LEGE nr. 47 din 18 mai 1992 *** Republicatăprivind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 187 din 7 august 1997



    Notă *) Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 138 din 24 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 25 iulie 1997, dându-se textelor o noua numerotare.Legea nr. 47 din 18 mai 1992 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 22 mai 1992.  +  Capitolul 1 Dispoziţii generale  +  Articolul 1 (1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România. (2) Curtea Constituţională este independenta faţă de orice alta autoritate publică şi se supune numai Constituţiei şi prezentei legi. (3) Scopul Curţii Constituţionale este garantarea supremaţiei Constituţiei.  +  Articolul 2 (1) Curtea Constituţională asigura controlul constituţionalităţii legilor, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului. (2) Sunt neconstituţionale prevederile actelor normative prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei. (3) În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei.  +  Articolul 3 (1) Competenţa Curţii Constituţionale este cea stabilită prin Constituţie. (2) Curtea Constituţională este singura în drept sa hotărască asupra competentei sale. Ea hotărăşte în cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 144 din Constituţie. (3) Competenţa Curţii Constituţionale, stabilită potrivit alin. (2), nu poate fi contestată de nici o autoritate publică.  +  Articolul 4 (1) Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea atribuţiilor lor şi inamovibili pe durata mandatului. (2) Judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi traşi la răspundere pentru opiniile şi voturile exprimate la adoptarea soluţiilor.  +  Articolul 5Autorităţile publice, instituţiile, regiile autonome, societăţile comerciale şi orice alte organizaţii sunt obligate sa comunice informaţiile, documentele şi actele pe care le deţin, cerute de Curtea Constituţională pentru realizarea atribuţiilor sale.  +  Articolul 6Sediul Curţii Constituţionale este în municipiul Bucureşti.  +  Capitolul 2 Organizarea Curţii Constituţionale  +  Articolul 7 (1) Curtea Constituţională se compune din 9 judecători numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. (2) Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României. (3) Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din numărul judecătorilor din 3 în 3 ani. (4) Fiecare Cameră a Parlamentului numeşte, cu votul majorităţii membrilor săi, la propunerea Biroului permanent şi pe baza recomandarii Comisiei juridice, în calitate de judecător, persoana care a întrunit numărul cel mai mare de voturi. (5) Candidaturile se pot depune la Comisia juridică de grupurile parlamentare, de deputaţi şi de senatori. Fiecare candidat va depune "curriculum vitae" şi actele doveditoare ca îndeplineşte condiţiile prevăzute de Constituţie. Candidaţii vor fi audiati de comisie şi de plenul Camerei. Raportul Comisiei juridice se va referi, motivat, la toţi candidaţii.  +  Articolul 8 (1) Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea în plen, în condiţiile prezentei legi şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, iar actele Curţii se adoptă cu votul majorităţii judecătorilor, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel. (2) Cvorumul pentru plenul Curţii Constituţionale este de două treimi din numărul judecătorilor Curţii.  +  Articolul 9 (1) Curtea Constituţională are un preşedinte ales prin vot secret, pentru o perioadă de 3 ani, cu majoritatea voturilor judecătorilor, în termen de 5 zile de la innoirea Curţii. (2) Pentru alegerea preşedintelui, fiecare grupa de judecători numiţi de Camera Deputaţilor, de Senat şi de Preşedintele României poate propune o singura candidatura. Dacă la primul tur de scrutin nici un candidat nu întruneşte majoritatea voturilor, se va proceda la al doilea tur de scrutin între primii doi clasaţi sau traşi la sorţi, dacă toţi candidaţii obţin acelaşi număr de voturi. Operaţiunile de alegere a preşedintelui sunt conduse de judecătorul cel mai în vârsta. (3) Preşedintele numeşte un judecător care îi va tine locul în timpul absentei.  +  Articolul 10 (1) În caz de vacanta a funcţiei, se alege un preşedinte până la încheierea perioadei de 3 ani prevăzute la art. 9 alin. (1). (2) Alegerea are loc în termen de 5 zile de la constatarea vacantei, potrivit procedurii prevăzute la art. 9 alin. (2).  +  Articolul 11 (1) Preşedintele Curţii Constituţionale are următoarele atribuţii: a) coordonează activitatea Curţii Constituţionale şi repartizează cauzele spre rezolvare; b) convoacă şi prezidează şedinţele în plen ale Curţii Constituţionale; c) reprezintă Curtea Constituţională în faţa autorităţilor publice şi a altor organizaţii, române sau străine; d) constata cazurile de încetare a mandatului judecătorilor, prevăzute în prezenta lege, şi sesizează autorităţile publice care i-au numit, pentru ocuparea postului devenit vacant; e) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale. (2) Preşedintele supraveghează activitatea de ordonator de credite a secretarului general al Curţii Constituţionale.  +  Capitolul 3 Competenţa Curţii Constituţionale  +  Secţiunea 1 Dispoziţii comune  +  Articolul 12 (1) Curtea Constituţională poate fi sesizată pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 144 din Constituţie şi în condiţiile stabilite potrivit prezentei legi. (2) Sesizările trebuie făcute în forma scrisă şi motivate.  +  Articolul 13 (1) Curtea Constituţională, potrivit competentei stabilite în art. 144 din Constituţie, pronunţa decizii, hotărâri şi emite avize, după cum urmează:A. Decizii, în cazurile în care: a) se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Curţii Supreme de Justiţie, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei; b) se pronunţa asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori; c) hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor; d) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.B. Hotărâri, în cazurile în care: a) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirma rezultatele sufragiului; b) constata existenta împrejurărilor care justifica interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului; c) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirma rezultatele acestuia; d) verifica îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni.C. Avize consultative pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României. (2) Deciziile şi hotărârile se pronunţa în numele legii.  +  Articolul 14 (1) Şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazul în care, din motive întemeiate, plenul hotărăşte şedinţa secreta. (2) Părţile au acces la lucrările dosarului. (3) Actele şi lucrările Curţii Constituţionale, pe baza cărora aceasta pronunţa deciziile şi hotărârile ori emite avizele prevăzute la art. 13, nu sunt destinate publicităţii.  +  Articolul 15Cererile adresate Curţii Constituţionale sunt scutite de taxe de timbru.  +  Articolul 16Procedura jurisdicţională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale. Compatibilitatea se hotărăşte exclusiv de Curte.  +  Secţiunea a 2-a Procedura jurisdicţională1. Controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare  +  Articolul 17 (1) Curtea Constituţională se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Curţii Supreme de Justiţie, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori. (2) În vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisa spre promulgare, legea se comunică Guvernului şi Curţii Supreme de Justiţie şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi al Senatului. În cazul în care legea a fost adoptată cu procedura de urgenta, termenul este de 2 zile. (3) Data la care legea a fost depusa la secretarii generali ai Camerelor se aduce la cunoştinţa în plenul fiecărei Camere în termen de 24 de ore de la depunere. Depunerea şi comunicarea se fac numai în zilele în care Camerele Parlamentului lucrează în plen. (4) Sesizarea facuta de parlamentari se trimite Curţii Constituţionale în ziua primirii ei, de către secretarul general al Camerei respective.  +  Articolul 18 (1) În cazul sesizării Curţii Constituţionale de unul dintre preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, de parlamentari, de Guvern sau de Curtea Suprema de Justiţie, aceasta va comunică Preşedintelui României sesizarea primită, în ziua înregistrării. (2) Dacă sesizarea s-a făcut de Preşedintele României, de parlamentari sau de Curtea Suprema de Justiţie, Curtea Constituţională o va comunică, în termen de 24 de ore de la înregistrare, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, precizând şi data când vor avea loc dezbaterile. (3) Dacă sesizarea s-a făcut de preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului, Curtea Constituţională o va comunică preşedintelui celeilalte Camere, precum şi Guvernului, iar dacă sesizarea s-a făcut de către Guvern, Curtea o va comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.  +  Articolul 19 (1) Până la data dezbaterilor, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pot prezenta, în scris, punctul lor de vedere. (2) Punctul de vedere al Guvernului se prezintă numai sub semnatura primului-ministru.  +  Articolul 20 (1) Dezbaterea are loc în plenul Curţii Constituţionale, cu participarea judecătorilor Curţii, pe baza sesizării, a documentelor şi a punctelor de vedere primite, atât asupra prevederilor menţionate în sesizare cat şi asupra celor de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate. (2) Decizia se pronunţa, în urma deliberării, cu votul majorităţii judecătorilor şi se comunică Preşedintelui României. Decizia prin care se constata neconstituţionalitatea legii se comunică şi preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, în scopul deschiderii procedurii prevăzute de art. 145 alin. (1) din Constituţie. (3) Decizia se publică în Monitorul Oficial al României. 2. Controlul constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului  +  Articolul 21 (1) Curtea Constituţională se pronunţa asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori. (2) În cazul în care sesizarea se face de parlamentari, ea se trimite Curţii Constituţionale de către secretarul general al Camerei din care aceştia fac parte, în ziua depunerii, iar Curtea Constituţională o va comunică, în termen de 24 de ore de la înregistrare, preşedinţilor celor două Camere, cu precizarea datei când va avea loc dezbaterea. (3) Până la data dezbaterii, preşedinţii Camerelor pot comunică punctul de vedere al birourilor permanente.  +  Articolul 22 (1) Dezbaterea are loc în plenul Curţii Constituţionale, pe baza sesizării şi a punctelor de vedere primite. (2) Decizia se pronunţa cu votul majorităţii judecătorilor Curţii şi se aduce la cunoştinţa Camerei al carei regulament a fost dezbătut. (3) Decizia se publică în Monitorul Oficial al României. (4) Dacă prin decizie se constata neconstituţionalitatea unor dispoziţii ale regulamentului, Camera sesizată va reexamina aceste dispoziţii, pentru punerea lor de acord cu prevederile Constituţiei.3. Soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate  +  Articolul 23 (1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile legale a căror constituţionalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituţie sau prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. (4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. (5) Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspenda. (6) Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.  +  Articolul 24 (1) Primind încheierea prevăzută la art. 23 alin. (4), preşedintele Curţii Constituţionale va desemna pe unul dintre judecători ca raportor şi va comunică încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituţională preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, indicandu-le data până la care pot sa trimită punctul lor de vedere. Prevederile art. 19 alineatul ultim se aplică în mod corespunzător. (2) Judecătorul desemnat ca raportor, potrivit alin. (1), este obligat sa ia măsurile necesare pentru administrarea probelor la data judecaţii. (3) Termenul de judecată se stabileşte de preşedintele Curţii, la data depunerii raportului. (4) Judecata are loc pe baza raportului prezentat de judecătorul-raportor, a încheierii prin care a fost sesizată Curtea Constituţională, a punctelor de vedere prezentate potrivit alin. (1), a probelor administrate, a susţinerilor părţilor, cu citarea acestora şi a Ministerului Public. (5) Părţile pot fi reprezentate prin avocaţi cu drept de a pleda la Curtea Suprema de Justiţie.  +  Articolul 25 (1) Decizia prin care se constata neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare este definitivă şi obligatorie. (2) În caz de admitere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionalităţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare. (3) Deciziile sunt obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României şi produc efecte numai pentru viitor. (4) Deciziile pronunţate în condiţiile alin. (1) se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.4. Respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României  +  Articolul 26Curtea Constituţională veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirma rezultatele sufragiului în condiţiile prevăzute de legea pentru alegerea Preşedintelui României.  +  Articolul 27Hotărârile Curţii Constituţionale se adoptă în plen, cu votul majorităţii judecătorilor Curţii.5. Judecarea contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic  +  Articolul 28 (1) Curtea Constituţională decide asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic. (2) Contestaţia privind constituţionalitatea unui partid politic poate fi formulată de preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului sau de Guvern. Preşedintele Camerei poate formula contestaţia numai pe baza unei hotărâri adoptate de Camera cu votul majorităţii membrilor săi. (3) Contestaţia trebuie motivată şi va fi însoţită de dovezile pe care se întemeiază.  +  Articolul 29 (1) Pentru soluţionarea contestaţiei, preşedintele Curţii Constituţionale va desemna un judecător ca raportor, care este obligat sa o comunice, împreună cu actele doveditoare, partidului politic la care se referă contestaţia, precizându-i data până la care poate depune un memoriu în apărare, însoţit de dovezile corespunzătoare. (2) Contestaţia se judeca de plenul Cutii Constituţionale, cu citarea contestatorului, a partidului politic a cărui constituţionalitate este contestată şi a Ministerului Public, pe baza raportului prezentat de judecătorul desemnat în acest scop şi a probelor administrate, iar decizia se pronunţa cu votul majorităţii judecătorilor Curţii. (3) Camera Parlamentului care a depus contestaţia poate fi reprezentată de persoana desemnată de aceasta, iar Guvernul, de Ministerul Justiţiei. Partidul politic poate fi reprezentat şi prin avocat cu drept de a pleda în faţa Curţii Supreme de Justiţie. (4) Decizia Curţii nu este supusă nici unei cai de atac şi se publică în Monitorul oficial al României.  +  Articolul 30 (1) Partidele politice pot fi declarate neconstituţionale în cazurile prevăzute de art. 37 alin. (2) din Constituţie. (2) Decizia de admitere a contestaţiei se comunică Tribunalului Municipiului Bucureşti, pentru radierea partidului politic neconstitutional din evidenta partidelor politice legal constituite.6. Emiterea avizului pentru suspendarea din funcţie a Preşedintelui României  +  Articolul 31 (1) Curtea Constituţională dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României. (2) Propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României împreună cu dovezile pe care se întemeiază se trimit în copie Curţii Constituţionale, de preşedintele care a condus şedinţa comuna a celor două Camere. (3) Preşedintele Curţii Constituţionale, primind cererea, va desemna 3 judecători ca raportori, câte unul dintre judecătorii numiţi de Camera Deputaţilor, Senat şi Preşedintele României, care vor efectua toate investigaţiile necesare.  +  Articolul 32 (1) Avizul cu privire la suspendarea din funcţie a Preşedintelui României se emite de plenul Curţii Constituţionale, cu votul majorităţii judecătorilor Curţii, pe baza dezbaterii raportului prezentat de cei 3 judecători desemnaţi în acest scop, a propunerii de suspendare, a dovezilor şi a investigatiilor făcute. (2) Preşedintele României va fi încunoştinţat asupra datei fixate pentru dezbatere şi poate da explicaţii cu privire la faptele ce i se imputa. (3) Avizul Curţii Constituţionale se comunică preşedinţilor celor două Camere şi Preşedintelui României.7. Constatarea existenţei împrejurărilor care justifica interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României  +  Articolul 33 (1) Curtea Constituţională constata existenta împrejurărilor care justifica interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului. (2) Vacanta funcţiei de Preşedinte al României se constata la cererea preşedintelui uneia dintre Camerele Parlamentului sau a preşedintelui interimar care exercită atribuţiile Preşedintelui României în perioada cat acesta este suspendat din funcţie. (3) În cazul în care Preşedintele României a fost suspendată din funcţie, cererea pentru constatarea existenţei împrejurărilor care justifica interimatul se face de preşedintele care a condus lucrările şedinţei comune a celor două Camere ale Parlamentului, pe baza hotărârii adoptate în şedinţa comuna. (4) Dacă interimatul funcţiei de Preşedinte al României se datorează imposibilităţii temporare de a-şi exercită atribuţiile, cererea se face de Preşedintele României sau de preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului.  +  Articolul 34Cererea pentru constatarea existenţei împrejurărilor care justifica interimatul funcţiei de Preşedinte al României va fi însoţită de dovezile necesare, iar constatarea acestor împrejurări se face de plenul Curţii Constituţionale, cu votul majorităţii judecătorilor.  +  Secţiunea a 3-a Alte dispoziţii  +  Articolul 35Procedura pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de exercitare a iniţiativei legislative de către cetăţeni, pentru verificarea respectării regulilor de organizare şi desfăşurare a referendumului şi de confirmare a rezultatului acestuia se stabileşte prin legile privind reglementarea acestor activităţi.  +  Articolul 36 (1) Înainte de sesizarea Parlamentului pentru iniţierea procedurii legislative de revizuire a Constituţiei, proiectul de lege sau propunerea legislativă se depune la Curtea Constituţională, care este obligată ca, în termen de 10 zile, să se pronunţe asupra constituţionalităţii sale. (2) Decizia Curţii Constituţionale se pronunţa în plen, cu votul a două treimi din numărul judecătorilor Curţii, şi se comunică celor care au initiat proiectul de lege sau propunerea legislativă ori, după caz, reprezentantului acestora. Decizia se publică în Monitorul Oficial al României. (3) Proiectul de lege sau, după caz, propunerea legislativă se depune la Curte, însoţită de avizul Consiliului Legislativ. (4) Proiectul de lege sau propunerea legislativă poate fi prezentată Parlamentului numai împreună cu decizia Curţii Constituţionale comunicată potrivit alin. (2).  +  Capitolul 4 Judecătorii Curţii Constituţionale  +  Articolul 37 (1) Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţa profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior. (2) Funcţia de judecător este incompatibilă cu oricare alta funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul juridic superior.  +  Articolul 38Numirea judecătorilor, în condiţiile prezentei legi, se poate face numai cu acordul prealabil, exprimat în scris, al candidatului. În cazul în care candidatul ocupa o funcţie incompatibilă cu aceea de judecător al Curţii Constituţionale sau face parte dintr-un partid politic, acordul trebuie să cuprindă angajamentul candidatului de a demisiona, la data numirii, din acea funcţie sau din partidul politic al cărui membru este.  +  Articolul 39 (1) Judecătorii Curţii Constituţionale vor depune, în faţa Preşedintelui României şi a preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, următorul jurământ:"Jur sa respect şi sa apar Constituţia, indeplinindu-mi cu buna-credinţa şi fără partinire obligaţiile de judecător al Curţii Constituţionale. Asa să-mi ajute Dumnezeu!" (2) Jurământul se depune individual. Judecătorii Curţii îşi vor exercita funcţia de la data depunerii jurământului.  +  Articolul 40Judecătorii Curţii Constituţionale sunt obligaţi: a) să-şi îndeplinească funcţia încredinţată cu imparţialitate şi în respectul Constituţiei; b) sa păstreze secretul deliberărilor şi al voturilor şi sa nu ia poziţie publică sau sa dea consultaţii în probleme de competenţa Curţii Constituţionale; c) în adoptarea actelor Curţii Constituţionale să-şi exprime votul afirmativ sau negativ, abţinerea de la vot nefiind permisă; d) sa comunice preşedintelui Curţii Constituţionale orice activitate care ar putea atrage incompatibilitatea cu mandatul pe care îl exercita; e) sa nu permită folosirea funcţiei pe care o îndeplinesc în scop de reclama comercială sau propaganda de orice fel; f) să se abţină de la orice activitate sau manifestări contrare independentei şi demnităţii funcţiei lor.  +  Articolul 41Stabilirea abaterilor disciplinare ale judecătorilor, a sancţiunilor şi a modului de aplicare a acestora este de competenţa exclusiva a plenului Curţii Constituţionale.  +  Articolul 42 (1) Judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi arestaţi sau trimişi în judecata penală ori contravenţională decât cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, al Senatului sau a Preşedintelui României, după caz, şi la cererea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie. (2) Competenţa de judecată, pentru infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale, aparţin Curţii Supreme de Justiţie, Secţia penală. (3) De la data trimiterii în judecata penală, judecătorul Curţii Constituţionale este suspendat de drept din funcţia sa. În caz de condamnare definitivă, el este exclus de drept, iar în caz de achitare, suspendarea încetează.  +  Articolul 43 (1) Mandatul de judecător al Curţii Constituţionale încetează: a) la expirarea termenului pentru care a fost numit sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de excludere de drept ori de deces; b) în situaţiile de incompatibilitate sau de imposibilitate a exercitării funcţiei de judecător mai mult de 6 luni; c) în caz de încălcare a prevederilor art. 16 alin. (3) sau ale art. 37 alin. (3) din Constituţie sau pentru încălcarea grava a obligaţiilor prevăzute la art. 40. (2) Constatarea încetării mandatului, potrivit lit. a), se face de preşedintele Curţii Constituţionale, iar în celelalte cazuri, încetarea mandatului se hotărăşte în plen, cu votul majorităţii judecătorilor Curţii.  +  Articolul 44 (1) Cu 3 luni înainte de expirarea mandatului fiecărui judecător, preşedintele Curţii sesizează pe preşedintele Camerei Parlamentului care a numit judecătorul sau, după caz, pe Preşedintele României, solicitandu-l sa numească un altul în locul lui; numirea trebuie efectuată cu cel puţin o luna înainte de încetarea mandatului judecătorului predecesor. (2) În cazul în care mandatul a încetat înainte de expirarea duratei pentru care judecătorul a fost numit, iar perioada rămasă depăşeşte 6 luni, preşedintele va sesiza autoritatea publică prevăzută la alin. (1), în termen de cel mult 3 zile de la data încetării mandatului, în vederea numirii unui nou judecător. Mandatul judecătorului astfel numit încetează la expirarea duratei mandatului pe care l-a avut judecătorul înlocuit. (3) În cazul în care perioada pentru care a fost numit noul judecător, potrivit alin. (2), este mai mica de 3 ani, acesta va putea fi numit, la reînnoirea Curţii Constituţionale, pentru un mandat complet de 9 ani.  +  Articolul 45 (1) După încetarea mandatului ca urmare a expirării perioadei pentru care el a fost acordat, judecătorul are dreptul sa revină în postul ocupat anterior, dacă numirea sa la Curtea Constituţională s-a făcut cu condiţia rezervarii acestuia. (2) În cazul în care judecătorul ocupa un post de magistrat, rezervarea postului este obligatorie. (3) În perioada cat este rezervat, postul prevăzut la alin. (1) şi (2) poate fi ocupat numai prin contract de muncă pe durata determinata.  +  Articolul 46Preşedintele Curţii Constituţionale este asimilat cu preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, iar judecătorii Curţii Constituţionale, cu vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie.  +  Capitolul 5 Personalul de specialitate şi administrativ  +  Articolul 47 (1) Curtea Constituţională are 10 magistraţi-asistenţi, subordonaţi preşedintelui Curţii, dintre care unul este magistrat-asistent şef. (2) Magistraţii-asistenţi trebuie să aibă pregătire juridică superioară şi o vechime de cel puţin 10 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior. Ei sunt încadraţi prin concurs. Comisia de examinare, formată din 5 judecători ai Curţii, se numeşte de către preşedintele Curţii Constituţionale. (3) Magistraţii-asistenţi sunt asimilaţi cu magistraţii-asistenţi de la Curtea Suprema de Justiţie. (4) Magistraţii-asistenţi participa la pregătirea lucrărilor şi la redactarea actelor emise de Curte şi pot fi consultaţi la deliberări. De asemenea, acestora le revin obligaţiile prevăzute la art. 40, care se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 48 (1) Secretariatul Curţii Constituţionale este condus de un secretar general, asimilat funcţiei de secretar de stat, numit şi revocat de plenul Curţii dintre juristii cu o vechime în activitatea juridică de cel puţin 10 ani şi activitate meritorie. (2) Nomenclatorul funcţiilor Secretariatului Curţii şi numărul de personal de specialitate şi administrativ se aproba de plenul Curţii. În cadrul secretariatului funcţionează un compartiment de documentare, cercetare şi informatica şi alte compartimente necesare activităţii Curţii. (3) Secretarul general îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea preşedintelui Curţii Constituţionale. El asigura pregătirea, organizarea şi coordonarea lucrărilor Curţii şi este ordonator de credite, în condiţiile art. 11 alin. (2). (4) Atribuţiile secretarului general şi cele ale personalului Secretariatului Curţii Constituţionale se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii. (5) Salarizarea personalului Secretariatului Curţii se face potrivit legii privitoare la salarizarea personalului Curţii Supreme de Justiţie.  +  Capitolul 6 Sancţiuni, dispoziţii finale şi tranzitorii  +  Articolul 49 (1) Curtea Constituţională are un buget propriu, care face parte integrantă din bugetul de stat. (2) Proiectul de buget se aproba, cu avizul consultativ al Ministerului Finanţelor, de plenul Curţii, şi se înaintează Guvernului pentru a fi inclus distinct în proiectul bugetului de stat supus legiferarii. Eventualele obiecţii ale Curţii Constituţionale la proiectul de buget al Guvernului se prezintă Parlamentului spre soluţionare.  +  Articolul 50 (1) Prima Curte Constituţională se constituie în cel mult 10 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României. (2) În acest scop, fiecare Cameră a Parlamentului numeşte câte 3 judecători, pentru o perioadă de 3, 6 şi 9 ani, cu respectarea prevederilor art. 7 alin. (4). Judecătorii vor fi numiţi în ordinea numărului de voturi exprimate pentru fiecare candidat. De asemenea, preşedintele României numeşte 3 judecători pentru aceleaşi perioade. (3) În termen de 3 zile de la constituire, Curtea îşi alege preşedintele, iar în termen de 10 zile adopta regulamentul de organizare şi funcţionare.  +  Articolul 51Când Curtea Constituţională constata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi ca a fost ridicat cu rea-credinţa pentru a întârzia rezolvarea procesului, ea poate sanctiona partea care a invocat excepţia cu o amenda de 10.000 - 100.000 lei.  +  Articolul 52Refuzul unei autorităţi publice sau al oricărei organizaţii, de a comunică informaţiile, documentele şi actele pe care le deţine, cerute de Curtea Constituţională, se sancţionează cu o amenda de 10.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.  +  Articolul 53Amenzile prevăzute la art. 51 şi art. 52 se aplică de preşedintele Curţii Constituţionale sau de preşedintele completului de judecată, prin încheiere motivată. (2) Împotriva încheierii se poate face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare şi se soluţionează de organul care a aplicat amenda. Încheierea este definitivă şi executorie. Sumele de bani se fac venit la bugetul de stat.  +  Articolul 54Pentru anul 1992, sumele necesare funcţionarii Curţii Constituţionale se asigura de Guvern, din rezerva bugetară aflată la dispoziţia acestuia.-----------------