DECIZIA nr. 68 din 18 februarie 2020referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 729 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 2 iulie 2020



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Irina Loredana Gulie- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 729 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația C.A.R. Victoria Mureș I.F.N. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 1.633/320/2018/a1 al Judecătoriei Târgu Mureș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 932D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, în ceea ce privește prevederile art. 729 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, nefiind vorba de o obligație de întreținere față de minori, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 729 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Codul de procedură civilă, autoarea excepției de neconstituționalitate invocând, în realitate, o problemă de interpretare și aplicare a legii. În subsidiar, se arată că dispozițiile legale criticate instituie limitele de insesizabilitate în ceea ce privește urmărirea veniturilor rezultate din muncă, iar fiecare terț poprit trebuie să verifice aceste limite de insesizabilitate generală prevăzute de textele de lege criticate, precum și limitele de insesizabilitate specială, prevăzute în art. 781 alin. (5) din Codul de procedură civilă. De asemenea, se arată că nu se poate pretinde unui terț poprit să urmărească sumele pe care alți terți popriți sunt obligați să le plătească aceluiași debitor, să facă un cumul al acestor sume și să stabilească sumele care pot fi poprite, acesta putând însă să urmărească doar cotele aferente sumelor pe care el însuși le are de plătit debitorului.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 12 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.633/320/2018/a1, Judecătoria Târgu Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 729 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Asociația C.A.R. Victoria Mureș I.F.N. din Târgu Mureș într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind validarea unei popriri.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 729 alin. (3) din Codul de procedură civilă consacră o categorie de venituri exceptate de la poprire, în cadrul procedurii de executare silită, iar în acest fel anihilează dreptul oricărui creditor cu o creanță certă, lichidă și exigibilă de a-și îndestula creanța de la un debitor care lucrează cu timp parțial, în două sau mai multe locuri de muncă. Se arată că veniturile debitorului care lucrează cu timp parțial la mai mulți angajatori nu vor putea fi niciodată poprite, în condițiile în care venitul obținut la fiecare dintre acești angajatori nu depășește jumătate din cuantumul salariului minim net pe economie. Se susține, în acest sens, că textul de lege criticat nu întrunește criteriile de claritate și previzibilitate, întrucât nu precizează că se referă la veniturile obținute dintr-o normă întreagă de muncă, iar nu și la una parțială.6. Judecătoria Târgu Mureș - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se apreciază, în acest sens, că textul de lege criticat nu întrunește criteriile de previzibilitate a normei legale, nefiind clar dacă limitarea cu privire la urmărirea veniturilor obținute din salarii, într-un cuantum inferior celui minim pe economie, se referă la angajații care dobândesc aceste venituri la un singur angajator, sau include și angajații care dobândesc aceste venituri din contracte individuale de muncă cu norma parțială, precum și dacă limitarea privește, în acest din urmă caz, veniturile totale ale acestor angajați sau se raportează la fiecare salariu distinct. Se mai apreciază că sunt încălcate prevederile art. 16 și 44 din Constituție, întrucât sunt discriminați creditorii acelor debitori care sunt angajați cu norma parțială la mai mulți angajatori, cumulând norma de 8 ore, astfel încât raportat la fiecare salariu în parte este aplicabilă limitarea prevăzută de art. 729 alin. (3) din Codul de procedură civilă, însă în realitate, aceștia, cumulat, realizează venituri superioare salariului minim pe economie, sau cel puțin superioare limitei de jumătate din venitul minim pe economie. Astfel, acești debitori nu vor putea fi urmăriți sau vor putea fi urmăriți limitat, raportat la partea ce depășește jumătate din venitul minim național, deși, în realitate, veniturile lor cumulate nu s-ar încadra în dispozițiile art. 729 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Instanța apreciază că acești creditori sunt discriminați față de creditorii acelor debitori care sunt angajați cu normă întreagă de 8 ore și care realizează venituri urmăribile.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 729 - Limitele urmăririi veniturilor bănești alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:(1) Salariile și alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia pot fi urmărite:a) până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii;b) până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.(...)(3) Veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părții ce depășește jumătate din acest cuantum.11. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la criteriile de calitate a legii, art. 16 alin. (1) și (2) privind principiul egalității în drepturi, art. 21 alin. (1) și (2) referitor la accesul liber la justiție, art. 44 alin. (2) privind garantarea proprietății private și art. 45 - Libertatea economică.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, autoarea acesteia critică soluția legislativă care instituie anumite limite procentuale ale urmăririi silite a veniturilor bănești ale debitorului, arătând că veniturile debitorului care lucrează cu timp parțial la mai mulți angajatori nu vor putea fi niciodată poprite, în condițiile în care venitul obținut la fiecare dintre acești angajatori nu depășește procentul permis de lege în vederea exercitării urmăririi silite.13. Curtea reține că textul de lege criticat instituie limitele în care pot fi urmărite anumite categorii de venituri, în funcție de specificul lor, constituind o veritabilă normă de protecție socială a debitorului, care să-i permită acestuia asigurarea mijloacelor de existență, concomitent cu achitarea debitelor, implicit fiind asigurată și protecția creditorului, în vederea recuperării creanței. Astfel, veniturile cu caracter periodic ale debitorului, care sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia, pot face obiect al urmăririi silite, până la jumătate din venitul lunar net (pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii), respectiv până la o treime din venitul lunar net pentru orice alte datorii. De asemenea, în cazul în care veniturile destinate asigurării mijloacelor de existență ale debitorului sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părții ce depășește jumătate din acest cuantum. Așadar, prevederea legală criticată nu instituie o interdicție absolută de urmărire a veniturilor, ci numai o limitare de urmărire a veniturilor al căror cuantum este mai mic decât salariul minim net pe economie, creditorii putând urmări acea parte a salariului ce depășește jumătate din salariul minim pe economie. Prin poprire, pot fi urmărite orice sume care constituie un venit al debitorului, cu condiția de a fi plătite cu caracter de durată și periodic, iar pentru a se urmări în limita prevăzută de art. 729 alin. (3) din Codul de procedură civilă, trebuie să aibă destinația de a asigura existența zilnică a debitorului. 14. Astfel, din analiza dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că protecția socială a debitorului se întinde asupra sumelor de bani ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia, fără a se distinge în funcție de tipul contractelor individuale de muncă, astfel cum sunt reglementate în Codul muncii, respectiv cu durată determinată sau nedeterminată, prin agent de muncă temporară, cu timp parțial sau prin muncă la domiciliu. Tot astfel, prevederile legale criticate, respectiv art. 729 alin. (3) din Codul de procedură civilă, nu instituie nicio diferențiere în raport cu sursa veniturilor din muncă, fără a specifica dacă acestea sunt obținute de la un singur angajator sau mai mulți angajatori, ceea ce înseamnă că totalitatea veniturilor debitorului, obținute din muncă, sau din orice alte sume ce i se plătesc periodic acestuia, pot fi urmărite în limitele instituite de textul de lege criticat - ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.15. Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită de faptul că textul de lege criticat nu prevede nicio soluție în privința aplicării sale și în cazul în care debitorul urmărit dobândește veniturile din contracte de muncă cu normă parțială la mai mulți angajatori, iar venitul obținut la fiecare angajator în parte nu depășește limita în care acesta poate fi urmărit. Or, o asemenea susținere vizează însă o chestiune de interpretare și aplicare a legii, în sensul stabilirii surselor de venituri totale ale debitorului urmărit, o asemenea operațiune intrând în competența exclusivă a instanței de judecată, care poate să verifice aceste aspecte fie la inspectoratele teritoriale de muncă - în privința naturii juridice a contractelor de muncă încheiate de debitor, fie la direcțiile generale regionale ale finanțelor publice/administrațiile județene/de sector ale finanțelor publice - în ceea ce privește cuantumul veniturilor debitorului.16. Cu privire la interpretarea și aplicarea legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit. iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Printr-o jurisprudență constantă, Curtea s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, aplicarea și interpretarea legii nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. Prin urmare, având în vedere că în prezenta cauză critica formulată vizează modul de interpretare și aplicare a prevederilor legale criticate, Curtea reține că soluționarea acesteia excedează competenței sale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare și aplicare a legii în concret la o cauză. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 729 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă prin prisma art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 este inadmisibilă.17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 729 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația C.A.R. Victoria Mureș I.F.N. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 1.633/320/2018/a1 al Judecătoriei Târgu Mureș - Secția civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureș - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 februarie 2020.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Irina Loredana Gulie
    -----