acest context apreciază că prevederile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011 care stabilesc cvasi-obligativitatea angajamentului terțului în formă autentică sunt contrare dreptului unional imperativ, iar instituirea unei obligații și a posibilității exceptării de la cerința angajamentului autentic, fără să se arate condițiile de excepție, constituie o încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituție. Susține că forma autentică este un mijloc artificial cu efect constrângător asupra concurenței și, implicit, asupra liberei circulații a bunurilor, având în vedere că Directiva 2009/81/CE privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE nu impune condiții formale pentru dovedirea capacității tehnice/existența susținerii terților. În acest sens, susține că jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene este fundamental ostilă stabilirii condiției autentificării semnăturii, pentru ca certificarea din partea terțului susținător să aibă valoare probantă. Așa fiind, prin raportare la regimul imperativ stabilit prin dispozițiile relevante pentru cauză din dreptul Uniunii Europene, autoarea excepției apreciază că reglementarea cuprinsă în art. 165 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011 este contrară dispozițiilor art. 148 din Constituție.6. Susține, de asemenea, că prevederile art. 165 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011 nu sunt clare, accesibile și previzibile în ceea ce privește obligația „de regulă“ a autorității contractante de a solicita angajamentul terțului susținător în formă autentică. În opinia autoarei excepției, sintagma „de regulă“ constituie sursă de abuz pentru autoritățile contractante care, organizând o procedură concursuală, își permit să nu ceară angajamentul în formă autentică prin documentația de atribuire, iar ulterior, după ce ofertele sunt depuse, reconsideră situația și formulează solicitarea prin supunerea participanților la termene de depunere a angajamentului într-un termen extrem de constrângător. 7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că textul legal criticat este constituțional.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 165 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziții publice în domeniile apărării și securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 29 decembrie 2011 și aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 195/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 8 noiembrie 2012. Din examinarea notelor scrise ale autoarei excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, în concret, sunt criticate numai prevederile art. 165 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011, care vor constitui, astfel, obiect al excepției de neconstituționalitate, potrivit cărora: „În cazul în care ofertantul/candidatul își demonstrează capacitatea tehnică și profesională invocând și susținerea acordată, în conformitate cu prevederile alin. (1), de către o altă persoană, atunci acesta are obligația de a dovedi susținerea de care beneficiază, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, încheiat în formă autentică, prin care aceasta confirmă faptul că va pune la dispoziția candidatului/ofertantului resursele tehnice și profesionale invocate. Persoana care asigură susținerea tehnică și profesională nu trebuie să se afle în situația care determină excluderea din procedura de atribuire, conform prevederilor art. 155 și 156, și trebuie să aibă capacitatea de a prelucra, stoca și transmite informații clasificate la nivelul de protecție impus.“12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit cărora „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.“, art. 45 - Libertatea economică coroborat cu art. 135 alin. (1), potrivit cărora „Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență“, și alin. (2) lit. a), potrivit cărora „Statul trebuie să asigure: (…) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție“, precum și celor ale art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană. 13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea subliniază că, având în vedere specificul achizițiilor în domeniul apărării și securității, acestea nu urmează regimul prevăzut de Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, fiind aplicabilă o lege specială, și anume Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziții publice în domeniile apărării și securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 195/2012, care transpune la nivelul legislației naționale prevederile Directivei 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 216 din 20 august 2009. 14. Curtea învederează că Directiva 2009/81/CE îndeplinește rolul de instrument de adaptare a reglementărilor la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene cu privire la contractele de achiziții publice din domeniile apărării și securității, aplicându-se achizițiilor pentru echipamente militare, echipamente sensibile (definite ca atare în textul directivei), precum și lucrărilor, aprovizionărilor și serviciilor direct legate de astfel de echipamente. Legiuitorul european a optat pentru soluția adaptării concepției și a abordării care au stat la baza Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 134 din 30 aprilie 2004, integrând o serie de particularități specifice achizițiilor publice pentru apărare și securitate. Aceste particularități reclamă, pe de o parte, o mai mare flexibilitate a autorităților contractante și, pe de altă parte, măsurile de protecție necesare în vederea garantării securității informației și a aprovizionării. 15. Sub titulatura „Capacitatea tehnică și/sau profesională“, art. 42 alin. (2) și (6) din Directiva 2009/81/CE prevede că: „după caz și pentru un contract determinat, un operator economic poate menționa capacitățile altor entități, indiferent de caracterul juridic al relațiilor dintre el și respectivele entități. În acest caz, operatorul economic trebuie să dovedească autorității/entității contractante că, în punerea în aplicare a contractului, va dispune de mijloacele necesare prezentând, de exemplu, angajamentul respectivelor entități de a pune la dispoziția operatorului economic mijloacele necesare. (…) În cazul în care, din motive întemeiate, operatorul economic nu poate prezenta referințele solicitate de autoritatea/entitatea contractantă, acesta este autorizat să facă dovada capacității sale tehnice și/sau profesionale prin orice alt document pe care autoritatea contractantă îl consideră corespunzător.“ Astfel, directiva nu impune necesitatea unei forme autentice a angajamentului de susținere al terțului susținător, acesta fiind doar un exemplu dat pentru dovedirea susținerii, lăsând la latitudinea operatorului economic mijloacele concrete de dovadă a susținerii. Potrivit Directivei 2009/81/CE, relevant este ca operatorul economic să dispună efectiv de mijloacele terților susținători, iar în ceea ce privește mijlocul prin care se dovedește acest fapt, acesta constă, de exemplu, într-un angajament din partea terțului susținător, dar și în alte dovezi. La nivel național, prevederile art. 165 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011 menționează faptul că operatorii economici pot dovedi punerea la dispoziție a mijloacelor de către terțul susținător, de regulă, printr-un astfel de angajament, nefiind excluse însă și alte dovezi pentru probarea susținerii acordate de terțul susținător (prin excepție de la regulă). 16. Curtea reține că potrivit art. 161 alin. (2) și art. 165 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011, atât capacitatea economică și financiară a ofertantului/candidatului, cât și capacitatea tehnică și cea profesională ale acestuia pot fi susținute, pentru îndeplinirea unui contract, și de o altă persoană, iar în această situație ofertantul/candidatul are obligația de a dovedi susținerea de care beneficiază, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, încheiat în formă autentică, prin care aceasta confirmă faptul că va pune la dispoziția ofertantului/candidatului resursele financiare invocate. Prin excepție de la regula privind obligația prezentării angajamentului ferm al persoanei susținătoare, încheiat în formă autentică, în cazul în care, din motive obiective, justificate corespunzător, operatorul economic nu are posibilitatea de a prezenta documentele solicitate de autoritatea contractantă, potrivit art. 162 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011, acesta are dreptul de a-și demonstra capacitatea tehnică și/sau profesională și prin prezentarea altor documente pe care autoritatea contractantă le poate considera edificatoare, în măsura în care acestea reflectă o imagine fidelă a capacității tehnice și/sau profesionale a candidatului/ofertantului, în concordanță cu cerințele Directivei 2009/81/CE, potrivit cărora dacă „operatorul economic nu poate prezenta referințele solicitate de autoritatea/entitatea contractantă, acesta este autorizat să facă dovada capacității sale tehnice și/sau profesionale prin orice alt document pe care autoritatea contractantă îl consideră corespunzător.“17. Din perspectiva susținerilor autoarei excepției de neconstituționalitate, conform cărora prevederile art. 165 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011 nu sunt clare, accesibile și previzibile prin prisma utilizării sintagmei „de regulă“ în ceea ce privește obligația autorității contractante de a solicita angajamentul terțului susținător în formă autentică, Curtea reține că, potrivit art. 27 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011, autoritatea contractantă are obligația de a preciza în cadrul documentației de atribuire orice cerință, criteriu, regulă și alte informații necesare pentru a asigura ofertantului/candidatului o informare completă, corectă și explicită cu privire la modul de aplicare a procedurii de atribuire, iar potrivit art. 32 alin. (1) din același act normativ, ofertantul are obligația de a elabora oferta în conformitate cu prevederile din documentația de atribuire. În acest sens, Curtea învederează că, potrivit art. 3 pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011, documentația de atribuire cuprinde toate informațiile legate de obiectul contractului de achiziție publică și de procedura de atribuire a acestuia, inclusiv caietul de sarcini sau, după caz, documentația descriptivă.18. Cu privire la modalitatea de redactare a art. 165 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011, Curtea apreciază că rațiunea acestei reglementări a rezultat din necesitatea asigurării autorităților contractante, printr-un instrument juridic, și anume a unui angajament ferm al persoanei respective, încheiat în formă autentică, de îndeplinire a anumitor obligații contractuale asumate de către persoana susținătoare, în cazul în care contractantul întâmpină dificultăți în executarea contractului. De altfel, din ansamblul reglementării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2011 rezultă că prezentarea unui instrument (angajament) în formă autentică încheiat de un notar public reprezintă regula, iar, prin excepție, legiuitorul nu interzice prezentarea altor documente în vederea demonstrării susținerii, în temeiul principiului recunoașterii reciproce și al transparenței, prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. c) și d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011, dar sub rezerva ca acestea să garanteze îndeplinirea obligațiilor asumate de către persoana susținătoare în situația în care contractantul întâmpină dificultăți pe parcursul derulării contractului. Alegerea formei pe care o va îmbrăca angajamentul ferm rămâne la latitudinea autorității contractante, în conformitate cu principiul asumării răspunderii, consacrat de art. 2 alin. (2) lit. g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011, cu condiția ca forma aleasă pentru prezentarea acestui angajament al terțului susținător să fie aplicabilă tuturor participanților la procedura de atribuire respectivă, în aplicarea principiilor nediscriminării și al tratamentului egal, prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) și b) din același act normativ. Prin urmare, contrar susținerilor autoarei excepției de neconstituționalitate, obligația prezentării angajamentului ferm al persoanei susținătoare, încheiat în formă autentică, incumbă tuturor participanților la procedura de atribuire, nefiind impusă în mod arbitrar sau discriminatoriu numai în sarcina și în detrimentul unora dintre participați, acesta fiind, de altfel, și scopul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2011, și anume garantarea tratamentului egal și nediscriminarea operatorilor economici. În cazuri de excepție, atunci când autoritatea contractantă solicită o altă formă a angajamentului de susținere, obligația prezentării acestuia în forma solicitată incumbă, de asemenea, tuturor participanților. 19. Cu alte cuvinte, sintagma „de regulă“ din cuprinsul art. 165 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011 nu se referă la opțiunea participanților/ofertanților de a prezenta un document justificativ, ci la variantele juridice pe care acest document le poate avea, respectiv forma autentică, ca regulă, sau altă formă aleasă de autoritatea contractantă, ca excepție.20. De subliniat, totodată, că în temeiul art. 176 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011, pe parcursul aplicării procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are dreptul de a solicita clarificări și, după caz, completări ale documentelor prezentate de ofertanți/candidați pentru demonstrarea îndeplinirii cerințelor stabilite prin criteriile de calificare și selecție sau pentru demonstrarea conformității ofertei cu cerințele solicitate. Autoritatea contractantă nu are, însă, dreptul ca prin clarificările/completările solicitate să determine apariția unui avantaj în favoarea unui ofertant/candidat, fiind ținută de respectarea principiilor care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică, și anume nediscriminarea, tratamentul egal și proporționalitatea.21. În consens cu cele mai sus menționate este și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), cu titlu exemplificativ fiind Cauza C-496/99 P Comisia/CAS Succhi di Frutta din 29 April 2004 [Hotărârea Curții (camera a șasea) din 29 aprilie 2004 - Comisia Comunităților Europene împotriva CAS Succhi di Frutta SpA. Cauza C-496/99 P.], paragraful 111, în care s-a reținut că „principiul transparenței, care este corolarul egalității de tratament, este în esență menit să împiedice orice risc de favoritism sau arbitrar din partea autorității contractante. Aceasta implică faptul că toate condițiile și normele detaliate ale procedurii de atribuire trebuie redactate într-o manieră clară, precisă și neechivocă în anunțul de participare sau în caietul de sarcini, astfel încât, în primul rând, să permită tuturor ofertanților informați în mod rezonabil și obișnuit de diligenți să le înțeleagă conținutul exact și să le interpreteze în același mod și, în al doilea rând, să permită autorității contractante să verifice efectiv dacă ofertele prezentate de ofertanți corespund criteriilor care guvernează contractul în cauză“. De asemenea, prin Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 2 iunie 2016, pronunțată în Cauza C-27/15 Pippo Pizzo împotriva CRGT Srl, paragraful 52, s-a reținut că: „(1) Articolele 47 și 48 de Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale care autorizează un operator economic să se prevaleze de capacitățile uneia sau mai multor entități terțe cu scopul de a îndeplini cerințele minime de participare la o procedură de cerere de ofertă pe care acest operator nu le îndeplinește decât în parte. (2) Principiul egalității de tratament și obligația de transparență trebuie interpretate în sensul că se opun excluderii unui operator economic de la procedura de atribuire a unui contract de achiziții publice ca urmare a nerespectării, de către acesta, a unei obligații care nu rezultă în mod expres din documentele aferente acestei proceduri sau din legea națională în vigoare, ci dintr-o interpretare a acestei legi și a acestor documente, precum și din acoperirea lacunelor, de către autoritățile sau de către instanțele administrative naționale, prezentate de documentele menționate. În aceste împrejurări, principiile egalității de tratament și proporționalității trebuie interpretate în sensul că nu se opun faptului de a permite operatorului economic să își remedieze situația și să îndeplinească obligația menționată într-un termen stabilit de autoritatea contractantă.“22. În contextul criticilor formulate din perspectiva încălcării exigențelor de claritate și previzibilitate a reglementării criticate, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată și în jurisprudența Curții Constituționale, s-a reținut că normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte. Astfel, însemnătatea noțiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul normei juridice, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi. S-a învederat faptul că în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, iar normele juridice nu trebuie niciodată interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie avută în vedere o coroborare a acestora cu întreg cadrul legislativ în materia analizată (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 836 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 12 martie 2018). Totodată, Curtea a subliniat că din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută, esențial fiind ca prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate, care să nu întrunească cerințele clarității, preciziei, previzibilității și ale accesibilității normei juridice, legiuitorul să fi adus atingere în final unor drepturi, libertăți sau principii de rang constituțional (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 62 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 2 mai 2018). De altfel, interpretarea și aplicarea unor asemenea texte depind de practică (în acest sens sunt hotărârile din 25 mai 1993 și din 15 noiembrie 1996, pronunțate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei, paragraful 40, și Cantoni împotriva Franței, paragraful 31), iar funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 491 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2016, paragraful 19).23. Curtea învederează că în situația în care există abateri de la legalitate în cadrul desfășurării procedurii de atribuire a contractelor de achiziții, împotriva deciziilor luate de autoritățile contractante și de entitățile contractante, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorități contractante sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri poate solicita anularea actului, obligarea autorității contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară. Astfel, potrivit art. 188 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011, în ceea ce privește achiziții publice în domeniile apărării și securității, se aplică, în mod corespunzător, prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, cu modificările și completările ulterioare. Prin acest act normativ sunt reglementate remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică. Așadar, legislația în materia achizițiilor publice prevede pentru orice persoană care se consideră vătămată două căi alternative de a contesta actele autorității contractante, și anume pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară.24. Având în vedere argumentele mai sus prezentate, Curtea constată că pretinsele vicii de neconstituționalitate invocate reprezintă, în realitate, critici ale unei opțiuni care aparține în exclusivitate legiuitorului, sub aspecte ce țin, în principal, de terminologia utilizată în cuprinsul normei juridice criticate.25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Transcarpat Sportours International - S.R.L., cu sediul în București, în Dosarul nr. 17.600/3/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 165 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziții publice în domeniile apărării și securității sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 noiembrie 2021.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ingrid Alina Tudora    ----