DECIZIA nr. 688 din 21 octombrie 2021referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri, funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, și preoți militari
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 144 din 11 februarie 2022
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor „art. 10 alin. (2) din Anexa nr. 1 din Regulamentul privind descrierea și modul de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri și funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, a Legii nr. 573/2004“, excepție ridicată de Filip Petru în Dosarul nr. 570/33/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.097D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public susține că textul de lege, criticat pentru neclaritate și imprecizie, corespunde, în realitate, exigențelor și standardelor de calitate a legii impuse de Constituție, astfel că solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 2 iulie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 570/33/2016/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 10 alin. (2) din Anexa nr. 1 din Regulamentul privind descrierea și modul de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri și funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, a Legii nr. 573/2004“. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Filip Petru într-o cauză ce vizează solicitarea autorului excepției de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul criticat este lipsit de claritate și previzibilitate, fiind apt să creeze confuzii și chiar abuzuri în procesul de interpretare și aplicare, ceea ce contravine normei art. 1 alin. (5) din Constituție și jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la cerințele de calitate a legii (de exemplu, deciziile nr. 189 din 2 martie 2006, nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 743 din 2 iunie 2011, nr. 1 din 11 ianuarie 2012 și nr. 26 din 18 ianuarie 2012). În concret, se arată că propunerile de conferire a Semnului onorific trebuie înaintate până la data de 31 august a fiecărui an [conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 573/2004], urmând ca apoi acestea să fie admise și ulterior să se procedeze la emiterea actului de conferire a însemnului. „Astfel, urmând firul logic al prevederilor legale, momentul propunerii (...) este mult anterior celui de emitere a decretului, ceea ce face ca această prevedere legală să fie nu doar neclară și imprevizibilă, ci chiar imposibil de pus în practică.“6. Un alt aspect referitor la imprevizibilitatea textului legal criticat constă în lipsa oricărui termen care să determine momentul emiterii ordinului sau dispoziției de conferire a însemnului. Practic, acest moment poate fi prelungit illo tempore, chiar dacă persoanele îndreptățite au îndeplinit, în termenul legal, toate cerințele impuse de lege pentru efectuarea propunerii de conferire. Mai exact, nu se poate determina cu precizie un moment la care legea raportează îndeplinirea condițiilor legale pentru acordarea însemnului și nu se poate ști dacă textul criticat introduce sau nu o cerință suplimentară față de cele prevăzute la art. 6 din Legea nr. 573/2004, referitoare la treptele de vechime în activitate necesare pentru acordarea respectivului însemn. Așadar, norma criticată poate da naștere arbitrarului și abuzurilor, deoarece lasă la latitudinea ministrului de resort stabilirea termenelor care pot fi esențiale în vederea acordării acestor semne onorifice.7. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază mai întâi asupra admisibilității excepției de neconstituționalitate, precizând că dispozițiile criticate se aplică raportului juridic dedus judecății, dat fiind obiectul de reglementare al acestora. Pe fondul criticilor, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul examinat nu contravine normelor constituționale invocate. Acesta distinge între funcționarii care și-au încetat raportul de serviciu din cauza unor motive neimputabile lor și funcționarii care și-au încetat raportul de serviciu din cauze unor motive imputabile propriei persoane, în vederea protejării intereselor funcționarilor publice care au rezultate meritorii și nu săvârșesc fapte de natură penală.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere prin care consideră că dispozițiile art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 sunt constituționale. În esență, se arată în acest sens că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece textul de lege criticat este enunțat cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintro anumită faptă.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri, funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, și preoți militari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.267 din 29 decembrie 2004, cu modificările ulterioare. Atât titlul Legii nr. 573/2004, cât și dispozițiile art. 10 alin. (2), criticate, au fost modificate - anterior sesizării Curții Constituționale, dar ulterior declanșării litigiului - prin art. II pct. 1 și, respectiv, pct. 14 din Legea nr. 149/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 27 iunie 2018. Cu toate acestea, din redactarea obiectului excepției de neconstituționalitate în cuprinsul încheierii de sesizare se poate deduce faptul că instanța de trimitere s-a raportat la forma anterioară a Legii nr. 573/2004. Legea nr. 149/2018 nu aduce însă modificări de substanță art. 10 alin. (2) din Legea nr. 573/2004, care să afecteze conținutul normativ pretins neconstituțional de către autorul excepției, ci introduce, suplimentar, printre categoriile de personal îndreptățite la acordarea Semnului onorific În Serviciul Patriei, și preoții militari, celelalte norme rămânând identice.13. Prin urmare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 - Regulament privind descrierea și modul de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri, funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, și preoți militari la Legea nr. 573/2004, modificată prin Legea nr. 149/2018, care au următorul cuprins:(2) Fac obiectul propunerilor de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei inclusiv ofițerii și funcționarii publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, și preoții militari, care au îndeplinit condițiile de primire a însemnului și au fost trecuți în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raportul de serviciu pentru motive neimputabile lor până la data emiterii ordinului sau deciziei prin care se acordă Semnul onorific În Serviciul Patriei.14. Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (5), invocate sub aspectul principiului securității juridice și al previzibilității legii, și ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 nu contravin normelor și principiilor fundamentale pretins încălcate.16. Cu privire la principiul legalității, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea Constituțională a elaborat o vastă jurisprudență, în acord cu cea în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului. Curtea Constituțională a constatat, de principiu, că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca textul normativ să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, astfel ca, în procesul de interpretare și aplicare a legii, să ofere persoanei vizate o protecție adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea în acest sens, spre exemplu, hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, și din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, sau deciziile Curții Constituționale nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Legea trebuie să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale, adică prin conținutul enunțat să permită cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita (a se vedea în acest sens deciziile Curții Constituționale nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, și nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, sau Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).17. Tot pe cale jurisprudențială s-a stabilit, cu valoare de principiu, că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde întro mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniștilor, care sunt obligați să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se așteaptă din partea acestora să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă. Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reținut că, deși ar fi de dorit, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută, având în vedere și necesitatea de asigurare a supleței normei juridice, suplețe care însă nu poate să afecteze previzibilitatea legii. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Așadar, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Așa fiind, rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, Decizia nr. 534 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1172 din 3 decembrie 2020).18. Cu privire la principiul securității juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea a statuat că acesta exprimă, în esență, faptul că cetățenii trebuie protejați contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă so creeze, impunând ca legea să fie accesibilă și previzibilă (deciziile nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, sau nr. 240 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 12 iunie 2020, paragraful 105). Securitatea juridică a persoanei se definește ca un complex de garanții de natură sau cu valențe constituționale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligația constituțională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât și valorificarea în condiții optime a drepturilor și a libertăților fundamentale (deciziile nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68, și nr. 187 din 17 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 mai 2021, paragraful 65).19. Aplicând aceste considerente de principiu în cauza de față, Curtea constată că textul corespunde exigențelor constituționale mai sus enunțate, fiind inteligibil și previzibil, pentru aceasta fiind nevoie de un firesc proces de interpretare sistematică a legii.20. Astfel, obiectul de reglementare al art. 10 din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 îl reprezintă determinarea categoriilor de destinatari ai propunerilor de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei. Alin. (1) al art. 10 se referă la persoanele în activitate, cu privire la care durata activității în armată se calculează până la data de 31 august a anului în care sunt propuși să primească însemnul. Alin. (2) se referă la aceleași categorii de personal prevăzute la alin. (1), care au îndeplinit condițiile de primire a însemnului, dar care, până la data emiterii ordinului sau deciziei de acordare a însemnului, și-au încetat activitatea prin una dintre cele trei modalități expres enumerate: trecerea în rezervă, trecerea direct în retragere ori încetarea raportului de serviciu pentru motive neimputabile lor.21. Condițiile legale pentru acordarea însemnului sunt prevăzute expres în art. 7 din anexa nr. 1 la lege și sunt următoarele: a) o vechime în domeniile apărării, ordinii publice și securității naționale de 15, 20 sau 25 de ani de activitate; b) să aibă rezultate meritorii în îndeplinirea atribuțiilor și în pregătirea profesională, evidențiate prin calificative de cel puțin „bun“ sau „bine“, după caz, în aprecierile de serviciu din ultimii 4 ani premergători anului în care urmează să li se confere semnul onorific.22. Desigur că în derularea procedurii legale de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei sunt implicate anumite etape succesive cronologic. Astfel, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 573/2004, numărul celor care îndeplinesc condițiile legale se trimite miniștrilor sau conducătorilor instituțiilor vizate până la data de 1 iunie a fiecărui an, în timp ce propunerile nominale se trimit acelorași autorități până la data de 31 august a aceluiași an.23. Dacă între aceste termene și până la data de 1 decembrie intervin anumite evenimente, legea reglementează consecințele. Astfel, pentru categoria personalului aflat în activitate, art. 9 din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 arată că ofițerii sancționați pentru comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale în perioada de la ultima apreciere de serviciu și până la data de 31 august a anului când se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei nu mai sunt propuși, iar dacă abaterile au fost săvârșite în perioada 31 august-1 decembrie, miniștrii, respectiv conducătorii instituțiilor centrale autonome ale statului dispun radierea acestora din tabelele cu propuneri. Prin urmare, în cazul unor astfel de evenimente, semnul onorific nu se mai acordă, fiind firesc ca o atare modalitate de recunoaștere publică a meritelor deosebite ale persoanei să nu se acorde dacă în viața profesională a personalului cu o atare vocație legală au intervenit evenimente negative.24. Cât privește categoria personalului care și-a încetat activitatea desfășurată în domeniile apărării, ordinii publice și securității naționale și care îndeplinea cele două condiții prevăzute de art. 7 din anexa nr. 1 la lege, dar cu privire la care, ulterior datelor menționate în lege (1 iunie și, respectiv, 31 august), au intervenit anumite evenimente, legea prevede același gen de consecință, neacordarea însemnului onorific, dacă raporturile de serviciu au încetat din cauze imputabile persoanei în cauză, astfel cum se arată la art. 10 alin. (2) teza finală din anexa nr. 1 la lege, text criticat în prezenta cauză.25. Curtea constată, prin urmare, că, pentru acordarea semnului onorific În Serviciul Patriei, legea examinată impune, printre altele, aceeași condiție a neimputabilității, care figurează atât în cuprinsul art. 10 alin. (2), cu referire la personalul care nu se mai află în activitate, cât și în cel al art. 9, pentru personalul în activitate.26. Mai mult, Curtea observă că această condiție nici nu reprezintă un element de noutate, fiind introdusă din anul 2015 chiar în cuprinsul Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului [prin Legea nr. 81/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 21 aprilie 2015], care, la art. 54 alin. (1) lit. e), prevede că polițistul poate fi recompensat prin „însemne onorifice, diplome de merit și distincții, pentru obținerea de rezultate foarte bune la absolvirea unor cursuri sau la competiții sportive, cu prilejul unor aniversări, manifestări cultural-artistice și sociale ori al finalizării unor acțiuni/misiuni, precum și în situația încetării raporturilor de serviciu pentru motive neimputabile.“27. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea nu poate reține criticile autorului excepției formulate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora dispozițiile art. 10 alin. (2) sunt neclare și imprevizibile, reglementând o condiție suplimentară, ascunsă, care lasă loc arbitrarului din partea autorităților decidente.28. Cât privește art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că acest text este doar indicat, fără însă a fi prezentată o minimă critică/motivare, care să susțină o legătură de contrarietate a textului legal criticat față de norma constituțională de referință.29. În atare condiții, aplicând jurisprudența Curții în materia inadmisibilității excepției de neconstituționalitate, respectiv Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2011, se constată că este imposibilă determinarea, în mod rezonabil, a criticii de neconstituționalitate vizate de autorul excepției, astfel că raportarea la art. 16 alin. (1) din Constituție nu poate fi reținută. Cu toate acestea, Curtea apreciază că cele arătate la paragrafele 23-25 răspund și unei eventuale critici bazate pe încălcarea principiului egalității și al nediscriminării, în sensul că atât timp cât la situații egale este reglementat același regim juridic, nu se poate susține nerespectarea art. 16 alin. (1) din Constituție. Așadar, pentru ambele categorii de personal, indiferent că se află sau nu în activitate la momentul acordării semnului onorific, acesta nu se mai acordă dacă au intervenit cauze de imputabilitate cu privire la conduita profesională a persoanei în cauză.30. În concluzie, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri, funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, și preoți militari va fi respinsă ca neîntemeiată.31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Filip Petru în Dosarul nr. 570/33/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri, funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, și preoți militari sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 octombrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi-----
| EMITENT |
| Valer Dorneanu | - președinte |
| Marian Enache | - judecător |
| Daniel Marius Morar | - judecător |
| Mona-Maria Pivniceru | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Claudia-Margareta Krupenschi | - magistrat-asistent-șef |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 2 iulie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 570/33/2016/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 10 alin. (2) din Anexa nr. 1 din Regulamentul privind descrierea și modul de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri și funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, a Legii nr. 573/2004“. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Filip Petru într-o cauză ce vizează solicitarea autorului excepției de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul criticat este lipsit de claritate și previzibilitate, fiind apt să creeze confuzii și chiar abuzuri în procesul de interpretare și aplicare, ceea ce contravine normei art. 1 alin. (5) din Constituție și jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la cerințele de calitate a legii (de exemplu, deciziile nr. 189 din 2 martie 2006, nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 743 din 2 iunie 2011, nr. 1 din 11 ianuarie 2012 și nr. 26 din 18 ianuarie 2012). În concret, se arată că propunerile de conferire a Semnului onorific trebuie înaintate până la data de 31 august a fiecărui an [conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 573/2004], urmând ca apoi acestea să fie admise și ulterior să se procedeze la emiterea actului de conferire a însemnului. „Astfel, urmând firul logic al prevederilor legale, momentul propunerii (...) este mult anterior celui de emitere a decretului, ceea ce face ca această prevedere legală să fie nu doar neclară și imprevizibilă, ci chiar imposibil de pus în practică.“6. Un alt aspect referitor la imprevizibilitatea textului legal criticat constă în lipsa oricărui termen care să determine momentul emiterii ordinului sau dispoziției de conferire a însemnului. Practic, acest moment poate fi prelungit illo tempore, chiar dacă persoanele îndreptățite au îndeplinit, în termenul legal, toate cerințele impuse de lege pentru efectuarea propunerii de conferire. Mai exact, nu se poate determina cu precizie un moment la care legea raportează îndeplinirea condițiilor legale pentru acordarea însemnului și nu se poate ști dacă textul criticat introduce sau nu o cerință suplimentară față de cele prevăzute la art. 6 din Legea nr. 573/2004, referitoare la treptele de vechime în activitate necesare pentru acordarea respectivului însemn. Așadar, norma criticată poate da naștere arbitrarului și abuzurilor, deoarece lasă la latitudinea ministrului de resort stabilirea termenelor care pot fi esențiale în vederea acordării acestor semne onorifice.7. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază mai întâi asupra admisibilității excepției de neconstituționalitate, precizând că dispozițiile criticate se aplică raportului juridic dedus judecății, dat fiind obiectul de reglementare al acestora. Pe fondul criticilor, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul examinat nu contravine normelor constituționale invocate. Acesta distinge între funcționarii care și-au încetat raportul de serviciu din cauza unor motive neimputabile lor și funcționarii care și-au încetat raportul de serviciu din cauze unor motive imputabile propriei persoane, în vederea protejării intereselor funcționarilor publice care au rezultate meritorii și nu săvârșesc fapte de natură penală.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere prin care consideră că dispozițiile art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 sunt constituționale. În esență, se arată în acest sens că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece textul de lege criticat este enunțat cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintro anumită faptă.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri, funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, și preoți militari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.267 din 29 decembrie 2004, cu modificările ulterioare. Atât titlul Legii nr. 573/2004, cât și dispozițiile art. 10 alin. (2), criticate, au fost modificate - anterior sesizării Curții Constituționale, dar ulterior declanșării litigiului - prin art. II pct. 1 și, respectiv, pct. 14 din Legea nr. 149/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 27 iunie 2018. Cu toate acestea, din redactarea obiectului excepției de neconstituționalitate în cuprinsul încheierii de sesizare se poate deduce faptul că instanța de trimitere s-a raportat la forma anterioară a Legii nr. 573/2004. Legea nr. 149/2018 nu aduce însă modificări de substanță art. 10 alin. (2) din Legea nr. 573/2004, care să afecteze conținutul normativ pretins neconstituțional de către autorul excepției, ci introduce, suplimentar, printre categoriile de personal îndreptățite la acordarea Semnului onorific În Serviciul Patriei, și preoții militari, celelalte norme rămânând identice.13. Prin urmare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 - Regulament privind descrierea și modul de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri, funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, și preoți militari la Legea nr. 573/2004, modificată prin Legea nr. 149/2018, care au următorul cuprins:(2) Fac obiectul propunerilor de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei inclusiv ofițerii și funcționarii publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, și preoții militari, care au îndeplinit condițiile de primire a însemnului și au fost trecuți în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raportul de serviciu pentru motive neimputabile lor până la data emiterii ordinului sau deciziei prin care se acordă Semnul onorific În Serviciul Patriei.14. Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (5), invocate sub aspectul principiului securității juridice și al previzibilității legii, și ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 nu contravin normelor și principiilor fundamentale pretins încălcate.16. Cu privire la principiul legalității, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea Constituțională a elaborat o vastă jurisprudență, în acord cu cea în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului. Curtea Constituțională a constatat, de principiu, că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca textul normativ să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, astfel ca, în procesul de interpretare și aplicare a legii, să ofere persoanei vizate o protecție adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea în acest sens, spre exemplu, hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, și din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, sau deciziile Curții Constituționale nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Legea trebuie să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale, adică prin conținutul enunțat să permită cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita (a se vedea în acest sens deciziile Curții Constituționale nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, și nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, sau Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).17. Tot pe cale jurisprudențială s-a stabilit, cu valoare de principiu, că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde întro mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniștilor, care sunt obligați să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se așteaptă din partea acestora să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă. Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reținut că, deși ar fi de dorit, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută, având în vedere și necesitatea de asigurare a supleței normei juridice, suplețe care însă nu poate să afecteze previzibilitatea legii. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Așadar, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Așa fiind, rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, Decizia nr. 534 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1172 din 3 decembrie 2020).18. Cu privire la principiul securității juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea a statuat că acesta exprimă, în esență, faptul că cetățenii trebuie protejați contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă so creeze, impunând ca legea să fie accesibilă și previzibilă (deciziile nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, sau nr. 240 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 12 iunie 2020, paragraful 105). Securitatea juridică a persoanei se definește ca un complex de garanții de natură sau cu valențe constituționale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligația constituțională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât și valorificarea în condiții optime a drepturilor și a libertăților fundamentale (deciziile nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68, și nr. 187 din 17 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 mai 2021, paragraful 65).19. Aplicând aceste considerente de principiu în cauza de față, Curtea constată că textul corespunde exigențelor constituționale mai sus enunțate, fiind inteligibil și previzibil, pentru aceasta fiind nevoie de un firesc proces de interpretare sistematică a legii.20. Astfel, obiectul de reglementare al art. 10 din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 îl reprezintă determinarea categoriilor de destinatari ai propunerilor de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei. Alin. (1) al art. 10 se referă la persoanele în activitate, cu privire la care durata activității în armată se calculează până la data de 31 august a anului în care sunt propuși să primească însemnul. Alin. (2) se referă la aceleași categorii de personal prevăzute la alin. (1), care au îndeplinit condițiile de primire a însemnului, dar care, până la data emiterii ordinului sau deciziei de acordare a însemnului, și-au încetat activitatea prin una dintre cele trei modalități expres enumerate: trecerea în rezervă, trecerea direct în retragere ori încetarea raportului de serviciu pentru motive neimputabile lor.21. Condițiile legale pentru acordarea însemnului sunt prevăzute expres în art. 7 din anexa nr. 1 la lege și sunt următoarele: a) o vechime în domeniile apărării, ordinii publice și securității naționale de 15, 20 sau 25 de ani de activitate; b) să aibă rezultate meritorii în îndeplinirea atribuțiilor și în pregătirea profesională, evidențiate prin calificative de cel puțin „bun“ sau „bine“, după caz, în aprecierile de serviciu din ultimii 4 ani premergători anului în care urmează să li se confere semnul onorific.22. Desigur că în derularea procedurii legale de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei sunt implicate anumite etape succesive cronologic. Astfel, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 573/2004, numărul celor care îndeplinesc condițiile legale se trimite miniștrilor sau conducătorilor instituțiilor vizate până la data de 1 iunie a fiecărui an, în timp ce propunerile nominale se trimit acelorași autorități până la data de 31 august a aceluiași an.23. Dacă între aceste termene și până la data de 1 decembrie intervin anumite evenimente, legea reglementează consecințele. Astfel, pentru categoria personalului aflat în activitate, art. 9 din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 arată că ofițerii sancționați pentru comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale în perioada de la ultima apreciere de serviciu și până la data de 31 august a anului când se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei nu mai sunt propuși, iar dacă abaterile au fost săvârșite în perioada 31 august-1 decembrie, miniștrii, respectiv conducătorii instituțiilor centrale autonome ale statului dispun radierea acestora din tabelele cu propuneri. Prin urmare, în cazul unor astfel de evenimente, semnul onorific nu se mai acordă, fiind firesc ca o atare modalitate de recunoaștere publică a meritelor deosebite ale persoanei să nu se acorde dacă în viața profesională a personalului cu o atare vocație legală au intervenit evenimente negative.24. Cât privește categoria personalului care și-a încetat activitatea desfășurată în domeniile apărării, ordinii publice și securității naționale și care îndeplinea cele două condiții prevăzute de art. 7 din anexa nr. 1 la lege, dar cu privire la care, ulterior datelor menționate în lege (1 iunie și, respectiv, 31 august), au intervenit anumite evenimente, legea prevede același gen de consecință, neacordarea însemnului onorific, dacă raporturile de serviciu au încetat din cauze imputabile persoanei în cauză, astfel cum se arată la art. 10 alin. (2) teza finală din anexa nr. 1 la lege, text criticat în prezenta cauză.25. Curtea constată, prin urmare, că, pentru acordarea semnului onorific În Serviciul Patriei, legea examinată impune, printre altele, aceeași condiție a neimputabilității, care figurează atât în cuprinsul art. 10 alin. (2), cu referire la personalul care nu se mai află în activitate, cât și în cel al art. 9, pentru personalul în activitate.26. Mai mult, Curtea observă că această condiție nici nu reprezintă un element de noutate, fiind introdusă din anul 2015 chiar în cuprinsul Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului [prin Legea nr. 81/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 21 aprilie 2015], care, la art. 54 alin. (1) lit. e), prevede că polițistul poate fi recompensat prin „însemne onorifice, diplome de merit și distincții, pentru obținerea de rezultate foarte bune la absolvirea unor cursuri sau la competiții sportive, cu prilejul unor aniversări, manifestări cultural-artistice și sociale ori al finalizării unor acțiuni/misiuni, precum și în situația încetării raporturilor de serviciu pentru motive neimputabile.“27. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea nu poate reține criticile autorului excepției formulate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora dispozițiile art. 10 alin. (2) sunt neclare și imprevizibile, reglementând o condiție suplimentară, ascunsă, care lasă loc arbitrarului din partea autorităților decidente.28. Cât privește art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că acest text este doar indicat, fără însă a fi prezentată o minimă critică/motivare, care să susțină o legătură de contrarietate a textului legal criticat față de norma constituțională de referință.29. În atare condiții, aplicând jurisprudența Curții în materia inadmisibilității excepției de neconstituționalitate, respectiv Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2011, se constată că este imposibilă determinarea, în mod rezonabil, a criticii de neconstituționalitate vizate de autorul excepției, astfel că raportarea la art. 16 alin. (1) din Constituție nu poate fi reținută. Cu toate acestea, Curtea apreciază că cele arătate la paragrafele 23-25 răspund și unei eventuale critici bazate pe încălcarea principiului egalității și al nediscriminării, în sensul că atât timp cât la situații egale este reglementat același regim juridic, nu se poate susține nerespectarea art. 16 alin. (1) din Constituție. Așadar, pentru ambele categorii de personal, indiferent că se află sau nu în activitate la momentul acordării semnului onorific, acesta nu se mai acordă dacă au intervenit cauze de imputabilitate cu privire la conduita profesională a persoanei în cauză.30. În concluzie, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri, funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, și preoți militari va fi respinsă ca neîntemeiată.31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Filip Petru în Dosarul nr. 570/33/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri, funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, și preoți militari sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 octombrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari