DECIZIA nr. 361 din 3 iunie 2021referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 171 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 729 din 26 iulie 2021
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 171 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, excepție ridicată de Societatea Teo Trans Consulting - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.464/85/2018 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 910D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Autoarea excepției a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, arătând că motivarea excepției se referă la aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea normei legale. În subsidiar, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 19 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.464/85/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 171 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice. Excepția a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei sentințe pronunțate într-un litigiu ce privește excluderea dintr-o procedură de achiziție publică.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile art. 171 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 98/2016 sunt neconstituționale în măsura în care conferă alte efecte juridice unor situații juridice care au luat naștere sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006. 7. În acest sens se arată că, potrivit art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016, autoritatea contractantă exclude din procedura de atribuire a contractului de achiziție publică/acordului-cadru orice operator economic care și-a încălcat în mod grav sau repetat obligațiile principale ce îi reveneau în cadrul unui contract de achiziții publice/contract de achiziții sectoriale/contract de concesiune încheiat anterior, iar aceste încălcări au dus la încetarea anticipată a respectivului contract, plata de daune-interese sau alte sancțiuni comparabile. Eventualele încălcări ale obligațiilor ce decurg din contractele de achiziții publice sunt consemnate în documentele constatatoare emise de către autoritatea contractantă cu privire la modul de îndeplinire de către operatorii economici a obligațiilor contractuale asumate, ce reflectă îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute la art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016, potrivit prevederilor art. 166 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice.8. Se mai susține că, potrivit dispozițiilor legale criticate, încălcările contractuale reținute în cuprinsul documentelor constatatoare nu mai pot fi luate în considerare dacă a trecut un termen de 3 ani de la data producerii evenimentului relevant, atestat prin documentul constatator, spre deosebire de reglementarea anterioară, pe durata căreia a luat naștere situația de excludere, și în baza căreia a fost emis documentul constatator, respectiv art. 181 lit. c^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, care limita efectele încălcărilor contractuale, reținute în cuprinsul documentelor constatatoare, la o perioadă de 2 ani, anterior depunerii ofertei. Astfel, se arată că instanța de contencios constituțional este chemată să stabilească în ce măsură situația juridică ce a luat naștere sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006, respectiv încălcarea obligațiilor contractuale reținută în cadrul documentului constatator și care, în temeiul acestei reglementări, putea constitui motiv de excludere din cadrul unei proceduri de achiziție publică doar dacă a avut loc în ultimii 2 ani anteriori depunerii ofertei, poate produce efectele prevăzute de o reglementare ulterioară actului normativ sub care a luat naștere.9. În acest sens se mai arată că textul de lege criticat conferă efecte juridice unor situații juridice ivite anterior începerii procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, respectiv situațiilor de excludere reglementate la art. 167 din același act normativ, situații juridice ale căror consecințe se răsfrâng asupra procedurii în desfășurare, și care pot influența în mod decisiv rezultatul procedurii. Se arată că situația juridică la care se referă norma criticată este o veritabilă facta praeterita, în raport cu Legea nr. 98/2016.10. Se arată că, dacă situațiile de excludere la care face referire art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016 au luat naștere anterior momentului intrării în vigoare a acestei dispoziții legale, acestora nu li se poate aplica regimul juridic instituit de Legea nr. 98/2016. În caz contrar, acest lucru echivalează cu acordarea altor consecințe juridice unor situații juridice care au luat naștere în temeiul unui act normativ care reglementa în mod diferit aceeași ipoteză, cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile.11. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu este o dispoziție legală cu caracter retroactiv, ci se referă la principiul aplicării legii noi, raportat la schimbarea unei situații juridice pentru viitor. Se apreciază că textul de lege criticat se aplică de la data intrării sale în vigoare, stabilind condiții de admisibilitate pentru procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică, acordurilor-cadru sau contractelor de concesiune începute ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 98/2016.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 171 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016, potrivit cărora: „(5) În cazul în care operatorului economic nu i-a fost aplicată prin hotărâre definitivă a unei instanțe de judecată măsura interdicției de a participa la proceduri de atribuire a unui contract de achiziție publică/acord-cadru sau a unui contract de concesiune pentru o anumită perioadă, situațiile de excludere prevăzute la art. 164 și 167 nu se aplică: (...) b) dacă, în cazul situațiilor, faptelor sau evenimentelor prevăzute la art. 167, a expirat o perioadă de 3 ani de la data apariției situației, săvârșirii faptei sau producerii evenimentului relevant.“16. Textul de lege criticat face referire la dispozițiile art. 164 și ale art. 167 din același act normativ, care reglementează situațiile ce atrag excluderea din procedura de atribuire.17. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile.18. Analizând, cu titlu prealabil, cadrul normativ incident, Curtea reține că, potrivit art. 181 lit. c^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, autoritatea contractantă are dreptul de a exclude dintr-o procedură pentru atribuirea contractului de achiziție publică orice ofertant/candidat care în ultimii 2 ani nu și-a îndeplinit sau și-a îndeplinit în mod defectuos obligațiile contractuale, din motive imputabile ofertantului în cauză, fapt care a produs sau este de natură să producă grave prejudicii beneficiarilor acestuia. 19. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 a fost abrogată prin art. 238 lit. a) din Legea nr. 98/2016, iar în prezent dispozițiile legale corespondente se regăsesc în art. 171 alin. (5) lit. b), care se referă la ipoteza unui ofertant (căruia nu i-a fost aplicată prin hotărâre judecătorească definitivă măsura interdicției de a participa la proceduri de atribuire a unor contracte de achiziție publică - cazul autoarei excepției de neconstituționalitate), care se află într-una din situațiile de excludere din cadrul procedurii de atribuire a contractelor de achiziție publică, reglementate de art. 167 din Legea nr. 98/2016, față de care a expirat o perioadă de 3 ani de la data apariției situației de excludere. 20. Autoarea excepției a fost exclusă din procedura de atribuire a contractului de achiziție publică pe motivul că și-a încălcat în mod grav obligațiile contractuale în cadrul unui contract de concesiune încheiat anterior, în temeiul dispozițiilor art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016, dat fiind faptul că nu a expirat termenul de 3 ani, reglementat de textul de lege criticat, între data săvârșirii faptei generatoare de excludere și data derulării procedurii curente de achiziție publică. În acest context, se susține, în esență, faptul că legea ulterioară, și anume Legea nr. 98/2016, nu poate modifica efectele produse de o situație juridică - respectiv fapta generatoare de excludere, săvârșită sub imperiul legii vechi - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006. Or, Curtea reține că, în speță, nu este vorba de efecte deja consumate ale faptei juridice generatoare de excludere dintr-o procedură de achiziție publică, ci de efecte care se produc sub imperiul legii noi, în domeniul propriu de aplicare al acesteia. Din acest punct de vedere, reglementarea, prin textul de lege criticat, a termenului de 3 ani de la data apariției situației generatoare de excludere din cadrul unei proceduri de achiziție publică, inițiată după intrarea în vigoare a Legii nr. 98/2016, are natura juridică a unei condiții de admisibilitate, reglementată în cadrul procedurii inițiate sub imperiul legii noi. 21. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior, pentru că, în acest caz, legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, sau nr. 86 din 13 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 20 mai 2019, paragraful 34.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Teo Trans Consulting - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.464/85/2018 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 171 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 iunie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie-----
| EMITENT |
| Valer Dorneanu | - președinte |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Marian Enache | - judecător |
| Daniel Marius Morar | - judecător |
| Mona-Maria Pivniceru | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Irina Loredana Gulie | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 19 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.464/85/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 171 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice. Excepția a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei sentințe pronunțate într-un litigiu ce privește excluderea dintr-o procedură de achiziție publică.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile art. 171 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 98/2016 sunt neconstituționale în măsura în care conferă alte efecte juridice unor situații juridice care au luat naștere sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006. 7. În acest sens se arată că, potrivit art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016, autoritatea contractantă exclude din procedura de atribuire a contractului de achiziție publică/acordului-cadru orice operator economic care și-a încălcat în mod grav sau repetat obligațiile principale ce îi reveneau în cadrul unui contract de achiziții publice/contract de achiziții sectoriale/contract de concesiune încheiat anterior, iar aceste încălcări au dus la încetarea anticipată a respectivului contract, plata de daune-interese sau alte sancțiuni comparabile. Eventualele încălcări ale obligațiilor ce decurg din contractele de achiziții publice sunt consemnate în documentele constatatoare emise de către autoritatea contractantă cu privire la modul de îndeplinire de către operatorii economici a obligațiilor contractuale asumate, ce reflectă îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute la art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016, potrivit prevederilor art. 166 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice.8. Se mai susține că, potrivit dispozițiilor legale criticate, încălcările contractuale reținute în cuprinsul documentelor constatatoare nu mai pot fi luate în considerare dacă a trecut un termen de 3 ani de la data producerii evenimentului relevant, atestat prin documentul constatator, spre deosebire de reglementarea anterioară, pe durata căreia a luat naștere situația de excludere, și în baza căreia a fost emis documentul constatator, respectiv art. 181 lit. c^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, care limita efectele încălcărilor contractuale, reținute în cuprinsul documentelor constatatoare, la o perioadă de 2 ani, anterior depunerii ofertei. Astfel, se arată că instanța de contencios constituțional este chemată să stabilească în ce măsură situația juridică ce a luat naștere sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006, respectiv încălcarea obligațiilor contractuale reținută în cadrul documentului constatator și care, în temeiul acestei reglementări, putea constitui motiv de excludere din cadrul unei proceduri de achiziție publică doar dacă a avut loc în ultimii 2 ani anteriori depunerii ofertei, poate produce efectele prevăzute de o reglementare ulterioară actului normativ sub care a luat naștere.9. În acest sens se mai arată că textul de lege criticat conferă efecte juridice unor situații juridice ivite anterior începerii procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, respectiv situațiilor de excludere reglementate la art. 167 din același act normativ, situații juridice ale căror consecințe se răsfrâng asupra procedurii în desfășurare, și care pot influența în mod decisiv rezultatul procedurii. Se arată că situația juridică la care se referă norma criticată este o veritabilă facta praeterita, în raport cu Legea nr. 98/2016.10. Se arată că, dacă situațiile de excludere la care face referire art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016 au luat naștere anterior momentului intrării în vigoare a acestei dispoziții legale, acestora nu li se poate aplica regimul juridic instituit de Legea nr. 98/2016. În caz contrar, acest lucru echivalează cu acordarea altor consecințe juridice unor situații juridice care au luat naștere în temeiul unui act normativ care reglementa în mod diferit aceeași ipoteză, cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile.11. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu este o dispoziție legală cu caracter retroactiv, ci se referă la principiul aplicării legii noi, raportat la schimbarea unei situații juridice pentru viitor. Se apreciază că textul de lege criticat se aplică de la data intrării sale în vigoare, stabilind condiții de admisibilitate pentru procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică, acordurilor-cadru sau contractelor de concesiune începute ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 98/2016.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 171 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016, potrivit cărora: „(5) În cazul în care operatorului economic nu i-a fost aplicată prin hotărâre definitivă a unei instanțe de judecată măsura interdicției de a participa la proceduri de atribuire a unui contract de achiziție publică/acord-cadru sau a unui contract de concesiune pentru o anumită perioadă, situațiile de excludere prevăzute la art. 164 și 167 nu se aplică: (...) b) dacă, în cazul situațiilor, faptelor sau evenimentelor prevăzute la art. 167, a expirat o perioadă de 3 ani de la data apariției situației, săvârșirii faptei sau producerii evenimentului relevant.“16. Textul de lege criticat face referire la dispozițiile art. 164 și ale art. 167 din același act normativ, care reglementează situațiile ce atrag excluderea din procedura de atribuire.17. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile.18. Analizând, cu titlu prealabil, cadrul normativ incident, Curtea reține că, potrivit art. 181 lit. c^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, autoritatea contractantă are dreptul de a exclude dintr-o procedură pentru atribuirea contractului de achiziție publică orice ofertant/candidat care în ultimii 2 ani nu și-a îndeplinit sau și-a îndeplinit în mod defectuos obligațiile contractuale, din motive imputabile ofertantului în cauză, fapt care a produs sau este de natură să producă grave prejudicii beneficiarilor acestuia. 19. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 a fost abrogată prin art. 238 lit. a) din Legea nr. 98/2016, iar în prezent dispozițiile legale corespondente se regăsesc în art. 171 alin. (5) lit. b), care se referă la ipoteza unui ofertant (căruia nu i-a fost aplicată prin hotărâre judecătorească definitivă măsura interdicției de a participa la proceduri de atribuire a unor contracte de achiziție publică - cazul autoarei excepției de neconstituționalitate), care se află într-una din situațiile de excludere din cadrul procedurii de atribuire a contractelor de achiziție publică, reglementate de art. 167 din Legea nr. 98/2016, față de care a expirat o perioadă de 3 ani de la data apariției situației de excludere. 20. Autoarea excepției a fost exclusă din procedura de atribuire a contractului de achiziție publică pe motivul că și-a încălcat în mod grav obligațiile contractuale în cadrul unui contract de concesiune încheiat anterior, în temeiul dispozițiilor art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016, dat fiind faptul că nu a expirat termenul de 3 ani, reglementat de textul de lege criticat, între data săvârșirii faptei generatoare de excludere și data derulării procedurii curente de achiziție publică. În acest context, se susține, în esență, faptul că legea ulterioară, și anume Legea nr. 98/2016, nu poate modifica efectele produse de o situație juridică - respectiv fapta generatoare de excludere, săvârșită sub imperiul legii vechi - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006. Or, Curtea reține că, în speță, nu este vorba de efecte deja consumate ale faptei juridice generatoare de excludere dintr-o procedură de achiziție publică, ci de efecte care se produc sub imperiul legii noi, în domeniul propriu de aplicare al acesteia. Din acest punct de vedere, reglementarea, prin textul de lege criticat, a termenului de 3 ani de la data apariției situației generatoare de excludere din cadrul unei proceduri de achiziție publică, inițiată după intrarea în vigoare a Legii nr. 98/2016, are natura juridică a unei condiții de admisibilitate, reglementată în cadrul procedurii inițiate sub imperiul legii noi. 21. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior, pentru că, în acest caz, legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, sau nr. 86 din 13 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 20 mai 2019, paragraful 34.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Teo Trans Consulting - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.464/85/2018 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 171 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 iunie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari