CODUL DE PROCEDURÄ‚ FISCALÄ‚ din 20 iulie 2015 (Legea nr. 207 din 20 iulie 2015)
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 547 din 23 iulie 2015



    Parlamentul României adoptă prezenta lege.  +  Titlul I DispoziÈ›ii generale  +  Articolul 1DefiniÈ›iiÃŽn înÈ›elesul prezentului cod, termenii È™i expresiile de mai jos au următoarele semnificaÈ›ii:1. actul administrativ fiscal - actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuÈ›iilor de administrare a impozitelor, taxelor È™i contribuÈ›iilor sociale, pentru stabilirea unei situaÈ›ii individuale È™i în scopul de a produce efecte juridice față de cel căruia îi este adresat;2. administrarea creanÈ›elor fiscale - oricare din activitățile desfășurate de organele fiscale în legătură cu:a) înregistrarea fiscală a contribuabililor/plătitorilor È™i a altor subiecte ale raporturilor juridice fiscale;b) declararea, stabilirea, controlul È™i colectarea creanÈ›elor fiscale;c) soluÈ›ionarea contestaÈ›iilor împotriva actelor administrative fiscale;d) asistenÈ›a/îndrumarea contribuabililor/plătitorilor, la cerere sau din oficiu;e) aplicarea sancÈ›iunilor în condiÈ›iile legii;3. analiza de risc - activitatea efectuată de organul fiscal în scopul identificării riscurilor de neconformare în ceea ce priveÈ™te îndeplinirea de către contribuabil/plătitor a obligaÈ›iilor prevăzute de legislaÈ›ia fiscală, de a le evalua, de a le gestiona, precum È™i de a le utiliza în scopul efectuării activităților de administrare fiscală;4. contribuabil - orice persoană fizică, juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează, conform legii, impozite, taxe È™i contribuÈ›ii sociale;5. contribuÈ›ie socială - prelevare obligatorie realizată în baza legii, care are ca scop protecÈ›ia persoanelor fizice obligate a se asigura împotriva anumitor riscuri sociale, în schimbul căreia aceste persoane beneficiază de drepturile acoperite de respectiva prelevare;6. control fiscal - totalitatea activităților efectuate de organele fiscale pentru verificarea modului de îndeplinire de către contribuabil/plătitor a obligaÈ›iilor prevăzute de legislaÈ›ia fiscală È™i contabilă;7. creanță bugetară - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanÈ›a bugetară principală È™i creanÈ›a bugetară accesorie;8. creanță bugetară principală - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, altele decât creanÈ›ele bugetare accesorii;9. creanță bugetară accesorie - dreptul la încasarea dobânzilor, penalităților sau a altor asemenea sume, în baza legii, aferente unor creanÈ›e bugetare principale;10. creanță fiscală - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanÈ›a fiscală principală È™i creanÈ›a fiscală accesorie;11. creanță fiscală principală - dreptul la perceperea impozitelor, taxelor È™i contribuÈ›iilor sociale, precum È™i dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate È™i la rambursarea sumelor cuvenite, în situaÈ›iile È™i condiÈ›iile prevăzute de lege;12. creanță fiscală accesorie - dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților sau majorărilor aferente unor creanÈ›e fiscale principale, precum È™i dreptul contribuabilului de a primi dobânzi, în condiÈ›iile legii;13. creditor fiscal - titularul unui drept de creanță fiscală;14. creditor bugetar - titularul unui drept de creanță bugetară;15. debitor fiscal - titularul unei obligaÈ›ii de plată corelativă unui drept de creanță fiscală;16. debitor bugetar - titularul unei obligaÈ›ii de plată corelativă unui drept de creanță bugetară;17. declaraÈ›ie fiscală - act întocmit de contribuabil/plătitor, în condiÈ›iile È™i situaÈ›iile prevăzute de lege, reprezentând declaraÈ›ia de impunere È™i declaraÈ›ia informativă;18. declaraÈ›ie de impunere - actul întocmit de contribuabil/plătitor care se referă la:a) impozitele, taxele È™i contribuÈ›iile sociale datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligaÈ›ia calculării acestora revine contribuabilului/plătitorului;b) impozitele, taxele È™i contribuÈ›iile sociale colectate, în cazul în care plătitorul are obligaÈ›ia de a calcula, de a reÈ›ine È™i de a plăti sau, după caz, de a colecta È™i de a plăti impozitele, taxele È™i contribuÈ›iile sociale;c) bunurile È™i veniturile impozabile, precum È™i alte elemente ale bazei de impozitare, dacă legea prevede declararea acestora;19. declaraÈ›ie informativă - actul întocmit de contribuabil/plătitor referitor la orice informaÈ›ii în legătură cu impozitele, taxele È™i contribuÈ›iile sociale, bunurile È™i veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora, altele decât cele prevăzute la pct. 18;20. dobândă - obligaÈ›ia fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanÈ›ei fiscale principale ca urmare a neachitării la scadență de către debitor a obligaÈ›iilor fiscale principale;21. drepturi vamale - drepturi de import È™i drepturi de export, astfel cum sunt definite de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările È™i completările ulterioare;22. executor fiscal - persoana din cadrul organului de executare cu atribuÈ›ii de efectuare a executării silite;23. impozit - prelevare obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, fără contraprestaÈ›ie, în scopul satisfacerii necesităților de interes general;24. legislaÈ›ie fiscală - totalitatea normelor prevăzute în actele normative referitoare la impozite, taxe, contribuÈ›ii sociale, precum È™i la proceduri de administrare a acestora;25. legislaÈ›ie contabilă - totalitatea normelor prevăzute în actele normative referitoare la organizarea È™i conducerea contabilității;26. majorare de întârziere - obligaÈ›ia fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanÈ›ei fiscale principale, precum È™i sancÈ›iunea, ca urmare a neachitării la scadență, de către debitor, a obligaÈ›iilor fiscale principale;27. obligaÈ›ie fiscală - obligaÈ›ia de plată a oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând obligaÈ›ia fiscală principală È™i obligaÈ›ia fiscală accesorie;28. obligaÈ›ie fiscală principală - obligaÈ›ia de plată a impozitelor, taxelor È™i contribuÈ›iilor sociale, precum È™i obligaÈ›ia organului fiscal de a restitui sumele încasate fără a fi datorate È™i de a rambursa sumele cuvenite, în situaÈ›iile È™i condiÈ›iile prevăzute de lege;29. obligaÈ›ie fiscală accesorie - obligaÈ›ia de plată sau de restituire a dobânzilor, penalităților sau a majorărilor, aferente unor obligaÈ›ii fiscale principale;30. organ fiscal - organul fiscal central, organul fiscal local, precum È™i alte instituÈ›ii publice care administrează creanÈ›e fiscale;31. organ fiscal central - AgenÈ›ia NaÈ›ională de Administrare Fiscală, denumită în continuare A.N.A.F., prin structurile de specialitate cu atribuÈ›ii de administrare a creanÈ›elor fiscale, inclusiv unitățile subordonate A.N.A.F.;32. organ fiscal local - structurile de specialitate din cadrul autorităților administraÈ›iei publice locale cu atribuÈ›ii de administrare a creanÈ›elor fiscale;33. penalitate de întârziere - obligaÈ›ia fiscală accesorie reprezentând sancÈ›iunea pentru neachitarea la scadență de către debitor a obligaÈ›iilor fiscale principale;34. penalitate de nedeclarare - obligaÈ›ia fiscală accesorie reprezentând sancÈ›iunea pentru nedeclararea sau declararea incorectă, în declaraÈ›ii de impunere, a impozitelor, taxelor È™i contribuÈ›iilor sociale;35. plătitor - persoana care, în numele contribuabilului, conform legii, are obligaÈ›ia de a plăti sau de a reÈ›ine È™i de a plăti ori de a colecta È™i plăti, după caz, impozite, taxe È™i contribuÈ›ii sociale. Este plătitor È™i sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii È™i de venituri asimilate salariilor;36. taxă - prelevarea obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, cu ocazia prestării unor servicii de către instituÈ›ii sau autorități publice, fără existenÈ›a unui echivalent între cuantumul taxei È™i valoarea serviciului;37. titlu de creanță fiscală - actul prin care, potrivit legii, se stabileÈ™te È™i se individualizează creanÈ›a fiscală;38. titlu de creanță bugetară - actul prin care, potrivit legii, se stabileÈ™te È™i se individualizează creanÈ›a bugetară;39. vector fiscal - totalitatea tipurilor de obligaÈ›ii fiscale pentru care există obligaÈ›ii de declarare cu caracter permanent;40. date de identificare - numele È™i prenumele în cazul persoanelor fizice sau denumirea în cazul persoanelor juridice È™i entităților fără personalitate juridică, domiciliul fiscal È™i codul de identificare fiscală.  +  Capitolul I Domeniul de aplicare a Codului de procedură fiscală  +  Articolul 2Obiectul È™i sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală(1) Codul de procedură fiscală reglementează drepturile È™i obligaÈ›iile părÈ›ilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea creanÈ›elor fiscale datorate bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le administrează, cu excepÈ›ia cazului când prin lege se prevede altfel.(2) ÃŽn măsura în care prin lege specială nu se prevede altfel, prezentul cod se aplică È™i pentru:a) administrarea drepturilor vamale;b) administrarea redevenÈ›elor miniere, a redevenÈ›elor petroliere È™i a redevenÈ›elor rezultate din contracte de concesiune, arendă È™i alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaÈ›ie agricolă, încheiate de AgenÈ›ia Domeniilor Statului;c) alte creanÈ›e bugetare care, potrivit legii, sunt asimilate creanÈ›elor fiscale.(3) ÃŽn scopul aplicării alin. (2), drepturile vamale È™i redevenÈ›ele sunt asimilate creanÈ›elor fiscale.(4) Prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanÈ›elor bugetare rezultate din raporturile juridice contractuale, cu excepÈ›ia celor prevăzute la alin. (2) lit. b).  +  Articolul 3Raportul Codului de procedură fiscală cu alte acte normative(1) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea creanÈ›elor prevăzute la art. 2.(2) Unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile Codului civil È™i ale Codului de procedură civilă, republicat, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorități publice È™i contribuabili/plătitori.  +  Capitolul II Principii generale de conduită în administrarea creanÈ›elor fiscale  +  Articolul 4Principiul legalității(1) CreanÈ›ele fiscale È™i obligaÈ›iile corespunzătoare ale contribuabilului/plătitorului sunt cele prevăzute de lege.(2) Procedura de administrare a creanÈ›elor fiscale se desfășoară în conformitate cu dispoziÈ›iile legii. Organul fiscal are obligaÈ›ia de a asigura respectarea dispoziÈ›iilor legale privind realizarea drepturilor È™i obligaÈ›iilor contribuabilului/plătitorului sau ale altor persoane implicate în procedură.  +  Articolul 5Aplicarea unitară a legislaÈ›iei(1) Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislaÈ›iei fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a creanÈ›elor fiscale.(2) Ministerul FinanÈ›elor Publice, în calitate de organ de specialitate al administraÈ›iei publice centrale, are rolul de a coordona aplicarea unitară a prevederilor legislaÈ›iei fiscale.(3) ÃŽn cadrul Ministerului FinanÈ›elor Publice funcÈ›ionează Comisia fiscală centrală, care are responsabilități de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitară a Codului fiscal, a prezentului cod, a legislaÈ›iei subsecvente acestora, precum È™i a legislaÈ›iei a cărei aplicare intră în sfera de competență a A.N.A.F.(4) ComponenÈ›a È™i regulamentul de organizare È™i funcÈ›ionare a Comisiei fiscale centrale se aprobă prin ordin al ministrului finanÈ›elor publice.(5) Comisia fiscală centrală este coordonată de secretarul de stat din Ministerul FinanÈ›elor Publice care răspunde de politicile È™i legislaÈ›ia fiscală.(6) ÃŽn cazul în care Comisia fiscală centrală este învestită cu soluÈ›ionarea unei probleme care vizează impozitele È™i taxele locale prevăzute de Codul fiscal, comisia se completează cu 2 reprezentanÈ›i ai Ministerului Dezvoltării Regionale È™i AdministraÈ›iei Publice, precum È™i cu câte un reprezentant al fiecărei structuri asociative a autorităților administraÈ›iei publice locale.(7) Deciziile Comisiei fiscale centrale se aprobă prin ordin al ministrului finanÈ›elor publice È™i se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.  +  Articolul 6Exercitarea dreptului de apreciere(1) Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuÈ›iilor È™i competenÈ›elor ce îi revin, relevanÈ›a stărilor de fapt fiscale prin utilizarea mijloacelor de probă prevăzute de lege È™i să adopte soluÈ›ia întemeiată pe prevederile legale, precum È™i pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză raportat la momentul luării unei decizii. ÃŽn exercitarea dreptului său de apreciere, organul fiscal trebuie să ia în considerare opinia emisă în scris de organul fiscal competent respectivului contribuabil/plătitor în cadrul activității de asistență È™i îndrumare a contribuabililor/plătitorilor, precum È™i soluÈ›ia adoptată de organul fiscal în cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanÈ›a judecătorească, printr-o hotărâre definitivă, emisă anterior, pentru situaÈ›ii de fapt similare la acelaÈ™i contribuabil/plătitor. ÃŽn situaÈ›ia în care organul fiscal constată că există diferenÈ›e între starea de fapt fiscală a contribuabilului/plătitorului È™i informaÈ›iile avute în vedere la emiterea unei opinii scrise sau a unui act administrativ fiscal la acelaÈ™i contribuabil/plătitor, organul fiscal are dreptul să consemneze constatările în conformitate cu situaÈ›ia fiscală reală È™i cu legislaÈ›ia fiscală È™i are obligaÈ›ia să menÈ›ioneze în scris motivele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă.(2) Organul fiscal își exercită dreptul de apreciere în limitele rezonabilității È™i echității, asigurând o proporÈ›ie justă între scopul urmărit È™i mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.(3) Ori de câte ori organul fiscal trebuie să stabilească un termen pentru exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaÈ›ii de către contribuabil/plătitor, acesta trebuie să fie rezonabil, pentru a da posibilitatea contribuabilului/plătitorului să își exercite dreptul sau să își îndeplinească obligaÈ›ia. Termenul poate fi prelungit, pentru motive justificate, cu acordul conducătorului organului fiscal.  +  Articolul 7Rolul activ È™i alte reguli de conduită pentru organul fiscal(1) ÃŽn desfășurarea unei proceduri de administrare a creanÈ›elor fiscale, organul fiscal înÈ™tiinÈ›ează contribuabilul/plătitorul asupra drepturilor È™i obligaÈ›iilor prevăzute de lege ce îi revin acestuia în desfășurarea procedurii.(2) Organul fiscal are obligaÈ›ia să examineze starea de fapt în mod obiectiv È™i în limitele stabilite de lege, precum È™i să îndrume contribuabilul/plătitorul în aplicarea prevederilor legislaÈ›iei fiscale, în îndeplinirea obligaÈ›iilor È™i exercitarea drepturilor sale, ca urmare a solicitării contribuabilului/plătitorului sau din iniÈ›iativa organului fiscal, după caz.(3) Organul fiscal este îndreptățit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obÈ›ină È™i să utilizeze toate informaÈ›iile È™i documentele necesare pentru determinarea corectă a situaÈ›iei fiscale a contribuabilului/plătitorului. ÃŽn analiza efectuată, organul fiscal este obligat să identifice È™i să ia în considerare toate circumstanÈ›ele edificatoare fiecărui caz în parte.(4) Organul fiscal decide asupra felului È™i volumului examinărilor, în funcÈ›ie de circumstanÈ›ele fiecărui caz în parte È™i de limitele prevăzute de lege.  +  Articolul 8Limba oficială în administraÈ›ia fiscală(1) Limba oficială în administraÈ›ia fiscală este limba română.(2) Dacă la organul fiscal se depun petiÈ›ii, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, organul fiscal solicită ca acestea să fie însoÈ›ite de traduceri în limba română certificate de traducători autorizaÈ›i de Ministerul JustiÈ›iei, în condiÈ›iile legii.(3) Dacă la organul fiscal se depun petiÈ›ii, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, pentru care nu există traducători autorizaÈ›i potrivit alin. (2), organul fiscal solicită ca acestea să fie însoÈ›ite de traduceri în limba română efectuate sau certificate de o ambasadă/oficiu consular al statului în a cărui limbă oficială a fost emis documentul respectiv.(4) PetiÈ›iile, documentele justificative, certificatele sau înscrisurile redactate într-o limbă străină depuse fără respectarea alin. (3) nu se iau în considerare de organul fiscal.(5) DispoziÈ›iile art. 19 din Legea administraÈ›iei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările È™i completările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător.  +  Articolul 9Dreptul de a fi ascultat(1) ÃŽnaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-È™i exprima punctul de vedere cu privire la faptele È™i împrejurările relevante în luarea deciziei.(2) Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când:a) întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situaÈ›iei fiscale reale privind executarea obligaÈ›iilor contribuabilului/plătitorului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege;b) cuantumul creanÈ›elor fiscale urmează să se modifice cu mai puÈ›in de 10% din valoarea creanÈ›ei fiscale stabilită anterior;c) se acceptă informaÈ›iile prezentate de contribuabil/plătitor, pe care acesta le-a dat într-o declaraÈ›ie sau într-o cerere;d) urmează să se ia măsuri de executare silită;e) urmează să se emită deciziile referitoare la obligaÈ›iile fiscale accesorii.(3) Audierea se consideră îndeplinită în următoarele situaÈ›ii:a) contribuabilul/plătitorul refuză explicit să se prezinte la termenul stabilit de organul fiscal în vederea audierii;b) contribuabilul/plătitorul nu se prezintă, din orice motiv, la două termene consecutive stabilite de organul fiscal în vederea audierii.(4) ExcepÈ›ia lipsei audierii poate fi invocată de contribuabil/plătitor odată cu formularea contestaÈ›iei depuse potrivit prezentului cod.(5) La stabilirea termenelor prevăzute la alin. (3) devin aplicabile prevederile art. 6 alin. (3).  +  Articolul 10ObligaÈ›ia de cooperare(1) Contribuabilul/Plătitorul este obligat să coopereze cu organul fiscal în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realității, È™i prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute, cu respectarea prevederilor în materie penală È™i procesual penală.(2) Contribuabilul/Plătitorul este obligat să întreprindă măsurile în vederea procurării mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilităților ce îi stau la dispoziÈ›ie.  +  Articolul 11Secretul fiscal(1) Personalul din cadrul organului fiscal este obligat să păstreze secretul asupra informaÈ›iilor de care a luat cunoÈ™tință ca urmare a exercitării atribuÈ›iilor de serviciu.(2) ÃŽn categoria informaÈ›iilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intră datele referitoare la contribuabil/plătitor, cum ar fi: datele de identificare, natura È™i cuantumul obligaÈ›iilor fiscale, natura, sursa È™i cuantumul veniturilor, natura, sursa È™i valoarea bunurilor, plăți, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informaÈ›ii obÈ›inute din declaraÈ›ii ori documente prezentate de către contribuabil/plătitor sau terÈ›i.(3) Organul fiscal poate transmite informaÈ›iile pe care le deÈ›ine:a) autorităților publice, în scopul îndeplinirii obligaÈ›iilor prevăzute de lege;b) autorităților fiscale ale altor țări, în condiÈ›ii de reciprocitate, în baza unor instrumente juridice internaÈ›ionale semnate de România È™i care cuprind prevederi privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal È™i/sau recuperarea creanÈ›elor fiscale;c) autorităților judiciare competente, potrivit legii;d) oricărui solicitant, cu acordul scris al contribuabilului/plătitorului despre care au fost solicitate informaÈ›ii;e) în alte cazuri prevăzute expres de lege.(4) Autoritatea care primeÈ™te informaÈ›ii fiscale este obligată să păstreze secretul asupra informaÈ›iilor primite.(5) Este permisă transmiterea informaÈ›iilor de natura celor prevăzute la alin. (1), inclusiv pentru perioada în care a avut calitatea de contribuabil/plătitor:a) contribuabilului/plătitorului însuÈ™i;b) succesorilor acestuia, precum È™i persoanelor cu vocaÈ›ie succesorală, calitate dovedită potrivit legii.(6) ÃŽn scopul aplicării prevederilor alin. (3) lit. a) È™i c), autoritățile publice pot încheia protocol privind schimbul de informaÈ›ii cu organul fiscal deÈ›inător al informaÈ›iei ce se transmite.(7) Este permisă transmiterea de informaÈ›ii cu caracter fiscal în alte situaÈ›ii decât cele prevăzute la alin. (3), în condiÈ›iile în care se asigură că din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice, juridice ori unei entități fără personalitate juridică.(8) Organul fiscal poate aduce la cunoÈ™tință publică informaÈ›iile pe care le deÈ›ine:a) ori de câte ori informaÈ›iile sunt calificate de lege ca fiind publice;b) ori de câte ori, prin acte administrative sau prin hotărâri judecătoreÈ™ti, definitive, se constată încălcări ale obligaÈ›iilor prevăzute de legislaÈ›ia fiscală.(9) Procedura de aducere la cunoÈ™tință publică a informaÈ›iilor deÈ›inute de organul fiscal central se aprobă prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F., iar procedura de aducere la cunoÈ™tință publică a informaÈ›iilor deÈ›inute de organul fiscal local se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice, cu avizul Ministerului FinanÈ›elor Publice.----------Alin. (9) al art. 11 a fost modificat de pct. 2 al art. III din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.(10) Prelucrarea datelor cu caracter personal de către organele fiscale centrale È™i locale se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecÈ›ia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal È™i libera circulaÈ›ie a acestor date, cu modificările È™i completările ulterioare.  +  Articolul 12Buna-credință(1) RelaÈ›iile dintre contribuabil/plătitor È™i organul fiscal trebuie să fie fundamentate pe bună-credință.(2) Contribuabilul/Plătitorul trebuie să își îndeplinească obligaÈ›iile È™i să își exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege È™i să declare corect datele È™i informaÈ›iile privitoare la obligaÈ›iile fiscale datorate.(3) Organul fiscal trebuie să respecte drepturile contribuabilului/plătitorului în fiecare procedură de administrare a creanÈ›elor fiscale aflată în derulare.(4) Buna-credință a contribuabililor se prezumă până când organul fiscal dovedeÈ™te contrariul.  +  Capitolul III Aplicarea prevederilor legislaÈ›iei fiscale  +  Articolul 13Interpretarea legii(1) Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voinÈ›a legiuitorului aÈ™a cum este exprimată în lege.(2) ÃŽn cazul în care voinÈ›a legiuitorului nu reiese clar din textul legii, la stabilirea voinÈ›ei legiuitorului se È›ine seama de scopul emiterii actului normativ astfel cum acesta reiese din documentele publice ce însoÈ›esc actul normativ în procesul de elaborare, dezbatere È™i aprobare.(3) Prevederile legislaÈ›iei fiscale se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înÈ›elesul ce rezultă din ansamblul legii.(4) Prevederile legislaÈ›iei fiscale susceptibile de mai multe înÈ›elesuri se interpretează în sensul în care corespund cel mai bine obiectului È™i scopului legii.(5) Prevederile legislaÈ›iei fiscale se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.(6) Dacă după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute la alin. (1)-(5), prevederile legislaÈ›iei fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/ plătitorului.  +  Articolul 14PrevalenÈ›a conÈ›inutului economic al situaÈ›iilor relevante din punct de vedere fiscal(1) Veniturile, alte beneficii È™i elemente patrimoniale sunt supuse legislaÈ›iei fiscale indiferent dacă sunt obÈ›inute din acte sau fapte ce îndeplinesc sau nu cerinÈ›ele altor dispoziÈ›ii legale.(2) SituaÈ›iile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciază de organul fiscal în concordanță cu realitatea lor economică, determinată în baza probelor administrate în condiÈ›iile prezentului cod. Atunci când există diferenÈ›e între fondul sau natura economică a unei operaÈ›iuni sau tranzacÈ›ii È™i forma sa juridică, organul fiscal apreciază aceste operaÈ›iuni sau tranzacÈ›ii, cu respectarea fondului economic al acestora.(3) Organul fiscal stabileÈ™te tratamentul fiscal al unei operaÈ›iuni având în vedere doar prevederile legislaÈ›iei fiscale, tratamentul fiscal nefiind influenÈ›at de faptul că operaÈ›iunea respectivă îndeplineÈ™te sau nu cerinÈ›ele altor prevederi legale.  +  Articolul 15Eludarea legislaÈ›iei fiscale(1) ÃŽn cazul în care, eludându-se scopul legislaÈ›iei fiscale, obligaÈ›ia fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impozitare reală, obligaÈ›ia datorată È™i, respectiv, creanÈ›a fiscală corelativă sunt cele legal determinate.(2) Pentru situaÈ›iile prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 21.  +  Titlul II Raportul juridic fiscal  +  Capitolul I DispoziÈ›ii privind raportul juridic fiscal  +  Articolul 16ConÈ›inutul raportului juridic fiscal(1) Raportul juridic fiscal cuprinde raportul de drept material fiscal È™i raportul de drept procedural fiscal.(2) Raportul de drept material fiscal cuprinde totalitatea drepturilor È™i obligaÈ›iilor care apar în legătură cu creanÈ›ele fiscale.(3) Raportul de drept procedural fiscal cuprinde totalitatea drepturilor È™i obligaÈ›iilor care apar în legătură cu administrarea creanÈ›elor fiscale.  +  Articolul 17Subiectele raportului juridic fiscal(1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, contribuabilul/plătitorul, precum È™i alte persoane care dobândesc drepturi È™i obligaÈ›ii în cadrul acestui raport.(2) Statul este reprezentat de Ministerul FinanÈ›elor Publice, prin A.N.A.F. È™i unitățile subordonate acesteia, cu excepÈ›ia cazului când legea stabileÈ™te o altă autoritate în acest sens.(3) Unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, sunt reprezentate de autoritățile administraÈ›iei publice locale, precum È™i de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuÈ›iilor delegate de către autoritățile respective.  +  Articolul 18ÃŽmputerniciÈ›ii(1) ÃŽn relaÈ›iile cu organul fiscal contribuabilul/plătitorul poate fi reprezentat printr-un împuternicit. ConÈ›inutul È™i limitele reprezentării sunt cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, după caz. Desemnarea unui împuternicit nu îl împiedică pe contribuabil/plătitor să își îndeplinească personal obligaÈ›iile prevăzute de legislaÈ›ia fiscală, chiar dacă nu a procedat la revocarea împuternicirii potrivit alin. (2).(2) ÃŽmputernicitul este obligat să depună la organul fiscal actul de împuternicire, în original sau în copie legalizată. Revocarea împuternicirii operează față de organul fiscal de la data depunerii actului de revocare, în original sau în copie legalizată.(3) ÃŽn cazul reprezentării contribuabilului/plătitorului în relaÈ›ia cu organul fiscal prin avocat, forma È™i conÈ›inutul împuternicirii sunt cele prevăzute de dispoziÈ›iile legale privind organizarea È™i exercitarea profesiei de avocat.(4) Contribuabilul/Plătitorul fără domiciliu fiscal în România, care are obligaÈ›ia de a depune declaraÈ›ii la organul fiscal, trebuie să desemneze un împuternicit, cu domiciliul fiscal în România, care să îndeplinească, în numele È™i din patrimoniul contribuabilului/plătitorului, obligaÈ›iile acestuia din urmă față de organul fiscal.(5) DispoziÈ›iile alin. (4) nu se aplică:a) contribuabilului/plătitorului care are rezidenÈ›a într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv al SpaÈ›iului Economic European;b) contribuabilului/plătitorului care are rezidenÈ›a într-un stat care este parte a unui instrument juridic internaÈ›ional semnat de România È™i care cuprinde prevederi privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal È™i recuperarea creanÈ›elor fiscale.(6) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile È™i reprezentanÈ›ilor fiscali desemnaÈ›i potrivit Codului fiscal, dacă legea nu prevede altfel.  +  Articolul 19Numirea curatorului fiscal(1) Dacă nu există un împuternicit potrivit art. 18 alin. (1)-(4) organul fiscal, în condiÈ›iile legii, solicită instanÈ›ei judecătoreÈ™ti competente numirea unui curator fiscal pentru:a) contribuabilul/plătitorul fără domiciliu fiscal în România, care nu È™i-a îndeplinit obligaÈ›ia de desemnare a unui împuternicit potrivit art. 18 alin. (4);b) contribuabilul/plătitorul absent, al cărui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmități, bătrâneÈ›ii sau unui handicap de orice fel, È™i din cauza arestului preventiv sau a încarcerării în penitenciar, nu poate să își exercite È™i să își îndeplinească personal drepturile È™i obligaÈ›iile ce îi revin potrivit legii.(2) Pentru activitatea sa, curatorul fiscal este remunerat potrivit hotărârii judecătoreÈ™ti, toate cheltuielile legate de această reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.  +  Articolul 20ObligaÈ›iile reprezentanÈ›ilor legali(1) ReprezentanÈ›ii legali ai persoanelor fizice È™i juridice, precum È™i reprezentanÈ›ii desemnaÈ›i ai asocierilor fără personalitate juridică sunt obligaÈ›i să îndeplinească obligaÈ›iile ce revin potrivit legislaÈ›iei fiscale persoanelor sau entităților reprezentate. AceÈ™ti reprezentanÈ›i îndeplinesc obligaÈ›iile fiscale de plată ale persoanelor sau entităților reprezentate din acele mijloace pe care le administrează.(2) ÃŽn cazul în care, din orice motiv, obligaÈ›iile fiscale ale asocierilor fără personalitate juridică nu sunt achitate potrivit alin. (1), asociaÈ›ii răspund solidar pentru îndeplinirea acestora.  +  Capitolul II DispoziÈ›ii generale privind raportul sarcinii fiscale  +  Articolul 21NaÈ™terea creanÈ›elor È™i obligaÈ›iilor fiscale(1) Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală È™i obligaÈ›ia fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impozitare care le generează sau în momentul la care contribuabilul/plătitorul este îndreptățit, potrivit legii, să ceară restituirea.(2) Potrivit alin. (1), se naÈ™te dreptul organului fiscal de a stabili È™i a determina obligaÈ›ia fiscală datorată sau dreptul contribuabilului/plătitorului de a solicita restituirea.  +  Articolul 22Stingerea creanÈ›elor fiscaleCreanÈ›ele fiscale se sting prin plată, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripÈ›ie, dare în plată È™i prin alte modalități prevăzute expres de lege.  +  Articolul 23Preluarea obligaÈ›iei fiscale(1) ÃŽn cazul în care obligaÈ›ia fiscală nu a fost îndeplinită de debitor, debitori devin, în condiÈ›iile legii, următoarele persoane:a) moÈ™tenitorul care a acceptat succesiunea debitorului, în condiÈ›iile dreptului comun;b) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile È™i obligaÈ›iile debitorului supus divizării, fuziunii ori transformării, după caz;c) alte persoane, în condiÈ›iile legii.(2) Debitorii care preiau obligaÈ›ia fiscală potrivit alin. (1) lit. a) È™i b) se substituie vechiului debitor, în condiÈ›iile legilor care reglementează încetarea existenÈ›ei persoanelor în cauză.  +  Articolul 24Garantarea obligaÈ›iei fiscale(1) Pentru obligaÈ›iile fiscale ale debitorului răspunde ca debitor garant, cu renunÈ›area la beneficiul discuÈ›iunii È™i diviziunii:a) persoana care își asumă obligaÈ›ia de plată printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanÈ›ii reale la nivelul obligaÈ›iei de plată, în limita sumei garantate È™i a sumei realizate din valorificarea garanÈ›iei;b) persoana juridică pentru obligaÈ›iile fiscale datorate, potrivit legii, de sediile secundare ale acesteia.(2) Organul fiscal este îndreptățit să solicite stingerea obligaÈ›iei fiscale de către debitorul garant.(3) Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă astfel:a) prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F., în cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal central;b) prin ordin al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice, cu avizul Ministerului FinanÈ›elor Publice, în cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal local.----------Lit. b) a alin. (3) al art. 24 a fost modificată de pct. 2 al art. III din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.  +  Articolul 25Răspunderea solidară(1) Răspund solidar cu debitorul următoarele persoane:a) asociaÈ›ii din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membrii întreprinderilor familiale, pentru obligaÈ›iile fiscale datorate de acestea, în condiÈ›iile prevăzute la art. 20, alături de reprezentanÈ›ii legali care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea È™i/sau neachitarea obligaÈ›iilor fiscale la scadență;b) terÈ›ii popriÈ›i, în situaÈ›iile prevăzute la art. 236 alin. (9), (11), (13), (14) È™i (18), în limita sumelor sustrase indisponibilizării;c) reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credință, declară băncii, potrivit art. 236 alin. (14) lit. a), că nu deÈ›ine alte disponibilități băneÈ™ti.(2) Pentru obligaÈ›iile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiÈ›iile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, au dobândit în orice mod active de la debitorii care È™i-au provocat astfel insolvabilitatea;b) administratorii, asociaÈ›ii, acÈ›ionarii È™i orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor debitorului;c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu È™i-au îndeplinit obligaÈ›ia legală de a cere instanÈ›ei competente deschiderea procedurii insolvenÈ›ei, pentru obligaÈ›iile fiscale aferente perioadei respective È™i rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea È™i/sau neachitarea la scadență a obligaÈ›iilor fiscale;e) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului.(3) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiÈ›iile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul È™i dacă este îndeplinită cel puÈ›in una dintre următoarele condiÈ›ii:a) dobândeÈ™te, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puÈ›in jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor dobânditorului;b) are sau a avut raporturi contractuale cu clienÈ›ii È™i/sau cu furnizorii, alÈ›ii decât cei de utilități, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporÈ›ie de cel puÈ›in jumătate din totalul valoric al tranzacÈ›iilor;c) are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puÈ›in jumătate dintre angajaÈ›ii sau prestatorii de servicii ai debitorului.(4) ÃŽn înÈ›elesul alin. (3), termenii È™i expresiile de mai jos au următoarele semnificaÈ›ii:a) control - majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaÈ›ilor unei societăți ori a unei asociaÈ›ii sau fundaÈ›ii, fie în consiliul de administraÈ›ie al unei societăți ori consiliul director al unei asociaÈ›ii sau fundaÈ›ii;b) control indirect - activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane.(5) Răspunderea persoanelor prevăzute de prezentul articol priveÈ™te obligaÈ›iile fiscale principale È™i accesorii ale perioadei pentru care au avut calitatea ce a stat la baza atragerii răspunderii solidare.  +  Articolul 26DispoziÈ›ii speciale privind stabilirea răspunderii(1) Răspunderea persoanelor prevăzute la art. 25 se stabileÈ™te prin decizie emisă de organul fiscal competent pentru fiecare persoană fizică sau juridică în parte. Decizia este act administrativ fiscal potrivit prezentului cod.(2) ÃŽnaintea emiterii deciziei prevăzute la alin. (1), organul fiscal efectuează audierea persoanei potrivit art. 9. Persoana are dreptul să își prezinte în scris punctul de vedere, în termen de 5 zile lucrătoare de la data audierii.(3) Prin excepÈ›ie de la prevederile art. 9 alin. (4) este nulă decizia de atragere a răspunderii solidare emisă fără audierea persoanei căreia i s-a atras răspunderea. DispoziÈ›iile art. 9 alin. (3) rămân aplicabile.(4) Decizia prevăzută la alin. (1) cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, È™i următoarele:a) datele de identificare a persoanei răspunzătoare;b) datele de identificare a debitorului principal;c) cuantumul È™i natura sumelor datorate;d) termenul în care persoana răspunzătoare trebuie să plătească obligaÈ›ia debitorului principal;e) temeiul legal È™i motivele în fapt ale angajării răspunderii, inclusiv opinia organului fiscal motivată în drept È™i în fapt cu privire la punctul de vedere al persoanei.(5) Răspunderea se stabileÈ™te atât pentru obligaÈ›ia fiscală principală, cât È™i pentru accesoriile acesteia.(6) ÃŽn scopul aplicării măsurilor de executare silită decizia prevăzută la alin. (1) devine titlu executoriu la data împlinirii termenului de plată prevăzut la art. 156 alin. (1).(7) Stingerea creanÈ›elor fiscale prin oricare modalitate prevăzută de prezentul cod liberează față de creditor pe debitor sau, după caz, pe celelalte persoane răspunzătoare solidar.(8) Ori de câte ori Codul fiscal sau alte acte normative care reglementează creanÈ›e fiscale prevăd răspunderea solidară a două sau mai multor persoane pentru aceeaÈ™i creanță fiscală, titlul de creanță fiscală se emite pe numele fiecărei persoane cu menÈ›ionarea È™i a celorlalte persoane care răspund solidar pentru creanÈ›a respectivă.(9) Procedura de atragere a răspunderii solidare se aprobă astfel:a) prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F., în cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal central;b) prin ordin al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice, cu avizul Ministerului FinanÈ›elor Publice, în cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organele fiscale locale.----------Lit. b) a alin. (9) al art. 26 a fost modificată de pct. 2 al art. III din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.  +  Articolul 27Drepturile È™i obligaÈ›iile succesorilor(1) Drepturile È™i obligaÈ›iile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului în condiÈ›iile dreptului comun, dispoziÈ›iile art. 23 rămânând aplicabile.(2) DispoziÈ›iile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul obligaÈ›iei de plată a sumelor ce reprezintă amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoană fizică.  +  Articolul 28DispoziÈ›ii privind cesiunea creanÈ›elor fiscale ale contribuabilului/plătitorului(1) CreanÈ›ele fiscale privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabilului/plătitorului pot fi cesionate numai după stabilirea lor prin decizie de restituire.(2) Cesiunea produce efecte față de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificată.(3) DesfiinÈ›area cesiunii sau constatarea nulității acesteia ulterior stingerii obligaÈ›iei fiscale nu este opozabilă organului fiscal.  +  Titlul III DispoziÈ›ii procedurale generale  +  Capitolul I CompetenÈ›a organului fiscal central  +  Articolul 29CompetenÈ›a generală a organului fiscal central(1) Administrarea creanÈ›elor fiscale datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului naÈ›ional unic de asigurări sociale de sănătate È™i bugetului asigurărilor pentru È™omaj se realizează prin organul fiscal central, cu excepÈ›ia cazului când prin lege se prevede altfel.(2) Organul fiscal central realizează activități de administrare È™i pentru alte creanÈ›e datorate bugetului general consolidat decât cele prevăzute la alin. (1), potrivit competenÈ›elor stabilite prin lege.(3) ÃŽn cazul impozitului pe venit È™i al contribuÈ›iilor sociale, prin hotărâre a Guvernului se poate atribui altă competență specială de administrare.(4) Organul fiscal central realizează activitățile de asistență È™i îndrumare a contribuabilului/plătitorului pe baza coordonării metodologice a Ministerului FinanÈ›elor Publice. Procedura de coordonare metodologică se stabileÈ™te prin ordin al ministrului finanÈ›elor publice.(5) Organul fiscal central, prin A.N.A.F., este competent È™i pentru colectarea creanÈ›elor bugetare stabilite în titluri executorii, cuvenite bugetului de stat, indiferent de natura acestora, care au fost transmise acestuia în vederea recuperării, potrivit legii.  +  Articolul 30CompetenÈ›a materială È™i teritorială a organului fiscal central(1) Pentru administrarea creanÈ›elor fiscale È™i a altor creanÈ›e datorate bugetelor prevăzute la art. 29 alin. (1) È™i (2), competenÈ›a revine acelui organ fiscal teritorial din cadrul A.N.A.F., stabilit prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F., în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului.(2) ÃŽn cazul contribuabilului/plătitorului nerezident care desfășoară activități pe teritoriul României prin unul sau mai multe sedii permanente, competenÈ›a revine organului fiscal central pe a cărui rază teritorială se află situat sediul permanent desemnat potrivit Codului fiscal.(3) ÃŽn scopul administrării de către organul fiscal central a obligaÈ›iilor fiscale datorate de contribuabilii mari È™i mijlocii, inclusiv de sediile secundare ale acestora, prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F. se poate stabili competenÈ›a de administrare în sarcina altor organe fiscale decât cele prevăzute la alin. (1), precum È™i criteriile de selecÈ›ie È™i listele contribuabililor care dobândesc calitatea de contribuabil mare sau, după caz, contribuabil mijlociu.(4) Organul fiscal central competent notifică contribuabilul ori de câte ori intervin modificări cu privire la calitatea de contribuabil mare sau, după caz, contribuabil mijlociu.(5) ÃŽn scopul administrării de către organul fiscal central a obligaÈ›iilor fiscale datorate de un grup fiscal constituit potrivit prevederilor Codului fiscal, prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F. se poate stabili competenÈ›a de administrare în sarcina altor organe fiscale decât cele prevăzute la alin. (1). Organul fiscal central desemnat este competent să administreze obligaÈ›iile fiscale datorate de toÈ›i membrii grupului.  +  Articolul 31Domiciliul fiscal în cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal central(1) ÃŽn cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal central, prin domiciliu fiscal se înÈ›elege:a) pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu;b) pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, sediul activității sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală;c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă È™i conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat;d) pentru asocierile È™i alte entități fără personalitate juridică, sediul acestora sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală.(2) Prin adresa unde locuiesc efectiv, în sensul alin. (1) lit. a), se înÈ›elege adresa locuinÈ›ei pe care o persoană o foloseÈ™te în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de până la 30 de zile nefiind luate în considerare. Dacă È™ederea are un scop exclusiv de vizită, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemănătoare È™i nu depășeÈ™te perioada unui an, nu se consideră adresa unde locuiesc efectiv.(3) ÃŽn situaÈ›ia în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. c) È™i d), domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea activelor.  +  Articolul 32ÃŽnregistrarea/modificarea domiciliului fiscal(1) Domiciliul fiscal definit potrivit art. 31 se înregistrează/modifică la/de organul fiscal central în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social prin depunerea de către contribuabil/plătitor a unei cereri de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal, însoÈ›ită de acte doveditoare ale informaÈ›iilor cuprinse în aceasta.(2) Cererea se depune la organul fiscal central în a cărui rază teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal. Cererea se soluÈ›ionează în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia, prin emiterea deciziei de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal care se comunică contribuabilului/plătitorului.(3) Organul fiscal prevăzut la alin. (2) emite din oficiu decizia de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal ori de câte ori constată că domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social, iar contribuabilul/plătitorul nu a depus cerere de modificare a domiciliului fiscal.(4) Data înregistrării/modificării domiciliului fiscal este data comunicării deciziei de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal.  +  Articolul 33CompetenÈ›a în cazul sediilor secundare(1) ÃŽn cazul sediilor secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, competenÈ›a pentru administrarea impozitului pe venitul din salarii datorat de acestea revine organului fiscal competent pentru administrarea obligaÈ›iilor datorate de contribuabilul/plătitorul care le-a înfiinÈ›at.(2) CompetenÈ›a pentru înregistrarea fiscală a sediilor secundare ca plătitoare de salarii È™i venituri asimilate salariilor, potrivit legii, revine organului fiscal central în a cărui rază teritorială se află situate acestea.  +  Articolul 34CompetenÈ›a privind impozitul È™i contribuÈ›iile aferente veniturilor din activități agricole(1) Prin excepÈ›ie de la prevederile art. 30 È™i 38, impozitul È™i contribuÈ›iile sociale aferente veniturilor din activități agricole, datorate de persoanele fizice, potrivit legii, se pot achita în numerar È™i la organul fiscal local din localitatea în care își are domiciliul fiscal contribuabilul unde nu există o unitate teritorială a A.N.A.F., dacă între autoritatea administraÈ›iei publice locale È™i A.N.A.F. s-a încheiat un protocol în acest scop. Data plății este data prevăzută la art. 163 alin. (11) lit. a), inclusiv pentru sumele achitate eronat de către contribuabil pe alte tipuri de obligaÈ›ii sau stinse eronat de către organul fiscal în realizarea procedurii prevăzute la alin. (4).(2) Sumele încasate potrivit alin. (1) se depun de către organul fiscal local în cont distinct de disponibil, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la încasare, împreună cu situaÈ›ia privind sumele încasate, care va cuprinde cel puÈ›in următoarele informaÈ›ii: numărul È™i data documentului prin care s-a efectuat încasarea în numerar, CUI/CNP contribuabil, denumirea contribuabilului, tipul obligaÈ›iei achitate, suma achitată.(3) Sumele depuse în contul prevăzut la alin. (2) se virează de unitățile Trezoreriei Statului în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetului de stat È™i ale bugetului Fondului naÈ›ional unic de asigurări sociale de sănătate, în termen de două zile lucrătoare de la depunere, potrivit procedurii prevăzute la alin. (4).(4) Procedura de încasare È™i de virare la bugetul de stat È™i la bugetul Fondului naÈ›ional unic de asigurări sociale de sănătate a sumelor încasate potrivit alin. (1), precum È™i modul de colaborare È™i de realizare a schimbului de informaÈ›ii dintre organele fiscale centrale È™i organele fiscale locale se aprobă prin ordin comun al ministrului finanÈ›elor publice È™i al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice.  +  Articolul 35CompetenÈ›a în cazul contribuabilului nerezidentÃŽn cazul contribuabilului nerezident care nu are pe teritoriul României un sediu permanent, competenÈ›a revine organului fiscal central stabilit prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.  +  Articolul 36Schimbarea competenÈ›ei(1) ÃŽn cazul în care se schimbă domiciliul fiscal, potrivit legii, competenÈ›a teritorială trece la noul organ fiscal central de la data schimbării domiciliului fiscal.(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător È™i contribuabililor mari È™i mijlocii, definiÈ›i potrivit legii, în cazul în care se modifică această calitate.(3) ÃŽn situaÈ›ia în care se află în curs de derulare o procedură de administrare, cu excepÈ›ia procedurii de executare silită, organul fiscal central care a început procedura este competent să o finalizeze.  +  Capitolul II CompetenÈ›a organului fiscal local  +  Articolul 37CompetenÈ›a generală a organului fiscal localAdministrarea creanÈ›elor fiscale datorate bugetului local, inclusiv a impozitului pe profit care se face venit la bugetul local, potrivit Codului fiscal, se realizează prin organul fiscal local, cu excepÈ›ia cazului când prin lege se prevede altfel.  +  Articolul 38CompetenÈ›a teritorială a organului fiscal local(1) Administrarea creanÈ›elor fiscale datorate bugetului local al unei unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale se realizează prin organul fiscal local al respectivei unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale, cu excepÈ›ia cazului când prin lege se prevede altfel.(2) ÃŽn scopul administrării de către organul fiscal local a obligaÈ›iilor fiscale datorate de contribuabilii mari È™i mijlocii, prin hotărâre a autorității deliberative se pot stabili criteriile în funcÈ›ie de care se stabilesc contribuabilii mari sau, după caz, contribuabilii mijlocii, precum È™i listele cu respectivii contribuabili.(3) Organul fiscal local notifică contribuabilul ori de câte ori intervin modificări cu privire la calitatea de contribuabil mare sau, după caz, contribuabil mijlociu.  +  Articolul 39Domiciliul fiscal în cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal local(1) ÃŽn cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal local, prin domiciliu fiscal se înÈ›elege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social înregistrat potrivit legii.(2) ÃŽn situaÈ›ia în care contribuabilul/plătitorul are înregistrat un domiciliu fiscal potrivit art. 32, în scopul comunicării actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local se utilizează acest domiciliu fiscal.  +  Capitolul III Alte dispoziÈ›ii privind competenÈ›a  +  Articolul 40CompetenÈ›a specială(1) ÃŽn situaÈ›ia în care contribuabilul/plătitorul nu are un domiciliu fiscal cunoscut sau nu are domiciliu fiscal în România, competenÈ›a teritorială revine organului fiscal în raza căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispoziÈ›iilor legale fiscale.(2) DispoziÈ›iile alin. (1) se aplică È™i pentru luarea de urgență a măsurilor legale ce se impun în cazurile de dispariÈ›ie a elementelor de identificare a bazei de impozitare reale, precum È™i în caz de executare silită.(3) ÃŽn cazul contribuabilului/plătitorului cu domiciliul fiscal în România care aplică regimul special pentru serviciile electronice, de telecomunicaÈ›ii, de radiodifuziune sau televiziune reglementat de Codul fiscal, competenÈ›a de administrare a taxei pe valoarea adăugată aferentă serviciilor supuse acestui regim revine organului fiscal central stabilit prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.  +  Articolul 41Conflictul de competență(1) Există conflict de competență când două sau mai multe organe fiscale se declară deopotrivă competente sau necompetente.(2) Prin conflict de competență în sensul prezentului articol se înÈ›elege conflictul apărut în legătură cu modul de aplicare a regulilor de competență privind administrarea creanÈ›elor fiscale prevăzute de prezentul cod È™i/sau, după caz, de Codul fiscal sau alte legi care reglementează creanÈ›ele fiscale în legătură cu care a apărut conflictul.(3) ÃŽn cazul în care apare un conflict de competență, organul fiscal care s-a învestit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent continuă procedura de administrare în derulare È™i solicită organului competent să hotărască asupra conflictului.(4) Organul competent să soluÈ›ioneze conflictul de competență hotărăște de îndată asupra conflictului, iar soluÈ›ia adoptată se comunică organelor fiscale aflate în conflict, pentru a fi dusă la îndeplinire, cu informarea, după caz, a persoanelor interesate.(5) ÃŽn situaÈ›ia în care există conflict de competență între organul fiscal central È™i o instituÈ›ie publică ce administrează creanÈ›e fiscale, conflictul de competență se soluÈ›ionează de către Comisia fiscală centrală.  +  Articolul 42Conflictul de competență în cazul organelor fiscale centraleÃŽn cazul în care există conflict de competență între două sau mai multe organe fiscale centrale, conflictul se soluÈ›ionează de către organul ierarhic superior comun. ÃŽn cazul în care în conflictul de competență este implicată o structură de la nivelul central al A.N.A.F., conflictul se soluÈ›ionează de preÈ™edintele A.N.A.F..  +  Articolul 43Conflictul de competență în cazul organelor fiscale locale(1) ÃŽn cazul în care există un conflict de competență între organele fiscale locale sau între organul fiscal central È™i un organ fiscal local, conflictul de competență ivit se poate soluÈ›iona amiabil, sub coordonarea reprezentanÈ›ilor desemnaÈ›i în acest scop de Ministerul FinanÈ›elor Publice È™i Ministerul Dezvoltării Regionale È™i AdministraÈ›iei Publice. ÃŽn cazul în care conflictul de competență nu se poate soluÈ›iona pe cale amiabilă, conflictul se soluÈ›ionează de către Comisia fiscală centrală. ÃŽn această situaÈ›ie, Comisia se completează cu 2 reprezentanÈ›i ai Ministerului Dezvoltării Regionale È™i AdministraÈ›iei Publice, precum È™i cu câte un reprezentant al fiecărei structuri asociative a autorităților administraÈ›iei publice locale.(2) ÃŽn cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organele fiscale locale, conflictul de competență în sensul prezentului articol nu vizează conflictul apărut în legătură cu modul de delimitare a teritoriului între unitățile administrativ-teritoriale È™i/sau subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor.(3) ÃŽn cazul în care se iveÈ™te un conflict cu privire la delimitarea teritorială între două sau mai multe unități administrativ-teritoriale È™i/sau subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor, cu privire la aceeaÈ™i materie impozabilă, până la clarificarea conflictului, contribuabilul datorează impozitele È™i taxele locale aferente materiei impozabile, la bugetul local al unității administrativ-teritoriale sau subdiviziunii administrativ-teritoriale în a cărei evidență era înscrisă materia impozabilă până la apariÈ›ia conflictului. Celelalte organe fiscale locale nu au dreptul să perceapă impozite È™i taxe locale până la soluÈ›ionarea conflictului. Impozitele È™i taxele locale plătite de contribuabil rămân venit al bugetului local la care au fost plătite chiar dacă după soluÈ›ionarea conflictului dreptul de impunere aparÈ›ine altui organ fiscal local. ÃŽn acest caz, dreptul de impunere revine noului organ fiscal local competent, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a soluÈ›ionat conflictul.(4) DispoziÈ›iile alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzător È™i pentru amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul local.  +  Articolul 44Conflictul de interesePersoana din cadrul organului fiscal implicată într-o procedură de administrare se află în conflict de interese, dacă:a) în cadrul procedurii respective acesta este contribuabil/plătitor, este soÈ›/soÈ›ie al/a contribuabilului/plătitorului, este rudă sau afin până la gradul al treilea inclusiv a/al contribuabilului/plătitorului, este reprezentant sau împuternicit al contribuabilului/plătitorului;b) în cadrul procedurii respective poate dobândi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj, direct sau indirect;c) există un conflict de orice natură între el, soÈ›ul/soÈ›ia, rudele sale sau afinii până la gradul al treilea inclusiv È™i una dintre părÈ›i sau soÈ›ul/soÈ›ia, rudele părÈ›ii sau afinii până la gradul al treilea inclusiv;d) în alte cazuri prevăzute de lege.  +  Articolul 45AbÈ›inerea È™i recuzarea(1) Persoana care È™tie că se află în una dintre situaÈ›iile prevăzute la art. 44 este obligată, de îndată ce a luat la cunoÈ™tință de existenÈ›a situaÈ›iei, să înÈ™tiinÈ›eze conducătorul ierarhic È™i să se abÈ›ină de la efectuarea oricărui act privind procedura de administrare în derulare.(2) AbÈ›inerea se propune de persoană È™i se decide de îndată de conducătorul ierarhic.(3) Contribuabilul/plătitorul implicat în procedura în derulare poate solicita recuzarea persoanei aflate în conflict de interese. Cererea de recuzare nu suspendă procedura de administrare în derulare.(4) Recuzarea persoanei se decide de îndată de conducătorul organului fiscal din care face parte persoana recuzată sau de organul fiscal ierarhic superior dacă persoana recuzată este chiar conducătorul organului fiscal. ÃŽn cazul persoanelor din cadrul structurii centrale a A.N.A.F., recuzarea se decide de către preÈ™edintele acestei instituÈ›ii.(5) Decizia prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacată la instanÈ›a judecătorească competentă.  +  Capitolul IV Actele emise de organele fiscale  +  Articolul 46ConÈ›inutul È™i motivarea actului administrativ fiscal(1) Actul administrativ fiscal se emite în scris, pe suport hârtie sau în formă electronică.(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente:a) denumirea organului fiscal emitent;b) data la care a fost emis È™i data de la care își produce efectele;c) datele de identificare a contribuabilului/plătitorului È™i, dacă este cazul, datele de identificare a persoanei împuternicite de contribuabil/plătitor;d) obiectul actului administrativ fiscal;e) motivele de fapt;f) temeiul de drept;g) numele È™i calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;h) semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum È™i È™tampila organului fiscal emitent;i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaÈ›iei È™i organul fiscal la care se depune contestaÈ›ia;j) menÈ›iuni privind audierea contribuabilului/plătitorului.(3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică cuprinde elementele prevăzute la alin. (2), cu excepÈ›ia elementelor prevăzute la lit. h).(4) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică de organul fiscal central se semnează cu semnătura electronică extinsă a Ministerului FinanÈ›elor Publice, bazată pe un certificat calificat.(5) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică de organul fiscal local se semnează cu semnătura electronică extinsă a autorității administraÈ›iei publice locale din care face parte organul fiscal local emitent, bazată pe un certificat calificat.(6) Actul administrativ fiscal emis în condiÈ›iile alin. (2) È™i tipărit prin intermediul unui centru de imprimare masivă este valabil È™i în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, È™i È™tampila organului emitent, dacă îndeplineÈ™te cerinÈ›ele legale aplicabile în materie.(7) Prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F. se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care se emit, în condiÈ›iile alin. (6), de către organul fiscal central.(8) Prin ordin al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice, cu avizul Ministerului FinanÈ›elor Publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care pot fi emise în condiÈ›iile alin. (6) de către organele fiscale locale. ÃŽn cazul în care organul fiscal local are în dotare sau are acces la un centru de imprimare masivă consiliile locale stabilesc, prin hotărâre, dacă organul fiscal local din cadrul autorității administraÈ›iei publice locale respective poate emite acte administrative fiscale în condiÈ›iile alin. (6).----------Alin. (8) al art. 46 a fost modificat de pct. 2 al art. III din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.(9) Actul administrativ fiscal se consideră emis È™i înregistrat la organul fiscal astfel:a) la data semnării acestuia de către persoana împuternicită din cadrul organului fiscal, în cazul actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie;b) la data generării actului, în cazul actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie È™i tipărit prin intermediul unui centru de imprimare masivă;c) la data aplicării semnăturii electronice extinse, în cazul actului administrativ fiscal emis în formă electronică.  +  Articolul 47Comunicarea actului administrativ fiscal(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului/plătitorului căruia îi este destinat. ÃŽn situaÈ›ia contribuabilului/plătitorului fără domiciliu fiscal în România, care È™i-a desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum È™i în situaÈ›ia numirii unui curator fiscal, în condiÈ›iile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului acestora, la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poÈ™tă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.(3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere È™i de comunicare.(4) ÃŽn cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.(5) Comunicarea prin publicitate se efectuează prin afiÈ™area unui anunÈ› în care se menÈ›ionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului/plătitorului, după cum urmează:a) în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal central prin afiÈ™area anunÈ›ului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent È™i pe pagina de internet a A.N.A.F.;b) în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local prin afiÈ™area anunÈ›ului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent È™i pe pagina de internet a autorității administraÈ›iei publice locale respective.(6) AnunÈ›ul prevăzut la alin. (5) se menÈ›ine afiÈ™at cel puÈ›in 60 de zile de la data publicării acestuia È™i conÈ›ine următoarele elemente:a) numele È™i prenumele sau denumirea contribuabilului/plătitorului;b) domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului;c) denumirea, numărul È™i data emiterii actului administrativ fiscal.(7) ÃŽn cazul în care actul administrativ fiscal se comunică prin publicitate, acesta se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunÈ›ului.(8) ÃŽn cazul actelor administrative fiscale emise de către organul fiscal central, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum È™i condiÈ›iile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului finanÈ›elor publice, cu avizul ministrului pentru societatea informaÈ›ională.(9) ÃŽn cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum È™i condiÈ›iile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice, cu avizul Ministerului FinanÈ›elor Publice, cu avizul ministrului pentru societatea informaÈ›ională. Pentru organul fiscal local, consiliul local stabileÈ™te, prin hotărâre, în funcÈ›ie de capacitatea tehnică disponibilă, mijloacele electronice de transmitere la distanță ce urmează a fi utilizate de către respectivul organ fiscal local.----------Alin. (9) al art. 47 a fost modificat de pct. 2 al art. III din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.(10) ÃŽn termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data emiterii actului administrativ fiscal, organul fiscal trebuie să iniÈ›ieze acÈ›iunile pentru comunicarea actului.  +  Articolul 48Opozabilitatea actului administrativ fiscal(1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menÈ›ionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.(2) Actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit art. 47 nu este opozabil contribuabilului/plătitorului È™i nu produce niciun efect juridic.  +  Articolul 49Nulitatea actului administrativ fiscal(1) Actul administrativ fiscal este nul în oricare din următoarele situaÈ›ii:a) este emis cu încălcarea prevederilor legale privind competenÈ›a;b) nu cuprinde unul dintre elementele acestuia referitoare la numele, prenumele È™i calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele È™i prenumele ori denumirea contribuabilului/plătitorului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepÈ›ia prevăzută la art. 46 alin. (6), precum È™i organul fiscal emitent;----------Lit. b) a alin. (1) al art. 49 a fost modificată de pct. 1 al art. II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.c) este afectat de o gravă È™i evidentă eroare. Actul administrativ fiscal este afectat de o gravă È™i evidentă eroare atunci când cauzele care au stat la baza emiterii acestuia sunt atât de viciate încât, dacă acestea ar fi fost înlăturate anterior sau concomitent emiterii actului, ar fi determinat neemiterea sa.(2) Nulitatea se poate constata de organul fiscal competent sau de organul de soluÈ›ionare a contestaÈ›iei, la cerere sau din oficiu. ÃŽn situaÈ›ia în care nulitatea se constată de organul fiscal competent, acesta emite o decizie ce se comunică contribuabilului/plătitorului.(3) Actele administrative fiscale prin care sunt încălcate alte prevederi legale decât cele prevăzute la alin. (1) sunt anulabile. Prevederile art. 50 sunt aplicabile în mod corespunzător.  +  Articolul 50Anularea, desfiinÈ›area sau modificarea actului administrativ fiscal(1) Actul administrativ fiscal poate fi anulat, desfiinÈ›at sau modificat de către organul fiscal competent în condiÈ›iile prezentului cod.(2) Anularea ori desfiinÈ›area totală sau parÈ›ială, cu titlu definitiv, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanÈ›e fiscale principale atrage anularea, desfiinÈ›area sau modificarea, totală sau parÈ›ială, atât a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanÈ›e fiscale accesorii aferente creanÈ›elor fiscale principale individualizate în actele administrative fiscale anulate, desfiinÈ›ate ori modificate, cât È™i a actelor administrative fiscale subsecvente emise în baza actelor administrative fiscale anulate, desfiinÈ›ate sau modificate, chiar dacă actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanÈ›e fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare ori nu au fost contestate. ÃŽn acest caz, organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea contribuabilului/plătitorului, emite un nou act administrativ fiscal, prin care desfiinÈ›ează sau modifică în mod corespunzător actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanÈ›e fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente.  +  Articolul 51Efectele anulării actului administrativ fiscal(1) Ori de câte ori se anulează un act administrativ fiscal, organul fiscal competent emite un alt act administrativ fiscal, dacă acest lucru este posibil în condiÈ›iile legii.(2) Emiterea unui alt act administrativ fiscal nu mai este posibilă în situaÈ›ii cum sunt:a) s-a împlinit termenul de prescripÈ›ie prevăzut de lege;b) viciile care au condus la anularea actului administrativ fiscal privesc fondul actului.  +  Articolul 52SoluÈ›ia fiscală individuală anticipată È™i acordul de preÈ› în avans(1) SoluÈ›ia fiscală individuală anticipată este actul administrativ emis de organul fiscal central în vederea soluÈ›ionării unei cereri a contribuabilului/plătitorului referitoare la reglementarea unor situaÈ›ii fiscale de fapt viitoare. SituaÈ›ia fiscală de fapt viitoare se apreciază în funcÈ›ie de data depunerii cererii.(2) Acordul de preÈ› în avans este actul administrativ emis de organul fiscal central în vederea soluÈ›ionării unei cereri a contribuabilului/plătitorului, referitoare la stabilirea condiÈ›iilor È™i modalităților în care urmează să fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, preÈ›urile de transfer, în cazul tranzacÈ›iilor efectuate cu persoane afiliate, astfel cum sunt definite în Codul fiscal. TranzacÈ›iile viitoare care fac obiectul acordului de preÈ› în avans se apreciază în funcÈ›ie de data depunerii cererii. Contribuabilul/plătitorul va putea solicita un acord de preÈ› în avans È™i pentru determinarea rezultatului fiscal atribuibil unui sediu permanent.(3) Anterior depunerii cererii de emitere a unei soluÈ›ii fiscale individuale anticipate sau de emitere/modificare a unui acord de preÈ› în avans, contribuabilul/plătitorul poate solicita în scris organului fiscal competent o discuÈ›ie preliminară în vederea stabilirii existenÈ›ei stării de fapt viitoare pentru emiterea unei soluÈ›ii fiscale, respectiv pentru încheierea unui acord sau, după caz, a condiÈ›iilor pentru modificarea acordului.(4) Cererea pentru emiterea soluÈ›iei fiscale individuale anticipate sau a acordului de preÈ› în avans trebuie să fie însoÈ›ită de documente relevante pentru emitere, precum È™i de dovada plății taxei de emitere.(5) Prin cerere contribuabilul/plătitorul propune conÈ›inutul soluÈ›iei fiscale individuale anticipate sau al acordului de preÈ› în avans, după caz.(6) ÃŽn scopul soluÈ›ionării cererii, organul fiscal competent poate solicita contribuabilului/plătitorului clarificări cu privire la cerere È™i/sau documentele depuse.(7) ÃŽnainte de emiterea soluÈ›iei fiscale individuale anticipate sau acordului de preÈ› în avans, după caz, organul fiscal competent prezintă contribuabilului/plătitorului proiectul actului administrativ în cauză, acordându-i acestuia posibilitatea de a-È™i exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu excepÈ›ia cazului în care contribuabilul/plătitorul renunță la acest drept È™i notifică acest fapt organului fiscal.(8) Contribuabilul/Plătitorul poate prezenta clarificările prevăzute la alin. (6) sau poate exprima punctul de vedere prevăzut la alin. (7) în termen de 60 de zile lucrătoare de la data solicitării clarificărilor necesare ori de la data comunicării proiectului soluÈ›iei fiscale individuale anticipate sau acordului de preÈ› în avans.(9) ÃŽn soluÈ›ionarea cererii contribuabilului/plătitorului se emite soluÈ›ia fiscală individuală anticipată sau acordul de preÈ› în avans. ÃŽn situaÈ›ia în care contribuabilul/plătitorul nu este de acord cu soluÈ›ia fiscală individuală anticipată sau cu acordul de preÈ› în avans emis, acesta transmite, în termen de 30 zile de la comunicare, o notificare la organul fiscal emitent. SoluÈ›ia fiscală individuală anticipată sau acordul de preÈ› în avans pentru care contribuabilul/plătitorul a transmis o notificare nu produce niciun efect juridic.(10) SoluÈ›ia fiscală individuală anticipată sau acordul de preÈ› în avans se comunică contribuabilului/plătitorului căruia îi sunt destinate, precum È™i organului fiscal competent pentru administrarea creanÈ›elor fiscale datorate de contribuabilul/plătitorul solicitant.(11) SoluÈ›ia fiscală individuală anticipată È™i acordul de preÈ› în avans sunt opozabile È™i obligatorii față de organul fiscal, numai dacă termenii È™i condiÈ›iile acestora au fost respectate de contribuabil/plătitor.(12) Termenul pentru soluÈ›ionarea cererii de emitere a unui acord de preÈ› în avans este de 12 luni în cazul unui acord unilateral, respectiv de 18 luni în cazul unui acord bilateral sau multilateral, după caz. Termenul pentru soluÈ›ionarea cererii de emitere a soluÈ›iei fiscale individuale anticipate este de până la 3 luni. DispoziÈ›iile art. 77 sunt aplicabile în mod corespunzător.(13) Contribuabilul/Plătitorul, titular al unui acord de preÈ› în avans, are obligaÈ›ia de a depune anual, la organul fiscal emitent al acordului, un raport privind modul de realizare a termenilor È™i condiÈ›iilor acordului în anul de raportare. Raportul se depune până la termenul prevăzut de lege pentru depunerea situaÈ›iilor financiare anuale, respectiv a raportărilor contabile anuale.(14) ÃŽn perioada de valabilitate, acordul de preÈ› în avans poate fi modificat prin prelungirea valabilității, extindere sau, după caz, revizuire la solicitarea titularului acordului, prin depunerea unei cereri în acest sens. Prelungirea valabilității acordului de preÈ› în avans poate avea loc atunci când contribuabilul/plătitorul solicită aceasta în situaÈ›ia existenÈ›ei aceloraÈ™i termeni È™i condiÈ›ii. Extinderea poate avea loc în situaÈ›ia în care contribuabilul/plătitorul solicită includerea în acordul de preÈ› în avans încheiat a altor tranzacÈ›ii cu persoane afiliate. Revizuirea poate avea loc în situaÈ›ia în care intervin circumstanÈ›e È™i elemente de fapt ce nu au fost previzionate sau au fost inexact previzionate la momentul emiterii acordului de preÈ› în avans È™i care pot influenÈ›a termenii È™i condiÈ›iile acordului. Cererea de modificare poate fi depusă cu cel puÈ›in 30 de zile înainte de împlinirea termenului de valabilitate, sub sancÈ›iunea decăderii. ÃŽn cazul în care cererea de modificare se aprobă după împlinirea termenului de valabilitate a acordului de preÈ› în avans, aceasta produce efecte È™i pentru trecut, respectiv pentru perioada cuprinsă între momentul împlinirii termenului de valabilitate È™i data comunicării deciziei de aprobare a modificării.(15) Acordul de preÈ› în avans poate fi emis unilateral, bilateral sau multilateral. Acordul de preÈ› în avans unilateral este emis de organul fiscal competent din România. Acordul de preÈ› în avans bilateral sau multilateral este emis în comun de către organul fiscal competent din România È™i autoritățile fiscale competente din statele în a căror jurisdicÈ›ie se află persoanele afiliate contribuabilului/plătitorului solicitant. Acordul de preÈ› în avans bilateral/multilateral poate fi emis numai pentru tranzacÈ›ii cu contribuabili/plătitori care provin din țări cu care România are încheiate convenÈ›ii pentru evitarea dublei impuneri. ÃŽn acest caz, sunt aplicabile prevederile referitoare la "Procedura amiabilă" prevăzute în convenÈ›iile pentru evitarea dublei impuneri.(16) Emiterea unei soluÈ›ii fiscale individuale anticipate se supune unei taxe de emitere după cum urmeazăa) de 5.000 euro, la cursul comunicat de Banca NaÈ›ională a României pentru ziua efectuării plății, pentru contribuabilii mari;b) de 3.000 euro, la cursul comunicat de Banca NaÈ›ională a României pentru ziua efectuării plății, pentru celelalte categorii de contribuabili/plătitori.(17) Emiterea unui acord de preÈ› în avans se supune unei taxe de emitere/modificare, după cum urmează:a) de 20.000 euro, la cursul comunicat de Banca NaÈ›ională a României în ziua efectuării plății, pentru contribuabilii mari. ÃŽn cazul modificării acordului taxa este de 15.000 euro, la cursul comunicat de Banca NaÈ›ională a României în ziua efectuării plății;b) de 10.000 euro, la cursul comunicat de Banca NaÈ›ională a României în ziua efectuării plății, pentru celelalte categorii de contribuabili/plătitori. ÃŽn cazul în care valoarea consolidată a tranzacÈ›iilor incluse în acord depășeÈ™te echivalentul a 4.000.000 euro, la cursul comunicat de Banca NaÈ›ională a României la data de 31 decembrie a anului fiscal pentru care se depune raportul privind modul de realizare a termenilor È™i condiÈ›iilor acordului, sau contribuabilul/plătitorul este încadrat în categoria "mari contribuabili" în perioada de valabilitate a acordului, taxa de emitere este cea prevăzută la lit. a). ÃŽn cazul modificării acordului, taxa este de 6.000 euro, la cursul comunicat de Banca NaÈ›ională a României în ziua efectuării plății. ÃŽn cazul în care valoarea consolidată a tranzacÈ›iilor incluse în acord depășeÈ™te echivalentul a 4.000.000 euro, la cursul comunicat de Banca NaÈ›ională a României la data de 31 decembrie a anului fiscal pentru care se depune raportul privind modul de realizare a termenilor È™i condiÈ›iilor acordului, sau contribuabilul/plătitorul este încadrat în categoria "mari contribuabili" în perioada de valabilitate a acordului, taxa de modificare este cea prevăzută la lit. a).(18) Eventualele diferenÈ›e de taxă datorate potrivit alin. (17) se achită la data depunerii raportului privind modul de realizare a termenilor È™i condiÈ›iilor acordului în care se constată depășirea plafonului sau încadrarea la categoria "mari contribuabili".(19) Contribuabilul/Plătitorul solicitant are dreptul la restituirea taxei achitate în cazul în care organul fiscal competent respinge emiterea soluÈ›iei fiscale individuale anticipate, respectiv emiterea/modificarea acordului de preÈ› în avans.(20) SoluÈ›ia fiscală individuală anticipată È™i acordul de preÈ› în avans nu mai sunt valabile dacă prevederile legale de drept material fiscal în baza cărora a fost luată decizia se modifică.(21) SoluÈ›ia fiscală individuală anticipată È™i acordul de preÈ› în avans, precum È™i respingerea cererii de emitere a soluÈ›iei fiscale individuale anticipate È™i acordului de preÈ› în avans se aprobă prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.(22) Prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F. se stabileÈ™te procedura privind emiterea soluÈ›iei fiscale individuale anticipate sau a acordului de preÈ› în avans, precum È™i conÈ›inutul cererii pentru emiterea soluÈ›iei fiscale individuale anticipate sau a acordului de preÈ› în avans È™i a cererii de modificare, extindere sau revizuire a acordului de preÈ› în avans.  +  Articolul 53ÃŽndreptarea erorilor materiale din actul administrativ fiscal(1) Organul fiscal poate îndrepta oricând erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului/plătitorului.(2) Prin erori materiale, în sensul prezentului articol, se înÈ›elege orice greÈ™eli de redactare, omisiuni sau menÈ›iuni greÈ™ite din actele administrative fiscale, cu excepÈ›ia acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.(3) ÃŽn cazul în care, după comunicarea actului administrativ fiscal, organul fiscal constată, din oficiu, că există erori materiale în cuprinsul său, acesta comunică contribuabilului/plătitorului un act de îndreptare a erorii materiale.(4) ÃŽn situaÈ›ia în care îndreptarea erorii materiale este solicitată de contribuabil/plătitor, organul fiscal procedează astfel:a) dacă cererea de îndreptare a erorii materiale este întemeiată, emite È™i comunică contribuabilului/plătitorului actul de îndreptare a erorii materiale;b) dacă cererea de îndreptare a erorii materiale nu este întemeiată, respinge cererea printr-o decizie ce se comunică contribuabilului/plătitorului.(5) Actul de îndreptare a erorii materiale È™i decizia de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale urmează regimul juridic al actului iniÈ›ial È™i pot fi contestate în condiÈ›iile legii în care putea fi contestat actul iniÈ›ial.  +  Articolul 54Prevederi aplicabile actelor de executare È™i altor acte emise de organele fiscaleDispoziÈ›iile art. 46-48 È™i art. 53 se aplică în mod corespunzător È™i actelor de executare È™i altor acte emise de organele fiscale, cu excepÈ›ia cazului în care prin lege se prevede altfel. (la 06-12-2016, Articolul 54 din Capitolul IV , Titlul III a fost modificat de Punctul 1, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 )  +  Capitolul V Administrarea È™i aprecierea probelor  +  SecÅ£iunea 1 DispoziÈ›ii generale  +  Articolul 55Mijloace de probă(1) Constituie probă orice element de fapt care serveÈ™te la constatarea unei stări de fapt fiscale, inclusiv înregistrări audiovideo, date È™i informaÈ›ii aflate în orice mediu de stocare, precum È™i alte mijloace materiale de probă, care nu sunt interzise de lege.(2) Pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, în condiÈ›iile legii, administrează mijloace de probă, putând proceda la:a) solicitarea informaÈ›iilor, de orice fel, din partea contribuabilului/plătitorului È™i a altor persoane;b) solicitarea de expertize;c) folosirea înscrisurilor;d) efectuarea de constatări la faÈ›a locului;e) efectuarea, în condiÈ›iile legii, de controale curente, operative È™i inopinate sau controale tematice, după caz.(3) Probele administrate vor fi coroborate È™i apreciate È›inându-se seama de forÈ›a lor doveditoare recunoscută de lege.  +  Articolul 56Dreptul organului fiscal de a solicita prezenÈ›a contribuabilului/plătitorului la sediul său(1) Organul fiscal poate solicita prezenÈ›a contribuabilului/plătitorului la sediul său pentru a da informaÈ›ii È™i lămuriri necesare stabilirii situaÈ›iei sale fiscale reale. Odată cu această solicitare, când este cazul, organul fiscal indică È™i documentele pe care contribuabilul/plătitorul este obligat să le prezinte.(2) Solicitarea se face în scris È™i cuprinde în mod obligatoriu:a) data, ora È™i locul la care contribuabilul/plătitorul este obligat să se prezinte;b) baza legală a solicitării;c) scopul solicitării;d) documentele pe care contribuabilul/plătitorul este obligat să le prezinte.(3) La stabilirea datei la care contribuabilul/plătitorul trebuie să se prezinte la sediul organului fiscal, acesta va avea în vedere un termen rezonabil, care să dea posibilitatea contribuabilului/plătitorului să își îndeplinească obligaÈ›ia.(4) Contribuabilul/Plătitorul poate solicita amânarea datei stabilite de către organul fiscal potrivit prezentului articol, pentru motive justificate.  +  Articolul 57Comunicarea informaÈ›iilor între organele fiscale(1) Dacă într-o procedură de administrare se constată fapte care prezintă importanță pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale își vor comunica reciproc informaÈ›iile deÈ›inute.(2) Neîndeplinirea cu celeritate sau obstrucÈ›ionarea schimbului de informaÈ›ii reprezintă abatere disciplinară, iar conducătorul organului fiscal are obligaÈ›ia să ia măsuri de sancÈ›ionare a persoanelor vinovate È™i de furnizare a informaÈ›iilor solicitate.  +  SecÅ£iunea a 2-a InformaÈ›ii È™i expertize  +  Articolul 58ObligaÈ›ia de a furniza informaÈ›ii(1) Contribuabilul/Plătitorul sau altă persoană împuternicită de acesta are obligaÈ›ia de a furniza organului fiscal informaÈ›iile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. ÃŽn acelaÈ™i scop, organul fiscal are dreptul să solicite informaÈ›ii È™i altor persoane cu care contribuabilul/plătitorul are sau a avut raporturi economice sau juridice, iar acestea au obligaÈ›ia de a furniza informaÈ›iile solicitate. InformaÈ›iile furnizate de alte persoane se iau în considerare numai în măsura în care sunt confirmate È™i de alte mijloace de probă.(2) Cererea de furnizare a informaÈ›iilor se formulează în scris. ÃŽn cerere organul fiscal trebuie să specifice natura informaÈ›iilor solicitate pentru determinarea stării de fapt fiscale È™i documentele care susÈ›in informaÈ›iile furnizate.(3) DeclaraÈ›ia persoanelor obligate potrivit alin. (1) să furnizeze informaÈ›ii va fi, după caz, prezentată sau consemnată în scris.(4) ÃŽn situaÈ›ia în care persoana obligată să furnizeze informaÈ›ia în scris este, din motive independente de voinÈ›a sa, în imposibilitate de a scrie, organul fiscal întocmeÈ™te un proces-verbal.  +  Articolul 59Furnizarea periodică de informaÈ›ii(1) Contribuabilul/Plătitorul este obligat să furnizeze periodic organului fiscal central informaÈ›ii referitoare la activitatea desfășurată.(2) Furnizarea informaÈ›iilor prevăzute la alin. (1) se face prin completarea unei declaraÈ›ii pe propria răspundere.(3) Natura informaÈ›iilor, periodicitatea, precum È™i modelul declaraÈ›iilor se aprobă prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.  +  Articolul 60ObligaÈ›ii declarative cu privire la rezidenÈ›ii altor state membre ale Uniunii Europene(1) Plătitorii de venituri de natura celor prevăzute la art. 291 alin. (1) lit. a)-d) au obligaÈ›ia să depună la organul fiscal central o declaraÈ›ie privind veniturile plătite fiecărui beneficiar care este rezident al altor state membre ale Uniunii Europene, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul expirat.(2) Contribuabilii rezidenÈ›i ai altor state membre ale Uniunii Europene care obÈ›in venituri din proprietăți imobiliare situate în România au obligaÈ›ia să depună la organul fiscal central o declaraÈ›ie privind veniturile realizate până în data de 25 mai a anului curent, pentru anul expirat.(3) Modelul È™i conÈ›inutul declaraÈ›iilor prevăzute la alin. (1) È™i (2) se aprobă prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.(4) ÃŽn scopul realizării schimbului automat obligatoriu de informaÈ›ii prevăzut la art. 291, organul fiscal local are obligaÈ›ia de a transmite organului fiscal central informaÈ›ii cu privire la bunurile imobile deÈ›inute în proprietate de rezidenÈ›i ai altor state membre ale Uniunii Europene pe teritoriul respectivei unități administrativ-teritoriale. Transmiterea È™i conÈ›inutul informaÈ›iilor, precum È™i termenele È™i procedura de realizare a acestora se aprobă prin ordin comun al ministrului finanÈ›elor publice È™i al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice. Organul fiscal local transmite organului fiscal central, la cererea acestuia, È™i alte informaÈ›ii cu relevanță fiscală disponibile, în format electronic.(5) ÃŽn scopul transmiterii de către organul fiscal local a informaÈ›iilor prevăzute la alin. (4), rezidenÈ›ii din alte state membre ale Uniunii Europene care dobândesc proprietatea unui bun imobil în România au obligaÈ›ia depunerii declaraÈ›iei fiscale în condiÈ›iile È™i la termenele prevăzute de Codul fiscal. Modelul È™i conÈ›inutul declaraÈ›iei se aprobă prin ordin comun al ministrului finanÈ›elor publice È™i al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice.(6) Organul fiscal central are obligaÈ›ia de a comunica organelor fiscale locale, prin schimb automat, informaÈ›ii cu relevanță fiscală disponibile, stabilite pe bază de protocol.(7) Organul fiscal central are obligaÈ›ia de a comunica organelor fiscale locale, la cererea acestora, È™i alte informaÈ›ii cu relevanță fiscală disponibile, în format electronic.(8) ÃŽn cazul operaÈ›ionalizării schimbului de informaÈ›ii, pe baza protocoalelor încheiate între organul fiscal central È™i organele fiscale locale, informaÈ›iile prevăzute la alin. (4) se preiau în mod automat de către organul fiscal central, iar organul fiscal local este exonerat de transmiterea informaÈ›iilor respective.  +  Articolul 61ObligaÈ›ia instituÈ›iilor de credit de a furniza informaÈ›ii(1) InstituÈ›iile de credit au obligaÈ›ia ca, la solicitarea organului fiscal central, să comunice, pentru fiecare titular care face subiectul solicitării, toate rulajele È™i/sau soldurile conturilor deschise la acestea, precum È™i informaÈ›iile È™i documentele privind operaÈ›iunile derulate prin respectivele conturi.(2) InstituÈ›iile de credit sunt obligate să comunice organului fiscal central, zilnic, următoarele informaÈ›ii:a) lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entități fără personalitate juridică ce deschid ori închid conturi, precum È™i datele de identificare ale persoanelor care deÈ›in dreptul de semnătură pentru conturile deschise la acestea;b) lista persoanelor care închiriază casete de valori, precum È™i încetarea contractului de închiriere.(3) Organul fiscal central la cererea justificată a organului fiscal local sau a altei autorități publice centrale È™i locale transmite informaÈ›iile primite potrivit alin. (2) lit. a) referitoare la conturile bancare, în scopul îndeplinirii de către aceste autorități a atribuÈ›iilor prevăzute de lege. Solicitarea È™i transmiterea de informaÈ›ii se fac prin intermediul sistemului informatic pus la dispoziÈ›ie de către A.N.A.F. Pe bază de protocol, încheiat între organul fiscal central È™i organul fiscal local sau altă autoritate publică, se poate asigura accesul direct în baza de date a organului fiscal central.(4) Persoanele fizice, persoanele juridice È™i orice alte entități care au obligaÈ›ia transmiterii de informaÈ›ii către Oficiul NaÈ›ional de Prevenire È™i Combatere a Spălării Banilor, potrivit Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea È™i sancÈ›ionarea spălării banilor, precum È™i pentru instituirea unor măsuri de prevenire È™i combatere a finanțării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, transmit concomitent È™i pe acelaÈ™i format informaÈ›iile respective È™i către A.N.A.F.(5) Prin excepÈ›ie de la prevederile art. 11 alin. (3), informaÈ›iile obÈ›inute potrivit alin. (1), alin. (2) lit. b) È™i alin. (4) sunt utilizate doar în scopul îndeplinirii atribuÈ›iilor specifice ale organului fiscal central.(6) Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.  +  Articolul 62ObligaÈ›ia instituÈ›iilor financiare de a furniza informaÈ›ii privind contribuabilii nerezidenÈ›i(1) ÃŽn scopul realizării schimbului de informaÈ›ii privind contribuabilii rezidenÈ›i ai statelor cu care România s-a angajat printr-un instrument juridic de drept internaÈ›ional È™i pentru îmbunătățirea conformării fiscale internaÈ›ionale, instituÈ›iile financiare, inclusiv instituÈ›iile de credit, au obligaÈ›ia să declare anual organului fiscal din cadrul A.N.A.F. informaÈ›ii de natură financiară referitoare la conturile deschise È™i/sau închise de contribuabilii menÈ›ionaÈ›i în acest alineat la astfel de instituÈ›ii.(2) Prin ordin al ministrului finanÈ›elor publice, avizat de Banca NaÈ›ională a României È™i Autoritatea de Supraveghere Financiară, se stabilesc:a) instituÈ›iile financiare, inclusiv instituÈ›iile de credit, care au obligaÈ›ia de declarare;b) categoriile de informaÈ›ii privind identificarea contribuabililor menÈ›ionaÈ›i la alin. (1), precum È™i informaÈ›iile de natură financiară referitoare la conturile deschise È™i/sau închise de aceÈ™tia la instituÈ›iile menÈ›ionate la alin. (1);c) entitățile nonraportoare din România È™i conturile excluse de la obligaÈ›ia de declarare;d) regulile de conformare aplicabile de către instituÈ›iile menÈ›ionate la alin. (1), în vederea identificării conturilor raportabile de către aceste instituÈ›ii, precum È™i procedura de declarare a informaÈ›iilor privind identificarea contribuabililor menÈ›ionaÈ›i la alin. (1) È™i a informaÈ›iilor de natură financiară referitoare la conturile deschise È™i/sau închise de aceÈ™tia la instituÈ›iile menÈ›ionate la alin. (1);e) norme È™i proceduri administrative menite să asigure punerea în aplicare È™i respectarea procedurilor de raportare È™i precauÈ›ie prevăzute în instrumentele juridice de drept internaÈ›ional la care România s-a angajat.(3) Declararea informaÈ›iilor menÈ›ionate la alin. (1) se face până la data de 15 mai inclusiv a anului calendaristic curent pentru informaÈ›iile aferente anului calendaristic precedent*).(4) InformaÈ›iile menÈ›ionate la alin. (1) obÈ›inute de organul fiscal din cadrul A.N.A.F. se utilizează de către acesta doar în scopul prevăzut la alin. (1) È™i cu respectarea dispoziÈ›iilor art. 11.(5) Fără a aduce atingere alin. (1) È™i (6), fiecare instituÈ›ie menÈ›ionată la alin. (1), care are obligaÈ›ii de declarare, informează contribuabilii menÈ›ionaÈ›i la alin. (1) cu privire la faptul că datele privind identificarea conturilor lor sunt selectate È™i declarate în conformitate cu prezentul articol, furnizând acestora toate informaÈ›iile la care au dreptul în temeiul Legii nr. 677/2001, cu modificările È™i completările ulterioare. Informarea se realizează în timp util, astfel încât contribuabilii vizaÈ›i de prezentul articol să își poată exercita drepturile în materie de protecÈ›ie a datelor cu caracter personal, înainte ca instituÈ›iile menÈ›ionate la alin. (1) să transmită organului fiscal din cadrul A.N.A.F. informaÈ›iile menÈ›ionate la alin. (1).(6) InformaÈ›iile menÈ›ionate la alin. (1) se păstrează o perioadă care nu depășeÈ™te perioada necesară pentru atingerea scopului prevăzut la alin. (1) È™i în conformitate cu legislaÈ›ia referitoare la termenele de prescripÈ›ie ale fiecărui operator de date.  +  Articolul 63Expertiza(1) Ori de câte ori consideră necesar, organul fiscal are dreptul să apeleze la serviciile unui expert pentru întocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat să comunice contribuabilului/plătitorului numele expertului.(2) Contribuabilul/plătitorul poate să numească un expert pe cheltuiala proprie.(3) ExperÈ›ii au obligaÈ›ia să păstreze secretul fiscal asupra datelor È™i informaÈ›iilor pe care le dobândesc.(4) Expertiza se întocmeÈ™te în scris.(5) Onorariile stabilite pentru expertizele prevăzute de prezentul articol se plătesc din bugetul organului fiscal care a apelat la serviciile expertului.(6) Dacă organul fiscal nu este lămurit prin expertiza efectuată, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.  +  SecÅ£iunea a 3-a ÃŽnscrisurile È™i constatarea la faÈ›a locului  +  Articolul 64Prezentarea de înscrisuri(1) ÃŽn vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul/plătitorul are obligaÈ›ia să pună la dispoziÈ›ie organului fiscal registre, evidenÈ›e, documente de afaceri È™i orice alte înscrisuri. ÃŽn acelaÈ™i scop, organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri È™i altor persoane cu care contribuabilul/plătitorul are sau a avut raporturi economice sau juridice.(2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziÈ›ie a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte.(3) Organul fiscal are dreptul să reÈ›ină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, indiferent de mediul în care sunt stocate, documente, acte, înscrisuri, registre È™i documente financiar-contabile în original sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării È™i achitării obligaÈ›iilor fiscale de către contribuabil/plătitor, pe o perioadă de cel mult 30 de zile. ÃŽn cazuri excepÈ›ionale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de reÈ›inere poate fi prelungită cu cel mult 90 de zile. Contribuabilul/plătitorul are dreptul să solicite copii ale documentelor reÈ›inute atât timp cât acestea sunt în posesia organului fiscal.(4) Dovada reÈ›inerii documentelor prevăzute la alin. (3) o constituie actul întocmit de organul fiscal, în care sunt specificate toate elementele necesare individualizării probei sau dovezii respective, precum È™i menÈ›iunea că aceasta a fost reÈ›inută, potrivit dispoziÈ›iilor legale, de către organul fiscal. Actul se întocmeÈ™te în două exemplare È™i se semnează de organul fiscal È™i de contribuabil/plătitor, un exemplar comunicându-i-se contribuabilului/plătitorului.(5) ÃŽn cazul în care pentru stabilirea stării de fapt fiscale contribuabilul/plătitorul pune la dispoziÈ›ia organului fiscal înscrisuri sau alte documente, în original, acestea se înapoiază contribuabilului/plătitorului, păstrându-se în copie, conform cu originalul, numai înscrisuri relevante din punct de vedere fiscal. Conformitatea cu originalul a copiilor se efectuează de către contribuabil/plătitor prin înscrierea menÈ›iunii "conform cu originalul" È™i prin semnătura acestuia.(6) Ori de câte ori contribuabilul/plătitorul depune la organul fiscal un document semnat de către o persoană fizică sau juridică care exercită activități specifice unor profesii reglementate cum ar fi consultanță fiscală, audit financiar, expertiză contabilă, evaluare, documentul trebuie să conÈ›ină în mod obligatoriu È™i numele È™i prenumele sau denumirea persoanei în cauză, precum È™i codul de identificare fiscală al acesteia atribuit de organul fiscal competent.(7) ÃŽn cazul în care legea prevede depunerea de către contribuabil/plătitor de copii ale unor documente, acestea trebuie certificate de contribuabil/plătitor pentru conformitate cu originalul. DispoziÈ›iile alin. (5) sunt aplicabile în mod corespunzător.  +  Articolul 65Constatarea la faÈ›a locului(1) ÃŽn condiÈ›iile legii, organul fiscal poate efectua o constatare la faÈ›a locului, întocmind în acest sens proces-verbal de constatare.(2) Procesul-verbal cuprinde cel puÈ›in următoarele elemente:a) data È™i locul unde este încheiat;b) numele, prenumele È™i calitatea persoanei împuternicite, precum È™i denumirea organului fiscal din care face parte aceasta;c) temeiul legal în baza căruia s-a efectuat constatarea la faÈ›a locului;d) constatările efectuate la faÈ›a locului;e) susÈ›inerile contribuabilului/plătitorului, ale experÈ›ilor sau ale altor persoane care au participat la efectuarea constatării;f) semnătura persoanei împuternicite, precum È™i a persoanelor prevăzute la lit. e). ÃŽn caz de refuz al semnării de către persoanele prevăzute la lit. e), se face menÈ›iune despre aceasta în procesul-verbal;g) alte menÈ›iuni considerate relevante.(3) Contribuabilul/Plătitorul are obligaÈ›ia să permită persoanelor împuternicite de organul fiscal pentru a efectua o constatare la faÈ›a locului, precum È™i experÈ›ilor folosiÈ›i pentru această acÈ›iune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi È™i în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal.(4) DeÈ›inătorii terenurilor ori incintelor respective trebuie înÈ™tiinÈ›aÈ›i într-un termen rezonabil despre constatare, cu excepÈ›ia controlului inopinat. Persoanele fizice trebuie informate asupra dreptului de a refuza intrarea în domiciliu sau reÈ™edință.(5) ÃŽn caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reÈ™edinÈ›a persoanei fizice se face cu autorizarea instanÈ›ei judecătoreÈ™ti competente, dispoziÈ›iile privind ordonanÈ›a preÈ™edinÈ›ială din Codul de procedură civilă, republicat, fiind aplicabile.(6) La cererea organului fiscal, organele de poliÈ›ie, jandarmerie ori alÈ›i agenÈ›i ai forÈ›ei publice sunt obligaÈ›i să îi acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.  +  SecÅ£iunea a 4-a Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi  +  Articolul 66Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informaÈ›ii, efectuarea de expertize È™i prezentarea unor înscrisuri(1) SoÈ›ul/soÈ›ia È™i rudele ori afinii contribuabilului/plătitorului până la gradul al treilea inclusiv pot refuza furnizarea de informaÈ›ii, efectuarea de expertize, precum È™i prezentarea unor înscrisuri.(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie înÈ™tiinÈ›ate asupra acestui drept.  +  Articolul 67Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informaÈ›ii(1) Pot refuza să furnizeze informaÈ›ii cu privire la datele de care au luat cunoÈ™tință în exercitarea activității lor preoÈ›ii, avocaÈ›ii, notarii publici, consultanÈ›ii fiscali, executorii judecătoreÈ™ti, auditorii, experÈ›ii contabili, medicii È™i psihoterapeuÈ›ii. Aceste persoane nu pot refuza furnizarea informaÈ›iilor cu privire la îndeplinirea obligaÈ›iilor prevăzute de legislaÈ›ia fiscală în sarcina lor.(2) Sunt asimilate persoanelor prevăzute la alin. (1) asistenÈ›ii acestora, precum È™i persoanele care participă la activitatea profesională a acestora.(3) Persoanele prevăzute la alin. (1), cu excepÈ›ia preoÈ›ilor, pot furniza informaÈ›ii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informaÈ›iile.  +  SecÅ£iunea a 5-a Colaborarea dintre autoritățile publice  +  Articolul 68ObligaÈ›ia autorităților È™i instituÈ›iilor publice de a furniza informaÈ›ii È™i de a prezenta acte(1) Autoritățile publice, instituÈ›iile publice È™i de interes public, centrale È™i locale, precum È™i serviciile deconcentrate ale autorităților publice centrale au obligaÈ›ia să furnizeze informaÈ›ii È™i acte organului fiscal, la cererea acestuia.(2) Organele fiscale locale sunt obligate să transmită organului fiscal central informaÈ›ii privind bunurile imobile È™i mijloacele de transport deÈ›inute de persoanele fizice sau juridice pentru care există obligaÈ›ia declarării conform Codului fiscal. Periodicitatea, formatul È™i modalitatea de transmitere se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanÈ›elor publice È™i al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice.(3) Organul fiscal central este obligat să transmită organelor fiscale locale informaÈ›ii privind sursele de venit ale persoanelor fizice. Periodicitatea, formatul È™i modalitatea de transmitere se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanÈ›elor publice È™i al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice.(4) ÃŽn realizarea scopului prezentului cod, organul fiscal poate accesa on-line baza de date a autorităților publice È™i instituÈ›iilor prevăzute la alin. (1), pentru informaÈ›iile stabilite pe bază de protocol.  +  Articolul 69Colaborarea dintre autoritățile publice, instituÈ›iile publice sau de interes public(1) Autoritățile publice, instituÈ›iile publice sau de interes public sunt obligate să colaboreze în realizarea scopului prezentului cod.(2) Nu constituie activitate de colaborare acÈ›iunile întreprinse de autoritățile prevăzute la alin. (1), în conformitate cu atribuÈ›iile ce le revin potrivit legii.(3) Organul fiscal care solicită colaborarea răspunde pentru legalitatea solicitării, iar autoritatea solicitată răspunde pentru datele furnizate.(4) Ori de câte ori o instituÈ›ie sau autoritate publică trebuie să soluÈ›ioneze o cerere a unei persoane fizice sau juridice, iar pentru soluÈ›ionarea cererii legislaÈ›ia specifică prevede prezentarea unui certificat de atestare fiscală, a unei adeverinÈ›e de venit sau a unui alt document cu privire la situaÈ›ia fiscală a persoanei în cauză, instituÈ›ia sau autoritatea publică are obligaÈ›ia să solicite certificatul de atestare fiscală, adeverinÈ›a de venit sau documentul respectiv de la organul fiscal competent. ÃŽn acest caz, persoana fizică sau juridică nu mai are obligaÈ›ia depunerii certificatului, adeverinÈ›ei sau documentului.(5) Certificatul de atestare fiscală, adeverinÈ›a de venit sau documentul prevăzut la alin. (4) poate fi emis È™i transmis în formă electronică în baza unui protocol încheiat între instituÈ›ia/autoritatea publică È™i organul fiscal emitent al acestuia. ÃŽn acest caz, certificatul, adeverinÈ›a sau documentul prevăzut la alin. (4) este valabil È™i fără semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, È™i È™tampila organului emitent.  +  Articolul 70CondiÈ›ii È™i limite ale colaborării(1) Colaborarea dintre autoritățile publice, instituÈ›iile publice sau de interes public se realizează în limita atribuÈ›iilor ce le revin potrivit legii.(2) Dacă autoritatea publică, instituÈ›ia publică sau de interes public solicitată refuză colaborarea, autoritatea publică superioară ambelor organe va decide. Dacă o asemenea autoritate nu există, decizia va fi luată de autoritatea superioară celei solicitate. ÃŽn cazul în care un organ fiscal local refuză colaborarea, decizia este luată de primar sau de preÈ™edintele consiliului judeÈ›ean, după caz, conform competenÈ›elor legale.  +  Articolul 71Colaborarea interstatală dintre autoritățile publice(1) ÃŽn baza convenÈ›iilor internaÈ›ionale, organele fiscale colaborează cu autoritățile fiscale similare din alte state.(2) ÃŽn lipsa unei convenÈ›ii, organele fiscale pot acorda sau pot solicita colaborarea altei autorități fiscale din alt stat pe bază de reciprocitate.(3) A.N.A.F., în calitate de reprezentant autorizat al Ministerului FinanÈ›elor Publice sau, după caz, al ministrului finanÈ›elor publice, este autoritatea competentă din România pentru efectuarea schimbului de informaÈ›ii în scopuri fiscale cu statele cu care România s-a angajat printr-un instrument juridic de drept internaÈ›ional, altele decât statele membre ale Uniunii Europene, pentru informaÈ›iile prevăzute de respectivele instrumente juridice de drept internaÈ›ional.----------Alin. (3) al art. 71 a fost introdus de pct. 2 al art. II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.(4) InformaÈ›iile se transmit la cererea autorității solicitante din statele cu care România s-a angajat printr-un instrument juridic de drept internaÈ›ional, altele decât statele membre ale Uniunii Europene. Termenele prevăzute la art. 290 pentru transmiterea informaÈ›iilor se aplică È™i pentru schimbul de informaÈ›ii prevăzut de prezentul articol, cu excepÈ›ia cazului în care prin instrumentul juridic de drept internaÈ›ional sunt prevăzute alte termene.----------Alin. (4) al art. 71 a fost introdus de pct. 2 al art. II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.(5) Toate schimburile de informaÈ›ii efectuate în temeiul prezentului articol se realizează cu respectarea Legii nr. 677/2001, cu modificările È™i completările ulterioare.----------Alin. (5) al art. 71 a fost introdus de pct. 2 al art. II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.  +  SecÅ£iunea a 6-a Sarcina probei  +  Articolul 72ForÈ›a probantă a documentelor justificative È™i evidenÈ›elor contabileDocumentele justificative È™i evidenÈ›ele contabile ale contribuabilului/plătitorului constituie probe la stabilirea bazei de impozitare. ÃŽn cazul în care există È™i alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impozitare.  +  Articolul 73Sarcina probei în dovedirea situaÈ›iei de fapt fiscale(1) Contribuabilul/Plătitorul are sarcina de a dovedi actele È™i faptele care au stat la baza declaraÈ›iilor sale È™i a oricăror cereri adresate organului fiscal.(2) Organul fiscal are sarcina de a motiva actele administrative fiscale emise pe bază de probe sau constatări proprii.  +  Articolul 74Dovedirea titularului dreptului de proprietate în scopul impozitării(1) ÃŽn cazul în care constată că anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie bază de impozitare sunt deÈ›inute de persoane care în mod continuu beneficiază de câștigurile sau de orice foloase obiÈ™nuite aduse de acestea È™i că persoanele respective declară în scris că nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor în cauză, fără să arate însă care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal procedează la stabilirea provizorie a obligaÈ›iei fiscale corespunzătoare în sarcina acelor persoane.(2) ÃŽn condiÈ›iile legii, obligaÈ›ia fiscală privind baza de impozitare prevăzută la alin. (1) va putea fi stabilită în sarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel, aceÈ™tia datorează despăgubiri persoanelor care au făcut plata pentru stingerea obligaÈ›iei stabilite potrivit alin. (1). ÃŽn cazul în care obligaÈ›ia fiscală este stabilită în sarcina titularului dreptului de proprietate încetează procedura de stabilire provizorie a obligaÈ›iei fiscale potrivit alin. (1).  +  Capitolul VI Termene  +  Articolul 75Calcularea termenelorTermenele de orice fel privind exercitarea drepturilor È™i îndeplinirea obligaÈ›iilor prevăzute de Codul fiscal, de prezentul cod, precum È™i de alte dispoziÈ›ii legale aplicabile în materie, dacă legislaÈ›ia fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispoziÈ›iilor Codului de procedură civilă, republicat.  +  Articolul 76Prelungirea termenelorTermenele stabilite în baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite de acesta în situaÈ›ii temeinic justificate, la cerere sau din oficiu.  +  Articolul 77Termenul de soluÈ›ionare a cererilor contribuabilului/ plătitorului(1) Cererile depuse de către contribuabil/plătitor la organul fiscal se soluÈ›ionează de către acesta în termen de 45 de zile de la înregistrare.(2) ÃŽn situaÈ›iile în care, pentru soluÈ›ionarea cererii, este necesară administrarea de probe suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeÈ™te cu perioada cuprinsă între data solicitării probei È™i data obÈ›inerii acesteia, dar nu mai mult de:a) două luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la contribuabilul/plătitorul solicitant;b) 3 luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorități sau instituÈ›ii publice ori de la terÈ›e persoane din România;c) 6 luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorități fiscale din alte state, potrivit legii.(3) ÃŽn situaÈ›iile prevăzute la alin. (2) lit. b) È™i c), organul fiscal are obligaÈ›ia să înÈ™tiinÈ›eze contribuabilul/plătitorul cu privire la prelungirea termenului de soluÈ›ionare a cererii.(4) ÃŽn situaÈ›ia prevăzută la alin. (2) lit. a), termenul de două luni poate fi prelungit de organul fiscal la cererea contribuabilului/plătitorului.(5) ÃŽn situaÈ›ia în care, pe baza analizei de risc, soluÈ›ionarea cererii necesită efectuarea inspecÈ›iei fiscale, termenul de soluÈ›ionare a cererii este de cel mult 90 de zile de la înregistrarea cererii, prevederile alin. (2)-(4) aplicându-se în mod corespunzător. ÃŽn acest caz contribuabilul/plătitorul este notificat cu privire la termenul de soluÈ›ionare aplicabil în termen de 5 zile de la finalizarea analizei de risc. InspecÈ›ia fiscală pentru soluÈ›ionarea cererii este o inspecÈ›ie fiscală parÈ›ială în sensul art. 115.(6) InspecÈ›ia fiscală pentru soluÈ›ionarea cererii potrivit alin. (5) poate fi suspendată în condiÈ›iile art. 127. ÃŽn acest caz, nu sunt aplicabile prevederile alin. (2). Perioadele în care inspecÈ›ia fiscală este suspendată nu sunt incluse în calculul termenului prevăzut la alin. (5).  +  Articolul 78Cazul de forță majoră È™i cazul fortuit(1) Termenele prevăzute de lege pentru îndeplinirea obligaÈ›iilor fiscale, după caz, nu încep să curgă sau se suspendă în situaÈ›ia în care îndeplinirea acestor obligaÈ›ii a fost împiedicată de ivirea unui caz de forță majoră sau a unui caz fortuit.(2) ObligaÈ›iile fiscale se consideră a fi îndeplinite în termen, fără perceperea de dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, ori aplicarea de sancÈ›iuni prevăzute de lege, dacă acestea se execută în termen de 60 de zile de la încetarea evenimentelor prevăzute la alin. (1).  +  Capitolul VII Transmiterea cererilor de către contribuabili/plătitori È™i identificarea acestora în mediul electronic  +  Articolul 79Transmiterea cererilor la organul fiscal prin mijloace electronice de transmitere la distanță(1) Contribuabilul/Plătitorul poate transmite organului fiscal competent cereri, înscrisuri sau orice alte documente È™i prin mijloace electronice de transmitere la distanță în condiÈ›iile alin. (4) ori (5).(2) Data depunerii cererii, înscrisului sau documentului este data înregistrării acesteia/acestuia, astfel cum rezultă din mesajul electronic transmis de registratura electronică a Ministerului FinanÈ›elor Publice sau a autorității administraÈ›iei publice locale, după caz.(3) ÃŽn sensul prezentului cod, prin registratură electronică se înÈ›elege sistemul electronic de înregistrare È™i tranzacÈ›ionare a documentelor È™i a informaÈ›iilor primite sau emise de organul fiscal prin mijloace electronice.(4) ÃŽn cazul cererilor, înscrisurilor sau documentelor transmise de către contribuabil/plătitor organului fiscal central, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de transmitere a cererilor, înscrisurilor ori documentelor prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum È™i condiÈ›iile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului finanÈ›elor publice cu avizul ministrului pentru societatea informaÈ›ională.(5) ÃŽn cazul cererilor, înscrisurilor sau documentelor transmise de către contribuabil/plătitor organului fiscal local, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de transmitere a cererilor, înscrisurilor ori documentelor prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum È™i condiÈ›iile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice, cu avizul Ministerului FinanÈ›elor Publice È™i cu avizul ministrului pentru societatea informaÈ›ională. Pentru organul fiscal local, consiliul local stabileÈ™te, prin hotărâre, în funcÈ›ie de capacitatea tehnică disponibilă, mijloacele electronice de transmitere la distanță ce pot fi utilizate de către contribuabil/plătitor.----------Alin. (5) al art. 79 a fost modificat de pct. 2 al art. III din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.  +  Articolul 80Identificarea contribuabilului/plătitorului în mediul electronicContribuabilul/Plătitorul care depune cereri, înscrisuri sau documente la organul fiscal, prin mijloace electronice de transmitere la distanță, se identifică în relaÈ›ia cu organul fiscal astfel:a) persoanele juridice, asocierile È™i alte entități fără personalitate juridică, precum È™i persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent ori exercită profesii libere se identifică numai cu certificate calificate;b) persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la lit. a), se identifică prin intermediul furnizorilor de servicii publice de autentificare electronică autorizaÈ›i potrivit legii sau prin diverse dispozitive, cum ar fi certificat calificat, credenÈ›iale de tip utilizator/parolă însoÈ›ite de liste de coduri de autentificare de unică folosință, telefon mobil, digipass ori alte dispozitive stabilite prin ordin al ministrului finanÈ›elor publice, cu avizul ministrului pentru societatea informaÈ›ională, în cazul identificării acestor persoane în relaÈ›ia cu organul fiscal central sau, după caz, prin ordin al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice, cu avizul Ministerului FinanÈ›elor Publice È™i cu avizul ministrului pentru societatea informaÈ›ională, în cazul identificării acestor persoane în relaÈ›ia cu organul fiscal local. ÃŽn aceste cazuri, cererile, înscrisurile sau documentele se consideră semnate dacă sunt îndeplinite toate condiÈ›iile din ordinele prevăzute la art. 79 alin. (4) È™i (5).----------Lit. b) a art. 80 a fost modificată de pct. 2 al art. III din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.  +  Titlul IV ÃŽnregistrarea fiscală  +  Articolul 81Sfera activității de înregistrare fiscală(1) ÃŽnregistrarea fiscală reprezintă activitatea de atribuire a codului de identificare fiscală, de organizare a registrului contribuabililor/plătitorilor È™i de eliberare a certificatului de înregistrare fiscală.(2) Cu excepÈ›ia cazului în care prin lege se prevede altfel, atribuirea codului de identificare fiscală se face exclusiv de către organul fiscal central, pe baza declaraÈ›iei de înregistrare fiscală.  +  Articolul 82ObligaÈ›ia de înregistrare fiscală(1) Orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscală. Codul de identificare fiscală este:a) pentru persoanele juridice, precum È™i pentru asocieri È™i alte entități fără personalitate juridică, cu excepÈ›ia celor prevăzute la lit. b), codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal;b) pentru persoanele fizice È™i juridice, precum È™i pentru alte entități care se înregistrează potrivit legii speciale la registrul comerÈ›ului, codul unic de înregistrare atribuit potrivit legii speciale;c) pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, cu excepÈ›ia celor prevăzute la lit. b), codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal;d) pentru persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la lit. c), codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;e) pentru persoanele fizice care nu deÈ›in cod numeric personal, numărul de identificare fiscală atribuit de organul fiscal.(2) ÃŽn scopul administrării impozitului pe venit, în cazul persoanelor fizice care sunt contribuabili potrivit dispoziÈ›iilor din Codul fiscal privind impozitul pe venit, codul de identificare fiscală este codul numeric personal.(3) Prin excepÈ›ie de la dispoziÈ›iile art. 18 alin. (1), pentru persoanele fizice prevăzute la alin. (1) lit. e), precum È™i pentru persoanele juridice nerezidente, care realizează numai venituri supuse regulilor de impunere la sursă, iar impozitul reÈ›inut este final, atribuirea codului de identificare fiscală se poate face de organul fiscal, la solicitarea plătitorului de venit.(4) Au obligaÈ›ia depunerii declaraÈ›iei de înregistrare fiscală È™i persoanele prevăzute la alin. (1) lit. d) È™i e) care au calitatea de angajator.(5) Persoanele fizice care deÈ›in cod numeric personal È™i sunt supuse impozitului pe venit se înregistrează fiscal la data depunerii primei declaraÈ›ii fiscale.(6) DeclaraÈ›ia de înregistrare fiscală se depune în termen de 30 de zile de la:a) data înființării potrivit legii, în cazul persoanelor juridice, asocierilor È™i al altor entități fără personalitate juridică;b) data eliberării actului legal de funcÈ›ionare, data începerii activității, data obÈ›inerii primului venit sau dobândirii calității de angajator, după caz, în cazul persoanelor fizice.(7) ÃŽn scopul administrării creanÈ›elor fiscale, organul fiscal central poate să înregistreze, din oficiu sau la cererea altei autorități care administrează creanÈ›e fiscale, un subiect de drept fiscal care nu È™i-a îndeplinit obligaÈ›ia de înregistrare fiscală, potrivit legii. Procedura de înregistrare din oficiu sau la cererea altei autorități care administrează creanÈ›e fiscale se aprobă prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.(8) ÃŽn cazul contribuabililor nerezidenÈ›i care desfășoară activități pe teritoriul României prin unul sau mai multe sedii permanente, odată cu depunerea declaraÈ›iei de înregistrare fiscală, aceÈ™tia au obligaÈ›ia să indice sediul permanent desemnat potrivit dispoziÈ›iilor din Codul fiscal. ÃŽn cazul înregistrării fiscale declaraÈ›ia de înregistrare fiscală se depune la organul fiscal în raza căruia se află sediul permanent ce urmează a fi desemnat.(9) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (3) È™i (7), atribuirea codului de identificare fiscală se face pe baza cererii depuse de solicitant, cu excepÈ›ia cazului în care înregistrarea fiscală se efectuează din oficiu.(10) DeclaraÈ›ia de înregistrare fiscală depusă potrivit prezentului articol trebuie însoÈ›ită de copii ale documentelor doveditoare ale informaÈ›iilor înscrise în aceasta.(11) Data înregistrării fiscale este:a) data depunerii declaraÈ›iei fiscale, în cazul contribuabililor prevăzuÈ›i la alin. (5);b) data atribuirii codului de identificare fiscală, în celelalte cazuri.  +  Articolul 83Prevederi speciale privind înregistrarea fiscală a persoanelor fizice nerezidente(1) Odată cu solicitarea înregistrării unei societăți la registrul comerÈ›ului, potrivit legii, sau, după caz, la cesiunea părÈ›ilor sociale ori a acÈ›iunilor, respectiv la numirea de noi reprezentanÈ›i legali sau la cooptarea de noi asociaÈ›i ori acÈ›ionari, cu prilejul efectuării majorării de capital social, oficiile registrului comerÈ›ului de pe lângă tribunale transmit direct sau prin intermediul Oficiului NaÈ›ional al Registrului ComerÈ›ului, pe cale electronică, Ministerului FinanÈ›elor Publice, solicitarea de atribuire a numărului de identificare fiscală pentru persoanele fizice nerezidente care, potrivit actului constitutiv, au calitatea de fondator, asociat, acÈ›ionar ori administrator în cadrul societății respective.(2) Pe baza datelor transmise potrivit prevederilor alin. (1), Ministerul FinanÈ›elor Publice atribuie numărul de identificare fiscală, înregistrează fiscal persoanele fizice nerezidente prevăzute la alin. (1) È™i emite certificatul de înregistrare fiscală, cu excepÈ›ia cazului în care aceste persoane sunt înregistrate fiscal. Prevederile art. 87 sunt aplicabile în mod corespunzător. Certificatul de înregistrare fiscală se emite È™i se transmite către oficiul registrului comerÈ›ului de pe lângă tribunal în aceeaÈ™i zi sau cel mai târziu a doua zi.(3) Certificatul de înregistrare fiscală se comunică de către oficiile registrului comerÈ›ului de pe lângă tribunale societății în care această persoană deÈ›ine una dintre calitățile menÈ›ionate la alin. (1), împreună cu documentele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerÈ›ului a persoanelor fizice, asociaÈ›iilor familiale È™i persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum È™i la autorizarea funcÈ›ionării persoanelor juridice, cu modificările È™i completările ulterioare.  +  Articolul 84Identificarea contribuabilului/plătitorului în relaÈ›ia cu organul fiscal localÃŽn scopul administrării impozitelor È™i taxelor locale, contribuabilul/plătitorul se identifică în relaÈ›ia cu organul fiscal local, astfel:a) persoanele fizice, prin codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;b) persoanele fizice care nu deÈ›in cod numeric personal, prin numărul de identificare fiscală atribuit de organul fiscal potrivit art. 82;c) persoanele juridice, prin codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal potrivit art. 82.  +  Articolul 85Declararea filialelor È™i sediilor secundare(1) Contribuabilul/Plătitorul are obligaÈ›ia de a declara organului fiscal central, în termen de 30 de zile, înfiinÈ›area de sedii secundare.(2) Contribuabilul/Plătitorul cu domiciliul fiscal în România are obligaÈ›ia de a declara, în termen de 30 de zile, înfiinÈ›area de filiale È™i sedii secundare în străinătate.(3) ÃŽn sensul prezentului articol, prin sediu secundar se înÈ›elege un loc prin care se desfășoară integral sau parÈ›ial activitatea contribuabilului/plătitorului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit È™i altele asemenea.(4) Prin sediu secundar se înÈ›elege È™i un È™antier de construcÈ›ii, un proiect de construcÈ›ie, ansamblu sau montaj ori activități de supervizare legate de acestea, numai dacă È™antierul, proiectul sau activitățile durează mai mult de 6 luni. Sunt sedii secundare sediile permanente definite potrivit Codului fiscal.(5) Contribuabilul/Plătitorul care înregistrează sediile secundare ca plătitoare de salarii È™i de venituri asimilate salariilor potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanÈ›ele publice locale, cu modificările È™i completările ulterioare, nu are obligaÈ›ia declarării acestor sedii potrivit prezentului articol. DispoziÈ›iile art. 32 alin. (7) din Legea nr. 273/2006, cu modificările È™i completările ulterioare, rămân aplicabile.(6) DeclaraÈ›ia este însoÈ›ită de o copie de pe certificatul de înregistrare fiscală a contribuabilului/plătitorului de care aparÈ›ine sediul secundar sau filiala, precum È™i de copii ale documentelor doveditoare ale informaÈ›iilor înscrise în aceasta.  +  Articolul 86Forma È™i conÈ›inutul declaraÈ›iei de înregistrare fiscală(1) DeclaraÈ›ia de înregistrare fiscală se întocmeÈ™te prin completarea unui formular pus la dispoziÈ›ie gratuit de organul fiscal central È™i este însoÈ›ită de acte doveditoare ale informaÈ›iilor cuprinse în aceasta.(2) DeclaraÈ›ia de înregistrare fiscală cuprinde: datele de identificare a contribuabilului/plătitorului, datele privind vectorul fiscal, datele privind sediile secundare, datele de identificare a împuternicitului, datele privind situaÈ›ia juridică a contribuabilului/plătitorului, precum È™i alte informaÈ›ii necesare administrării creanÈ›elor fiscale.  +  Articolul 87Certificatul de înregistrare fiscală(1) Pe baza declaraÈ›iei de înregistrare fiscală depuse potrivit art. 81 alin. (2) sau, după caz, a cererii depuse potrivit art. 82 alin. (9), organul fiscal central eliberează certificatul de înregistrare fiscală, în termen de 10 zile de la data depunerii declaraÈ›iei ori a cererii. ÃŽn certificatul de înregistrare fiscală se înscrie obligatoriu codul de identificare fiscală.(2) Eliberarea certificatelor de înregistrare fiscală nu este supusă taxelor extrajudiciare de timbru.(3) ÃŽn cazul pierderii, furtului sau distrugerii certificatului de înregistrare fiscală, organul fiscal eliberează un duplicat al acestuia, în baza cererii contribuabilului/plătitorului È™i a dovezii de publicare a pierderii, furtului ori distrugerii în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.(4) DispoziÈ›iile prezentului articol sunt aplicabile, în mod corespunzător, È™i pentru certificatul de înregistrare în scopuri de TVA.  +  Articolul 88Modificări ulterioare înregistrării fiscale(1) Modificările ulterioare ale datelor din declaraÈ›ia de înregistrare fiscală trebuie aduse la cunoÈ™tință organului fiscal central, în termen de 15 zile de la data producerii acestora, prin completarea È™i depunerea declaraÈ›iei de menÈ›iuni.(2) ÃŽn cazul modificărilor intervenite în datele declarate iniÈ›ial È™i înscrise în certificatul de înregistrare fiscală, contribuabilul/plătitorul depune, odată cu declaraÈ›ia de menÈ›iuni, È™i certificatul de înregistrare fiscală, în vederea anulării acestuia È™i eliberării unui nou certificat.(3) DeclaraÈ›ia de menÈ›iuni este însoÈ›ită de documente care atestă modificările intervenite.(4) Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător ori de câte ori contribuabilul/plătitorul constată erori în declaraÈ›ia de înregistrare fiscală.  +  Articolul 89Modificări ulterioare înregistrării fiscale în cazul persoanelor fizice sau juridice ori altor entități supuse înregistrării în registrul comerÈ›ului(1) Modificările intervenite în datele declarate iniÈ›ial de persoanele fizice, juridice sau de alte entități care se înregistrează potrivit legii speciale la registrul comerÈ›ului se fac potrivit dispoziÈ›iilor legii speciale.(2) ÃŽn cazul persoanelor sau entităților prevăzute la alin. (1), modificările intervenite în datele declarate iniÈ›ial în vectorul fiscal se declară la organul fiscal central.  +  Articolul 90Radierea înregistrării fiscale(1) Radierea înregistrării fiscale reprezintă activitatea de retragere a codului de identificare fiscală È™i a certificatului de înregistrare fiscală.(2) La încetarea calității de subiect de drept fiscal, persoanele sau entitățile înregistrate fiscal prin declaraÈ›ie de înregistrare fiscală potrivit art. 81 È™i 82 trebuie să solicite radierea înregistrării fiscale, prin depunerea unei declaraÈ›ii de radiere. DeclaraÈ›ia se depune în termen de 30 de zile de la încetarea calității de subiect de drept fiscal È™i trebuie însoÈ›ită de certificatul de înregistrare fiscală în vederea anulării acestuia. Radierea înregistrării fiscale se poate efectua È™i din oficiu, de către organul fiscal, ori de câte ori acesta constată îndeplinirea condiÈ›iilor de radiere a înregistrării È™i nu s-a depus declaraÈ›ie de radiere.(3) Radierea înregistrării fiscale se efectuează din oficiu, de către organul fiscal central, în cazul decesului persoanei fizice sau, după caz, încetării existenÈ›ei persoanei juridice potrivit legii.(4) Codul de identificare fiscală retras ca urmare a radierii înregistrării fiscale poate fi utilizat ulterior radierii numai pentru îndeplinirea, de către succesorii persoanelor/entităților care È™i-au încetat existenÈ›a, a obligaÈ›iilor fiscale aferente perioadelor în care persoana/entitatea a avut calitatea de subiect de drept fiscal.  +  Articolul 91Registrul contribuabililor/plătitorilor(1) Organul fiscal central organizează evidenÈ›a contribuabililor/plătitorilor în cadrul registrului contribuabililor/plătitorilor, care conÈ›ine:a) datele de identificare a contribuabilului/plătitorului;b) date privind vectorul fiscal;c) alte informaÈ›ii necesare administrării creanÈ›elor fiscale.(2) Datele prevăzute la alin. (1) se completează pe baza informaÈ›iilor comunicate de contribuabil/plătitor, de oficiul registrului comerÈ›ului, de serviciul de evidență a populaÈ›iei, de la alte autorități È™i instituÈ›ii, precum È™i a constatărilor proprii ale organului fiscal central.(3) Datele din registrul contribuabililor/plătitorilor pot fi modificate din oficiu ori de câte ori se constată că acestea nu corespund stării de fapt reale. Modificările se comunică contribuabilului/plătitorului.(4) Tipurile de obligaÈ›ii fiscale pentru care, potrivit legii, contribuabilul/plătitorul are obligaÈ›ia declarării lor È™i care formează vectorul fiscal sunt stabilite prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.  +  Articolul 92Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivaÈ›i(1) Contribuabilul/Plătitorul persoană juridică sau orice entitate fără personalitate juridică este declarat inactiv È™i îi sunt aplicabile prevederile din Codul fiscal privind efectele inactivității dacă se află în una dintre următoarele situaÈ›ii:a) nu își îndeplineÈ™te, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaÈ›ie declarativă prevăzută de lege;b) se sustrage controalelor efectuate de organul fiscal central prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;c) organul fiscal central constatată că nu funcÈ›ionează la domiciliul fiscal declarat;d) inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerÈ›ului;e) durata de funcÈ›ionare a societății este expirată;f) societatea nu mai are organe statutare;g) durata deÈ›inerii spaÈ›iului cu destinaÈ›ia de sediu social este expirată.(2) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), declararea în inactivitate nu se poate face înainte de împlinirea termenului de 15 zile prevăzut la art. 107 alin. (1).(3) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (1) lit. f) È™i g), declararea în inactivitate se va face după împlinirea termenului de 30 de zile de la comunicarea către contribuabil/plătitor a unei notificări referitoare la situaÈ›iile respective.(4) Declararea ca inactiv a contribuabilului/plătitorului, precum È™i reactivarea acestuia se efectuează de către organul fiscal central, prin decizie, emisă conform competenÈ›elor È™i procedurii stabilite prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F., care se comunică contribuabilului/plătitorului.(5) Contribuabilul/Plătitorul declarat inactiv conform alin. (1) lit. a), d)-g) se reactivează dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiÈ›ii:a) își îndeplineÈ™te toate obligaÈ›iile declarative prevăzute de lege;b) nu înregistrează obligaÈ›ii fiscale restante. (la 06-12-2016, Alineatul (5) din Articolul 92 , Titlul IV a fost modificat de Punctul 2, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (5^1) Contribuabilul/Plătitorul declarat inactiv conform alin. (1) lit. b) È™i c) se reactivează dacă sunt îndeplinite, cumulativ, condiÈ›iile prevăzute la alin. (5) È™i dacă organul fiscal central care a propus reactivarea constată că acesta funcÈ›ionează la domiciliul fiscal declarat. (la 06-12-2016, Articolul 92 din Titlul IV a fost completat de Punctul 3, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (6) ÃŽn cazul contribuabilului/plătitorului prevăzut la alin. (1) lit. d)-g), în vederea reactivării, pe lângă condiÈ›iile prevăzute la alin. (5), trebuie să nu se mai afle în situaÈ›ia pentru care a fost declarat inactiv, conform menÈ›iunilor înscrise în registrele în care a fost înregistrat, precum în nicio altă situaÈ›ie din cele prevăzute la alin. (1) lit. d)-g). (la 06-12-2016, Alineatul (6) din Articolul 92 , Titlul IV a fost modificat de Punctul 2, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (7) CondiÈ›ia prevăzută la alin. (5) lit. a) se consideră îndeplinită È™i în cazul în care obligaÈ›iile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către organul fiscal central.(8) Prin excepÈ›ie de la prevederile alin. (5), (5^1) È™i (6), contribuabilul/plătitorul pentru care s-a deschis procedura insolvenÈ›ei în formă simplificată, contribuabilul/plătitorul care a intrat în faliment sau contribuabilul/plătitorul pentru care s-a pronunÈ›at ori a fost adoptată o hotărâre de dizolvare se reactivează de organul fiscal central, la cererea acestora, după îndeplinirea obligaÈ›iilor declarative. (la 06-12-2016, Alineatul (8) din Articolul 92 , Titlul IV a fost modificat de Punctul 2, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (9) Ori de câte ori se constată că un contribuabil/plătitor a fost declarat inactiv din eroare, organul fiscal central emitent anulează decizia de declarare a contribuabilului/plătitorului ca inactiv, cu efect pentru viitor È™i pentru trecut.(10) A.N.A.F. organizează evidenÈ›a contribuabililor/plătitorilor declaraÈ›i inactivi/reactivaÈ›i în cadrul Registrului contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivaÈ›i, care conÈ›ine:a) datele de identificare a contribuabilului/plătitorului;b) data declarării ca inactiv a contribuabilului/plătitorului;c) data reactivării;d) denumirea organului fiscal central care a emis decizia de declarare în inactivitate/reactivare;e) alte menÈ›iuni.(11) Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivaÈ›i este public È™i se afiÈ™ează pe site-ul A.N.A.F.(12) ÃŽnscrierea în registrul prevăzut la alin. (11) se face de către organul fiscal central emitent, după comunicarea deciziei de declarare în inactivitate/reactivare, în termen de cel mult 5 zile de la data comunicării.(13) Decizia de declarare în inactivitate/reactivare produce efecte față de terÈ›i din ziua următoare datei înscrierii în registrul prevăzut la alin. (10).(14) Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.  +  Titlul V Stabilirea creanÈ›elor fiscale  +  Capitolul I DispoziÈ›ii generale  +  Articolul 93Sfera È™i actele de stabilire a creanÈ›elor fiscale(1) Stabilirea creanÈ›elor fiscale reprezintă activitatea de determinare a materiei impozabile, de calculare a bazei de impozitare È™i a creanÈ›elor fiscale.(2) CreanÈ›ele fiscale se stabilesc astfel:a) prin declaraÈ›ie de impunere, în condiÈ›iile art. 95 alin. (4) È™i art. 102 alin. (2);b) prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.(3) DispoziÈ›iile alin. (2) sunt aplicabile È™i în cazurile în care creanÈ›ele fiscale sunt scutite la plată conform reglementărilor legale, precum È™i în cazul unei rambursări de taxă pe valoarea adăugată.  +  Articolul 94Stabilirea creanÈ›elor fiscale sub rezerva verificării ulterioare(1) Cuantumul creanÈ›elor fiscale se stabileÈ™te sub rezerva verificării ulterioare, cu excepÈ›ia cazului în care stabilirea a avut loc ca urmare a unei inspecÈ›ii fiscale sau a unei verificări a situaÈ›iei fiscale personale.(2) Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desfiinÈ›ată sau modificată, din iniÈ›iativa organului fiscal ori la solicitarea contribuabilului/plătitorului, pe baza constatărilor organului fiscal competent.(3) Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea termenului de prescripÈ›ie a dreptului de a stabili creanÈ›e fiscale sau ca urmare a inspecÈ›iei fiscale ori a verificării situaÈ›iei fiscale personale(4) ÃŽn situaÈ›ia în care contribuabilul/plătitorul corectează declaraÈ›iile de impunere în condiÈ›iile art. 105 alin. (6), se redeschide rezerva verificării ulterioare astfel:a) pentru elementele bazei de impozitare ce fac obiectul corecÈ›iei, în cazul în care rezerva verificării ulterioare s-a anulat ca urmare a inspecÈ›iei fiscale ori a verificării situaÈ›iei fiscale personale;b) pentru toate elementele bazei de impozitare, în cazul în care rezerva verificării ulterioare s-a anulat ca urmare a împlinirii termenului de prescripÈ›ie a dreptului de a stabili obligaÈ›ii fiscale.  +  Capitolul II DispoziÈ›ii privind decizia de impunere  +  Articolul 95Decizia de impunere(1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent.(2) Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta stabileÈ™te sau modifică baza de impozitare ca urmare a unei verificări documentare, a unei inspecÈ›ii fiscale ori a unei verificări a situaÈ›iei fiscale personale, efectuate în condiÈ›iile legii.(3) Decizia de impunere se emite, dacă este necesar, È™i în cazul în care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impozitare potrivit art. 99.(4) DeclaraÈ›ia de impunere întocmită potrivit art. 102 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, È™i produce efectele juridice ale înÈ™tiințării de plată de la data depunerii acesteia.(5) ÃŽn situaÈ›ia în care legea nu prevede obligaÈ›ia de calculare a impozitului, declaraÈ›ia de impunere este asimilată unei decizii referitoare la baza de impozitare.(6) Decizia de impunere È™i decizia referitoare la obligaÈ›iile de plată accesorii constituie È™i înÈ™tiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condiÈ›iile în care se stabilesc sume de plată.  +  Articolul 96RenunÈ›area la stabilirea creanÈ›ei fiscale(1) Organul fiscal renunță la stabilirea creanÈ›ei fiscale È™i nu emite decizie de impunere ori de câte ori constată încetarea persoanei juridice sau decesul persoanei fizice È™i nu există succesori.(2) Organul fiscal central renunță la stabilirea creanÈ›ei fiscale È™i nu emite decizie de impunere în situaÈ›ia în care creanÈ›a fiscală principală este mai mică de 20 de lei. ÃŽn situaÈ›ia în care decizia are ca obiect mai multe tipuri de creanÈ›e fiscale principale, plafonul se aplică totalului acestor creanÈ›e.(3) ÃŽn cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotărâre, autoritățile deliberative pot stabili plafonul creanÈ›elor fiscale la care pot renunÈ›a, care nu poate depăși limita maximă prevăzută la alin. (2).  +  Articolul 97Forma È™i conÈ›inutul deciziei de impunereDecizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, È™i tipul creanÈ›ei fiscale, baza de impozitare, precum È™i cuantumul acesteia, pentru fiecare perioadă impozabilă.  +  Articolul 98Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunereSunt asimilate deciziilor de impunere È™i următoarele acte administrative fiscale:a) deciziile privind soluÈ›ionarea cererilor de rambursare de taxă pe valoarea adăugată È™i deciziile privind soluÈ›ionarea cererilor de restituiri de creanÈ›e fiscale;b) deciziile referitoare la bazele de impozitare;c) deciziile referitoare la obligaÈ›iile fiscale accesorii;d) deciziile privind nemodificarea bazei de impozitare.  +  Articolul 99Deciziile referitoare la bazele de impozitare(1) Bazele de impozitare se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impozitare, în următoarele situaÈ›ii:a) când venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia cuprinde È™i repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoană care a participat la realizarea venitului;b) când sursa venitului impozabil se află pe raza altui organ fiscal decât cel competent teritorial. ÃŽn acest caz, competenÈ›a de a stabili baza de impozitare o deÈ›ine organul fiscal pe raza căruia se află sursa venitului.(2) Dacă venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea pot să-È™i numească un împuternicit comun în relaÈ›ia cu organul fiscal.  +  Articolul 100Decizii privind stabilirea unor creanÈ›e bugetare(1) CreanÈ›ele bugetare reprezentând prejudicii/plăți nelegale din fonduri publice ce trebuie recuperate potrivit legii se stabilesc prin decizie, de către autoritățile competente, în măsura în care legea specială nu prevede altfel.(2) Decizia prevăzută la alin. (1) este titlu de creanță bugetară potrivit art. 1 pct. 38 È™i poate fi contestată potrivit prezentului cod. ContestaÈ›ia se soluÈ›ionează de către autoritatea emitentă. DispoziÈ›iile titlului VIII sunt aplicabile în mod corespunzător.  +  Capitolul III DispoziÈ›ii privind declaraÈ›ia fiscală  +  Articolul 101ObligaÈ›ia depunerii declaraÈ›iei fiscale(1) DeclaraÈ›ia fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal sau altor legi speciale, la termenele stabilite de acestea.(2) ÃŽn cazul în care legea nu prevede termenul de depunere a declaraÈ›iei fiscale, acest termen se stabileÈ™te astfel:a) prin ordin al ministrului finanÈ›elor publice, în cazul declaraÈ›iilor fiscale ce se depun la organul fiscal central;b) prin ordin al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice, cu avizul Ministerului FinanÈ›elor Publice, în cazul declaraÈ›iilor fiscale ce se depun la organul fiscal local.----------Lit. b) a alin. (2) al art. 101 a fost modificată de pct. 2 al art. III din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.(3) ObligaÈ›ia de a depune declaraÈ›ia fiscală se menÈ›ine È™i în cazurile în care:a) a fost efectuată plata obligaÈ›iei fiscale;b) obligaÈ›ia fiscală respectivă este scutită la plată, conform reglementărilor legale;c) pentru obligaÈ›ia fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată, dar există obligaÈ›ia declarativă, conform legii;d) veniturile sunt obÈ›inute în România de contribuabili nerezidenÈ›i È™i care potrivit convenÈ›iilor de evitare a dublei impuneri nu sunt impozabile în România.(4) ÃŽn caz de inactivitate temporară sau în cazul obligaÈ›iilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal central poate aproba, la cererea contribuabilului/plătitorului, alte termene sau condiÈ›ii de depunere a declaraÈ›iilor fiscale, în funcÈ›ie de necesitățile administrării obligaÈ›iilor fiscale. Asupra termenelor È™i condiÈ›iilor decide organul fiscal central potrivit competenÈ›elor aprobate prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.(5) Contribuabilul/Plătitorul care are sedii secundare înregistrate fiscal ca plătitoare de salarii È™i venituri asimilate salariilor are obligaÈ›ia de a declara, în numele sediilor secundare, impozitul pe venitul din salarii datorat de acestea, potrivit legii.(6) ÃŽn cazul contribuabililor nerezidenÈ›i care desfășoară activități pe teritoriul României prin mai multe sedii permanente, obligaÈ›ia de declarare prevăzută la alin. (5) se îndeplineÈ™te prin sediul permanent desemnat potrivit prevederilor din Codul fiscal.  +  Articolul 102Forma È™i conÈ›inutul declaraÈ›iei fiscale(1) DeclaraÈ›ia fiscală se întocmeÈ™te prin completarea unui formular pus la dispoziÈ›ie gratuit de organul fiscal.(2) ÃŽn declaraÈ›ia de impunere contribuabilul/plătitorul trebuie să calculeze cuantumul obligaÈ›iei fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.(3) Contribuabilul/Plătitorul are obligaÈ›ia de a completa declaraÈ›ia fiscală înscriind corect, complet È™i cu bună-credință informaÈ›iile prevăzute de formular, corespunzătoare situaÈ›iei sale fiscale. DeclaraÈ›ia fiscală se semnează de către contribuabil/plătitor sau, după caz, reprezentantul legal ori împuternicitul acestuia.(4) ObligaÈ›ia de semnare a declaraÈ›iei fiscale se consideră a fi îndeplinită È™i în următoarele situaÈ›ii:a) în cazul transmiterii declaraÈ›iei fiscale prin sistemul electronic de plăți;b) în cazul transmiterii declaraÈ›iei fiscale prin sisteme electronice de transmitere la distanță în condiÈ›iile art. 103 alin. (1).(5) DeclaraÈ›ia fiscală trebuie însoÈ›ită de documentaÈ›ia cerută de prevederile legale.(6) ÃŽn cazul creanÈ›elor fiscale administrate de către organul fiscal central, prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F. se pot stabili tipurile de creanÈ›e fiscale pentru care organul fiscal poate transmite contribuabilului/plătitorului formularele de declarare a creanÈ›elor fiscale, instrucÈ›iunile de completare a acestora, alte informaÈ›ii utile, precum È™i plicurile preadresate. ÃŽn acest caz, contravaloarea corespondenÈ›ei se suportă de către organul fiscal central.  +  Articolul 103Depunerea declaraÈ›iei fiscale(1) DeclaraÈ›ia fiscală se depune la registratura organului fiscal competent sau se comunică prin poÈ™tă, cu confirmare de primire, ori prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la distanță. ÃŽn cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal central, procedura privind transmiterea declaraÈ›iei fiscale prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la distanță, precum È™i declaraÈ›iile fiscale care se transmit obligatoriu prin asemenea mijloace sau sisteme se stabileÈ™te prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F. (la 06-12-2016, Alineatul (1) din Articolul 103 , Capitolul III , Titlul V a fost modificat de Punctul 4, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (2) DeclaraÈ›ia fiscală poate fi redactată de organul fiscal sub formă de proces-verbal, dacă din motive independente de voinÈ›a contribuabilului/plătitorului acesta este în imposibilitatea de a scrie.(3) Data depunerii declaraÈ›iei fiscale este data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poÈ™tă, după caz. ÃŽn situaÈ›ia în care declaraÈ›ia fiscală se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanță, data depunerii declaraÈ›iei este data înregistrării acesteia pe pagina de internet a organului fiscal, astfel cum rezultă din mesajul electronic de confirmare transmis ca urmare a primirii declaraÈ›iei.(4) Data depunerii declaraÈ›iei fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță este data înregistrării acesteia pe portal, astfel cum rezultă din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzacÈ›ionare a informaÈ›iilor, cu condiÈ›ia validării conÈ›inutului declaraÈ›iei. ÃŽn cazul în care declaraÈ›ia nu este validată, data depunerii declaraÈ›iei este data validării astfel cum rezultă din mesajul electronic.(5) Prin excepÈ›ie de la prevederile alin. (4), în situaÈ›ia în care declaraÈ›ia fiscală a fost depusă până la termenul legal, iar din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzacÈ›ionare a informaÈ›iilor rezultă că aceasta nu a fost validată ca urmare a detectării unor erori în completarea declaraÈ›iei, data depunerii declaraÈ›iei este data din mesajul transmis iniÈ›ial în cazul în care contribuabilul/plătitorul depune o declaraÈ›ie validă până în ultima zi a lunii în care se împlineÈ™te termenul legal de depunere.  +  Articolul 104Certificarea declaraÈ›iei fiscale depuse la organul fiscal central(1) Contribuabilul/Plătitorul poate opta pentru certificarea declaraÈ›iei fiscale, inclusiv a declaraÈ›iei fiscale rectificative, anterior depunerii acestora la organul fiscal central, de către un consultant fiscal care a dobândit această calitate potrivit reglementărilor legale cu privire la organizarea È™i exercitarea activității de consultanță fiscală È™i care este înscris ca membru activ în Registrul consultanÈ›ilor fiscali È™i al societăților de consultanță fiscală.(2) Certificarea declaraÈ›iei fiscale se realizează cu/fără rezerve, potrivit normelor de certificare aprobate, în condiÈ›iile legii, de Camera ConsultanÈ›ilor Fiscali, cu avizul Ministerului FinanÈ›elor Publice. Documentele care se încheie ca urmare a certificării trebuie să cuprindă obligatoriu explicaÈ›ii cu privire la cuantumul È™i natura creanÈ›ei fiscale declarate, precum È™i, după caz, cauzele care au generat rectificarea, iar în cazul unei certificări cu rezerve, motivaÈ›ia acesteia.(3) Prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F. se aprobă procedura de depunere la organul fiscal a documentului de certificare întocmit de consultantul fiscal potrivit normelor prevăzute la alin. (2), precum È™i procedura privind schimbul de informaÈ›ii între A.N.A.F. È™i Camera ConsultanÈ›ilor Fiscali.(4) Certificarea declaraÈ›iei fiscale de către un consultant fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanÈ›ilor fiscali È™i al societăților de consultanță fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal are ca efect lipsa certificării.(5) Organul fiscal central notifică contribuabilul/plătitorul în cazul în care constată că a fost depusă o declaraÈ›ie fiscală certificată de un consultant fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanÈ›ilor fiscali È™i al societăților de consultanță fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal, potrivit legii. ÃŽn cazul în care certificarea nu se depune în termen de 30 de zile de la notificare, sunt aplicabile prevederile alin. (4).(6) Certificarea declaraÈ›iei fiscale de către un consultant fiscal reprezintă un criteriu de evaluare în analiza de risc efectuată de organul fiscal central în scopul selectării contribuabililor/plătitorilor pentru inspecÈ›ia fiscală.  +  Articolul 105Corectarea declaraÈ›iei fiscale(1) DeclaraÈ›ia de impunere poate fi corectată de către contribuabil/plătitor, pe perioada termenului de prescripÈ›ie a dreptului de a stabili creanÈ›e fiscale.(2) DeclaraÈ›ia informativă poate fi corectată de către contribuabil/plătitor indiferent de perioada la care se referă.(3) DeclaraÈ›iile prevăzute la alin. (1) È™i (2) pot fi corectate prin depunerea unei declaraÈ›ii rectificative.(4) ÃŽn cazul taxei pe valoarea adăugată, corectarea erorilor din deconturile de taxă se realizează potrivit prevederilor Codului fiscal. Erorile materiale din decontul de taxă pe valoarea adăugată se corectează potrivit procedurii aprobate prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.(5) DeclaraÈ›ia de impunere nu poate fi depusă È™i nu poate fi corectată după anularea rezervei verificării ulterioare.(6) Prin excepÈ›ie de la prevederile alin. (5), declaraÈ›ia de impunere poate fi depusă sau corectată după anularea rezervei verificării ulterioare în următoarele situaÈ›ii:a) în situaÈ›ia în care corecÈ›ia se datorează îndeplinirii sau neîndeplinirii unei condiÈ›ii prevăzute de lege care impune corectarea bazei de impozitare È™i/sau a creanÈ›ei fiscale aferente;b) în situaÈ›ia în care prin hotărâri judecătoreÈ™ti definitive s-au stabilit în sarcina plătitorului obligaÈ›ii de plată reprezentând venituri sau diferenÈ›e de venituri către beneficiarii acestora care generează obligaÈ›ii fiscale aferente unor perioade pentru care s-a anulat rezerva verificării ulterioare.(7) ÃŽn situaÈ›iile prevăzute la alin. (6), contribuabilul/plătitorul trebuie să menÈ›ioneze în declaraÈ›ia de impunere depusă sau rectificată temeiul legal pentru depunerea ori corectarea bazei de impozitare È™i/sau a creanÈ›ei fiscale aferente.(8) ÃŽn situaÈ›ia în care în timpul inspecÈ›iei fiscale contribuabilul/plătitorul depune sau corectează declaraÈ›ia de impunere aferentă perioadelor È™i creanÈ›elor fiscale ce fac obiectul inspecÈ›iei fiscale, aceasta nu va fi luată în considerare de organul fiscal.  +  Capitolul IV Stabilirea bazei de impozitare prin estimare  +  Articolul 106Dreptul organului fiscal de a stabili baza de impozitare prin estimare(1) Organul fiscal stabileÈ™te baza de impozitare È™i creanÈ›a fiscală aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impozitare, folosind orice probă È™i mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situaÈ›ia fiscală corectă.(2) Stabilirea prin estimare a bazei de impozitare se efectuează în situaÈ›ii cum ar fi:a) în situaÈ›ia prevăzută la art. 107 alin. (1) - (4);b) în situaÈ›ia în care organul fiscal nu poate determina situaÈ›ia fiscală corectă È™i constată că evidenÈ›ele contabile sau fiscale ori declaraÈ›iile fiscale sau documentele È™i informaÈ›iile prezentate în cursul controlului fiscal sunt incorecte, incomplete, precum È™i în situaÈ›ia în care acestea nu există ori nu sunt puse la dispoziÈ›ia organelor fiscale.(3) ÃŽn situaÈ›iile în care, potrivit legii, organul fiscal este îndreptățit să stabilească prin estimare bazele de impozitare, acesta identifică acele elemente care sunt cele mai apropiate situaÈ›iei de fapt fiscale. Organul fiscal are obligaÈ›ia menÈ›ionării în actul de impunere a motivelor de fapt È™i a temeiului de drept care au determinat folosirea estimării, precum È™i a criteriilor de estimare.(4) ÃŽn cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal central È™i în scopul stabilirii prin estimare a bazei de impozitare, organul fiscal poate folosi metode de stabilire prin estimare a bazelor de impozitare, aprobate prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.(5) Cuantumul creanÈ›elor fiscale rezultate din aplicarea prevederilor prezentului articol sunt stabilite sub rezerva verificării ulterioare, cu excepÈ›ia celor stabilite în cadrul unei inspecÈ›ii fiscale.  +  Articolul 107Stabilirea din oficiu a creanÈ›elor fiscale ca urmare a nedepunerii declaraÈ›iei de impunere(1) Nedepunerea declaraÈ›iei de impunere dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a creanÈ›elor fiscale prin decizie de impunere. Stabilirea din oficiu nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înÈ™tiinÈ›area contribuabilului/plătitorului privind depășirea termenului legal de depunere a declaraÈ›iei de impunere. Aceste prevederi nu sunt aplicabile după începerea inspecÈ›iei fiscale pentru obligaÈ›iile fiscale nedeclarate.(2) ÃŽn înÈ™tiinÈ›area prevăzută la alin. (1) organul fiscal informează contribuabilul/plătitorul cu privire la consecinÈ›ele nedepunerii declaraÈ›iei de impunere.(3) Stabilirea din oficiu a creanÈ›ei fiscale se face prin estimarea bazei de impozitare, potrivit art. 106. Organul fiscal procedează la estimarea creanÈ›ei fiscale ori de câte ori informaÈ›iile deÈ›inute de organul fiscal nu permit estimarea bazei de impozitare.(4) Pentru creanÈ›ele fiscale administrate de organul fiscal central, înÈ™tiinÈ›area pentru nedepunerea declaraÈ›iilor È™i stabilirea din oficiu a creanÈ›elor fiscale nu se face în cazul contribuabilului/plătitorului inactiv, atât timp cât se găseÈ™te în această situaÈ›ie.(5) Contribuabilul/Plătitorul poate depune declaraÈ›ia de impunere pentru creanÈ›ele fiscale ce au format obiectul deciziei de impunere emisă potrivit alin. (1), în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei, sub sancÈ›iunea decăderii, chiar dacă acest termen se împlineÈ™te după împlinirea termenului de prescripÈ›ie a dreptului organului fiscal de a stabili creanÈ›e fiscale. Decizia de impunere se anulează de organul fiscal la data depunerii declaraÈ›iei de impunere.(6) ÃŽn cazul în care se depune declaraÈ›ia de impunere potrivit alin. (5), după împlinirea termenului de prescripÈ›ie prevăzut la art. 110, de la data depunerii declaraÈ›iei începe să curgă un nou termen de prescripÈ›ie.----------Alin. (6) al art. 107 a fost modificat de pct. 3 al art. II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.  +  Capitolul V Despre evidenÈ›ele fiscale È™i contabile  +  Articolul 108ObligaÈ›ia de a conduce evidenÈ›a fiscală(1) ÃŽn vederea stabilirii stării de fapt fiscale È™i a obligaÈ›iilor fiscale datorate, contribuabilul/plătitorul are obligaÈ›ia să conducă evidenÈ›e fiscale, potrivit actelor normative în vigoare.(2) ÃŽn vederea documentării respectării principiului valorii de piață contribuabilul/plătitorul care desfășoară tranzacÈ›ii cu persoane afiliate are obligaÈ›ia să întocmească dosarul preÈ›urilor de transfer. La solicitarea organului fiscal central competent contribuabilul/plătitorul are obligaÈ›ia de a prezenta dosarul preÈ›urilor de transfer. Cuantumul tranzacÈ›iilor pentru care contribuabilul/plătitorul are obligaÈ›ia întocmirii dosarului preÈ›urilor de transfer, termenele pentru întocmirea acestuia, conÈ›inutul dosarului preÈ›urilor de transfer, precum È™i condiÈ›iile în care se solicită acesta se aprobă prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.(3) Sunt evidenÈ›e fiscale registrele, situaÈ›iile, precum È™i orice alte înscrisuri care, potrivit legislaÈ›iei fiscale, trebuie întocmite în mod obligatoriu în scopul stabilirii stării de fapt fiscale È™i a creanÈ›elor fiscale, cum ar fi: jurnalul pentru vânzări, jurnalul pentru cumpărări, registrul de evidență fiscală.  +  Articolul 109Reguli pentru conducerea evidenÈ›elor contabile È™i fiscale(1) EvidenÈ›ele contabile È™i fiscale se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului, la sediul social ori la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi încredinÈ›ate spre păstrare unei societăți autorizate, potrivit legii, să presteze servicii de arhivare.(2) Prin excepÈ›ie de la prevederile alin. (1), evidenÈ›ele contabile È™i fiscale ale exerciÈ›iului financiar în curs se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului, la sediul social ori la sediile secundare ale acestuia sau, în perioada 1-25 a lunii următoare perioadei fiscale de raportare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor în vederea întocmirii declaraÈ›iilor fiscale.(3) DispoziÈ›iile legale privind păstrarea, arhivarea È™i limba folosită pentru evidenÈ›ele contabile sunt aplicabile È™i pentru evidenÈ›ele fiscale.(4) ÃŽn cazul în care evidenÈ›ele contabile È™i fiscale sunt È›inute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe lângă datele arhivate în format electronic contribuabilul/plătitorul este obligat să păstreze È™i să prezinte aplicaÈ›iile informatice cu ajutorul cărora le-a generat.(5) Contribuabilul/Plătitorul este obligat să evidenÈ›ieze veniturile realizate È™i cheltuielile efectuate din activitățile desfășurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror altor documente prevăzute de lege.(6) Contribuabilul/Plătitorul este obligat să utilizeze pentru activitatea desfășurată documente primare È™i de evidență contabilă stabilite prin lege È™i să completeze integral rubricile formularelor, corespunzător operaÈ›iunilor înregistrate.(7) Organul fiscal poate lua în considerare orice evidenÈ›e relevante pentru impozitare È›inute de contribuabil/plătitor.  +  Capitolul VI PrescripÈ›ia dreptului de a stabili creanÈ›e fiscale  +  Articolul 110Obiectul, termenul È™i momentul de la care începe să curgă termenul de prescripÈ›ie a dreptului de stabilire a creanÈ›elor fiscale(1) Dreptul organului fiscal de a stabili creanÈ›e fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepÈ›ia cazului în care legea dispune altfel.(2) Termenul de prescripÈ›ie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligaÈ›ia fiscală, dacă legea nu dispune altfel.(3) Dreptul de a stabili creanÈ›e fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârÈ™irea unei fapte prevăzute de legea penală.(4) Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data săvârÈ™irii faptei ce constituie infracÈ›iune sancÈ›ionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.  +  Articolul 111ÃŽntreruperea È™i suspendarea termenului de prescripÈ›ie a dreptului de a stabili creanÈ›e fiscale(1) Termenele de prescripÈ›ie prevăzute la art. 110 se întrerup:a) în cazurile È™i în condiÈ›iile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripÈ›ie a dreptului la acÈ›iune;b) la data depunerii de către contribuabil/plătitor a declaraÈ›iei de impunere după expirarea termenului legal de depunere a acesteia;c) la data la care contribuabilul/plătitorul corectează declaraÈ›ia de impunere sau efectuează un alt act voluntar de recunoaÈ™tere a creanÈ›ei fiscale datorate.(2) Termenele de prescripÈ›ie prevăzute la art. 110 se suspendă:a) în cazurile È™i în condiÈ›iile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripÈ›ie a dreptului la acÈ›iune;b) pe perioada cuprinsă între data începerii inspecÈ›iei fiscale/verificării situaÈ›iei fiscale personale È™i data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecÈ›iei fiscale/verificării situaÈ›iei fiscale personale, în condiÈ›iile respectării duratei legale de efectuare a acestora;c) pe timpul cât contribuabilul/plătitorul se sustrage de la efectuarea inspecÈ›iei fiscale/verificării situaÈ›iei fiscale personale;d) pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil/plătitor inactiv È™i data reactivării acestuia.  +  Articolul 112Efectul împlinirii termenului de prescripÈ›ie a dreptului de a stabili creanÈ›e fiscaleDacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripÈ›ie a dreptului de stabilire a creanÈ›ei fiscale, procedează la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță fiscală.  +  Titlul VI Controlul fiscal  +  Capitolul I InspecÈ›ia fiscală  +  Articolul 113Obiectul inspecÈ›iei fiscale(1) InspecÈ›ia fiscală reprezintă activitatea ce are ca obiect verificarea legalității È™i conformității declaraÈ›iilor fiscale, corectitudinii È™i exactității îndeplinirii obligaÈ›iilor în legătură cu stabilirea obligaÈ›iilor fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislaÈ›iei fiscale È™i contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare È™i a situaÈ›iilor de fapt aferente, stabilirea diferenÈ›elor de obligaÈ›ii fiscale principale.(2) ÃŽn scopul efectuării inspecÈ›iei fiscale, organul de inspecÈ›ie fiscală procedează la:a) examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului;b) verificarea concordanÈ›ei dintre datele din declaraÈ›iile fiscale cu cele din evidenÈ›a contabilă È™i fiscală a contribuabilului/plătitorului;c) analiza È™i evaluarea informaÈ›iilor fiscale, în vederea confruntării declaraÈ›iilor fiscale cu informaÈ›iile proprii sau din alte surse È™i, după caz, a descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legislaÈ›iei fiscale;d) verificarea, constatarea È™i investigarea fiscală a actelor È™i faptelor rezultând din activitatea contribuabilului/plătitorului supus inspecÈ›iei sau altor persoane privind legalitatea È™i conformitatea declaraÈ›iilor fiscale, corectitudinea È™i exactitatea îndeplinirii obligaÈ›iilor prevăzute de legislaÈ›ia fiscală È™i contabilă;e) solicitarea de informaÈ›ii de la terÈ›i;f) verificarea locurilor unde se realizează activități generatoare de venituri impozabile ori unde se află bunurile impozabile;g) solicitarea de explicaÈ›ii scrise de la reprezentantul legal al contribuabilului/plătitorului sau împuternicitul acestuia ori de la persoanele prevăzute la art. 124 alin. (1), după caz, ori de câte ori acestea sunt necesare în timpul inspecÈ›iei fiscale, pentru clarificarea È™i definitivarea constatărilor;h) informarea reprezentantului legal al contribuabilului/plătitorului sau a împuternicitului acestuia, după caz, cu privire la constatările inspecÈ›iei fiscale, precum È™i discutarea acestora;i) stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferenÈ›elor datorate în plus sau în minus, după caz, față de obligaÈ›ia fiscală principală declarată de către contribuabil/plătitor È™i/sau stabilită, după caz, de organul fiscal;j) sancÈ›ionarea potrivit legii a faptelor reprezentând încălcări ale legislaÈ›iei fiscale È™i contabile constatate È™i dispunerea de măsuri pentru prevenirea È™i combaterea abaterilor de la prevederile legislaÈ›iei fiscale È™i contabile;k) dispunerea măsurilor asigurătorii în condiÈ›iile legii;l) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal.(3) Nu intră în atribuÈ›iile inspecÈ›iei fiscale efectuarea de constatări tehnico-È™tiinÈ›ifice sau orice alte verificări solicitate de organele de urmărire penală în vederea lămuririi unor fapte ori împrejurări ale cauzelor aflate în lucru la aceste instituÈ›ii.  +  Articolul 114Persoanele supuse inspecÈ›iei fiscaleInspecÈ›ia fiscală se exercită asupra oricăror persoane È™i entități, indiferent de forma lor de organizare, care au obligaÈ›ii de stabilire, reÈ›inere sau plată a obligaÈ›iilor fiscale prevăzute de lege.  +  Articolul 115Formele È™i întinderea inspecÈ›iei fiscale(1) Formele de inspecÈ›ie fiscală sunt:a) inspecÈ›ia fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a tuturor obligaÈ›iilor fiscale È™i a altor obligaÈ›ii prevăzute de legislaÈ›ia fiscală È™i contabilă ce revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată;b) inspecÈ›ia fiscală parÈ›ială, care reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a uneia sau mai multor obligaÈ›ii fiscale, precum È™i a altor obligaÈ›ii prevăzute de legislaÈ›ia fiscală È™i contabilă, ce revin unui contribuabil/plătitor pentru o perioadă de timp determinată.(2) Organul de inspecÈ›ie fiscală decide asupra efectuării unei inspecÈ›ii fiscale generale sau parÈ›iale, pe baza analizei de risc.(3) InspecÈ›ia fiscală se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, dacă acestea prezintă interes pentru aplicarea legislaÈ›iei fiscale/contabile.  +  Articolul 116Metode de control(1) Pentru efectuarea inspecÈ›iei fiscale se pot folosi următoarele metode de control:a) verificarea prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor È™i operaÈ›iunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidenÈ›iere È™i de plată a obligaÈ›iilor fiscale;b) verificarea exhaustivă, care constă în activitatea de verificare a tuturor documentelor È™i operaÈ›iunilor, care stau la baza modului de calcul, de evidenÈ›iere È™i de plată a obligaÈ›iilor fiscale;c) controlul electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilității È™i a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare È™i testare asistate de instrumente informatice specializate.(2) Selectarea documentelor È™i a operaÈ›iunilor semnificative se apreciază de inspector.(3) ÃŽn cazul efectuării inspecÈ›iei fiscale de către organul fiscal central, prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F. se pot aproba metode È™i proceduri de sondaj.  +  Articolul 117Perioada supusă inspecÈ›iei fiscale(1) InspecÈ›ia fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripÈ›ie a dreptului de a stabili creanÈ›e fiscale.(2) Perioada supusă inspecÈ›iei fiscale începe de la sfârÈ™itul perioadei controlate anterior, în condiÈ›iile alin. (1).  +  Articolul 118Reguli privind inspecÈ›ia fiscală(1) Activitatea de inspecÈ›ie fiscală se organizează È™i se desfășoară în baza unor programe anuale, trimestriale È™i lunare. CondiÈ›iile pentru întocmirea programelor se aprobă astfel:a) prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F., în cazul inspecÈ›iei fiscale efectuate de organul fiscal central;b) prin acte ale autorităților administraÈ›iei publice locale emise în condiÈ›iile legii, în cazul inspecÈ›iei fiscale efectuate de organul fiscal local.(2) InspecÈ›ia fiscală se exercită pe baza principiilor independenÈ›ei, unicității, autonomiei, ierarhizării, teritorialității È™i descentralizării.(3) InspecÈ›ia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare tip de creanță fiscală È™i pentru fiecare perioadă supusă impozitării.(4) La începerea inspecÈ›iei fiscale, organul de inspecÈ›ie fiscală trebuie să prezinte contribuabilului/plătitorului legitimaÈ›ia de inspecÈ›ie È™i ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de inspecÈ›ie fiscală. ÃŽnceperea inspecÈ›iei fiscale trebuie consemnată în registrul unic de control ori de câte ori există obligaÈ›ia È›inerii acestuia.(5) InspecÈ›ia fiscală are în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt È™i raporturile juridice care sunt relevante pentru impozitare sau verificarea modului de respectare a altor obligaÈ›ii prevăzute de legislaÈ›ia fiscală È™i contabilă.(6) InspecÈ›ia fiscală se efectuează în aÈ™a fel încât să afecteze cât mai puÈ›in activitatea curentă a contribuabilului/plătitorului È™i să utilizeze eficient timpul stabilit pentru efectuarea inspecÈ›iei fiscale.(7) La finalizarea inspecÈ›iei fiscale, contribuabilul/plătitorul este obligat să dea o declaraÈ›ie scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziÈ›ie toate documentele È™i informaÈ›iile solicitate pentru inspecÈ›ia fiscală. ÃŽn declaraÈ›ie se menÈ›ionează È™i faptul că au fost restituite toate documentele solicitate È™i puse la dispoziÈ›ie de contribuabil/plătitor.(8) Contribuabilul/Plătitorul are obligaÈ›ia să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecÈ›iei fiscale, în termenele È™i condiÈ›iile stabilite de organul de inspecÈ›ie fiscală.  +  Articolul 119CompetenÈ›a de efectuare a inspecÈ›iei fiscaleInspecÈ›ia fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit È™i neîngrădit de organul fiscal competent potrivit cap. I È™i II ale titlului III. Organele fiscale care sunt competente să efectueze inspecÈ›ia fiscală sunt denumite în sensul prezentului capitol organe de inspecÈ›ie fiscală.  +  Articolul 120Reguli speciale privind competenÈ›a de efectuare a inspecÈ›iei fiscale de către organul fiscal central(1) ÃŽn cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal central, prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F. se pot constitui, la nivelul aparatului central, structuri care au competență în efectuarea inspecÈ›iei fiscale pe întreg teritoriul țării.(2) CompetenÈ›a de efectuare a inspecÈ›iei fiscale de către organul fiscal central se poate delega altui organ fiscal central, în condiÈ›iile stabilite prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.(3) ÃŽn cazul delegării competenÈ›ei potrivit alin. (2), organul de inspecÈ›ie fiscală căruia i s-a delegat competenÈ›a înÈ™tiinÈ›ează contribuabilul/plătitorul despre delegarea de competență.  +  Articolul 121Selectarea contribuabililor/plătitorilor pentru inspecÈ›ie fiscală(1) Selectarea contribuabililor/plătitorilor ce urmează a fi supuÈ™i inspecÈ›iei fiscale este efectuată de către organul de inspecÈ›ie fiscală competent, în funcÈ›ie de nivelul riscului. Nivelul riscului se stabileÈ™te pe baza analizei de risc.(2) Contribuabilul/Plătitorul nu poate face obiecÈ›ii cu privire la procedura de selectare folosită.(3) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător È™i în cazul solicitărilor primite de la alte instituÈ›ii ale statului, precum È™i în cazul în care în alte acte normative este prevăzută efectuarea unei acÈ›iuni de inspecÈ›ie fiscală.  +  Articolul 122Avizul de inspecÈ›ie fiscală(1) ÃŽnaintea desfășurării inspecÈ›iei fiscale, organul de inspecÈ›ie fiscală are obligaÈ›ia să înÈ™tiinÈ›eze, în scris, contribuabilul/plătitorul în legătură cu acÈ›iunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecÈ›ie fiscală.(2) Avizul de inspecÈ›ie fiscală se comunică contribuabilului/plătitorului, înainte de începerea inspecÈ›iei fiscale, astfel:a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;b) cu 15 zile pentru ceilalÈ›i contribuabili/plătitori.(3) Contribuabilul/Plătitorul poate renunÈ›a la beneficiul perioadei de comunicare a avizului de inspecÈ›ie fiscală prevăzut la alin. (2).(4) Avizul de inspecÈ›ie fiscală se comunică la începerea inspecÈ›iei fiscale în următoarele situaÈ›ii:a) în cazul efectuării unei inspecÈ›ii fiscale la un contribuabil/plătitor aflat în procedura de insolvență;b) în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a inspecÈ›iei fiscale;c) pentru extinderea inspecÈ›iei fiscale la perioade sau creanÈ›e fiscale, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecÈ›ie fiscală iniÈ›ial;d) în cazul refacerii inspecÈ›iei fiscale ca urmare a unei decizii de soluÈ›ionare a contestaÈ›iei;e) în cazul unor cereri ale contribuabilului/plătitorului pentru a căror soluÈ›ionare, ca urmare a analizei de risc, este necesară efectuarea inspecÈ›iei fiscale.(5) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (2), după primirea avizului de inspecÈ›ie fiscală, contribuabilul/plătitorul poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecÈ›iei fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge prin decizie emisă de conducătorul activității de inspecÈ›ie fiscală care se comunică contribuabilului. ÃŽn cazul în care cererea de amânare a fost admisă, în decizie se menÈ›ionează È™i data la care a fost reprogramată inspecÈ›ia fiscală.(6) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (4), contribuabilul/plătitorul poate solicita suspendarea inspecÈ›iei fiscale. Prevederile art. 127 sunt aplicabile în mod corespunzător.(7) Avizul de inspecÈ›ie fiscală cuprinde:a) temeiul juridic al inspecÈ›iei fiscale;b) data de începere a inspecÈ›iei fiscale;c) obligaÈ›iile fiscale, alte obligaÈ›ii prevăzute de legislaÈ›ia fiscală È™i contabilă, precum È™i perioadele ce urmează a fi supuse inspecÈ›iei fiscale;d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecÈ›iei fiscale.  +  Articolul 123ÃŽnceperea inspecÈ›iei fiscale(1) ÃŽn situaÈ›ia în care data de începere a inspecÈ›iei fiscale înscrisă în aviz este ulterioară împlinirii termenului prevăzut la art. 122 alin. (2), inspecÈ›ia fiscală nu poate începe înainte de data înscrisă în aviz.(2) Data începerii inspecÈ›iei fiscale este data menÈ›ionată în registrul unic de control ori de câte ori există obligaÈ›ia È›inerii acestuia. ÃŽn cazul contribuabilului/plătitorului care nu È›ine sau nu prezintă organului de inspecÈ›ie fiscală registrul unic de control, această dată se înscrie într-un proces-verbal de constatare. Procesul-verbal se semnează de către organul de inspecÈ›ie fiscală È™i contribuabil/plătitor È™i se înregistrează la registratura contribuabilului/plătitorului ori de câte ori există o astfel de registratură.(3) Dacă inspecÈ›ia fiscală nu poate începe în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data prevăzută în aviz, contribuabilul/plătitorul este înÈ™tiinÈ›at, în scris, asupra noii date de începere a inspecÈ›iei fiscale.  +  Articolul 124ObligaÈ›ia de colaborare a contribuabilului/plătitorului(1) La începerea inspecÈ›iei fiscale, contribuabilul/plătitorul trebuie informat că poate numi persoane care să dea informaÈ›ii. Dacă informaÈ›iile furnizate de contribuabil/plătitor sau de către persoana numită de acesta sunt insuficiente, atunci organul de inspecÈ›ie fiscală se poate adresa È™i altor persoane pentru obÈ›inerea de informaÈ›ii necesare realizării inspecÈ›iei fiscale.(2) Contribuabilul/Plătitorul are obligaÈ›ia să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale. Acesta este obligat să dea informaÈ›ii, să prezinte la locul de desfășurare a inspecÈ›iei fiscale toate documentele, precum È™i orice alte date necesare clarificării situaÈ›iilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.(3) Pe toată durata exercitării inspecÈ›iei fiscale contribuabilul/plătitorul are dreptul de a beneficia de asistență de specialitate sau juridică.  +  Articolul 125Locul È™i timpul desfășurării inspecÈ›iei fiscale(1) InspecÈ›ia fiscală se desfășoară, de regulă, în spaÈ›iile de lucru ale contribuabilului/plătitorului. Contribuabilul/Plătitorul trebuie să pună la dispoziÈ›ie un spaÈ›iu adecvat, precum È™i logistica necesară desfășurării inspecÈ›iei fiscale.(2) Dacă nu există sau nu poate fi pus la dispoziÈ›ie un spaÈ›iu de lucru adecvat pentru derularea inspecÈ›iei fiscale, atunci activitatea de inspecÈ›ie se poate desfășura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul/plătitorul.(3) Indiferent de locul unde se desfășoară inspecÈ›ia fiscală, organul de inspecÈ›ie fiscală are dreptul să inspecteze locurile în care se desfășoară activitatea, sau unde se află bunurile impozabile, în prezenÈ›a contribuabilului/plătitorului ori a unei persoane desemnate de acesta.(4) InspecÈ›ia fiscală se desfășoară, de regulă, în timpul programului de lucru al contribuabilului/plătitorului. InspecÈ›ia fiscală se poate desfășura È™i în afara programului de lucru al contribuabilului/plătitorului, cu acordul scris al acestuia È™i cu aprobarea conducătorului organului de inspecÈ›ie fiscală.  +  Articolul 126Durata efectuării inspecÈ›iei fiscale(1) Durata efectuării inspecÈ›iei fiscale este stabilită de organul de inspecÈ›ie fiscală, în funcÈ›ie de obiectivele inspecÈ›iei, È™i nu poate fi mai mare de:a) 180 de zile pentru contribuabilii mari, precum È™i pentru contribuabilii/plătitorii care au sedii secundare, indiferent de mărime;b) 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii;c) 45 de zile pentru ceilalÈ›i contribuabili.(2) ÃŽn cazul în care inspecÈ›ia fiscală nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul perioadei prevăzute la alin. (1), inspecÈ›ia fiscală încetează, fără a se emite raport de inspecÈ›ie fiscală È™i decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere. ÃŽn acest caz, organul de inspecÈ›ie fiscală poate relua inspecÈ›ia, cu aprobarea organului ierarhic superior celui care a aprobat inspecÈ›ia fiscală iniÈ›ială, o singură dată pentru aceeaÈ™i perioadă È™i aceleaÈ™i obligaÈ›ii fiscale, cu respectarea prevederilor art. 117 alin. (1).(3) ÃŽn cazul încetării inspecÈ›iei fiscale potrivit alin. (2), prevederile art. 111 alin. (2) lit. b) nu sunt aplicabile.  +  Articolul 127Suspendarea inspecÈ›iei fiscale(1) Conducătorul inspecÈ›iei fiscale competent poate decide suspendarea unei inspecÈ›ii fiscale în oricare din următoarele situaÈ›ii È™i numai dacă apariÈ›ia acestei situaÈ›ii împiedică finalizarea inspecÈ›iei fiscale:a) pentru desfășurarea unuia sau mai multor controale încruciÈ™ate în legătură cu actele È™i operaÈ›iunile efectuate de contribuabilul/plătitorul supus inspecÈ›iei fiscale;b) pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de organul de inspecÈ›ie fiscală, inclusiv în situaÈ›ia în care acestea privesc elaborarea È™i prezentarea dosarului preÈ›urilor de transfer;c) pentru emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale;d) pentru efectuarea unei expertize, potrivit art. 63;e) pentru efectuarea de cercetări specifice în vederea identificării unor persoane sau stabilirii realității unor tranzacÈ›ii;f) pentru solicitarea de informaÈ›ii sau documente de la autorități, instituÈ›ii ori terÈ›i, inclusiv de la autorități fiscale din alte state, în legătură cu obiectul inspecÈ›iei fiscale;g) pentru finalizarea unor acÈ›iuni de control fiscal efectuate în condiÈ›iile legii la acelaÈ™i contribuabil/plătitor care pot influenÈ›a rezultatele inspecÈ›iei fiscale;h) pentru efectuarea verificărilor la ceilalÈ›i membri ai grupului fiscal unic, definit potrivit Codului fiscal;i) atunci când, în scopul valorificării informaÈ›iilor rezultate din alte acÈ›iuni de inspecÈ›ie fiscală sau obÈ›inute de la alte autorități ori de la terÈ›i, se impune începerea de îndată a unei inspecÈ›ii fiscale la un alt contribuabil/plătitor;j) în alte cazuri temeinic justificate.(2) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (1), inspecÈ›ia fiscală este suspendată până la data la care încetează motivul suspendării, dar nu mai mult de 6 luni de la data suspendării.(3) Conducătorul inspecÈ›iei fiscale competent poate decide suspendarea unei inspecÈ›ii fiscale la cererea justificată a contribuabilului/plătitorului. ÃŽn acest caz, suspendarea nu poate fi mai mare de 3 luni.(4) Conducătorul inspecÈ›iei fiscale competent poate decide suspendarea unei inspecÈ›ii fiscale în situaÈ›ia în care soluÈ›ionarea contestaÈ›iei formulate împotriva unui act administrativ fiscal emis anterior sau a unei acÈ›iuni în contencios-administrativ, pentru acelaÈ™i contribuabil/plătitor, poate influenÈ›a rezultatele inspecÈ›iei fiscale în curs. ÃŽn acest caz, inspecÈ›ia fiscală se reia după emiterea deciziei de soluÈ›ionare a contestaÈ›iei sau după data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreÈ™ti.(5) Ori de câte ori conducătorul inspecÈ›iei fiscale decide suspendarea inspecÈ›iei, se emite o decizie de suspendare care se comunică contribuabilului/plătitorului.(6) Data reluării inspecÈ›iei fiscale se aduce la cunoÈ™tinÈ›a contribuabilului/plătitorului.(7) Perioadele în care inspecÈ›ia fiscală este suspendată nu sunt incluse în calculul duratei acesteia.  +  Articolul 128Reverificarea(1) Prin excepÈ›ie de la prevederile art. 118 alin. (3), conducătorul organului de inspecÈ›ie fiscală poate decide reverificarea unor tipuri de obligaÈ›ii fiscale pentru o anumită perioadă impozabilă, ca urmare a apariÈ›iei unor date suplimentare necunoscute organului de inspecÈ›ie fiscală la data efectuării inspecÈ›iei fiscale, care influenÈ›ează rezultatele acesteia.(2) Prin date suplimentare se înÈ›elege informaÈ›ii, documente sau alte înscrisuri obÈ›inute ca urmare a unor controale inopinate desfășurate la alÈ›i contribuabili/plătitori ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală sau de alte autorități publice ori obÈ›inute în orice mod de organul de inspecÈ›ie fiscală, de natură să modifice rezultatele inspecÈ›iei fiscale anterioare.(3) La începerea acÈ›iunii de reverificare, organul de inspecÈ›ie fiscală este obligat să comunice contribuabilului/plătitorului decizia de reverificare, care poate fi contestată în condiÈ›iile prezentului cod. Decizia se comunică în condiÈ›iile prevăzute la art. 122 alin. (2)-(6). ÃŽn acest caz nu se emite È™i nu se comunică aviz de inspecÈ›ie fiscală.(4) Decizia de reverificare conÈ›ine, pe lângă elementele prevăzute la art. 46 È™i elementele prevăzute la art. 122 alin. (7) lit. b)-d).  +  Articolul 129Refacerea inspecÈ›iei fiscale(1) ÃŽn situaÈ›ia în care, ca urmare a deciziei de soluÈ›ionare emise potrivit art. 279 se desfiinÈ›ează total sau parÈ›ial actul administrativ-fiscal atacat, emis în procedura de inspecÈ›ie fiscală, organul de inspecÈ›ie fiscală reface inspecÈ›ia fiscală, cu respectarea dispoziÈ›iilor art. 276 alin. (3).(2) Refacerea inspecÈ›iei fiscale trebuie să respecte strict perioadele fiscale, precum È™i considerentele deciziei de soluÈ›ionare a contestaÈ›iei care au condus la desfiinÈ›are, astfel cum acestea sunt menÈ›ionate în decizie.(3) Refacerea inspecÈ›iei fiscale È™i emiterea noului act administrativ-fiscal sunt posibile chiar dacă pentru perioadele È™i obligaÈ›iile fiscale vizate de refacere s-a anulat rezerva verificării ulterioare potrivit art. 94 alin. (3).(4) Refacerea inspecÈ›iei fiscale se realizează de către o altă echipă de inspecÈ›ie fiscală decât cea care a încheiat actul desfiinÈ›at.  +  Articolul 130Dreptul contribuabilului/plătitorului de a fi informat(1) Contribuabilul/Plătitorul trebuie informat pe parcursul desfășurării inspecÈ›iei fiscale despre aspectele constatate în cadrul acÈ›iunii de inspecÈ›ie fiscală, iar la încheierea acesteia, despre constatările È™i consecinÈ›ele lor fiscale.(2) Organul de inspecÈ›ie fiscală comunică contribuabilului/plătitorului proiectul de raport de inspecÈ›ie fiscală, în format electronic sau pe suport hârtie, acordându-i acestuia posibilitatea de a-È™i exprima punctul de vedere. ÃŽn acest scop, odată cu comunicarea proiectului de raport, organul de inspecÈ›ie fiscală comunică È™i data, ora È™i locul la care va avea loc discuÈ›ia finală.(3) Contribuabilul/Plătitorul poate renunÈ›a la discuÈ›ia finală, notificând acest fapt organului de inspecÈ›ie fiscală.(4) Data încheierii inspecÈ›iei fiscale este data programată pentru discuÈ›ia finală cu contribuabilul/plătitorul sau data notificării de către contribuabil/plătitor că renunță la acest drept.(5) Contribuabilul/Plătitorul are dreptul să își prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările organului de inspecÈ›ie fiscală, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data încheierii inspecÈ›iei fiscale. ÃŽn cazul marilor contribuabili termenul de prezentare a punctului de vedere este de cel mult 7 zile lucrătoare. Termenul poate fi prelungit pentru motive justificate cu acordul conducătorului organului de inspecÈ›ie fiscală.  +  Articolul 131Rezultatul inspecÈ›iei fiscale(1) Rezultatul inspecÈ›iei fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de inspecÈ›ie fiscală, în care se prezintă constatările organului de inspecÈ›ie fiscală din punctul de vedere faptic È™i legal È™i consecinÈ›ele lor fiscale.(2) Raportul de inspecÈ›ie fiscală se întocmeÈ™te la finalizarea inspecÈ›iei fiscale È™i cuprinde toate constatările în legătură cu perioadele È™i obligaÈ›iile fiscale verificate, precum È™i în legătură cu alte obligaÈ›ii prevăzute de legislaÈ›ia fiscală È™i contabilă ce au făcut obiectul verificării. ÃŽn cazul în care contribuabilul/plătitorul È™i-a exercitat dreptul prevăzut la art. 130 alin. (5), raportul de inspecÈ›ie fiscală cuprinde È™i opinia organului de inspecÈ›ie fiscală, motivată în drept È™i în fapt, cu privire la punctul de vedere exprimat de contribuabil/plătitor.(3) La raportul de inspecÈ›ie fiscală se anexează, ori de câte ori este cazul, acte privind constatări efectuate la sediul contribuabilului/plătitorului sau la sediile secundare ale acestuia, cum ar fi procese-verbale încheiate cu ocazia controalelor inopinate sau de constatare la faÈ›a locului È™i alte asemenea acte.(4) Raportul de inspecÈ›ie fiscală stă la baza emiterii:a) deciziei de impunere, pentru diferenÈ›e în plus sau în minus de obligaÈ›ii fiscale principale aferente diferenÈ›elor de baze de impozitare;b) deciziei de nemodificare a bazelor de impozitare, dacă nu se constată diferenÈ›e ale bazelor de impozitare È™i respectiv de obligaÈ›ii fiscale principale;c) deciziei de modificare a bazelor de impozitare dacă se constată diferenÈ›e ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferenÈ›e de obligaÈ›ii fiscale principale.(5) Deciziile prevăzute la alin. (4) se emit în termen de cel mult 25 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecÈ›iei fiscale.(6) Deciziile prevăzute la alin. (4) se comunică contribuabilului/plătitorului în condiÈ›iile art. 47.  +  Articolul 132Sesizarea organelor de urmărire penală(1) Organul de inspecÈ›ie fiscală are obligaÈ›ia de a sesiza organele judiciare competente în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecÈ›iei fiscale È™i care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracÈ›iuni, în condiÈ›iile prevăzute de legea penală.(2) ÃŽn situaÈ›iile prevăzute la alin. (1) organul de inspecÈ›ie fiscală are obligaÈ›ia de a întocmi proces-verbal semnat de organul de inspecÈ›ie fiscală È™i de către contribuabilul/plătitorul supus inspecÈ›iei, cu sau fără explicaÈ›ii ori obiecÈ›iuni din partea contribuabilului/plătitorului. ÃŽn cazul în care cel supus inspecÈ›iei fiscale refuză să semneze procesul-verbal, organul de inspecÈ›ie fiscală consemnează despre aceasta în procesul-verbal. ÃŽn toate cazurile procesul-verbal trebuie comunicat contribuabilului/plătitorului.(3) Procesul-verbal întocmit potrivit alin. (2) reprezintă act de sesizare È™i stă la baza documentaÈ›iei de sesizare a organelor de urmărire penală.  +  Articolul 133Decizia de impunere provizorie(1) Pe perioada desfășurării inspecÈ›iei fiscale, organul de inspecÈ›ie fiscală emite decizii de impunere provizorii pentru obligaÈ›iile fiscale principale suplimentare aferente unei perioade È™i unui tip de obligaÈ›ie verificată. ÃŽn acest caz, prin excepÈ›ie de la prevederile art. 131, nu se întocmeÈ™te raport de inspecÈ›ie fiscală. ÃŽn acest scop, organul fiscal informează în cel mult 5 zile lucrătoare, contribuabilul/plătitorul cu privire la finalizarea unei perioade fiscale È™i a unui tip de obligaÈ›ie fiscală verificată.(2) Deciziile de impunere provizorii prevăzute la alin. (1) se emit la cererea contribuabilului/plătitorului, în scopul plății obligaÈ›iilor fiscale suplimentare.(3) ObligaÈ›iile fiscale stabilite prin decizii de impunere provizorii se includ în deciziile întocmite în condiÈ›iile art. 131 È™i se contestă împreună cu acestea. Sumele stabilite prin decizie de impunere provizorie se regularizează în decizia de impunere emisă potrivit art. 131.(4) Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine executoriu la data la care devine executorie decizia de impunere emisă potrivit art. 131.  +  Capitolul II Controlul inopinat  +  Articolul 134Obiectul controlului inopinat(1) Organul fiscal poate efectua un control fără înÈ™tiinÈ›area prealabilă a contribuabilului/plătitorului, denumit în continuare control inopinat.(2) Controlul inopinat constă în:a) verificarea faptică È™i documentară, în principal, ca urmare a unor informaÈ›ii cu privire la existenÈ›a unor fapte de încălcare a legislaÈ›iei fiscale;b) verificarea documentelor È™i operaÈ›iunilor impozabile ale unui contribuabil/plătitor, în corelaÈ›ie cu cele deÈ›inute de persoana sau entitatea supusă unui control fiscal, denumită control încruciÈ™at;c) verificarea unor elemente ale bazei de impozitare sau cu privire la situaÈ›ia fiscală faptică, precum È™i constatarea, analizarea È™i evaluarea unui risc fiscal specific.(3) Durata efectuării controlului inopinat este stabilită de conducătorul organului de control, în funcÈ›ie de obiectivele controlului, È™i nu poate fi mai mare de 30 de zile.(4) Pentru aceleaÈ™i operaÈ›iuni È™i obligaÈ›iile fiscale aferente acestora nu se poate derula concomitent È™i un control inopinat cu o inspecÈ›ie fiscală derulată la acelaÈ™i contribuabil.  +  Articolul 135Reguli privind desfășurarea controlului inopinat(1) La începerea controlului inopinat, organul de control este obligat să prezinte contribuabilului/plătitorului legitimaÈ›ia de control È™i ordinul de serviciu.(2) Efectuarea controlului inopinat trebuie consemnată în registrul unic de control, potrivit legii.(3) La finalizarea controlului inopinat se încheie proces-verbal, care constituie mijloc de probă în sensul art. 55. Un exemplar al procesului-verbal se comunică contribuabilului/plătitorului.(4) Contribuabilul/Plătitorul își poate exprima punctul de vedere față de constatările menÈ›ionate în procesul-verbal în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare.(5) Prevederile art. 113 alin. (2) lit. a), b), e), f), g), j), k) È™i l), art. 118 alin. (8), art. 124, 125 È™i art. 132 sunt aplicabile în mod corespunzător È™i în cazul controlului inopinat.  +  Capitolul III Controlul antifraudă  +  Articolul 136CompetenÈ›a de efectuare a controlului operativ È™i inopinatControlul operativ È™i inopinat se efectuează de către inspectorii antifraudă, cu excepÈ›ia celor din cadrul DirecÈ›iei de combatere a fraudelor, în condiÈ›iile legii.  +  Articolul 137Reguli privind controlul operativ È™i inopinat(1) Controlul operativ È™i inopinat se poate efectua È™i în scopul realizării de operaÈ›iuni de control tematic care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmăreÈ™te constatarea, analizarea È™i evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activități economice determinate.(2) La începerea controlului operativ È™i inopinat, inspectorul antifraudă este obligat să se legitimeze în condiÈ›iile legii.(3) Ori de câte ori controlul operativ È™i inopinat se efectuează la sediul social sau la sediile secundare ale contribuabilului/plătitorului, acesta se consemnează în registrul unic de control, potrivit legii.(4) La finalizarea controlului operativ È™i inopinat se încheie procese-verbale de control/acte de control, în condiÈ›iile legii.  +  Capitolul IV Verificarea situaÈ›iei fiscale personale de către organul fiscal central  +  Articolul 138Obiectul È™i regulile privind verificarea persoanelor fizice(1) Organul fiscal central are dreptul de a efectua o verificare fiscală a ansamblului situaÈ›iei fiscale personale a persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit.(2) Pentru verificarea situaÈ›iei fiscale personale a persoanei fizice, organul fiscal central efectuează următoarele activități preliminare:a) analiza de risc pentru stabilirea riscului probabil pentru un grup de persoane fizice sau pentru cazuri punctuale, la solicitarea unor instituÈ›ii ori autorități publice;b) selectarea grupului de persoane care vor fi supuse verificării fiscale prealabile documentare;c) verificarea fiscală prealabilă documentară.(3) CompetenÈ›a de exercitare a verificării situaÈ›iei fiscale personale È™i a activităților preliminare acesteia se stabileÈ™te prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F. Aparatul central al A.N.A.F. are competență în efectuarea verificării persoanelor fizice, potrivit prezentului capitol, pe întregul teritoriu al țării.(4) Prin situaÈ›ie fiscală personală se înÈ›elege totalitatea drepturilor È™i a obligaÈ›iilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie È™i a altor elemente de natură să determine starea de fapt fiscală reală a persoanei fizice pe perioada verificată.(5) Verificarea fiscală prealabilă documentară constă în compararea între, pe de o parte, veniturile declarate de persoana fizică sau de plătitori È™i, pe de altă parte, veniturile estimate determinate în baza situaÈ›iei fiscale personale a persoanei fizice. Această verificare se efectuează având în vedere documentele È™i informaÈ›iile deÈ›inute/obÈ›inute de organul fiscal central care au relevanță pentru determinarea situaÈ›iei fiscale, cu notificarea persoanei fizice.----------Alin. (5) al art. 138 a fost modificat de pct. 4 al art. II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.(6) Dacă organul fiscal central constată o diferență semnificativă între, pe de o parte, veniturile declarate de persoana fizică sau de plătitori È™i, pe de altă parte, veniturile estimate determinate în baza situaÈ›iei fiscale personale, acesta continuă verificarea prevăzută la alin. (1) prin comunicarea avizului de verificare. DiferenÈ›a este semnificativă dacă între veniturile estimate calculate în baza situaÈ›iei fiscale personale È™i veniturile declarate de persoana fizică sau de plătitori este o diferență mai mare de 10% din veniturile declarate, dar nu mai puÈ›in de 50.000 lei.(7) ÃŽn situaÈ›ia în care organul fiscal central constată diferenÈ›e semnificative conform alin. (6), acesta solicită persoanei fizice prezentarea, în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sancÈ›iunea decăderii, de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaÈ›ia sa fiscală. Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea justificată a persoanei fizice, cu acordul organului fiscal central.(8) Persoana supusă verificării are obligaÈ›ia de a depune o declaraÈ›ie de patrimoniu È™i de venituri la solicitarea organului fiscal central. ÃŽn situaÈ›ia în care solicitarea are loc odată cu comunicarea avizului de verificare, declaraÈ›ia se depune în termenul prevăzut la alin. (7). ÃŽn acest caz, solicitarea se anexează la avizul de verificare. ÃŽn situaÈ›ia în care solicitarea are loc pe perioada verificării, declaraÈ›ia se depune în termen de 15 zile de la data comunicării solicitării.(9) Elementele de patrimoniu È™i de venituri ce trebuie declarate de persoana fizică supusă verificării, precum È™i modelul declaraÈ›iei se stabilesc prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.(10) Cu ocazia verificării situaÈ›iei fiscale personale, organul fiscal central stabileÈ™te veniturile obÈ›inute de persoana fizică în cursul perioadei verificate. ÃŽn acest scop organul fiscal central utilizează metode indirecte de stabilire a veniturilor, aprobate prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.(11) ÃŽn cazul în care există diferenÈ›e între veniturile stabilite potrivit alin. (10) È™i veniturile declarate de persoana fizică, organul fiscal central solicită persoanei fizice informaÈ›ii È™i documente pentru clarificarea diferenÈ›ei.(12) Organul fiscal central apreciază asupra metodei indirecte folosite È™i a întinderii acesteia, în limitele rezonabilității È™i echității, asigurând o proporÈ›ie justă între scopul urmărit È™i mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.(13) Ori de câte ori, pe parcursul verificării situaÈ›iei fiscale personale, organul fiscal central apreciază că sunt necesare noi documente sau informaÈ›ii relevante pentru verificare, le poate solicita persoanei fizice, în condiÈ›iile prezentului cod. ÃŽn acest caz, organul fiscal central stabileÈ™te un termen rezonabil, care nu poate fi mai mic de 10 zile, pentru prezentarea documentelor È™i/sau a informaÈ›iilor solicitate.(14) Pe parcursul derulării verificării situaÈ›iei fiscale personale, persoana fizică supusă verificării are dreptul să prezinte orice documente justificative sau explicaÈ›ii pentru stabilirea situaÈ›iei fiscale reale. Cu ocazia prezentării documentelor justificative sau explicaÈ›iilor, concluziile se consemnează într-un document semnat de ambele părÈ›i. ÃŽn cazul în care persoana fizică verificată refuză semnarea documentului, se consemnează refuzul de semnare.(15) La începerea verificării situaÈ›iei fiscale personale, persoana fizică verificată este informată că poate numi persoane care să dea informaÈ›ii.(16) Dacă informaÈ›iile persoanei fizice verificate sau cele ale persoanei numite de aceasta sunt insuficiente, atunci organul fiscal central se poate adresa È™i altor persoane pentru obÈ›inerea de informaÈ›ii, în condiÈ›iile prezentului cod.(17) Persoana fizică verificată trebuie informată pe parcursul desfășurării verificării situaÈ›iei fiscale personale asupra constatărilor rezultate din verificare.(18) Verificarea situaÈ›iei fiscale personale se efectuează o singură dată pentru impozitul pe venit È™i pentru fiecare perioadă impozabilă.  +  Articolul 139Drepturile È™i obligaÈ›iile organului fiscal centralÃŽn scopul verificării situaÈ›iei fiscale personale, organul fiscal central poate proceda la:a) solicitarea, în condiÈ›iile legii, de informaÈ›ii de la autorități È™i instituÈ›ii publice;b) analiza tuturor informaÈ›iilor, documentelor È™i a altor mijloace de probă referitoare la situaÈ›ia fiscală a persoanei fizice verificate;c) confruntarea informaÈ›iilor obÈ›inute prin administrarea mijloacelor de probă cu cele din declaraÈ›iile fiscale depuse, conform legii, de persoana fizică verificată sau, după caz, de plătitorii de venit ori terÈ›e persoane;d) solicitarea, în condiÈ›iile legii, de informaÈ›ii, clarificări, explicaÈ›ii, documente È™i alte asemenea mijloace de probă de la persoana fizică verificată È™i/sau de la persoane cu care aceasta a avut ori are raporturi economice sau juridice;e) discutarea constatărilor organului fiscal central cu persoana fizică verificată È™i/sau cu împuterniciÈ›ii acesteia;f) stabilirea, dacă este cazul, a bazei de impozitare, ajustată pe fiecare categorie de venit, precum È™i a obligaÈ›iilor fiscale corespunzătoare acesteia;g) dispunerea măsurilor asigurătorii, în condiÈ›iile legii.  +  Articolul 140Perioada, locul È™i durata desfășurării verificării situaÈ›iei fiscale personale(1) Perioada pentru care se determină starea de fapt fiscală a persoanei fizice verificate este perioada impozabilă definită de Codul fiscal.(2) Verificarea situaÈ›iei fiscale personale se efectuează în cadrul termenului de prescripÈ›ie a dreptului organului fiscal de a stabili creanÈ›e fiscale.(3) Verificarea situaÈ›iei fiscale personale se desfășoară la sediul organului fiscal central sau, la cererea persoanei fizice supuse verificării, la domiciliul său ori la domiciliul/sediul persoanei care îi acordă asistență de specialitate sau juridică potrivit art. 124 alin. (3).(4) Solicitarea scrisă a persoanei fizice pentru desfășurarea verificării la domiciliul său sau la domiciliul/sediul persoanei care îi acordă asistență se depune la organul fiscal înainte de data începerii verificării fiscale înscrisă în avizul de verificare. Cererea se soluÈ›ionează în termen de 5 zile de la înregistrare.(5) Pentru efectuarea verificării la domiciliul persoanei fizice sau la domiciliul/sediul persoanei care îi acordă asistență de specialitate ori juridică trebuie ca spaÈ›iul pus la dispoziÈ›ia organului fiscal central să fie adecvat pentru efectuarea verificărilor. Prin spaÈ›iu adecvat desfășurării verificărilor se înÈ›elege asigurarea unui spaÈ›iu, în limita posibilității persoanei fizice, care să permită desfășurarea activităților legate de controlul documentelor È™i elaborarea actului de control.(6) Durata efectuării verificării situaÈ›iei fiscale personale este stabilită de organul fiscal central È™i nu poate fi mai mare de 6 luni de la data începerii verificării fiscale comunicată, respectiv de 12 luni în cazul în care sunt necesare informaÈ›ii din străinătate.(7) Perioadele prevăzute de lege sau stabilite de organul fiscal central pentru prezentarea documentelor È™i/sau a informaÈ›iilor solicitate nu sunt incluse în calculul duratei verificării fiscale.  +  Articolul 141Avizul de verificare(1) Avizul de verificare prevăzut la art. 138 alin. (6) cuprinde:a) temeiul juridic al verificării;b) data de începere a verificării;c) perioada ce urmează a fi supusă verificării;d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a verificării. Amânarea se poate solicita o singură dată, pentru motive justificate;e) solicitarea de informaÈ›ii È™i înscrisuri relevante pentru verificare.(2) Cererea de amânare prevăzută la alin. (1) lit. d) se soluÈ›ionează în termen de cel mult 5 zile de la data înregistrării acesteia. ÃŽn situaÈ›ia în care organul fiscal central a aprobat amânarea datei de începere a verificării fiscale, comunică persoanei fizice data la care a fost reprogramată acÈ›iunea de verificare fiscală.(3) Prin avizul de verificare, persoana fizică este înÈ™tiinÈ›ată că are dreptul de a beneficia de asistență de specialitate sau juridică.  +  Articolul 142Suspendarea verificării(1) Verificarea situaÈ›iei fiscale personale poate fi suspendată când este îndeplinită una dintre următoarele condiÈ›ii È™i numai dacă neîndeplinirea acesteia împiedică finalizarea verificării:a) pentru efectuarea unei expertize potrivit prezentului cod;b) pentru efectuarea de cercetări în vederea identificării unor persoane sau în vederea stabilirii realității unor tranzacÈ›ii;c) la solicitarea scrisă a persoanei fizice ca urmare a apariÈ›iei unei situaÈ›ii obiective, confirmată de organul fiscal central desemnat pentru efectuarea verificării, care conduce la imposibilitatea continuării verificării. Pe parcursul unei verificări, persoana fizică poate solicita suspendarea acesteia doar o singură dată;d) pentru solicitarea unor informaÈ›ii suplimentare de la terÈ›e persoane sau de la autoritățile fiscale similare din alte state;e) la propunerea structurii care coordonează activitatea de verificare fiscală a persoanelor fizice, pentru valorificarea unor informaÈ›ii rezultate din alte verificări, primite de la alte autorități sau instituÈ›ii publice ori de la terÈ›i.(2) Data de la care se suspendă acÈ›iunea de verificare este comunicată persoanei fizice prin decizie de suspendare.(3) După încetarea condiÈ›iilor care au generat suspendarea, verificarea situaÈ›iei fiscale personale este reluată, data acesteia fiind comunicată în scris persoanei fizice.  +  Articolul 143Dreptul de colaborare al persoanei fizice verificatePersoana fizică verificată are dreptul să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale, în condiÈ›iile legii. Aceasta are dreptul să dea informaÈ›ii, să prezinte înscrisuri relevante pentru verificarea fiscală, precum È™i orice alte date necesare clarificării situaÈ›iilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.  +  Articolul 144ReverificareaPrin excepÈ›ie de la prevederile art. 138 alin. (18), conducătorul organului fiscal central competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă de la data încheierii verificării fiscale È™i până la data împlinirii termenului de prescripÈ›ie apar date suplimentare necunoscute organului fiscal la data efectuării verificării.  +  Articolul 145Raportul de verificare(1) Rezultatul verificării situaÈ›iei fiscale personale se consemnează într-un raport scris în care se prezintă constatările din punct de vedere faptic È™i legal.(2) La raportul privind rezultatele verificării se anexează documentele care au stat la baza constatărilor, documentele întâlnirilor È™i orice alte acte care au legătură cu constatările efectuate în cauză. Documentele prezentate de persoana fizică verificată se predau organului fiscal central, sub semnătură.(3) La finalizarea verificării situaÈ›iei fiscale personale, organul fiscal central prezintă persoanei fizice constatările È™i consecinÈ›ele lor fiscale, acordându-i acesteia posibilitatea de a-È™i exprima punctul de vedere potrivit art. 9, cu excepÈ›ia cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare în urma verificării sau a cazului în care persoana fizică renunță la acest drept È™i notifică, în scris, acest fapt organului fiscal.(4) Data, ora È™i locul prezentării concluziilor se comunică, în scris, persoanei fizice, în timp util.(5) Persoana fizică are dreptul să prezinte, în scris, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data prezentării concluziilor, punctul de vedere cu privire la constatările verificării situaÈ›iei fiscale personale, punct de vedere ce se anexează la raportul de verificare È™i asupra căruia organul fiscal central se pronunță în cuprinsul raportului.  +  Articolul 146Decizia de impunere(1) Raportul prevăzut la art. 145 stă la baza emiterii deciziei de impunere sau, după caz, a unei decizii de încetare a procedurii de verificare, în cazul în care nu se ajustează baza de impozitare.(2) Decizia de impunere sau de încetare a procedurii de verificare se comunică persoanei fizice verificate.(3) ÃŽn cazul în care se constată că declaraÈ›iile fiscale, documentele È™i informaÈ›iile prezentate în cadrul procedurii de verificare sunt incorecte, incomplete, false sau dacă persoana fizică verificată refuză, în cadrul aceleiaÈ™i proceduri, prezentarea documentelor pentru verificare ori acestea nu sunt prezentate în termenul legal sau persoana se sustrage prin orice alte mijloace de la verificare, organul fiscal central stabileÈ™te baza de impozitare ajustată pentru impozitul pe venit È™i emite decizia de impunere.  +  Articolul 147Alte norme aplicabileDispoziÈ›iile prezentului capitol se completează cu dispoziÈ›iile capitolului I în măsura în care nu contravin regulilor speciale privind verificarea situaÈ›iei fiscale personale.  +  Capitolul V Verificarea documentară  +  Articolul 148Sfera È™i obiectul verificării documentare(1) Pentru stabilirea corectă a situaÈ›iei fiscale a contribuabilului/plătitorului, organul fiscal poate proceda la o verificare documentară.(2) Verificarea documentară constă în efectuarea unei analize de coerență a situaÈ›iei fiscale a contribuabilului/plătitorului, pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului, precum È™i pe baza oricăror informaÈ›ii È™i documente transmise de terÈ›i sau deÈ›inute de organul fiscal, care au relevanță pentru determinarea situaÈ›iei fiscale.  +  Articolul 149Rezultatul verificării documentare(1) ÃŽn situaÈ›ia în care, ca urmare a verificării documentare, organul fiscal constată diferenÈ›e față de creanÈ›ele fiscale, veniturile sau bunurile impozabile È™i/sau informaÈ›iile în legătură cu acestea declarate de contribuabil/plătitor, acesta înÈ™tiinÈ›ează contribuabilul/plătitorul despre constatările efectuate. Odată cu înÈ™tiinÈ›area, organul fiscal solicită È™i documentele pe care contribuabilul/plătitorul trebuie să le prezinte în vederea clarificării situaÈ›iei fiscale.(2) ÃŽn cazul în care documentele solicitate potrivit alin. (1) nu au fost prezentate de contribuabil/plătitor în termen de 30 de zile de la comunicarea înÈ™tiințării sau documentele prezentate nu sunt suficiente pentru clarificarea situaÈ›iei fiscale, organul fiscal stabileÈ™te diferenÈ›ele de creanÈ›e fiscale datorate prin emiterea unei decizii de impunere sau dispune măsurile necesare respectării prevederilor legale, după caz.(3) Decizia de impunere prevăzută la alin. (2) este o decizie sub rezerva verificării ulterioare.(4) Decizia de impunere emisă în condiÈ›iile prezentului articol fără audierea contribuabilului/plătitorului este nulă.  +  Capitolul VI DispoziÈ›ii finale privind controlul fiscal efectuat de organul fiscal central  +  Articolul 150Regimul actelor de sesizare a organelor de urmărire penală(1) Procesele-verbale de sesizare a organelor de urmărire penală prin care organele fiscale constată situaÈ›ii de fapt ce ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracÈ›iuni, precum È™i procesele-verbale încheiate la solicitarea organelor de urmărire penală, prin care se evaluează prejudiciul nu sunt acte administrativ-fiscale în sensul prezentului cod.(2) Pe baza proceselor-verbale prevăzute la alin. (1), organul fiscal organizează evidenÈ›a fiscală a sumelor reprezentând prejudiciul înscrise în aceste procese-verbale, distinct de evidenÈ›a creanÈ›elor fiscale.(3) Contribuabilul/Plătitorul sau altă persoană interesată poate să plătească sumele înscrise în procesele-verbale prevăzute la alin. (1) sau, după caz, pretenÈ›iile organului fiscal înscrise în documentele prin care s-a constituit parte civilă în procesul penal.(4) Ori de câte ori, prin actele emise de organele judiciare, rezultă că persoana care a efectuat plata nu datorează sumele achitate, acestea se restituie. ÃŽn acest caz, dreptul la restituire se naÈ™te la data comunicării actului de către organul judiciar.(5) Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă astfel:a) prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F., în cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal central;b) prin ordin al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice, cu avizul Ministerului FinanÈ›elor Publice, în cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organele fiscale locale.----------Lit. b) a alin. (5) al art. 150 a fost modificată de pct. 2 al art. III din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.  +  Articolul 151DispoziÈ›ii finale privind controlul fiscal efectuat de organul fiscal central È™i local(1) Delimitarea competenÈ›elor diferitelor structuri de control din cadrul A.N.A.F. se realizează prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.(2) Structurile de control din cadrul A.N.A.F. au obligaÈ›ia de a colabora în scopul efectuării controlului fiscal prevăzut de prezentul titlu, în condiÈ›iile stabilite prin ordinul prevăzut la alin. (1).(3) Delimitarea competenÈ›elor diferitelor structuri de control din cadrul organului fiscal local se realizează prin hotărâre a autorității deliberative.  +  Titlul VII Colectarea creanÈ›elor fiscale  +  Capitolul I DispoziÈ›ii generale  +  Articolul 152Colectarea creanÈ›elor fiscale(1) ÃŽn sensul prezentului titlu, colectarea creanÈ›elor fiscale reprezintă totalitatea activităților care au ca scop stingerea creanÈ›elor fiscale.(2) Colectarea creanÈ›elor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță fiscală sau al unui titlu executoriu, după caz.  +  Articolul 153EvidenÈ›a creanÈ›elor fiscale(1) ÃŽn scopul exercitării activității de colectare a creanÈ›elor fiscale, organul fiscal organizează, pentru fiecare contribuabil/plătitor, evidenÈ›a creanÈ›elor fiscale È™i modul de stingere a acestora. EvidenÈ›a se organizează pe baza titlurilor de creanță fiscală È™i a actelor referitoare la stingerea creanÈ›elor fiscale.(2) Contribuabilul/Plătitorul are acces la informaÈ›iile din evidenÈ›a creanÈ›elor fiscale, la cererea acestuia, adresată organului fiscal competent.(3) Accesul la evidenÈ›a creanÈ›elor fiscale se efectuează potrivit procedurii È™i condiÈ›iilor aprobate, astfel:a) prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F., în cazul evidenÈ›ei creanÈ›elor fiscale organizate de organul fiscal central;b) prin ordin al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice, cu avizul Ministerului FinanÈ›elor Publice, în cazul evidenÈ›ei creanÈ›elor fiscale organizate de organul fiscal local.----------Lit. b) a alin. (3) al art. 153 a fost modificată de pct. 2 al art. III din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.  +  Articolul 154ScadenÈ›a creanÈ›elor fiscale(1) CreanÈ›ele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.(2) ÃŽn cazul în care legea nu prevede scadenÈ›a, aceasta se stabileÈ™te astfel:a) prin ordin al ministrului finanÈ›elor publice, în cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal central;b) prin ordin al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice, cu avizul Ministerului FinanÈ›elor Publice, în cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organele fiscale locale.----------Lit. b) a alin. (2) al art. 154 a fost modificată de pct. 2 al art. III din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.(3) Pentru creanÈ›ele fiscale administrate de organul fiscal central stabilite pe baza declaraÈ›iilor de impunere, care se plătesc în contul unic È™i care au scadenÈ›a diferită de data de 25, aceasta se înlocuieÈ™te cu data de 25 a lunii prevăzute de actul normativ care le reglementează.  +  Articolul 155Prevederi speciale privind scadenÈ›a È™i declararea creanÈ›elor fiscale(1) Persoanele juridice care, în cursul unei perioade fiscale, se dizolvă cu lichidare potrivit legii, au obligaÈ›ia să depună declaraÈ›iile fiscale È™i să plătească obligaÈ›iile fiscale aferente până la data depunerii bilanÈ›ului în condiÈ›iile legii.(2) CreanÈ›ele fiscale administrate de organul fiscal central pentru care, potrivit Codului fiscal sau altor legi care le reglementează, scadenÈ›a È™i/sau termenul de declarare se împlinesc la 25 decembrie, sunt scadente È™i/sau se declară până la data de 21 decembrie. ÃŽn situaÈ›ia în care data de 21 decembrie, este zi nelucrătoare, creanÈ›ele fiscale sunt scadente È™i/sau se declară până în ultima zi lucrătoare anterioară datei de 21 decembrie.(3) ObligaÈ›iile fiscale stabilite de organul fiscal central prin decizii de plăți anticipate comunicate după expirarea termenelor de plată prevăzute de Codul fiscal, în cazul contribuabililor care nu au avut obligaÈ›ia efectuării de plăți anticipate în anul precedent întrucât nu au realizat venituri sunt scadente în termen de 5 zile de la data comunicării deciziei de plăți anticipate.  +  Articolul 156Termenele de plată(1) Pentru diferenÈ›ele de obligaÈ›ii fiscale principale È™i pentru obligaÈ›iile fiscale accesorii, stabilite prin decizie potrivit legii, termenul de plată se stabileÈ™te în funcÈ›ie de data comunicării deciziei, astfel:a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare, inclusiv;b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare, inclusiv.(2) DispoziÈ›iile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător È™i în următoarele cazuri:a) al deciziei de atragere a răspunderii solidare, emisă potrivit art. 26;b) al deciziei emise potrivit art. 100 în cazul în care legea nu prevede un alt termen de plată;c) al deciziei de impunere emise de organul fiscal, potrivit legii, pe baza declaraÈ›iei rectificative depuse de contribuabil.(3) Pentru obligaÈ›iile fiscale eÈ™alonate la plată, precum È™i pentru accesoriile acestora termenul de plată se stabileÈ™te prin documentul prin care se acordă eÈ™alonarea.  +  Articolul 157ObligaÈ›ii fiscale restante(1) Prin obligaÈ›ii fiscale restante se înÈ›elege:a) obligaÈ›ii fiscale pentru care s-a împlinit scadenÈ›a sau termenul de plată;b) diferenÈ›ele de obligaÈ›ii fiscale principale È™i accesorii stabilite prin decizie de impunere, chiar dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut la art. 156 alin. (1).(2) Nu sunt considerate obligaÈ›ii fiscale restante:a) obligaÈ›iile fiscale pentru care s-au acordat È™i sunt în derulare înlesniri la plată, potrivit legii, dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut în actul de acordare a înlesnirii;b) obligaÈ›iile fiscale stabilite în acte administrative fiscale a căror executare este suspendată în condiÈ›iile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările È™i completările ulterioare;c) obligaÈ›iile fiscale cu termene de plată viitoare stabilite în planul de reorganizare judiciară aprobat în condiÈ›iile legii.(3) Nu se consideră că un contribuabil înregistrează obligaÈ›ii fiscale restante în situaÈ›ia în care suma obligaÈ›iilor fiscale înscrise în certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal, este mai mică sau egală cu suma de rambursat/restituit. ÃŽn certificatul de atestare fiscală se face menÈ›iune în acest sens.  +  Articolul 158Certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal central(1) Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal central competent la solicitarea contribuabilului/plătitorului. Certificatul se emite È™i din oficiu sau la solicitarea altor autorități publice, în cazurile È™i în condiÈ›iile prevăzute de reglementările legale în vigoare, precum È™i la solicitarea oricărei persoane care deÈ›ine titluri de participare la o societate.(2) Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidenÈ›a creanÈ›elor fiscale a organului fiscal central competent È™i cuprinde obligaÈ›iile fiscale restante existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii È™i nestinse până la data eliberării acestuia, precum È™i alte creanÈ›e bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii È™i existente în evidenÈ›a organului fiscal central în vederea recuperării.(3) ÃŽn certificatul de atestare fiscală se înscriu orice alte menÈ›iuni cu privire la situaÈ›ia fiscală a contribuabilului/plătitorului, prevăzute prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.(4) Organul fiscal central emitent înscrie în certificatul de atestare fiscală sumele certe, lichide È™i exigibile pe care contribuabilul/plătitorul solicitant le are de încasat de la autorități contractante definite potrivit OrdonanÈ›ei de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziÈ›ie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice È™i a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări È™i completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările È™i completările ulterioare. ÃŽnscrierea se face în baza unui document eliberat de autoritatea contractantă prin care se certifică faptul că sumele sunt certe, lichide È™i exigibile.(5) Certificatul de atestare fiscală se emite în maximum 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii È™i poate fi utilizat de persoana interesată pe o perioadă de până la 30 de zile de la data eliberării. ÃŽn cazul persoanelor fizice, perioada în care poate fi utilizat este de până la 90 de zile de la data eliberării. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil/plătitor, în original sau în copie legalizată, oricărui solicitant.(6) Prin excepÈ›ie de la prevederile alin. (5), în situaÈ›ia contribuabilului/plătitorului supus unei inspecÈ›ii fiscale È™i care solicită eliberarea unui certificat de atestare fiscală în scopul radierii din registrele în care a fost înregistrat, certificatul de atestare fiscală se emite în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de impozitare, după caz.  +  Articolul 159Certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal local(1) Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal local, la solicitarea contribuabilului/plătitorului. Certificatul se emite È™i la solicitarea autorităților publice în cazurile È™i în condiÈ›iile prevăzute de reglementările legale în vigoare, precum È™i la solicitarea notarului public, conform delegării date de către contribuabil.(2) Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidenÈ›a creanÈ›elor fiscale a organului fiscal local È™i cuprinde obligaÈ›iile fiscale restante È™i, după caz, obligaÈ›iile fiscale scadente până în prima zi a lunii următoare depunerii cererii, precum È™i alte creanÈ›e bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii È™i existente în evidenÈ›a organului fiscal local în vederea recuperării.(3) Certificatul de atestare fiscală se emite în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data solicitării È™i este valabil 30 de zile de la data emiterii.(4) Certificatul de atestare fiscală emis în condiÈ›iile prezentului articol poate fi prezentat în original sau în copie legalizată oricărui solicitant.(5) Pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor È™i a mijloacelor de transport, proprietarii bunurilor ce se înstrăinează trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligaÈ›iilor de plată datorate bugetului local al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează, potrivit alin. (2). Pentru bunul ce se înstrăinează, proprietarul bunului trebuie să achite impozitul datorat pentru anul în care se înstrăinează bunul, cu excepÈ›ia cazului în care pentru bunul ce se înstrăinează impozitul se datorează de altă persoană decât proprietarul.(6) Actele prin care se înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu încălcarea prevederilor alin. (5), sunt nule de drept.(7) Prevederile alin. (5) È™i (6) nu sunt aplicabile în cazul procedurii de executare silită, procedurii insolvenÈ›ei È™i procedurilor de lichidare.  +  Articolul 160Solicitarea certificatului de atestare fiscală de către alte persoane decât contribuabilul(1) Orice persoană fizică sau juridică, alta decât cea prevăzută la art. 69 alin. (4), poate solicita organelor fiscale certificatul de atestare fiscală sau documente care să ateste situaÈ›ia fiscală a unui contribuabil numai cu acordul scris al contribuabilului în cauză.(2) Prin excepÈ›ie de la prevederile alin. (1), ori de câte ori se dezbate succesiunea unei persoane fizice decedate, notarul public are obligaÈ›ia de a solicita organului fiscal central È™i organului fiscal local, certificatul de atestare fiscală pentru persoana fizică pentru care se dezbate succesiunea.  +  Articolul 161Plata obligaÈ›iilor fiscale în cazuri specialeOrice persoană poate efectua, pentru sine sau pentru altă persoană, plata unor obligaÈ›ii fiscale pentru care s-a împlinit termenul de prescripÈ›ie a dreptului de a stabili obligaÈ›ii fiscale sau termenul de prescripÈ›ie a dreptului de a cere executarea silită ori obligaÈ›iile fiscale erau datorate de o persoană juridică care È™i-a încetat existenÈ›a. Persoana care efectuează plata trebuie să depună la organul fiscal o declaraÈ›ie pe propria răspundere cu privire la opÈ›iunea efectuării unei asemenea plăți.  +  Articolul 162Publicarea listelor debitorilor care înregistrează obligaÈ›ii fiscale restante(1) Organele fiscale au obligaÈ›ia de a publica pe pagina de internet proprie lista debitorilor persoane fizice È™i juridice care înregistrează obligaÈ›ii fiscale restante, precum È™i cuantumul acestor obligaÈ›ii.(2) Lista se publică trimestrial, până în ultima zi a primei luni din trimestrul următor celui de raportare È™i cuprinde obligaÈ›iile fiscale restante la sfârÈ™itul trimestrului È™i neachitate la data publicării listei, al căror plafon se stabileÈ™te astfel:a) în cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal central, prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.;b) în cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotărâre a consiliului local.(3) ÃŽnainte de publicare, obligaÈ›iile fiscale restante se notifică debitorilor. ObligaÈ›iile fiscale ale sediilor secundare plătitoare de salarii È™i venituri asimilate salariilor se notifică persoanei în structura căreia acestea funcÈ›ionează.(4) ÃŽn termen de 15 zile de la achitarea integrală a obligaÈ›iilor fiscale datorate, organul fiscal competent operează modificările pentru fiecare debitor care È™i-a achitat aceste obligaÈ›ii.(5) Prevederile prezentului articol se aplică È™i pentru obligaÈ›iile fiscale stabilite prin titluri de creanță împotriva cărora contribuabilul a exercitat căile de atac prevăzute de lege, până la soluÈ›ionarea căilor de atac, caz în care organul fiscal face menÈ›iuni cu privire la această situaÈ›ie. Ori de câte ori contribuabilul obÈ›ine suspendarea executării actului administrativ fiscal în condiÈ›iile Legii nr. 554/2004, cu modificările È™i completările ulterioare, sunt aplicabile prevederile alin. (4).  +  Capitolul II Stingerea creanÈ›elor fiscale prin plată, compensare È™i restituire  +  Articolul 163DispoziÈ›ii privind efectuarea plății(1) Plățile către organul fiscal se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor È™i al altor instituÈ›ii autorizate să deruleze operaÈ›iuni de plată.(2) ÃŽn cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal central debitorii efectuează plata acestora într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru obligaÈ›iile fiscale datorate bugetului de stat È™i a unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru celelalte obligaÈ›ii fiscale. Tipurile de obligaÈ›ii fiscale supuse acestor prevederi se aprobă prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.(3) Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, după caz, proporÈ›ional cu obligaÈ›iile fiscale datorate.(4) ÃŽn cazul în care suma plătită nu acoperă obligaÈ›iile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea în cadrul fiecărui buget sau fond se face în următoarea ordine:a) pentru toate impozitele È™i contribuÈ›iile sociale cu reÈ›inere la sursă;b) pentru toate celelalte obligaÈ›ii fiscale principale;c) pentru obligaÈ›iile fiscale accesorii aferente obligaÈ›iilor prevăzute la lit. a) È™i b).(5) ÃŽn cazul în care suma achitată nu acoperă toate obligaÈ›iile fiscale aferente uneia dintre categoriile prevăzute la alin. (4), distribuirea se face, în cadrul categoriei respective, proporÈ›ional cu obligaÈ›iile fiscale datorate.(6) Metodologia de distribuire a sumelor plătite în contul unic È™i de stingere a obligaÈ›iilor fiscale se aprobă prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.(7) Plata obligaÈ›iilor fiscale, altele decât cele prevăzute la alin. (2), se efectuează de către debitori, distinct pe fiecare tip de creanță fiscală.(8) ÃŽn cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal local, debitorii efectuează plata acestora potrivit prevederilor alin. (7). DispoziÈ›iile alin. (1), (9), (11) È™i (12) sunt aplicabile È™i plăților efectuate la organul fiscal local.(9) Plata obligaÈ›iilor fiscale se efectuează de debitor. Plata poate fi efectuată în numele debitorului È™i de către o altă persoană decât acesta.(10) Prin excepÈ›ie de la prevederile alin. (3), în cazul în care debitorii beneficiază de înlesniri la plată potrivit reglementărilor legale în vigoare ori se află sub incidenÈ›a legislaÈ›iei privind insolvenÈ›a, distribuirea sumelor achitate în contul unic se efectuează de către organul fiscal competent, potrivit ordinii prevăzute la art. 165 alin. (1) sau (6), după caz, indiferent de tipul de creanță.(11) ÃŽn cazul stingerii prin plată a obligaÈ›iilor fiscale, bugetare sau a altor sume colectate de instituÈ›ii publice, în condiÈ›iile legii, momentul plății este:a) în cazul plăților în numerar, data înscrisă în documentul de plată eliberat de organul fiscal, unitățile Trezoreriei Statului, instituÈ›iile publice beneficiare care colectează sume în condiÈ›iile legii sau instituÈ›ii de credit care au încheiate convenÈ›ii cu instituÈ›iile publice sau cu Trezoreria Statului în condiÈ›iile prevăzute prin acte normative specifice;b) în cazul plăților în numerar efectuate la terminale È™i echipamente de plată puse la dispoziÈ›ia debitorilor de către instituÈ›iile de credit, în cadrul serviciilor bancare oferite pentru achitarea obligaÈ›iilor fiscale, bugetare sau a altor sume colectate de instituÈ›ii publice, în contul tranzitoriu deschis conform convenÈ›iilor încheiate cu Ministerul FinanÈ›elor Publice, data înscrisă în documentul de plată eliberat de terminalele sau echipamentele respective;c) în cazul plăților efectuate prin mandat poÈ™tal, data poÈ™tei, înscrisă pe mandatul poÈ™tal. ÃŽn cazul mandatelor poÈ™tale transmise de unitățile poÈ™tale în sistem electronic, momentul plății este data poÈ™tei astfel cum este aceasta transmisă prin sistemul electronic către Trezoreria Statului, potrivit normelor metodologice aprobate prin ordin comun al ministrului comunicaÈ›iilor È™i pentru societatea informaÈ›ională È™i al ministrului finanÈ›elor publice;d) în cazul plăților efectuate prin decontare bancară, inclusiv internet banking, home banking, mobile banking sau alte mijloace de plată la distanță puse la dispoziÈ›ia debitorilor de instituÈ›iile de credit, inclusiv tranzacÈ›iile efectuate prin intermediul contului tranzitoriu, data la care băncile debitează contul persoanei care efectuează plata pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum această informaÈ›ie este transmisă prin mesajul electronic de plată de către instituÈ›ia bancară iniÈ›iatoare, potrivit reglementărilor specifice în vigoare, cu excepÈ›ia situaÈ›iei prevăzute la art. 177;e) în cazul plăților efectuate prin intermediul cardurilor bancare, data la care a fost efectuată tranzacÈ›ia, astfel cum este confirmată prin procedura de autorizare a acesteia. ÃŽn cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal central, procedura È™i tipurile de creanÈ›e fiscale care pot fi plătite prin intermediul cardurilor bancare se aprobă prin ordin al ministrului finanÈ›elor publice. (la 06-12-2016, Alineatul (11) din Articolul 163 , Capitolul II , Titlul VII a fost modificat de Punctul 5, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (11^1) Efectuarea plății È™i data plății pot fi dovedite, dacă legea nu prevede altfel, pe baza următoarelor documente:a) documentul de plată pe suport hârtie, cum ar fi ordin de plată, chitanță sau mandat poÈ™tal, în original sau în copie certificată prin semnătura olografă de către instituÈ›ia prin care s-a efectuat plata;b) extrasul de cont, în original, emis de instituÈ›ia de credit sau de unitatea Trezoreriei Statului sau copia extrasului de cont certificat prin semnătura olografă de către instituÈ›ia prin care s-a efectuat plata;c) documentul eliberat de terminalele È™i echipamentele de plată puse la dispoziÈ›ia debitorilor de instituÈ›iile de credit în cadrul serviciilor bancare oferite pentru achitarea obligaÈ›iilor fiscale în contul tranzitoriu deschis conform convenÈ›iilor încheiate cu Ministerul FinanÈ›elor Publice în condiÈ›iile legii, semnate de către debitor cu semnătura olografă. ÃŽn acest document debitorul își va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail È™i numărul de telefon la care poate fi contactat;d) documentul de plată sau extrasul de cont pe suport hârtie, semnate de către debitor cu semnătura olografă, în cazul plăților efectuate prin internet banking, home banking, mobile banking sau alte mijloace de plată la distanță, conÈ›inând toate informaÈ›iile aferente plății efectuate. ÃŽn acest document debitorul își va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail È™i numărul de telefon la care poate fi contactat;e) documentul de plată editat pe suport hârtie conÈ›inând toate informaÈ›iile aferente plății efectuate, semnat de către debitor cu semnătura olografă, în cazul plăților efectuate online utilizând cardul bancar în cadrul sistemelor de plată aparÈ›inând instituÈ›iilor publice sau în cadrul altor sisteme de plată reglementate de acte normative în vigoare. ÃŽn acest document debitorul își va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail È™i numărul de telefon la care poate fi contactat;f) mandatul poÈ™tal editat pe suport hârtie, conÈ›inând toate informaÈ›iile aferente plății efectuate, semnat de către debitor cu semnătura olografă. ÃŽn acest document debitorul își va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail È™i numărul de telefon la care poate fi contactat;g) declaraÈ›ia pe propria răspundere completată pe suport hârtie în formatul solicitat de instituÈ›ia publică, conÈ›inând toate informaÈ›iile aferente plății efectuate È™i semnată de către debitor cu semnătura olografă, în cazul plăților efectuate prin mijloacele de plată prevăzute la lit. c)-f), în care debitorul își va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail È™i numărul de telefon la care poate fi contactat. (la 06-12-2016, Articolul 163 din Capitolul II , Titlul VII a fost completat de Punctul 6, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (11^2) InstituÈ›iile publice care prestează serviciile publice sau colectează sumele cuvenite bugetului general consolidat pot accepta comunicarea de către debitori, prin mijloace electronice, a dovezii plății prevăzute la alin. (11^1), în condiÈ›iile È™i în formatul stabilite de acestea, cu condiÈ›ia verificării ulterioare a încasării în conturile de disponibilități sau de venituri bugetare ale acestora, pe baza extraselor de cont eliberate de unitățile Trezoreriei Statului, în condiÈ›iile È™i în termenul prevăzute la alin. (11^3). (la 06-12-2016, Articolul 163 din Capitolul II , Titlul VII a fost completat de Punctul 6, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (11^3) ÃŽn situaÈ›ia prezentării de către debitor, ca dovadă a plății a documentelor prevăzute la alin. (11^1) lit. c)-g) semnate olograf de către acesta, È™i în cazurile prevăzute la alin. (11^2), instituÈ›ia publică are obligaÈ›ia verificării încasării sumelor respective în termen de maximum 180 de zile de la data prestării serviciului/acceptării ca dovadă a plății a respectivelor documente. ÃŽn cadrul acestui termen, pentru eventualele sume neregăsite în extrasele de cont, instituÈ›ia publică evidenÈ›iază în contabilitate creanÈ›a asupra debitorului È™i solicită acestuia informaÈ›ii suplimentare în legătură cu plata la adresa de domiciliu, adresa de e-mail sau la numărul de telefon indicate de acesta în documentul prezentat în scopul dovedirii plății. ÃŽn cadrul aceluiaÈ™i termen, instituÈ›ia publică poate solicita confirmarea plății instituÈ›iei de credit sau unității PoÈ™tei Române care a iniÈ›iat plata. Confirmarea scrisă a efectuării plății de către instituÈ›ia prin care s-a iniÈ›iat plata trebuie să cuprindă toate informaÈ›iile aferente plății efectuate. InstituÈ›iile publice pot stabili prin normele proprii prevăzute la alin. (11^9) acceptarea transmiterii prin e-mail a acestui document. (la 06-12-2016, Articolul 163 din Capitolul II , Titlul VII a fost completat de Punctul 6, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (11^4) ÃŽn situaÈ›ia în care plătitorul diferă de debitorul pentru care s-a efectuat plata, în documentele prevăzute la alin. (11^1) lit. c)-g) se completează adresa de domiciliu, adresa de e-mail È™i numărul de telefon la care poate fi contactat debitorul È™i se semnează olograf de către acesta. Prin semnarea de către debitor acesta își asumă că plata efectuată este pentru sine. ÃŽn cazul debitorilor reprezentaÈ›i, în numele acestora semnează reprezentantul legal. (la 06-12-2016, Articolul 163 din Capitolul II , Titlul VII a fost completat de Punctul 6, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (11^5) ÃŽn cazul în care, în termen de 180 de zile de la data prestării serviciului/data acceptării ca dovadă a plății a documentelor prevăzute la alin. (11^1), sumele înscrise în aceste documente nu se regăsesc încasate sau acestea nu au fost confirmate de instituÈ›iile prin care s-a iniÈ›iat plata, instituÈ›ia publică emite È™i comunică debitorului o decizie de recuperare care reprezintă titlu executoriu È™i cuprinde elementele prevăzute la art. 226 alin. (8). Pentru sumele individualizate în decizia de recuperare se datorează obligaÈ›ii fiscale accesorii, potrivit cap. III al titlului VII, din ziua următoare datei prestării serviciului sau datei scadenÈ›ei, după caz, È™i până la data stingerii acestor sume inclusiv, această menÈ›iune înscriindu-se în decizie. ÃŽn cazul în care executarea silită se efectuează de organele fiscale, obligaÈ›iile fiscale accesorii se fac venit la bugetul de stat, în cazul în care executarea silită se efectuează de organul fiscal central, sau la bugetele locale, în cazul în care executarea silită se efectuează de organul fiscal local. (la 06-12-2016, Articolul 163 din Capitolul II , Titlul VII a fost completat de Punctul 6, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (11^6) Prin excepÈ›ie de la prevederile art. 226 alin. (10)-(13), în cazul în care executarea silită se efectuează de organele fiscale, sumele recuperate în cadrul procedurii de executare silită reprezentând obligaÈ›ii principale se virează integral într-un cont distinct al instituÈ›iei publice care a prestat serviciul public deschis la unitatea Trezoreriei Statului, în scopul stingerii debitelor înregistrate în contabilitatea acesteia È™i a virării sumelor către bugetele sau beneficiarii cărora se cuvin. (la 06-12-2016, Articolul 163 din Capitolul II , Titlul VII a fost completat de Punctul 6, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (11^7) InformaÈ›iile minime obligatorii privind efectuarea plății în baza documentelor acceptate ca dovadă a plății, prevăzute la alin. (11^1) È™i procedura de restituire a sumelor încasate de instituÈ›iile publice care prestează serviciile publice se stabilesc astfel:a) prin ordin al ministrului finanÈ›elor publice, în cazul instituÈ›iilor publice care fac parte din administraÈ›ia publică centrală;b) prin ordin comun al ministrului finanÈ›elor publice È™i al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice, în cazul instituÈ›iilor publice care fac parte din administraÈ›ia publică locală. (la 06-12-2016, Articolul 163 din Capitolul II , Titlul VII a fost completat de Punctul 6, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (11^8) ÃŽn aplicarea prevederilor alin. (11^2)-(11^7) pot fi emise instrucÈ›iuni aprobate prin ordin comun al ministrului finanÈ›elor publice È™i al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice. (la 06-12-2016, Articolul 163 din Capitolul II , Titlul VII a fost completat de Punctul 6, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (11^9) Procedura de verificare a sumelor încasate pentru care au fost acceptate ca dovadă a plății documentele de la alin. (11^3) se aprobă prin norme proprii de către instituÈ›iile publice. InstituÈ›iile publice pot aproba norme proprii de verificare a sumelor încasate È™i pentru situaÈ›iile în care dovada plății este cea prevăzută la alin. (11^1) lit. a) È™i b). (la 06-12-2016, Articolul 163 din Capitolul II , Titlul VII a fost completat de Punctul 6, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (11^10) InstituÈ›iile publice care prestează serviciile publice pot dezvolta sisteme centralizate care să permită facilitarea verificării încasării sumelor colectate. Procedura de funcÈ›ionare È™i de administrare a sistemelor centralizate se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (la 06-12-2016, Articolul 163 din Capitolul II , Titlul VII a fost completat de Punctul 6, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (11^11) Până la aprobarea ordinelor prevăzute la alin. (11^7) informaÈ›iile aferente identificării plăților sunt cele prevăzute în documentele de plată prevăzute de normele legale în vigoare la data efectuării plății. (la 06-12-2016, Articolul 163 din Capitolul II , Titlul VII a fost completat de Punctul 6, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (11^12) Utilizarea informaÈ›iilor solicitate potrivit alin. (11^1) se realizează cu respectarea legislaÈ›iei privind prelucrarea datelor cu caracter personal. (la 06-12-2016, Articolul 163 din Capitolul II , Titlul VII a fost completat de Punctul 6, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (12) ÃŽn cazul stingerii obligaÈ›iilor fiscale prin valorificarea garanÈ›iei constituite potrivit art. 211 lit. a), data stingerii este data constituirii garanÈ›iei.  +  Articolul 164DispoziÈ›ii privind corectarea erorilor din documentele de plată întocmite de debitori(1) Plata obligaÈ›iilor fiscale efectuată într-un cont bugetar eronat este valabilă, de la momentul efectuării acesteia, în condiÈ›iile prezentului articol. La cererea debitorului, organul fiscal competent efectuează îndreptarea erorilor din documentele de plată întocmite de debitor, în suma È™i din contul debitorului înscrise în documentul de plată, cu condiÈ›ia debitării contului acestuia È™i a creditării unui cont bugetar.(2) DispoziÈ›iile alin. (1) se aplică È™i în cazul în care plata s-a efectuat în alt buget decât cel al cărui venit este creanÈ›a fiscală plătită, cu condiÈ›ia ca acestea să fie administrate de acelaÈ™i organ fiscal iar plata să nu fi stins creanÈ›ele datorate bugetului în care s-a încasat suma plătită eronat, cu excepÈ›ia cazului în care în evidenÈ›a fiscală debitorul înregistrează sume plătite în plus cel puÈ›in la nivelul plății eronate.(3) ÃŽn cazul plăților efectuate în alt buget, organul fiscal competent dispune unității Trezoreriei Statului transferul sumelor plătite eronat către bugetul căruia obligaÈ›ia fiscală este datorată.(4) ÃŽn situaÈ›ia în care plata obligaÈ›iilor fiscale s-a efectuat utilizând un cod de identificare fiscală eronat, eroarea din documentul de plată poate fi corectată cu condiÈ›ia ca plata să nu fi stins creanÈ›ele datorate bugetului în care s-a încasat suma plătită eronat, cu excepÈ›ia cazului în care în evidenÈ›a fiscală debitorul înregistrează sume plătite în plus cel puÈ›in la nivelul plății eronate. ÃŽn acest caz, cererea de îndreptare a erorii se depune de cel care a efectuat plata la organul fiscal competent.(5) Cererea de îndreptare a erorilor din documentele de plată poate fi depusă în termen de 5 ani, sub sancÈ›iunea decăderii. Termenul începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a efectuat plata.(6) Procedura de îndreptare a erorilor din documentele de plată se aprobă astfel:a) prin ordin al ministrului finanÈ›elor publice, în cazul plăților efectuate la organul fiscal central;b) prin ordin al ministrului dezvoltării regionale È™i administraÈ›iei publice, cu avizul Ministerului FinanÈ›elor Publice, în cazul plăților efectuate la organul fiscal local.----------Lit. b) a alin. (6) al art. 164 a fost modificată de pct. 2 al art. III din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.  +  Articolul 165Ordinea stingerii obligaÈ›iilor fiscale(1) Dacă un debitor datorează mai multe tipuri de obligaÈ›ii fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate obligaÈ›iile, atunci se stinge obligaÈ›ia fiscală pe care o indică debitorul, potrivit legii, sau care este distribuită potrivit prevederilor art. 163, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:a) toate obligaÈ›iile fiscale principale, în ordinea vechimii, È™i apoi obligaÈ›iile fiscale accesorii, în ordinea vechimii;b) obligaÈ›iile cu scadenÈ›e viitoare, la solicitarea debitorului.(2) Prin excepÈ›ie de la prevederile alin. (1), în cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal local cu suma plătită se sting cu prioritate amenzile contravenÈ›ionale individualizate în titluri executorii, în ordinea vechimii, chiar dacă debitorul indică un alt tip de obligaÈ›ie fiscală. Aceste prevederi nu se aplică în cazul plății taxelor astfel cum sunt definite la art. 1 pct. 36.(3) ÃŽn scopul stingerii obligaÈ›iilor fiscale, vechimea acestora se stabileÈ™te astfel:a) în funcÈ›ie de scadență, pentru obligaÈ›iile fiscale principale;b) în funcÈ›ie de data comunicării, pentru diferenÈ›ele de obligaÈ›ii fiscale principale stabilite de organul fiscal competent, precum È™i pentru obligaÈ›iile fiscale accesorii; (la 06-12-2016, Litera b) din Alineatul (3) , Articolul 165 , Capitolul II , Titlul VII a fost modificată de Punctul 7, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) c) în funcÈ›ie de data depunerii la organul fiscal a declaraÈ›iilor fiscale rectificative, pentru diferenÈ›ele de obligaÈ›ii fiscale principale stabilite de contribuabil/plătitor, în cazul în care legea prevede obligaÈ›ia acestuia de a calcula cuantumul obligaÈ›iei fiscale;d) în funcÈ›ie de data primirii, în condiÈ›iile legii, a titlurilor executorii transmise de alte instituÈ›ii.(4) Pentru beneficiarii unei eÈ™alonări la plată, ordinea de stingere este următoarea:a) ratele de eÈ™alonare È™i/sau, după caz, obligaÈ›iile fiscale de a căror plată depinde menÈ›inerea valabilității eÈ™alonării la plată;b) sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată, până la concurenÈ›a cu suma eÈ™alonată la plată sau până la concurenÈ›a cu suma achitată, după caz.(5) Pentru beneficiarii unei amânări la plată, ordinea de stingere este următoarea:a) obligaÈ›iile fiscale datorate, altele decât cele care fac obiectul amânării la plată;b) obligaÈ›iile fiscale amânate la plată.(6) Cu excepÈ›ia situaÈ›iilor prevăzute la art. 167 alin. (11) È™i (12), pentru debitorii care se află sub incidenÈ›a legislaÈ›iei privind insolvenÈ›a, ordinea de stingere este următoarea:a) obligaÈ›ii fiscale născute după data deschiderii procedurii insolvenÈ›ei, în ordinea vechimii;b) sume datorate în contul ratelor din programele de plăți ale obligaÈ›iilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciară confirmat, precum È™i obligaÈ›iile fiscale accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă în plan s-au prevăzut calcularea È™i plata acestora;c) obligaÈ›ii fiscale născute anterior datei la care s-a deschis procedura insolvenÈ›ei, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora, în situaÈ›ia contribuabililor aflaÈ›i în stare de faliment;d) alte obligaÈ›ii fiscale în afara celor prevăzute la lit. a)-c).(7) Prin excepÈ›ie de la prevederile alin. (1), în cazul contribuabililor care beneficiază de ajutor de stat sub formă de subvenÈ›ii de la bugetul de stat pentru completarea veniturilor proprii, potrivit legii, se sting cu prioritate obligaÈ›iile fiscale aferente perioadei fiscale la care se referă subvenÈ›ia, indiferent dacă plata este efectuată din subvenÈ›ie sau din veniturile proprii.(8) Prin excepÈ›ie de la prevederile alin. (1), în cazul obligaÈ›iilor fiscale de plată stabilite de organele de inspecÈ›ie fiscală, precum È™i a amenzilor de orice fel, se stinge cu prioritate obligaÈ›ia fiscală sau amenda pe care o alege contribuabilul.(9) Organul fiscal competent comunică debitorului modul în care a fost efectuată stingerea obligaÈ›iilor fiscale, cu cel puÈ›in 5 zile înainte de următorul termen de plată a obligaÈ›iilor fiscale.  +  Articolul 166Reguli speciale privind stingerea creanÈ›elor fiscale prin plată sau compensare(1) Plățile efectuate de către debitori nu se distribuie È™i nu sting obligaÈ›iile fiscale înscrise în titluri executorii pentru care executarea silită este suspendată în condiÈ›iile art. 233 alin. (1) lit. a) È™i d) È™i alin. (7), cu excepÈ›ia situaÈ›iei în care contribuabilul optează pentru stingerea acestora potrivit art. 165 alin. (8).(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile È™i în cazul stingerii obligaÈ›iilor fiscale prin compensare.  +  Articolul 167Compensarea(1) Prin compensare se sting creanÈ›ele statului sau unităților administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuÈ›ii È™i alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanÈ›ele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenÈ›a celei mai mici sume, când ambele părÈ›i dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât È™i pe cea de debitor, cu condiÈ›ia ca respectivele creanÈ›e să fie administrate de aceeaÈ™i autoritate publică, inclusiv unitățile subordonate acesteia. Prin sume de plată de la buget se înÈ›eleg sumele pe care statul sau unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială trebuie să le plătească unei persoane, inclusiv cele care rezultă din raporturi juridice contractuale, dacă acestea sunt stabilite prin titluri executorii.(2) CreanÈ›ele debitorului se compensează cu obligaÈ›ii datorate aceluiaÈ™i buget, urmând ca din diferenÈ›a rămasă să fie compensate obligaÈ›iile datorate altor bugete, în mod proporÈ›ional, cu respectarea condiÈ›iilor prevăzute la alin. (1).(3) CreanÈ›ele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compensează cu creanÈ›ele debitorului reprezentând sume de restituit de aceeaÈ™i natură. Eventualele diferenÈ›e rămase se compensează cu alte obligaÈ›ii fiscale ale debitorului, în ordinea prevăzută la alin. (2).(4) Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanÈ›ele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide È™i exigibile.(5) ÃŽn sensul prezentului articol, creanÈ›ele sunt exigibile:a) la data scadenÈ›ei, potrivit art. 154 sau 155, după caz;b) la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opÈ›iune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă de organul fiscal central, potrivit legii;c) la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal central, potrivit legii, pentru cererile de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adăugată, după caz, depuse potrivit Codului fiscal;d) la data comunicării deciziei, pentru obligaÈ›iile fiscale principale, precum È™i pentru obligaÈ›iile fiscale accesorii stabilite de organul fiscal competent prin decizie;e) la data depunerii la organul fiscal a declaraÈ›iilor de impunere rectificative, pentru diferenÈ›ele de obligaÈ›ii fiscale principale stabilite de contribuabil/plătitor în cazul în care legea prevede obligaÈ›ia acestuia de a calcula cuantumul obligaÈ›iei fiscale;f) la data comunicării actului de individualizare a sumei, pentru obligaÈ›iile de plată de la buget;g) la data primirii, în condiÈ›iile legii, de către organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte instituÈ›ii, în vederea executării silite;h) la data naÈ™terii dreptului la restituire pentru sumele de restituit potrivit art. 168, astfel:1. la data plății pentru sumele achitate în plus față de obligaÈ›iile fiscale datorate;2. la data prevăzută de lege pentru depunerea declaraÈ›iei anuale de impozit pe profit, în cazul impozitului pe profit de restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii. Restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plățile anticipate neachitate;3. la data emiterii deciziei de impunere anuală, în cazul impozitului pe venit de restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii. Restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plățile anticipate neachitate;4. la data procesului-verbal de distribuire, pentru sumele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 258;5. la data prevăzută de lege pentru depunerea declaraÈ›iei fiscale, în cazul sumelor de restituit rezultate din regularizarea prevăzută la art. 170;6. la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii, pentru celelalte cazuri de sume de restituit.(6) CreanÈ›ele fiscale rezultate din cesiunea notificată potrivit prevederilor art. 28 se sting prin compensare cu obligaÈ›iile cesionarului la data notificării cesiunii.(7) Compensarea se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. DispoziÈ›iile art. 165 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzător.(8) Organul fiscal competent comunică debitorului decizia cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operaÈ›iunii.(9) Se compensează, în condiÈ›iile prezentului articol, suma negativă a taxei pe valoarea adăugată din decontul de taxă cu opÈ›iune de rambursare depus de reprezentantul unui grup fiscal constituit potrivit Codului fiscal cu obligaÈ›iile fiscale ale membrilor grupului fiscal, în următoarea ordine:a) obligaÈ›iile fiscale ale reprezentantului grupului fiscal;b) obligaÈ›iile fiscale ale celorlalÈ›i membri ai grupului fiscal, la alegerea organului fiscal central.(10) ÃŽn cazul în care taxa pe valoarea adăugată de plată se stinge prin regularizare cu suma negativă de taxă, potrivit Codului fiscal, data stingerii taxei de plată este data prevăzută de lege pentru depunerea decontului în care s-a efectuat regularizarea.(11) Pentru debitorii care se află sub incidenÈ›a legislaÈ›iei privind insolvenÈ›a È™i care depun un decont cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opÈ›iune de rambursare după data deschiderii procedurii insolvenÈ›ei, suma aprobată la rambursare se compensează în condiÈ›iile prezentului articol cu obligaÈ›iile fiscale născute după data deschiderii procedurii insolvenÈ›ei.(12) Suma negativă de taxă pe valoarea adăugată înscrisă în decontul de taxă pe valoarea adăugată aferentă perioadei fiscale anterioare datei deschiderii procedurii insolvenÈ›ei se compensează în condiÈ›iile prezentului articol cu obligaÈ›iile fiscale ale debitorului născute anterior deschiderii procedurii.----------Alin. (12) al art. 167 a fost modificat de pct. 5 al art. II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.  +  Articolul 168Restituiri de sume(1) Se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată.(2) ÃŽn situaÈ›ia în care s-a făcut o plată fără a fi datorată, cel pentru care s-a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.(3) Prevederile prezentului articol se aplică È™i pentru sumele de restituit ca urmare a aplicării, potrivit legii, a scutirii indirecte sau a altor asemenea scutiri.(4) Prin excepÈ›ie de la prevederile alin. (1), se restituie din oficiu următoarele sume:a) cele de restituit, reprezentând diferenÈ›e de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice, care se restituie în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere;b) cele încasate prin poprire, în plus față de creanÈ›ele fiscale pentru care s-a înfiinÈ›at poprirea, care se restituie în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data încasării.(5) DiferenÈ›ele de impozit pe venit È™i/sau contribuÈ›ii sociale de restituit mai mici de 10 lei rămân în evidenÈ›a fiscală spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmând să se restituie atunci când suma cumulată a acestora depășeÈ™te limita menÈ›ionată.(6) Prin excepÈ›ie de la alin. (5), diferenÈ›ele mai mici de 10 lei se restituie în numerar numai la solicitarea contribuabilului/plătitorului.(7) ÃŽn cazul restituirii sumelor în valută confiscate, aceasta se realizează conform legii, în lei la cursul de referință al pieÈ›ei valutare pentru euro, comunicat de Banca NaÈ›ională a României, de la data rămânerii definitivă a hotărârii judecătoreÈ™ti prin care se dispune restituirea.(8) ÃŽn cazul în care contribuabilul/plătitorul înregistrează obligaÈ›ii restante, restituirea/ rambursarea se efectuează numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod.(9) ÃŽn cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decât obligaÈ›iile restante ale contribuabilului/plătitorului, se efectuează compensarea până la concurenÈ›a sumei de rambursat sau de restituit.(10) ÃŽn cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligaÈ›ii restante ale contribuabilului/plătitorului, compensarea se efectuează până la concurenÈ›a obligaÈ›iilor restante, diferenÈ›a rezultată restituindu-se contribuabilului/ plătitorului.(11) ÃŽn cazul în care după decesul persoanei fizice sau încetarea persoanei juridice se stabilesc sume de restituit sau de rambursat prin hotărâri judecătoreÈ™ti definitive, aceste sume se restituie sau se rambursează numai dacă există succesori ori alÈ›i titulari care au dobândit drepturile de rambursare sau de restituire în condiÈ›iile legii.(12) ÃŽn cazul în care din eroare, instituÈ›iile de credit virează organului fiscal sume reprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite de la instituÈ›ii sau organizaÈ›ii internaÈ›ionale pentru derularea unor programe ori proiecte, prin excepÈ›ie de la prevederile alin. (8), sumele respective se restituie la cererea instituÈ›iei de credit sau a contribuabilului/plătitorului, chiar dacă acesta înregistrează obligaÈ›ii restante.  +  Articolul 169Prevederi speciale privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată(1) Taxa pe valoarea adăugată solicitată la rambursare prin deconturile cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opÈ›iune de rambursare, depuse în cadrul termenului legal de depunere, se rambursează de organul fiscal central, potrivit procedurii È™i condiÈ›iilor aprobate prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.(2) ÃŽn cazul deconturilor cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opÈ›iune de rambursare, depuse după termenul legal de depunere, suma negativă din acestea se preia în decontul perioadei următoare.(3) Organul fiscal central decide în condiÈ›iile prevăzute în ordinul menÈ›ionat la alin. (1) dacă efectuează inspecÈ›ia fiscală anterior sau ulterior aprobării rambursării, în baza unei analize de risc.(4) Prin excepÈ›ie de la prevederile alin. (3), în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opÈ›iune de rambursare pentru care suma solicitată la rambursare este de până la 45.000 lei, organul fiscal central rambursează taxa cu efectuarea, ulterior, a inspecÈ›iei fiscale.(5) DispoziÈ›iile alin. (4) nu se aplică:a) în cazul în care contribuabilul/plătitorul are înscrise în cazierul fiscal fapte care sunt sancÈ›ionate ca infracÈ›iuni;b) în cazul în care organul fiscal central, pe baza informaÈ›iilor deÈ›inute, constată că există riscul unei rambursări necuvenite.(6) ÃŽn cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată depus în numele unui grup fiscal constituit potrivit Codului fiscal, dispoziÈ›iile alin. (5) sunt aplicabile atât pentru reprezentantul grupului fiscal, cât È™i pentru membrii acestuia.(7) Ori de câte ori, în condiÈ›iile prezentului articol, rambursarea se aprobă cu inspecÈ›ie fiscală ulterioară, inspecÈ›ia fiscală se decide în baza unei analize de risc.(8) Deconturile cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opÈ›iune de rambursare pentru care suma solicitată la rambursare este de până la 45.000 lei, depuse de persoane impozabile aflate în una dintre situaÈ›iile prevăzute la alin. (5), se soluÈ›ionează după efectuarea inspecÈ›iei fiscale anticipate.(9) ÃŽn cazul inspecÈ›iei fiscale anticipate, efectuate pentru soluÈ›ionarea deconturilor cu sumă negativă de TVA, prin excepÈ›ie de la prevederile art. 117, perioada supusă inspecÈ›iei fiscale va cuprinde exclusiv perioadele fiscale în care s-au derulat operaÈ›iunile care au generat soldul sumei negative a taxei. DispoziÈ›iile art. 94 alin. (3) rămân aplicabile*). (la 06-12-2016, Articolul 169 din Capitolul II , Titlul VII a fost completat de Punctul 8, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 ) (10) ÃŽn situaÈ›ia în care se constată indicii privind nerespectarea legislaÈ›iei fiscale ori stabilirea incorectă a obligaÈ›iilor fiscale, prin operaÈ›iuni care s-au desfășurat în afara perioadei prevăzute la alin. (9), inspecÈ›ia fiscală se extinde corespunzător, cu respectarea prevederilor art. 117*). (la 06-12-2016, Articolul 169 din Capitolul II , Titlul VII a fost completat de Punctul 8, Articolul II din ORDONANÈšA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016 )  +  Articolul 170Prevederi speciale privind restituirea impozitului pe venit reÈ›inut la sursă(1) ÃŽn situaÈ›ia în care plătitorul a reÈ›inut la sursă un impozit pe venit în cuantum mai mare decât cel legal datorat, restituirea acestuia se efectuează de către plătitor, la cererea contribuabilului depusă în termenul de prescripÈ›ie a dreptului de a cere restituirea prevăzut la art. 219.(2) Sumele restituite de către plătitor se regularizează de către acesta cu obligaÈ›iile fiscale de acelaÈ™i tip datorate în perioada fiscală în care s-a efectuat restituirea prin depunerea unei declaraÈ›ii de regularizare/cerere de restituire. DeclaraÈ›ia de regularizare/cererea de restituire poate fi depusă È™i ulterior, în cadrul termenului de prescripÈ›ie a dreptului de a cere restituirea. Pentru diferenÈ›ele de restituit sunt aplicabile prevederile art. 167 sau 168, după caz.(3) ÃŽn cazul contribuabililor nerezidenÈ›i care depun certificatul de rezidență fiscală ulterior reÈ›inerii la sursă a impozitului de către plătitorul de venit, restituirea È™i regularizarea, potrivit prezentului articol, se efectuează chiar dacă pentru perioada fiscală în care creanÈ›a fiscală restituită a fost datorată s-a ridicat rezerva verificării ulterioare, ca urmare a efectuării inspecÈ›iei fiscale.(4) Pentru impozitul pe venit care se regularizează potrivit prezentului articol, plătitorul nu depune declaraÈ›ie rectificativă.(5) ÃŽn situaÈ›ia în care plătitorul nu mai există sau acesta se află în procedura insolvenÈ›ei potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenÈ›ei È™i de insolvență, restituirea impozitului pe venit reÈ›inut la sursă în cuantum mai mare decât cel legal datorat se efectuează de către organul fiscal central competent, în baza cererii de restituire depuse de contribuabil. Prin organ fiscal central competent se înÈ›elege organul fiscal central competent pentru administrarea creanÈ›elor fiscale ale contribuabilului solicitant.(6) Plătitorul are obligaÈ›ia de a corecta, dacă este cazul, declaraÈ›iile informative corespunzătoare regularizării efectuate.(7) Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.  +  Articolul 171Regularizarea obligaÈ›iilor fiscale în cazul reconsiderării unei tranzacÈ›ii de către organul fiscal central(1) ObligaÈ›iile fiscale stabilite de organul fiscal central ca urmare a reconsiderării unei tranzacÈ›ii, potrivit legii, se regularizează cu obligaÈ›iile fiscale declarate/plătite de contribuabil/plătitor aferente respectivei tranzacÈ›ii. ÃŽn acest caz, sumele achitate în contul obligaÈ›iilor fiscale declarate/plătite de contribuabil/plătitor se consideră a reprezenta plăți anticipate în contul obligaÈ›iilor fiscale stabilite ca urmare a reconsiderării.(2) Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.  +  Articolul 172ObligaÈ›ia băncilor supuse regimului de supraveghere specială sau de administrare specialăBăncile supuse regimului de supraveghere specială sau de administrare specială È™i care efectuează plățile dispuse în limita încasărilor vor deconta zilnic, cu prioritate, sumele reprezentând obligaÈ›ii fiscale cuprinse în ordinele de plată emise de debitori È™i/sau obligaÈ›ii fiscale înscrise în adresa de înfiinÈ›are a popririi transmisă de organele fiscale.  +  Capitolul III Dobânzi, penalități de întârziere È™i penalități de nedeclarare  +  Articolul 173DispoziÈ›ii generale privind dobânzi È™i penalități de întârziere(1) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligaÈ›iilor fiscale principale, se datorează după acest termen dobânzi È™i penalități de întârziere.(2) Nu se datorează dobânzi È™i penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaÈ›ii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum È™i sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor È™i sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.(3) Pentru diferenÈ›ele de obligaÈ›ii fiscale stabilite prin declaraÈ›ii de impunere rectificative sau decizii de impunere, nu se datorează obligaÈ›ii fiscale accesorii pentru suma plătită în contul obligaÈ›iei fiscale principale, dacă, anterior stabilirii obligaÈ›iilor fiscale, debitorul a efectuat o plată, iar suma plătită nu a stins alte obligaÈ›ii. Aceste dispoziÈ›ii sunt aplicabile È™i în situaÈ›ia în care debitorul a efectuat plata obligaÈ›iei fiscale, iar declaraÈ›ia de impunere a fost depusă ulterior efectuării plății.(4) Dobânzile È™i penalitățile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparÈ›ine creanÈ›a principală.(5) Dobânzile È™i penalitățile de întârziere se stabilesc prin decizii, cu excepÈ›ia situaÈ›iei prevăzute la art. 227 alin. (8).(6) Dobânzile È™i penalitățile de întârziere pot fi actualizate anual, prin hotărâre a Guvernului, în funcÈ›ie de evoluÈ›ia ratei dobânzii de referință a Băncii NaÈ›ionale a României.  +  Articolul 174Dobânzi(1) Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență È™i până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.(2) Pentru diferenÈ›ele suplimentare de creanÈ›e fiscale rezultate din corectarea declaraÈ›iilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenÈ›ei creanÈ›ei fiscale pentru care s-a stabilit diferenÈ›a È™i până la data stingerii acesteia, inclusiv.(3) ÃŽn situaÈ›ia în care diferenÈ›ele rezultate din corectarea declaraÈ›iilor de impunere sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite iniÈ›ial, se datorează dobânzi pentru suma datorată după corectare ori modificare, începând cu ziua imediat următoare scadenÈ›ei È™i până la data stingerii acesteia, inclusiv.(4) Prin excepÈ›ie de la prevederile alin. (1), se datorează dobânzi după cum urmează:a) pentru creanÈ›ele fiscale stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire, inclusiv. ÃŽn cazul plății preÈ›ului în rate, dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată, dobânzile sunt datorate de către cumpărător;b) pentru obligaÈ›iile fiscale datorate de către debitorul declarat insolvabil care nu are venituri È™i bunuri urmăribile, până la data trecerii în evidenÈ›a separată, potrivit prevederilor art. 265.(5) Nivelul dobânzii este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.  +  Articolul 175Dobânzi în cazul impozitelor administrate de organul fiscal central pentru care perioada fiscală este anuală(1) Pentru neachitarea la scadență a obligaÈ›iilor fiscale reprezentând impozite pentru care perioada fiscală este anuală, se datorează dobânzi după cum urmează:a) în anul fiscal de impunere, pentru obligaÈ›iile fiscale stabilite, potrivit legii, de organul fiscal central sau de contribuabili, inclusiv cele reprezentând plăți anticipate, dobânzile se calculează din ziua următoare termenului de scadență È™i până la data stingerii sau, după caz, până în ultima zi a anului fiscal de impunere, inclusiv;b) pentru sumele neachitate în anul de impunere potrivit lit. a), dobânzile se calculează începând cu prima zi a anului fiscal următor până la data stingerii acestora, inclusiv;c) în cazul în care obligaÈ›ia fiscală stabilită prin decizia de impunere anuală sau declaraÈ›ia de impunere anuală, după caz, este mai mică decât cea stabilită prin deciziile de plăți anticipate sau declaraÈ›iile depuse în cursul anului de impunere, dobânzile se recalculează, începând cu prima zi a anului fiscal următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală sau declaraÈ›ia de impunere anuală, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzător;d) pentru diferenÈ›ele de impozit rămase de achitat, conform deciziei de impunere anuală sau declaraÈ›iei de impunere anuală, dobânzile se datorează începând cu ziua următoare termenului de scadență prevăzut de lege. ÃŽn cazul impozitului pe venit, această regulă se aplică numai dacă declaraÈ›ia de venit a fost depusă până la termenul prevăzut de lege. ÃŽn situaÈ›ia în care declaraÈ›ia de venit nu a fost depusă până la termenul prevăzut de lege, dobânda se datorează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere.(2) Prevederile alin. (1) se aplică È™i în cazul în care contribuabilii nu-È™i îndeplinesc obligaÈ›iile declarative, iar creanÈ›a fiscală se stabileÈ™te de organul fiscal central prin decizie, precum È™i în cazul declaraÈ›iei depuse potrivit art. 107 alin. (5). ÃŽn acest caz, în scopul aplicării alin. (1) lit. a), creanÈ›a aferentă unei perioade fiscale, stabilită de organul fiscal central, se repartizează pe termenele de plată corespunzătoare din anul de impunere, cu excepÈ›ia cazului în care obligaÈ›iile fiscale au fost stabilite în anul fiscal de impunere.(3) ÃŽn cazul în care, în cadrul unei proceduri de control fiscal, organul fiscal central stabileÈ™te diferenÈ›e de impozit suplimentare, dobânzile se calculează la diferenÈ›a de impozit începând cu prima zi a anului fiscal următor celui de impunere.  +  Articolul 176Penalități de întârziere(1) Penalitățile de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență È™i până la data stingerii sumei datorate, inclusiv. DispoziÈ›iile art. 174 alin. (2)-(4) È™i art. 175 sunt aplicabile în mod corespunzător.(2) Nivelul penalității de întârziere este de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere.(3) Penalitatea de întârziere nu înlătură obligaÈ›ia de plată a dobânzilor.(4) Penalitatea de întârziere nu se aplică pentru obligaÈ›iile fiscale principale nedeclarate de contribuabil/plătitor È™i stabilite de organul de inspecÈ›ie fiscală prin decizii de impunere.  +  Articolul 177Dobânzi È™i penalități de întârziere în cazul plăților efectuate prin decontare bancară(1) Nedecontarea de către instituÈ›iile de credit a sumelor cuvenite bugetului general consolidat în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului contribuabilului/plătitorului nu îl exonerează pe contribuabil/plătitor de obligaÈ›ia de plată a sumelor respective È™i atrage pentru acesta dobânzi È™i penalități de întârziere la nivelul celor prevăzute la art. 174 È™i 176, după termenul de 3 zile.(2) Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului general consolidat È™i nedecontate de instituÈ›iile de credit, precum È™i a dobânzilor È™i penalităților de întârziere prevăzute la alin. (1), contribuabilul/plătitorul se poate îndrepta împotriva instituÈ›iei de credit respective.  +  Articolul 178Dobânzi È™i penalități de întârziere în cazul compensăriiÃŽn cazul creanÈ›elor fiscale stinse prin compensare, dobânzile È™i penalitățile de întârziere, după caz, se calculează până la data prevăzută la art. 167 alin. (4).  +  Articolul 179Dobânzi È™i penalități de întârziere în cazul deschiderii procedurii insolvenÈ›eiÃŽn cazul debitorilor cărora li s-a deschis procedura insolvenÈ›ei, pentru creanÈ›ele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenÈ›ei se datorează dobânzi È™i penalități de întârziere, potrivit legii care reglementează această procedură.  +  Articolul 180Dobânzi È™i penalități de întârziere în cazul debitorilor pentru care s-a pronunÈ›at o hotărâre de dizolvare(1) Pentru creanÈ›ele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a debitorului în registrul comerÈ›ului, începând cu această dată nu se mai datorează È™i nu se calculează dobânzi È™i penalități de întârziere.(2) ÃŽn cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă a fost desfiinÈ›at actul care a stat la baza înregistrării dizolvării, se calculează dobânzi È™i penalități de întârziere între data înregistrării în registrul comerÈ›ului a actelor de dizolvare È™i data rămânerii definitive a hotărârii de desfiinÈ›are.  +  Articolul 181Penalitatea de nedeclarare în cazul creanÈ›elor fiscale administrate de organul fiscal central(1) Pentru obligaÈ›iile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor È™i stabilite de organul de inspecÈ›ie fiscală prin decizii de impunere, contribuabilul/plătitorul datorează o penalitate de nedeclarare de 0,08% pe fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare scadenÈ›ei È™i până la data stingerii sumei datorate, inclusiv, din obligaÈ›iile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor È™i stabilite de organul de inspecÈ›ie fiscală prin decizii de impunere.(2) Penalitatea de nedeclarare stabilită potrivit alin. (1) se reduce, la cererea contribuabilului/plătitorului, cu 75%, dacă obligaÈ›iile fiscale principale stabilite prin decizie:a) se sting prin plată sau compensare până la termenul prevăzut la art. 156 alin. (1);b) sunt eÈ™alonate la plată, în condiÈ›iile legii. ÃŽn acest caz, reducerea se acordă la finalizarea eÈ™alonării la plată.(3) Penalitatea de nedeclarare prevăzută la alin. (1) se majorează cu 100% în cazul în care obligaÈ›iile fiscale principale au rezultat ca urmare a săvârÈ™irii unor fapte de evaziune fiscală, constatate de organele judiciare, potrivit legii.(4) Aplicarea penalității de nedeclarare prevăzute de prezentul articol nu înlătură obligaÈ›ia de plată a dobânzilor prevăzute de prezentul cod.(5) Penalitatea de nedeclarare constituie venit al bugetului de stat.(6) Organul fiscal nu stabileÈ™te penalitatea de nedeclarare prevăzută de prezentul articol dacă aceasta este mai mică de 50 lei.(7) Penalitatea de nedeclarare nu se aplică dacă obligaÈ›iile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor È™i stabilite de organul de inspecÈ›ie fiscală prin decizii de impunere rezultă din aplicarea unor prevederi ale legislaÈ›iei fiscale de către contribuabil/plătitor, potrivit interpretării organului fiscal cuprinse în norme, instrucÈ›iuni, circulare sau opinii comunicate contribuabilului/plătitorului de către organul fiscal central.(8) Despre aplicarea penalității de nedeclarare potrivit alin. (1) sau, după caz, despre neaplicarea acesteia potrivit alin. (6) sau (7), se consemnează È™i se motivează în raportul de inspecÈ›ie fiscală. Prevederile art. 130 alin. (5) È™i ale art. 131 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.(9) ÃŽn situaÈ›ia în care obligaÈ›iile fiscale principale sunt stabilite de organul de inspecÈ›ie fiscală ca urmare a nedepunerii declaraÈ›iei de impunere, se aplică numai penalitatea de nedeclarare, fără a se aplica sancÈ›iunea contravenÈ›ională pentru nedepunerea declaraÈ›iei.(10) Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al preÈ™edintelui A.N.A.F.(11) Cu excepÈ›ia situaÈ›iei prevăzute la alin. (3), penalitatea de nedeclarare nu poate fi mai mare decât nivelul creanÈ›ei fiscale principale la care se aplică, ori de câte ori prin aplicarea metodei de calcul prevăzute la alin. (1) penalitatea de nedeclarare depășeÈ™te acest nivel.  +  Articolul 182Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilul/plătitorul are dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 168 alin. (4) sau la art. 77, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabilului/plătitorului.(2) ÃŽn cazul creanÈ›elor contribuabilului/plătitorului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligaÈ›ii fiscale de plată È™i care au fost stinse anterior anulării, contribuabilul/plătitorul este îndreptățit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanÈ›ei fiscale individualizate în actul administrativ anulat È™i până în ziua restituirii sau compensării creanÈ›ei contribuabilului/plătitorului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal. Această prevedere nu se aplică în situaÈ›ia în care contribuabilul/plătitorul a solicitat acordarea de despăgubiri, în condiÈ›iile art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările È™i completările ulterioare, precum È™i în situaÈ›ia prevăzută la art. 107 alin. (5).(3) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile È™i pentru creanÈ›ele fiscale ce au făcut obiectul unei cereri de restituire, respinsă de organul fiscal, dar admisă definitiv de organul de soluÈ›ionare a contestaÈ›iilor sau de instanÈ›a judecătorească.(4) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 174 alin. (5) È™i se suportă din acelaÈ™i buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de contribuabil/plătitor.  +  Articolul 183Majorări de întârziere în cazul obligaÈ›iilor fiscale datorate bugetelor locale(1) Prin excepÈ›ie de la prevederile art. 173 È™i 176, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligaÈ›iilor fiscale principale datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.(2) Nivelul majorării de întârziere este de 1% din cuantumul obligaÈ›iilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracÈ›iune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență È™i până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.(3) Prevederile art. 173-180 È™i art. 182 sunt aplicabile în mod corespunzător.(4) Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează majorări de întârziere. Nivelul È™i modul de calcul al majorării de întârziere sunt cele prevăzute la alin. (2).  +  Capitolul IV ÃŽnlesniri la plată  +  SecÅ£iunea 1 Instituirea posibilității acordării înlesnirilor la plată  +  Articolul 184Instituirea posibilității acordării eÈ™alonărilor la plată de către organul fiscal central(1) Organele fiscale centrale pot acorda la cererea debitorilor eÈ™alonări la plată pe o perioadă de cel mult 5 ani. Pentru debitorii care nu constituie niciun fel de garanÈ›ie potrivit prezentului capitol, eÈ™alonarea se acordă pe cel mult 6 luni.(2) ÃŽn sensul prezentului capitol, asocierile fără personalitate juridică care, potrivit legii, au calitatea de debitor sunt asimilate persoanelor juridice.(3) EÈ™alonarea la plată se acordă pentru toate obligaÈ›iile fiscale înscrise în certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite condiÈ›iile prevăzute de prezentul capitol.(4) Prevederile alin. (3) se aplică È™i pentru obligaÈ›iile fiscale preluate de organele fiscale de la alt organ fiscal sau de la altă autoritate publică ca urmare a transferului de competență, în situaÈ›ia în care acesta are loc pe perioada derulării unei eÈ™alonări la plată. ÃŽn acest scop, organul fiscal competent comunică debitorului o înÈ™tiinÈ›are de plată privind obligaÈ›iile fiscale individualizate în acte administrative preluate ca urmare a transferului de competență, precum È™i deciziile referitoare la obligaÈ›iile fiscale accesorii aferente.(5) ÃŽn scopul acordării eÈ™alonării la plată, sunt asimilate obligaÈ›iilor fiscale:a) amenzile de orice fel administrate de organul fiscal;b) creanÈ›ele bugetare stabilite de alte organe È™i transmise spre recuperare organelor fiscale, potrivit legii, inclusiv creanÈ›ele bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale stabilite prin hotărâri judecătoreÈ™ti sau alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii.(6) EÈ™alonarea la plată nu se acordă pentru:a) obligaÈ›iile fiscale care au făcut obiectul unei eÈ™alonări acordate în temeiul prezentului capitol, care È™i-a pierdut valabilitatea;b) obligaÈ›iile fiscale care au scadenÈ›a È™i/sau termenul de plată după data eliberării certificatului de atestare fiscală;c) obligaÈ›iile fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, intră sub incidenÈ›a art. 167, în limita sumei de rambursat/de restituit/de plată de la buget;d) obligaÈ›iile fiscale stabilite prin acte administrative fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, sunt suspendate în condiÈ›iile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările È™i completările ulterioare. ÃŽn cazul în care suspendarea executării actului administrativ fiscal încetează după data comunicării unei decizii de eÈ™alonare la plată, debitorul poate solicita includerea în eÈ™alonare a obligaÈ›iilor fiscale ce au făcut obiectul suspendării, precum È™i a obligaÈ›iilor fiscale accesorii aferente. ÃŽn acest scop, organul fiscal competent comunică debitorului o înÈ™tiinÈ›are de plată privind obligaÈ›iile fiscale individualizate în acte administrative pentru care a încetat suspendarea executării, precum È™i deciziile referitoare la obligaÈ›iile fiscale accesorii aferente.(7) EÈ™alonarea la plată nu se acordă nici pentru obligaÈ›iile fiscale în sumă totală mai mică de 500 lei în cazul persoanelor fizice È™i 5.000 lei în cazul persoanelor juridice.(8) Perioada de eÈ™alonare la plată se stabileÈ™te de organul fiscal competent în funcÈ›ie de cuantumul obligaÈ›iilor fiscale È™i de capacitatea financiară de plată a debitorului. Perioada de eÈ™alonare la plată acordată nu poate fi mai mare decât perioada de eÈ™alonare la plată solicitată.  +  Articolul 185Instituirea posibilității acordării înlesnirilor la plată de către organul fiscal local(1) La cererea temeinic justificată a contribuabilului, organul fiscal local poate acorda pentru obligaÈ›iile fiscale restante următoarele înlesniri la plată:a) eÈ™alonări È™i/sau amânări la plata obligaÈ›iilor fiscale, precum È™i a obligaÈ›iilor bugetare prevăzute la art. 184 alin. (5);b) scutiri sau reduceri de majorări de întârziere.(2) EÈ™alonarea la plată se acordă pe o perioadă de cel mult 5 ani, iar amânarea la plată se acordă pe o perioadă de cel mult 6 luni, dar care nu poate depăși data de 20 decembrie a anului fiscal în care se acordă.(3) Pe perioada pentru care au fost acordate amânări sau eÈ™alonări la plată, pentru obligaÈ›iile fiscale principale eÈ™alonate sau amânate la plată, se datorează majorări de întârziere de 0,5% pe lună sau fracÈ›iune de lună, reprezentând echivalentul prejudiciului.(4) Pe perioada eÈ™alonării È™i/sau amânării la plată, un procent de 50% din majorările de întârziere reprezentând componenta de penalitate a acestora, aferente obligaÈ›iilor fiscale eÈ™alonate sau amânate la plată, se amână la plată. ÃŽn situaÈ›ia în care sumele eÈ™alonate sau amânate au fost stinse în totalitate, majorările de întârziere amânate la plată se anulează.(5) Pentru obligaÈ›iile fiscale eÈ™alonate È™i/sau amânate la plată, contribuabilii trebuie să constituie garanÈ›ii astfel:a) în cazul persoanelor fizice, o sumă egală cu două rate medii din eÈ™alonare, reprezentând obligaÈ›ii fiscale locale eÈ™alonate È™i majorări de întârziere calculate, în cazul eÈ™alonărilor la plată, sau o sumă rezultată din raportul dintre contravaloarea debitelor amânate È™i majorările de întârziere calculate È™i numărul de luni aprobate pentru amânare la plată, în cazul amânărilor la plată;b) în cazul persoanelor juridice garanÈ›ia trebuie să acopere totalul obligaÈ›iilor fiscale eÈ™alonate È™i/sau amânate la plată.(6) Prin hotărâre a autorității deliberative se aprobă procedura de acordare a înlesnirilor la plată.(7) ÃŽn cazul contribuabilului persoană juridică, acordarea înlesnirilor prevăzute la alin. (1) lit. b) se realizează cu respectarea regulilor în domeniul ajutorului de stat.  +  SecÅ£iunea a 2-a Procedura de acordare a eÈ™alonării la plată de către organul fiscal central  +  Articolul 186CondiÈ›ii de acordare a eÈ™alonării la plată(1) Pentru acordarea unei eÈ™alonări la plată de către organul fiscal central, debitorul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiÈ