DECIZIA nr. 262 din 27 aprilie 2017referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 271^1 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 4 iulie 2017
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 271^1 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Asocierea dintre Societatea Florconstruct - S.R.L. din Suceava și Societatea Diasil Service - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 866/39/2015 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 356D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. Dispozițiile criticate, care prevăd instituirea garanției de bună conduită, sunt dispoziții speciale în materia achizițiilor publice, fără a putea fi calificate ca fiind de natură a încălca accesul liber la justiție. Celelalte critici vizează chestiuni ce țin de aplicarea legii, și nu de constituționalitate.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia nr. 382 din 9 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 866/39/2015, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 271^1 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Asocierea dintre Societatea Florconstruct - S.R.L. din Suceava și Societatea Diasil Service - S.R.L. din Suceava într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 271^1 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 sunt neconstituționale, deoarece impunerea obligației de a achita garanția de bună conduită în cazul formulării unei plângeri, în fața instanței de judecată, împotriva deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor - și în privința unui ofertant care este desemnat câștigător al procedurii de atribuire, ce a fost intervenient accesoriu în favoarea autorității contractante în faza administrativ-jurisdicțională și căruia i s-a admis cererea de intervenție în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, este excesivă, nejustificată, de natură a încălca liberul acces la justiție și dreptul la apărare. 6. În acest context menționează că soarta plângerii formulate de intervenientul accesoriu este dependentă de atitudinea procesuală a persoanei în sprijinul căreia a fost formulată cererea de intervenție, după cum dispune în mod imperativ art. 67 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond“. Astfel, în speță, obligarea intervenientului accesoriu la plata a 25.000 euro cu titlu de garanție de bună conduită, în condițiile în care demersul judiciar al acestuia, respectiv plângerea împotriva deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, nu depinde în totalitate de voința acestuia, ci de atitudinea procesuală a persoanei în favoarea căreia a fost formulată cererea de intervenție, este excesivă și de natură să îngrădească accesul la justiție. 7. Totodată, se precizează că ofertantul câștigător nu se află în ipoteza prevederilor art. 271^1 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 în ceea ce privește comportamentul necorespunzător, deoarece interesul acestuia constă în finalizarea procedurii de achiziție publică și încheierea contractului, context în care nu i se poate antama o atitudine de rea-credință și de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale.8. Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.9. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 din Constituție, are în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 24 din Constituție, arată că dreptul la apărare al intervenientului accesoriu nu este afectat prin dispoziția legală criticată, ci, eventual, prin instituirea sancțiunii de respingere ca neavenită a căii de atac formulate de intervenientul accesoriu prin art. 67 alin. (4) din Codul de procedură civilă, text de lege ce nu face obiectul criticilor de neconstituționalitate. Cu privire la dispozițiile art. 16 din Constituție, menționează că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu este motivată, dar, totodată, nu se poate reține că prevederile criticate încalcă aceste dispoziții constituționale. 11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 271^1 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător și în situația în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281“. Ulterior sesizării Curții Constituționale, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 a fost abrogată prin art. 238 lit. a) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016. Însă, având în vedere prevederile art. 236 alin. (2) și (4) din Legea nr. 98/2016, potrivit cărora „procedurilor de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei legi li se aplică legea în vigoare la data inițierii procedurii de atribuire. (...) Contractele de achiziție publică/Acordurile-cadru încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data când acestea au fost încheiate în tot ceea ce privește încheierea, modificarea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea acestora“ și cele ale art. 69 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, potrivit cărora „Contestațiile/Cererile/Plângerile aflate în curs de soluționare la Consiliu/instanța de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să fie soluționate în condițiile și cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost depuse“, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006.14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea cetățenilor, art. 21 cu privire la accesul liber la justiție și art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate în prezenta cauză sunt norme de trimitere. Astfel, potrivit art. 271^1 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător și în situația în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281. Potrivit art. 281 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, deciziile Consiliului privind soluționarea contestației pot fi atacate de către autoritatea contractantă și/sau de către orice persoană vătămată, în sensul art. 255 alin. (2), cu plângere la instanța judecătorească prevăzută la art. 283 alin. (1), în termen de 10 zile de la comunicare, atât pentru motive de nelegalitate, cât și de netemeinicie; plângerea va fi formulată în scris și va fi motivată, dispozițiile art. 270 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător; persoana care formulează plângerea împotriva deciziei pronunțate de Consiliu comunică, în termenul prevăzut la alin. (1), o copie a acesteia, precum și a înscrisurilor doveditoare, fără referire la acele informații pe care operatorul economic le precizează în oferta sa ca fiind confidențiale, clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală, și părților care au fost implicate în procedura de contestare în fața Consiliului, depunând dovada de comunicare în fața instanței până la primul termen de judecată.16. În acest context, în virtutea art. 271^1 alin. (1)-(6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, în scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligația de a constitui garanția de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestației/cererii/plângerii și data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanței de judecată de soluționare a acesteia [alin. (1)]; contestația/ cererea/ plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanției prevăzute la alin. (1) [alin. (2)]; garanția de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condițiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări și se depune în original la sediul autorității contractante și în copie la Consiliu sau la instanța de judecată, odată cu depunerea contestației/cererii/plângerii [alin. (3)]; cuantumul garanției de bună conduită se stabilește prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit [alin. (4)]; garanția de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puțin 90 de zile, să fie irevocabilă și să prevadă plata necondiționată la prima cerere a autorității contractante, în măsura în care contestația/cererea/plângerea va fi respinsă [alin. (5)]; în cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanției de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanței de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanției de bună conduită în aceleași condiții de la alin. (1)-(5), autoritatea contractantă va reține garanția de bună conduită. Prevederile art. 271^2 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.17. Prevederile art. 271^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 au format obiectul controlului de constituționalitate, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015, Decizia nr. 271 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 8 iulie 2015, sau Decizia nr. 476 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 6 august 2015. 18. Prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, precitată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 271^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 și a constatat că acestea sunt constituționale în raport cu criticile formulate. 19. Ulterior, prin Decizia nr. 750 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 11 ianuarie 2016, a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 271^1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 și a constatat că sintagma „și să prevadă plata necondiționată la prima cerere a autorității contractante, în măsura în care contestația/cererea/plângerea va fi respinsă“ este neconstituțională.20. Totodată, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art. 21 din Constituție, Curtea a reținut că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenindu-i legiuitorului, prevederile criticate fiind o aplicare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. În acest context, Curtea a reținut faptul că, astfel cum reiese din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2014 [care modifică și completează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006], legiuitorul delegat, având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri urgente care să fluidizeze procedura de atribuire a contractelor de achiziții publice și care să protejeze autoritățile contractante împotriva depunerii unor contestații abuzive care tind să modifice scopul pentru care au fost instituite căile de atac în domeniul achizițiilor publice, a instituit garanția de bună conduită (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 750 din 4 noiembrie 2015, precitată, paragrafele 25 și 26). 21. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea reține că prin instituirea garanției de bună conduită, astfel cum aceasta a fost introdusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2014, se reglementează reguli procedurale specifice cu privire la judecarea contestației în materia achizițiilor publice, fără a putea fi calificată ca fiind o îngrădire a dreptului de acces liber la justiție sau a dreptului la apărare, inclusiv în situația în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator.22. În ceea ce privește menționarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 din Constituție, deși autoarea excepției de neconstituționalitate nu motivează, în concret, pretinsa încălcare a principiului egalității, Curtea, având în vedere Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, reține că din examinarea prevederilor art. 271^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, în ansamblu, cât și a celor ale art. 271^1 alin. (7), criticate în prezenta cauză, acestea sunt tocmai o transpunere la nivel infraconstituțional a dispozițiilor constituționale cu privire la egalitatea în drepturi, aplicându-se tuturor celor care cad sub incidența acestora. 23. De altfel, referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, ca urmare a faptului că prevederile legale criticate impun obligația constituirii garanției de bună conduită doar pentru una dintre părțile litigiului în materie de achiziție publică, anume operatorul economic participant, nu și în sarcina autorității contractante, Curtea, prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, a constatat că această critică este neîntemeiată, întrucât, astfel cum rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 16, cetățenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituție și în legi, fiind egali în fața acestora și a autorităților publice, în timp ce autoritățile publice exercită atribuțiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenței lor, în realizarea funcțiilor pentru care sunt create. Principiul egalității în drepturi prevăzut de Constituție pentru cetățeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice. Așa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalității decât atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. De altfel, o eventuală comparație între contestator și autoritatea contractantă nici nu s-ar putea susține câtă vreme garanția de bună conduită a fost instituită tocmai pentru a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător al participantului la procedură, respectiv al contestatorului.24. Distinct de cele prezentate, în ceea ce privește celelalte aspecte menționate de autoarea excepției de neconstituționalitate referitor la calitatea procesuală pe care susține că o are în litigiul dedus judecății, Curtea observă că acestea sunt chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea legii, atribut exclusiv al instanțelor de judecată.25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asocierea dintre Societatea Florconstruct - S.R.L. din Suceava și Societatea Diasil Service - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 866/39/2015 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 271^1 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu----
| EMITENT |
| Valer Dorneanu | - președinte |
| Marian Enache | - judecător |
| Petre Lăzăroiu | - judecător |
| Mircea Ștefan Minea | - judecător |
| Daniel Marius Morar | - judecător |
| Mona-Maria Pivniceru | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Ionița Cochințu | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia nr. 382 din 9 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 866/39/2015, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 271^1 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Asocierea dintre Societatea Florconstruct - S.R.L. din Suceava și Societatea Diasil Service - S.R.L. din Suceava într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 271^1 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 sunt neconstituționale, deoarece impunerea obligației de a achita garanția de bună conduită în cazul formulării unei plângeri, în fața instanței de judecată, împotriva deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor - și în privința unui ofertant care este desemnat câștigător al procedurii de atribuire, ce a fost intervenient accesoriu în favoarea autorității contractante în faza administrativ-jurisdicțională și căruia i s-a admis cererea de intervenție în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, este excesivă, nejustificată, de natură a încălca liberul acces la justiție și dreptul la apărare. 6. În acest context menționează că soarta plângerii formulate de intervenientul accesoriu este dependentă de atitudinea procesuală a persoanei în sprijinul căreia a fost formulată cererea de intervenție, după cum dispune în mod imperativ art. 67 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond“. Astfel, în speță, obligarea intervenientului accesoriu la plata a 25.000 euro cu titlu de garanție de bună conduită, în condițiile în care demersul judiciar al acestuia, respectiv plângerea împotriva deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, nu depinde în totalitate de voința acestuia, ci de atitudinea procesuală a persoanei în favoarea căreia a fost formulată cererea de intervenție, este excesivă și de natură să îngrădească accesul la justiție. 7. Totodată, se precizează că ofertantul câștigător nu se află în ipoteza prevederilor art. 271^1 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 în ceea ce privește comportamentul necorespunzător, deoarece interesul acestuia constă în finalizarea procedurii de achiziție publică și încheierea contractului, context în care nu i se poate antama o atitudine de rea-credință și de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale.8. Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.9. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 din Constituție, are în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 24 din Constituție, arată că dreptul la apărare al intervenientului accesoriu nu este afectat prin dispoziția legală criticată, ci, eventual, prin instituirea sancțiunii de respingere ca neavenită a căii de atac formulate de intervenientul accesoriu prin art. 67 alin. (4) din Codul de procedură civilă, text de lege ce nu face obiectul criticilor de neconstituționalitate. Cu privire la dispozițiile art. 16 din Constituție, menționează că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu este motivată, dar, totodată, nu se poate reține că prevederile criticate încalcă aceste dispoziții constituționale. 11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 271^1 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător și în situația în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281“. Ulterior sesizării Curții Constituționale, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 a fost abrogată prin art. 238 lit. a) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016. Însă, având în vedere prevederile art. 236 alin. (2) și (4) din Legea nr. 98/2016, potrivit cărora „procedurilor de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei legi li se aplică legea în vigoare la data inițierii procedurii de atribuire. (...) Contractele de achiziție publică/Acordurile-cadru încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data când acestea au fost încheiate în tot ceea ce privește încheierea, modificarea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea acestora“ și cele ale art. 69 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, potrivit cărora „Contestațiile/Cererile/Plângerile aflate în curs de soluționare la Consiliu/instanța de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să fie soluționate în condițiile și cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost depuse“, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006.14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea cetățenilor, art. 21 cu privire la accesul liber la justiție și art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate în prezenta cauză sunt norme de trimitere. Astfel, potrivit art. 271^1 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător și în situația în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281. Potrivit art. 281 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, deciziile Consiliului privind soluționarea contestației pot fi atacate de către autoritatea contractantă și/sau de către orice persoană vătămată, în sensul art. 255 alin. (2), cu plângere la instanța judecătorească prevăzută la art. 283 alin. (1), în termen de 10 zile de la comunicare, atât pentru motive de nelegalitate, cât și de netemeinicie; plângerea va fi formulată în scris și va fi motivată, dispozițiile art. 270 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător; persoana care formulează plângerea împotriva deciziei pronunțate de Consiliu comunică, în termenul prevăzut la alin. (1), o copie a acesteia, precum și a înscrisurilor doveditoare, fără referire la acele informații pe care operatorul economic le precizează în oferta sa ca fiind confidențiale, clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală, și părților care au fost implicate în procedura de contestare în fața Consiliului, depunând dovada de comunicare în fața instanței până la primul termen de judecată.16. În acest context, în virtutea art. 271^1 alin. (1)-(6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, în scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligația de a constitui garanția de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestației/cererii/plângerii și data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanței de judecată de soluționare a acesteia [alin. (1)]; contestația/ cererea/ plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanției prevăzute la alin. (1) [alin. (2)]; garanția de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condițiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări și se depune în original la sediul autorității contractante și în copie la Consiliu sau la instanța de judecată, odată cu depunerea contestației/cererii/plângerii [alin. (3)]; cuantumul garanției de bună conduită se stabilește prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit [alin. (4)]; garanția de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puțin 90 de zile, să fie irevocabilă și să prevadă plata necondiționată la prima cerere a autorității contractante, în măsura în care contestația/cererea/plângerea va fi respinsă [alin. (5)]; în cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanției de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanței de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanției de bună conduită în aceleași condiții de la alin. (1)-(5), autoritatea contractantă va reține garanția de bună conduită. Prevederile art. 271^2 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.17. Prevederile art. 271^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 au format obiectul controlului de constituționalitate, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015, Decizia nr. 271 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 8 iulie 2015, sau Decizia nr. 476 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 6 august 2015. 18. Prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, precitată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 271^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 și a constatat că acestea sunt constituționale în raport cu criticile formulate. 19. Ulterior, prin Decizia nr. 750 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 11 ianuarie 2016, a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 271^1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 și a constatat că sintagma „și să prevadă plata necondiționată la prima cerere a autorității contractante, în măsura în care contestația/cererea/plângerea va fi respinsă“ este neconstituțională.20. Totodată, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art. 21 din Constituție, Curtea a reținut că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenindu-i legiuitorului, prevederile criticate fiind o aplicare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. În acest context, Curtea a reținut faptul că, astfel cum reiese din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2014 [care modifică și completează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006], legiuitorul delegat, având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri urgente care să fluidizeze procedura de atribuire a contractelor de achiziții publice și care să protejeze autoritățile contractante împotriva depunerii unor contestații abuzive care tind să modifice scopul pentru care au fost instituite căile de atac în domeniul achizițiilor publice, a instituit garanția de bună conduită (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 750 din 4 noiembrie 2015, precitată, paragrafele 25 și 26). 21. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea reține că prin instituirea garanției de bună conduită, astfel cum aceasta a fost introdusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2014, se reglementează reguli procedurale specifice cu privire la judecarea contestației în materia achizițiilor publice, fără a putea fi calificată ca fiind o îngrădire a dreptului de acces liber la justiție sau a dreptului la apărare, inclusiv în situația în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator.22. În ceea ce privește menționarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 din Constituție, deși autoarea excepției de neconstituționalitate nu motivează, în concret, pretinsa încălcare a principiului egalității, Curtea, având în vedere Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, reține că din examinarea prevederilor art. 271^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, în ansamblu, cât și a celor ale art. 271^1 alin. (7), criticate în prezenta cauză, acestea sunt tocmai o transpunere la nivel infraconstituțional a dispozițiilor constituționale cu privire la egalitatea în drepturi, aplicându-se tuturor celor care cad sub incidența acestora. 23. De altfel, referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, ca urmare a faptului că prevederile legale criticate impun obligația constituirii garanției de bună conduită doar pentru una dintre părțile litigiului în materie de achiziție publică, anume operatorul economic participant, nu și în sarcina autorității contractante, Curtea, prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, a constatat că această critică este neîntemeiată, întrucât, astfel cum rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 16, cetățenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituție și în legi, fiind egali în fața acestora și a autorităților publice, în timp ce autoritățile publice exercită atribuțiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenței lor, în realizarea funcțiilor pentru care sunt create. Principiul egalității în drepturi prevăzut de Constituție pentru cetățeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice. Așa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalității decât atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. De altfel, o eventuală comparație între contestator și autoritatea contractantă nici nu s-ar putea susține câtă vreme garanția de bună conduită a fost instituită tocmai pentru a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător al participantului la procedură, respectiv al contestatorului.24. Distinct de cele prezentate, în ceea ce privește celelalte aspecte menționate de autoarea excepției de neconstituționalitate referitor la calitatea procesuală pe care susține că o are în litigiul dedus judecății, Curtea observă că acestea sunt chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea legii, atribut exclusiv al instanțelor de judecată.25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asocierea dintre Societatea Florconstruct - S.R.L. din Suceava și Societatea Diasil Service - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 866/39/2015 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 271^1 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari