REGULAMENT din 24 iulie 2013 (*actualizat*)de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995(actualizat până la data de 6 decembrie 2016*)
---------- Notă
──────────
*) Aprobat de ORDINUL nr. 2.333/C/2013, publicat în Monitorul Oficial nr. 479 din 1 august 2013.
────────── + Capitolul I Dispoziţii generale + Articolul 1Activitatea notarială pe teritoriul României se îndeplineşte de notarii publici numiţi în funcţie de către ministrul justiţiei, în condiţiile Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, denumită în continuare lege, şi ale prezentului regulament. + Articolul 2 (1) În afara graniţelor României, activităţile notariale prevăzute de legislaţia în vigoare pot fi îndeplinite numai de persoanele cu atribuţii în acest sens din cadrul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare ale României, precum şi de comandanţii navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc. (2) Secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţionează birouri notariale sau sedii secundare ale acestora pot legaliza copii de pe înscrisurile prezentate de părţi, cu excepţia înscrisurilor sub semnătură privată, atribuţie ce nu poate fi delegată altei persoane. + Articolul 3Prin activitate notarială se înţelege totalitatea actelor, procedurilor şi consultaţiilor îndeplinite de notarul public în exercitarea funcţiei, date în competenţa sa prin lege. + Capitolul II Competenţa notarilor publici + Articolul 4 (1) Notarul public îndeplineşte activităţile notariale prevăzute la art. 12 şi 13 din lege, precum şi activităţile date în competenţa sa prin alte acte normative. (2) Notarul public are competenţă generală, cu excepţiile prevăzute la art. 15 din lege. + Capitolul III Organizarea activităţii notarilor publici + Secţiunea 1 Dobândirea calităţii de notar public + Articolul 5 (1) Poate deveni notar stagiar persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are cetăţenia română, a unui stat membru al Uniunii Europene, a unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau a Confederaţiei Elveţiene şi are domiciliul ori, după caz, reşedinţa obişnuită în România, dovadă care se face cu acte eliberate de autorităţile române competente; b) are capacitatea de exerciţiu deplină, dovadă care se face printr-o declaraţie autentică a persoanei, din care să rezulte că nu a pierdut şi nu i-a fost restrânsă capacitatea de exerciţiu; c) este licenţiat în drept, dovadă care se face cu diploma de licenţă obţinută în România ori, în cazul obţinerii în altă ţară, echivalată sau recunoscută de autorităţile române; d) nu are antecedente penale rezultate ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori a săvârşirii cu intenţie a unei alte infracţiuni, dovadă care se face cu certificatul de cazier judiciar sau echivalentul acestuia, eliberat de autoritatea competentă din statul ori, după caz, statele al cărui/căror cetăţean este; e) se bucură de o bună reputaţie, constatată în condiţiile stabilite prin statut, dovedită cu scrisoare de recomandare, de regulă, de la angajator, organizaţia profesională, universităţi, instituţii sau altele asemenea, precum şi cu certificat de cazier fiscal ori echivalentul acestuia, eliberat de autoritatea competentă din statul ori, după caz, statele al cărui/căror cetăţean este; f) cunoaşte limba română, dovadă ce se face prin atestatul de cunoaştere a limbii române. Cunoaşterea limbii române se prezumă la persoanele cu cetăţenie română; g) este apt din punct de vedere medical, fizic şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei, dovadă care se face cu certificatul medical eliberat de comisia de examinare medicală a judecătorilor, procurorilor, magistraţilor asistenţi şi personalului asimilat acestora, precum şi a candidaţilor pentru admiterea în magistratură; h) promovează examenul sau concursul pentru dobândirea calităţii de notar stagiar, dovadă care se face prin hotărâre a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, denumită în continuare Uniunea, de validare a rezultatelor examenului sau concursului. (2) La cererea de înscriere se va ataşa şi dovada plăţii taxelor stabilite pentru înscrierea la examen sau la concurs. (3) În toate cazurile în care, potrivit legii, există obligaţia îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 22 lit. g) din lege, competenţa de a efectua examinarea medicală aparţine Comisiei de examinare medicală a judecătorilor, procurorilor, magistraţilor asistenţi şi personalului asimilat acestora, precum şi a candidaţilor pentru admiterea în magistratură. + Articolul 6 (1) Colegiile directoare ale Camerelor Notarilor Publici, denumite în continuare Camere, organizează anual, simultan şi într-o zi lucrătoare examenul sau concursul pentru dobândirea calităţii de notar stagiar, pe posturile vacante stabilite de către acestea în condiţiile legii. Data examenului sau concursului se stabileşte de către preşedintele Uniunii. (2) Examenul sau concursul pentru dobândirea calităţii de notar stagiar se validează de către Consiliul Uniunii, la propunerea Colegiului director al Camerei. În cazul invalidării examenului sau concursului, Camera va organiza, pe cheltuiala sa, un nou concurs ori examen pentru aceiaşi candidaţi, care nu vor mai achita o altă taxă de participare. În acest caz, preşedintele comisiei de examinare va fi un membru al Consiliului Uniunii, altul decât reprezentantul Camerei organizatoare în Consiliul Uniunii. (3) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru dobândirea calităţii de notar stagiar, componenţa, numărul şi modul de constituire a comisiilor se stabilesc de către Consiliul Uniunii prin regulament. (4) Numirea membrilor comisiilor se face de către Colegiul director al fiecărei Camere, potrivit regulamentului aprobat de către Consiliul Uniunii, cu excepţia cazului în care se invalidează examenul sau concursul, situaţie în care membrii comisiilor vor fi desemnaţi, în condiţiile regulamentului, de către Consiliul Uniunii. (5) Tematica şi bibliografia de examen sau de concurs se aprobă de către Consiliul Uniunii şi se publică pe site-ul Uniunii până cel târziu la data de 1 iunie a fiecărui an calendaristic. + Articolul 7Colegiul director al Camerei stabileşte, pentru Camera respectivă, până la data de 31 martie a fiecărui an calendaristic, numărul de locuri destinate examenului sau concursului pentru dobândirea calităţii de notar stagiar. Numărul total de locuri se stabileşte de către Consiliul Uniunii. + Articolul 8 (1) Colegiul director al Camerei stabileşte, până la data de 15 mai a fiecărui an calendaristic, birourile notariale în care notarii stagiari vor efectua stagiul de pregătire practică. (2) Pentru ca un birou notarial să fie avizat de către Colegiul director al Camerei în vederea desfăşurării de către notarii stagiari a stagiului de pregătire practică, notarul public care va coordona activitatea de pregătire trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să aibă, până la data de 15 mai a anului în care este organizat examenul sau concursul, cel puţin 6 ani vechime în funcţia de notar public; b) să se bucure de o bună reputaţie profesională, prezumată, în acest caz, prin lipsa sancţiunilor disciplinare aplicate prin hotărâre definitivă, în ultimii 3 ani. + Articolul 9 (1) După promovarea examenului sau a concursului, notarul stagiar va încheia contractul de pregătire cu Institutul Notarial Român, denumit în continuare INR. În contractul de pregătire se vor cuprinde perioada legală de desfăşurare a stagiului, condiţiile de desfăşurare a acestuia, cuantumul şi modalitatea de plată a cheltuielilor de pregătire. Contractele de pregătire se încheie în termen de 20 de zile calendaristice de la validarea de către Consiliul Uniunii a rezultatelor concursului sau examenului şi se comunică Biroului executiv. (2) După promovarea examenului sau a concursului şi încheierea contractului de pregătire, candidatul are obligaţia să urmeze, timp de 2 ani, cursurile de pregătire teoretică şi practică. (3) Calitatea de notar stagiar încetează în următoarele cazuri: a) refuzul încheierii contractului de pregătire cu INR; b) absenţa nejustificată la cel puţin 15% din totalul orelor alocate cursurilor de pregătire teoretică şi practică; c) neplata cheltuielilor aferente pregătirii; d) respingerea la două examene de definitivat; e) lipsa nejustificată la două examene de definitivat; f) respingerea la un examen de definitivat şi lipsa nejustificată la alt examen de definitivat. (4) Încetarea calităţii de notar stagiar se dispune de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii din oficiu ori la sesizarea INR, a Colegiului director al Camerei sau a notarului public coordonator. + Articolul 10 (1) Stagiul de pregătire teoretică şi practică a notarului stagiar este de 2 ani, fără posibilitatea reducerii acestuia, şi se desfăşoară după cum urmează: a) un an de pregătire teoretică în cadrul INR; b) un an de pregătire practică în cadrul biroului notarial desemnat de Colegiul director al Camerei. (2) Pregătirea teoretică şi practică se poate prelungi, la cererea notarului stagiar, ca urmare a respingerii sau a lipsei la examenul de definitivat, caz în care notarul stagiar are obligaţia să îşi prelungească, pe cheltuiala sa, contractul de pregătire cu INR. + Articolul 11 (1) Pregătirea practică se efectuează în cadrul biroului notarial şi constă în: a) prezentarea sub aspect practic de către notarul public coordonator a evidenţelor notariale şi financiar-contabile, a arhivei, precum şi a modului de lucru cu publicul; b) prezentarea şi explicarea de către notarul public coordonator a modului de instrumentare a actelor şi procedurilor notariale; c) asistarea notarului public coordonator de către notarul stagiar la instrumentarea actelor şi procedurilor notariale. (2) Colegiul director al Camerei, din oficiu, la sesizarea notarului public coordonator cu privire la imposibilitatea desfăşurării stagiului ori la sesizarea notarului stagiar cu privire la modul necorespunzător de desfăşurare a pregătirii, dispune desemnarea unui alt notar public coordonator. (3) Programul de desfăşurare a stagiului la nivelul biroului notarial este de minimum 6 ore în fiecare zi lucrătoare. (4) Pe perioada desfăşurării stagiului în biroul notarial, notarul stagiar nu poate semna niciun act notarial şi nu poate instrumenta nicio procedură notarială. (5) Colegiul director al Camerei repartizează, cu acordul notarului public coordonator, notarul stagiar sau notarii stagiari care vor efectua stagiul de pregătire în cadrul birourilor notarilor publici. (6) Cu aprobarea Colegiului director al Camerei, un notar public coordonator poate îndruma cel mult 2 notari stagiari în acelaşi timp. (7) Pentru perioada în care asigură pregătirea notarului stagiar la biroul său, INR va achita notarului public coordonator pentru fiecare notar stagiar pregătit un procent din taxa de şcolarizare, procent ce va fi aprobat de Consiliul Uniunii. (8) Calitatea de notar stagiar este compatibilă cu desfăşurarea altor activităţi profesionale, cu condiţia ca acestea să nu aducă atingere onoarei şi bunelor moravuri. (9) Suspendarea efectuării stagiului se dispune de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii, pe o perioadă determinată, în cazul în care notarul stagiar se află în una dintre următoarele situaţii: a) în caz de boală, pe perioada concediului medical care depăşeşte 30 de zile; b) în caz de concediu pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani; c) la cererea notarului stagiar, pentru perioade care nu pot depăşi, cumulat, 3 ani. (10) Pe durata suspendării, notarul stagiar nu are dreptul să participe la cursurile de pregătire teoretică şi practică. Dacă pe durata stagiului, din cauza suspendărilor intervenite, notarul stagiar a absentat la cel puţin 15% din totalul orelor de pregătire teoretică şi practică, acesta are obligaţia să efectueze, pe cheltuiala lui, orele de pregătire absentate, corespunzător conţinutului predat pe perioada absenţei. + Articolul 12După finalizarea perioadei de stagiu, INR eliberează notarului stagiar un certificat de absolvire care confirmă efectuarea stagiului de pregătire teoretică şi practică şi îi conferă notarului stagiar dreptul de a se prezenta la examenul de definitivat. + Articolul 13Examenul de definitivat pentru notarii stagiari se organizează de către INR, la cererea Consiliului Uniunii, pentru ocuparea posturilor vacante cuprinse în ordinul de actualizare prevăzut de art. 21 alin. (3) lit. b) din lege. Data examenului se stabileşte de către preşedintele Uniunii. + Articolul 14 (1) Procedura de organizare şi desfăşurare a examenului de definitivat, componenţa şi numărul comisiilor, precum şi modul de constituire a acestora se stabilesc prin Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de notar public, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii. (2) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 22 lit. a)-g) din lege se face prin aplicarea, în mod corespunzător, a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din prezentul regulament. (3) Dovada îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 22 lit. h) din lege se face în condiţiile stabilite prin regulamentul prevăzut la alin. (1). + Articolul 15 (1) Numirea membrilor comisiilor se face de către Consiliul Uniunii, cu excepţia reprezentanţilor Ministerului Justiţiei, care se numesc prin ordin al ministrului justiţiei. (2) Hotărârea prin care se stabileşte componenţa comisiilor se comunică de îndată, dar nu mai târziu de 3 zile de la emitere, direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei. (3) Un exemplar al hotărârilor date de comisiile constituite în condiţiile Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de notar public se comunică direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei. + Articolul 16Notarii stagiari susţin examenul de definitivat numai pe posturile de notar public vacante, existente în circumscripţia Camerei la care au susţinut examenul de dobândire a calităţii de notar stagiar, prevăzute în ordinul de actualizare. + Articolul 17Pentru susţinerea examenului de definitivat, colegiile directoare ale Camerelor propun un număr de posturi vacante egal cu numărul notarilor stagiari care au finalizat stagiul de pregătire în Camera respectivă. + Articolul 18În cazul în care în urma desfăşurării examenului de definitivat nu se ocupă toate posturile prevăzute în ordinul de actualizare pentru examenul de definitivat, Colegiul director al Camerei le va reporta şi le va redistribui pe categorii de posturi vacante în actualizarea următoare. + Articolul 19 (1) După validarea rezultatelor examenului de definitivat, candidaţii admişi îşi vor exprima, în ordinea mediilor obţinute, în faţa Colegiului director al Camerei în care au susţinut examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar, opţiunile de ocupare a posturilor vacante existente în circumscripţia acelei Camere. (2) După exprimarea opţiunilor se înaintează ministrului justiţiei propunerea de emitere a ordinelor de numire în funcţia de notar public a candidaţilor declaraţi admişi. (3) Procedura de exprimare a opţiunilor şi de formulare a propunerii de numire în funcţia de notar public a notarilor stagiari se stabileşte prin Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de notar public, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii. + Articolul 20 (1) Poate dobândi calitatea de notar public persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la art. 22 lit. a)-g) din lege, are cel puţin 6 ani vechime într-o funcţie de specialitate juridică şi promovează concursul pentru dobândirea calităţii de notar public, organizat de INR. (2) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 22 lit. a)-g) din lege se face prin aplicarea, în mod corespunzător, a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din prezentul regulament, care se completează cu următoarele acte: a) dovada îndeplinirii condiţiei privind vechimea de cel puţin 6 ani într-o funcţie de specialitate juridică, ce se face, în condiţiile legii, cu copie certificată pentru conformitate cu originalul de pe carnetul de muncă, adeverinţă eliberată de către angajator şi, după caz, de inspectoratul teritorial de muncă sau de organizaţia profesională din care face parte ori a făcut parte candidatul, precum şi cu orice alte documente prevăzute de legislaţia în vigoare;----------Lit. a) a alin. (2) al art. 20 a fost modificată de art. I din ORDINUL nr. 4.181/C din 18 octombrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 978 din 6 decembrie 2016. b) dovada promovării concursului, care se face cu hotărârea Consiliului Uniunii de validare a rezultatelor concursului pentru dobândirea calităţii de notar public. + Articolul 21Cererea de înscriere, împreună cu dovezile de îndeplinire a condiţiilor de înscriere la concurs şi de plată a taxei, se depun de către candidat la sediul Camerei în a cărei circumscripţie doreşte să îşi desfăşoare activitatea ca notar public şi există posturi vacante prevăzute în ordinul de actualizare corespunzător. + Articolul 22Concursul pentru dobândirea calităţii de notar public se organizează de către INR, la cererea Consiliului Uniunii. + Articolul 23 (1) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului, componenţa şi numărul comisiilor, precum şi modul de constituire a acestora se stabilesc prin Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de notar public, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii. (2) Numirea membrilor comisiilor se face de către Consiliul Uniunii, cu excepţia reprezentanţilor Ministerului Justiţiei, care se numesc prin ordin al ministrului justiţiei. (3) Componenţa comisiilor, precum şi orice modificare a acesteia se comunică direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei. (4) Un exemplar al hotărârilor date de comisiile constituite în condiţiile Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de notar public se comunică direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei. + Articolul 24 (1) După validarea rezultatelor concursului, candidaţii admişi îşi vor exprima, în ordinea mediilor obţinute, în faţa Biroului executiv al Consiliului Uniunii, opţiunile de ocupare a posturilor vacante existente în cadrul Camerei unde s-au înscris. (2) După exprimarea opţiunilor se înaintează ministrului justiţiei propunerea de emitere a ordinelor de numire în funcţia de notar public a candidaţilor declaraţi admişi. (3) Procedura de exprimare a opţiunilor şi de formulare a propunerii de numire în funcţia de notar public se stabileşte prin Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de notar public, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii. + Articolul 25 (1) După numirea în funcţie, notarul public are obligaţia de a urma, pe cheltuială proprie, cursurile de pregătire practică organizate de INR, cu privire la modul de îndeplinire a actelor şi procedurilor notariale, precum şi la organizarea şi funcţionarea biroului notarial. (2) Durata cursurilor de pregătire se stabileşte de către Consiliul Uniunii, iar la finalul acestora se eliberează un certificat. + Articolul 26 (1) Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pot dobândi, la cerere, fără examen, calitatea de notar public, în temeiul dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Cererea de numire în funcţie se adresează ministrului justiţiei, în termen de cel mult un an de la data expirării mandatului sau eliberării din funcţie din motive neimputabile. (3) Termenul de un an pentru depunerea cererii de dobândire, în condiţiile legii, a calităţii de notar public de către judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se calculează de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului de eliberare din funcţia de judecător. + Articolul 27 (1) Cererea se depune la direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, va cuprinde Camera unde solicitantul doreşte să îşi desfăşoare activitatea şi va fi însoţită de dovada publicării decretului de eliberare din funcţie, precum şi de dovezile din care rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. (2) Cererile depuse până la data de 31 martie a fiecărui an vor fi avute în vedere la actualizarea din anul respectiv a posturilor cu această destinaţie. Centralizatorul cuprinzând numărul cererilor de posturi, cu indicarea camerelor pentru care s-au exprimat opţiuni de numire în funcţie, se comunică Consiliului Uniunii pentru a fi avute în vedere, la actualizarea din anul respectiv, solicitările de posturi destinate judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (3) Cererile, respectiv actele doveditoare, depuse după data prevăzută la alin. (2), rămân în evidenţa direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei şi vor fi avute în vedere în anul următor la actualizarea posturilor cu această destinaţie. (4) După primirea de la Ministerul Justiţiei a centralizatorului cuprinzând numărul cererilor de posturi de numire în funcţie fără examen, Consiliul Uniunii va solicita Camerelor formularea de propuneri pentru actualizarea posturilor destinate acestora. + Articolul 28 (1) La formularea propunerilor de actualizare, Camerele vor avea în vedere numărul cererilor formulate şi criteriile prevăzute de lege. (2) Posturile destinate judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vor fi alocate în municipii reşedinţă de judeţ şi vor fi comunicate de către Consiliul Uniunii ministrului justiţiei, în vederea emiterii ordinului de actualizare. + Articolul 29 (1) Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi vor exprima prin cerere scrisă, adresată direcţiei de specialitate, opţiunile de ocupare a posturilor prevăzute în ordinul de actualizare, în termen de două luni de la publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, fiecare arătând în cererea de exprimare a opţiunii ordinea de preferinţă pentru ocuparea posturilor din circumscripţia Camerei menţionate în cerere. Ordinul de actualizare se publică şi pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei. (2) Judecătorii nu pot opta pentru un post vacant existent în altă Cameră decât cea precizată în cererea de numire. (3) În cazul în care mai mulţi judecători optează pentru acelaşi post din circumscripţia Camerei arătate în cerere, departajarea se va face prin aplicarea, în următoarea ordine, a criteriilor de prioritate: a) are vechime mai mare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; b) are vechime mai mare în funcţia de judecător şi/sau procuror; c) are titlul de doctor în drept; d) are activitate mai îndelungată în funcţii de specialitate juridică; e) a funcţionat ca judecător şi/sau procuror, pe o durată mai mare de timp, la instanţe judecătoreşti din localitatea în care a solicitat numirea; f) a obţinut o medie mai mare la examenul de licenţă sau de diplomă. + Articolul 30 (1) După numirea în funcţia de notar public a judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceştia au obligaţia să urmeze, pe cheltuială proprie, cursurile de pregătire organizate de INR cu privire la modul de îndeplinire a actelor şi procedurilor notariale, organizarea şi funcţionarea Uniunii, a Camerei şi a biroului notarial. (2) Durata cursurilor de pregătire va fi stabilită de către Consiliul Uniunii, iar la finalul acestora se va elibera un certificat. + Secţiunea a 2-a Actualizarea numărului de notari publici + Articolul 31Numărul notarilor publici din localităţile aflate în circumscripţia fiecărei judecătorii şi din municipiul Bucureşti se actualizează, pe baza propunerilor Camerelor, distinct pentru fiecare dintre următoarele categorii de posturi prevăzute în ordinul de actualizare: a) posturile destinate judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie Justiţie; b) posturile destinate notarilor stagiari care vor susţine examenul de definitivat; c) posturile destinate persoanelor care au cel puţin 6 ani vechime în funcţii de specialitate juridică şi care vor susţine concursul de dobândire a calităţii de notar public; d) posturile destinate schimbărilor de sedii ale birourilor notariale. + Articolul 32La formularea propunerilor de actualizare, Camerele vor avea în vedere criteriile prevăzute de lege, posturile neocupate sau vacantate după ultima actualizare şi asocierile dintre notarii publici din Camere diferite. + Articolul 33 (1) La formularea propunerilor de actualizare se vor actualiza în mod obligatoriu cu numărul corespunzător posturi în localităţile în care: a) unui notar public i-a încetat calitatea în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care postul notarului public căruia i-a încetat calitatea este preluat de unul dintre notarii publici asociaţi. În acest caz, devine vacant şi va fi avut în vedere la actualizare postul notarului public asociat care a preluat postul notarului public căruia i-a încetat calitatea; b) un notar public este asociat într-o altă Cameră pe o perioadă care a depăşit 5 ani sau este suspendat pe o perioadă care a depăşit 3 ani; c) un notar public şi-a schimbat definitiv sediul biroului notarial în altă localitate, în condiţiile legii. (2) Posturile indicate la alin. (1) se cuprind în ordinul de actualizare din anul următor, cu una dintre destinaţiile stabilite de către Cameră. + Articolul 34Camerele vor înainta propunerile de actualizare Consiliului Uniunii, care va verifica dacă sunt îndeplinite criteriile de actualizare prevăzute de lege şi dacă posturile aflate în situaţiile prevăzute de art. 33 au fost propuse pentru a fi cuprinse în ordinul de actualizare. + Articolul 35În cazul în care, în urma verificărilor, Consiliul Uniunii constată că la formularea propunerilor de actualizare nu au fost respectate de către Camere criteriile prevăzute de lege şi prezentul regulament, acesta va proceda la suplimentarea, în mod corespunzător, a numărului de posturi, pe care o va înainta ministrului justiţiei în vederea emiterii ordinului de actualizare. + Secţiunea a 3-a Numirea în funcţia de notar public + Articolul 36Propunerea de numire în funcţia de notar public a candidaţilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 22 din lege se formulează de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii şi se înaintează Ministerului Justiţiei în vederea emiterii ordinului de numire, împreună cu documentele care fac dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, certificate de către Uniune ca fiind conforme cu originalul: a) dosarele de înscriere ale candidaţilor; b) hotărârea de validare a rezultatelor examenului de definitivat, respectiv a rezultatelor concursului de admitere în funcţia de notar public, din care rezultă declararea ca admişi a candidaţilor pentru care se propune numirea ca notar public. + Articolul 37Notarul public este numit în funcţie prin ordin al ministrului justiţiei, pe baza referatului întocmit de direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei privind îndeplinirea condiţiilor de numire prevăzute de lege. + Articolul 38Ordinul ministrului justiţiei de numire în funcţia de notar public se emite în termen de 30 de zile de la comunicarea propunerilor de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii şi cuprinde numele şi prenumele notarului public, circumscripţia judecătoriei sau, după caz, a municipiului Bucureşti, precum şi localitatea în care este numit acesta. + Articolul 39După emitere, ordinul de numire în funcţie va fi înaintat Uniunii, care îl va comunica, la rândul său, Camerei din care face parte notarul public, pentru a fi transmis acestuia. + Articolul 40În termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire în funcţie, notarul public are obligaţia să îşi înregistreze sediul biroului în Registrul naţional de evidenţă a notarilor publici (RNENP), ţinut de către Uniune. + Articolul 41 (1) După emiterea ordinului de numire, notarul public va depune jurământul, la Bucureşti, într-un cadru solemn, în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii sau a reprezentanţilor acestora. (2) Depunerea jurământului se consemnează într-un proces-verbal, întocmit în 4 exemplare, care se semnează de notarul public şi de persoanele prevăzute la alin. (1). (3) Un exemplar al procesului-verbal şi al jurământului se înmânează notarului public, iar câte un exemplar din celelalte 3 se păstrează în arhiva Ministerului Justiţiei, a Uniunii şi, respectiv, a Camerei. + Secţiunea a 4-a Asocierea şi încetarea asocierii notarilor publici + Articolul 42 (1) Activitatea notarilor publici se desfăşoară în cadrul unui birou notarial individual sau asociat, în care poate funcţiona un notar public, respectiv mai mulţi notari publici asociaţi. (2) Asocierea şi încetarea asocierii notarilor publici care au sediul biroului în circumscripţia aceleiaşi judecătorii se dispun prin decizie a Colegiului director al Camerei în a cărei rază teritorială se află judecătoria în circumscripţia căreia au sediul notarii publici. (3) Colegiul director al Camerei avizează asocierea, aviz în baza căruia se emite licenţa de funcţionare pentru societatea profesională astfel constituită. (4) Pentru avizarea favorabilă a asocierii, Colegiul director al Camerei verifică dacă notarii publici asociaţi au prevăzut în contractul de societate următoarele elemente obligatorii: a) denumirea şi sediul societăţii profesionale, precum şi durata asocierii; b) modul în care se vor ţine evidenţele notariale şi fiscale, respectiv în partidă separată sau în partidă comună. În cazul în care evidenţele se ţin în partidă comună, se menţionează notarul public care, după încetarea asocierii, va prelua în întregime arhiva notarială şi economico-financiară; c) care dintre birourile notarilor publici care se asociază se va închide, precum şi custodele care va prelua arhiva creată de acest birou; d) biroul în care îşi va desfăşura activitatea societatea profesională ca urmare a asocierii, cu menţiunea, dacă este cazul, că acesta va funcţiona utilizând registrele notariale deja deschise; la sfârşitul acestora se va încheia un proces-verbal care va cuprinde data şi numărul de înregistrare de la care notarii publici şi-au început activitatea în asociere; e) menţiuni cu privire la cota de participare la venituri şi cheltuieli. (5) Dispoziţiile alin. (3) se aplică, după caz, în mod corespunzător, şi în situaţia în care unul sau mai mulţi notari publici ies din asociere fără ca societatea profesională să se desfiinţeze sau se cooptează noi asociaţi. (6) În cazul asocierii, prelungirii sau încetării asocierii, notarii publici vor depune, pentru a fi înaintat Ministerului Justiţiei, un exemplar original al actului juridic prin care părţile dispun asupra asocierii, prelungirii de asociere sau încetării asocierii. La cerere, se vor înainta şi următoarele: a) copia actului/actelor juridice prin care părţile au convenit anterior asupra asocierii, prelungirii de asociere sau încetării asocierii cu unul sau mai mulţi asociaţi; b) copia ordinelor sau, după caz, a deciziilor prin care s-a dispus anterior asupra asocierii, prelungirii de asociere sau încetării asocierii cu unul sau cu mai mulţi asociaţi; c) copia ordinului de numire în funcţie sau, după caz, a ultimului ordin de schimbare definitivă a sediului biroului. + Articolul 43 (1) Asocierea şi încetarea asocierii notarilor publici care nu au sediul biroului în circumscripţia aceleiaşi judecătorii se dispun prin ordin al ministrului justiţiei. (2) Notarii publici care nu au sediul biroului în circumscripţia aceleiaşi judecătorii se pot asocia numai în partidă comună, cu avizul Colegiului sau, după caz, al Colegiilor directoare ale Camerelor. Asocierea se dispune prin ordin al ministrului justiţiei, după verificarea îndeplinirii condiţiilor legale. În scopul verificării îndeplinirii condiţiilor legale, Biroul executiv al Consiliului Uniunii va transmite, în termen de 30 de zile de la primirea de la Camere, cererea notarilor publici, însoţită de avizele corespunzătoare. La cerere se vor anexa şi documentele care stau la baza avizelor. (3) Pentru emiterea avizului în vederea asocierii notarilor publici din cadrul aceleiaşi Camere şi care nu au sediul biroului în circumscripţia aceleiaşi judecătorii sau din Camere diferite, Colegiul director al Camerei în care urmează să se asocieze notarul public, respectiv Colegiul director al Camerei din care pleacă notarul public verifică îndeplinirea următoarelor condiţii: a) în circumscripţia judecătoriei în care este numit notarul public ce solicită să plece prin asociere rămân să îşi exercite funcţia cel puţin 2 notari publici; b) în anul în care solicită asocierea, precum şi în anul anterior, nu i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară a suspendării din funcţie; c) dacă au fost luate măsurile necesare pentru predarea arhivei create anterior asocierii; d) efectuarea plăţilor scadente către Cameră, Uniune şi entităţile subordonate acestora; e) efectuarea plăţilor scadente către bugetul de stat, respectiv impozitul pe transferul proprietăţii, taxa pe valoarea adăugată, tarifele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, a altor asemenea plăţi, cu excepţia impozitului pe venit. (4) Neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute la alin. (3) atrage respingerea avizării cererii de asociere până la data la care notarul public face dovada îndeplinirii acestora. (5) În cazul asocierii notarilor publici din Camere diferite, cererea de asociere se depune la Camera în raza căreia îşi are sediul notarul public care solicită să îşi schimbe sediul prin asociere, în vederea avizării. Pentru avizarea favorabilă a cererii, Colegiul director al Camerei verifică îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute la alin. (3). Cererea, împreună cu avizul favorabil, se transmite, în vederea avizării, Camerei în a cărei circumscripţie urmează să funcţioneze societatea profesională. (6) Colegiul director al Camerei în a cărei circumscripţie se solicită asocierea se pronunţă prin aviz, având în vedere următoarele criterii: a) cerinţele rezultate din întinderea teritoriului; b) numărul locuitorilor; c) volumul şi tipul procedurilor notariale solicitate de către public; d) media anuală a onorariilor încasate de birourile notariale pe localităţi; e) posturile destinate notarilor stagiari care vor susţine examenul de definitivat. (7) Împotriva avizului Camera sau notarul public poate face plângere la Consiliul Uniunii. + Articolul 44Cererile de asociere dintre notarii publici se soluţionează potrivit procedurii aprobate prin hotărâre a Consiliului Uniunii. + Articolul 45Prin excepţie de la prevederile art. 43, dacă notarul public care vine dintr-o altă Cameră solicită prelungirea duratei asocierii sau asocierea cu un alt notar public din Camera în care a venit prin asociere, aceasta se poate face la cererea solicitanţilor adresată Colegiului director al Camerei în care îşi desfăşoară activitatea în asociere notarii publici, fără a mai fi necesar avizul Camerei din care provine notarul public. + Articolul 46Data încetării exercitării activităţii notarului public în biroul notarial în care a funcţionat anterior asocierii este data înregistrării asocierii în RNENP, ţinut de Uniune. Certificatul de înregistrare se comunică, de îndată, Ministerului Justiţiei. + Articolul 47 (1) Notarul public nu îşi poate desfăşura activitatea concomitent într-un birou individual şi într-o societate profesională sau în mai multe societăţi profesionale. (2) Notarul public nu poate funcţiona într-un birou notarial fără a avea licenţă de funcţionare, după caz, pentru una dintre formele de exercitare a profesiei. (3) În cazul în care într-o societate profesională sunt asociaţi 2 sau mai mulţi notari publici, dintre care numai unul este numit în localitatea în care îşi are sediul societatea profesională, iar acestuia îi încetează calitatea fără a se face aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (4) şi (5) din lege sau îşi schimbă sediul în altă localitate, societatea profesională încetează. (4) Prin asociere, notarul public nu îşi pierde dreptul la birou individual. La încetarea asocierii notarul public îşi va putea desfăşura activitatea într-un birou notarial individual sau într-un birou notarial asociat. + Articolul 48Transformarea unei forme de exercitare a funcţiei în alta nu atrage lichidarea în ceea ce priveşte evidenţele notariale, procedurile notariale în curs de desfăşurare, arhiva şi evidenţele financiar-contabile. + Secţiunea a 5-a Schimbarea sediului biroului notarial + Articolul 49Notarul public, în funcţie sau suspendat, îşi poate schimba sediul biroului notarial dintr-o localitate în altă localitate, în condiţiile art. 20 din lege. + Articolul 50 (1) Schimbarea sediului biroului notarului public din localitatea în care este numit într-o localitate din circumscripţia aceleiaşi judecătorii sau din circumscripţia altei judecătorii se face prin concurs pe post vacant prevăzut în ordinul de actualizare. (2) În cazul în care pentru postul vacant cu această destinaţie există un singur candidat, schimbarea sediului biroului notarial se va face la cererea notarului public, fără a susţine examen. (3) Schimbarea sediului biroului notarial dintr-o localitate în altă localitate se poate realiza prin încetarea calităţii notarului public titular şi preluarea postului acestuia, la cerere, de către notarul public asociat. (4) În cazul în care în societatea profesională funcţionează mai mult de 2 notari publici asociaţi, care nu sunt numiţi în localitatea respectivă, locul vacantat în condiţiile alin. (3) se ocupă de notarul public nominalizat prin contractul de asociere de către notarul public titular dintre notarii asociaţi. În cazul în care nu este nominalizat niciunul dintre notarii asociaţi, locul vacantat se ocupă prin concurs, fiind reportat în acest scop în anul următor, în condiţiile legii şi ale prezentului regulament. + Articolul 51În cazul în care în localitatea din care urmează să îşi schimbe sediul notarul public nu îşi mai desfăşoară activitatea un alt notar public, Colegiul director al Camerei este obligat să asigure continuitatea serviciului notarial, precum şi preluarea arhivei. + Articolul 52 (1) Notarii publici care doresc să îşi schimbe definitiv sediul biroului notarial într-o altă localitate depun la Uniune, în intervalul 1 ianuarie-31 ianuarie al fiecărui an, o cerere în care menţionează localitatea, circumscripţia judecătoriei, precum şi circumscripţia Camerei în care doresc să îşi schimbe sediul. (2) Cererile vor fi centralizate şi transmise Camerelor în ale căror circumscripţii se află localităţile pentru care se solicită posturi, pentru a fi analizate la formularea propunerilor de actualizare. (3) Concursul de schimbare de sedii se organizează de către INR, la solicitarea Consiliului Uniunii, şi constă într-o probă scrisă de practică notarială. (4) Comisia de verificare a lucrărilor scrise de practică notarială la concursul de schimbare de sedii este formată din 3 notari publici desemnaţi de către Consiliul Uniunii. (5) Rezultatele concursului de schimbare de sedii se validează de Consiliul Uniunii. (6) Locurile rămase vacante în urma schimbărilor de sedii vor fi prevăzute în următorul ordin de actualizare. (7) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului de schimbare de sedii se stabileşte prin regulament aprobat de către Consiliul Uniunii, în condiţiile legii şi ale prezentului regulament. (8) În termen de 3 luni de la emiterea de către ministrul justiţiei a ordinului de schimbare a sediului, notarul public are obligaţia de a face înscrierile corespunzătoare în RNENP şi de a obţine licenţa de funcţionare. (9) Data încetării exercitării activităţii notarului public în biroul notarial în care a funcţionat anterior schimbării definitive a sediului biroului este data înregistrării noului sediu al biroului în RNENP, ţinut de Uniune. Certificatul de înregistrare se comunică, de îndată, Ministerului Justiţiei. + Secţiunea a 6-a Înregistrarea sediului biroului notarial. Eliberarea şi retragerea licenţei de funcţionare + Articolul 53 (1) Înregistrarea sediului biroului notarial se face, la cererea notarului public, în RNENP, ţinut, potrivit legii, de către Uniune. (2) Registrul se ţine în format electronic de către Uniune. Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, precum şi Camerele vor avea acces on-line permanent, pe bază de semnătură electronică calificată. + Articolul 54 (1) Pentru evidenţa amprentei sigiliilor, a timbrului sec, precum şi a specimenelor de semnătură se va ţine de către Uniune o mapă separată cu acestea. Specimenele de sigilii, de timbru sec şi de semnătură se vor da în faţa unui notar public, care le va legaliza, după care se vor depune la Uniune. (2) Înscrisurile prevăzute la alin. (1) au termen de păstrare la RNENP permanent. + Articolul 55 (1) Notarul public care, după numire, îşi va desfăşura activitatea într-un birou individual notarial este obligat, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire în funcţie, să îşi înregistreze sediul biroului individual în RNENP. Pentru înregistrare, notarul public va prezenta ordinul de numire în funcţie, sigiliul şi specimenul de semnătură, dovada depunerii jurământului, precum şi licenţa de funcţionare. (2) Notarul public care, după numire, îşi va desfăşura activitatea într-o societate profesională este obligat să obţină licenţa de funcţionare şi să îşi înregistreze în RNENP atât ordinul de numire în funcţie, cât şi ordinul de asociere sau, după caz, decizia Colegiului director al Camerei, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire, respectiv de asociere. Pentru înregistrarea ordinului de numire, notarul public va prezenta ordinul de numire în funcţie şi decizia Colegiului director al Camerei de avizare a asocierii, iar pentru înregistrarea societăţii profesionale, ordinul de asociere sau, după caz, decizia Colegiului director al Camerei, sigiliul şi specimenul de semnătură pentru localitatea unde va funcţiona societatea profesională, dovada depunerii jurământului, precum şi licenţa de funcţionare. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrării în RNENP ca urmare a încetării suspendării. (4) Notarul public îşi începe activitatea numai după efectuarea înregistrării în RNENP. (5) Certificatul de înregistrare în RNENP conferă notarului public dreptul de a desfăşura efectiv activitatea. Certificatul de înregistrare se comunică, de îndată, Ministerului Justiţiei. (6) După înregistrarea la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), notarul public are obligaţia comunicării către RNENP, de îndată, a codului de identificare fiscală. + Articolul 56 (1) În cazul în care, după numire, dar înainte de expirarea termenului de 3 luni de la emiterea ordinului de numire, notarul public solicită suspendarea din funcţia de notar public, cererea de suspendare se poate depune la Ministerul Justiţiei sau la Uniune, care o va comunica Ministerului Justiţiei în vederea emiterii ordinului ministrului justiţiei de suspendare. Ordinul de numire, precum şi ordinul de suspendare se vor înscrie în RNENP fără îndeplinirea altor formalităţi. (2) Ordinul de suspendare se înregistrează în RNENP şi se comunică notarului public şi Camerei din care acesta face parte, împreună cu un exemplar al certificatului care atestă înregistrarea suspendării în RNENP. (3) Înregistrarea unei cereri de suspendare înainte de expirarea termenului de 3 luni prevăzut pentru înregistrarea în RNENP, urmată de emiterea ordinului ministrului justiţiei de suspendare a calităţii de notar public, întrerupe curgerea termenului prevăzut la art. 40 alin. (1) şi (2) din lege. + Articolul 57 (1) Neîndeplinirea de către notarul public a obligaţiei de înregistrare în RNENP în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire în funcţie atrage suspendarea de drept a calităţii de notar public, începând cu data expirării termenului de înregistrare. (2) Îndeplinirea condiţiilor care atrag suspendarea de drept din funcţie a notarului public se constată prin dispoziţie a preşedintelui Uniunii sau a unui delegat al acestuia, emisă pe baza referatului întocmit de compartimentul de specialitate din cadrul Uniunii. (3) După emiterea dispoziţiei constatatoare, Uniunea înaintează Ministerului Justiţiei solicitarea de emitere a ordinului ministrului justiţiei de suspendare din funcţie a notarului public, însoţită de actele doveditoare. (4) Camera în a cărei rază teritorială se află judecătoria în circumscripţia căreia a fost numit notarul public suspendat de drept are obligaţia înregistrării în RNENP atât a ordinului de numire, cât şi a celui de suspendare a notarului public, în termen de două luni de la emiterea ordinului de suspendare. (5) În termen de 3 luni de la emiterea ordinului de încetare a suspendării, notarul public are obligaţia efectuării în RNENP a înregistrărilor prevăzute de lege. + Articolul 58 (1) Licenţa de funcţionare se eliberează de către RNENP pe baza aprobării Biroului executiv al Consiliului Uniunii. (2) La cererea de emitere a licenţei de funcţionare se depune de către notarul public care îşi va începe activitatea într-un birou individual avizul motivat al Colegiului director, care va face menţiune despre îndeplinirea următoarelor condiţii: a) biroul notarial dispune de spaţiu corespunzător desfăşurării activităţii şi conservării arhivei în condiţiile legii; b) existenţa cel puţin a unui calculator, a unui scanner şi a unei imprimante compatibile cu calculatorul, funcţionale; c) existenţa unei conexiuni permanente la internet; d) existenţa cel puţin a unei adrese de e-mail valide; e) existenţa cel puţin a unui angajat cu contract de muncă; f) existenţa cel puţin a unei linii telefonice şi de fax funcţionale; g) existenţa numărului necesar de registre notariale securizate în condiţiile stabilite prin hotărâre a Consiliului Uniunii; h) notarul public deţine certificat digital privind semnătura electronică calificată; i) notarul public are contract încheiat cu Casa de Asigurări a Notarilor Publici, denumită în continuare Casa de Asigurări; j) notarul public este înregistrat ca raportor la Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor; k) notarul public deţine certificat de înregistrare fiscală eliberat de autorităţile române; l) notarul public are contract încheiat cu Centrul Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale (CNARNN); m) notarul public a prezentat dovada confecţionării sigiliului şi a timbrului sec de către Monetăria Statului; n) existenţa specimenului de semnătură, de sigiliu şi de timbru sec, pentru localitatea în care îşi va desfăşura activitatea, legalizate de un notar public; o) notarul public face dovada de plată a taxei de înscriere în Uniune, care se plăteşte o singură dată, după dobândirea calităţii de notar public. + Articolul 59Pe baza actelor depuse în susţinerea cererii şi avizului, RNENP emite licenţa de funcţionare. Licenţa cuprinde menţiuni cu privire la datele de identificare ale notarului public, sediul biroului notarial, forma de exercitare a profesiei, numărul şi data ordinului ministrului justiţiei sau, după caz, ale deciziei Colegiului director al Camerei. + Articolul 60La cererea de emitere a licenţei de funcţionare, notarii publici care vor să îşi înceapă activitatea într-un birou care este în stare de funcţionare anexează următoarele documente: a) decizia de asociere emisă de Colegiul director al Camerei sau, după caz, ordinul de asociere emis de ministrul justiţiei; b) decizia Colegiului director al Camerei prin care se atestă că în biroul deja existent îşi pot desfăşura activitatea mai mulţi notari publici; c) decizia Colegiului director al Camerei privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 58 lit. b)-o) de către notarul care vine în asociere. + Articolul 61Modificările intervenite în modul de desfăşurare a activităţii unui notar public se înregistrează în RNENP, la cerere sau, după caz, din oficiu, dispoziţiile privind înregistrarea în RNENP aplicându-se în mod corespunzător. + Articolul 62 (1) Biroul executiv al Consiliului Uniunii poate dispune retragerea licenţei de funcţionare în cazul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 58, la sesizarea Colegiului director al Camerei sau din oficiu. Colegiul director al Camerei, din oficiu sau la cererea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, identifică şi dispune măsuri concrete de remediere de către notarul public a neregularităţilor, precum şi un termen rezonabil, raportat la măsurile dispuse, de îndeplinire a acestora. Retragerea licenţei de funcţionare se dispune numai dacă notarul public nu remediază în termenul stabilit neregularităţile constatate. (2) În toate cazurile de suspendare din funcţie a notarului public care funcţionează într-un birou individual, licenţa de funcţionare se retrage de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii, la cerere sau din oficiu. (3) Camera, primind solicitarea de la Biroul executiv al Consiliului Uniunii, va proceda de îndată la ridicarea sigiliilor, a dispozitivului digital de semnătură electronică, închiderea registrelor notariale şi va informa Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI), CNARNN şi Autoritatea de Supraveghere a Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare (AEGRM). (4) În cazul notarilor publici asociaţi, Camera va proceda la ridicarea sigiliilor şi, după caz, a dispozitivului digital de semnătură electronică şi va informa ANCPI, CNARNN şi Autoritatea de Supraveghere a AEGRM. (5) La sesizarea Colegiului director al Camerei sau din oficiu, Biroul executiv al Consiliului Uniunii dispune, de îndată, retragerea licenţei de funcţionare, în cazurile prevăzute la art. 41 din lege. (6) Retragerea licenţei se înscrie în RNENP. + Articolul 63Pagina de internet a Uniunii se actualizează permanent pe baza datelor din RNENP cu privire la modificările intervenite în Tabloul notarilor publici. + Articolul 64Notarul public are obligaţia afişării la loc vizibil a licenţei de funcţionare. + Articolul 65 (1) Notarul public poate solicita Colegiului director al Camerei înfiinţarea unui singur sediu secundar într-o localitate din cadrul circumscripţiei judecătoriei unde îşi desfăşoară activitatea. (2) Sediile secundare se înregistrează în RNENP cu respectarea dispoziţiilor privind înregistrarea biroului notarial prevăzute la art. 58. (3) În cazul în care în localitatea în care funcţionează sediul secundar îşi stabileşte sediul principal un birou notarial, sediul secundar se desfiinţează, iar arhiva se va prelua de către biroul nou-înfiinţat. (4) Într-o localitate poate funcţiona un singur sediu secundar. Sediul secundar are program de lucru cu publicul cel puţin o zi pe săptămână şi va avea afişat programul de funcţionare. + Articolul 66 (1) Sigiliul notarului public cuprinde denumirea ţării, stema României, numele, prenumele şi calitatea de notar public, precum şi localitatea unde se află sediul biroului notarial. Modelul sigiliului este propus de Consiliul Uniunii şi aprobat de ministrul justiţiei. În cazul în care notarul public are nume compus şi mai multe prenume, pe sigiliu se inscripţionează numele integral şi cel puţin primul prenume din actul de identitate. (2) Sigiliul folosit de către notarul public la sediul principal se utilizează şi la instrumentarea actelor şi procedurilor notariale de la sediul secundar. (3) Modelul timbrului sec, conţinutul acestuia şi procedura de confecţionare se aprobă de către Consiliul Uniunii. (4) Pierderea, deteriorarea sau dispariţia sigiliului se comunică de îndată Camerei şi se consemnează în procesul-verbal de constatare, semnat de către un angajat al Camerei cu atribuţii în acest sens şi de către notarul public titular al sigiliului. Un exemplar al procesului-verbal se înaintează RNENP, împreună cu încheierea de legalizare a noilor specimene de sigiliu. (5) Dispoziţiile privind confecţionarea şi înregistrarea sigiliilor se aplică în mod corespunzător. + Articolul 67 (1) Notarul public poate să deţină maximum două sigilii, care vor conţine steluţe ca elemente de diferenţiere între ele. (2) Ambele sigilii pot fi folosite concomitent la instrumentarea actelor şi procedurilor notariale, potrivit organizării proprii a biroului notarial, stabilită prin decizie internă. + Secţiunea a 7-a Încetarea calităţii de notar public şi suspendarea din funcţia de notar public + Articolul 68Încetarea calităţii de notar public se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiţiei, la propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau din oficiu. + Articolul 69 (1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. a) din lege se dispune de ministrul justiţiei, prin ordin, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii. Cererea de renunţare formulată de către notarul public se depune la Colegiul director al Camerei în care funcţionează în vederea avizării. (2) În vederea încetării activităţii notarului public, ca urmare a încetării calităţii de notar public, se procedează astfel: a) Colegiul director al Camerei procedează la verificarea condiţiilor de continuare a activităţii biroului notarial de către un alt notar public sau de desfiinţare a acestuia; b) după avizarea de către Colegiul director al Camerei, cererea se înaintează Biroului executiv al Consiliului Uniunii, care propune ministrului justiţiei încetarea calităţii de notar public. Ministrul justiţiei va soluţiona cu celeritate cererea; c) după comunicarea ordinului ministrului justiţiei de încetare a calităţii de notar public, acesta nu mai poate instrumenta acte şi proceduri notariale. În situaţia în care notarul public nu poate lua cunoştinţă de ordinul ministrului justiţiei, Colegiul director al Camerei va dispune luarea măsurilor necesare; d) în cazul în care notarul public îşi desfăşoară activitatea într-o societate profesională, se procedează la ridicarea sigiliilor şi a dispozitivului digital de semnătură electronică şi se întocmeşte un proces-verbal de constatare a încetării activităţii de notar public. Colegiul director al Camerei va informa, în scris, ANCPI, CNARNN, Autoritatea de Supraveghere a AEGRM, Casa de Asigurări a Notarilor Publici şi furnizorul de semnătură electronică despre încetarea calităţii notarului public. (3) În cazul desfiinţării biroului notarial, individual sau asociat, după comunicarea ordinului de încetare a calităţii de notar public, Colegiul director al Camerei dispune formarea unei comisii care are următoarele atribuţii: a) de a închide şi ridica registrele notariale; b) de a ridica sigiliile, timbrul sec şi dispozitivul digital de semnătură electronică; c) de a dispune ştergerea din memoria calculatoarelor a informaţiilor şi datelor cu caracter notarial; d) de a inventaria şi ridica arhiva notarială a biroului; arhiva financiar-contabilă rămâne în păstrarea şi gestiunea persoanei căreia i-a încetat calitatea de notar public, pentru definitivarea situaţiei financiar-contabile; e) de a dispune dezafectarea firmei biroului notarial; f) de a aduce la cunoştinţa publicului, prin afişare, faptul că biroul notarial a fost desfiinţat, precum şi locul de unde se pot solicita informaţii. (4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică şi în cazul în care notarul public a avut sediu secundar. (5) În îndeplinirea atribuţiilor care îi revin, comisia este sprijinită de către personalul de specialitate al Camerei. (6) După ridicare, sigiliile se înregistrează în registrul de sigilii şi se păstrează până la obţinerea avizului Arhivelor Naţionale ale României, după care se distrug, fiecare operaţiune fiind consemnată într-un proces-verbal. + Articolul 70 (1) Încetarea calităţii de notar public în cazurile prevăzute la art. 41 alin. (1) lit. b) şi h) din lege se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, pe baza documentelor medicale prevăzute de legislaţia în vigoare prin care se atestă incapacitatea de muncă sau existenţa unei boli psihice ireversibile. (2) Dispoziţiile privind încetarea activităţii notarului public sau desfiinţarea biroului în care acesta îşi desfăşoară activitatea se aplică în mod corespunzător. + Articolul 71Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. c) din lege se dispune de ministrul justiţiei, la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, pe baza deciziei Colegiului director al Camerei, emisă în urma verificărilor evidenţelor Camerei şi situaţiei de fapt. + Articolul 72 (1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. d) din lege se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, pe baza hotărârii Consiliului de disciplină sau, după caz, a Consiliului Uniunii ori a instanţei de judecată, rămasă definitivă. (2) Dispoziţiile art. 74 se aplică în mod corespunzător. + Articolul 73Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. e) din lege se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la propunerea altui titular al acţiunii disciplinare, ca urmare a aplicării în mod repetat, în ultimii 5 ani, a uneia sau mai multor sancţiuni disciplinare cu privire la calitatea activităţii notariale, prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. a)-c) din lege. + Articolul 74 (1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. f) din lege se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, pe baza copiei certificate a hotărârii judecătoreşti de condamnare rămase definitivă sau a certificatului de grefă din care rezultă acest fapt. (2) După primirea de la instanţa de judecată a copiei certificate a hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare a notarului public, ministrul justiţiei dispune încetarea de îndată a calităţii notarului public. (3) În termen de 3 zile de la data luării la cunoştinţă despre condamnarea definitivă, notarul public, Camera din care acesta face parte şi Uniunea au obligaţia informării direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei despre aceasta şi, după caz, a înaintării documentelor doveditoare, dacă sunt în posesia acestora. (4) Are obligaţia înaintării documentului, de la data la care a luat cunoştinţă de existenţa hotărârii judecătoreşti de condamnare, dacă a intrat în posesia copiei hotărârii judecătoreşti de condamnare rămase definitivă sau a unui certificat de grefă din care rezultă acest fapt: a) notarul public condamnat către Camera din care face parte, în termen de 5 zile; b) Camera către Biroul executiv al Consiliului Uniunii, în termen de 5 zile. (5) Îndată după primirea ordinului ministrului justiţiei de încetare a calităţii notarului public condamnat definitiv, Biroul executiv al Consiliului Uniunii dispune ridicarea licenţei de funcţionare, înştiinţând despre aceasta RNENP şi Camera în care notarul îşi desfăşoară activitatea. (6) Camera, primind înştiinţarea de ridicare a licenţei, dispune de îndată ridicarea sigiliilor, a dispozitivului digital de semnătură electronică, închiderea registrelor notariale şi informează ANCPI, CNARNN şi Autoritatea de Supraveghere a AEGRM. (7) După emiterea ordinului ministrului justiţiei de încetare a calităţii de notar public se va proceda, în condiţiile prezentului regulament, la efectuarea celorlalte formalităţi necesare încetării activităţii notarului public condamnat. (8) Începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prevăzute la art. 41 alin. (1) lit. f) din lege, notarul public are obligaţia de a nu mai îndeplini activitate notarială. + Articolul 75 (1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. g) din lege se constată sau se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, pe baza documentelor justificative cu privire la neîndeplinirea uneia dintre condiţiile prevăzute de art. 22 lit. a)-g) din lege. (2) Dispoziţiile privind încetarea activităţii notarului public şi desfiinţarea biroului în care acesta îşi desfăşoară activitatea se aplică în mod corespunzător. + Articolul 76 (1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. i) din lege se constată de ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, pe baza certificatului de deces. (2) Dispoziţiile privind încetarea activităţii notarului public şi desfiinţarea biroului în care acesta şi-a desfăşurat activitatea se aplică în mod corespunzător. De asemenea, se vor avea în vedere următoarele: a) procesele-verbale întocmite de comisia constituită de Colegiul director al Camerei se încheie cu personalul existent la nivelul biroului notarial, iar în lipsa acestuia, se vor face menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal; b) repartizarea de către Colegiul director al Camerei a actelor şi procedurilor aflate în curs de soluţionare unui alt notar public, cu obligaţia încunoştinţării părţilor; c) redistribuirea personalului auxiliar, în măsura disponibilităţilor; d) sesizarea de către preşedintele Camerei a RNENP în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare în registru; e) sesizarea de către preşedintele Camerei a organelor fiscale cu privire la decesul notarului. + Articolul 77În vederea încetării calităţii de notar public potrivit art. 41 alin. (1) lit. a) şi b) din lege, cererea se depune la Cameră şi se înaintează ministrului justiţiei prin Biroul executiv al Consiliului Uniunii. + Articolul 78 (1) Suspendarea şi încetarea suspendării se dispun, prin ordin, de către ministrul justiţiei, la propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau din oficiu. (2) În cazul suspendării din funcţia de notar public, termenul de suspendare începe să curgă de la data încheierii procesului-verbal de preluare a sigiliilor şi închidere a registrelor. + Articolul 79În cazul în care propunerea de suspendare este formulată de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii, aceasta se face în baza sesizării Colegiului director al Camerei în care notarul public îşi desfăşoară activitatea. + Articolul 80La suspendarea din exerciţiul funcţiei, notarul public are obligaţia predării, de îndată, către Cameră, a sigiliilor, registrelor şi, după caz, a arhivei, în vederea păstrării pe perioada suspendării. + Articolul 81 (1) În cazul suspendării, îndată după emiterea şi comunicarea ordinului de suspendare din funcţie, Colegiul director al Camerei dispune constituirea unei comisii care are următoarele atribuţii: a) de a închide registrele notariale ale notarului public suspendat. În cazul în care suspendarea se dispune pe o perioadă mai mare de 6 luni, iar biroul notarial nu asigură permanenţa serviciului de arhivă sau la cererea notarului public, Colegiul director al Camerei ridică, pe cheltuiala notarului public, registrele şi arhiva; b) de a ridica sigiliile, timbrul sec şi dispozitivul digital de semnătură electronică; c) de a pune în vedere, în scris, notarului public suspendat ca, pe perioada suspendării, să nu utilizeze actele, datele şi informaţiile cu caracter personal ale clienţilor, deţinute pe suport hârtie sau pe suport electronic de stocare a datelor; d) de a dispune dezafectarea firmei biroului notarial, în cazul în care se ridică arhiva şi registrele; e) de a aduce la cunoştinţa publicului, prin afişare, în cazul birourilor notariale individuale, faptul că activitatea biroului este suspendată, durata suspendării şi locul de unde se pot obţine informaţii. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi cu privire la sediul secundar al notarului public suspendat. (3) În îndeplinirea atribuţiilor care îi revin, comisia este sprijinită de personalul Camerei. (4) Colegiul director al Camerei informează despre suspendarea din funcţie a notarului public ANCPI, CNARNN, Autoritatea de Supraveghere a AEGRM, Casa de Asigurări a Notarilor Publici şi furnizorul de semnătură electronică. (5) Despre suspendarea din funcţie se face menţiune în RNENP şi se procedează la retragerea licenţei de funcţionare a biroului în care nu mai funcţionează un notar public. (6) După încetarea suspendării şi reluarea activităţii, notarul public va solicita Colegiului director al Camerei predarea sigiliilor, a timbrului sec şi a dispozitivului digital de semnătură electronică. Acestea vor fi restituite de îndată. + Articolul 82Suspendarea notarului public în cazul prevăzut la art. 42 alin. (1) lit. g) din lege se dispune începând cu data luării măsurii arestării preventive, pe toată durata măsurii, inclusiv pe durata prelungirii sau menţinerii acesteia, până la încetarea măsurii arestării preventive. + Articolul 83 (1) Notarul public căruia i s-a interzis dreptul de a exercita profesia este suspendat de la data la care interzicerea devine executorie, în condiţiile legii penale. (2) Suspendarea prevăzută la alin. (1) se dispune de către ministrul justiţiei, prin ordin. (3) În vederea efectuării procedurilor de suspendare, notarul public căruia i s-a interzis dreptul de a exercita profesia are obligaţia de a înştiinţa de îndată Colegiul director al Camerei. + Articolul 84 (1) În cazul prevăzut la art. 42 alin. (1) lit. i), suspendarea se dispune prin ordin al ministrului justiţiei, pe baza unei expertize medicale efectuate de comisia de examinare medicală a judecătorilor, procurorilor, magistraţilor-asistenţi şi personalului asimilat acestora, precum şi a candidaţilor pentru admiterea în magistratură. (2) La solicitarea Colegiului director al Camerei în care notarul public îşi desfăşoară activitatea, Biroul executiv al Consiliului Uniunii dispune, prin decizie, prezentarea notarului public la comisia de examinare medicală pentru efectuarea controlului medical. Notarul public faţă de care s-a dispus efectuarea controlului medical are obligaţia de a se prezenta la comisia medicală la data la care a fost convocat de aceasta. (3) Câte un exemplar al expertizei medicale se transmite Camerei şi notarului public. (4) Raportul comisiei de examinare medicală poate fi contestat, în termen de 5 zile, de către Colegiul director al Camerei sau de către notarul public, la Comisia superioară de examinare medicală. Aceasta va soluţiona contestaţia în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării contestaţiei. Dispoziţiile alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător. (5) După efectuarea expertizei medicale şi, după caz, a soluţionării contestaţiei, Colegiul director al Camerei înaintează, de îndată, Biroului executiv al Consiliului Uniunii propunerea sa privind notarul public, însoţită de raportul de expertiză iniţial şi, respectiv, de raportul de expertiză al Comisiei superioare de examinare medicală. (6) Biroul executiv al Consiliului Uniunii se pronunţă asupra propunerii Colegiului director al Camerei prin decizie, care se comunică, de îndată, Ministerului Justiţiei, împreună cu actele prevăzute la alin. (5), în vederea emiterii ordinului de suspendare. (7) După expirarea perioadei de suspendare, Colegiul director al Camerei, pe baza concluziilor unei noi expertize efectuate de comisia de examinare medicală prevăzută la alin. (1), poate propune încetarea suspendării, prelungirea suspendării sau, dacă boala este ireversibilă, încetarea din funcţie potrivit legii. Dispoziţiile alin. (2) şi (6) se aplică în mod corespunzător. (8) Ministrul justiţiei dispune, prin ordin, asupra propunerii de suspendare din funcţie, de prelungire sau încetare a suspendării ori de încetare a calităţii notarului public, pe baza raportului sau, după caz, a rapoartelor de expertiză întocmite în conformitate cu dispoziţiile alin. (1) sau (6), după caz, şi a propunerii Colegiului director al Camerei. + Secţiunea a 8-a Controlul activităţii notariale, evidenţele şi arhiva activităţii notariale + Articolul 85 (1) Controlul profesional administrativ al activităţii notariale se exercită, ori de câte ori se consideră necesar, de către ministrul justiţiei, prin inspectorii generali de specialitate, şi de către Consiliul Uniunii, prin Corpul de control al Uniunii. (2) Cu excepţia controlului inopinat, fiecare entitate cu atribuţii de control are obligaţia informării celeilalte entităţi despre declanşarea controlului, notarul public controlat, perioada de control, precum şi obiectivele acestuia. (3) Consiliul Uniunii poate delega Colegiului director al Camerei controlul profesional administrativ cu privire la calitatea actelor şi lucrărilor încheiate de notarii publici. Colegiul director al Camerei exercită controlul activităţii birourilor notariale din circumscripţia sa prin persoane desemnate de acesta. (4) În condiţiile alin. (3), Colegiul director al fiecărei Camere controlează modul de îndeplinire a actelor notariale după 6 luni de la începerea activităţii sau de la încetarea măsurii suspendării disciplinare. (5) În cazul în care, în urma controlului administrativ profesional efectuat în condiţiile art. 159 din lege, rezultă indicii privind săvârşirea de către notarul public a unei abateri disciplinare, efectuarea cercetării disciplinare este obligatorie. + Articolul 86Controlul efectuat de ministrul justiţiei sau de Consiliul Uniunii vizează, în principal, următoarele: a) respectarea prevederilor legale, regulamentare, statutare şi deontologice în activitatea notarilor publici; b) ţinerea corectă a evidenţelor biroului notarial şi modul de comunicare cu evidenţele gestionate de CNARNN, precum şi cu celelalte evidenţe cu incidenţă în activitatea notarială; c) modul de îndeplinire a actelor şi procedurilor notariale; d) modul de constituire şi conservare a arhivei; e) conduita notarului public în activitatea profesională şi în societate; f) combaterea concurenţei neloiale; g) respectarea normelor tehnice şi igienico-sanitare de funcţionare corespunzătoare a biroului notarial, precum şi accesul liber şi neîngrădit la serviciul notarial în timpul programului de lucru cu publicul. + Articolul 87 (1) Controlul se declanşează de către entităţile în măsură să îl exercite sau de către împuterniciţii acestora. (2) Ordinul sau, după caz, dispoziţia de control cuprinde, cel puţin, următoarele menţiuni: a) locul de desfăşurare a controlului; b) durata controlului; c) obiectivele controlului, stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 159 din lege; d) componenţa echipei de control. (3) Cu excepţia controlului inopinat, ordinul sau, după caz, dispoziţia de control se aduce la cunoştinţa Camerei în care se efectuează controlul şi, după caz, dacă notarii publici sunt nominalizaţi, notarilor publici controlaţi. Comunicarea se face, de îndată, în scris, prin orice mijloc care atestă confirmarea primirii. + Articolul 88Entităţile în măsură să declanşeze efectuarea controlului sau împuterniciţii acestora pot dispune, în conformitate cu dispoziţiile art. 159 din lege, efectuarea inopinată a controlului la birourile notariale, caz în care nu se aduce la cunoştinţa notarului public ordinul sau, după caz, dispoziţia de control, decât la prezentarea echipei de control la biroul notarial în vederea efectuării controlului. Celelalte dispoziţii privind organizarea şi desfăşurarea controlului se aplică în mod corespunzător. + Articolul 89Pe perioada desfăşurării controlului, la cererea membrilor echipei de control, se poate suplimenta componenţa echipei de control, se poate prelungi durata controlului şi se pot stabili noi obiective de control, cu respectarea dispoziţiilor art. 159 din lege. + Articolul 90 (1) Notarul public are obligaţia să fie prezent la sediul biroului pe toată durata controlului şi să colaboreze la desfăşurarea acestuia în bune condiţii, cu excepţia cazului când este în imposibilitate fortuită. (2) Controlul se desfăşoară la sediul biroului notarial, iar notarul public trebuie să pună la dispoziţia echipei de control un spaţiu adecvat, precum şi logistica necesară desfăşurării controlului. (3) Dacă în cadrul biroului nu există un spaţiu adecvat pentru derularea controlului, atunci echipa de control poate dispune, pe perioada derulării controlului, suspendarea temporară a activităţii biroului notarial, notarul public putând instrumenta doar acele acte şi proceduri care nu pot fi amânate. + Articolul 91 (1) Notarul public este obligat să transmită echipei de control orice informaţie solicitată, să prezinte toate documentele solicitate şi să pună la dispoziţia echipei de control copii ale documentelor solicitate, în vederea ataşării acestora la nota de control. Notarul public nu poate opune echipei de control secretul profesional şi prevederile legale privind protecţia datelor cu caracter personal. (2) Echipa de control poate solicita explicaţii scrise ori de câte ori consideră necesar. Refuzul notarului public de a formula notă explicativă se consemnează în actul de control. (3) În cazul în care, pe parcursul derulării controlului, echipa de control identifică acte întocmite de alţi notari publici decât notarul controlat, acte care cuprind deficienţe grave, aceasta va sesiza în scris entitatea care a dispus controlul. + Articolul 92 (1) După efectuarea controlului, echipa de control va întocmi actul de control, care va cuprinde aspectele de fapt şi de drept constatate cu ocazia efectuării controlului, precum şi propunerile privind măsurile ce urmează a fi luate. (2) La actul final de control se anexează, după caz, copiile ridicate cu ocazia controlului şi notele explicative date de notarul public. (3) Actul de control se comunică notarului public controlat, care poate formula obiecţiuni, pe care le înaintează echipei de control în termen de 7 zile lucrătoare de la primirea acestuia. (4) Entitatea care a dispus efectuarea controlului are obligaţia de a comunica RNENP, în vederea centralizării, arhivării şi a urmăririi îndeplinirii măsurilor legale dispuse, un exemplar al actului de control şi al obiecţiunilor formulate de către notarul public. (5) RNENP are obligaţia de a comunica anual Ministerului Justiţiei şi Casei de Asigurări a Notarilor Publici situaţia centralizată a măsurilor dispuse în urma controalelor efectuate. + Articolul 93La sfârşitul fiecărui an, Corpul de control al Uniunii întocmeşte o sinteză a acţiunilor de control efectuate în cursul anului. Sinteza se publică de către Uniune, fără nominalizarea, în niciun fel, a celor supuşi controlului. + Articolul 94În condiţiile legii şi ale prezentului regulament, Consiliul Uniunii stabileşte, prin norme proprii, metodologia organizării şi desfăşurării controlului administrativ propriu. + Articolul 95 (1) Prin acţiunile de control efectuate, Consiliul Uniunii urmăreşte şi verifică modul de organizare şi funcţionare a Camerelor, desfăşurarea adunărilor generale ale notarilor publici, îndeplinirea de către colegiile directoare ale Camerelor a atribuţiilor cu respectarea legii şi a statutului, gestiunea financiar-contabilă a Camerelor, activitatea INR, a CNARNN, a Casei de Asigurări a Notarilor Publici, a Casei de Pensii a Notarilor Publici, precum şi orice alte activităţi ale acestora cu incidenţă în activitatea notarială. (2) Controlul se exercită ori de câte ori este necesar, iar dispoziţiile privind organizarea şi desfăşurarea controlului profesional administrativ se aplică în mod corespunzător. (3) În cazul în care, în urma controlului efectuat la Cameră, cu privire la activitatea acesteia, se constată deficienţe, echipa de control le aduce la cunoştinţa Adunării generale a Camerei şi a Consiliului Uniunii în vederea luării măsurilor care se impun. (4) În cazul în care, în urma controlului efectuat la celelalte entităţi din cadrul Uniunii, cu privire la activitatea acestora, se constată deficienţe, echipa de control le aduce la cunoştinţa Consiliului Uniunii în vederea luării măsurilor ce se impun. + Articolul 96 (1) Biroul executiv al Consiliului Uniunii, la solicitarea preşedintelui Uniunii, soluţionează sesizările împotriva notarilor publici şi împotriva Camerelor, în termen de 30 de zile de la primirea acestora, iar în cazul în care se impune efectuarea de verificări suplimentare, în cel mult 60 de zile. Verificarea celor sesizate se face prin personalul de specialitate sau prin notarii publici desemnaţi să efectueze controlul. (2) Preşedintele Colegiului director al Camerei soluţionează sesizările împotriva notarilor, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1). Verificarea celor sesizate se face prin personalul de specialitate sau prin notarii publici desemnaţi să efectueze controlul. (3) Sesizările formulate împotriva notarilor publici se soluţionează de către Camera în a cărei circumscripţie notarul public reclamat îşi desfăşoară activitatea, iar sesizările formulate împotriva modului de soluţionare de către Cameră a petiţiei sunt de competenţa Uniunii. (4) Sesizările formulate împotriva organelor de conducere ale Camerelor se soluţionează numai de către Uniune. (5) Sesizările trebuie să fie scrise, semnate şi să cuprindă numele, prenumele şi datele de contact ale petiţionarului, pentru a putea fi solicitate acestuia eventuale completări şi lămuriri cu privire la conţinut. (6) Sesizările care nu conţin datele de identificare ale petiţionarilor se clasează. (7) În cazul în care un petiţionar adresează mai multe petiţii având acelaşi obiect, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns, care trebuie să facă referire la toate petiţiile primite. (8) Dacă după transmiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar, cu acelaşi conţinut, petiţia se clasează, iar în registrul de corespondenţă, la numărul de înregistrare, se face menţiune despre faptul că s-a răspuns anterior. (9) Sesizările se pot formula şi verbal de către petenţi, în cadrul audienţelor solicitate Uniunii sau Camerei, cu respectarea dispoziţiilor privind competenţa de soluţionare a petiţiilor. În acest caz, în condica de audienţe ţinută de către Uniune sau Cameră se consemnează numele şi prenumele petentului, datele de contact ale acestuia, aspectele care formează obiectul plângerii, modul de soluţionare a acesteia, precum şi persoanele care au acordat audienţa şi care au asistat la audienţă. Audienţele se acordă de către conducătorul Uniunii sau Camerei ori de către un reprezentant al acestuia, care va fi însoţit de o persoană angajată în cadrul instituţiei. (10) Camerele şi Uniunea nu pot acorda consultaţii, formula puncte de vedere sau emite dispoziţii referitoare la aspecte privind instrumentarea unui anumit act sau procedură notarială de competenţa notarului public care a întocmit actul sau procedura, cu excepţia solicitărilor primite din partea instituţiilor publice. (11) În cazul în care petiţia este adresată Uniunii sau, după caz, Camerei şi se constată că nu este de competenţa acesteia, petiţia va fi înaintată, în termen de 10 zile, instituţiei competente, cu înştiinţarea petentului. (12) Conflictele de competenţă dintre Camere privind soluţionarea petiţiilor se soluţionează de către Uniune.A. Organizarea şi evidenţele biroului notarial + Articolul 97 (1) Notarul public îşi exercită activitatea în cadrul unui birou notarial individual sau, în urma asocierii într-o societate profesională, în cadrul unui birou notarial asociat. (2) În vederea exercitării activităţii, notarul public poate angaja personalul necesar, căruia îi poate delega, în scris, atribuţii administrative. (3) Biroul notarial, indiferent de forma de organizare, are obligaţia de a ţine lucrările de registratură, secretariat şi arhivă, precum şi o evidenţă financiar-contabilă pentru activitatea desfăşurată. + Articolul 98Pentru desfăşurarea corespunzătoare a activităţii, sediul biroului notarial trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să asigure accesul liber şi neîngrădit al publicului la serviciul notarial; b) întregul spaţiu să fie folosit pentru desfăşurarea activităţii notariale sau a altor activităţi compatibile, conform legii, cu profesia de notar public; c) să aibă cel puţin o încăpere pentru desfăşurarea serviciilor de secretariat şi de primire a beneficiarilor serviciilor notariale, o încăpere pentru desfăşurarea activităţii de notar public, cu asigurarea confidenţialităţii discuţiei cu părţile, un spaţiu de arhivă corespunzător, care să asigure securitatea şi siguranţa arhivei; d) să aibă avizele necesare desfăşurării activităţii şi lucrului cu publicul; e) să fie dotat cu sisteme de siguranţă şi antiefracţie sau personal de pază; f) să aibă expuse, la loc vizibil, firma şi programul de lucru; g) să aibă afişată, în interiorul biroului, la loc vizibil, licenţa de funcţionare; h) să aibă dotările tehnice şi infrastructura necesare prevăzute de art. 58. + Articolul 99 (1) În cazul în care în cadrul biroului notarial funcţionează mai mulţi notari publici asociaţi, fiecare îşi exercită personal profesia şi răspunde individual pentru activitatea sa. Pentru activitatea administrativă şi financiar-contabilă, răspunderea notarilor publici asociaţi este solidară sau aceasta aparţine numai administratorului biroului, dacă în contractul de societate s-a prevăzut în mod expres. (2) În cadrul biroului notarial cu mai mulţi notari publici asociaţi, cererea de îndeplinire a unei proceduri notariale poate fi soluţionată, pentru asigurarea celerităţii, de oricare dintre notarii publici, în orice fază a soluţionării acesteia, răspunderea îndeplinirii procedurii aparţinând notarului public care a finalizat-o. + Articolul 100Notarul public sau, în cazul societăţii profesionale, notarul public stabilit prin contractul de societate încheie contractele de muncă cu angajaţii biroului şi stabileşte, prin fişa postului, atribuţiile care le revin. + Articolul 101 (1) Biroul notarului public funcţionează în toate zilele lucrătoare, conform programului de funcţionare, care se afişează la loc vizibil şi accesibil publicului. În cazul în care îndeplinirea unui act notarial nu suferă amânare, din motive temeinic justificate, acesta va putea fi îndeplinit şi în afara programului de lucru, la cererea părţii interesate. (2) În cazul în care biroul notarului public are un sediu secundar, programul de funcţionare a acestuia va fi stabilit, în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (4), astfel încât să nu afecteze activitatea la sediul principal al biroului notarial. + Articolul 102 (1) Indiferent de forma de organizare, biroul notarial are obligaţia să ţină următoarele registre pe suport hârtie: a) registrul general notarial; b) opisul registrului general; c) registrul de succesiuni; d) opisul registrului de succesiuni; e) registrul de termene succesorale; f) registrul de depozite; g) registrul de proteste; h) registrul de consultaţii juridice notariale; i) registrul de traduceri, care se ţine de către birourile care au interpreţi şi traducători autorizaţi angajaţi; j) registrul de divorţuri; k) opisul registrului de divorţuri; l) registrul de corespondenţă; m) registrul de evidenţă a specimenelor de semnătură şi a parafelor interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi, depuse la biroul notarial; n) registrul unic de control, în care organele abilitate de lege pentru efectuarea controlului, inclusiv controlul profesional administrativ, vor înscrie perioada şi obiectivele controlului; o) registrele financiar-contabile prevăzute de legislaţia în materie; p) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege. (2) Modul de înscriere în registre, gestionare, conservare şi achiziţionare a acestora se stabileşte prin hotărâre a Consiliului Uniunii. + Articolul 103Sediul secundar al notarului public sau, după caz, al societăţii profesionale are evidenţe şi registre notariale proprii prevăzute de prezentul regulament, cu excepţia registrelor privind evidenţa financiar-contabilă, care este comună cu cea a sediului principal. + Articolul 104Notarul public are obligaţia întocmirii şi transmiterii evidenţelor statistice ale lucrărilor şi operaţiunilor notariale în modul stabilit de către Consiliul Uniunii, prin hotărâre, atât acesteia, cât şi Camerei în care îşi desfăşoară activitatea. + Articolul 105 (1) Situaţia statistică trebuie să corespundă întocmai cu datele cuprinse în registrele notariale şi evidenţele financiar-contabile. Notarul public care semnează situaţiile statistice poartă întreaga răspundere a datelor comunicate. (2) În cazul în care, în situaţia statistică lunară depusă de biroul notarial, nu apare menţionat ca fiind instrumentat niciun act sau procedură notarială, Colegiul director al Camerei va dispune verificări şi luarea măsurilor care se impun, cu excepţia cazului în care, în luna respectivă, biroul notarial nu a funcţionat, întrucât notarul ori notarii publici s-au aflat în concediu şi au înştiinţat Camera despre acest fapt. + Articolul 106 (1) Notarii publici asociaţi pot ţine evidenţe, contabilitate şi arhivă în comun, în condiţiile stabilite în contractul de societate, iar cererile şi procedurile notariale cu care este învestit biroul pot fi soluţionate de oricare dintre notarii publici asociaţi. (2) Notarii publici asociaţi pot ţine evidenţe, contabilitate şi arhivă distinct, pentru fiecare asociat, în conformitate cu contractul de societate, numai în situaţia în care fiecare dintre aceştia a fost numit în aceeaşi localitate şi în aceeaşi circumscripţie a judecătoriei. + Articolul 107 (1) În cazul desemnării de către preşedintele Colegiului director al Camerei a unui notar public, în condiţiile art. 49 lit. c) din lege, pentru asigurarea serviciilor notariale la un birou notarial din circumscripţia altei judecătorii, cererile şi procedurile notariale se evidenţiază în registrele notarului public înlocuit, precizându-se numele notarului public care le-a îndeplinit. (2) Perioada de desemnare a notarului public, potrivit legii, nu poate depăşi 30 de zile şi nu se poate dispune în cazul încetării sau suspendării activităţii notarului public înlocuit. (3) Impozitul pe venitul rezultat din transferul proprietăţii şi tariful de publicitate imobiliară aferente procedurilor efectuate se încasează în numele notarului public înlocuit şi se depun sau se virează, după caz, în contul acestuia. (4) Răspunderea pentru calcularea şi încasarea impozitului pe venitul rezultat din transferul proprietăţii şi a tarifului de publicitate imobiliară revine notarului public instrumentator, iar răspunderea pentru virarea acestora la buget, în condiţiile legii, revine notarului public înlocuit. (5) Onorariul pentru serviciul efectuat se încasează de notarul public instrumentator şi se înscrie în evidenţele sale financiar-contabile. (6) În situaţia în care preşedintele Colegiului director al Camerei desemnează un notar public din aceeaşi circumscripţie judecătorească pentru continuarea activităţii unui birou notarial, lucrările în curs se transferă la notarul public instrumentator, desemnat în baza unui proces-verbal constatator.B. Evidenţele Camerei Notarilor Publici + Articolul 108La nivelul fiecărei Camere sau la sediile secundare ale acestora se ţine Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale, administrat de către compartimentul care are atribuţia ţinerii evidenţelor cauzelor succesorale de competenţa notarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în Camera respectivă. + Articolul 109În registrul prevăzut la art. 108 se înregistrează toate cererile de deschidere a procedurilor succesorale care se soluţionează de către notarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Camerei. + Articolul 110 (1) În Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale se înscriu următoarele menţiuni: a) numărul şi data înregistrării cererii de verificare şi înregistrare a cauzei succesorale; b) numele şi prenumele defunctului; c) data decesului (zi/lună/an); d) ultimul domiciliu al defunctului, prin menţionarea localităţii şi a adresei, indicate în certificatul de deces; e) codul numeric personal al defunctului, iar în situaţia în care nu este menţionat, data naşterii acestuia; f) numărul de înregistrare şi data cererii formulate de biroul notarial; g) denumirea biroului notarial, în cazul societăţilor profesionale, sau, în cazul biroului individual, numele notarului public căruia i-a fost atribuită cauza succesorală spre soluţionare; h) numărul şi data certificatului sau adeverinţei eliberate de registru; i) numărul şi data dosarului succesoral, precum şi numărul şi data soluţiei date de notarul public; j) observaţii. (2) Cererea de verificare şi înregistrare a procedurii succesorale va fi semnată şi, după caz, ştampilată de către solicitant şi va cuprinde, în mod obligatoriu, elementele prevăzute la art. 110 alin. (1) lit. b)-g). (3) În situaţia în care registrul se ţine în format electronic, nu mai este necesară ţinerea opisului alfabetic. + Articolul 111Procedura de înregistrare, verificare şi transfer a cauzelor succesorale în curs de soluţionare, precum şi modelul registrului prevăzut la art. 108 şi formularistica aferentă se stabilesc prin regulamentul-cadru aprobat de Consiliul Uniunii. + Articolul 112La nivelul fiecărei Camere se ţin, în format electronic sau pe suport hârtie, şi următoarele registre şi evidenţe: a) registrul general de corespondenţă şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta, în care se înregistrează toate documentele care nu se regăsesc în celelalte registre; b) registrul de evidenţă a hotărârilor Adunării generale a Camerei; c) registrul de evidenţă a deciziilor Colegiului director al Camerei; d) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Colegiului director al Camerei; e) registrul de evidenţă a stenogramelor sau a proceselor-verbale ale şedinţelor organelor de conducere; f) registrul de evidenţă a notarilor publici şi birourilor notariale, precum şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta, în care se înregistrează documentele privind evidenţa notarilor publici; g) registrul de evidenţă a arhivelor create de notarii publici, ale cărui informaţii se postează pe paginile de internet ale Camerelor şi Uniunii; h) registrele apostilă şi supralegalizare şi mapele aferente; i) registrul de evidenţă a hotărârilor de anulare a actelor sau procedurilor notariale, a încheierilor de îndreptare a erorilor materiale şi de completare a omisiunilor vădite, a reconstituirilor şi duplicatelor eliberate de pe actele întocmite în mai multe exemplare originale şi aflate în arhiva Camerei; j) registrul de evidenţă a copiilor simple sau certificate de pe actele originale aflate în arhiva Camerei; k) registrul de audienţe; l) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Cameră şi a facturilor emise de Cameră şi furnizori; m) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile prevăzute de lege şi mapele aferente; n) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege. + Articolul 113În situaţia în care Camera are mai multe sedii secundare, la nivelul fiecărui sediu se vor ţine, în funcţie de activitatea desfăşurată, şi următoarele registre şi evidenţe: a) registrul de corespondenţă şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta, în care se înregistrează toate documentele care nu se înregistrează în celelalte registre; b) registrul de control, în care se înregistrează controalele efectuate la sediul secundar şi mapele cuprinzând actele de control aferente; c) registrul de evidenţă a hotărârilor de anulare a actelor sau procedurilor notariale, încheierile de îndreptare a erorilor materiale şi de completare a omisiunilor vădite, reconstituirile şi duplicatele eliberate de pe actele întocmite în mai multe exemplare originale şi aflate în arhiva Camerei; d) registrul de evidenţă a copiilor simple sau certificate de pe actele originale aflate în arhiva Camerei; e) registrele apostilă şi supralegalizare şi mapele aferente; f) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Cameră şi a facturilor emise de Cameră şi furnizori; g) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile stabilite de Cameră; h) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege. + Articolul 114Modelul registrelor prevăzute la art. 112 şi 113, formularistica utilizată, precum şi modul de înscriere, conservare şi achiziţionare a acestora se stabilesc prin hotărâre a Consiliului Uniunii.C. Evidenţele Uniunii Naţionale a Notarilor Publici + Articolul 115La nivelul Uniunii se ţin, în format electronic sau pe suport hârtie, următoarele registre şi evidenţe: a) registrul general de corespondenţă şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta, în care se înregistrează toate documentele care nu se regăsesc în celelalte registre; b) RNENP, în care se înregistrează toate documentele cu privire la evidenţa notarilor publici şi licenţa de funcţionare, precum şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; c) registrul de evidenţă a hotărârilor şi rezoluţiilor Congresului notarilor publici; d) registrul de evidenţă a hotărârilor Consiliului Uniunii; e) registrul de evidenţă a deciziilor Biroului executiv al Consiliului Uniunii; f) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Uniunii; g) registrul de evidenţă a stenogramelor şedinţelor organelor de conducere; h) registrul de evidenţă a specimenelor de semnătură ale persoanelor care aplică apostila şi supralegalizarea la nivelul Camerelor; i) registrul de audienţe; j) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Uniune şi a facturilor emise de Uniune şi de furnizori; k) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile şi de personal prevăzute de lege şi mapele aferente acestora; l) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege; m) registrul de evidenţă a sigiliilor şi siglelor Camerelor şi Uniunii. + Articolul 116Procedura şi metodologia de achiziţionare şi gestionare a registrelor şi evidenţelor Uniunii se aprobă de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Uniunii. + Articolul 117 (1) La nivelul Uniunii se ţin, în format electronic, şi următoarele registre şi evidenţe administrate de către CNARNN: a) Registrul naţional notarial de evidenţă a succesiunilor (RNNES), în care se înregistrează cauzele succesorale privind cetăţenii români, străini sau apatrizi cu ultimul domiciliu în străinătate, de pe urma cărora au rămas bunuri în România; b) Registrul naţional notarial de evidenţă a liberalităţilor (RNNEL), în care se înregistrează toate actele de donaţie, dispoziţiile testamentare, revocarea lor, precum şi retractarea revocării acestora; c) Registrul naţional notarial de evidenţă a opţiunilor succesorale (RNNEOS), în care se înregistrează toate actele notariale referitoare la acceptarea, respectiv la renunţarea la moştenire; d) Registrul naţional notarial de evidenţă a procurilor şi revocărilor acestora (RNNEPR), în care se înregistrează procurile/mandatele date în scopul încheierii de acte şi îndeplinirii de proceduri notariale, precum şi actele de revocare a acestora; e) Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale (RNNRM), în care se înscrie, pentru opozabilitate faţă de terţi, regimul matrimonial ales de soţi; f) Registrul naţional notarial de evidenţă a creditorilor persoanelor fizice şi a opoziţiilor la efectuarea partajului succesoral (RNNEC), în care se înscriu, pentru opozabilitate faţă de terţi, cererile creditorilor cu privire la creanţele pe care le au faţă de o persoană fizică; g) Registrul naţional de publicitate a maselor patrimoniale afectate exercitării în mod individual a profesiei (RNPMP), în care se înscriu, în condiţiile art. 33 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare (Codul civil), actele de constituire a maselor patrimoniale. (2) Metodologia privind organizarea şi funcţionarea registrelor prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), f) şi g), procedura de înscriere şi consultare a acestora, precum şi costurile pentru serviciile furnizate de către CNARNN se stabilesc prin decizie a Biroului executiv al Consiliului Uniunii.A. Arhivele notariale + Articolul 118 (1) Arhivele notariale sunt constituite din totalitatea registrelor şi opiselor notariale, a actelor notariale şi a documentelor în temeiul cărora acestea au fost întocmite. Constituie arhive notariale şi totalitatea registrelor şi opiselor notariale, a actelor notariale şi a documentelor în temeiul cărora acestea au fost îndeplinite de fostele notariate de stat în perioada 1950-1995. (2) Uniunea, Camerele şi birourile notariale au obligaţia să asigure integritatea arhivei notariale, proprietate a statului, şi să aloce resursele necesare pentru protejarea şi păstrarea acesteia în condiţii de siguranţă. (3) Notarii publici au obligaţia de a organiza activităţile privind administrarea, utilizarea şi protejarea documentelor pe baza normativelor elaborate de către Uniune şi Camere şi avizate favorabil de Arhivele Naţionale. (4) Notarii publici pot solicita consultanţă de specialitate în domeniul arhivistic notarial Camerei din care fac parte sau Uniunii, pentru organizarea unor măsuri de conservare, asigurare şi protecţie a documentelor pe care le deţin. (5) În caz de calamitate care a afectat arhiva notarială sau a provocat dispariţia unor acte din arhivă, notarul public informează de îndată Camera. (6) Notarii publici au obligaţia de a se supune controlului de specialitate al Arhivelor Naţionale, Ministerului Justiţiei, Uniunii şi Camerei pentru verificarea respectării prevederilor legale privind arhiva notarială, în tot ciclul de viaţă al documentelor conservate. + Articolul 119 (1) Notarii publici sunt obligaţi să păstreze arhiva la sediul biroului notarial, cu excepţia cazului în care s-a obţinut aprobarea Colegiului director al Camerei de conservare a acesteia, în întregime sau parţial, într-un alt spaţiu de arhivă. (2) Spaţiul destinat păstrării arhivei notariale trebuie să asigure conservarea documentelor împotriva distrugerii, degradării, aducerii în stare de neîntrebuinţare, sustragerii sau abandonului, fiind avizat în acest scop de către Colegiul director al Camerei. (3) Arhiva notarială poate fi conservată, cu avizul Colegiului director al Camerei, şi în depozitele de arhivă ale Camerei. + Articolul 120 (1) Notarul public răspunde de depozitarea şi conservarea arhivei biroului notarial în condiţiile şi termenele stabilite de dispoziţiile legale privind Fondul Arhivistic Naţional. Arhiva se află în păstrarea unui secretar responsabil cu arhiva sau, după caz, a arhivarului angajat de notarul public. (2) Actele notariale, înregistrările şi evidenţele biroului notarial se întocmesc şi arhivează pe suport hârtie. Acestea vor putea fi ţinute şi pe suport accesibil echipamentelor de prelucrare automată a datelor. (3) Notarul public ţine lucrările de registratură, secretariat şi arhivă, precum şi o evidenţă financiar-contabilă pentru activitatea desfăşurată de biroul său. (4) La fiecare birou notarial se vor ţine, potrivit nomenclatorului arhivistic, mape şi dosare cu următoarele documente: a) actele şi procedurile notariale întocmite; b) actele privind activitatea administrativă, de personal şi financiar-contabilă. + Articolul 121 (1) Actele şi procedurile notariale prevăzute la art. 120 alin. (4) se vor constitui în vederea arhivării în mape şi dosare după cum urmează: a) mapa cu acte autentice şi documentaţia care a stat la baza acestora; b) mapa cu certificate de moştenitor, care cuprinde şi încheierea finală, în original şi, după caz, copia legalizată a testamentului olograf, procesul-verbal de constatare a stării materiale şi procesul-verbal de validare a testamentului, în original, precum şi inventarul succesoral; c) mapa de alte soluţii în procedura succesorală, care cuprinde, în ordinea soluţionării, celelalte soluţii date în cauzele succesorale; d) dosarul succesoral, care cuprinde certificatul de moştenitor, încheierea finală, în original, şi documentaţia necesară soluţionării; e) mapa de divorţuri, care cuprinde încheierea privind soluţia pronunţată de notarul public cu privire la cererea de divorţ şi, după caz, un exemplar al certificatului de divorţ; f) dosarul de divorţ, care cuprinde certificatul de divorţ, încheierea, în original, şi documentaţia necesară soluţionării; g) mapele cu procedurile notariale şi actele neautentice, precum şi documentaţia care a stat la baza acestora; h) mapele cu actele privind activitatea administrativă şi financiar-contabilă şi dosarele de personal. (2) Mapele şi dosarele se constituie potrivit Nomenclatorului arhivistic şi Normelor arhivistice aprobate de Consiliul Uniunii. + Articolul 122În funcţie de modul de ţinere a evidenţelor notariale la nivelul biroului notarial individual sau al societăţii profesionale notariale, arhiva notarială poate fi comună ori separată. În cazul dizolvării societăţii, arhiva creată nu poate fi divizată sau fragmentată. + Articolul 123Pentru emiterea avizului de funcţionare de către Colegiul director al Camerei în vederea eliberării licenţei de funcţionare, biroul notarial va avea cel puţin o încăpere destinată depozitării arhivei, care trebuie să corespundă legislaţiei arhivistice. + Articolul 124 (1) Actul original şi documentele care au stat la baza acestuia nu pot fi scoase din arhiva în care sunt păstrate decât în cazurile prevăzute de lege. În condiţiile legii, înscrisurile originale aflate în arhiva biroului notarului public pot fi cercetate de un magistrat, delegat în acest scop de autoritatea judiciară competentă. (2) Instanţa nu va putea cere trimiterea în original a testamentelor depuse la notarii publici sau a altor înscrisuri originale care se găsesc în arhivele acestora. Se vor putea însă cere copii certificate ale acestora. Cercetarea acestor înscrisuri, dacă este necesară, se va face, cu citarea părţilor, de un judecător delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin comisie rogatorie, de către instanţa respectivă. (3) Prin excepţie, când procedura verificării înscrisurilor o impune, instanţa va putea ordona prezentarea testamentelor originale sau a altor înscrisuri originale, depuse la notari publici pentru efectuarea expertizei grafoscopice în laboratoarele de specialitate dacă expertiza actului nu se poate efectua la sediul arhivei. (4) Actele notariale păstrate în original în arhivă se eliberează la cererea instanţei de judecată sau a parchetului în legătură cu cauzele penale aflate în curs, în condiţiile Codului de procedură penală. Dacă actele notariale sunt cercetate pentru fals, pot fi ridicate şi rămân la dosarul cauzei dacă sunt declarate ca false, cu obligaţia comunicării notarului public a hotărârii sau a ordonanţei procurorului; în caz contrar, actul se va restitui. (5) Înscrisurile care constituie probe într-un proces penal pot fi scoase temporar din arhivele notariale numai la cererea procurorului sau a instanţei de judecată, în condiţiile Codului de procedură penală, pe bază de proces-verbal încheiat cu persoana delegată în acest sens. (6) Înaintea scoaterii actului din arhiva notarială, notarul public face o copie legalizată, care se arhivează în locul actului, până când acesta va fi restituit în arhivă, operaţiune scutită de plata oricăror taxe şi onorarii. (7) Scoaterea din arhivă a actelor notariale originale în orice alte cazuri şi modalităţi este interzisă, dacă prin lege nu se prevede altfel. (8) Aceleaşi obligaţii revin şi persoanelor care sunt depozitare ale arhivei sau celor care acţionează cu titlu de custode provizoriu. + Articolul 125 (1) Pentru soluţionarea unor reclamaţii, sesizări sau, după caz, acte ori proceduri notariale, Uniunea, Camerele, organul de control sau un notar public pot solicita copii şi informaţii în legătură cu acestea, cel căruia i s-a solicitat neputând opune secretul profesional cu privire la conţinutul actului şi al documentaţiei acestuia. (2) Cererea de eliberare de copii ale unor înscrisuri sau de informaţii cu privire la acestea se face în scris de către Uniune, Cameră ori notarul public solicitant. Cererea trebuie să cuprindă menţiuni privind numărul de înregistrare, semnătura şi sigiliul solicitantului şi se transmite prin mijloace convenţionale de comunicare. Cel căruia i se adresează cererea are obligaţia de a transmite, de îndată şi întocmai, cele solicitate, cu excepţia testamentelor, care nu pot fi puse la dispoziţie fără dovada decesului testatorului. + Articolul 126 (1) Notarul public este obligat să respecte dreptul părţilor actului notarial de a lua cunoştinţă de documentele care le privesc, aflate într-un dosar întocmit cu privire la acestea, şi de a obţine copii, certificate sau extrase ale acestor documente. (2) Notarul public care deţine înscrisul ce face obiectul cererii prevăzute la alin. (1) are obligaţia să soluţioneze cererea în cel mai scurt timp posibil, iar în cazul în care refuză, să comunice în scris refuzul său motivat. (3) În cazul în care notarul public refuză nejustificat eliberarea unei copii sau informaţii din arhiva notarială, solicitantul se poate adresa Camerei în vederea aprobării cererii de eliberare a înscrisului. Cererea aprobată prin decizia Colegiului director al Camerei este obligatorie pentru notarul public. (4) Notarul public trebuie să răspundă, în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 30 de zile, oricărei solicitări a Colegiului director al Camerei, a Uniunii sau a organului de control, care vizează documente din arhiva biroului. (5) Aceleaşi obligaţii revin şi notarilor publici ori Camerelor care sunt depozitarii arhivei sau care acţionează în calitate de custode provizoriu. + Articolul 127 (1) Camerele deţin depozite de arhivă în care notarii publici pot depune, spre conservare şi administrare, arhiva notarială, integral sau parţial, conform aprobării Colegiului director al Camerei. (2) După preluarea documentelor, Camera este obligată să respecte normele pentru prelucrarea şi asigurarea datelor cu caracter personal şi să protejeze interesele creatorului arhivei. (3) Pentru administrarea şi protejarea arhivelor notariale, Camera are următoarele obligaţii: a) să amenajeze depozite de arhivă, care să asigure condiţii împotriva distrugerii, degradării, aducerii în stare de neîntrebuinţare ori sustragerii documentelor conservate, avizate de către Arhivele Naţionale ale României, dotate cu sistemele de securitate necesare: sisteme antiefracţie; sisteme de detecţie şi stingere a incendiilor; sisteme de supraveghere video funcţionale; b) să ia măsuri împotriva accesului neautorizat; c) să asigure condiţii de securitate maximă din punctul de vedere al manipulării documentelor, pentru a asigura integritatea acestora şi securitatea informaţiilor pe întreg ciclul de depozitare şi transfer; d) să supravegheze prestarea serviciilor, să asigure resursele umane, materiale, instalaţiile, echipamentele sau altele asemenea, pentru administrarea corectă a arhivei notariale; e) să se supună, în tot ciclul de viaţă al documentelor conservate, controlului de specialitate al Uniunii, precum şi al Arhivelor Naţionale ale României, pentru verificarea respectării prevederilor legale. + Articolul 128 (1) În condiţiile prevăzute de lege şi cu avizul Colegiului director al Camerei, o arhivă notarială poate fi preluată integral sau parţial de către un birou notarial din circumscripţia aceleiaşi judecătorii ori de către Camera în a cărei rază teritorială a funcţionat sau funcţionează notarul public care a creat arhiva respectivă. (2) Arhiva notarială poate fi transferată numai în custodia altui birou notarial sau a Camerei. Sub sancţiunea ridicării licenţei de funcţionare, notarul public nu poate transfera arhiva în custodia altei entităţi sau persoane de drept public ori privat decât cele prevăzute în prezentul alineat. (3) Preluarea în custodie a unei arhive notariale se face pe bază de proces-verbal de predare-preluare, care va atesta starea documentelor şi numărul lor, însoţit de inventarele documentelor aflate în arhivă, indicându-se şi individualizându-se documentele care lipsesc. În caz de urgenţă, predarea se poate face fără a se întocmi această documentaţie, care va fi realizată de către noul deţinător. (4) Până la numirea unui custode provizoriu ori până la realizarea transferului definitiv, Colegiul director al Camerei poate solicita punerea sub sigiliu a arhivei care trebuie preluată în custodie. (5) Orice persoană obligată la predarea unei arhive notariale către custodele stabilit trebuie să o predea acestuia de îndată ce avizul de numire a custodelui i-a fost notificat. În executarea acestei obligaţii, custodele desemnat poate solicita sprijinul organelor de ordine publică. (6) Predarea unei arhive notariale către un alt notar public din circumscripţia aceleiaşi judecătorii vizează, în mod obligatoriu, toată arhiva notarială care este în posesia notarului public. Nu este permis transferul doar al unor părţi structurale din arhiva notarială predată. (7) Arhiva financiar-contabilă se poate preda în custodie, spre conservare, unui alt birou notarial, Camerei sau organului fiscal competent. (8) Cheltuielile ocazionate de predarea în custodie a arhivei sunt în sarcina aceluia care face predarea, cu excepţia cazurilor în care această operaţiune se produce la încetarea calităţii de notar public. + Articolul 129 (1) Arhiva notarială se preia în custodie definitivă în următoarele situaţii: a) la încetarea calităţii notarului public; b) la schimbarea sediului biroului notarului public din localitatea în care îşi desfăşoară activitatea într-o localitate din cadrul aceleiaşi circumscripţii sau din altă circumscripţie judecătorească; c) în cazul abandonului sau al administrării defectuoase; d) la cererea notarului public. (2) Prin administrare defectuoasă se înţelege: a) refuzuri nejustificate de eliberare de copii din arhivă, de transmitere a documentelor către instituţiile îndreptăţite a solicita informaţii şi documente; b) refuzuri nejustificate de a soluţiona cererile de îndreptare a erorilor materiale sau de completare a omisiunilor vădite din actele aflate în arhiva gestionată; c) neconstituirea mapelor conform Nomenclatorului arhivistic; d) păstrarea arhivei într-un spaţiu necorespunzător sau impropriu volumului de activitate. (3) În cazul în care se constată administrarea defectuoasă a arhivei notariale, Colegiul director al Camerei identifică şi dispune măsuri concrete de remediere de către notarul public a neregularităţilor, precum şi un termen rezonabil, raportat la măsurile dispuse, de îndeplinire a acestora. Preluarea arhivei notariale în custodie definitivă se dispune numai dacă notarul public nu remediază, în termenul stabilit, neregularităţile constatate. + Articolul 130În situaţiile prevăzute de art. 129 alin. (2), transferul arhivei notariale se efectuează în cel mult 15 zile de la expirarea termenului stabilit în condiţiile art. 129 alin. (3). Colegiul director al Camerei poate acorda un termen suplimentar pentru transfer, dacă apreciază că circumstanţele justifică prelungirea termenului. + Articolul 131Procedura de preluare în custodie definitivă a arhivei notariale se stabileşte prin Nomele de administrare a arhivelor notariale, care se aprobă prin hotărâre a Consiliului Uniunii. + Articolul 132În cazul în care, în urma controalelor de specialitate, se constată o administrare defectuoasă a arhivei notariale, Colegiul director al Camerei poate să numească un custode provizoriu al acelei arhive sau poate hotărî transferul documentelor în custodia Camerei, cu respectarea dispoziţiilor art. 129 alin. (3) şi ale art. 130. + Articolul 133Camera poate percepe tarife pentru custodia asigurată, precum şi pentru depozitarea şi administrarea documentelor. Cuantumul tarifelor şi modalitatea de plată a acestora se stabilesc prin decizia Colegiului director al Camerei. + Articolul 134 (1) Arhivele notariale sunt proprietatea statului, iar activităţile arhivistice notariale sunt de utilitate şi de interes public. (2) Pe baza aprobării direcţiei competente a Arhivelor Naţionale, deţinătorii de arhive notariale pot păstra şi după expirarea termenului de depunere la Arhivele Naţionale ale României documente care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional, dacă acestea le sunt necesare în desfăşurarea activităţii lor. (3) Arhiva notarială se păstrează în întregime, ca o singură unitate, evitându-se fragmentarea sau existenţa separată a părţilor de fond, precum şi includerea într-un fond a mai multor fonduri ori fragmente de fond. (4) Documentele notariale, odată intrate în depozitele Camerelor, nu mai pot fi retrase din administrarea acestora, cu excepţia situaţiei în care au fost predate în custodie pe termen limitat. + Articolul 135 (1) În activitatea sa, notarul public utilizează: a) sigilii rotunde din cauciuc, cu stema României, cu un diametru de 35 mm, având inscripţionate: denumirea ţării - România, numele, prenumele şi calitatea de notar public, localitatea şi judeţul unde se află sediul biroului notarial; b) matriţe timbru sec, cuprinzând inscripţiile stabilite prin hotărâre a Consiliului Uniunii; c) ştampile şi parafe, de diferite forme şi inscripţii, cu şi fără denumirea biroului notarial şi/sau numele notarului public, specifice activităţii notariale: ştampilă de legalizare copie; ştampilă antet birou; ştampilă cu legenda "pagină neutilizată"; parafă cu numele, prenumele şi calitatea de notar public. (2) Notarul public poate utiliza, în acelaşi timp, cel mult două sigilii notariale cu stema României, care se confecţionează cu amprentă sigilară unicat numai de Regia Autonomă "Monetăria Statului" şi se diferenţiază prin numărul de steluţe din legendă. (3) Sigiliile cu stema României, precum şi matriţele timbru sec se înregistrează înainte de utilizare în RNENP. (4) Sigiliile cu stema României şi matriţele timbru sec se confecţionează în următoarele situaţii: a) la numirea în funcţie a notarului public; b) la schimbarea sau, după caz, modificarea numelui notarului public; c) la schimbarea localităţii în care îşi are sediul biroul notarial; d) în vederea înlocuirii celor uzate, pierdute sau sustrase. (5) La suspendarea din exerciţiul funcţiei, notarului public îi revine obligaţia predării de îndată Camerei a sigiliilor notariale şi a matriţelor timbru sec utilizate în activitatea notarială, în vederea păstrării acestora pe perioada suspendării. (6) La schimbarea sediului biroului notarului public din localitatea în care îşi desfăşoară activitatea într-o localitate din cadrul aceleiaşi circumscripţii sau din altă circumscripţie judecătorească, notarului public îi revine obligaţia predării, de îndată, Camerei a sigiliilor notariale şi a matriţelor timbru sec utilizate în activitatea notarială, în vederea păstrării acestora. (7) Sigiliile se scot din uz în situaţia în care devin ilizibile sau greu lizibile în urma folosirii îndelungate, în cazul pierderii, sustragerii ori deteriorării. Sigiliile se scot din uz, după caz, şi în următoarele situaţii: a) schimbarea numelui notarului public; b) schimbarea denumirii biroului notarial, dacă se impune înlocuirea/modificarea; c) schimbarea localităţii în care îşi are sediul biroul notarial. (8) În cazul încetării calităţii notarului public, sigiliile notariale şi matriţele timbru sec se conservă pe o perioadă de 6 luni la Cameră, în vederea finalizării formalităţilor financiar-contabile şi de resurse umane, după care se casează conform dispoziţiilor legale. (9) În cazul pierderii sau al sustragerii sigiliului cu stema României, notarii publici au următoarele obligaţii: a) să înştiinţeze, în scris, imediat, Camera şi RNENP; b) să publice pierderea şi să declare nulitatea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi într-un ziar de circulaţie locală şi naţională, în termen de 10 zile; c) să înregistreze de îndată în RNENP modelul noului sigiliu, care va conţine elemente de diferenţiere faţă de cel pierdut sau dispărut; d) să încheie un proces-verbal în care să consemneze împrejurările pierderii. (10) O copie a procesului-verbal de constatare privind pierderea, deteriorarea, sustragerea sau scoaterea din uz se înaintează RNENP, pentru a fi luat în evidenţă. + Articolul 136 (1) Uniunea şi Camerele au sigilii proprii, confecţionate din cauciuc, care au format rotund şi diametru de 35 mm, cu stema României, având inscripţionate denumirea ţării - România şi denumirea entităţii. (2) Uniunea, precum şi fiecare Cameră pot utiliza, în acelaşi timp, mai multe sigilii proprii cu stema României, care se vor confecţiona cu amprentă sigilară unicat, numai la Regia Autonomă "Monetăria Statului". Sigiliile Uniunii, precum şi sigiliile fiecărei Camere vor fi diferenţiate între ele prin numărul de steluţe din legendă. Numărul sigiliilor care se vor utiliza de către Uniune, precum şi de către fiecare Cameră se stabileşte prin regulamentul de organizare şi funcţionare a acestor entităţi. (3) Sigiliile Uniunii şi ale Camerelor se înregistrează, înainte de utilizare, în registrul propriu de evidenţă a sigiliilor, în care se vor înscrie şi persoanele împuternicite să le utilizeze.B. Arhivele de interes notarial + Articolul 137 (1) Camera şi sediile secundare ale acesteia vor avea arhivă proprie şi vor putea deţine şi conserva atât arhiva fostelor notariate de stat, cât şi arhiva birourilor notariale, conform aprobării Colegiului director al Camerei. (2) Camerele răspund de depozitarea şi conservarea arhivelor proprii în condiţiile şi termenele stabilite de dispoziţiile legale privind Fondul Arhivistic Naţional. Arhiva se află în păstrarea unui secretar responsabil cu arhiva sau, după caz, a arhivarului angajat în acest scop. (3) Arhivele notariale transferate de către Cameră se organizează cu respectarea identităţii şi a integrităţii fondurilor şi/sau a fragmentelor de fonduri arhivistice preluate. (4) Camerele au obligaţia de a conserva şi administra arhivele preluate, în condiţiile legii, putând elibera copii certificate de pe documentele aflate în arhivă, în condiţiile normelor de administrare a arhivelor notariale. (5) Pentru eliberarea duplicatelor sau a copiilor legalizate de pe actele din arhivele prevăzute la alin. (1), pentru îndreptarea erorilor materiale sau completarea omisiunilor vădite, precum şi pentru reconstituirea actelor notariale, Colegiul director al Camerei va desemna un notar public. (6) Pentru eliberarea de copii certificate de pe actele din aceste arhive, Colegiul director al Camerei va desemna un angajat cu studii juridice al Camerei. + Articolul 138 (1) Orice informaţii cu privire la actele notariale păstrate în arhivele Camerei sau ale birourilor notariale se eliberează numai persoanelor fizice şi juridice care au calitatea de părţi ale actului juridic, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi acelora care justifică un drept sau un interes legitim, denumite în continuare persoane interesate. (2) Informaţii cu privire la existenţa testamentului se eliberează persoanelor interesate numai după decesul testatorului, dovedit cu certificatul de deces, cu excepţia cazurilor în care cererea este formulată de testator însuşi. + Articolul 139 (1) Camera poate elibera certificate şi copii de pe documentele pe care le deţine, la cererea formulată în nume propriu de către persoanele interesate, fizice sau juridice, de drept public ori privat. (2) Persoanele interesate pot fi reprezentate în relaţia cu Camera de reprezentantul legal, de o persoană împuternicită prin procură autentică ori de avocat, în baza împuternicirii avocaţiale. + Articolul 140 (1) Tarifele pentru eliberarea copiilor certificate şi a copiilor simple, precum şi scutirile sau reducerile de la plata acestui tarif se stabilesc prin hotărâre a Consiliului Uniunii. (2) Tariful perceput pentru eliberarea copiilor reprezintă venit din activitatea Camerei. (3) La solicitarea instituţiilor statului, Camerele vor elibera acestora, gratuit, copii certificate de pe documentele aflate în arhivă. + Articolul 141 (1) Arhivele fostelor notariate de stat, create în perioada 1950-1995, deţinute de judecătorii sau de alte instituţii, cu excepţia celor deţinute de Arhivele Naţionale ale României, se predau Camerei din circumscripţia curţii de apel în care se află judecătoria sau instituţia deţinătoare. (2) Camerele vor proceda la preluarea şi prelucrarea arhivelor prevăzute la alin. (1) în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995. (3) Preluarea arhivelor se face pe bază de procese-verbale de predare-preluare, însoţite de inventare arhivistice semnate de notarii publici desemnaţi de Camere şi de conducătorul instituţiei care deţine arhiva. (4) Cheltuielile de inventariere şi de preluare sunt suportate de Camere. (5) La solicitarea instituţiilor statului, Camerele vor elibera acestora, gratuit, copii certificate de pe documentele aflate în arhivă. + Articolul 142Arhiva Uniunii şi a entităţilor subordonate se păstrează în condiţiile şi pe duratele stabilite de dispoziţiile legale privind Fondul Arhivistic Naţional. + Secţiunea a 9-a Camera Notarilor Publici + Articolul 143 (1) Fiecare Cameră are un regulament de organizare şi funcţionare, aprobat de Adunarea generală a Camerei pe baza regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a Camerelor, aprobat de Consiliul Uniunii. (2) În îndeplinirea scopului pentru care a fost constituită şi pentru serviciile prestate, Camera poate desfăşura, în condiţiile stabilite de către Colegiul director al Camerei şi cu respectarea legislaţiei în vigoare, activităţi generatoare de venituri proprii. + Articolul 144Sediile secundare ale Camerei nu au personalitate juridică şi utilizează şi deţin sigilii şi evidenţe proprii. + Articolul 145Fiecare Cameră are pagină de internet, care cuprinde, cel puţin, următoarele informaţii publice: a) adresele de contact ale tuturor sediilor Camerei şi programul de lucru al fiecăruia dintre acestea; b) programul de audienţe; c) tabloul notarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în Camera respectivă, care cuprinde datele de contact ale notarilor publici şi programul de lucru al biroului notarial; d) modificările intervenite în modul de desfăşurare a activităţii notarilor publici (concediu de odihnă sau medical, suspendare, încetarea calităţii etc.); e) lista facultativă a arbitrilor aprobaţi de Colegiul director al Camerei; f) lista experţilor evaluatori autorizaţi în condiţiile legii, care evaluează bunurile scoase la licitaţie; g) informaţii privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor; h) informaţii privind locul păstrării şi gestionarul arhivelor notariale; i) informaţii cu privire la organizarea examenelor şi concursurilor de notar stagiar, de notar public sau de schimbare a sediilor birourilor notariale; j) alte informaţii apreciate de Colegiul director al Camerei ca fiind de interes public. + Articolul 146 (1) Modul de organizare şi funcţionare a Curţii de arbitraj de pe lângă fiecare Cameră, precum şi organele de conducere ale acesteia se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii de arbitraj, aprobat de Camere, pe baza regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a Curţii de arbitraj, aprobat de Consiliul Uniunii. (2) Modul de organizare şi funcţionare a activităţii de arbitraj şi licitaţii de la nivelul Camerei se stabileşte prin regulamente proprii, aprobate de colegiile directoare ale Camerelor pe baza regulamentului-cadru aprobat de Consiliul Uniunii cu privire la aceste activităţi. + Articolul 147Procedura alegerii organelor de conducere ale Camerei şi Uniunii se face în condiţiile stabilite prin Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a Camerelor, aprobat de Consiliul Uniunii. + Articolul 148 (1) Adunarea generală a Camerei se întruneşte de cel puţin două ori pe an, la convocarea preşedintelui Colegiului director al Camerei. În anul în care se organizează alegerea organelor de conducere ale Camerei şi Uniunii, Adunarea generală a Camerei se întruneşte în şedinţe de cel puţin 3 ori pe an, una dintre acestea fiind destinată alegerilor. (2) În cazul în care preşedintele refuză convocarea şedinţei, Colegiul director al Camerei poate convoca Adunarea generală ordinară sau extraordinară, după caz. (3) Adunarea generală a Camerei se convoacă de către preşedinte sau de Colegiul director al Camerei la solicitarea scrisă a Biroului executiv al Consiliului Uniunii sau a cel puţin unei treimi din numărul notarilor publici cu drept de vot în Adunarea generală a Camerei, în condiţiile stabilite prin statut. (4) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Adunarea generală a Camerei adoptă, cu majoritatea simplă a membrilor prezenţi, hotărâri obligatorii pentru toţi notarii publici. (5) Împotriva hotărârii Adunării generale a Camerei se poate formula plângere la Consiliul Uniunii în termen de 15 zile de la adoptare. Hotărârea Consiliului Uniunii poate fi atacată la instanţa de judecată competentă în condiţiile legii. + Articolul 149Prezenţa notarilor publici la adunările generale este obligatorie. + Articolul 150 (1) Adunarea generală a Camerei este legal constituită în prezenţa majorităţii membrilor săi cu drept de vot. (2) Notarul public suspendat nu poate participa, cu drept de vot, la Adunarea generală a Camerei. (3) În cazul în care nu este legal constituită din lipsa cvorumului, se convoacă o nouă Adunare generală a Camerei în condiţiile stabilite prin statut. Adunarea generală a Camerei astfel convocată este legal constituită în prezenţa a cel puţin unei treimi din numărul membrilor săi. + Articolul 151 (1) Colegiul director al Camerei se întruneşte în şedinţe ordinare cel puţin o dată pe lună, la convocarea preşedintelui Colegiului sau, în lipsa acestuia, a vicepreşedintelui. (2) În caz de refuz al preşedintelui sau vicepreşedintelui, Colegiul director al Camerei se poate convoca de către majoritatea membrilor acestuia. Colegiul director al Camerei se poate convoca şi la solicitarea scrisă a Biroului executiv al Consiliului Uniunii. (3) Convocarea Colegiului director al Camerei se face, în toate cazurile, în condiţiile stabilite prin statut. (4) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Colegiul director al Camerei adoptă decizii, obligatorii pentru toţi notarii publici din Cameră, cu majoritatea simplă a membrilor săi. În situaţii urgente, Colegiul director al Camerei poate adopta decizii prin exprimarea votului, în scris şi, după caz, pe baza materialelor şi proiectelor de decizii transmise de către preşedintele Colegiului director al Camerei. Transmiterea materialelor şi, ulterior, a votului exprimat se face prin mijloace convenţionale de comunicare, ce asigură dovada transmiterii şi, respectiv, a primirii. (5) Împotriva deciziei Colegiului director al Camerei se poate formula plângere la Adunarea generală a Camerei în termen de 15 zile de la adoptare. Hotărârea Adunării generale a Camerei poate fi atacată la instanţa de judecată competentă, în condiţiile legii. (6) Prezenţa membrilor la şedinţele Colegiului director al Camerei este obligatorie. + Articolul 152 (1) Colegiul director al Camerei este legal constituit în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi. (2) În cazul în care Colegiul director al Camerei nu este legal constituit din lipsa cvorumului necesar, se face o nouă convocare a Colegiului director al Camerei în condiţiile stabilite prin statut. Colegiul director al Camerei astfel convocat este legal constituit în prezenţa a cel puţin jumătate din numărul membrilor săi. + Articolul 153 (1) La şedinţele Colegiului director al Camerei se convoacă şi reprezentantul sau, după caz, reprezentanţii Camerei în Consiliul Uniunii. (2) Preşedintele, prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii Uniunii pot să convoace Colegiul director al Camerei şi pot participa la orice şedinţă a Colegiului director al Camerei. (3) La şedinţele Colegiului director al Camerei este obligatorie prezenţa reprezentanţilor acesteia în Consiliul Uniunii. + Articolul 154La şedinţele Colegiului director al Camerei, pe lângă personalul de specialitate al Camerei desemnat în acest sens, pot participa, ca urmare a solicitării sau convocării de către preşedintele Colegiului, ori de câte ori consideră necesar, şi alţi notari publici sau specialişti. + Articolul 155La începutul fiecărui an, Colegiul director al Camerei înaintează Consiliului Uniunii o informare cu privire la activitatea desfăşurată în anul precedent. + Articolul 156 (1) În îndeplinirea atribuţiilor sale, preşedintele Colegiului director al Camerei emite dispoziţii obligatorii pentru toţi notarii publici din Cameră. (2) Împotriva dispoziţiei preşedintelui Colegiului director al Camerei se poate formula plângere la Biroul executiv al Consiliului Uniunii în termen de 15 zile de la comunicare. Decizia Biroului executiv al Consiliului Uniunii poate fi atacată la instanţa de judecată competentă, în condiţiile legii. + Articolul 157În lipsa preşedintelui Colegiului director al Camerei, situaţie adusă la cunoştinţa Colegiului, atribuţiile preşedintelui sunt preluate, de drept, de către vicepreşedintele Colegiului director al Camerei, până la încetarea situaţiei care a determinat absenţa. + Articolul 158 (1) Pentru soluţionarea petiţiilor, preşedintele Colegiului director al Camerei poate solicita note explicative notarilor publici sau notarilor stagiari împotriva cărora au fost formulate plângeri şi, în funcţie de cele constatate, în limita atribuţiilor stabilite de lege, dispune măsurile corespunzătoare. (2) Preşedintele poate delega atribuţia de soluţionare a plângerilor formulate împotriva notarilor publici sau a notarilor stagiari vicepreşedintelui ori unui alt membru al Colegiului director al Camerei. + Secţiunea a 10-a Organizarea şi funcţionarea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici + Articolul 159În îndeplinirea scopului pentru care a fost constituită şi pentru serviciile prestate, Uniunea poate desfăşura, în condiţiile stabilite de către Consiliul Uniunii şi cu respectarea legislaţiei în vigoare, activităţi generatoare de venituri proprii. + Articolul 160Uniunea are pagină proprie de internet, care va cuprinde, cel puţin, următoarele informaţii publice: a) adresele de contact ale tuturor sediilor Camerelor şi programul de lucru; b) programul de audienţe; c) tabloul notarilor publici, datele de contact ale acestora, precum şi programul de lucru al birourilor notariale; d) lista facultativă a arbitrilor aprobaţi de colegiile directoare ale Camerelor; e) lista cu experţii evaluatori autorizaţi în condiţiile legii, care evaluează bunurile scoase la licitaţie; f) date privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor; g) date cu privire la locul păstrării şi gestionarul arhivelor notariale; h) date cu privire la organizarea examenelor şi concursurilor de notar stagiar sau notar public, precum şi a concursurilor de schimbări de sedii; i) alte date apreciate de Biroul executiv al Consiliului Uniunii ca fiind de interes public. + Articolul 161Organele de conducere ale Uniunii sunt: a) Congresul; b) Consiliul Uniunii; c) Biroul executiv al Consiliului Uniunii; d) preşedintele Uniunii. + Articolul 162 (1) Delegaţi cu drept de vot la Congres sunt notarii publici aleşi într-o funcţie eligibilă la nivelul Camerei şi al Uniunii, la care se adaugă reprezentanţii aleşi de Adunarea generală a Camerei pe durata unui mandat, în limita normei de reprezentare prevăzute de lege. Prezenţa delegaţilor la Congres este obligatorie. (2) La calculul normei de reprezentare pentru alegerea reprezentanţilor Camerelor la Congres, precum şi în Consiliul Uniunii se va avea în vedere numărul notarilor publici în funcţie la sfârşitul lunii anterioare organizării alegerilor, potrivit procedurii stabilite prin regulament aprobat de Consiliul Uniunii. + Articolul 163Împotriva hotărârilor Congresului se poate formula plângere la instanţa de judecată competentă în condiţiile legii. + Articolul 164Procedura alegerii organelor de conducere ale Uniunii se stabileşte prin regulamentul aprobat de Consiliul Uniunii. + Articolul 165Reprezentanţii Camerelor în Consiliul Uniunii îşi exprimă votul având în vedere respectarea intereselor legitime ale profesiei. + Articolul 166Prezenţa membrilor la şedinţele Consiliului Uniunii este obligatorie. + Articolul 167Reprezentanţii Camerelor în Consiliului Uniunii au obligaţia consultării şi informării permanente a Colegiului director al Camerei reprezentate cu privire la activitatea desfăşurată sau care urmează să se desfăşoare la fiecare şedinţă a Consiliului Uniunii. + Articolul 168Membrii Consiliului Uniunii răspund individual pentru votul exprimat în această calitate. + Articolul 169Reprezentanţii Camerelor în Consiliului Uniunii au obligaţia informării anuale a Adunării generale a Camerei cu privire la activitatea desfăşurată în Consiliului Uniunii. + Articolul 170 (1) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Consiliul Uniunii adoptă hotărâri care sunt obligatorii pentru Camere şi notari publici. (2) Împotriva hotărârii Consiliului Uniunii se poate formula plângere la instanţa de judecată în condiţiile legii. + Articolul 171În situaţii urgente, Consiliul Uniunii poate adopta hotărâri prin întrunirea în şedinţă prin intermediul sistemului de videoconferinţă sau, fără a fi întrunit în şedinţă, prin vot exprimat prin corespondenţă. În acest din urmă caz, fiecare membru îşi va exprima votul în scris pe baza materialelor şi proiectelor de hotărâri transmise de către preşedintele Uniunii. Transmiterea materialelor şi, ulterior, a votului exprimat se face prin unul dintre mijloacele convenţionale de comunicare, care face dovada transmiterii şi, respectiv, primirii acestora. + Articolul 172La şedinţele Consiliului Uniunii participă personalul de specialitate al Uniunii, desemnat în acest sens, şi, ori de câte ori este necesar, alţi notari publici sau specialişti, convocaţi de către preşedintele Consiliului. + Articolul 173Consiliul Uniunii înaintează ministrului justiţiei, la începutul fiecărui an, o informare detaliată cu privire la activitatea notarială desfăşurată în anul precedent, care cuprinde date statistice, aspecte rezultate din verificările efectuate, măsurile luate pentru înlăturarea deficienţelor constatate, precum şi, dacă este cazul, propuneri de îmbunătăţire a activităţii sub aspect legislativ şi administrativ. + Articolul 174 (1) Biroul executiv al Consiliului Uniunii se întruneşte în şedinţe ordinare cel puţin o dată pe lună, la convocarea preşedintelui Uniunii sau, în lipsa acestuia, a prim-vicepreşedintelui ori, după caz, a unuia dintre vicepreşedinţi, în condiţiile stabilite prin statut. (2) Biroul executiv al Consiliului Uniunii funcţionează legal în prezenţa majorităţii membrilor săi şi adoptă decizii cu majoritatea simplă a voturilor celor prezenţi. (3) În cazul în care Biroul executiv al Consiliului Uniunii nu este legal constituit din lipsa cvorumului necesar, se convoacă o nouă şedinţă în condiţiile stabilite prin statut. (4) În îndeplinirea atribuţiilor legale, Biroul executiv al Consiliului Uniunii adoptă, în condiţiile prevăzute de art. 58 alin. (5) din lege, decizii obligatorii pentru Camere şi notarii publici. În caz de egalitate de voturi, votul se reia. (5) Prezenţa membrilor la şedinţele Biroului executiv al Consiliului Uniunii este obligatorie. (6) La şedinţele Biroului executiv al Consiliului Uniunii participă personalul de specialitate al Uniunii, desemnat în acest sens, şi, ori de câte ori este necesar, şi alţi notari publici sau specialişti, convocaţi de către preşedinte. + Articolul 175Pentru situaţii urgente, Biroul executiv al Consiliului Uniunii poate adopta hotărâri prin întrunirea în şedinţă prin intermediul sistemului de videoconferinţă sau, fără a fi întrunit în şedinţă, prin vot exprimat prin corespondenţă. În acest din urmă caz, fiecare membru îşi va exprima votul în scris pe baza materialelor şi proiectelor de decizii transmise de către preşedintele Uniunii. Transmiterea materialelor şi, ulterior, a votului exprimat se va face prin unul dintre mijloacele convenţionale de comunicare care fac dovada transmiterii şi, respectiv, primirii. + Articolul 176 (1) În îndeplinirea atribuţiilor legale, preşedintele Uniunii emite dispoziţii obligatorii. (2) Împotriva dispoziţiei preşedintelui se poate formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la Biroul executiv al Consiliului Uniunii. Decizia Biroului executiv al Consiliului Uniunii poate fi atacată la instanţa de judecată competentă, în condiţiile legii. + Articolul 177 (1) În lipsa preşedintelui, situaţie adusă la cunoştinţa Consiliului Uniunii, atribuţiile acestuia sunt preluate, de drept, de către prim-vicepreşedintele Uniunii, până la încetarea acestei situaţii. În cazul în care prim-vicepreşedintele se află în imposibilitatea exercitării atribuţiilor, atribuţiile preşedintelui sunt preluate de către unul dintre vicepreşedinţi, delegat în acest sens de către preşedinte. (2) Ori de câte ori preşedintele, prim-vicepreşedintele sau vicepreşedinţii se află în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, acestora le revine obligaţia de a comunica Uniunii motivele şi durata pentru care nu îşi pot exercita atribuţiile. (3) Pentru soluţionarea petiţiilor, preşedintele poate solicita note explicative notarilor publici sau notarilor stagiari împotriva cărora au fost formulate plângerile şi, în funcţie de cele constatate, dispune măsurile corespunzătoare. (4) Preşedintele poate delega atribuţia prevăzută la alin. (3), precum şi alte atribuţii prim-vicepreşedintelui, vicepreşedinţilor sau unui alt membru al Consiliului Uniunii. + Articolul 178Organizarea şi funcţionarea redacţiei Buletinul Notarilor Publici, a comisiilor de specialitate ale Consiliului Uniunii, a aparatului de specialitate şi administrativ al Uniunii, a RNENP şi a altor entităţi care se înfiinţează la nivelul Uniunii se stabilesc prin regulamente aprobate prin hotărâre a Consiliului Uniunii. + Articolul 179 (1) Casa de Asigurări se organizează şi funcţionează pe baza statutului acesteia, aprobat în condiţiile legii de către Consiliul Uniunii. (2) Casa de Asigurări este condusă de un consiliu de administraţie numit de către Consiliul Uniunii dintre notarii publici propuşi de către Camere. Consiliul de administraţie este condus de un preşedinte, desemnat dintre membrii acestuia de către Consiliul Uniunii. (3) Numărul membrilor consiliului de administraţie, precum şi modul de desemnare a acestora şi a preşedintelui se stabilesc prin statutul Casei de Asigurări. (4) La şedinţele consiliului de administraţie participă personalul de specialitate al Casei de Asigurări, desemnat în acest sens, şi, ori de câte ori este necesar, şi alţi notari publici sau specialişti, convocaţi de către preşedinte. + Articolul 180 (1) Înainte de începerea activităţii, notarul public este obligat, sub sancţiunea neemiterii licenţei de funcţionare, să încheie contractul de asigurare cu Casa de Asigurări, devenind astfel membru al acesteia. (2) Pe perioada exercitării funcţiei, notarul public este obligat, sub sancţiunea retragerii licenţei de funcţionare, să achite anual costul poliţei de asigurare, în condiţiile stabilite prin contractul de asigurare. (3) La data retragerii licenţei de funcţionare, contractul de asigurare încetează sau se suspendă, după caz, în funcţie de încetarea sau, respectiv, suspendarea calităţii de notar public. + Articolul 181Anual, la emiterea poliţei de asigurare, Casa de Asigurări va solicita Uniunii informaţii cu privire la conduita profesională a notarului public, iar în funcţie şi de aceasta, se va întocmi fişa de evaluare de risc profesional a notarului public, pe baza căreia se vor stabili, în condiţiile statutului, de către consiliul de administraţie, cuantumul anual al primei de asigurare, suma asigurată obligatorie, obligativitatea reîntregirii sumei maxime asigurate şi, corelativ, plata primei de asigurare, precum şi felul poliţei de asigurare. + Articolul 182Nu intră în categoria riscurilor asigurate de Casa de Asigurări activităţile desfăşurate de notarii publici în calitate de fiduciari şi/sau lichidatori desemnaţi de părţi. + Articolul 183 (1) La nivelul Casei de Asigurări se ţin, în format electronic sau pe suport hârtie, următoarele registre şi evidenţe: a) registrul general de corespondenţă şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta, în care se înregistrează toate documentele care nu se regăsesc în celelalte registre; b) registrul de asigurare profesională obligatorie, în care se înregistrează contractele de asigurare ale notarilor publici şi se menţionează cuantumul poliţei, riscul asigurat, despăgubirile plătite în numele notarului public asigurat, mapele cuprinzând documentele înregistrate în acestea, precum şi fişa de evaluare a riscului profesional; c) registrul de evidenţă a litigiilor în care este parte Casa de Asigurări şi soluţiile pronunţate; d) registrul de evidenţă a hotărârilor consiliului de administraţie; e) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Casei de Asigurări; f) registrul de evidenţă a stenogramelor şedinţelor consiliului de administraţie; g) registrul de control, în care se înregistrează controalele efectuate de Uniune, precum şi mapele cu actele de control aferente acestora; h) registrul de audienţe; i) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Casa de Asigurări şi a facturilor emise de furnizori; j) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile şi de personal prevăzute de lege şi mapele aferente acestora; k) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege; l) orice alte registre necesare desfăşurării activităţii. (2) Procedura şi metodologia de gestionare a registrelor şi evidenţelor prevăzute la alin. (1) se aprobă de către Consiliul Uniunii, prin regulament. + Articolul 184INR se organizează şi funcţionează pe baza statutului şi regulamentului propriu, aprobate, în condiţiile legii, de către Consiliul Uniunii. + Articolul 185 (1) INR este condus de un Consiliu director. Membrii Consiliului director sunt numiţi în condiţiile stabilite prin statutul şi regulamentul INR-ului. (2) În subordinea preşedintelui INR funcţionează un Consiliu ştiinţific în condiţiile stabilite prin statutul şi regulamentul INR-ului. (3) Numărul membrilor Consiliului director, ai Consiliului ştiinţific, precum şi modul de desemnare a acestora se stabilesc prin statutul şi regulamentul INR-ului. (4) La şedinţele Consiliului director sau ale Consiliului ştiinţific participă personalul de specialitate al INR, desemnat în acest sens, şi, ori de câte ori este necesar, şi alţi notari publici sau specialişti, convocaţi de către preşedinte. + Articolul 186 (1) Formarea profesională iniţială a notarilor stagiari, formarea profesională continuă a notarilor publici, precum şi pregătirea celorlalţi beneficiari prevăzuţi de lege se fac în condiţiile stabilite de Consiliul Uniunii, la propunerea Consiliului ştiinţific, avizată de Consiliul director al INR. (2) Notarii publici în funcţie şi personalul de specialitate al birourilor notariale, al Camerelor şi al Uniunii au obligaţia să participe, cel puţin o dată la 3 ani, la cursurile de formare profesională organizate de INR. (3) Cheltuielile cu participarea notarilor publici în funcţie şi a personalului de specialitate al birourilor notariale la cursurile organizate de INR se suportă de către biroul notarial şi sunt deductibile. (4) Pentru personalul de specialitate al Uniunii şi al Camerelor, costul cursurilor organizate de INR se suportă de către Uniune, respectiv de către fiecare Cameră, din bugetele acestora. + Articolul 187 (1) La nivelul INR se ţin, în format electronic sau pe suport hârtie, următoarele registre şi evidenţe: a) registrul general de corespondenţă, în care se înregistrează documentele care nu se regăsesc în celelalte registre, şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; b) registrul cursanţilor, cuprinzând evidenţa notarilor stagiari, a notarilor publici şi a celorlalte persoane care au urmat cursurile de formare iniţială sau formare profesională continuă, precum şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; c) registrul de evidenţă a hotărârilor Consiliului director; d) registrul de evidenţă a deciziilor Consiliului ştiinţific; e) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui INR; f) registrul de evidenţă a stenogramelor şedinţelor Consiliului director şi ale Consiliului ştiinţific; g) registrul de control în care se înregistrează controalele efectuate de Uniune, precum şi mapele cu actele de control aferente acestora; h) registrul de audienţe; i) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de INR şi a facturilor emise de INR sau furnizori; j) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile şi de personal prevăzute de lege şi mapele aferente acestora; k) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege; l) orice alte registre necesare desfăşurării activităţii. (2) Procedura şi metodologia de gestionare a registrelor şi evidenţelor se aprobă de către Consiliul Uniunii prin regulament. + Articolul 188 (1) Casa de Pensii a Notarilor Publici, denumită în continuare Casa de Pensii, se organizează şi funcţionează pe baza statutului şi regulamentului acesteia, aprobate în condiţiile legii de către Consiliul Uniunii. (2) Casa de Pensii este condusă de un consiliu de administraţie. (3) Numărul membrilor consiliului de administraţie, modul de desemnare a acestora, precum şi a preşedintelui se stabilesc prin statutul şi regulamentul Casei de Pensii. (4) La şedinţele consiliului de administraţie, pe lângă personalul de specialitate al Casei de Pensii, desemnat în acest sens, vor participa, ori de câte ori este necesar, şi alţi notari publici sau specialişti, ca urmare a convocării sau solicitării făcute de către preşedinte. + Articolul 189La nivelul Casei de Pensii se ţin, în format electronic sau pe suport hârtie, următoarele registre şi evidenţe: a) registrul general de corespondenţă, în care se înregistrează documentele care nu se regăsesc în celelalte registre şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; b) registrul naţional al asiguraţilor şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; c) registrul de evidenţă a hotărârilor consiliului de administraţie; d) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Casei de Pensii; e) registrul de evidenţă a stenogramelor şedinţelor consiliului de administraţie; f) registrul de control în care se înregistrează controalele efectuate de Uniune, precum şi mapele cu actele de control aferente acestora; g) registrul de audienţe; h) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Casa de Pensii şi a facturilor emise de furnizori; i) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile şi de personal prevăzute de lege şi mapele aferente acestora; j) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege; k) orice alte registre necesare desfăşurării activităţii. + Articolul 190Procedura şi metodologia de gestionare a registrelor şi evidenţelor se aprobă de către Consiliul Uniunii prin regulament. + Articolul 191CNARNN se organizează şi funcţionează în condiţiile stabilite de regulamentul acestuia, aprobat în condiţiile legii, de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii. + Articolul 192 (1) CNARNN este condus de o Comisie de experţi, formată din notari publici şi specialişti. Membrii Comisiei de experţi sunt numiţi de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii. Comisia de experţi este condusă de un preşedinte, desemnat dintre membrii săi de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii. (2) Numărul membrilor Comisiei de experţi, modul de desemnare a acestora, precum şi a preşedintelui comisiei se stabilesc prin regulamentul CNARNN. (3) La şedinţele Comisiei de experţi participă personalul de specialitate al CNARNN desemnat în acest sens şi, ori de câte ori este necesar, alţi notari publici sau specialişti, convocaţi de către preşedinte. + Articolul 193 (1) Pentru serviciile prestate, CNARNN se înregistrează cu activitate economică la organul fiscal competent. (2) La data intrării în vigoare a prezentului regulament, activitatea Societăţii Comerciale "Infonot Systems" - S.R.L. este preluată integral de către CNARNN în condiţiile stabilite prin regulamentul acestuia. + Articolul 194 (1) La nivelul CNARNN se ţin, în format electronic sau pe suport hârtie, registrele naţionale notariale prevăzute la art. 163 din lege, precum şi următoarele registre şi evidenţe: a) registrul general de corespondenţă, în care se înregistrează toate documentele care nu se înregistrează în celelalte registre, şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; b) registrul de evidenţă a hotărârilor Comisiei de experţi; c) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Comisiei de experţi; d) registrul de evidenţă a stenogramelor sau proceselor-verbale ale şedinţelor Comisiei de experţi; e) registrul de control, în care se înregistrează controalele efectuate de Uniune, precum şi mapele cu actele de control aferente acestora; f) registrul de audienţe; g) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de CNARNN şi a facturilor emise de centru şi de furnizori; h) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile şi de personal prevăzute de lege şi mapele aferente acestora; i) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege; j) orice alte registre necesare desfăşurării activităţii. (2) Procedura şi metodologia de gestionare a registrelor şi evidenţelor se aprobă de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii prin regulament. + Secţiunea a 11-a Răspunderea civilă şi disciplinară a notarilor publici + Articolul 195 (1) Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată în condiţiile legii civile, pentru încălcarea obligaţiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat, cu vinovăţie, sub forma relei-credinţe, un prejudiciu, stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă. (2) Asigurarea de răspundere civilă a notarilor publici garantează plata prejudiciului în limita sumei asigurate stabilite prin contractul încheiat de notarul public, în condiţiile legii, cu Casa de Asigurări. (3) Procedura prin care Casa de Asigurări acordă despăgubirile se stabileşte prin statutul şi regulamentul acesteia, aprobate de Consiliul Uniunii. + Articolul 196Răspunderea disciplinară a notarului public intervine numai pentru săvârşirea unei fapte care constituie abatere disciplinară, în condiţiile legii şi ale prezentului regulament, constatată de către Consiliul de disciplină. + Articolul 197 (1) Consiliul de disciplină este compus din câte un reprezentant al fiecărei Camere. (2) Consiliul de disciplină are un preşedinte şi un vicepreşedinte, aleşi cu votul majorităţii membrilor săi. (3) Membrii Consiliului de disciplină pot fi numai notarii publici în funcţie, care, la data validării de către Congres a alegerii lor, au împlinit minimum 10 ani vechime într-o funcţie de specialitate juridică, dar nu mai puţin de 5 ani în funcţia de notar public. (4) Notarul public care, în unul dintre ultimii 5 ani, a fost sancţionat disciplinar sau nu se bucură de o bună reputaţie morală şi profesională nu poate dobândi şi deţine calitatea de membru al Consiliului de disciplină. + Articolul 198 (1) Consiliul de disciplină are următoarele atribuţii: a) judecarea acţiunilor disciplinare exercitate împotriva notarilor publici; b) constatarea îndeplinirii sau neîndeplinirii de către notarul public a condiţiei bunei reputaţii şi, după caz, formularea propunerii de încetare a calităţii de notar public. (2) În îndeplinirea atribuţiilor, Consiliul de disciplină este independent. + Articolul 199Acţiunea disciplinară se exercită de către ministrul justiţiei, preşedintele Uniunii sau Colegiul director al Camerei şi se judecă de către Consiliul de disciplină, în condiţiile legii, ale prezentului regulament, precum şi ale regulamentului propriu, aprobat de Consiliul Uniunii. + Articolul 200Atât în cadrul cercetării prealabile, cât şi în procedura de judecare a acţiunii disciplinare de către Consiliul de disciplină, termenele acordate nu pot fi mai mari de 15 zile, cu excepţiile prevăzute de lege. + Articolul 201Încadrarea faptei săvârşite de notarul public ca fiind abatere disciplinară, precum şi individualizarea sancţiunii disciplinare sunt de competenţa exclusivă a organului care soluţionează acţiunea disciplinară. + Articolul 202 (1) În vederea exercitării acţiunii disciplinare, cercetarea prealabilă este obligatorie. (2) În cadrul cercetării prealabile se stabilesc faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi orice alte date concludente din care se poate aprecia asupra existenţei sau inexistenţei vinovăţiei care atrage răspunderea disciplinară. Ascultarea şi verificarea apărărilor notarului public cercetat sunt obligatorii. Refuzul notarului public cercetat de a face declaraţii ori de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal şi nu împiedică încheierea cercetării. Notarul public cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării şi să solicite probe în apărare. (3) După efectuarea cercetării prealabile, ministrul justiţiei sau, după caz, preşedintele Uniunii ori Colegiul director al Camerei dispune cu privire la exercitarea acţiunii disciplinare. + Articolul 203 (1) Cererea prin care se promovează acţiunea disciplinară cuprinde: elementele de identificare ale părţilor, descrierea faptei săvârşite de către notarul public, arătarea dovezilor pe care se întemeiază acţiunea, menţiunea cu privire la efectuarea cercetării prealabile, motivarea în drept, propunerea sancţiunii disciplinare, semnătura titularului acţiunii, precum şi alte elemente relevante în soluţionarea cauzei. (2) La acţiunea disciplinară se ataşează dovada efectuării cercetării prealabile şi, după caz, actul de control, precum şi, dacă este cazul, sesizarea pe baza căreia s-a declanşat acţiunea disciplinară. + Articolul 204În căile de atac formulate împotriva hotărârilor Consiliului de disciplină au calitate procesuală titularul acţiunii şi notarul public. + Articolul 205Consiliul de disciplină suspendă acţiunea disciplinară în cazul în care există o cauză penală în curs de soluţionare pentru aceeaşi faptă pentru care s-a exercitat acţiunea disciplinară. Notarul public este obligat să informeze, de îndată, Consiliul de disciplină că a fost soluţionat definitiv procesul penal, în vederea repunerii pe rol şi soluţionării acţiunii disciplinare. + Articolul 206 (1) Exercitarea acţiunii disciplinare împotriva unui notar public care este ales sau numit într-o funcţie administrativă, de execuţie sau de conducere, în cadrul organizaţiei profesionale, atrage suspendarea de drept din exerciţiul funcţiilor deţinute la nivelul organizaţiei profesionale, până la soluţionarea acţiunii disciplinare. Consiliul Uniunii constată că a intervenit suspendarea. (2) În situaţia în care hotărârea de sancţionare a rămas definitivă, notarul public este revocat din funcţiile administrative în care a fost numit şi îi încetează de drept mandatul din funcţia în care a fost ales. Consiliul Uniunii constată încetarea mandatului. (3) Hotărârea rămasă definitivă se înaintează de către Consiliul de disciplină organului competent să dispună revocarea. + Articolul 207 (1) Verificările referitoare la buna reputaţie a notarilor publici în funcţie se efectuează din oficiu sau ca urmare a unei sesizări scrise depuse la Ministerul Justiţiei, Uniune sau Camera din care face parte notarul public. Sesizarea cuprinde elementele de identificare ale notarului public, descrierea faptelor de natură a afecta buna reputaţie a acestuia, dovezile pe care se sprijină sesizarea, precum şi datele de identificare ale petentului şi semnătura acestuia. (2) În vederea întocmirii raportului de inspecţie, inspectorii din cadrul Ministerului Justiţiei sau al Uniunii procedează la verificarea sesizării din cel puţin 3 surse credibile, altele decât autorul sesizării, care să fi cunoscut nemijlocit faptele imputate notarului public. Colectarea şi verificarea dovezilor se opresc atunci când acestea sunt suficiente pentru a constata, mai presus de orice îndoială rezonabilă, că cele arătate în sesizare sunt adevărate sau, dimpotrivă, nu se confirmă. (3) Verificările referitoare la buna reputaţie a notarilor publici în funcţie se vor face numai de către inspectorii din cadrul Ministerului Justiţiei sau din cadrul Uniunii. Raportul de inspecţie întocmit în urma verificărilor privind buna reputaţie se comunică notarului public care face obiectul sesizării, în termen de 15 zile de la întocmire, în vederea formulării de obiecţiuni. (4) Raportul de inspecţie şi, dacă există, obiecţiunile formulate de notarul public se înaintează Consiliului de disciplină. (5) Consiliul de disciplină citează notarul public şi entitatea din care fac parte inspectorii care au întocmit raportul şi dispune administrarea probelor necesare. Notarul public poate depune note explicative şi declaraţii cu privire la faptele care i se impută şi poate solicita administrarea probelor pe care le consideră necesare în apărarea lui. (6) Hotărârea Consiliului de disciplină, rămasă definitivă, se publică în una dintre revistele de specialitate ale Uniunii, fără a se dezvălui date care să poată duce la identificarea celui supus controlului. (7) Împotriva hotărârii Consiliului de disciplină pot face contestaţie la Consiliul Uniunii notarul public şi entitatea care a dispus efectuarea inspecţiei. + Articolul 208La nivelul Consiliului de disciplină se ţin, în format electronic şi pe suport hârtie, următoarele registre şi evidenţe: a) registrul de corespondenţă, în care se înregistrează toate documentele, şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; b) registrul de evidenţă a acţiunilor disciplinare; c) opisul registrului de evidenţă a cauzelor; d) registrul de evidenţă a hotărârilor; e) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Consiliului de disciplină. + Articolul 209 (1) Câte un exemplar al hotărârilor pronunţate în căile de atac se depune la dosarul cauzei aflat la Consiliul de disciplină, de către titularul acţiunii disciplinare, în vederea arhivării şi certificării faptului că hotărârea Consiliului de disciplină a rămas definitivă. (2) Arhiva creată de Consiliul de disciplină face parte din arhiva Uniunii. + Articolul 210Modul de organizare şi funcţionare a Consiliului de disciplină, precum şi procedura de soluţionare a cauzelor aflate în competenţa sa se stabilesc prin regulamentul acestuia, aprobat de Consiliul Uniunii. + Capitolul IV Procedura actelor notariale + Secţiunea 1 Dispoziţii generale + Articolul 211 (1) Actele notariale se întocmesc la cererea persoanelor care justifică un interes şi a autorităţilor competente, în cazurile prevăzute de lege. (2) Cererile pot fi formulate şi prin mandatar, avocat împuternicit în acest sens sau prin reprezentant legal, potrivit legii, cu excepţia cazului în care, prin dispoziţii speciale, se prevede altfel. Împuternicirea avocaţială nu constituie mandat de reprezentare pentru încheierea unui act sau a unei proceduri notariale. + Articolul 212În vederea îndeplinirii unui act sau a unei proceduri notariale, notarul public solicită, dacă este cazul, din arhiva altor birouri notariale sau a Camerei documentaţia necesară. Documentaţia solicitată de către notarul public se comunică în mod obligatoriu şi de îndată, dar nu în original, prin orice mijloc de comunicare care confirmă trimiterea şi, respectiv, primirea. + Articolul 213 (1) Documentele justificative, autorizaţiile şi informaţiile necesare pentru îndeplinirea actelor şi procedurilor notariale, precum şi lucrările de publicitate vor fi obţinute de către notarul public direct sau printr-un angajat cu contract de muncă al biroului, delegat de notarul public în acest scop. (2) Notarul public poate solicita părţilor sau, la cererea acestora, poate obţine el însuşi, pe cheltuiala părţilor, prin orice mijloc de comunicare, certificatul de atestare fiscală, extrase de carte funciară, precum şi alte documente din care rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru instrumentarea actului sau procedurii notariale. Cererea notarului public, precum şi documentele solicitate pot fi transmise autorităţii competente, respectiv pot fi transmise notarului public prin orice mijloc de comunicare ce confirmă trimiterea şi, respectiv, primirea. (3) În aplicarea prevederilor art. 80 alin. (3) şi (4) din lege, se pot încheia de către Uniune protocoale de colaborare cu instituţiile care deţin registrele şi evidenţele publice. + Articolul 214Identificarea părţilor şi, după caz, a avocatului care le asistă ori a reprezentanţilor acestora se face în condiţiile art. 85 din lege. + Articolul 215 (1) Actele notariale în care una dintre părţi este o persoană privată de libertate se instrumentează la locul unde acea persoană se află pe perioada privării de libertate. (2) Administraţia locului de deţinere are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru identificarea de către notarul public a persoanei private de libertate, parte în actul notarial, precum şi pentru asigurarea condiţiilor adecvate, necesare încheierii actului. (3) În cazul în care persoana privată de libertate nu poate să semneze, actul notarial se va încheia în prezenţa a 2 martori asistenţi, care pot fi şi funcţionari ai penitenciarului. (4) În cazul în care persoana privată de libertate nu cunoaşte limba română sau este surdomut neştiutor de carte, consimţământul se va lua în prezenţa unui interpret şi traducător autorizat, respectiv a unui interpret mimico-gestual autorizat. + Articolul 216 (1) Dacă apreciază ca fiind necesar, notarul public întocmeşte o rezoluţie de încuviinţare a efectuării actului, rezoluţie care se pune pe cerere şi cuprinde, pe scurt, datele esenţiale necesare încheierii actului notarial. (2) Îndeplinirea actului sau a procedurii notariale se constată prin încheiere care poartă număr şi dată din registrul corespunzător, prevăzut de lege. În cazurile anume prevăzute de lege, în baza încheierii de îndeplinire a actului sau procedurii se eliberează un certificat, care va avea data încheierii şi număr din registrul corespunzător. (3) La instrumentarea actului în afara biroului notarial, notarul public poate fi însoţit de un secretar delegat. În acest caz, datele de identificare ale secretarului delegat se menţionează în cuprinsul încheierii, care va fi semnată şi de acesta, alături de notarul public. (4) Dacă actul sau procedura notarială este îndeplinită la sediul secundar al notarului public, despre aceasta se va face menţiune în încheiere, potrivit art. 84 lit. e) din lege. + Articolul 217În cazul actelor notariale supuse publicităţii, dacă legea prevede în mod expres, notarul public este obligat să întreprindă, de îndată, demersurile necesare pentru efectuarea publicităţii, în numele şi pe cheltuiala titularilor drepturilor care rezultă din act, direct ori prin angajaţii săi, la registrele prevăzute de lege, şi să înmâneze părţilor dovezile referitoare la înscrierea drepturilor. + Articolul 218 (1) Erorile materiale sau omisiunile vădite din actele şi procedurile notariale pot fi îndreptate prin încheiere de rectificare. Nu sunt admise corecturi direct în cuprinsul actelor notariale. (2) Erorile materiale sau omisiunile vădite pot privi numele şi calitatea părţilor, erori de calcul, precum şi orice alte asemenea erori materiale cuprinse în actele notariale, care nu privesc aspecte ce pot afecta natura, obiectul actului sau conţinutul raporturilor juridice dintre părţi. Nu se pot îndrepta prin această procedură erorile de raţionament juridic şi nici alte erori sau omisiuni care nu pot fi calificate drept omisiuni sau erori materiale, acestea putând fi remediate doar cu acordul părţilor şi doar prin întocmirea unui alt înscris. (3) La cerere, îndreptarea erorilor materiale şi completarea omisiunilor vădite se fac numai după prezentarea de către părţi a exemplarelor originale sau, după caz, a duplicatelor actului, deţinute de acestea. (4) Îndreptarea erorilor materiale şi completarea omisiunilor vădite, din oficiu, se fac pe baza exemplarului din arhiva biroului notarial sau a Camerei, comunicându-se părţilor şi registrelor de publicitate câte un exemplar al încheierii. (5) Încheierea prevăzută la alin. (1) se ataşează la exemplarele originale ale actului şi, după caz, la duplicatele actului aflate în arhivă sau prezentate de părţi. (6) Despre existenţa încheierii de rectificare se face menţiune pe toate exemplarele originale şi duplicatele actului, atât cele aflate în arhiva biroului, cât şi cele prezentate de părţi. (7) În cazul în care aceeaşi eroare materială sau omisiune vădită este identificată în mai multe acte sau proceduri notariale aflate în raport de interdependenţă, se admite îndreptarea sau completarea lor prin aceeaşi încheiere. (8) Cererea se înregistrează în registrul general, fixându-se prin rezoluţie termenul de soluţionare. Partea care depune cererea are termenul în cunoştinţă. Prin citaţie se aduc la cunoştinţa celorlalte părţi data, ora şi locul soluţionării cererii, precum şi obiectul rectificării. Dacă s-a îndeplinit procedura de citare, la termenul stabilit, notarul public procedează la rectificare chiar şi în lipsa celor citaţi; acordul acestora se prezumă dacă nu au făcut obiecţiuni sau opuneri. (9) Citarea părţilor se face potrivit art. 145 din lege. + Articolul 219În îndeplinirea unei proceduri notariale, notarul public instrumentator sau cel care a luat, în orice mod, cunoştinţă de îndreptarea unei erori materiale sau completarea unei omisiuni vădite, anularea sau revocarea unui act notarial, care nu sunt aduse la cunoştinţa celor care gestionează arhivele notariale sau registre publice, are obligaţia de a le înştiinţa pe acestea. + Articolul 220Notarul public comunică celor interesaţi copia înscrisului care rectifică, anulează sau revocă actul notarial sau copia respectivului act purtând menţiunea corespunzătoare. + Articolul 221 (1) Dacă refuză îndeplinirea actului notarial, notarul public, la stăruinţa părţilor, redactează o încheiere de respingere care va cuprinde elementele prevăzute la art. 84 lit. a)-d) şi f) din lege, precum şi motivele de fapt şi de drept care justifică refuzul. (2) Notarul public poate reveni asupra respingerii, dacă motivele soluţiei nu mai subzistă. + Secţiunea a 2-a Redactarea înscrisurilor + Articolul 222Actele şi procedurile notariale, cu excepţia actelor autentice, se redactează în numărul de exemplare originale cerut de părţi, plus unul pentru arhiva notarului public şi, după caz, unul pentru efectuarea lucrărilor de publicitate. + Articolul 223 (1) Documentaţia necesară încheierii actului sau procedurii notariale se reţine la dosarul actului sau procedurii, împreună cu exemplarul original al actului notarial rămas în arhiva notarului. (2) Înscrisurile ce constituie anexe ale actului notarial care se îndeplineşte fac parte integrantă din act, se semnează, în condiţiile legii, de către părţi şi se vizează de către notarul public. În cuprinsul actului se va face menţiune despre faptul că anexele fac parte integrantă din acesta. (3) Înscrisul notarial alcătuit din mai multe file va fi cusut, capsat sau broşat, aplicându-se sigiliul notarului public pe marginile alăturate a două file, astfel încât sigiliul de legătură să fie aplicat pe toate filele înscrisului. + Articolul 224 (1) Înscrisul va fi redactat citeţ şi fără ştersături, într-un format care să permită citirea tuturor datelor din cuprinsul acestuia. Menţiunile în cifre se vor preciza şi în litere. (2) Denumirea persoanelor juridice se redactează fără prescurtări. (3) Încheierea notarială se tehnoredactează în continuarea actului notarial, astfel încât să nu poată fi detaşată de cuprinsul actului, notarul public având obligaţia de a se asigura că este într-un format care să permită citirea tuturor datelor din cuprinsul acesteia. (4) Dacă cetăţeanul străin îi declară notarului public că ştie limba română suficient de bine pentru ca actul sau procedura notarială să se îndeplinească numai în limba română, fără a mai fi necesară prezenţa unui interpret şi traducător autorizat, pe cererea de îndeplinire a actului sau procedurii notariale cetăţeanul străin va scrie olograf că nu solicită prezenţa unui interpret şi traducător autorizat la instrumentarea actului sau procedurii notariale întrucât cunoaşte limba română. Notarul public va face menţiunea corespunzătoare în încheierea de îndeplinire a actului sau procedurii notariale. + Secţiunea a 3-a Autentificarea actelor + Articolul 225 (1) În cazul în care actul notarial se încheie în formă autentică de către notarul public, acesta se întocmeşte, potrivit legii, într-un singur exemplar original, care se păstrează în arhiva biroului notarial. (2) Fiecărei persoane parte în act i se eliberează, la cerere, în numărul solicitat, duplicate de pe actul original, care au aceeaşi forţă probantă ca şi originalul şi, dacă actul constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, constituie, ca şi originalul, titlu executoriu. (3) După identificarea părţilor, a mandatarilor acestora sau a reprezentanţilor legali ori convenţionali, notarul public aduce la cunoştinţa acestora conţinutul actului supus autentificării, îi întreabă dacă i-au înţeles conţinutul şi consecinţele juridice şi dacă cele cuprinse în act reprezintă voinţa părţilor. (4) Luarea consimţământului se face prin semnarea actului de către părţi, de reprezentanţii acestora, de cei chemaţi a încuviinţa actele pe care părţile le întocmesc şi, după caz, de martorii-asistenţi. Părţile declară că au citit actul sau că acesta le-a fost citit în întregime, i-au înţeles conţinutul şi consecinţele juridice şi că cele cuprinse în act reprezintă voinţa părţilor. (5) La luarea consimţământului prin interpret, actul notarial va fi semnat şi de către acesta. (6) Duplicatul eliberat la autentificarea actului reprezintă redarea fidelă a conţinutului actului notarial şi a încheierii de autentificare originale, cu excepţia semnăturii părţilor şi a notarului public. În locul semnăturilor originale ale părţilor şi notarului public se menţionează numele şi prenumele fiecărui semnatar. Pe prima pagină a duplicatului se va aplica o parafă cu menţiunea "DUPLICAT". La finalul duplicatului eliberat la autentificarea actului notarial îndeplinit, după încheierea de autentificare, se introduce formula de duplicat cu următorul cuprins, sub care notarul public semnează şi aplică sigiliul: "Prezentul duplicat s-a întocmit în ..... exemplare, de ............, notar public, astăzi, data autentificării actului, şi are aceeaşi forţă probantă ca originalul." În cazul înscrisurilor prevăzute la art. 101 din lege, formula de duplicat va avea următorul conţinut: "Prezentul duplicat s-a întocmit în ..... exemplare, de ............, notar public, astăzi, data autentificării actului, are aceeaşi forţă probantă ca originalul şi constituie titlu executoriu în condiţiile legii." (7) Un exemplar al duplicatului eliberat la autentificare se arhivează împreună cu originalul actului păstrat în arhiva notarului public. (8) În vederea îndeplinirii operaţiunilor de publicitate a actului juridic încheiat în formă autentică, notarul public comunică fiecărui registru de publicitate câte un duplicat eliberat la autentificarea actului. Duplicatele eliberate părţilor la autentificarea actului şi cele comunicate registrelor de publicitate au numărul actului autentic încheiat într-un singur exemplar original. (9) În cazul în care actul notarial se încheie în afara sediului biroului notarial, în încheiere se va menţiona locul în care s-au luat consimţământul şi semnătura fiecărei părţi. + Articolul 226 (1) În cazul în care se autentifică o procură pentru încheierea unui contract de vânzare, iar cumpărătorul sau soţul acestuia are el însuşi calitatea de mandatar al vânzătorului, notarul public va cere părţilor să înscrie în cuprinsul procurii toate clauzele contractului, inclusiv preţul. (2) După autentificarea procurilor, notarul public va proceda la înscrierea acestora în RNNEPR, în condiţiile stabilite prin normele metodologice. (3) Actul autentic de revocare a oricărui mandat încheiat în formă autentică se va înscrie de îndată în RNNEPR în condiţiile stabilite prin normele metodologice. (4) Procurile folosite la autentificarea actelor notariale vor fi verificate în RNNEPR, în ziua autentificării actului notarial, cu privire la existenţa, autentificarea şi nerevocarea lor. (5) Procurile folosite la autentificarea actelor autentice rămân la dosar în original sau în copie legalizată. + Articolul 227 (1) La autentificarea actelor juridice cu conţinut patrimonial încheiate de o persoană privată de libertate, notarul public verifică dacă s-au luat măsuri de indisponibilizare cu privire la bunurile acesteia ori dacă, prin hotărârea definitivă de condamnare, nu i s-a restrâns capacitatea de exerciţiu. (2) Cu sprijinul organului de urmărire care a emis mandatul de arestare, verificarea prevăzută la alin. (1) se efectuează pe tot parcursul procesului penal, până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, cu privire la persoana aflată în detenţie preventivă. + Articolul 228 (1) În vederea autentificării actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale imobiliare, notarul public este obligat să verifice situaţia juridică a bunului imobil, sarcinile bunului şi, după caz, regimul matrimonial al părţilor. Notarul public răspunde pentru nemenţionarea în actul notarial întocmit a sarcinilor şi măsurilor de indisponibilizare a bunurilor, înscrise în registrele de publicitate şi comunicate acestuia în scris, la cererea lui, de către registrele respective, registre pe care are obligaţia legală să le verifice la data încheierii actului notarial. (2) În aplicarea alin. (1), notarul public va solicita părţilor prezentarea titlurilor de proprietate ale înstrăinătorului şi, după caz, va obţine în numele şi pe cheltuiala acestuia certificatul de sarcini sau extrasul de carte funciară de autentificare ori, după caz, de informare şi certificatul sau adeverinţa eliberată de RNNRM. Notarul public va putea obţine, în numele şi pe cheltuiala părţilor, certificatul de atestare fiscală, precum şi documentaţia cerută de alte legi speciale. (3) În cazul unui teren, în actul notarial se va menţiona dacă acesta se află în intravilanul sau extravilanul localităţii pe baza menţiunilor existente în titlul de proprietate sau, în lipsa acestor menţiuni în titlul de proprietate, pe baza dovezilor eliberate de autorităţile administrative competente. (4) Declaraţia creditorului cuprinsă într-un act autentic că a primit prestaţia care i se datorează face dovada executării obligaţiei, până la proba contrară, atât între părţi, cât şi faţă de oricare alte persoane. (5) La întocmirea sau/şi autentificarea oricărui act juridic în care una dintre părţi declară că a plătit celeilalte o sumă de bani sau bunuri fungibile, notarul public va întreba părţile şi va consemna în act data la care a avut loc operaţiunea şi dacă banii au fost înmânaţi în numerar, prin virament bancar sau în orice altă modalitate de plată. (6) Dacă părţile convin că plata unor sume de bani se va efectua în viitor, notarul public va menţiona în mod expres în conţinutul actului dacă sumele care se vor plăti sunt sau nu purtătoare de dobânzi, iar, în caz afirmativ, se va menţiona cuantumul acestora. (7) Dacă plata s-a efectuat în numerar anterior întocmirii şi/sau autentificării actului, notarul public va menţiona în cuprinsul actului declaraţia persoanei că a primit anterior suma de bani şi, respectiv, că cealaltă parte şi-a executat obligaţia de plată, declaraţie ce constituie chitanţă liberatorie pentru executarea obligaţiei de plată. (8) Dacă plata se efectuează în numerar în ziua autentificării, notarul public va consemna în act declaraţia persoanei că a primit în acea zi suma de bani şi, respectiv, că cealaltă parte şi-a executat obligaţia de plată, declaraţie ce constituie chitanţă liberatorie pentru executarea obligaţiei de plată. (9) Notarul public răspunde de efectuarea plăţii sumelor de bani dacă plata se face, la solicitarea expresă a părţilor, prin contul bancar special al biroului notarial, deschis în scopul consemnării sumelor, nepurtător de dobânzi. Suma virată cuprinde atât suma necesară plăţii, cât şi suma necesară pentru plata spezelor şi comisioanelor bancare datorate pentru viramentul către cealaltă parte. + Articolul 229 (1) În încheierea de autentificare a unui testament, codicil sau a actului de revocare a acestora, notarul public menţionează ora şi minutul la care a autentificat actul. (2) Notarul public este obligat ca, în cel mult 10 zile de la autentificarea unui testament sau a altui înscris prin care se recunoaşte un copil din afara căsătoriei, să comunice oficiului de stare civilă de la locul naşterii copilului un exemplar al înscrisului sau, după caz, partea de testament, în extras, referitoare la recunoaştere. + Articolul 230 (1) După autentificarea testamentelor, a contractelor de donaţie şi a revocării acestora, notarul public are obligaţia de a proceda, de îndată, la înscrierea actelor în RNNEL. (2) În condiţiile art. 1.046 din Codul civil, RNNEL poate da informaţii cu privire la existenţa unui testament numai după decesul testatorului, dovedit cu actul de deces. Testatorului i se pot elibera aceste informaţii numai dacă le solicită personal. + Articolul 231După autentificarea convenţiilor matrimoniale, notarul public procedează la înscrierea acestora în RNNRM şi la comunicarea către registrul de stare civilă şi, dacă este cazul, în funcţie de natura bunurilor, la alte registre de publicitate prevăzute de lege. + Articolul 232 (1) La autentificarea, potrivit legii, a unui acord de mediere, părţile din acord se prezintă în faţa notarului public, personal sau prin reprezentant legal ori prin reprezentant convenţional în baza unui mandat autentic. Părţile vor prezenta, în original, procesul-verbal încheiat de mediator, care rămâne la documentaţia actului. (2) În cazul în care acordul de mediere încheiat sub semnătură privată este invocat de părţi în vederea îndeplinirii unei proceduri notariale succesorale sau de autentificare pentru care legea impune îndeplinirea acestei forme, notarul public îl va avea în vedere la îndeplinirea procedurii notariale solicitate numai în măsura în care acesta nu contravine legii. (3) Redactarea înscrisului notarial solicitat în baza acordului de mediere se face de către notarul public, în condiţiile legii. În cazul în care acordul de mediere contravine legii, iar părţile nu convin ca actul să fie redactat de către notar cu respectarea dispoziţiilor legale, notarul public va da încheiere de respingere. + Secţiunea a 4-a Procedura succesorală + Articolul 233În funcţie de natura sa litigioasă sau nelitigioasă, procedura succesorală este numai de competenţa instanţei de judecată sau a notarului public. + Articolul 234 (1) La cererea moştenitorilor sau a altor persoane interesate, notarul public deschide procedura succesorală notarială, instrumentează şi soluţionează cauza succesorală şi eliberează certificatul de moştenitor. (2) Certificatul de moştenitor eliberat de notarul public face dovada cu privire la: a) calitatea de moştenitor legal şi/sau testamentar; b) drepturile de proprietate sau alte drepturi prevăzute de lege ale moştenitorilor legali sau testamentari asupra bunurilor din patrimoniul autorului, menţionate în certificatul de moştenitor, şi întinderea acestora; c) intrarea în stăpânirea de fapt asupra bunurilor succesorale de către moştenitorii nesezinari. + Articolul 235La primirea cererii de deschidere a procedurii succesorale, notarul public verifică dacă aceasta cuprinde toate elementele menţionate la art. 103 din lege, în caz contrar indicând solicitanţilor să o completeze. + Articolul 236 (1) Dovada decesului şi a ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces. În cazul hotărârilor judecătoreşti declarative de moarte, rămase definitive, dovada se face cu certificatul de deces eliberat în condiţiile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată. (2) Certificatul de deces al unui cetăţean român, eliberat de o autoritate străină, necesar la dezbaterea procedurii succesorale, va fi transcris în registrul de stare civilă din România în condiţiile Legii nr. 119/1996, republicată. (3) Certificatul de deces eliberat de o autoritate străină se apostilează sau, după caz, se supralegalizează, cu excepţia cazurilor în care a fost emis de autoritatea competentă a unui stat cu care România are convenţie sau tratat de recunoaştere reciprocă a actelor de stare civilă. (4) Pentru a fi înregistrat în evidenţele succesorale ale Camerei şi Uniunii, certificatul de deces trebuie să cuprindă cel puţin următoarele menţiuni: numele şi prenumele defunctului, data decesului, zi/lună/an, codul numeric personal sau data naşterii, ultimul domiciliu ori, după caz, reşedinţa obişnuită a defunctului. (5) Dacă la rubrica ultimul domiciliu sau ultima reşedinţă obişnuită a defunctului este menţionat numai numele ţării, fără a se preciza şi localitatea, în aplicarea art. 954 alin. (3) din Codul civil, cauza succesorală se înscrie în RNNES şi, ulterior, în Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale ţinut de Camera în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public care soluţionează succesiunea. + Articolul 237 (1) Notarul public procedează la înregistrarea cererii de deschidere a procedurii succesorale în registrul de evidenţă succesorală al biroului şi la acordarea termenului pentru dezbaterea succesiunii numai după obţinerea certificatului eliberat de Cameră cu privire la verificarea Registrului de evidenţă a procedurilor succesorale, ţinut de aceasta, care atestă neînregistrarea cauzei la alt birou notarial. (2) Toate actele de procedură pentru soluţionarea unei cauze succesorale se îndeplinesc numai după înregistrarea şi punerea pe rol a dosarului succesoral. (3) Notarul public este obligat să înregistreze dosarul succesoral în registrul de succesiuni, opisul succesoral şi registrul de termene succesorale în aceeaşi zi în care a obţinut certificatul de la Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale al Camerei. + Articolul 238Până la termenul stabilit pentru dezbateri, notarul public are obligaţia de a solicita şi a obţine documentaţia necesară cu privire la: a) opţiunile succesorale ale succesibililor, înscrise în RNNEOS; b) liberalităţile înscrise în RNNEL; c) regimul matrimonial înscris în RNNRM; d) datoriile şi creanţele autorului succesiunii, înscrise în RNNEC; e) situaţia juridică şi fiscală a bunurilor care fac obiectul masei succesorale, rezultată din titluri de proprietate, extrase de carte funciară de informare pentru bunurile intabulate, certificate de atestare fiscală şi alte acte referitoare la situaţia bunurilor defunctului; f) acte de stare civilă pe care le apreciază ca fiind necesare dezbaterii succesiunii. + Articolul 239 (1) În procedura succesorală se administrează proba cu înscrisuri prevăzută de lege, acte de stare civilă, testamente, precum şi depoziţiile a cel puţin 2 martori, inclusiv în cazul conexării dosarelor succesorale. (2) Din depoziţiile martorilor trebuie să rezulte că aceştia: a) cunosc date personale referitoare la defunct; b) au cunoştinţă de numărul şi calitatea persoanelor cu vocaţie la succesiunea defunctului. + Articolul 240 (1) Cauzele care fac obiectul succesiunilor succesive se verifică şi se înregistrează în registrele de evidenţă a procedurilor succesorale ale Camerelor în a căror circumscripţie autorii au avut ultimul domiciliu, menţionându-se şi notarul public care, potrivit legii, are competenţa de a soluţiona succesiunile succesive. (2) Cererile de deschidere a procedurii succesorale pentru fiecare dintre autori se înregistrează, în mod distinct, în registrul de succesiuni, cauzele succesorale urmând să fie conexate în vederea emiterii certificatului de moştenitor în succesiunea succesivă. (3) Dispoziţiile art. 239 alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul succesiunilor succesive. + Articolul 241 (1) Sunt comorienţi persoanele care au decedat în acelaşi timp, dacă nu se poate face dovada că unul a supravieţuit celuilalt. (2) Dezbaterea succesiunilor soţilor comorienţi, deşi aceştia nu se moştenesc unul pe altul, se va face deodată de acelaşi notar public, iar dosarele se vor conexa şi se va elibera un singur certificat de moştenitor. (3) În mod similar se poate proceda şi pentru alţi comorienţi între care ar fi existat vocaţie succesorală reciprocă. (4) Competenţa teritorială a dezbaterii cauzelor succesorale ale comorienţilor aparţine primului notar public sesizat, competent cu dezbaterea succesiunii oricăruia dintre decedaţi. (5) La stabilirea masei succesorale a fiecărui comorient vor participa moştenitorii tuturor persoanelor decedate, iar în succesiunea fiecărui decedat se vor stabili cele arătate la art. 253. + Articolul 242În aplicarea art. 108 din lege, notarul public are în vedere următoarele: a) în cazurile de repunere pe rol a cauzelor suspendate potrivit art. 108 alin. (1) lit. a) din lege, notarul public stabileşte dacă toţi succesibilii cu vocaţie la moştenire şi-au exercitat dreptul de opţiune succesorală şi se prezintă la dezbateri în vederea eliberării certificatului de moştenitor; b) în cazurile de suspendare prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. b) din lege, notarul public suspendă procedura succesorală, cauza urmând a fi repusă pe rol dacă a încetat cauza care a determinat suspendarea. Notarul public poate îndruma succesibilii care îşi contestă unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin să se adreseze unui mediator; c) în cazul prevăzut de art. 108 alin. (1) lit. c) din lege, notarul public suspendă procedura succesorală numai după prezentarea de către moştenitori a unei dovezi din care să rezulte că s-au adresat instanţei de judecată; d) raportat la dispoziţia din art. 108 alin. (1) lit. d) din lege, notarul public dispune suspendarea cauzei succesorale în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare, cum ar fi: repunerea în termenul de opţiune succesorală, reducerea şi prorogarea acestuia, opoziţia la inventarul succesoral, opoziţia la desemnarea custodelui bunurilor găsite cu ocazia inventarului, opoziţia la desemnarea lichidatorului. + Articolul 243 (1) În aplicarea art. 102 din lege, secretarii consiliilor locale transmit sesizările pentru deschiderea procedurii succesorale Camerei care ţine registrul de evidenţă a procedurilor succesorale, care le înscrie în acest registru. (2) Modul de repartizare a cauzelor succesorale transmise potrivit alin. (1) se stabileşte de către preşedintele Camerei, astfel încât acestea să fie repartizate în mod echitabil fiecăruia dintre notarii publici competenţi. + Articolul 244 (1) La cererea persoanelor interesate, se va proceda la inventarierea bunurilor succesorale, în condiţiile prevăzute de lege. (2) În cuprinsul procesului-verbal de inventariere se menţionează bunurile găsite în posesia defunctului. Cu privire la bunurile despre care se susţine că sunt proprietatea altei persoane, se va menţiona motivul pentru care se aflau în deţinerea defunctului la data decesului, iar cu privire la bunurile defunctului care se află în deţinerea unei alte persoane, se precizează locul unde se află şi motivele pentru care se găsesc acolo. (3) În procesul-verbal de inventariere se înscriu şi menţiuni cu privire la pasivul succesoral, în măsura în care acesta este cunoscut. (4) În cazuri urgente, la cererea oricărei persoane care justifică un interes, punerea sigiliilor asupra bunurilor succesorale se poate face şi înainte de întocmirea inventarului, exceptându-se bunurile necesare membrilor familiei defunctului care au locuit cu acesta. (5) Notarul public îl poate numi în calitate de custode sau de curator special pe unul dintre succesibili. (6) Inventarul succesoral se întocmeşte în mod obligatoriu în cazurile în care este cerut de oricare dintre părţi, de creditori sau dacă se solicită lichidarea pasivului succesoral. Dacă bunurile înscrise în procesul-verbal de inventariere sunt afectate garantării unor creanţe, acestea se vor înscrie ca atare, cu menţionarea creditorilor. (7) Dacă unul dintre succesibili sau altă persoană care are în posesie bunuri din patrimoniul defunctului se opune la efectuarea inventarului, notarul public îi îndrumă să se adreseze instanţei de judecată de la locul deschiderii moştenirii. (8) Punerea sigiliilor, ca măsură de conservare a bunurilor, fie înainte de inventarierea acestora, fie la finalizarea operaţiunii de inventariere, se face numai de către notarul public, după care acesta le va preda unui custode sau curator special stabilit potrivit Codului civil. (9) Dacă la efectuarea inventarului se găsesc arme, muniţii, materiale explozibile sau alte substanţe interzise, notarul public solicită de îndată intervenţia organului de poliţie, urmând ca acesta să le ridice pe bază de proces-verbal care va fi ataşat la procesul-verbal de inventariere. (10) Pentru efectuarea inventarierii bunurilor succesorale aflate în circumscripţia altei judecătorii se desemnează un notar public din circumscripţia judecătoriei în raza căreia se află bunurile sau un împuternicit al acestuia. Notarul public va fi desemnat de către notarul care instrumentează cauza succesorală prin cererea adresată şi cu acordul acestuia. + Articolul 245 (1) Înştiinţarea succesibililor şi, după caz, a legatarilor despre deces şi măsurile de conservare se face de către notarul public prin citaţie, potrivit Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul de procedură civilă), procesul-verbal de îndeplinire a procedurii citării făcând dovada despre înştiinţare. (2) În succesiunile care urmează să fie declarate vacante, notarul public ia măsurile corespunzătoare de conservare şi de administrare prevăzute de lege şi solicită autorităţii administrative competente desemnarea custodelui sau, după caz, a curatorului ce va fi numit în acest scop până la încheierea procedurii succesorale. (3) În cazul succesiunilor vacante, notarul public dispune expertizarea bunurilor mobile de artă sau confecţionate din metale preţioase, pe cheltuiala succesiunii. Valorile astfel stabilite se înscriu în activul succesoral. + Articolul 246 (1) Notarul public citează persoanele cu vocaţie la moştenirea legală şi, după caz, legatarii şi executorul testamentar instituit, în condiţiile legii, iar în caz de vacanţă succesorală, autoritatea administraţiei publice locale competente. Pentru bunurile de pe teritoriul municipiului Bucureşti se citează reprezentantul Primăriei Municipiului Bucureşti. Neprezentarea autorităţii administraţiei publice locale, legal citată, la dezbaterea procedurii nu împiedică eliberarea certificatului de vacanţă succesorală şi comunicarea acestuia. (2) Citarea moştenitorilor şi, după caz, a legatarilor nu este obligatorie dacă certificatul de moştenitor sau de legatar se întocmeşte la cerere, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, în afară de cazurile în care notarul public o consideră necesară pentru anumite lămuriri. + Articolul 247 (1) Declaraţiile de opţiune succesorală se înscriu în RNNEOS de către notarul public instrumentator la data autentificării acestora. Transmiterea declaraţiilor către registru se va face pe suport electronic, în condiţiile stabilite de către administratorul registrelor naţionale notariale. (2) Acceptarea succesiunii de către moştenitorii prezenţi se consemnează într-o încheiere şi nu se comunică la RNNEOS în vederea înscrierii. (3) Renunţarea la succesiune se face numai în formă autentică şi se comunică în RNNEOS în vederea înscrierii. + Articolul 248În cadrul procedurii succesorale, notarul public va verifica în RNNEOS existenţa opţiunilor succesorale înscrise în acesta, va lua act de înscrisurile de opţiune succesorală prezentate de părţi şi va consemna opţiunile succesorale ale moştenitorilor prezenţi. + Articolul 249În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte, pe baza declaraţiilor părţilor, a documentelor prezentate şi a dovezilor eliberate de RNNEOS, dacă succesorii au acceptat în termen, în mod expres sau tacit, moştenirea ori, după caz, legatul. + Articolul 250 (1) În cadrul dezbaterilor succesorale, succesibilii sau, după caz, legatarii prezenţi declară în faţa notarului public numărul şi calitatea persoanelor cu vocaţie succesorală, precum şi componenţa masei succesorale. Aceste declaraţii se consemnează în încheierea întocmită cu ocazia dezbaterilor succesorale, încheiere care se semnează şi de către aceştia. (2) În cazul în care bunurile care au aparţinut defunctului au fost deţinute în cotă-parte sau în devălmăşie, notarul public va stabili, anterior emiterii certificatului de moştenitor, cota care a aparţinut defunctului. + Articolul 251 (1) Legatarul cu titlu particular este obligat să răspundă de pasivul succesoral alături de moştenitorii legali sau testamentari cu vocaţie universală, în cazurile expres prevăzute de Codul civil, în limita valorii bunului care constituie obiect al legatului. (2) În lipsa moştenitorilor cu vocaţie universală ţinuţi să răspundă de pasivul succesoral, notarul public va elibera certificatul de moştenitor testamentar, făcând menţiune în încheierea finală că a informat legatarul de prevederile art. 1.114 alin. (3) din Codul civil. + Articolul 252În aplicarea art. 1.049 din Codul civil, coroborat cu art. 106 alin. (2) din lege, în cazul dispoziţiilor testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse de testator la instituţiile de credit, notarul public va proceda la întocmirea procesului-verbal de constatare a stării materiale a înscrisului, respectiv la întocmirea procesului-verbal de validare a dispoziţiei testamentare, în baza înscrisului original care cuprinde clauza testamentară, prezentat notarului public de către instituţia de credit. + Articolul 253 (1) În cursul procedurii succesorale, notarul public întocmeşte o încheiere motivată pentru fiecare termen acordat, în care menţionează părţile şi martorii care s-au prezentat, înscrisurile depuse, precum şi măsurile luate în vederea soluţionării cauzei, care va fi semnată de către notarul public şi, după caz, de cei prezenţi. (2) Încheierea finală care constată îndeplinirea procedurii succesorale se redactează în prezenţa moştenitorilor şi cuprinde două părţi: a) în prima parte se consemnează: apelul nominal al moştenitorilor prezenţi şi al altor persoane participante la dezbaterea succesorală; îndeplinirea procedurii citării pentru moştenitorii absenţi; declaraţiile celor prezenţi cu privire la numărul şi calitatea moştenitorilor, existenţa unor testamente, precum şi componenţa masei succesorale, a pasivului succesiunii şi întinderea drepturilor succesorilor şi ale legatarilor universali, cu titlu universal şi cu titlu particular, după caz. Dacă în masa succesorală se includ bunuri deţinute în proprietate comună, notarul public va stabili cota-parte din drept ce a aparţinut autorului şi care urmează a fi inclusă în masa succesorală; b) în partea a doua se consemnează constatările notarului public cu privire la declaraţiile moştenitorilor inserate în prima parte a încheierii, se stabilesc de către acesta valoarea activului şi a pasivului succesiunii, valoarea activului net al succesiunii, moştenitorii şi întinderea drepturilor lor, precum şi onorariul perceput, tariful de publicitate imobiliară şi, după caz, impozitul. (3) În cazul în care în masa succesorală există bunuri mobile, acestea vor fi evaluate de moştenitori printr-o declaraţie inserată în încheierea finală sau, după caz, pe baza unei expertize întocmite de un expert autorizat în condiţiile legii. (4) Notarul public nu poate elibera copie legalizată de pe încheierea finală. (5) Se pot elibera copii legalizate de pe orice înscris aflat în original la dosarul cauzei, inclusiv de pe procesul-verbal de constatare a stării materiale a testamentului olograf şi de pe cel de validare a acestuia. + Articolul 254În cazul succesiunilor succesive care se dezbat deodată se întocmeşte un singur certificat de moştenitor pentru toţi defuncţii, stabilindu-se pentru fiecare dintre aceştia, în ordinea decesului lor, masa succesorală, precum şi calitatea şi drepturile fiecărui moştenitor sau legatar. Fiecare cauză succesorală va face obiectul unui dosar distinct, iar certificatul de moştenitor pentru succesiuni succesive va primi un singur număr, dat în dosarul aceluia dintre defuncţi care a decedat primul, celelalte dosare conexându-se la acesta. + Articolul 255 (1) Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia. Moştenitorii sezinari fac dovada proprietăţii asupra bunurilor moştenite cu certificatul de moştenitor. Certificatul de legatar, eliberat în condiţiile legii, face dovada deplină a dreptului de proprietate al legatarilor particulari care au acceptat legatul. (2) Certificatul de moştenitor sau de legatar care cuprinde menţiuni privind bunuri imobile înscrise în cartea funciară se comunică, împreună cu o copie a extrasului de informare, biroului de cadastru şi publicitate imobiliară competent, pentru a fi înscris în registrul de carte funciară. (3) În cazul în care din declaraţia moştenitorilor rezultă că bunurile imobile din patrimoniul succesoral nu au fost înscrise în cartea funciară, notarul public va pune în vedere acestora să ceară îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară. + Articolul 256În cazul eliberării unui certificat de executor testamentar, notarul public va constata în cuprinsul acestuia calitatea executorului testamentar, întinderea drepturilor şi obligaţiilor cu care a fost învestit de către testator, modalităţile de predare a legatelor şi, după caz, de lichidare a pasivului succesoral. + Articolul 257 (1) Certificatul de moştenitor suplimentar se eliberează de notarul public care a eliberat primul certificat de moştenitor. Dacă notarul public nu mai este în funcţie sau părţile nu mai vor să se adreseze acestuia, certificatul se va elibera, la cerere, de un alt notar public din aceeaşi circumscripţie a judecătoriei. În acest caz, dosarul iniţial al cauzei se va transmite, prin intermediul Camerei, de la biroul notarial în arhiva căruia se află sau, după caz, din arhiva Camerei la notarul public care va instrumenta certificatul de moştenitor suplimentar, făcându-se menţiunile corespunzătoare în registrele de succesiuni. (2) În toate cazurile de repunere pe rol a unui dosar succesoral, notarul public va ataşa la dosarul nou-înregistrat dosarul anterior, cu excepţia cazului în care pentru acesta s-a împlinit termenul de păstrare şi a fost predat potrivit legii. În acest din urmă caz, la dosarul nou-înregistrat se va ataşa în copie, după caz, încheierea finală şi certificatul de moştenitor iniţial. + Articolul 258Dacă în masa succesorală sunt cuprinse părţi sociale, părţi de interes sau acţiuni, în scopul determinării valorii acestora, valoarea care se va include în masa succesorală este valoarea rezultată din evidenţele financiar-contabile ale societăţii sau, în cazul societăţilor listate la bursă, ale entităţilor care ţin evidenţa în registrul acţionarilor. + Articolul 259 (1) Erorile materiale constatate în lucrările dosarului succesoral sau în certificatul de moştenitor ori legatar, care nu impietează asupra drepturilor şi calităţii moştenitorilor şi legatarilor, se pot îndrepta prin încheiere de rectificare. (2) Dispoziţiile privind îndreptarea erorilor materiale din actele şi procedurile notariale se aplică în mod corespunzător. + Secţiunea a 5-a Procedura lichidării pasivului succesoral + Articolul 260 (1) La cererea şi cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public declanşează procedura lichidării pasivului succesoral. (2) În cazul în care există date din care rezultă că succesiunea este vacantă, lichidarea pasivului succesoral se face la cererea oricărui creditor, cu acordul unităţii administrativ-teritoriale care urmează să culeagă moştenirea vacantă. + Articolul 261 (1) Pentru stabilirea întinderii masei succesorale, atât sub aspectul drepturilor, cât şi al obligaţiilor, notarul public procedează la inventarierea bunurilor defunctului. Nu fac obiectul lichidării bunurile care constituie amintiri de familie, precum şi orice alte bunuri exceptate, în acest scop, de legislaţia în vigoare. (2) După efectuarea inventarului, notarul public întocmeşte, în condiţiile legii, tabloul creditorilor. (3) Tabloul creditorilor se comunică la Camera în care notarul public îşi are sediul biroului notarial, în vederea publicării pe pagina de internet a acesteia, şi se completează, dacă este cazul, şi cu alţi creditori, în termen de 3 luni de la deschiderea procedurii succesorale notariale. (4) Tabloul creditorilor cuprinde: a) numele şi prenumele creditorilor şi datele de identificare ale acestora; b) cuantumul creanţelor şi garanţiile afectate acestora, precum şi înscrisurile doveditoare. + Articolul 262 (1) După definitivarea tabloului creditorilor, notarul public procedează la eliberarea certificatului succesoral de lichidare. (2) Certificatul succesoral de lichidare se eliberează cu respectarea procedurii prevăzute de lege şi de prezentul regulament pentru eliberarea certificatului de moştenitor. Certificatul cuprinde numărul, calitatea şi întinderea drepturilor moştenitorilor şi legatarilor, compunerea masei succesorale prin evidenţierea activului şi pasivului, acordul moştenitorilor privind modul de lichidare a pasivului succesoral, numirea lichidatorului şi termenul de finalizare a procedurii. (3) În certificatul succesoral de lichidare eliberat de notarul public se menţionează şi ordinea de preferinţă a creditorilor, stabilită de lege, la plata datoriilor. (4) Notarul public solicită înregistrarea certificatului succesoral de lichidare în RNNEC şi, după caz, în cartea funciară, AEGRM şi în alte registre de publicitate. Începerea procedurii de lichidare a pasivului succesoral se face publică şi pe pagina de internet a Camerei. + Articolul 263 (1) Lichidarea pasivului succesoral se face de către lichidatorul desemnat în condiţiile legii şi menţionat în certificatul succesoral de lichidare. (2) Convenţia de lichidare reprezintă acordul moştenitorilor cu privire la modul de lichidare a pasivului succesoral, se încheie în formă autentică şi are valoarea unui mandat special. (3) Convenţia de lichidare cuprinde: numele şi prenumele lichidatorului, puterile acestuia şi condiţiile în care se vor vinde bunurile succesorale; dacă obligaţiile moştenitorilor se sting în alt mod decât vânzarea prin bună învoială sau licitaţie publică, prin convenţie se va stabili natura juridică a actului, dare în plată, cesiune de creanţă sau orice altă modalitate prevăzută de lege sau convenită de părţi; modul în care se vor stinge drepturile reale ce grevează bunurile succesorale; sumele rezultate din lichidare se vor consemna într-un cont bancar deschis pe numele lichidatorului, destinat plăţii tuturor datoriilor succesiunii; data la care se va face lichidarea, dacă părţile au stipulat un termen, sau condiţia de a rămâne temporar în coproprietate. (4) Lichidatorul procedează la valorificarea bunurilor potrivit convenţiei de lichidare sau, după caz, sesizează Camera, în vederea organizării vânzării la licitaţie publică a bunurilor succesorale în condiţiile stabilite prin regulamentul privind procedura de organizare a licitaţiilor, aprobat de Consiliul Uniunii. (5) Sumele rezultate din valorificarea bunurilor lichidate se depun într-un cont bancar nepurtător de dobânzi, cont deschis de biroul notarial în scopul consemnării acestor sume. + Articolul 264 (1) După îndeplinirea de către lichidator a obligaţiei prevăzute de art. 131 din lege, notarul public eliberează certificatul de moştenitor, care va evidenţia în masa succesorală produsul net al lichidării. (2) Dacă activul nu acoperă întregul pasiv al moştenirii, în certificatul de moştenitor se vor menţiona moştenitorii, cotele ce revin acestora, precum şi pasivul succesoral rămas neacoperit după lichidare. (3) În cazul în care se constată existenţa unor bunuri şi/sau debite care au fost omise la stabilirea masei succesorale, notarul public reia procedura succesorală şi, după caz, valorificarea bunurilor în vederea îndestulării creditorilor ale căror creanţe nu au fost stinse, înscrişi în tabloul creditorilor. (4) În limita remuneraţiei stabilite şi a cheltuielilor efectuate în cadrul procedurii de lichidare, inclusiv cheltuieli cu spezele şi comisioanele bancare pentru plata sumelor rezultate în urma lichidării, costurile generate de procedura lichidării succesorale se acoperă cu preferinţă faţă de alte creanţe, creditorii succesiunii şi moştenitorii având posibilitatea să le plătească anticipat, după care şi le vor recupera din sumele aflate la dispoziţia lichidatorului. + Secţiunea a 6-a Procedura organizării licitaţiilor şi a certificării rezultatului acestora în vederea lichidării pasivului succesoral + Articolul 265 (1) În vederea finalizării procedurii lichidării pasivului succesoral, Camerele organizează, la cererea notarului public instrumentator al dosarului succesoral, licitaţii publice de bunuri mobile sau imobile. (2) Licitaţia prevăzută la alin. (1) se organizează şi se desfăşoară conform prevederilor Codului de procedură civilă privind vânzarea la licitaţie publică a bunurilor mobile şi imobile în cadrul procedurii executării silite, care se aplică în mod corespunzător. (3) Fiecare etapă procedurală a licitaţiei organizate de către Cameră pentru lichidarea pasivului succesoral, precum şi rezultatul acesteia se certifică de către notarul public instrumentator al dosarului succesoral. + Articolul 266 (1) Licitaţia se finalizează prin întocmirea unei încheieri de certificare a rezultatului licitaţiei, care se semnează de către notarul public care instrumentează procedura succesorală, de către lichidator şi de dobânditorul bunului. (2) Pe baza încheierii de certificare a rezultatului licitaţiei, notarul public care instrumentează procedura succesorală întocmeşte, cu respectarea formelor prevăzute de lege, actul prin care se transmite dreptul de proprietate asupra bunului către dobânditor. (3) Actul notarial se va încheia între lichidator şi dobânditor. În cuprinsul actului notarial se vor arăta sarcinile care grevează bunul şi, dacă este cazul, condiţiile în care acestea se vor stinge şi radia din registrele de publicitate. (4) Sumele de bani rezultate în urma vânzării la licitaţie se consemnează într-un cont bancar separat, deschis pe numele lichidatorului, acesta urmând să efectueze plăţile în ordinea stabilită de lege, dispoziţiile art. 1.155, 2.333 şi 2.342 din Codul civil fiind aplicabile corespunzător. + Secţiunea a 7-a Procedura divorţului pe cale notarială + Articolul 267 (1) Procedura divorţului prin acordul soţilor este de competenţa notarului public cu sediul biroului în circumscripţia judecătoriei sau a Tribunalului Bucureşti, în a cărei rază teritorială s-a încheiat căsătoria sau se află ultima locuinţă comună a soţilor. (2) La primirea cererii, notarul public are obligaţia de a verifica, în prealabil, competenţa teritorială, potrivit legii. Dacă părţile insistă să înregistreze cererea cu încălcarea competenţei, notarul public procedează la înregistrarea cererii şi pronunţă o încheiere de respingere a acesteia. (3) Cererea de divorţ primeşte şi un număr de înregistrare unic la nivel naţional din Registrul naţional de evidenţă a certificatelor de divorţ (RNECD). (4) În cazul în care stabileşte că divorţul prin acordul soţilor este de competenţa altui birou notarial, notarul public îndrumă părţile să se adreseze notarului public competent. (5) În cazul în care competente sunt mai multe birouri notariale, competenţa de îndeplinire a procedurii divorţului prin acordul părţilor aparţine biroului notarial care a înregistrat primul cererea la RNECD. + Articolul 268Prin ultima locuinţă comună se înţelege ultima locuinţă în care au convieţuit soţii. Dovada ultimei locuinţe comune se face, după caz, cu actele de identitate ale soţilor, din care rezultă domiciliul comun sau reşedinţa comună a acestora, ori, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin declaraţie autentică pe propria răspundere a fiecăruia dintre soţi, din care să rezulte care a fost ultima locuinţă comună a acestora. Declaraţia se va consemna în cererea de divorţ şi în încheierea de admitere a cererii de divorţ. + Articolul 269Soţii se vor prezenta personal în faţa notarului public pentru depunerea cererii de divorţ, precum şi ulterior, în cadrul procedurii, pentru stăruinţa în cererea de divorţ şi exprimarea consimţământului liber şi neviciat cu privire la desfacerea căsătoriei. Prin excepţie, cererea de divorţ se poate depune la notarul public şi prin mandatar cu procură autentică, aceasta cuprinzând toate menţiunile necesare, potrivit legii, la depunerea cererii. + Articolul 270 (1) Cererea de divorţ se face în scris şi se semnează personal de către soţi sau prin mandatar, în faţa notarului public la care se depune cererea. (2) Cererea de divorţ va cuprinde declaraţia soţilor că au ori nu copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, acordul de principiu al ambilor părinţi cu privire la copiii minori, precum şi învoiala acestora asupra numelui de familie pe care îl va purta fiecare dintre soţi după divorţ. (3) Cererea de divorţ va fi însoţită de fotocopii de pe certificatele de naştere ale soţilor, precum şi de pe actele de identitate ale acestora şi, după caz, ale copiilor minori. Odată cu depunerea cererii de divorţ, soţii vor prezenta notarului public originalul certificatului de căsătorie emis de autorităţile române, de pe care se va face copie legalizată, care va fi anexată la cererea de divorţ. (4) Originalul certificatului de căsătorie se reţine de către notarul public până la eliberarea certificatului de divorţ. (5) La primirea cererii de divorţ, notarul public verifică identitatea soţilor şi dacă datele înscrise în cererea de divorţ corespund cu datele înscrise în actele anexate cererii. + Articolul 271 (1) În ziua primirii cererii, notarul public înregistrează cererea în registrul de divorţuri, după ce a verificat dacă este competent şi dacă a fost plătit onorariul. (2) După înregistrarea cererii, pentru a putea continua procedura de divorţ, notarul public verifică în RNECD să nu mai fie înregistrată de către aceiaşi soţi o altă cerere de divorţ. (3) Notarul public, după ce efectuează operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2), acordă soţilor un termen de reflecţie de 30 de zile şi îi informează despre aceasta la momentul înregistrării cererii. (4) La expirarea termenului prevăzut la alin. (3), în caz de neprezentare a soţilor şi în lipsa unei cereri de amânare a acestora, notarul public respinge cererea de divorţ prin încheiere. (5) Notarul public respinge cererea de divorţ dacă soţii nu se înţeleg cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti sau la purtarea numelui de familie după divorţ. + Articolul 272În vederea admiterii cererii de divorţ în cazul în care există copii minori, notarul public sesizează autoritatea competentă, ataşând cererii proiectul acordului soţilor cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copiilor, modalitatea de păstrare a legăturilor personale şi stabilirea contribuţiei fiecăruia dintre părinţi la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor după divorţ. La dosarul cauzei se depune raportul de anchetă socială, în vederea soluţionării procedurii de divorţ pe cale notarială. + Articolul 273Dacă soţii stăruie în cererea de divorţ şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat, după autentificarea acordului părinţilor cu privire la copiii minori, notarul public întocmeşte o încheiere de admitere a cererii de divorţ prin acordul părţilor, încheiere prin care constată că aceştia îşi exprimă consimţământul liber şi neviciat şi sunt îndeplinite, cumulativ, şi celelalte condiţii legale prevăzute de Codul civil pentru desfacerea căsătoriei. + Articolul 274 (1) După admiterea cererii de divorţ, notarul public eliberează certificatul de divorţ prin care constată desfăcută căsătoria prin acordul părţilor. (2) Certificatul de divorţ se întocmeşte în 6 exemplare originale, din care: câte un exemplar pentru fiecare dintre soţi, un exemplar pentru dosarul de divorţ, un exemplar pentru mapa de divorţuri de la sediul biroului notarial, un exemplar pentru registrul stării civile de la locul în care s-a încheiat căsătoria sau unde s-a transcris certificatul de căsătorie eliberat într-un alt stat şi un exemplar pentru registrul stării civile deţinut de direcţia judeţeană de evidenţă a persoanelor. + Articolul 275 (1) În vederea eliberării certificatului de divorţ, notarul public va solicita, prin intermediul administratorului registrelor unice ale Uniunii, alocarea numărului pentru certificatul de divorţ din Registrul unic al certificatelor de divorţ, ţinut de Ministerul Afacerilor Interne. Numărul alocat de acest registru se înscrie de către notarul public pe certificatul de divorţ. (2) Procedura prin care notarul public cere alocarea numărului certificatului de divorţ din Registrul unic al certificatelor de divorţ se stabileşte prin protocol încheiat între Ministerul Afacerilor Interne şi Uniune. + Articolul 276 (1) Certificatul de divorţ face dovada desfacerii căsătoriei prin acordul soţilor, precum şi a numelui de familie pe care fiecare dintre soţi îl va purta după divorţ. (2) După eliberarea certificatului de divorţ, notarul public comunică, de îndată, un exemplar al acestuia la primăria locului în care s-a încheiat căsătoria sau unde s-a transcris certificatul de căsătorie eliberat într-un alt stat, spre a se face menţiune despre divorţ în actul de căsătorie, şi un exemplar la registrul stării civile ţinut de direcţia judeţeană de evidenţă a persoanelor. (3) Odată cu eliberarea certificatului de divorţ, notarul public restituie soţilor certificatul de căsătorie, pe care va înscrie menţiunea: "Desfăcut căsătoria prin certificatul de divorţ nr. .../...", urmată de semnătura şi sigiliul notarului public instrumentator. (4) În cazul admiterii cererii de divorţ, notarul public comunică de îndată, în format electronic, soluţia, în vederea închiderii poziţiei respective din RNECD. + Articolul 277Notarul public emite o încheiere de respingere a cererii de divorţ în următoarele cazuri în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor: a) nu are competenţa să soluţioneze cererea de divorţ; b) unul dintre soţi este pus sub interdicţie; c) unul dintre soţi nu îşi poate exprima consimţământul liber şi neviciat; d) la depunerea cererii de divorţ nu sunt prezenţi ambii soţi personal sau prin mandatar; e) unul dintre soţi sau mandatarul refuză să semneze cererea personal, în faţa notarului public; f) soţii refuză să dea declaraţiile prevăzute de prezentul regulament; g) soţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie care urmează a fi purtat după divorţ de către fiecare dintre ei; h) soţii nu prezintă, la depunerea cererii de divorţ, actul de căsătorie în original; i) unul dintre soţi se prezintă în faţa notarului public la termenul de 30 de zile acordat şi declară că nu mai stăruie în cererea de divorţ; j) unul dintre soţi nu mai stăruie în cererea de divorţ, întrucât nu s-a prezentat în faţa notarului public la termenul stabilit pentru a declara că stăruie în cererea de divorţ; k) cererea a rămas fără obiect, întrucât căsătoria dintre soţi a fost desfăcută de către o altă autoritate competentă; l) soţii se împacă; m) soţii îşi retrag cererea de divorţ; n) soţii nu se înţeleg cu privire la obligaţiile pe care le au în legătură cu copiii minori sau cu privire la numele ce urmează să îl poarte după divorţ; o) înainte de finalizarea procedurii de divorţ unul dintre soţi a decedat, căsătoria încetând în acest mod. + Articolul 278 (1) În cazul respingerii cererii de divorţ, notarul public comunică de îndată, în format electronic, soluţia pronunţată, în vederea închiderii poziţiei respective în RNECD. (2) Rectificarea erorilor materiale din certificatul de divorţ se soluţionează potrivit dispoziţiilor în materie de stare civilă. + Secţiunea a 8-a Procedura apostilei şi supralegalizării actelor notariale + Articolul 279 (1) Pentru valabilitatea în străinătate a actului notarial este necesară supralegalizarea semnăturii şi a sigiliului sau apostilarea acestora de către Camere, în condiţiile legii, ale prezentului regulament şi ale metodologiei aprobate de Consiliul Uniunii. (2) Actele notariale care pot fi supuse procedurii apostilării sau supralegalizării în condiţiile stabilite de prezentul regulament sunt actele îndeplinite de către notarii publici, cu respectarea dispoziţiilor legii. (3) Apostila aplicată de Camere atestă faptul că actul a fost supus unei proceduri notariale, veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul procedurii sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ştampilei de pe act. Apostila se aplică de către Camere numai pe actele notariale prevăzute de prezentul regulament, care urmează a fi folosite pe teritoriul statelor părţi la Convenţia privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961 şi denumită în continuare Convenţia de la Haga, care au aderat la aceasta sau au ratificat-o. (4) Prin supralegalizare se atestă, pentru statele care nu sunt semnatare ale Convenţiei de la Haga sau cu care România nu a încheiat tratate care conţin dispoziţii privind scutirea de legalizare sau de orice altă formalitate echivalentă pentru recunoaşterea reciprocă a valabilităţii actelor, că actul notarial supus acestei proceduri este un act oficial, veracitatea semnăturii şi calitatea în care a acţionat autoritatea care a îndeplinit actul, precum şi identitatea sigiliului sau a ştampilei de pe acest act. Supralegalizarea de către Camere se face numai pe actele notariale. (5) Modelul încheierii de supralegalizare a actului notarial este prevăzut în anexa la metodologia aprobată de Consiliul Uniunii. (6) Ştampila pentru apostilă, precum şi cea pentru supralegalizare au diametrul de 35 mm şi cuprind cel puţin denumirea Camerei şi denumirea procedurii: "apostilă" şi, respectiv, "supralegalizare". Pentru ştampilele sediului principal al Camerei se va preciza denumirea localităţii în care funcţionează sediul principal, iar pentru ştampilele sediilor secundare, denumirea judeţului în care funcţionează acestea. Modelele ştampilelor pentru apostilă şi supralegalizare sunt prevăzute în anexa la metodologia aprobată de Consiliul Uniunii. (7) Pe fiecare act pe care se aplică apostila sau supralegalizarea se înscrie, sub încheierea care certifică aplicarea procedurii, următoarea menţiune, după caz: "Această apostilă/supralegalizare certifică veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat autoritatea care a îndeplinit procedura sau, după caz, identitatea sigiliului ori a ştampilei de pe act. Această apostilă/supralegalizare nu certifică conţinutul documentului". Pentru fiecare procedură, Camerele vor realiza, prin intermediul Uniunii, parafe care vor avea înscrise textul menţionat şi care vor fi aplicate pe fiecare document de către persoana desemnată, în funcţie de procedura solicitată. (8) Procedura de supralegalizare se realizează în următoarele etape succesive: a) atestarea efectuată de către Cameră în condiţiile mai sus arătate; b) atestarea efectuată de către Ministerul Afacerilor Externe; c) atestarea efectuată de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului în care actul urmează a fi folosit. (9) Dacă înscrisul emis de autorităţile străine a fost supralegalizat în statul de origine, documentul atestat de autorităţile statului emitent va fi atestat, în vederea folosirii în România, şi de misiunea diplomatică sau consulară română aflată pe teritoriul statului unde a fost emis documentul sau, după caz, de Ministerul Afacerilor Externe al României.
| EMITENT |
---------- Notă
──────────
*) Aprobat de ORDINUL nr. 2.333/C/2013, publicat în Monitorul Oficial nr. 479 din 1 august 2013.
────────── + Capitolul I Dispoziţii generale + Articolul 1Activitatea notarială pe teritoriul României se îndeplineşte de notarii publici numiţi în funcţie de către ministrul justiţiei, în condiţiile Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, denumită în continuare lege, şi ale prezentului regulament. + Articolul 2 (1) În afara graniţelor României, activităţile notariale prevăzute de legislaţia în vigoare pot fi îndeplinite numai de persoanele cu atribuţii în acest sens din cadrul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare ale României, precum şi de comandanţii navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc. (2) Secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţionează birouri notariale sau sedii secundare ale acestora pot legaliza copii de pe înscrisurile prezentate de părţi, cu excepţia înscrisurilor sub semnătură privată, atribuţie ce nu poate fi delegată altei persoane. + Articolul 3Prin activitate notarială se înţelege totalitatea actelor, procedurilor şi consultaţiilor îndeplinite de notarul public în exercitarea funcţiei, date în competenţa sa prin lege. + Capitolul II Competenţa notarilor publici + Articolul 4 (1) Notarul public îndeplineşte activităţile notariale prevăzute la art. 12 şi 13 din lege, precum şi activităţile date în competenţa sa prin alte acte normative. (2) Notarul public are competenţă generală, cu excepţiile prevăzute la art. 15 din lege. + Capitolul III Organizarea activităţii notarilor publici + Secţiunea 1 Dobândirea calităţii de notar public + Articolul 5 (1) Poate deveni notar stagiar persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are cetăţenia română, a unui stat membru al Uniunii Europene, a unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau a Confederaţiei Elveţiene şi are domiciliul ori, după caz, reşedinţa obişnuită în România, dovadă care se face cu acte eliberate de autorităţile române competente; b) are capacitatea de exerciţiu deplină, dovadă care se face printr-o declaraţie autentică a persoanei, din care să rezulte că nu a pierdut şi nu i-a fost restrânsă capacitatea de exerciţiu; c) este licenţiat în drept, dovadă care se face cu diploma de licenţă obţinută în România ori, în cazul obţinerii în altă ţară, echivalată sau recunoscută de autorităţile române; d) nu are antecedente penale rezultate ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori a săvârşirii cu intenţie a unei alte infracţiuni, dovadă care se face cu certificatul de cazier judiciar sau echivalentul acestuia, eliberat de autoritatea competentă din statul ori, după caz, statele al cărui/căror cetăţean este; e) se bucură de o bună reputaţie, constatată în condiţiile stabilite prin statut, dovedită cu scrisoare de recomandare, de regulă, de la angajator, organizaţia profesională, universităţi, instituţii sau altele asemenea, precum şi cu certificat de cazier fiscal ori echivalentul acestuia, eliberat de autoritatea competentă din statul ori, după caz, statele al cărui/căror cetăţean este; f) cunoaşte limba română, dovadă ce se face prin atestatul de cunoaştere a limbii române. Cunoaşterea limbii române se prezumă la persoanele cu cetăţenie română; g) este apt din punct de vedere medical, fizic şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei, dovadă care se face cu certificatul medical eliberat de comisia de examinare medicală a judecătorilor, procurorilor, magistraţilor asistenţi şi personalului asimilat acestora, precum şi a candidaţilor pentru admiterea în magistratură; h) promovează examenul sau concursul pentru dobândirea calităţii de notar stagiar, dovadă care se face prin hotărâre a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, denumită în continuare Uniunea, de validare a rezultatelor examenului sau concursului. (2) La cererea de înscriere se va ataşa şi dovada plăţii taxelor stabilite pentru înscrierea la examen sau la concurs. (3) În toate cazurile în care, potrivit legii, există obligaţia îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 22 lit. g) din lege, competenţa de a efectua examinarea medicală aparţine Comisiei de examinare medicală a judecătorilor, procurorilor, magistraţilor asistenţi şi personalului asimilat acestora, precum şi a candidaţilor pentru admiterea în magistratură. + Articolul 6 (1) Colegiile directoare ale Camerelor Notarilor Publici, denumite în continuare Camere, organizează anual, simultan şi într-o zi lucrătoare examenul sau concursul pentru dobândirea calităţii de notar stagiar, pe posturile vacante stabilite de către acestea în condiţiile legii. Data examenului sau concursului se stabileşte de către preşedintele Uniunii. (2) Examenul sau concursul pentru dobândirea calităţii de notar stagiar se validează de către Consiliul Uniunii, la propunerea Colegiului director al Camerei. În cazul invalidării examenului sau concursului, Camera va organiza, pe cheltuiala sa, un nou concurs ori examen pentru aceiaşi candidaţi, care nu vor mai achita o altă taxă de participare. În acest caz, preşedintele comisiei de examinare va fi un membru al Consiliului Uniunii, altul decât reprezentantul Camerei organizatoare în Consiliul Uniunii. (3) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru dobândirea calităţii de notar stagiar, componenţa, numărul şi modul de constituire a comisiilor se stabilesc de către Consiliul Uniunii prin regulament. (4) Numirea membrilor comisiilor se face de către Colegiul director al fiecărei Camere, potrivit regulamentului aprobat de către Consiliul Uniunii, cu excepţia cazului în care se invalidează examenul sau concursul, situaţie în care membrii comisiilor vor fi desemnaţi, în condiţiile regulamentului, de către Consiliul Uniunii. (5) Tematica şi bibliografia de examen sau de concurs se aprobă de către Consiliul Uniunii şi se publică pe site-ul Uniunii până cel târziu la data de 1 iunie a fiecărui an calendaristic. + Articolul 7Colegiul director al Camerei stabileşte, pentru Camera respectivă, până la data de 31 martie a fiecărui an calendaristic, numărul de locuri destinate examenului sau concursului pentru dobândirea calităţii de notar stagiar. Numărul total de locuri se stabileşte de către Consiliul Uniunii. + Articolul 8 (1) Colegiul director al Camerei stabileşte, până la data de 15 mai a fiecărui an calendaristic, birourile notariale în care notarii stagiari vor efectua stagiul de pregătire practică. (2) Pentru ca un birou notarial să fie avizat de către Colegiul director al Camerei în vederea desfăşurării de către notarii stagiari a stagiului de pregătire practică, notarul public care va coordona activitatea de pregătire trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să aibă, până la data de 15 mai a anului în care este organizat examenul sau concursul, cel puţin 6 ani vechime în funcţia de notar public; b) să se bucure de o bună reputaţie profesională, prezumată, în acest caz, prin lipsa sancţiunilor disciplinare aplicate prin hotărâre definitivă, în ultimii 3 ani. + Articolul 9 (1) După promovarea examenului sau a concursului, notarul stagiar va încheia contractul de pregătire cu Institutul Notarial Român, denumit în continuare INR. În contractul de pregătire se vor cuprinde perioada legală de desfăşurare a stagiului, condiţiile de desfăşurare a acestuia, cuantumul şi modalitatea de plată a cheltuielilor de pregătire. Contractele de pregătire se încheie în termen de 20 de zile calendaristice de la validarea de către Consiliul Uniunii a rezultatelor concursului sau examenului şi se comunică Biroului executiv. (2) După promovarea examenului sau a concursului şi încheierea contractului de pregătire, candidatul are obligaţia să urmeze, timp de 2 ani, cursurile de pregătire teoretică şi practică. (3) Calitatea de notar stagiar încetează în următoarele cazuri: a) refuzul încheierii contractului de pregătire cu INR; b) absenţa nejustificată la cel puţin 15% din totalul orelor alocate cursurilor de pregătire teoretică şi practică; c) neplata cheltuielilor aferente pregătirii; d) respingerea la două examene de definitivat; e) lipsa nejustificată la două examene de definitivat; f) respingerea la un examen de definitivat şi lipsa nejustificată la alt examen de definitivat. (4) Încetarea calităţii de notar stagiar se dispune de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii din oficiu ori la sesizarea INR, a Colegiului director al Camerei sau a notarului public coordonator. + Articolul 10 (1) Stagiul de pregătire teoretică şi practică a notarului stagiar este de 2 ani, fără posibilitatea reducerii acestuia, şi se desfăşoară după cum urmează: a) un an de pregătire teoretică în cadrul INR; b) un an de pregătire practică în cadrul biroului notarial desemnat de Colegiul director al Camerei. (2) Pregătirea teoretică şi practică se poate prelungi, la cererea notarului stagiar, ca urmare a respingerii sau a lipsei la examenul de definitivat, caz în care notarul stagiar are obligaţia să îşi prelungească, pe cheltuiala sa, contractul de pregătire cu INR. + Articolul 11 (1) Pregătirea practică se efectuează în cadrul biroului notarial şi constă în: a) prezentarea sub aspect practic de către notarul public coordonator a evidenţelor notariale şi financiar-contabile, a arhivei, precum şi a modului de lucru cu publicul; b) prezentarea şi explicarea de către notarul public coordonator a modului de instrumentare a actelor şi procedurilor notariale; c) asistarea notarului public coordonator de către notarul stagiar la instrumentarea actelor şi procedurilor notariale. (2) Colegiul director al Camerei, din oficiu, la sesizarea notarului public coordonator cu privire la imposibilitatea desfăşurării stagiului ori la sesizarea notarului stagiar cu privire la modul necorespunzător de desfăşurare a pregătirii, dispune desemnarea unui alt notar public coordonator. (3) Programul de desfăşurare a stagiului la nivelul biroului notarial este de minimum 6 ore în fiecare zi lucrătoare. (4) Pe perioada desfăşurării stagiului în biroul notarial, notarul stagiar nu poate semna niciun act notarial şi nu poate instrumenta nicio procedură notarială. (5) Colegiul director al Camerei repartizează, cu acordul notarului public coordonator, notarul stagiar sau notarii stagiari care vor efectua stagiul de pregătire în cadrul birourilor notarilor publici. (6) Cu aprobarea Colegiului director al Camerei, un notar public coordonator poate îndruma cel mult 2 notari stagiari în acelaşi timp. (7) Pentru perioada în care asigură pregătirea notarului stagiar la biroul său, INR va achita notarului public coordonator pentru fiecare notar stagiar pregătit un procent din taxa de şcolarizare, procent ce va fi aprobat de Consiliul Uniunii. (8) Calitatea de notar stagiar este compatibilă cu desfăşurarea altor activităţi profesionale, cu condiţia ca acestea să nu aducă atingere onoarei şi bunelor moravuri. (9) Suspendarea efectuării stagiului se dispune de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii, pe o perioadă determinată, în cazul în care notarul stagiar se află în una dintre următoarele situaţii: a) în caz de boală, pe perioada concediului medical care depăşeşte 30 de zile; b) în caz de concediu pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani; c) la cererea notarului stagiar, pentru perioade care nu pot depăşi, cumulat, 3 ani. (10) Pe durata suspendării, notarul stagiar nu are dreptul să participe la cursurile de pregătire teoretică şi practică. Dacă pe durata stagiului, din cauza suspendărilor intervenite, notarul stagiar a absentat la cel puţin 15% din totalul orelor de pregătire teoretică şi practică, acesta are obligaţia să efectueze, pe cheltuiala lui, orele de pregătire absentate, corespunzător conţinutului predat pe perioada absenţei. + Articolul 12După finalizarea perioadei de stagiu, INR eliberează notarului stagiar un certificat de absolvire care confirmă efectuarea stagiului de pregătire teoretică şi practică şi îi conferă notarului stagiar dreptul de a se prezenta la examenul de definitivat. + Articolul 13Examenul de definitivat pentru notarii stagiari se organizează de către INR, la cererea Consiliului Uniunii, pentru ocuparea posturilor vacante cuprinse în ordinul de actualizare prevăzut de art. 21 alin. (3) lit. b) din lege. Data examenului se stabileşte de către preşedintele Uniunii. + Articolul 14 (1) Procedura de organizare şi desfăşurare a examenului de definitivat, componenţa şi numărul comisiilor, precum şi modul de constituire a acestora se stabilesc prin Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de notar public, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii. (2) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 22 lit. a)-g) din lege se face prin aplicarea, în mod corespunzător, a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din prezentul regulament. (3) Dovada îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 22 lit. h) din lege se face în condiţiile stabilite prin regulamentul prevăzut la alin. (1). + Articolul 15 (1) Numirea membrilor comisiilor se face de către Consiliul Uniunii, cu excepţia reprezentanţilor Ministerului Justiţiei, care se numesc prin ordin al ministrului justiţiei. (2) Hotărârea prin care se stabileşte componenţa comisiilor se comunică de îndată, dar nu mai târziu de 3 zile de la emitere, direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei. (3) Un exemplar al hotărârilor date de comisiile constituite în condiţiile Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de notar public se comunică direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei. + Articolul 16Notarii stagiari susţin examenul de definitivat numai pe posturile de notar public vacante, existente în circumscripţia Camerei la care au susţinut examenul de dobândire a calităţii de notar stagiar, prevăzute în ordinul de actualizare. + Articolul 17Pentru susţinerea examenului de definitivat, colegiile directoare ale Camerelor propun un număr de posturi vacante egal cu numărul notarilor stagiari care au finalizat stagiul de pregătire în Camera respectivă. + Articolul 18În cazul în care în urma desfăşurării examenului de definitivat nu se ocupă toate posturile prevăzute în ordinul de actualizare pentru examenul de definitivat, Colegiul director al Camerei le va reporta şi le va redistribui pe categorii de posturi vacante în actualizarea următoare. + Articolul 19 (1) După validarea rezultatelor examenului de definitivat, candidaţii admişi îşi vor exprima, în ordinea mediilor obţinute, în faţa Colegiului director al Camerei în care au susţinut examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar, opţiunile de ocupare a posturilor vacante existente în circumscripţia acelei Camere. (2) După exprimarea opţiunilor se înaintează ministrului justiţiei propunerea de emitere a ordinelor de numire în funcţia de notar public a candidaţilor declaraţi admişi. (3) Procedura de exprimare a opţiunilor şi de formulare a propunerii de numire în funcţia de notar public a notarilor stagiari se stabileşte prin Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de notar public, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii. + Articolul 20 (1) Poate dobândi calitatea de notar public persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la art. 22 lit. a)-g) din lege, are cel puţin 6 ani vechime într-o funcţie de specialitate juridică şi promovează concursul pentru dobândirea calităţii de notar public, organizat de INR. (2) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 22 lit. a)-g) din lege se face prin aplicarea, în mod corespunzător, a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din prezentul regulament, care se completează cu următoarele acte: a) dovada îndeplinirii condiţiei privind vechimea de cel puţin 6 ani într-o funcţie de specialitate juridică, ce se face, în condiţiile legii, cu copie certificată pentru conformitate cu originalul de pe carnetul de muncă, adeverinţă eliberată de către angajator şi, după caz, de inspectoratul teritorial de muncă sau de organizaţia profesională din care face parte ori a făcut parte candidatul, precum şi cu orice alte documente prevăzute de legislaţia în vigoare;----------Lit. a) a alin. (2) al art. 20 a fost modificată de art. I din ORDINUL nr. 4.181/C din 18 octombrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 978 din 6 decembrie 2016. b) dovada promovării concursului, care se face cu hotărârea Consiliului Uniunii de validare a rezultatelor concursului pentru dobândirea calităţii de notar public. + Articolul 21Cererea de înscriere, împreună cu dovezile de îndeplinire a condiţiilor de înscriere la concurs şi de plată a taxei, se depun de către candidat la sediul Camerei în a cărei circumscripţie doreşte să îşi desfăşoare activitatea ca notar public şi există posturi vacante prevăzute în ordinul de actualizare corespunzător. + Articolul 22Concursul pentru dobândirea calităţii de notar public se organizează de către INR, la cererea Consiliului Uniunii. + Articolul 23 (1) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului, componenţa şi numărul comisiilor, precum şi modul de constituire a acestora se stabilesc prin Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de notar public, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii. (2) Numirea membrilor comisiilor se face de către Consiliul Uniunii, cu excepţia reprezentanţilor Ministerului Justiţiei, care se numesc prin ordin al ministrului justiţiei. (3) Componenţa comisiilor, precum şi orice modificare a acesteia se comunică direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei. (4) Un exemplar al hotărârilor date de comisiile constituite în condiţiile Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de notar public se comunică direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei. + Articolul 24 (1) După validarea rezultatelor concursului, candidaţii admişi îşi vor exprima, în ordinea mediilor obţinute, în faţa Biroului executiv al Consiliului Uniunii, opţiunile de ocupare a posturilor vacante existente în cadrul Camerei unde s-au înscris. (2) După exprimarea opţiunilor se înaintează ministrului justiţiei propunerea de emitere a ordinelor de numire în funcţia de notar public a candidaţilor declaraţi admişi. (3) Procedura de exprimare a opţiunilor şi de formulare a propunerii de numire în funcţia de notar public se stabileşte prin Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de notar public, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii. + Articolul 25 (1) După numirea în funcţie, notarul public are obligaţia de a urma, pe cheltuială proprie, cursurile de pregătire practică organizate de INR, cu privire la modul de îndeplinire a actelor şi procedurilor notariale, precum şi la organizarea şi funcţionarea biroului notarial. (2) Durata cursurilor de pregătire se stabileşte de către Consiliul Uniunii, iar la finalul acestora se eliberează un certificat. + Articolul 26 (1) Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pot dobândi, la cerere, fără examen, calitatea de notar public, în temeiul dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Cererea de numire în funcţie se adresează ministrului justiţiei, în termen de cel mult un an de la data expirării mandatului sau eliberării din funcţie din motive neimputabile. (3) Termenul de un an pentru depunerea cererii de dobândire, în condiţiile legii, a calităţii de notar public de către judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se calculează de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului de eliberare din funcţia de judecător. + Articolul 27 (1) Cererea se depune la direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, va cuprinde Camera unde solicitantul doreşte să îşi desfăşoare activitatea şi va fi însoţită de dovada publicării decretului de eliberare din funcţie, precum şi de dovezile din care rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. (2) Cererile depuse până la data de 31 martie a fiecărui an vor fi avute în vedere la actualizarea din anul respectiv a posturilor cu această destinaţie. Centralizatorul cuprinzând numărul cererilor de posturi, cu indicarea camerelor pentru care s-au exprimat opţiuni de numire în funcţie, se comunică Consiliului Uniunii pentru a fi avute în vedere, la actualizarea din anul respectiv, solicitările de posturi destinate judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (3) Cererile, respectiv actele doveditoare, depuse după data prevăzută la alin. (2), rămân în evidenţa direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei şi vor fi avute în vedere în anul următor la actualizarea posturilor cu această destinaţie. (4) După primirea de la Ministerul Justiţiei a centralizatorului cuprinzând numărul cererilor de posturi de numire în funcţie fără examen, Consiliul Uniunii va solicita Camerelor formularea de propuneri pentru actualizarea posturilor destinate acestora. + Articolul 28 (1) La formularea propunerilor de actualizare, Camerele vor avea în vedere numărul cererilor formulate şi criteriile prevăzute de lege. (2) Posturile destinate judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vor fi alocate în municipii reşedinţă de judeţ şi vor fi comunicate de către Consiliul Uniunii ministrului justiţiei, în vederea emiterii ordinului de actualizare. + Articolul 29 (1) Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi vor exprima prin cerere scrisă, adresată direcţiei de specialitate, opţiunile de ocupare a posturilor prevăzute în ordinul de actualizare, în termen de două luni de la publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, fiecare arătând în cererea de exprimare a opţiunii ordinea de preferinţă pentru ocuparea posturilor din circumscripţia Camerei menţionate în cerere. Ordinul de actualizare se publică şi pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei. (2) Judecătorii nu pot opta pentru un post vacant existent în altă Cameră decât cea precizată în cererea de numire. (3) În cazul în care mai mulţi judecători optează pentru acelaşi post din circumscripţia Camerei arătate în cerere, departajarea se va face prin aplicarea, în următoarea ordine, a criteriilor de prioritate: a) are vechime mai mare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; b) are vechime mai mare în funcţia de judecător şi/sau procuror; c) are titlul de doctor în drept; d) are activitate mai îndelungată în funcţii de specialitate juridică; e) a funcţionat ca judecător şi/sau procuror, pe o durată mai mare de timp, la instanţe judecătoreşti din localitatea în care a solicitat numirea; f) a obţinut o medie mai mare la examenul de licenţă sau de diplomă. + Articolul 30 (1) După numirea în funcţia de notar public a judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceştia au obligaţia să urmeze, pe cheltuială proprie, cursurile de pregătire organizate de INR cu privire la modul de îndeplinire a actelor şi procedurilor notariale, organizarea şi funcţionarea Uniunii, a Camerei şi a biroului notarial. (2) Durata cursurilor de pregătire va fi stabilită de către Consiliul Uniunii, iar la finalul acestora se va elibera un certificat. + Secţiunea a 2-a Actualizarea numărului de notari publici + Articolul 31Numărul notarilor publici din localităţile aflate în circumscripţia fiecărei judecătorii şi din municipiul Bucureşti se actualizează, pe baza propunerilor Camerelor, distinct pentru fiecare dintre următoarele categorii de posturi prevăzute în ordinul de actualizare: a) posturile destinate judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie Justiţie; b) posturile destinate notarilor stagiari care vor susţine examenul de definitivat; c) posturile destinate persoanelor care au cel puţin 6 ani vechime în funcţii de specialitate juridică şi care vor susţine concursul de dobândire a calităţii de notar public; d) posturile destinate schimbărilor de sedii ale birourilor notariale. + Articolul 32La formularea propunerilor de actualizare, Camerele vor avea în vedere criteriile prevăzute de lege, posturile neocupate sau vacantate după ultima actualizare şi asocierile dintre notarii publici din Camere diferite. + Articolul 33 (1) La formularea propunerilor de actualizare se vor actualiza în mod obligatoriu cu numărul corespunzător posturi în localităţile în care: a) unui notar public i-a încetat calitatea în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care postul notarului public căruia i-a încetat calitatea este preluat de unul dintre notarii publici asociaţi. În acest caz, devine vacant şi va fi avut în vedere la actualizare postul notarului public asociat care a preluat postul notarului public căruia i-a încetat calitatea; b) un notar public este asociat într-o altă Cameră pe o perioadă care a depăşit 5 ani sau este suspendat pe o perioadă care a depăşit 3 ani; c) un notar public şi-a schimbat definitiv sediul biroului notarial în altă localitate, în condiţiile legii. (2) Posturile indicate la alin. (1) se cuprind în ordinul de actualizare din anul următor, cu una dintre destinaţiile stabilite de către Cameră. + Articolul 34Camerele vor înainta propunerile de actualizare Consiliului Uniunii, care va verifica dacă sunt îndeplinite criteriile de actualizare prevăzute de lege şi dacă posturile aflate în situaţiile prevăzute de art. 33 au fost propuse pentru a fi cuprinse în ordinul de actualizare. + Articolul 35În cazul în care, în urma verificărilor, Consiliul Uniunii constată că la formularea propunerilor de actualizare nu au fost respectate de către Camere criteriile prevăzute de lege şi prezentul regulament, acesta va proceda la suplimentarea, în mod corespunzător, a numărului de posturi, pe care o va înainta ministrului justiţiei în vederea emiterii ordinului de actualizare. + Secţiunea a 3-a Numirea în funcţia de notar public + Articolul 36Propunerea de numire în funcţia de notar public a candidaţilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 22 din lege se formulează de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii şi se înaintează Ministerului Justiţiei în vederea emiterii ordinului de numire, împreună cu documentele care fac dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, certificate de către Uniune ca fiind conforme cu originalul: a) dosarele de înscriere ale candidaţilor; b) hotărârea de validare a rezultatelor examenului de definitivat, respectiv a rezultatelor concursului de admitere în funcţia de notar public, din care rezultă declararea ca admişi a candidaţilor pentru care se propune numirea ca notar public. + Articolul 37Notarul public este numit în funcţie prin ordin al ministrului justiţiei, pe baza referatului întocmit de direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei privind îndeplinirea condiţiilor de numire prevăzute de lege. + Articolul 38Ordinul ministrului justiţiei de numire în funcţia de notar public se emite în termen de 30 de zile de la comunicarea propunerilor de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii şi cuprinde numele şi prenumele notarului public, circumscripţia judecătoriei sau, după caz, a municipiului Bucureşti, precum şi localitatea în care este numit acesta. + Articolul 39După emitere, ordinul de numire în funcţie va fi înaintat Uniunii, care îl va comunica, la rândul său, Camerei din care face parte notarul public, pentru a fi transmis acestuia. + Articolul 40În termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire în funcţie, notarul public are obligaţia să îşi înregistreze sediul biroului în Registrul naţional de evidenţă a notarilor publici (RNENP), ţinut de către Uniune. + Articolul 41 (1) După emiterea ordinului de numire, notarul public va depune jurământul, la Bucureşti, într-un cadru solemn, în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii sau a reprezentanţilor acestora. (2) Depunerea jurământului se consemnează într-un proces-verbal, întocmit în 4 exemplare, care se semnează de notarul public şi de persoanele prevăzute la alin. (1). (3) Un exemplar al procesului-verbal şi al jurământului se înmânează notarului public, iar câte un exemplar din celelalte 3 se păstrează în arhiva Ministerului Justiţiei, a Uniunii şi, respectiv, a Camerei. + Secţiunea a 4-a Asocierea şi încetarea asocierii notarilor publici + Articolul 42 (1) Activitatea notarilor publici se desfăşoară în cadrul unui birou notarial individual sau asociat, în care poate funcţiona un notar public, respectiv mai mulţi notari publici asociaţi. (2) Asocierea şi încetarea asocierii notarilor publici care au sediul biroului în circumscripţia aceleiaşi judecătorii se dispun prin decizie a Colegiului director al Camerei în a cărei rază teritorială se află judecătoria în circumscripţia căreia au sediul notarii publici. (3) Colegiul director al Camerei avizează asocierea, aviz în baza căruia se emite licenţa de funcţionare pentru societatea profesională astfel constituită. (4) Pentru avizarea favorabilă a asocierii, Colegiul director al Camerei verifică dacă notarii publici asociaţi au prevăzut în contractul de societate următoarele elemente obligatorii: a) denumirea şi sediul societăţii profesionale, precum şi durata asocierii; b) modul în care se vor ţine evidenţele notariale şi fiscale, respectiv în partidă separată sau în partidă comună. În cazul în care evidenţele se ţin în partidă comună, se menţionează notarul public care, după încetarea asocierii, va prelua în întregime arhiva notarială şi economico-financiară; c) care dintre birourile notarilor publici care se asociază se va închide, precum şi custodele care va prelua arhiva creată de acest birou; d) biroul în care îşi va desfăşura activitatea societatea profesională ca urmare a asocierii, cu menţiunea, dacă este cazul, că acesta va funcţiona utilizând registrele notariale deja deschise; la sfârşitul acestora se va încheia un proces-verbal care va cuprinde data şi numărul de înregistrare de la care notarii publici şi-au început activitatea în asociere; e) menţiuni cu privire la cota de participare la venituri şi cheltuieli. (5) Dispoziţiile alin. (3) se aplică, după caz, în mod corespunzător, şi în situaţia în care unul sau mai mulţi notari publici ies din asociere fără ca societatea profesională să se desfiinţeze sau se cooptează noi asociaţi. (6) În cazul asocierii, prelungirii sau încetării asocierii, notarii publici vor depune, pentru a fi înaintat Ministerului Justiţiei, un exemplar original al actului juridic prin care părţile dispun asupra asocierii, prelungirii de asociere sau încetării asocierii. La cerere, se vor înainta şi următoarele: a) copia actului/actelor juridice prin care părţile au convenit anterior asupra asocierii, prelungirii de asociere sau încetării asocierii cu unul sau mai mulţi asociaţi; b) copia ordinelor sau, după caz, a deciziilor prin care s-a dispus anterior asupra asocierii, prelungirii de asociere sau încetării asocierii cu unul sau cu mai mulţi asociaţi; c) copia ordinului de numire în funcţie sau, după caz, a ultimului ordin de schimbare definitivă a sediului biroului. + Articolul 43 (1) Asocierea şi încetarea asocierii notarilor publici care nu au sediul biroului în circumscripţia aceleiaşi judecătorii se dispun prin ordin al ministrului justiţiei. (2) Notarii publici care nu au sediul biroului în circumscripţia aceleiaşi judecătorii se pot asocia numai în partidă comună, cu avizul Colegiului sau, după caz, al Colegiilor directoare ale Camerelor. Asocierea se dispune prin ordin al ministrului justiţiei, după verificarea îndeplinirii condiţiilor legale. În scopul verificării îndeplinirii condiţiilor legale, Biroul executiv al Consiliului Uniunii va transmite, în termen de 30 de zile de la primirea de la Camere, cererea notarilor publici, însoţită de avizele corespunzătoare. La cerere se vor anexa şi documentele care stau la baza avizelor. (3) Pentru emiterea avizului în vederea asocierii notarilor publici din cadrul aceleiaşi Camere şi care nu au sediul biroului în circumscripţia aceleiaşi judecătorii sau din Camere diferite, Colegiul director al Camerei în care urmează să se asocieze notarul public, respectiv Colegiul director al Camerei din care pleacă notarul public verifică îndeplinirea următoarelor condiţii: a) în circumscripţia judecătoriei în care este numit notarul public ce solicită să plece prin asociere rămân să îşi exercite funcţia cel puţin 2 notari publici; b) în anul în care solicită asocierea, precum şi în anul anterior, nu i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară a suspendării din funcţie; c) dacă au fost luate măsurile necesare pentru predarea arhivei create anterior asocierii; d) efectuarea plăţilor scadente către Cameră, Uniune şi entităţile subordonate acestora; e) efectuarea plăţilor scadente către bugetul de stat, respectiv impozitul pe transferul proprietăţii, taxa pe valoarea adăugată, tarifele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, a altor asemenea plăţi, cu excepţia impozitului pe venit. (4) Neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute la alin. (3) atrage respingerea avizării cererii de asociere până la data la care notarul public face dovada îndeplinirii acestora. (5) În cazul asocierii notarilor publici din Camere diferite, cererea de asociere se depune la Camera în raza căreia îşi are sediul notarul public care solicită să îşi schimbe sediul prin asociere, în vederea avizării. Pentru avizarea favorabilă a cererii, Colegiul director al Camerei verifică îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute la alin. (3). Cererea, împreună cu avizul favorabil, se transmite, în vederea avizării, Camerei în a cărei circumscripţie urmează să funcţioneze societatea profesională. (6) Colegiul director al Camerei în a cărei circumscripţie se solicită asocierea se pronunţă prin aviz, având în vedere următoarele criterii: a) cerinţele rezultate din întinderea teritoriului; b) numărul locuitorilor; c) volumul şi tipul procedurilor notariale solicitate de către public; d) media anuală a onorariilor încasate de birourile notariale pe localităţi; e) posturile destinate notarilor stagiari care vor susţine examenul de definitivat. (7) Împotriva avizului Camera sau notarul public poate face plângere la Consiliul Uniunii. + Articolul 44Cererile de asociere dintre notarii publici se soluţionează potrivit procedurii aprobate prin hotărâre a Consiliului Uniunii. + Articolul 45Prin excepţie de la prevederile art. 43, dacă notarul public care vine dintr-o altă Cameră solicită prelungirea duratei asocierii sau asocierea cu un alt notar public din Camera în care a venit prin asociere, aceasta se poate face la cererea solicitanţilor adresată Colegiului director al Camerei în care îşi desfăşoară activitatea în asociere notarii publici, fără a mai fi necesar avizul Camerei din care provine notarul public. + Articolul 46Data încetării exercitării activităţii notarului public în biroul notarial în care a funcţionat anterior asocierii este data înregistrării asocierii în RNENP, ţinut de Uniune. Certificatul de înregistrare se comunică, de îndată, Ministerului Justiţiei. + Articolul 47 (1) Notarul public nu îşi poate desfăşura activitatea concomitent într-un birou individual şi într-o societate profesională sau în mai multe societăţi profesionale. (2) Notarul public nu poate funcţiona într-un birou notarial fără a avea licenţă de funcţionare, după caz, pentru una dintre formele de exercitare a profesiei. (3) În cazul în care într-o societate profesională sunt asociaţi 2 sau mai mulţi notari publici, dintre care numai unul este numit în localitatea în care îşi are sediul societatea profesională, iar acestuia îi încetează calitatea fără a se face aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (4) şi (5) din lege sau îşi schimbă sediul în altă localitate, societatea profesională încetează. (4) Prin asociere, notarul public nu îşi pierde dreptul la birou individual. La încetarea asocierii notarul public îşi va putea desfăşura activitatea într-un birou notarial individual sau într-un birou notarial asociat. + Articolul 48Transformarea unei forme de exercitare a funcţiei în alta nu atrage lichidarea în ceea ce priveşte evidenţele notariale, procedurile notariale în curs de desfăşurare, arhiva şi evidenţele financiar-contabile. + Secţiunea a 5-a Schimbarea sediului biroului notarial + Articolul 49Notarul public, în funcţie sau suspendat, îşi poate schimba sediul biroului notarial dintr-o localitate în altă localitate, în condiţiile art. 20 din lege. + Articolul 50 (1) Schimbarea sediului biroului notarului public din localitatea în care este numit într-o localitate din circumscripţia aceleiaşi judecătorii sau din circumscripţia altei judecătorii se face prin concurs pe post vacant prevăzut în ordinul de actualizare. (2) În cazul în care pentru postul vacant cu această destinaţie există un singur candidat, schimbarea sediului biroului notarial se va face la cererea notarului public, fără a susţine examen. (3) Schimbarea sediului biroului notarial dintr-o localitate în altă localitate se poate realiza prin încetarea calităţii notarului public titular şi preluarea postului acestuia, la cerere, de către notarul public asociat. (4) În cazul în care în societatea profesională funcţionează mai mult de 2 notari publici asociaţi, care nu sunt numiţi în localitatea respectivă, locul vacantat în condiţiile alin. (3) se ocupă de notarul public nominalizat prin contractul de asociere de către notarul public titular dintre notarii asociaţi. În cazul în care nu este nominalizat niciunul dintre notarii asociaţi, locul vacantat se ocupă prin concurs, fiind reportat în acest scop în anul următor, în condiţiile legii şi ale prezentului regulament. + Articolul 51În cazul în care în localitatea din care urmează să îşi schimbe sediul notarul public nu îşi mai desfăşoară activitatea un alt notar public, Colegiul director al Camerei este obligat să asigure continuitatea serviciului notarial, precum şi preluarea arhivei. + Articolul 52 (1) Notarii publici care doresc să îşi schimbe definitiv sediul biroului notarial într-o altă localitate depun la Uniune, în intervalul 1 ianuarie-31 ianuarie al fiecărui an, o cerere în care menţionează localitatea, circumscripţia judecătoriei, precum şi circumscripţia Camerei în care doresc să îşi schimbe sediul. (2) Cererile vor fi centralizate şi transmise Camerelor în ale căror circumscripţii se află localităţile pentru care se solicită posturi, pentru a fi analizate la formularea propunerilor de actualizare. (3) Concursul de schimbare de sedii se organizează de către INR, la solicitarea Consiliului Uniunii, şi constă într-o probă scrisă de practică notarială. (4) Comisia de verificare a lucrărilor scrise de practică notarială la concursul de schimbare de sedii este formată din 3 notari publici desemnaţi de către Consiliul Uniunii. (5) Rezultatele concursului de schimbare de sedii se validează de Consiliul Uniunii. (6) Locurile rămase vacante în urma schimbărilor de sedii vor fi prevăzute în următorul ordin de actualizare. (7) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului de schimbare de sedii se stabileşte prin regulament aprobat de către Consiliul Uniunii, în condiţiile legii şi ale prezentului regulament. (8) În termen de 3 luni de la emiterea de către ministrul justiţiei a ordinului de schimbare a sediului, notarul public are obligaţia de a face înscrierile corespunzătoare în RNENP şi de a obţine licenţa de funcţionare. (9) Data încetării exercitării activităţii notarului public în biroul notarial în care a funcţionat anterior schimbării definitive a sediului biroului este data înregistrării noului sediu al biroului în RNENP, ţinut de Uniune. Certificatul de înregistrare se comunică, de îndată, Ministerului Justiţiei. + Secţiunea a 6-a Înregistrarea sediului biroului notarial. Eliberarea şi retragerea licenţei de funcţionare + Articolul 53 (1) Înregistrarea sediului biroului notarial se face, la cererea notarului public, în RNENP, ţinut, potrivit legii, de către Uniune. (2) Registrul se ţine în format electronic de către Uniune. Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, precum şi Camerele vor avea acces on-line permanent, pe bază de semnătură electronică calificată. + Articolul 54 (1) Pentru evidenţa amprentei sigiliilor, a timbrului sec, precum şi a specimenelor de semnătură se va ţine de către Uniune o mapă separată cu acestea. Specimenele de sigilii, de timbru sec şi de semnătură se vor da în faţa unui notar public, care le va legaliza, după care se vor depune la Uniune. (2) Înscrisurile prevăzute la alin. (1) au termen de păstrare la RNENP permanent. + Articolul 55 (1) Notarul public care, după numire, îşi va desfăşura activitatea într-un birou individual notarial este obligat, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire în funcţie, să îşi înregistreze sediul biroului individual în RNENP. Pentru înregistrare, notarul public va prezenta ordinul de numire în funcţie, sigiliul şi specimenul de semnătură, dovada depunerii jurământului, precum şi licenţa de funcţionare. (2) Notarul public care, după numire, îşi va desfăşura activitatea într-o societate profesională este obligat să obţină licenţa de funcţionare şi să îşi înregistreze în RNENP atât ordinul de numire în funcţie, cât şi ordinul de asociere sau, după caz, decizia Colegiului director al Camerei, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire, respectiv de asociere. Pentru înregistrarea ordinului de numire, notarul public va prezenta ordinul de numire în funcţie şi decizia Colegiului director al Camerei de avizare a asocierii, iar pentru înregistrarea societăţii profesionale, ordinul de asociere sau, după caz, decizia Colegiului director al Camerei, sigiliul şi specimenul de semnătură pentru localitatea unde va funcţiona societatea profesională, dovada depunerii jurământului, precum şi licenţa de funcţionare. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrării în RNENP ca urmare a încetării suspendării. (4) Notarul public îşi începe activitatea numai după efectuarea înregistrării în RNENP. (5) Certificatul de înregistrare în RNENP conferă notarului public dreptul de a desfăşura efectiv activitatea. Certificatul de înregistrare se comunică, de îndată, Ministerului Justiţiei. (6) După înregistrarea la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), notarul public are obligaţia comunicării către RNENP, de îndată, a codului de identificare fiscală. + Articolul 56 (1) În cazul în care, după numire, dar înainte de expirarea termenului de 3 luni de la emiterea ordinului de numire, notarul public solicită suspendarea din funcţia de notar public, cererea de suspendare se poate depune la Ministerul Justiţiei sau la Uniune, care o va comunica Ministerului Justiţiei în vederea emiterii ordinului ministrului justiţiei de suspendare. Ordinul de numire, precum şi ordinul de suspendare se vor înscrie în RNENP fără îndeplinirea altor formalităţi. (2) Ordinul de suspendare se înregistrează în RNENP şi se comunică notarului public şi Camerei din care acesta face parte, împreună cu un exemplar al certificatului care atestă înregistrarea suspendării în RNENP. (3) Înregistrarea unei cereri de suspendare înainte de expirarea termenului de 3 luni prevăzut pentru înregistrarea în RNENP, urmată de emiterea ordinului ministrului justiţiei de suspendare a calităţii de notar public, întrerupe curgerea termenului prevăzut la art. 40 alin. (1) şi (2) din lege. + Articolul 57 (1) Neîndeplinirea de către notarul public a obligaţiei de înregistrare în RNENP în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire în funcţie atrage suspendarea de drept a calităţii de notar public, începând cu data expirării termenului de înregistrare. (2) Îndeplinirea condiţiilor care atrag suspendarea de drept din funcţie a notarului public se constată prin dispoziţie a preşedintelui Uniunii sau a unui delegat al acestuia, emisă pe baza referatului întocmit de compartimentul de specialitate din cadrul Uniunii. (3) După emiterea dispoziţiei constatatoare, Uniunea înaintează Ministerului Justiţiei solicitarea de emitere a ordinului ministrului justiţiei de suspendare din funcţie a notarului public, însoţită de actele doveditoare. (4) Camera în a cărei rază teritorială se află judecătoria în circumscripţia căreia a fost numit notarul public suspendat de drept are obligaţia înregistrării în RNENP atât a ordinului de numire, cât şi a celui de suspendare a notarului public, în termen de două luni de la emiterea ordinului de suspendare. (5) În termen de 3 luni de la emiterea ordinului de încetare a suspendării, notarul public are obligaţia efectuării în RNENP a înregistrărilor prevăzute de lege. + Articolul 58 (1) Licenţa de funcţionare se eliberează de către RNENP pe baza aprobării Biroului executiv al Consiliului Uniunii. (2) La cererea de emitere a licenţei de funcţionare se depune de către notarul public care îşi va începe activitatea într-un birou individual avizul motivat al Colegiului director, care va face menţiune despre îndeplinirea următoarelor condiţii: a) biroul notarial dispune de spaţiu corespunzător desfăşurării activităţii şi conservării arhivei în condiţiile legii; b) existenţa cel puţin a unui calculator, a unui scanner şi a unei imprimante compatibile cu calculatorul, funcţionale; c) existenţa unei conexiuni permanente la internet; d) existenţa cel puţin a unei adrese de e-mail valide; e) existenţa cel puţin a unui angajat cu contract de muncă; f) existenţa cel puţin a unei linii telefonice şi de fax funcţionale; g) existenţa numărului necesar de registre notariale securizate în condiţiile stabilite prin hotărâre a Consiliului Uniunii; h) notarul public deţine certificat digital privind semnătura electronică calificată; i) notarul public are contract încheiat cu Casa de Asigurări a Notarilor Publici, denumită în continuare Casa de Asigurări; j) notarul public este înregistrat ca raportor la Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor; k) notarul public deţine certificat de înregistrare fiscală eliberat de autorităţile române; l) notarul public are contract încheiat cu Centrul Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale (CNARNN); m) notarul public a prezentat dovada confecţionării sigiliului şi a timbrului sec de către Monetăria Statului; n) existenţa specimenului de semnătură, de sigiliu şi de timbru sec, pentru localitatea în care îşi va desfăşura activitatea, legalizate de un notar public; o) notarul public face dovada de plată a taxei de înscriere în Uniune, care se plăteşte o singură dată, după dobândirea calităţii de notar public. + Articolul 59Pe baza actelor depuse în susţinerea cererii şi avizului, RNENP emite licenţa de funcţionare. Licenţa cuprinde menţiuni cu privire la datele de identificare ale notarului public, sediul biroului notarial, forma de exercitare a profesiei, numărul şi data ordinului ministrului justiţiei sau, după caz, ale deciziei Colegiului director al Camerei. + Articolul 60La cererea de emitere a licenţei de funcţionare, notarii publici care vor să îşi înceapă activitatea într-un birou care este în stare de funcţionare anexează următoarele documente: a) decizia de asociere emisă de Colegiul director al Camerei sau, după caz, ordinul de asociere emis de ministrul justiţiei; b) decizia Colegiului director al Camerei prin care se atestă că în biroul deja existent îşi pot desfăşura activitatea mai mulţi notari publici; c) decizia Colegiului director al Camerei privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 58 lit. b)-o) de către notarul care vine în asociere. + Articolul 61Modificările intervenite în modul de desfăşurare a activităţii unui notar public se înregistrează în RNENP, la cerere sau, după caz, din oficiu, dispoziţiile privind înregistrarea în RNENP aplicându-se în mod corespunzător. + Articolul 62 (1) Biroul executiv al Consiliului Uniunii poate dispune retragerea licenţei de funcţionare în cazul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 58, la sesizarea Colegiului director al Camerei sau din oficiu. Colegiul director al Camerei, din oficiu sau la cererea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, identifică şi dispune măsuri concrete de remediere de către notarul public a neregularităţilor, precum şi un termen rezonabil, raportat la măsurile dispuse, de îndeplinire a acestora. Retragerea licenţei de funcţionare se dispune numai dacă notarul public nu remediază în termenul stabilit neregularităţile constatate. (2) În toate cazurile de suspendare din funcţie a notarului public care funcţionează într-un birou individual, licenţa de funcţionare se retrage de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii, la cerere sau din oficiu. (3) Camera, primind solicitarea de la Biroul executiv al Consiliului Uniunii, va proceda de îndată la ridicarea sigiliilor, a dispozitivului digital de semnătură electronică, închiderea registrelor notariale şi va informa Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI), CNARNN şi Autoritatea de Supraveghere a Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare (AEGRM). (4) În cazul notarilor publici asociaţi, Camera va proceda la ridicarea sigiliilor şi, după caz, a dispozitivului digital de semnătură electronică şi va informa ANCPI, CNARNN şi Autoritatea de Supraveghere a AEGRM. (5) La sesizarea Colegiului director al Camerei sau din oficiu, Biroul executiv al Consiliului Uniunii dispune, de îndată, retragerea licenţei de funcţionare, în cazurile prevăzute la art. 41 din lege. (6) Retragerea licenţei se înscrie în RNENP. + Articolul 63Pagina de internet a Uniunii se actualizează permanent pe baza datelor din RNENP cu privire la modificările intervenite în Tabloul notarilor publici. + Articolul 64Notarul public are obligaţia afişării la loc vizibil a licenţei de funcţionare. + Articolul 65 (1) Notarul public poate solicita Colegiului director al Camerei înfiinţarea unui singur sediu secundar într-o localitate din cadrul circumscripţiei judecătoriei unde îşi desfăşoară activitatea. (2) Sediile secundare se înregistrează în RNENP cu respectarea dispoziţiilor privind înregistrarea biroului notarial prevăzute la art. 58. (3) În cazul în care în localitatea în care funcţionează sediul secundar îşi stabileşte sediul principal un birou notarial, sediul secundar se desfiinţează, iar arhiva se va prelua de către biroul nou-înfiinţat. (4) Într-o localitate poate funcţiona un singur sediu secundar. Sediul secundar are program de lucru cu publicul cel puţin o zi pe săptămână şi va avea afişat programul de funcţionare. + Articolul 66 (1) Sigiliul notarului public cuprinde denumirea ţării, stema României, numele, prenumele şi calitatea de notar public, precum şi localitatea unde se află sediul biroului notarial. Modelul sigiliului este propus de Consiliul Uniunii şi aprobat de ministrul justiţiei. În cazul în care notarul public are nume compus şi mai multe prenume, pe sigiliu se inscripţionează numele integral şi cel puţin primul prenume din actul de identitate. (2) Sigiliul folosit de către notarul public la sediul principal se utilizează şi la instrumentarea actelor şi procedurilor notariale de la sediul secundar. (3) Modelul timbrului sec, conţinutul acestuia şi procedura de confecţionare se aprobă de către Consiliul Uniunii. (4) Pierderea, deteriorarea sau dispariţia sigiliului se comunică de îndată Camerei şi se consemnează în procesul-verbal de constatare, semnat de către un angajat al Camerei cu atribuţii în acest sens şi de către notarul public titular al sigiliului. Un exemplar al procesului-verbal se înaintează RNENP, împreună cu încheierea de legalizare a noilor specimene de sigiliu. (5) Dispoziţiile privind confecţionarea şi înregistrarea sigiliilor se aplică în mod corespunzător. + Articolul 67 (1) Notarul public poate să deţină maximum două sigilii, care vor conţine steluţe ca elemente de diferenţiere între ele. (2) Ambele sigilii pot fi folosite concomitent la instrumentarea actelor şi procedurilor notariale, potrivit organizării proprii a biroului notarial, stabilită prin decizie internă. + Secţiunea a 7-a Încetarea calităţii de notar public şi suspendarea din funcţia de notar public + Articolul 68Încetarea calităţii de notar public se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiţiei, la propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau din oficiu. + Articolul 69 (1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. a) din lege se dispune de ministrul justiţiei, prin ordin, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii. Cererea de renunţare formulată de către notarul public se depune la Colegiul director al Camerei în care funcţionează în vederea avizării. (2) În vederea încetării activităţii notarului public, ca urmare a încetării calităţii de notar public, se procedează astfel: a) Colegiul director al Camerei procedează la verificarea condiţiilor de continuare a activităţii biroului notarial de către un alt notar public sau de desfiinţare a acestuia; b) după avizarea de către Colegiul director al Camerei, cererea se înaintează Biroului executiv al Consiliului Uniunii, care propune ministrului justiţiei încetarea calităţii de notar public. Ministrul justiţiei va soluţiona cu celeritate cererea; c) după comunicarea ordinului ministrului justiţiei de încetare a calităţii de notar public, acesta nu mai poate instrumenta acte şi proceduri notariale. În situaţia în care notarul public nu poate lua cunoştinţă de ordinul ministrului justiţiei, Colegiul director al Camerei va dispune luarea măsurilor necesare; d) în cazul în care notarul public îşi desfăşoară activitatea într-o societate profesională, se procedează la ridicarea sigiliilor şi a dispozitivului digital de semnătură electronică şi se întocmeşte un proces-verbal de constatare a încetării activităţii de notar public. Colegiul director al Camerei va informa, în scris, ANCPI, CNARNN, Autoritatea de Supraveghere a AEGRM, Casa de Asigurări a Notarilor Publici şi furnizorul de semnătură electronică despre încetarea calităţii notarului public. (3) În cazul desfiinţării biroului notarial, individual sau asociat, după comunicarea ordinului de încetare a calităţii de notar public, Colegiul director al Camerei dispune formarea unei comisii care are următoarele atribuţii: a) de a închide şi ridica registrele notariale; b) de a ridica sigiliile, timbrul sec şi dispozitivul digital de semnătură electronică; c) de a dispune ştergerea din memoria calculatoarelor a informaţiilor şi datelor cu caracter notarial; d) de a inventaria şi ridica arhiva notarială a biroului; arhiva financiar-contabilă rămâne în păstrarea şi gestiunea persoanei căreia i-a încetat calitatea de notar public, pentru definitivarea situaţiei financiar-contabile; e) de a dispune dezafectarea firmei biroului notarial; f) de a aduce la cunoştinţa publicului, prin afişare, faptul că biroul notarial a fost desfiinţat, precum şi locul de unde se pot solicita informaţii. (4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică şi în cazul în care notarul public a avut sediu secundar. (5) În îndeplinirea atribuţiilor care îi revin, comisia este sprijinită de către personalul de specialitate al Camerei. (6) După ridicare, sigiliile se înregistrează în registrul de sigilii şi se păstrează până la obţinerea avizului Arhivelor Naţionale ale României, după care se distrug, fiecare operaţiune fiind consemnată într-un proces-verbal. + Articolul 70 (1) Încetarea calităţii de notar public în cazurile prevăzute la art. 41 alin. (1) lit. b) şi h) din lege se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, pe baza documentelor medicale prevăzute de legislaţia în vigoare prin care se atestă incapacitatea de muncă sau existenţa unei boli psihice ireversibile. (2) Dispoziţiile privind încetarea activităţii notarului public sau desfiinţarea biroului în care acesta îşi desfăşoară activitatea se aplică în mod corespunzător. + Articolul 71Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. c) din lege se dispune de ministrul justiţiei, la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, pe baza deciziei Colegiului director al Camerei, emisă în urma verificărilor evidenţelor Camerei şi situaţiei de fapt. + Articolul 72 (1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. d) din lege se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, pe baza hotărârii Consiliului de disciplină sau, după caz, a Consiliului Uniunii ori a instanţei de judecată, rămasă definitivă. (2) Dispoziţiile art. 74 se aplică în mod corespunzător. + Articolul 73Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. e) din lege se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la propunerea altui titular al acţiunii disciplinare, ca urmare a aplicării în mod repetat, în ultimii 5 ani, a uneia sau mai multor sancţiuni disciplinare cu privire la calitatea activităţii notariale, prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. a)-c) din lege. + Articolul 74 (1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. f) din lege se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, pe baza copiei certificate a hotărârii judecătoreşti de condamnare rămase definitivă sau a certificatului de grefă din care rezultă acest fapt. (2) După primirea de la instanţa de judecată a copiei certificate a hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare a notarului public, ministrul justiţiei dispune încetarea de îndată a calităţii notarului public. (3) În termen de 3 zile de la data luării la cunoştinţă despre condamnarea definitivă, notarul public, Camera din care acesta face parte şi Uniunea au obligaţia informării direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei despre aceasta şi, după caz, a înaintării documentelor doveditoare, dacă sunt în posesia acestora. (4) Are obligaţia înaintării documentului, de la data la care a luat cunoştinţă de existenţa hotărârii judecătoreşti de condamnare, dacă a intrat în posesia copiei hotărârii judecătoreşti de condamnare rămase definitivă sau a unui certificat de grefă din care rezultă acest fapt: a) notarul public condamnat către Camera din care face parte, în termen de 5 zile; b) Camera către Biroul executiv al Consiliului Uniunii, în termen de 5 zile. (5) Îndată după primirea ordinului ministrului justiţiei de încetare a calităţii notarului public condamnat definitiv, Biroul executiv al Consiliului Uniunii dispune ridicarea licenţei de funcţionare, înştiinţând despre aceasta RNENP şi Camera în care notarul îşi desfăşoară activitatea. (6) Camera, primind înştiinţarea de ridicare a licenţei, dispune de îndată ridicarea sigiliilor, a dispozitivului digital de semnătură electronică, închiderea registrelor notariale şi informează ANCPI, CNARNN şi Autoritatea de Supraveghere a AEGRM. (7) După emiterea ordinului ministrului justiţiei de încetare a calităţii de notar public se va proceda, în condiţiile prezentului regulament, la efectuarea celorlalte formalităţi necesare încetării activităţii notarului public condamnat. (8) Începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prevăzute la art. 41 alin. (1) lit. f) din lege, notarul public are obligaţia de a nu mai îndeplini activitate notarială. + Articolul 75 (1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. g) din lege se constată sau se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, pe baza documentelor justificative cu privire la neîndeplinirea uneia dintre condiţiile prevăzute de art. 22 lit. a)-g) din lege. (2) Dispoziţiile privind încetarea activităţii notarului public şi desfiinţarea biroului în care acesta îşi desfăşoară activitatea se aplică în mod corespunzător. + Articolul 76 (1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. i) din lege se constată de ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, pe baza certificatului de deces. (2) Dispoziţiile privind încetarea activităţii notarului public şi desfiinţarea biroului în care acesta şi-a desfăşurat activitatea se aplică în mod corespunzător. De asemenea, se vor avea în vedere următoarele: a) procesele-verbale întocmite de comisia constituită de Colegiul director al Camerei se încheie cu personalul existent la nivelul biroului notarial, iar în lipsa acestuia, se vor face menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal; b) repartizarea de către Colegiul director al Camerei a actelor şi procedurilor aflate în curs de soluţionare unui alt notar public, cu obligaţia încunoştinţării părţilor; c) redistribuirea personalului auxiliar, în măsura disponibilităţilor; d) sesizarea de către preşedintele Camerei a RNENP în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare în registru; e) sesizarea de către preşedintele Camerei a organelor fiscale cu privire la decesul notarului. + Articolul 77În vederea încetării calităţii de notar public potrivit art. 41 alin. (1) lit. a) şi b) din lege, cererea se depune la Cameră şi se înaintează ministrului justiţiei prin Biroul executiv al Consiliului Uniunii. + Articolul 78 (1) Suspendarea şi încetarea suspendării se dispun, prin ordin, de către ministrul justiţiei, la propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau din oficiu. (2) În cazul suspendării din funcţia de notar public, termenul de suspendare începe să curgă de la data încheierii procesului-verbal de preluare a sigiliilor şi închidere a registrelor. + Articolul 79În cazul în care propunerea de suspendare este formulată de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii, aceasta se face în baza sesizării Colegiului director al Camerei în care notarul public îşi desfăşoară activitatea. + Articolul 80La suspendarea din exerciţiul funcţiei, notarul public are obligaţia predării, de îndată, către Cameră, a sigiliilor, registrelor şi, după caz, a arhivei, în vederea păstrării pe perioada suspendării. + Articolul 81 (1) În cazul suspendării, îndată după emiterea şi comunicarea ordinului de suspendare din funcţie, Colegiul director al Camerei dispune constituirea unei comisii care are următoarele atribuţii: a) de a închide registrele notariale ale notarului public suspendat. În cazul în care suspendarea se dispune pe o perioadă mai mare de 6 luni, iar biroul notarial nu asigură permanenţa serviciului de arhivă sau la cererea notarului public, Colegiul director al Camerei ridică, pe cheltuiala notarului public, registrele şi arhiva; b) de a ridica sigiliile, timbrul sec şi dispozitivul digital de semnătură electronică; c) de a pune în vedere, în scris, notarului public suspendat ca, pe perioada suspendării, să nu utilizeze actele, datele şi informaţiile cu caracter personal ale clienţilor, deţinute pe suport hârtie sau pe suport electronic de stocare a datelor; d) de a dispune dezafectarea firmei biroului notarial, în cazul în care se ridică arhiva şi registrele; e) de a aduce la cunoştinţa publicului, prin afişare, în cazul birourilor notariale individuale, faptul că activitatea biroului este suspendată, durata suspendării şi locul de unde se pot obţine informaţii. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi cu privire la sediul secundar al notarului public suspendat. (3) În îndeplinirea atribuţiilor care îi revin, comisia este sprijinită de personalul Camerei. (4) Colegiul director al Camerei informează despre suspendarea din funcţie a notarului public ANCPI, CNARNN, Autoritatea de Supraveghere a AEGRM, Casa de Asigurări a Notarilor Publici şi furnizorul de semnătură electronică. (5) Despre suspendarea din funcţie se face menţiune în RNENP şi se procedează la retragerea licenţei de funcţionare a biroului în care nu mai funcţionează un notar public. (6) După încetarea suspendării şi reluarea activităţii, notarul public va solicita Colegiului director al Camerei predarea sigiliilor, a timbrului sec şi a dispozitivului digital de semnătură electronică. Acestea vor fi restituite de îndată. + Articolul 82Suspendarea notarului public în cazul prevăzut la art. 42 alin. (1) lit. g) din lege se dispune începând cu data luării măsurii arestării preventive, pe toată durata măsurii, inclusiv pe durata prelungirii sau menţinerii acesteia, până la încetarea măsurii arestării preventive. + Articolul 83 (1) Notarul public căruia i s-a interzis dreptul de a exercita profesia este suspendat de la data la care interzicerea devine executorie, în condiţiile legii penale. (2) Suspendarea prevăzută la alin. (1) se dispune de către ministrul justiţiei, prin ordin. (3) În vederea efectuării procedurilor de suspendare, notarul public căruia i s-a interzis dreptul de a exercita profesia are obligaţia de a înştiinţa de îndată Colegiul director al Camerei. + Articolul 84 (1) În cazul prevăzut la art. 42 alin. (1) lit. i), suspendarea se dispune prin ordin al ministrului justiţiei, pe baza unei expertize medicale efectuate de comisia de examinare medicală a judecătorilor, procurorilor, magistraţilor-asistenţi şi personalului asimilat acestora, precum şi a candidaţilor pentru admiterea în magistratură. (2) La solicitarea Colegiului director al Camerei în care notarul public îşi desfăşoară activitatea, Biroul executiv al Consiliului Uniunii dispune, prin decizie, prezentarea notarului public la comisia de examinare medicală pentru efectuarea controlului medical. Notarul public faţă de care s-a dispus efectuarea controlului medical are obligaţia de a se prezenta la comisia medicală la data la care a fost convocat de aceasta. (3) Câte un exemplar al expertizei medicale se transmite Camerei şi notarului public. (4) Raportul comisiei de examinare medicală poate fi contestat, în termen de 5 zile, de către Colegiul director al Camerei sau de către notarul public, la Comisia superioară de examinare medicală. Aceasta va soluţiona contestaţia în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării contestaţiei. Dispoziţiile alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător. (5) După efectuarea expertizei medicale şi, după caz, a soluţionării contestaţiei, Colegiul director al Camerei înaintează, de îndată, Biroului executiv al Consiliului Uniunii propunerea sa privind notarul public, însoţită de raportul de expertiză iniţial şi, respectiv, de raportul de expertiză al Comisiei superioare de examinare medicală. (6) Biroul executiv al Consiliului Uniunii se pronunţă asupra propunerii Colegiului director al Camerei prin decizie, care se comunică, de îndată, Ministerului Justiţiei, împreună cu actele prevăzute la alin. (5), în vederea emiterii ordinului de suspendare. (7) După expirarea perioadei de suspendare, Colegiul director al Camerei, pe baza concluziilor unei noi expertize efectuate de comisia de examinare medicală prevăzută la alin. (1), poate propune încetarea suspendării, prelungirea suspendării sau, dacă boala este ireversibilă, încetarea din funcţie potrivit legii. Dispoziţiile alin. (2) şi (6) se aplică în mod corespunzător. (8) Ministrul justiţiei dispune, prin ordin, asupra propunerii de suspendare din funcţie, de prelungire sau încetare a suspendării ori de încetare a calităţii notarului public, pe baza raportului sau, după caz, a rapoartelor de expertiză întocmite în conformitate cu dispoziţiile alin. (1) sau (6), după caz, şi a propunerii Colegiului director al Camerei. + Secţiunea a 8-a Controlul activităţii notariale, evidenţele şi arhiva activităţii notariale + Articolul 85 (1) Controlul profesional administrativ al activităţii notariale se exercită, ori de câte ori se consideră necesar, de către ministrul justiţiei, prin inspectorii generali de specialitate, şi de către Consiliul Uniunii, prin Corpul de control al Uniunii. (2) Cu excepţia controlului inopinat, fiecare entitate cu atribuţii de control are obligaţia informării celeilalte entităţi despre declanşarea controlului, notarul public controlat, perioada de control, precum şi obiectivele acestuia. (3) Consiliul Uniunii poate delega Colegiului director al Camerei controlul profesional administrativ cu privire la calitatea actelor şi lucrărilor încheiate de notarii publici. Colegiul director al Camerei exercită controlul activităţii birourilor notariale din circumscripţia sa prin persoane desemnate de acesta. (4) În condiţiile alin. (3), Colegiul director al fiecărei Camere controlează modul de îndeplinire a actelor notariale după 6 luni de la începerea activităţii sau de la încetarea măsurii suspendării disciplinare. (5) În cazul în care, în urma controlului administrativ profesional efectuat în condiţiile art. 159 din lege, rezultă indicii privind săvârşirea de către notarul public a unei abateri disciplinare, efectuarea cercetării disciplinare este obligatorie. + Articolul 86Controlul efectuat de ministrul justiţiei sau de Consiliul Uniunii vizează, în principal, următoarele: a) respectarea prevederilor legale, regulamentare, statutare şi deontologice în activitatea notarilor publici; b) ţinerea corectă a evidenţelor biroului notarial şi modul de comunicare cu evidenţele gestionate de CNARNN, precum şi cu celelalte evidenţe cu incidenţă în activitatea notarială; c) modul de îndeplinire a actelor şi procedurilor notariale; d) modul de constituire şi conservare a arhivei; e) conduita notarului public în activitatea profesională şi în societate; f) combaterea concurenţei neloiale; g) respectarea normelor tehnice şi igienico-sanitare de funcţionare corespunzătoare a biroului notarial, precum şi accesul liber şi neîngrădit la serviciul notarial în timpul programului de lucru cu publicul. + Articolul 87 (1) Controlul se declanşează de către entităţile în măsură să îl exercite sau de către împuterniciţii acestora. (2) Ordinul sau, după caz, dispoziţia de control cuprinde, cel puţin, următoarele menţiuni: a) locul de desfăşurare a controlului; b) durata controlului; c) obiectivele controlului, stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 159 din lege; d) componenţa echipei de control. (3) Cu excepţia controlului inopinat, ordinul sau, după caz, dispoziţia de control se aduce la cunoştinţa Camerei în care se efectuează controlul şi, după caz, dacă notarii publici sunt nominalizaţi, notarilor publici controlaţi. Comunicarea se face, de îndată, în scris, prin orice mijloc care atestă confirmarea primirii. + Articolul 88Entităţile în măsură să declanşeze efectuarea controlului sau împuterniciţii acestora pot dispune, în conformitate cu dispoziţiile art. 159 din lege, efectuarea inopinată a controlului la birourile notariale, caz în care nu se aduce la cunoştinţa notarului public ordinul sau, după caz, dispoziţia de control, decât la prezentarea echipei de control la biroul notarial în vederea efectuării controlului. Celelalte dispoziţii privind organizarea şi desfăşurarea controlului se aplică în mod corespunzător. + Articolul 89Pe perioada desfăşurării controlului, la cererea membrilor echipei de control, se poate suplimenta componenţa echipei de control, se poate prelungi durata controlului şi se pot stabili noi obiective de control, cu respectarea dispoziţiilor art. 159 din lege. + Articolul 90 (1) Notarul public are obligaţia să fie prezent la sediul biroului pe toată durata controlului şi să colaboreze la desfăşurarea acestuia în bune condiţii, cu excepţia cazului când este în imposibilitate fortuită. (2) Controlul se desfăşoară la sediul biroului notarial, iar notarul public trebuie să pună la dispoziţia echipei de control un spaţiu adecvat, precum şi logistica necesară desfăşurării controlului. (3) Dacă în cadrul biroului nu există un spaţiu adecvat pentru derularea controlului, atunci echipa de control poate dispune, pe perioada derulării controlului, suspendarea temporară a activităţii biroului notarial, notarul public putând instrumenta doar acele acte şi proceduri care nu pot fi amânate. + Articolul 91 (1) Notarul public este obligat să transmită echipei de control orice informaţie solicitată, să prezinte toate documentele solicitate şi să pună la dispoziţia echipei de control copii ale documentelor solicitate, în vederea ataşării acestora la nota de control. Notarul public nu poate opune echipei de control secretul profesional şi prevederile legale privind protecţia datelor cu caracter personal. (2) Echipa de control poate solicita explicaţii scrise ori de câte ori consideră necesar. Refuzul notarului public de a formula notă explicativă se consemnează în actul de control. (3) În cazul în care, pe parcursul derulării controlului, echipa de control identifică acte întocmite de alţi notari publici decât notarul controlat, acte care cuprind deficienţe grave, aceasta va sesiza în scris entitatea care a dispus controlul. + Articolul 92 (1) După efectuarea controlului, echipa de control va întocmi actul de control, care va cuprinde aspectele de fapt şi de drept constatate cu ocazia efectuării controlului, precum şi propunerile privind măsurile ce urmează a fi luate. (2) La actul final de control se anexează, după caz, copiile ridicate cu ocazia controlului şi notele explicative date de notarul public. (3) Actul de control se comunică notarului public controlat, care poate formula obiecţiuni, pe care le înaintează echipei de control în termen de 7 zile lucrătoare de la primirea acestuia. (4) Entitatea care a dispus efectuarea controlului are obligaţia de a comunica RNENP, în vederea centralizării, arhivării şi a urmăririi îndeplinirii măsurilor legale dispuse, un exemplar al actului de control şi al obiecţiunilor formulate de către notarul public. (5) RNENP are obligaţia de a comunica anual Ministerului Justiţiei şi Casei de Asigurări a Notarilor Publici situaţia centralizată a măsurilor dispuse în urma controalelor efectuate. + Articolul 93La sfârşitul fiecărui an, Corpul de control al Uniunii întocmeşte o sinteză a acţiunilor de control efectuate în cursul anului. Sinteza se publică de către Uniune, fără nominalizarea, în niciun fel, a celor supuşi controlului. + Articolul 94În condiţiile legii şi ale prezentului regulament, Consiliul Uniunii stabileşte, prin norme proprii, metodologia organizării şi desfăşurării controlului administrativ propriu. + Articolul 95 (1) Prin acţiunile de control efectuate, Consiliul Uniunii urmăreşte şi verifică modul de organizare şi funcţionare a Camerelor, desfăşurarea adunărilor generale ale notarilor publici, îndeplinirea de către colegiile directoare ale Camerelor a atribuţiilor cu respectarea legii şi a statutului, gestiunea financiar-contabilă a Camerelor, activitatea INR, a CNARNN, a Casei de Asigurări a Notarilor Publici, a Casei de Pensii a Notarilor Publici, precum şi orice alte activităţi ale acestora cu incidenţă în activitatea notarială. (2) Controlul se exercită ori de câte ori este necesar, iar dispoziţiile privind organizarea şi desfăşurarea controlului profesional administrativ se aplică în mod corespunzător. (3) În cazul în care, în urma controlului efectuat la Cameră, cu privire la activitatea acesteia, se constată deficienţe, echipa de control le aduce la cunoştinţa Adunării generale a Camerei şi a Consiliului Uniunii în vederea luării măsurilor care se impun. (4) În cazul în care, în urma controlului efectuat la celelalte entităţi din cadrul Uniunii, cu privire la activitatea acestora, se constată deficienţe, echipa de control le aduce la cunoştinţa Consiliului Uniunii în vederea luării măsurilor ce se impun. + Articolul 96 (1) Biroul executiv al Consiliului Uniunii, la solicitarea preşedintelui Uniunii, soluţionează sesizările împotriva notarilor publici şi împotriva Camerelor, în termen de 30 de zile de la primirea acestora, iar în cazul în care se impune efectuarea de verificări suplimentare, în cel mult 60 de zile. Verificarea celor sesizate se face prin personalul de specialitate sau prin notarii publici desemnaţi să efectueze controlul. (2) Preşedintele Colegiului director al Camerei soluţionează sesizările împotriva notarilor, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1). Verificarea celor sesizate se face prin personalul de specialitate sau prin notarii publici desemnaţi să efectueze controlul. (3) Sesizările formulate împotriva notarilor publici se soluţionează de către Camera în a cărei circumscripţie notarul public reclamat îşi desfăşoară activitatea, iar sesizările formulate împotriva modului de soluţionare de către Cameră a petiţiei sunt de competenţa Uniunii. (4) Sesizările formulate împotriva organelor de conducere ale Camerelor se soluţionează numai de către Uniune. (5) Sesizările trebuie să fie scrise, semnate şi să cuprindă numele, prenumele şi datele de contact ale petiţionarului, pentru a putea fi solicitate acestuia eventuale completări şi lămuriri cu privire la conţinut. (6) Sesizările care nu conţin datele de identificare ale petiţionarilor se clasează. (7) În cazul în care un petiţionar adresează mai multe petiţii având acelaşi obiect, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns, care trebuie să facă referire la toate petiţiile primite. (8) Dacă după transmiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar, cu acelaşi conţinut, petiţia se clasează, iar în registrul de corespondenţă, la numărul de înregistrare, se face menţiune despre faptul că s-a răspuns anterior. (9) Sesizările se pot formula şi verbal de către petenţi, în cadrul audienţelor solicitate Uniunii sau Camerei, cu respectarea dispoziţiilor privind competenţa de soluţionare a petiţiilor. În acest caz, în condica de audienţe ţinută de către Uniune sau Cameră se consemnează numele şi prenumele petentului, datele de contact ale acestuia, aspectele care formează obiectul plângerii, modul de soluţionare a acesteia, precum şi persoanele care au acordat audienţa şi care au asistat la audienţă. Audienţele se acordă de către conducătorul Uniunii sau Camerei ori de către un reprezentant al acestuia, care va fi însoţit de o persoană angajată în cadrul instituţiei. (10) Camerele şi Uniunea nu pot acorda consultaţii, formula puncte de vedere sau emite dispoziţii referitoare la aspecte privind instrumentarea unui anumit act sau procedură notarială de competenţa notarului public care a întocmit actul sau procedura, cu excepţia solicitărilor primite din partea instituţiilor publice. (11) În cazul în care petiţia este adresată Uniunii sau, după caz, Camerei şi se constată că nu este de competenţa acesteia, petiţia va fi înaintată, în termen de 10 zile, instituţiei competente, cu înştiinţarea petentului. (12) Conflictele de competenţă dintre Camere privind soluţionarea petiţiilor se soluţionează de către Uniune.A. Organizarea şi evidenţele biroului notarial + Articolul 97 (1) Notarul public îşi exercită activitatea în cadrul unui birou notarial individual sau, în urma asocierii într-o societate profesională, în cadrul unui birou notarial asociat. (2) În vederea exercitării activităţii, notarul public poate angaja personalul necesar, căruia îi poate delega, în scris, atribuţii administrative. (3) Biroul notarial, indiferent de forma de organizare, are obligaţia de a ţine lucrările de registratură, secretariat şi arhivă, precum şi o evidenţă financiar-contabilă pentru activitatea desfăşurată. + Articolul 98Pentru desfăşurarea corespunzătoare a activităţii, sediul biroului notarial trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să asigure accesul liber şi neîngrădit al publicului la serviciul notarial; b) întregul spaţiu să fie folosit pentru desfăşurarea activităţii notariale sau a altor activităţi compatibile, conform legii, cu profesia de notar public; c) să aibă cel puţin o încăpere pentru desfăşurarea serviciilor de secretariat şi de primire a beneficiarilor serviciilor notariale, o încăpere pentru desfăşurarea activităţii de notar public, cu asigurarea confidenţialităţii discuţiei cu părţile, un spaţiu de arhivă corespunzător, care să asigure securitatea şi siguranţa arhivei; d) să aibă avizele necesare desfăşurării activităţii şi lucrului cu publicul; e) să fie dotat cu sisteme de siguranţă şi antiefracţie sau personal de pază; f) să aibă expuse, la loc vizibil, firma şi programul de lucru; g) să aibă afişată, în interiorul biroului, la loc vizibil, licenţa de funcţionare; h) să aibă dotările tehnice şi infrastructura necesare prevăzute de art. 58. + Articolul 99 (1) În cazul în care în cadrul biroului notarial funcţionează mai mulţi notari publici asociaţi, fiecare îşi exercită personal profesia şi răspunde individual pentru activitatea sa. Pentru activitatea administrativă şi financiar-contabilă, răspunderea notarilor publici asociaţi este solidară sau aceasta aparţine numai administratorului biroului, dacă în contractul de societate s-a prevăzut în mod expres. (2) În cadrul biroului notarial cu mai mulţi notari publici asociaţi, cererea de îndeplinire a unei proceduri notariale poate fi soluţionată, pentru asigurarea celerităţii, de oricare dintre notarii publici, în orice fază a soluţionării acesteia, răspunderea îndeplinirii procedurii aparţinând notarului public care a finalizat-o. + Articolul 100Notarul public sau, în cazul societăţii profesionale, notarul public stabilit prin contractul de societate încheie contractele de muncă cu angajaţii biroului şi stabileşte, prin fişa postului, atribuţiile care le revin. + Articolul 101 (1) Biroul notarului public funcţionează în toate zilele lucrătoare, conform programului de funcţionare, care se afişează la loc vizibil şi accesibil publicului. În cazul în care îndeplinirea unui act notarial nu suferă amânare, din motive temeinic justificate, acesta va putea fi îndeplinit şi în afara programului de lucru, la cererea părţii interesate. (2) În cazul în care biroul notarului public are un sediu secundar, programul de funcţionare a acestuia va fi stabilit, în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (4), astfel încât să nu afecteze activitatea la sediul principal al biroului notarial. + Articolul 102 (1) Indiferent de forma de organizare, biroul notarial are obligaţia să ţină următoarele registre pe suport hârtie: a) registrul general notarial; b) opisul registrului general; c) registrul de succesiuni; d) opisul registrului de succesiuni; e) registrul de termene succesorale; f) registrul de depozite; g) registrul de proteste; h) registrul de consultaţii juridice notariale; i) registrul de traduceri, care se ţine de către birourile care au interpreţi şi traducători autorizaţi angajaţi; j) registrul de divorţuri; k) opisul registrului de divorţuri; l) registrul de corespondenţă; m) registrul de evidenţă a specimenelor de semnătură şi a parafelor interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi, depuse la biroul notarial; n) registrul unic de control, în care organele abilitate de lege pentru efectuarea controlului, inclusiv controlul profesional administrativ, vor înscrie perioada şi obiectivele controlului; o) registrele financiar-contabile prevăzute de legislaţia în materie; p) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege. (2) Modul de înscriere în registre, gestionare, conservare şi achiziţionare a acestora se stabileşte prin hotărâre a Consiliului Uniunii. + Articolul 103Sediul secundar al notarului public sau, după caz, al societăţii profesionale are evidenţe şi registre notariale proprii prevăzute de prezentul regulament, cu excepţia registrelor privind evidenţa financiar-contabilă, care este comună cu cea a sediului principal. + Articolul 104Notarul public are obligaţia întocmirii şi transmiterii evidenţelor statistice ale lucrărilor şi operaţiunilor notariale în modul stabilit de către Consiliul Uniunii, prin hotărâre, atât acesteia, cât şi Camerei în care îşi desfăşoară activitatea. + Articolul 105 (1) Situaţia statistică trebuie să corespundă întocmai cu datele cuprinse în registrele notariale şi evidenţele financiar-contabile. Notarul public care semnează situaţiile statistice poartă întreaga răspundere a datelor comunicate. (2) În cazul în care, în situaţia statistică lunară depusă de biroul notarial, nu apare menţionat ca fiind instrumentat niciun act sau procedură notarială, Colegiul director al Camerei va dispune verificări şi luarea măsurilor care se impun, cu excepţia cazului în care, în luna respectivă, biroul notarial nu a funcţionat, întrucât notarul ori notarii publici s-au aflat în concediu şi au înştiinţat Camera despre acest fapt. + Articolul 106 (1) Notarii publici asociaţi pot ţine evidenţe, contabilitate şi arhivă în comun, în condiţiile stabilite în contractul de societate, iar cererile şi procedurile notariale cu care este învestit biroul pot fi soluţionate de oricare dintre notarii publici asociaţi. (2) Notarii publici asociaţi pot ţine evidenţe, contabilitate şi arhivă distinct, pentru fiecare asociat, în conformitate cu contractul de societate, numai în situaţia în care fiecare dintre aceştia a fost numit în aceeaşi localitate şi în aceeaşi circumscripţie a judecătoriei. + Articolul 107 (1) În cazul desemnării de către preşedintele Colegiului director al Camerei a unui notar public, în condiţiile art. 49 lit. c) din lege, pentru asigurarea serviciilor notariale la un birou notarial din circumscripţia altei judecătorii, cererile şi procedurile notariale se evidenţiază în registrele notarului public înlocuit, precizându-se numele notarului public care le-a îndeplinit. (2) Perioada de desemnare a notarului public, potrivit legii, nu poate depăşi 30 de zile şi nu se poate dispune în cazul încetării sau suspendării activităţii notarului public înlocuit. (3) Impozitul pe venitul rezultat din transferul proprietăţii şi tariful de publicitate imobiliară aferente procedurilor efectuate se încasează în numele notarului public înlocuit şi se depun sau se virează, după caz, în contul acestuia. (4) Răspunderea pentru calcularea şi încasarea impozitului pe venitul rezultat din transferul proprietăţii şi a tarifului de publicitate imobiliară revine notarului public instrumentator, iar răspunderea pentru virarea acestora la buget, în condiţiile legii, revine notarului public înlocuit. (5) Onorariul pentru serviciul efectuat se încasează de notarul public instrumentator şi se înscrie în evidenţele sale financiar-contabile. (6) În situaţia în care preşedintele Colegiului director al Camerei desemnează un notar public din aceeaşi circumscripţie judecătorească pentru continuarea activităţii unui birou notarial, lucrările în curs se transferă la notarul public instrumentator, desemnat în baza unui proces-verbal constatator.B. Evidenţele Camerei Notarilor Publici + Articolul 108La nivelul fiecărei Camere sau la sediile secundare ale acestora se ţine Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale, administrat de către compartimentul care are atribuţia ţinerii evidenţelor cauzelor succesorale de competenţa notarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în Camera respectivă. + Articolul 109În registrul prevăzut la art. 108 se înregistrează toate cererile de deschidere a procedurilor succesorale care se soluţionează de către notarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Camerei. + Articolul 110 (1) În Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale se înscriu următoarele menţiuni: a) numărul şi data înregistrării cererii de verificare şi înregistrare a cauzei succesorale; b) numele şi prenumele defunctului; c) data decesului (zi/lună/an); d) ultimul domiciliu al defunctului, prin menţionarea localităţii şi a adresei, indicate în certificatul de deces; e) codul numeric personal al defunctului, iar în situaţia în care nu este menţionat, data naşterii acestuia; f) numărul de înregistrare şi data cererii formulate de biroul notarial; g) denumirea biroului notarial, în cazul societăţilor profesionale, sau, în cazul biroului individual, numele notarului public căruia i-a fost atribuită cauza succesorală spre soluţionare; h) numărul şi data certificatului sau adeverinţei eliberate de registru; i) numărul şi data dosarului succesoral, precum şi numărul şi data soluţiei date de notarul public; j) observaţii. (2) Cererea de verificare şi înregistrare a procedurii succesorale va fi semnată şi, după caz, ştampilată de către solicitant şi va cuprinde, în mod obligatoriu, elementele prevăzute la art. 110 alin. (1) lit. b)-g). (3) În situaţia în care registrul se ţine în format electronic, nu mai este necesară ţinerea opisului alfabetic. + Articolul 111Procedura de înregistrare, verificare şi transfer a cauzelor succesorale în curs de soluţionare, precum şi modelul registrului prevăzut la art. 108 şi formularistica aferentă se stabilesc prin regulamentul-cadru aprobat de Consiliul Uniunii. + Articolul 112La nivelul fiecărei Camere se ţin, în format electronic sau pe suport hârtie, şi următoarele registre şi evidenţe: a) registrul general de corespondenţă şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta, în care se înregistrează toate documentele care nu se regăsesc în celelalte registre; b) registrul de evidenţă a hotărârilor Adunării generale a Camerei; c) registrul de evidenţă a deciziilor Colegiului director al Camerei; d) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Colegiului director al Camerei; e) registrul de evidenţă a stenogramelor sau a proceselor-verbale ale şedinţelor organelor de conducere; f) registrul de evidenţă a notarilor publici şi birourilor notariale, precum şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta, în care se înregistrează documentele privind evidenţa notarilor publici; g) registrul de evidenţă a arhivelor create de notarii publici, ale cărui informaţii se postează pe paginile de internet ale Camerelor şi Uniunii; h) registrele apostilă şi supralegalizare şi mapele aferente; i) registrul de evidenţă a hotărârilor de anulare a actelor sau procedurilor notariale, a încheierilor de îndreptare a erorilor materiale şi de completare a omisiunilor vădite, a reconstituirilor şi duplicatelor eliberate de pe actele întocmite în mai multe exemplare originale şi aflate în arhiva Camerei; j) registrul de evidenţă a copiilor simple sau certificate de pe actele originale aflate în arhiva Camerei; k) registrul de audienţe; l) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Cameră şi a facturilor emise de Cameră şi furnizori; m) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile prevăzute de lege şi mapele aferente; n) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege. + Articolul 113În situaţia în care Camera are mai multe sedii secundare, la nivelul fiecărui sediu se vor ţine, în funcţie de activitatea desfăşurată, şi următoarele registre şi evidenţe: a) registrul de corespondenţă şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta, în care se înregistrează toate documentele care nu se înregistrează în celelalte registre; b) registrul de control, în care se înregistrează controalele efectuate la sediul secundar şi mapele cuprinzând actele de control aferente; c) registrul de evidenţă a hotărârilor de anulare a actelor sau procedurilor notariale, încheierile de îndreptare a erorilor materiale şi de completare a omisiunilor vădite, reconstituirile şi duplicatele eliberate de pe actele întocmite în mai multe exemplare originale şi aflate în arhiva Camerei; d) registrul de evidenţă a copiilor simple sau certificate de pe actele originale aflate în arhiva Camerei; e) registrele apostilă şi supralegalizare şi mapele aferente; f) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Cameră şi a facturilor emise de Cameră şi furnizori; g) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile stabilite de Cameră; h) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege. + Articolul 114Modelul registrelor prevăzute la art. 112 şi 113, formularistica utilizată, precum şi modul de înscriere, conservare şi achiziţionare a acestora se stabilesc prin hotărâre a Consiliului Uniunii.C. Evidenţele Uniunii Naţionale a Notarilor Publici + Articolul 115La nivelul Uniunii se ţin, în format electronic sau pe suport hârtie, următoarele registre şi evidenţe: a) registrul general de corespondenţă şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta, în care se înregistrează toate documentele care nu se regăsesc în celelalte registre; b) RNENP, în care se înregistrează toate documentele cu privire la evidenţa notarilor publici şi licenţa de funcţionare, precum şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; c) registrul de evidenţă a hotărârilor şi rezoluţiilor Congresului notarilor publici; d) registrul de evidenţă a hotărârilor Consiliului Uniunii; e) registrul de evidenţă a deciziilor Biroului executiv al Consiliului Uniunii; f) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Uniunii; g) registrul de evidenţă a stenogramelor şedinţelor organelor de conducere; h) registrul de evidenţă a specimenelor de semnătură ale persoanelor care aplică apostila şi supralegalizarea la nivelul Camerelor; i) registrul de audienţe; j) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Uniune şi a facturilor emise de Uniune şi de furnizori; k) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile şi de personal prevăzute de lege şi mapele aferente acestora; l) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege; m) registrul de evidenţă a sigiliilor şi siglelor Camerelor şi Uniunii. + Articolul 116Procedura şi metodologia de achiziţionare şi gestionare a registrelor şi evidenţelor Uniunii se aprobă de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Uniunii. + Articolul 117 (1) La nivelul Uniunii se ţin, în format electronic, şi următoarele registre şi evidenţe administrate de către CNARNN: a) Registrul naţional notarial de evidenţă a succesiunilor (RNNES), în care se înregistrează cauzele succesorale privind cetăţenii români, străini sau apatrizi cu ultimul domiciliu în străinătate, de pe urma cărora au rămas bunuri în România; b) Registrul naţional notarial de evidenţă a liberalităţilor (RNNEL), în care se înregistrează toate actele de donaţie, dispoziţiile testamentare, revocarea lor, precum şi retractarea revocării acestora; c) Registrul naţional notarial de evidenţă a opţiunilor succesorale (RNNEOS), în care se înregistrează toate actele notariale referitoare la acceptarea, respectiv la renunţarea la moştenire; d) Registrul naţional notarial de evidenţă a procurilor şi revocărilor acestora (RNNEPR), în care se înregistrează procurile/mandatele date în scopul încheierii de acte şi îndeplinirii de proceduri notariale, precum şi actele de revocare a acestora; e) Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale (RNNRM), în care se înscrie, pentru opozabilitate faţă de terţi, regimul matrimonial ales de soţi; f) Registrul naţional notarial de evidenţă a creditorilor persoanelor fizice şi a opoziţiilor la efectuarea partajului succesoral (RNNEC), în care se înscriu, pentru opozabilitate faţă de terţi, cererile creditorilor cu privire la creanţele pe care le au faţă de o persoană fizică; g) Registrul naţional de publicitate a maselor patrimoniale afectate exercitării în mod individual a profesiei (RNPMP), în care se înscriu, în condiţiile art. 33 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare (Codul civil), actele de constituire a maselor patrimoniale. (2) Metodologia privind organizarea şi funcţionarea registrelor prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), f) şi g), procedura de înscriere şi consultare a acestora, precum şi costurile pentru serviciile furnizate de către CNARNN se stabilesc prin decizie a Biroului executiv al Consiliului Uniunii.A. Arhivele notariale + Articolul 118 (1) Arhivele notariale sunt constituite din totalitatea registrelor şi opiselor notariale, a actelor notariale şi a documentelor în temeiul cărora acestea au fost întocmite. Constituie arhive notariale şi totalitatea registrelor şi opiselor notariale, a actelor notariale şi a documentelor în temeiul cărora acestea au fost îndeplinite de fostele notariate de stat în perioada 1950-1995. (2) Uniunea, Camerele şi birourile notariale au obligaţia să asigure integritatea arhivei notariale, proprietate a statului, şi să aloce resursele necesare pentru protejarea şi păstrarea acesteia în condiţii de siguranţă. (3) Notarii publici au obligaţia de a organiza activităţile privind administrarea, utilizarea şi protejarea documentelor pe baza normativelor elaborate de către Uniune şi Camere şi avizate favorabil de Arhivele Naţionale. (4) Notarii publici pot solicita consultanţă de specialitate în domeniul arhivistic notarial Camerei din care fac parte sau Uniunii, pentru organizarea unor măsuri de conservare, asigurare şi protecţie a documentelor pe care le deţin. (5) În caz de calamitate care a afectat arhiva notarială sau a provocat dispariţia unor acte din arhivă, notarul public informează de îndată Camera. (6) Notarii publici au obligaţia de a se supune controlului de specialitate al Arhivelor Naţionale, Ministerului Justiţiei, Uniunii şi Camerei pentru verificarea respectării prevederilor legale privind arhiva notarială, în tot ciclul de viaţă al documentelor conservate. + Articolul 119 (1) Notarii publici sunt obligaţi să păstreze arhiva la sediul biroului notarial, cu excepţia cazului în care s-a obţinut aprobarea Colegiului director al Camerei de conservare a acesteia, în întregime sau parţial, într-un alt spaţiu de arhivă. (2) Spaţiul destinat păstrării arhivei notariale trebuie să asigure conservarea documentelor împotriva distrugerii, degradării, aducerii în stare de neîntrebuinţare, sustragerii sau abandonului, fiind avizat în acest scop de către Colegiul director al Camerei. (3) Arhiva notarială poate fi conservată, cu avizul Colegiului director al Camerei, şi în depozitele de arhivă ale Camerei. + Articolul 120 (1) Notarul public răspunde de depozitarea şi conservarea arhivei biroului notarial în condiţiile şi termenele stabilite de dispoziţiile legale privind Fondul Arhivistic Naţional. Arhiva se află în păstrarea unui secretar responsabil cu arhiva sau, după caz, a arhivarului angajat de notarul public. (2) Actele notariale, înregistrările şi evidenţele biroului notarial se întocmesc şi arhivează pe suport hârtie. Acestea vor putea fi ţinute şi pe suport accesibil echipamentelor de prelucrare automată a datelor. (3) Notarul public ţine lucrările de registratură, secretariat şi arhivă, precum şi o evidenţă financiar-contabilă pentru activitatea desfăşurată de biroul său. (4) La fiecare birou notarial se vor ţine, potrivit nomenclatorului arhivistic, mape şi dosare cu următoarele documente: a) actele şi procedurile notariale întocmite; b) actele privind activitatea administrativă, de personal şi financiar-contabilă. + Articolul 121 (1) Actele şi procedurile notariale prevăzute la art. 120 alin. (4) se vor constitui în vederea arhivării în mape şi dosare după cum urmează: a) mapa cu acte autentice şi documentaţia care a stat la baza acestora; b) mapa cu certificate de moştenitor, care cuprinde şi încheierea finală, în original şi, după caz, copia legalizată a testamentului olograf, procesul-verbal de constatare a stării materiale şi procesul-verbal de validare a testamentului, în original, precum şi inventarul succesoral; c) mapa de alte soluţii în procedura succesorală, care cuprinde, în ordinea soluţionării, celelalte soluţii date în cauzele succesorale; d) dosarul succesoral, care cuprinde certificatul de moştenitor, încheierea finală, în original, şi documentaţia necesară soluţionării; e) mapa de divorţuri, care cuprinde încheierea privind soluţia pronunţată de notarul public cu privire la cererea de divorţ şi, după caz, un exemplar al certificatului de divorţ; f) dosarul de divorţ, care cuprinde certificatul de divorţ, încheierea, în original, şi documentaţia necesară soluţionării; g) mapele cu procedurile notariale şi actele neautentice, precum şi documentaţia care a stat la baza acestora; h) mapele cu actele privind activitatea administrativă şi financiar-contabilă şi dosarele de personal. (2) Mapele şi dosarele se constituie potrivit Nomenclatorului arhivistic şi Normelor arhivistice aprobate de Consiliul Uniunii. + Articolul 122În funcţie de modul de ţinere a evidenţelor notariale la nivelul biroului notarial individual sau al societăţii profesionale notariale, arhiva notarială poate fi comună ori separată. În cazul dizolvării societăţii, arhiva creată nu poate fi divizată sau fragmentată. + Articolul 123Pentru emiterea avizului de funcţionare de către Colegiul director al Camerei în vederea eliberării licenţei de funcţionare, biroul notarial va avea cel puţin o încăpere destinată depozitării arhivei, care trebuie să corespundă legislaţiei arhivistice. + Articolul 124 (1) Actul original şi documentele care au stat la baza acestuia nu pot fi scoase din arhiva în care sunt păstrate decât în cazurile prevăzute de lege. În condiţiile legii, înscrisurile originale aflate în arhiva biroului notarului public pot fi cercetate de un magistrat, delegat în acest scop de autoritatea judiciară competentă. (2) Instanţa nu va putea cere trimiterea în original a testamentelor depuse la notarii publici sau a altor înscrisuri originale care se găsesc în arhivele acestora. Se vor putea însă cere copii certificate ale acestora. Cercetarea acestor înscrisuri, dacă este necesară, se va face, cu citarea părţilor, de un judecător delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin comisie rogatorie, de către instanţa respectivă. (3) Prin excepţie, când procedura verificării înscrisurilor o impune, instanţa va putea ordona prezentarea testamentelor originale sau a altor înscrisuri originale, depuse la notari publici pentru efectuarea expertizei grafoscopice în laboratoarele de specialitate dacă expertiza actului nu se poate efectua la sediul arhivei. (4) Actele notariale păstrate în original în arhivă se eliberează la cererea instanţei de judecată sau a parchetului în legătură cu cauzele penale aflate în curs, în condiţiile Codului de procedură penală. Dacă actele notariale sunt cercetate pentru fals, pot fi ridicate şi rămân la dosarul cauzei dacă sunt declarate ca false, cu obligaţia comunicării notarului public a hotărârii sau a ordonanţei procurorului; în caz contrar, actul se va restitui. (5) Înscrisurile care constituie probe într-un proces penal pot fi scoase temporar din arhivele notariale numai la cererea procurorului sau a instanţei de judecată, în condiţiile Codului de procedură penală, pe bază de proces-verbal încheiat cu persoana delegată în acest sens. (6) Înaintea scoaterii actului din arhiva notarială, notarul public face o copie legalizată, care se arhivează în locul actului, până când acesta va fi restituit în arhivă, operaţiune scutită de plata oricăror taxe şi onorarii. (7) Scoaterea din arhivă a actelor notariale originale în orice alte cazuri şi modalităţi este interzisă, dacă prin lege nu se prevede altfel. (8) Aceleaşi obligaţii revin şi persoanelor care sunt depozitare ale arhivei sau celor care acţionează cu titlu de custode provizoriu. + Articolul 125 (1) Pentru soluţionarea unor reclamaţii, sesizări sau, după caz, acte ori proceduri notariale, Uniunea, Camerele, organul de control sau un notar public pot solicita copii şi informaţii în legătură cu acestea, cel căruia i s-a solicitat neputând opune secretul profesional cu privire la conţinutul actului şi al documentaţiei acestuia. (2) Cererea de eliberare de copii ale unor înscrisuri sau de informaţii cu privire la acestea se face în scris de către Uniune, Cameră ori notarul public solicitant. Cererea trebuie să cuprindă menţiuni privind numărul de înregistrare, semnătura şi sigiliul solicitantului şi se transmite prin mijloace convenţionale de comunicare. Cel căruia i se adresează cererea are obligaţia de a transmite, de îndată şi întocmai, cele solicitate, cu excepţia testamentelor, care nu pot fi puse la dispoziţie fără dovada decesului testatorului. + Articolul 126 (1) Notarul public este obligat să respecte dreptul părţilor actului notarial de a lua cunoştinţă de documentele care le privesc, aflate într-un dosar întocmit cu privire la acestea, şi de a obţine copii, certificate sau extrase ale acestor documente. (2) Notarul public care deţine înscrisul ce face obiectul cererii prevăzute la alin. (1) are obligaţia să soluţioneze cererea în cel mai scurt timp posibil, iar în cazul în care refuză, să comunice în scris refuzul său motivat. (3) În cazul în care notarul public refuză nejustificat eliberarea unei copii sau informaţii din arhiva notarială, solicitantul se poate adresa Camerei în vederea aprobării cererii de eliberare a înscrisului. Cererea aprobată prin decizia Colegiului director al Camerei este obligatorie pentru notarul public. (4) Notarul public trebuie să răspundă, în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 30 de zile, oricărei solicitări a Colegiului director al Camerei, a Uniunii sau a organului de control, care vizează documente din arhiva biroului. (5) Aceleaşi obligaţii revin şi notarilor publici ori Camerelor care sunt depozitarii arhivei sau care acţionează în calitate de custode provizoriu. + Articolul 127 (1) Camerele deţin depozite de arhivă în care notarii publici pot depune, spre conservare şi administrare, arhiva notarială, integral sau parţial, conform aprobării Colegiului director al Camerei. (2) După preluarea documentelor, Camera este obligată să respecte normele pentru prelucrarea şi asigurarea datelor cu caracter personal şi să protejeze interesele creatorului arhivei. (3) Pentru administrarea şi protejarea arhivelor notariale, Camera are următoarele obligaţii: a) să amenajeze depozite de arhivă, care să asigure condiţii împotriva distrugerii, degradării, aducerii în stare de neîntrebuinţare ori sustragerii documentelor conservate, avizate de către Arhivele Naţionale ale României, dotate cu sistemele de securitate necesare: sisteme antiefracţie; sisteme de detecţie şi stingere a incendiilor; sisteme de supraveghere video funcţionale; b) să ia măsuri împotriva accesului neautorizat; c) să asigure condiţii de securitate maximă din punctul de vedere al manipulării documentelor, pentru a asigura integritatea acestora şi securitatea informaţiilor pe întreg ciclul de depozitare şi transfer; d) să supravegheze prestarea serviciilor, să asigure resursele umane, materiale, instalaţiile, echipamentele sau altele asemenea, pentru administrarea corectă a arhivei notariale; e) să se supună, în tot ciclul de viaţă al documentelor conservate, controlului de specialitate al Uniunii, precum şi al Arhivelor Naţionale ale României, pentru verificarea respectării prevederilor legale. + Articolul 128 (1) În condiţiile prevăzute de lege şi cu avizul Colegiului director al Camerei, o arhivă notarială poate fi preluată integral sau parţial de către un birou notarial din circumscripţia aceleiaşi judecătorii ori de către Camera în a cărei rază teritorială a funcţionat sau funcţionează notarul public care a creat arhiva respectivă. (2) Arhiva notarială poate fi transferată numai în custodia altui birou notarial sau a Camerei. Sub sancţiunea ridicării licenţei de funcţionare, notarul public nu poate transfera arhiva în custodia altei entităţi sau persoane de drept public ori privat decât cele prevăzute în prezentul alineat. (3) Preluarea în custodie a unei arhive notariale se face pe bază de proces-verbal de predare-preluare, care va atesta starea documentelor şi numărul lor, însoţit de inventarele documentelor aflate în arhivă, indicându-se şi individualizându-se documentele care lipsesc. În caz de urgenţă, predarea se poate face fără a se întocmi această documentaţie, care va fi realizată de către noul deţinător. (4) Până la numirea unui custode provizoriu ori până la realizarea transferului definitiv, Colegiul director al Camerei poate solicita punerea sub sigiliu a arhivei care trebuie preluată în custodie. (5) Orice persoană obligată la predarea unei arhive notariale către custodele stabilit trebuie să o predea acestuia de îndată ce avizul de numire a custodelui i-a fost notificat. În executarea acestei obligaţii, custodele desemnat poate solicita sprijinul organelor de ordine publică. (6) Predarea unei arhive notariale către un alt notar public din circumscripţia aceleiaşi judecătorii vizează, în mod obligatoriu, toată arhiva notarială care este în posesia notarului public. Nu este permis transferul doar al unor părţi structurale din arhiva notarială predată. (7) Arhiva financiar-contabilă se poate preda în custodie, spre conservare, unui alt birou notarial, Camerei sau organului fiscal competent. (8) Cheltuielile ocazionate de predarea în custodie a arhivei sunt în sarcina aceluia care face predarea, cu excepţia cazurilor în care această operaţiune se produce la încetarea calităţii de notar public. + Articolul 129 (1) Arhiva notarială se preia în custodie definitivă în următoarele situaţii: a) la încetarea calităţii notarului public; b) la schimbarea sediului biroului notarului public din localitatea în care îşi desfăşoară activitatea într-o localitate din cadrul aceleiaşi circumscripţii sau din altă circumscripţie judecătorească; c) în cazul abandonului sau al administrării defectuoase; d) la cererea notarului public. (2) Prin administrare defectuoasă se înţelege: a) refuzuri nejustificate de eliberare de copii din arhivă, de transmitere a documentelor către instituţiile îndreptăţite a solicita informaţii şi documente; b) refuzuri nejustificate de a soluţiona cererile de îndreptare a erorilor materiale sau de completare a omisiunilor vădite din actele aflate în arhiva gestionată; c) neconstituirea mapelor conform Nomenclatorului arhivistic; d) păstrarea arhivei într-un spaţiu necorespunzător sau impropriu volumului de activitate. (3) În cazul în care se constată administrarea defectuoasă a arhivei notariale, Colegiul director al Camerei identifică şi dispune măsuri concrete de remediere de către notarul public a neregularităţilor, precum şi un termen rezonabil, raportat la măsurile dispuse, de îndeplinire a acestora. Preluarea arhivei notariale în custodie definitivă se dispune numai dacă notarul public nu remediază, în termenul stabilit, neregularităţile constatate. + Articolul 130În situaţiile prevăzute de art. 129 alin. (2), transferul arhivei notariale se efectuează în cel mult 15 zile de la expirarea termenului stabilit în condiţiile art. 129 alin. (3). Colegiul director al Camerei poate acorda un termen suplimentar pentru transfer, dacă apreciază că circumstanţele justifică prelungirea termenului. + Articolul 131Procedura de preluare în custodie definitivă a arhivei notariale se stabileşte prin Nomele de administrare a arhivelor notariale, care se aprobă prin hotărâre a Consiliului Uniunii. + Articolul 132În cazul în care, în urma controalelor de specialitate, se constată o administrare defectuoasă a arhivei notariale, Colegiul director al Camerei poate să numească un custode provizoriu al acelei arhive sau poate hotărî transferul documentelor în custodia Camerei, cu respectarea dispoziţiilor art. 129 alin. (3) şi ale art. 130. + Articolul 133Camera poate percepe tarife pentru custodia asigurată, precum şi pentru depozitarea şi administrarea documentelor. Cuantumul tarifelor şi modalitatea de plată a acestora se stabilesc prin decizia Colegiului director al Camerei. + Articolul 134 (1) Arhivele notariale sunt proprietatea statului, iar activităţile arhivistice notariale sunt de utilitate şi de interes public. (2) Pe baza aprobării direcţiei competente a Arhivelor Naţionale, deţinătorii de arhive notariale pot păstra şi după expirarea termenului de depunere la Arhivele Naţionale ale României documente care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional, dacă acestea le sunt necesare în desfăşurarea activităţii lor. (3) Arhiva notarială se păstrează în întregime, ca o singură unitate, evitându-se fragmentarea sau existenţa separată a părţilor de fond, precum şi includerea într-un fond a mai multor fonduri ori fragmente de fond. (4) Documentele notariale, odată intrate în depozitele Camerelor, nu mai pot fi retrase din administrarea acestora, cu excepţia situaţiei în care au fost predate în custodie pe termen limitat. + Articolul 135 (1) În activitatea sa, notarul public utilizează: a) sigilii rotunde din cauciuc, cu stema României, cu un diametru de 35 mm, având inscripţionate: denumirea ţării - România, numele, prenumele şi calitatea de notar public, localitatea şi judeţul unde se află sediul biroului notarial; b) matriţe timbru sec, cuprinzând inscripţiile stabilite prin hotărâre a Consiliului Uniunii; c) ştampile şi parafe, de diferite forme şi inscripţii, cu şi fără denumirea biroului notarial şi/sau numele notarului public, specifice activităţii notariale: ştampilă de legalizare copie; ştampilă antet birou; ştampilă cu legenda "pagină neutilizată"; parafă cu numele, prenumele şi calitatea de notar public. (2) Notarul public poate utiliza, în acelaşi timp, cel mult două sigilii notariale cu stema României, care se confecţionează cu amprentă sigilară unicat numai de Regia Autonomă "Monetăria Statului" şi se diferenţiază prin numărul de steluţe din legendă. (3) Sigiliile cu stema României, precum şi matriţele timbru sec se înregistrează înainte de utilizare în RNENP. (4) Sigiliile cu stema României şi matriţele timbru sec se confecţionează în următoarele situaţii: a) la numirea în funcţie a notarului public; b) la schimbarea sau, după caz, modificarea numelui notarului public; c) la schimbarea localităţii în care îşi are sediul biroul notarial; d) în vederea înlocuirii celor uzate, pierdute sau sustrase. (5) La suspendarea din exerciţiul funcţiei, notarului public îi revine obligaţia predării de îndată Camerei a sigiliilor notariale şi a matriţelor timbru sec utilizate în activitatea notarială, în vederea păstrării acestora pe perioada suspendării. (6) La schimbarea sediului biroului notarului public din localitatea în care îşi desfăşoară activitatea într-o localitate din cadrul aceleiaşi circumscripţii sau din altă circumscripţie judecătorească, notarului public îi revine obligaţia predării, de îndată, Camerei a sigiliilor notariale şi a matriţelor timbru sec utilizate în activitatea notarială, în vederea păstrării acestora. (7) Sigiliile se scot din uz în situaţia în care devin ilizibile sau greu lizibile în urma folosirii îndelungate, în cazul pierderii, sustragerii ori deteriorării. Sigiliile se scot din uz, după caz, şi în următoarele situaţii: a) schimbarea numelui notarului public; b) schimbarea denumirii biroului notarial, dacă se impune înlocuirea/modificarea; c) schimbarea localităţii în care îşi are sediul biroul notarial. (8) În cazul încetării calităţii notarului public, sigiliile notariale şi matriţele timbru sec se conservă pe o perioadă de 6 luni la Cameră, în vederea finalizării formalităţilor financiar-contabile şi de resurse umane, după care se casează conform dispoziţiilor legale. (9) În cazul pierderii sau al sustragerii sigiliului cu stema României, notarii publici au următoarele obligaţii: a) să înştiinţeze, în scris, imediat, Camera şi RNENP; b) să publice pierderea şi să declare nulitatea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi într-un ziar de circulaţie locală şi naţională, în termen de 10 zile; c) să înregistreze de îndată în RNENP modelul noului sigiliu, care va conţine elemente de diferenţiere faţă de cel pierdut sau dispărut; d) să încheie un proces-verbal în care să consemneze împrejurările pierderii. (10) O copie a procesului-verbal de constatare privind pierderea, deteriorarea, sustragerea sau scoaterea din uz se înaintează RNENP, pentru a fi luat în evidenţă. + Articolul 136 (1) Uniunea şi Camerele au sigilii proprii, confecţionate din cauciuc, care au format rotund şi diametru de 35 mm, cu stema României, având inscripţionate denumirea ţării - România şi denumirea entităţii. (2) Uniunea, precum şi fiecare Cameră pot utiliza, în acelaşi timp, mai multe sigilii proprii cu stema României, care se vor confecţiona cu amprentă sigilară unicat, numai la Regia Autonomă "Monetăria Statului". Sigiliile Uniunii, precum şi sigiliile fiecărei Camere vor fi diferenţiate între ele prin numărul de steluţe din legendă. Numărul sigiliilor care se vor utiliza de către Uniune, precum şi de către fiecare Cameră se stabileşte prin regulamentul de organizare şi funcţionare a acestor entităţi. (3) Sigiliile Uniunii şi ale Camerelor se înregistrează, înainte de utilizare, în registrul propriu de evidenţă a sigiliilor, în care se vor înscrie şi persoanele împuternicite să le utilizeze.B. Arhivele de interes notarial + Articolul 137 (1) Camera şi sediile secundare ale acesteia vor avea arhivă proprie şi vor putea deţine şi conserva atât arhiva fostelor notariate de stat, cât şi arhiva birourilor notariale, conform aprobării Colegiului director al Camerei. (2) Camerele răspund de depozitarea şi conservarea arhivelor proprii în condiţiile şi termenele stabilite de dispoziţiile legale privind Fondul Arhivistic Naţional. Arhiva se află în păstrarea unui secretar responsabil cu arhiva sau, după caz, a arhivarului angajat în acest scop. (3) Arhivele notariale transferate de către Cameră se organizează cu respectarea identităţii şi a integrităţii fondurilor şi/sau a fragmentelor de fonduri arhivistice preluate. (4) Camerele au obligaţia de a conserva şi administra arhivele preluate, în condiţiile legii, putând elibera copii certificate de pe documentele aflate în arhivă, în condiţiile normelor de administrare a arhivelor notariale. (5) Pentru eliberarea duplicatelor sau a copiilor legalizate de pe actele din arhivele prevăzute la alin. (1), pentru îndreptarea erorilor materiale sau completarea omisiunilor vădite, precum şi pentru reconstituirea actelor notariale, Colegiul director al Camerei va desemna un notar public. (6) Pentru eliberarea de copii certificate de pe actele din aceste arhive, Colegiul director al Camerei va desemna un angajat cu studii juridice al Camerei. + Articolul 138 (1) Orice informaţii cu privire la actele notariale păstrate în arhivele Camerei sau ale birourilor notariale se eliberează numai persoanelor fizice şi juridice care au calitatea de părţi ale actului juridic, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi acelora care justifică un drept sau un interes legitim, denumite în continuare persoane interesate. (2) Informaţii cu privire la existenţa testamentului se eliberează persoanelor interesate numai după decesul testatorului, dovedit cu certificatul de deces, cu excepţia cazurilor în care cererea este formulată de testator însuşi. + Articolul 139 (1) Camera poate elibera certificate şi copii de pe documentele pe care le deţine, la cererea formulată în nume propriu de către persoanele interesate, fizice sau juridice, de drept public ori privat. (2) Persoanele interesate pot fi reprezentate în relaţia cu Camera de reprezentantul legal, de o persoană împuternicită prin procură autentică ori de avocat, în baza împuternicirii avocaţiale. + Articolul 140 (1) Tarifele pentru eliberarea copiilor certificate şi a copiilor simple, precum şi scutirile sau reducerile de la plata acestui tarif se stabilesc prin hotărâre a Consiliului Uniunii. (2) Tariful perceput pentru eliberarea copiilor reprezintă venit din activitatea Camerei. (3) La solicitarea instituţiilor statului, Camerele vor elibera acestora, gratuit, copii certificate de pe documentele aflate în arhivă. + Articolul 141 (1) Arhivele fostelor notariate de stat, create în perioada 1950-1995, deţinute de judecătorii sau de alte instituţii, cu excepţia celor deţinute de Arhivele Naţionale ale României, se predau Camerei din circumscripţia curţii de apel în care se află judecătoria sau instituţia deţinătoare. (2) Camerele vor proceda la preluarea şi prelucrarea arhivelor prevăzute la alin. (1) în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995. (3) Preluarea arhivelor se face pe bază de procese-verbale de predare-preluare, însoţite de inventare arhivistice semnate de notarii publici desemnaţi de Camere şi de conducătorul instituţiei care deţine arhiva. (4) Cheltuielile de inventariere şi de preluare sunt suportate de Camere. (5) La solicitarea instituţiilor statului, Camerele vor elibera acestora, gratuit, copii certificate de pe documentele aflate în arhivă. + Articolul 142Arhiva Uniunii şi a entităţilor subordonate se păstrează în condiţiile şi pe duratele stabilite de dispoziţiile legale privind Fondul Arhivistic Naţional. + Secţiunea a 9-a Camera Notarilor Publici + Articolul 143 (1) Fiecare Cameră are un regulament de organizare şi funcţionare, aprobat de Adunarea generală a Camerei pe baza regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a Camerelor, aprobat de Consiliul Uniunii. (2) În îndeplinirea scopului pentru care a fost constituită şi pentru serviciile prestate, Camera poate desfăşura, în condiţiile stabilite de către Colegiul director al Camerei şi cu respectarea legislaţiei în vigoare, activităţi generatoare de venituri proprii. + Articolul 144Sediile secundare ale Camerei nu au personalitate juridică şi utilizează şi deţin sigilii şi evidenţe proprii. + Articolul 145Fiecare Cameră are pagină de internet, care cuprinde, cel puţin, următoarele informaţii publice: a) adresele de contact ale tuturor sediilor Camerei şi programul de lucru al fiecăruia dintre acestea; b) programul de audienţe; c) tabloul notarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în Camera respectivă, care cuprinde datele de contact ale notarilor publici şi programul de lucru al biroului notarial; d) modificările intervenite în modul de desfăşurare a activităţii notarilor publici (concediu de odihnă sau medical, suspendare, încetarea calităţii etc.); e) lista facultativă a arbitrilor aprobaţi de Colegiul director al Camerei; f) lista experţilor evaluatori autorizaţi în condiţiile legii, care evaluează bunurile scoase la licitaţie; g) informaţii privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor; h) informaţii privind locul păstrării şi gestionarul arhivelor notariale; i) informaţii cu privire la organizarea examenelor şi concursurilor de notar stagiar, de notar public sau de schimbare a sediilor birourilor notariale; j) alte informaţii apreciate de Colegiul director al Camerei ca fiind de interes public. + Articolul 146 (1) Modul de organizare şi funcţionare a Curţii de arbitraj de pe lângă fiecare Cameră, precum şi organele de conducere ale acesteia se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii de arbitraj, aprobat de Camere, pe baza regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a Curţii de arbitraj, aprobat de Consiliul Uniunii. (2) Modul de organizare şi funcţionare a activităţii de arbitraj şi licitaţii de la nivelul Camerei se stabileşte prin regulamente proprii, aprobate de colegiile directoare ale Camerelor pe baza regulamentului-cadru aprobat de Consiliul Uniunii cu privire la aceste activităţi. + Articolul 147Procedura alegerii organelor de conducere ale Camerei şi Uniunii se face în condiţiile stabilite prin Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a Camerelor, aprobat de Consiliul Uniunii. + Articolul 148 (1) Adunarea generală a Camerei se întruneşte de cel puţin două ori pe an, la convocarea preşedintelui Colegiului director al Camerei. În anul în care se organizează alegerea organelor de conducere ale Camerei şi Uniunii, Adunarea generală a Camerei se întruneşte în şedinţe de cel puţin 3 ori pe an, una dintre acestea fiind destinată alegerilor. (2) În cazul în care preşedintele refuză convocarea şedinţei, Colegiul director al Camerei poate convoca Adunarea generală ordinară sau extraordinară, după caz. (3) Adunarea generală a Camerei se convoacă de către preşedinte sau de Colegiul director al Camerei la solicitarea scrisă a Biroului executiv al Consiliului Uniunii sau a cel puţin unei treimi din numărul notarilor publici cu drept de vot în Adunarea generală a Camerei, în condiţiile stabilite prin statut. (4) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Adunarea generală a Camerei adoptă, cu majoritatea simplă a membrilor prezenţi, hotărâri obligatorii pentru toţi notarii publici. (5) Împotriva hotărârii Adunării generale a Camerei se poate formula plângere la Consiliul Uniunii în termen de 15 zile de la adoptare. Hotărârea Consiliului Uniunii poate fi atacată la instanţa de judecată competentă în condiţiile legii. + Articolul 149Prezenţa notarilor publici la adunările generale este obligatorie. + Articolul 150 (1) Adunarea generală a Camerei este legal constituită în prezenţa majorităţii membrilor săi cu drept de vot. (2) Notarul public suspendat nu poate participa, cu drept de vot, la Adunarea generală a Camerei. (3) În cazul în care nu este legal constituită din lipsa cvorumului, se convoacă o nouă Adunare generală a Camerei în condiţiile stabilite prin statut. Adunarea generală a Camerei astfel convocată este legal constituită în prezenţa a cel puţin unei treimi din numărul membrilor săi. + Articolul 151 (1) Colegiul director al Camerei se întruneşte în şedinţe ordinare cel puţin o dată pe lună, la convocarea preşedintelui Colegiului sau, în lipsa acestuia, a vicepreşedintelui. (2) În caz de refuz al preşedintelui sau vicepreşedintelui, Colegiul director al Camerei se poate convoca de către majoritatea membrilor acestuia. Colegiul director al Camerei se poate convoca şi la solicitarea scrisă a Biroului executiv al Consiliului Uniunii. (3) Convocarea Colegiului director al Camerei se face, în toate cazurile, în condiţiile stabilite prin statut. (4) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Colegiul director al Camerei adoptă decizii, obligatorii pentru toţi notarii publici din Cameră, cu majoritatea simplă a membrilor săi. În situaţii urgente, Colegiul director al Camerei poate adopta decizii prin exprimarea votului, în scris şi, după caz, pe baza materialelor şi proiectelor de decizii transmise de către preşedintele Colegiului director al Camerei. Transmiterea materialelor şi, ulterior, a votului exprimat se face prin mijloace convenţionale de comunicare, ce asigură dovada transmiterii şi, respectiv, a primirii. (5) Împotriva deciziei Colegiului director al Camerei se poate formula plângere la Adunarea generală a Camerei în termen de 15 zile de la adoptare. Hotărârea Adunării generale a Camerei poate fi atacată la instanţa de judecată competentă, în condiţiile legii. (6) Prezenţa membrilor la şedinţele Colegiului director al Camerei este obligatorie. + Articolul 152 (1) Colegiul director al Camerei este legal constituit în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi. (2) În cazul în care Colegiul director al Camerei nu este legal constituit din lipsa cvorumului necesar, se face o nouă convocare a Colegiului director al Camerei în condiţiile stabilite prin statut. Colegiul director al Camerei astfel convocat este legal constituit în prezenţa a cel puţin jumătate din numărul membrilor săi. + Articolul 153 (1) La şedinţele Colegiului director al Camerei se convoacă şi reprezentantul sau, după caz, reprezentanţii Camerei în Consiliul Uniunii. (2) Preşedintele, prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii Uniunii pot să convoace Colegiul director al Camerei şi pot participa la orice şedinţă a Colegiului director al Camerei. (3) La şedinţele Colegiului director al Camerei este obligatorie prezenţa reprezentanţilor acesteia în Consiliul Uniunii. + Articolul 154La şedinţele Colegiului director al Camerei, pe lângă personalul de specialitate al Camerei desemnat în acest sens, pot participa, ca urmare a solicitării sau convocării de către preşedintele Colegiului, ori de câte ori consideră necesar, şi alţi notari publici sau specialişti. + Articolul 155La începutul fiecărui an, Colegiul director al Camerei înaintează Consiliului Uniunii o informare cu privire la activitatea desfăşurată în anul precedent. + Articolul 156 (1) În îndeplinirea atribuţiilor sale, preşedintele Colegiului director al Camerei emite dispoziţii obligatorii pentru toţi notarii publici din Cameră. (2) Împotriva dispoziţiei preşedintelui Colegiului director al Camerei se poate formula plângere la Biroul executiv al Consiliului Uniunii în termen de 15 zile de la comunicare. Decizia Biroului executiv al Consiliului Uniunii poate fi atacată la instanţa de judecată competentă, în condiţiile legii. + Articolul 157În lipsa preşedintelui Colegiului director al Camerei, situaţie adusă la cunoştinţa Colegiului, atribuţiile preşedintelui sunt preluate, de drept, de către vicepreşedintele Colegiului director al Camerei, până la încetarea situaţiei care a determinat absenţa. + Articolul 158 (1) Pentru soluţionarea petiţiilor, preşedintele Colegiului director al Camerei poate solicita note explicative notarilor publici sau notarilor stagiari împotriva cărora au fost formulate plângeri şi, în funcţie de cele constatate, în limita atribuţiilor stabilite de lege, dispune măsurile corespunzătoare. (2) Preşedintele poate delega atribuţia de soluţionare a plângerilor formulate împotriva notarilor publici sau a notarilor stagiari vicepreşedintelui ori unui alt membru al Colegiului director al Camerei. + Secţiunea a 10-a Organizarea şi funcţionarea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici + Articolul 159În îndeplinirea scopului pentru care a fost constituită şi pentru serviciile prestate, Uniunea poate desfăşura, în condiţiile stabilite de către Consiliul Uniunii şi cu respectarea legislaţiei în vigoare, activităţi generatoare de venituri proprii. + Articolul 160Uniunea are pagină proprie de internet, care va cuprinde, cel puţin, următoarele informaţii publice: a) adresele de contact ale tuturor sediilor Camerelor şi programul de lucru; b) programul de audienţe; c) tabloul notarilor publici, datele de contact ale acestora, precum şi programul de lucru al birourilor notariale; d) lista facultativă a arbitrilor aprobaţi de colegiile directoare ale Camerelor; e) lista cu experţii evaluatori autorizaţi în condiţiile legii, care evaluează bunurile scoase la licitaţie; f) date privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor; g) date cu privire la locul păstrării şi gestionarul arhivelor notariale; h) date cu privire la organizarea examenelor şi concursurilor de notar stagiar sau notar public, precum şi a concursurilor de schimbări de sedii; i) alte date apreciate de Biroul executiv al Consiliului Uniunii ca fiind de interes public. + Articolul 161Organele de conducere ale Uniunii sunt: a) Congresul; b) Consiliul Uniunii; c) Biroul executiv al Consiliului Uniunii; d) preşedintele Uniunii. + Articolul 162 (1) Delegaţi cu drept de vot la Congres sunt notarii publici aleşi într-o funcţie eligibilă la nivelul Camerei şi al Uniunii, la care se adaugă reprezentanţii aleşi de Adunarea generală a Camerei pe durata unui mandat, în limita normei de reprezentare prevăzute de lege. Prezenţa delegaţilor la Congres este obligatorie. (2) La calculul normei de reprezentare pentru alegerea reprezentanţilor Camerelor la Congres, precum şi în Consiliul Uniunii se va avea în vedere numărul notarilor publici în funcţie la sfârşitul lunii anterioare organizării alegerilor, potrivit procedurii stabilite prin regulament aprobat de Consiliul Uniunii. + Articolul 163Împotriva hotărârilor Congresului se poate formula plângere la instanţa de judecată competentă în condiţiile legii. + Articolul 164Procedura alegerii organelor de conducere ale Uniunii se stabileşte prin regulamentul aprobat de Consiliul Uniunii. + Articolul 165Reprezentanţii Camerelor în Consiliul Uniunii îşi exprimă votul având în vedere respectarea intereselor legitime ale profesiei. + Articolul 166Prezenţa membrilor la şedinţele Consiliului Uniunii este obligatorie. + Articolul 167Reprezentanţii Camerelor în Consiliului Uniunii au obligaţia consultării şi informării permanente a Colegiului director al Camerei reprezentate cu privire la activitatea desfăşurată sau care urmează să se desfăşoare la fiecare şedinţă a Consiliului Uniunii. + Articolul 168Membrii Consiliului Uniunii răspund individual pentru votul exprimat în această calitate. + Articolul 169Reprezentanţii Camerelor în Consiliului Uniunii au obligaţia informării anuale a Adunării generale a Camerei cu privire la activitatea desfăşurată în Consiliului Uniunii. + Articolul 170 (1) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Consiliul Uniunii adoptă hotărâri care sunt obligatorii pentru Camere şi notari publici. (2) Împotriva hotărârii Consiliului Uniunii se poate formula plângere la instanţa de judecată în condiţiile legii. + Articolul 171În situaţii urgente, Consiliul Uniunii poate adopta hotărâri prin întrunirea în şedinţă prin intermediul sistemului de videoconferinţă sau, fără a fi întrunit în şedinţă, prin vot exprimat prin corespondenţă. În acest din urmă caz, fiecare membru îşi va exprima votul în scris pe baza materialelor şi proiectelor de hotărâri transmise de către preşedintele Uniunii. Transmiterea materialelor şi, ulterior, a votului exprimat se face prin unul dintre mijloacele convenţionale de comunicare, care face dovada transmiterii şi, respectiv, primirii acestora. + Articolul 172La şedinţele Consiliului Uniunii participă personalul de specialitate al Uniunii, desemnat în acest sens, şi, ori de câte ori este necesar, alţi notari publici sau specialişti, convocaţi de către preşedintele Consiliului. + Articolul 173Consiliul Uniunii înaintează ministrului justiţiei, la începutul fiecărui an, o informare detaliată cu privire la activitatea notarială desfăşurată în anul precedent, care cuprinde date statistice, aspecte rezultate din verificările efectuate, măsurile luate pentru înlăturarea deficienţelor constatate, precum şi, dacă este cazul, propuneri de îmbunătăţire a activităţii sub aspect legislativ şi administrativ. + Articolul 174 (1) Biroul executiv al Consiliului Uniunii se întruneşte în şedinţe ordinare cel puţin o dată pe lună, la convocarea preşedintelui Uniunii sau, în lipsa acestuia, a prim-vicepreşedintelui ori, după caz, a unuia dintre vicepreşedinţi, în condiţiile stabilite prin statut. (2) Biroul executiv al Consiliului Uniunii funcţionează legal în prezenţa majorităţii membrilor săi şi adoptă decizii cu majoritatea simplă a voturilor celor prezenţi. (3) În cazul în care Biroul executiv al Consiliului Uniunii nu este legal constituit din lipsa cvorumului necesar, se convoacă o nouă şedinţă în condiţiile stabilite prin statut. (4) În îndeplinirea atribuţiilor legale, Biroul executiv al Consiliului Uniunii adoptă, în condiţiile prevăzute de art. 58 alin. (5) din lege, decizii obligatorii pentru Camere şi notarii publici. În caz de egalitate de voturi, votul se reia. (5) Prezenţa membrilor la şedinţele Biroului executiv al Consiliului Uniunii este obligatorie. (6) La şedinţele Biroului executiv al Consiliului Uniunii participă personalul de specialitate al Uniunii, desemnat în acest sens, şi, ori de câte ori este necesar, şi alţi notari publici sau specialişti, convocaţi de către preşedinte. + Articolul 175Pentru situaţii urgente, Biroul executiv al Consiliului Uniunii poate adopta hotărâri prin întrunirea în şedinţă prin intermediul sistemului de videoconferinţă sau, fără a fi întrunit în şedinţă, prin vot exprimat prin corespondenţă. În acest din urmă caz, fiecare membru îşi va exprima votul în scris pe baza materialelor şi proiectelor de decizii transmise de către preşedintele Uniunii. Transmiterea materialelor şi, ulterior, a votului exprimat se va face prin unul dintre mijloacele convenţionale de comunicare care fac dovada transmiterii şi, respectiv, primirii. + Articolul 176 (1) În îndeplinirea atribuţiilor legale, preşedintele Uniunii emite dispoziţii obligatorii. (2) Împotriva dispoziţiei preşedintelui se poate formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la Biroul executiv al Consiliului Uniunii. Decizia Biroului executiv al Consiliului Uniunii poate fi atacată la instanţa de judecată competentă, în condiţiile legii. + Articolul 177 (1) În lipsa preşedintelui, situaţie adusă la cunoştinţa Consiliului Uniunii, atribuţiile acestuia sunt preluate, de drept, de către prim-vicepreşedintele Uniunii, până la încetarea acestei situaţii. În cazul în care prim-vicepreşedintele se află în imposibilitatea exercitării atribuţiilor, atribuţiile preşedintelui sunt preluate de către unul dintre vicepreşedinţi, delegat în acest sens de către preşedinte. (2) Ori de câte ori preşedintele, prim-vicepreşedintele sau vicepreşedinţii se află în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, acestora le revine obligaţia de a comunica Uniunii motivele şi durata pentru care nu îşi pot exercita atribuţiile. (3) Pentru soluţionarea petiţiilor, preşedintele poate solicita note explicative notarilor publici sau notarilor stagiari împotriva cărora au fost formulate plângerile şi, în funcţie de cele constatate, dispune măsurile corespunzătoare. (4) Preşedintele poate delega atribuţia prevăzută la alin. (3), precum şi alte atribuţii prim-vicepreşedintelui, vicepreşedinţilor sau unui alt membru al Consiliului Uniunii. + Articolul 178Organizarea şi funcţionarea redacţiei Buletinul Notarilor Publici, a comisiilor de specialitate ale Consiliului Uniunii, a aparatului de specialitate şi administrativ al Uniunii, a RNENP şi a altor entităţi care se înfiinţează la nivelul Uniunii se stabilesc prin regulamente aprobate prin hotărâre a Consiliului Uniunii. + Articolul 179 (1) Casa de Asigurări se organizează şi funcţionează pe baza statutului acesteia, aprobat în condiţiile legii de către Consiliul Uniunii. (2) Casa de Asigurări este condusă de un consiliu de administraţie numit de către Consiliul Uniunii dintre notarii publici propuşi de către Camere. Consiliul de administraţie este condus de un preşedinte, desemnat dintre membrii acestuia de către Consiliul Uniunii. (3) Numărul membrilor consiliului de administraţie, precum şi modul de desemnare a acestora şi a preşedintelui se stabilesc prin statutul Casei de Asigurări. (4) La şedinţele consiliului de administraţie participă personalul de specialitate al Casei de Asigurări, desemnat în acest sens, şi, ori de câte ori este necesar, şi alţi notari publici sau specialişti, convocaţi de către preşedinte. + Articolul 180 (1) Înainte de începerea activităţii, notarul public este obligat, sub sancţiunea neemiterii licenţei de funcţionare, să încheie contractul de asigurare cu Casa de Asigurări, devenind astfel membru al acesteia. (2) Pe perioada exercitării funcţiei, notarul public este obligat, sub sancţiunea retragerii licenţei de funcţionare, să achite anual costul poliţei de asigurare, în condiţiile stabilite prin contractul de asigurare. (3) La data retragerii licenţei de funcţionare, contractul de asigurare încetează sau se suspendă, după caz, în funcţie de încetarea sau, respectiv, suspendarea calităţii de notar public. + Articolul 181Anual, la emiterea poliţei de asigurare, Casa de Asigurări va solicita Uniunii informaţii cu privire la conduita profesională a notarului public, iar în funcţie şi de aceasta, se va întocmi fişa de evaluare de risc profesional a notarului public, pe baza căreia se vor stabili, în condiţiile statutului, de către consiliul de administraţie, cuantumul anual al primei de asigurare, suma asigurată obligatorie, obligativitatea reîntregirii sumei maxime asigurate şi, corelativ, plata primei de asigurare, precum şi felul poliţei de asigurare. + Articolul 182Nu intră în categoria riscurilor asigurate de Casa de Asigurări activităţile desfăşurate de notarii publici în calitate de fiduciari şi/sau lichidatori desemnaţi de părţi. + Articolul 183 (1) La nivelul Casei de Asigurări se ţin, în format electronic sau pe suport hârtie, următoarele registre şi evidenţe: a) registrul general de corespondenţă şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta, în care se înregistrează toate documentele care nu se regăsesc în celelalte registre; b) registrul de asigurare profesională obligatorie, în care se înregistrează contractele de asigurare ale notarilor publici şi se menţionează cuantumul poliţei, riscul asigurat, despăgubirile plătite în numele notarului public asigurat, mapele cuprinzând documentele înregistrate în acestea, precum şi fişa de evaluare a riscului profesional; c) registrul de evidenţă a litigiilor în care este parte Casa de Asigurări şi soluţiile pronunţate; d) registrul de evidenţă a hotărârilor consiliului de administraţie; e) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Casei de Asigurări; f) registrul de evidenţă a stenogramelor şedinţelor consiliului de administraţie; g) registrul de control, în care se înregistrează controalele efectuate de Uniune, precum şi mapele cu actele de control aferente acestora; h) registrul de audienţe; i) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Casa de Asigurări şi a facturilor emise de furnizori; j) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile şi de personal prevăzute de lege şi mapele aferente acestora; k) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege; l) orice alte registre necesare desfăşurării activităţii. (2) Procedura şi metodologia de gestionare a registrelor şi evidenţelor prevăzute la alin. (1) se aprobă de către Consiliul Uniunii, prin regulament. + Articolul 184INR se organizează şi funcţionează pe baza statutului şi regulamentului propriu, aprobate, în condiţiile legii, de către Consiliul Uniunii. + Articolul 185 (1) INR este condus de un Consiliu director. Membrii Consiliului director sunt numiţi în condiţiile stabilite prin statutul şi regulamentul INR-ului. (2) În subordinea preşedintelui INR funcţionează un Consiliu ştiinţific în condiţiile stabilite prin statutul şi regulamentul INR-ului. (3) Numărul membrilor Consiliului director, ai Consiliului ştiinţific, precum şi modul de desemnare a acestora se stabilesc prin statutul şi regulamentul INR-ului. (4) La şedinţele Consiliului director sau ale Consiliului ştiinţific participă personalul de specialitate al INR, desemnat în acest sens, şi, ori de câte ori este necesar, şi alţi notari publici sau specialişti, convocaţi de către preşedinte. + Articolul 186 (1) Formarea profesională iniţială a notarilor stagiari, formarea profesională continuă a notarilor publici, precum şi pregătirea celorlalţi beneficiari prevăzuţi de lege se fac în condiţiile stabilite de Consiliul Uniunii, la propunerea Consiliului ştiinţific, avizată de Consiliul director al INR. (2) Notarii publici în funcţie şi personalul de specialitate al birourilor notariale, al Camerelor şi al Uniunii au obligaţia să participe, cel puţin o dată la 3 ani, la cursurile de formare profesională organizate de INR. (3) Cheltuielile cu participarea notarilor publici în funcţie şi a personalului de specialitate al birourilor notariale la cursurile organizate de INR se suportă de către biroul notarial şi sunt deductibile. (4) Pentru personalul de specialitate al Uniunii şi al Camerelor, costul cursurilor organizate de INR se suportă de către Uniune, respectiv de către fiecare Cameră, din bugetele acestora. + Articolul 187 (1) La nivelul INR se ţin, în format electronic sau pe suport hârtie, următoarele registre şi evidenţe: a) registrul general de corespondenţă, în care se înregistrează documentele care nu se regăsesc în celelalte registre, şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; b) registrul cursanţilor, cuprinzând evidenţa notarilor stagiari, a notarilor publici şi a celorlalte persoane care au urmat cursurile de formare iniţială sau formare profesională continuă, precum şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; c) registrul de evidenţă a hotărârilor Consiliului director; d) registrul de evidenţă a deciziilor Consiliului ştiinţific; e) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui INR; f) registrul de evidenţă a stenogramelor şedinţelor Consiliului director şi ale Consiliului ştiinţific; g) registrul de control în care se înregistrează controalele efectuate de Uniune, precum şi mapele cu actele de control aferente acestora; h) registrul de audienţe; i) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de INR şi a facturilor emise de INR sau furnizori; j) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile şi de personal prevăzute de lege şi mapele aferente acestora; k) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege; l) orice alte registre necesare desfăşurării activităţii. (2) Procedura şi metodologia de gestionare a registrelor şi evidenţelor se aprobă de către Consiliul Uniunii prin regulament. + Articolul 188 (1) Casa de Pensii a Notarilor Publici, denumită în continuare Casa de Pensii, se organizează şi funcţionează pe baza statutului şi regulamentului acesteia, aprobate în condiţiile legii de către Consiliul Uniunii. (2) Casa de Pensii este condusă de un consiliu de administraţie. (3) Numărul membrilor consiliului de administraţie, modul de desemnare a acestora, precum şi a preşedintelui se stabilesc prin statutul şi regulamentul Casei de Pensii. (4) La şedinţele consiliului de administraţie, pe lângă personalul de specialitate al Casei de Pensii, desemnat în acest sens, vor participa, ori de câte ori este necesar, şi alţi notari publici sau specialişti, ca urmare a convocării sau solicitării făcute de către preşedinte. + Articolul 189La nivelul Casei de Pensii se ţin, în format electronic sau pe suport hârtie, următoarele registre şi evidenţe: a) registrul general de corespondenţă, în care se înregistrează documentele care nu se regăsesc în celelalte registre şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; b) registrul naţional al asiguraţilor şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; c) registrul de evidenţă a hotărârilor consiliului de administraţie; d) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Casei de Pensii; e) registrul de evidenţă a stenogramelor şedinţelor consiliului de administraţie; f) registrul de control în care se înregistrează controalele efectuate de Uniune, precum şi mapele cu actele de control aferente acestora; g) registrul de audienţe; h) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Casa de Pensii şi a facturilor emise de furnizori; i) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile şi de personal prevăzute de lege şi mapele aferente acestora; j) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege; k) orice alte registre necesare desfăşurării activităţii. + Articolul 190Procedura şi metodologia de gestionare a registrelor şi evidenţelor se aprobă de către Consiliul Uniunii prin regulament. + Articolul 191CNARNN se organizează şi funcţionează în condiţiile stabilite de regulamentul acestuia, aprobat în condiţiile legii, de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii. + Articolul 192 (1) CNARNN este condus de o Comisie de experţi, formată din notari publici şi specialişti. Membrii Comisiei de experţi sunt numiţi de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii. Comisia de experţi este condusă de un preşedinte, desemnat dintre membrii săi de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii. (2) Numărul membrilor Comisiei de experţi, modul de desemnare a acestora, precum şi a preşedintelui comisiei se stabilesc prin regulamentul CNARNN. (3) La şedinţele Comisiei de experţi participă personalul de specialitate al CNARNN desemnat în acest sens şi, ori de câte ori este necesar, alţi notari publici sau specialişti, convocaţi de către preşedinte. + Articolul 193 (1) Pentru serviciile prestate, CNARNN se înregistrează cu activitate economică la organul fiscal competent. (2) La data intrării în vigoare a prezentului regulament, activitatea Societăţii Comerciale "Infonot Systems" - S.R.L. este preluată integral de către CNARNN în condiţiile stabilite prin regulamentul acestuia. + Articolul 194 (1) La nivelul CNARNN se ţin, în format electronic sau pe suport hârtie, registrele naţionale notariale prevăzute la art. 163 din lege, precum şi următoarele registre şi evidenţe: a) registrul general de corespondenţă, în care se înregistrează toate documentele care nu se înregistrează în celelalte registre, şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; b) registrul de evidenţă a hotărârilor Comisiei de experţi; c) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Comisiei de experţi; d) registrul de evidenţă a stenogramelor sau proceselor-verbale ale şedinţelor Comisiei de experţi; e) registrul de control, în care se înregistrează controalele efectuate de Uniune, precum şi mapele cu actele de control aferente acestora; f) registrul de audienţe; g) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de CNARNN şi a facturilor emise de centru şi de furnizori; h) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile şi de personal prevăzute de lege şi mapele aferente acestora; i) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege; j) orice alte registre necesare desfăşurării activităţii. (2) Procedura şi metodologia de gestionare a registrelor şi evidenţelor se aprobă de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii prin regulament. + Secţiunea a 11-a Răspunderea civilă şi disciplinară a notarilor publici + Articolul 195 (1) Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată în condiţiile legii civile, pentru încălcarea obligaţiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat, cu vinovăţie, sub forma relei-credinţe, un prejudiciu, stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă. (2) Asigurarea de răspundere civilă a notarilor publici garantează plata prejudiciului în limita sumei asigurate stabilite prin contractul încheiat de notarul public, în condiţiile legii, cu Casa de Asigurări. (3) Procedura prin care Casa de Asigurări acordă despăgubirile se stabileşte prin statutul şi regulamentul acesteia, aprobate de Consiliul Uniunii. + Articolul 196Răspunderea disciplinară a notarului public intervine numai pentru săvârşirea unei fapte care constituie abatere disciplinară, în condiţiile legii şi ale prezentului regulament, constatată de către Consiliul de disciplină. + Articolul 197 (1) Consiliul de disciplină este compus din câte un reprezentant al fiecărei Camere. (2) Consiliul de disciplină are un preşedinte şi un vicepreşedinte, aleşi cu votul majorităţii membrilor săi. (3) Membrii Consiliului de disciplină pot fi numai notarii publici în funcţie, care, la data validării de către Congres a alegerii lor, au împlinit minimum 10 ani vechime într-o funcţie de specialitate juridică, dar nu mai puţin de 5 ani în funcţia de notar public. (4) Notarul public care, în unul dintre ultimii 5 ani, a fost sancţionat disciplinar sau nu se bucură de o bună reputaţie morală şi profesională nu poate dobândi şi deţine calitatea de membru al Consiliului de disciplină. + Articolul 198 (1) Consiliul de disciplină are următoarele atribuţii: a) judecarea acţiunilor disciplinare exercitate împotriva notarilor publici; b) constatarea îndeplinirii sau neîndeplinirii de către notarul public a condiţiei bunei reputaţii şi, după caz, formularea propunerii de încetare a calităţii de notar public. (2) În îndeplinirea atribuţiilor, Consiliul de disciplină este independent. + Articolul 199Acţiunea disciplinară se exercită de către ministrul justiţiei, preşedintele Uniunii sau Colegiul director al Camerei şi se judecă de către Consiliul de disciplină, în condiţiile legii, ale prezentului regulament, precum şi ale regulamentului propriu, aprobat de Consiliul Uniunii. + Articolul 200Atât în cadrul cercetării prealabile, cât şi în procedura de judecare a acţiunii disciplinare de către Consiliul de disciplină, termenele acordate nu pot fi mai mari de 15 zile, cu excepţiile prevăzute de lege. + Articolul 201Încadrarea faptei săvârşite de notarul public ca fiind abatere disciplinară, precum şi individualizarea sancţiunii disciplinare sunt de competenţa exclusivă a organului care soluţionează acţiunea disciplinară. + Articolul 202 (1) În vederea exercitării acţiunii disciplinare, cercetarea prealabilă este obligatorie. (2) În cadrul cercetării prealabile se stabilesc faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi orice alte date concludente din care se poate aprecia asupra existenţei sau inexistenţei vinovăţiei care atrage răspunderea disciplinară. Ascultarea şi verificarea apărărilor notarului public cercetat sunt obligatorii. Refuzul notarului public cercetat de a face declaraţii ori de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal şi nu împiedică încheierea cercetării. Notarul public cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării şi să solicite probe în apărare. (3) După efectuarea cercetării prealabile, ministrul justiţiei sau, după caz, preşedintele Uniunii ori Colegiul director al Camerei dispune cu privire la exercitarea acţiunii disciplinare. + Articolul 203 (1) Cererea prin care se promovează acţiunea disciplinară cuprinde: elementele de identificare ale părţilor, descrierea faptei săvârşite de către notarul public, arătarea dovezilor pe care se întemeiază acţiunea, menţiunea cu privire la efectuarea cercetării prealabile, motivarea în drept, propunerea sancţiunii disciplinare, semnătura titularului acţiunii, precum şi alte elemente relevante în soluţionarea cauzei. (2) La acţiunea disciplinară se ataşează dovada efectuării cercetării prealabile şi, după caz, actul de control, precum şi, dacă este cazul, sesizarea pe baza căreia s-a declanşat acţiunea disciplinară. + Articolul 204În căile de atac formulate împotriva hotărârilor Consiliului de disciplină au calitate procesuală titularul acţiunii şi notarul public. + Articolul 205Consiliul de disciplină suspendă acţiunea disciplinară în cazul în care există o cauză penală în curs de soluţionare pentru aceeaşi faptă pentru care s-a exercitat acţiunea disciplinară. Notarul public este obligat să informeze, de îndată, Consiliul de disciplină că a fost soluţionat definitiv procesul penal, în vederea repunerii pe rol şi soluţionării acţiunii disciplinare. + Articolul 206 (1) Exercitarea acţiunii disciplinare împotriva unui notar public care este ales sau numit într-o funcţie administrativă, de execuţie sau de conducere, în cadrul organizaţiei profesionale, atrage suspendarea de drept din exerciţiul funcţiilor deţinute la nivelul organizaţiei profesionale, până la soluţionarea acţiunii disciplinare. Consiliul Uniunii constată că a intervenit suspendarea. (2) În situaţia în care hotărârea de sancţionare a rămas definitivă, notarul public este revocat din funcţiile administrative în care a fost numit şi îi încetează de drept mandatul din funcţia în care a fost ales. Consiliul Uniunii constată încetarea mandatului. (3) Hotărârea rămasă definitivă se înaintează de către Consiliul de disciplină organului competent să dispună revocarea. + Articolul 207 (1) Verificările referitoare la buna reputaţie a notarilor publici în funcţie se efectuează din oficiu sau ca urmare a unei sesizări scrise depuse la Ministerul Justiţiei, Uniune sau Camera din care face parte notarul public. Sesizarea cuprinde elementele de identificare ale notarului public, descrierea faptelor de natură a afecta buna reputaţie a acestuia, dovezile pe care se sprijină sesizarea, precum şi datele de identificare ale petentului şi semnătura acestuia. (2) În vederea întocmirii raportului de inspecţie, inspectorii din cadrul Ministerului Justiţiei sau al Uniunii procedează la verificarea sesizării din cel puţin 3 surse credibile, altele decât autorul sesizării, care să fi cunoscut nemijlocit faptele imputate notarului public. Colectarea şi verificarea dovezilor se opresc atunci când acestea sunt suficiente pentru a constata, mai presus de orice îndoială rezonabilă, că cele arătate în sesizare sunt adevărate sau, dimpotrivă, nu se confirmă. (3) Verificările referitoare la buna reputaţie a notarilor publici în funcţie se vor face numai de către inspectorii din cadrul Ministerului Justiţiei sau din cadrul Uniunii. Raportul de inspecţie întocmit în urma verificărilor privind buna reputaţie se comunică notarului public care face obiectul sesizării, în termen de 15 zile de la întocmire, în vederea formulării de obiecţiuni. (4) Raportul de inspecţie şi, dacă există, obiecţiunile formulate de notarul public se înaintează Consiliului de disciplină. (5) Consiliul de disciplină citează notarul public şi entitatea din care fac parte inspectorii care au întocmit raportul şi dispune administrarea probelor necesare. Notarul public poate depune note explicative şi declaraţii cu privire la faptele care i se impută şi poate solicita administrarea probelor pe care le consideră necesare în apărarea lui. (6) Hotărârea Consiliului de disciplină, rămasă definitivă, se publică în una dintre revistele de specialitate ale Uniunii, fără a se dezvălui date care să poată duce la identificarea celui supus controlului. (7) Împotriva hotărârii Consiliului de disciplină pot face contestaţie la Consiliul Uniunii notarul public şi entitatea care a dispus efectuarea inspecţiei. + Articolul 208La nivelul Consiliului de disciplină se ţin, în format electronic şi pe suport hârtie, următoarele registre şi evidenţe: a) registrul de corespondenţă, în care se înregistrează toate documentele, şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; b) registrul de evidenţă a acţiunilor disciplinare; c) opisul registrului de evidenţă a cauzelor; d) registrul de evidenţă a hotărârilor; e) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Consiliului de disciplină. + Articolul 209 (1) Câte un exemplar al hotărârilor pronunţate în căile de atac se depune la dosarul cauzei aflat la Consiliul de disciplină, de către titularul acţiunii disciplinare, în vederea arhivării şi certificării faptului că hotărârea Consiliului de disciplină a rămas definitivă. (2) Arhiva creată de Consiliul de disciplină face parte din arhiva Uniunii. + Articolul 210Modul de organizare şi funcţionare a Consiliului de disciplină, precum şi procedura de soluţionare a cauzelor aflate în competenţa sa se stabilesc prin regulamentul acestuia, aprobat de Consiliul Uniunii. + Capitolul IV Procedura actelor notariale + Secţiunea 1 Dispoziţii generale + Articolul 211 (1) Actele notariale se întocmesc la cererea persoanelor care justifică un interes şi a autorităţilor competente, în cazurile prevăzute de lege. (2) Cererile pot fi formulate şi prin mandatar, avocat împuternicit în acest sens sau prin reprezentant legal, potrivit legii, cu excepţia cazului în care, prin dispoziţii speciale, se prevede altfel. Împuternicirea avocaţială nu constituie mandat de reprezentare pentru încheierea unui act sau a unei proceduri notariale. + Articolul 212În vederea îndeplinirii unui act sau a unei proceduri notariale, notarul public solicită, dacă este cazul, din arhiva altor birouri notariale sau a Camerei documentaţia necesară. Documentaţia solicitată de către notarul public se comunică în mod obligatoriu şi de îndată, dar nu în original, prin orice mijloc de comunicare care confirmă trimiterea şi, respectiv, primirea. + Articolul 213 (1) Documentele justificative, autorizaţiile şi informaţiile necesare pentru îndeplinirea actelor şi procedurilor notariale, precum şi lucrările de publicitate vor fi obţinute de către notarul public direct sau printr-un angajat cu contract de muncă al biroului, delegat de notarul public în acest scop. (2) Notarul public poate solicita părţilor sau, la cererea acestora, poate obţine el însuşi, pe cheltuiala părţilor, prin orice mijloc de comunicare, certificatul de atestare fiscală, extrase de carte funciară, precum şi alte documente din care rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru instrumentarea actului sau procedurii notariale. Cererea notarului public, precum şi documentele solicitate pot fi transmise autorităţii competente, respectiv pot fi transmise notarului public prin orice mijloc de comunicare ce confirmă trimiterea şi, respectiv, primirea. (3) În aplicarea prevederilor art. 80 alin. (3) şi (4) din lege, se pot încheia de către Uniune protocoale de colaborare cu instituţiile care deţin registrele şi evidenţele publice. + Articolul 214Identificarea părţilor şi, după caz, a avocatului care le asistă ori a reprezentanţilor acestora se face în condiţiile art. 85 din lege. + Articolul 215 (1) Actele notariale în care una dintre părţi este o persoană privată de libertate se instrumentează la locul unde acea persoană se află pe perioada privării de libertate. (2) Administraţia locului de deţinere are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru identificarea de către notarul public a persoanei private de libertate, parte în actul notarial, precum şi pentru asigurarea condiţiilor adecvate, necesare încheierii actului. (3) În cazul în care persoana privată de libertate nu poate să semneze, actul notarial se va încheia în prezenţa a 2 martori asistenţi, care pot fi şi funcţionari ai penitenciarului. (4) În cazul în care persoana privată de libertate nu cunoaşte limba română sau este surdomut neştiutor de carte, consimţământul se va lua în prezenţa unui interpret şi traducător autorizat, respectiv a unui interpret mimico-gestual autorizat. + Articolul 216 (1) Dacă apreciază ca fiind necesar, notarul public întocmeşte o rezoluţie de încuviinţare a efectuării actului, rezoluţie care se pune pe cerere şi cuprinde, pe scurt, datele esenţiale necesare încheierii actului notarial. (2) Îndeplinirea actului sau a procedurii notariale se constată prin încheiere care poartă număr şi dată din registrul corespunzător, prevăzut de lege. În cazurile anume prevăzute de lege, în baza încheierii de îndeplinire a actului sau procedurii se eliberează un certificat, care va avea data încheierii şi număr din registrul corespunzător. (3) La instrumentarea actului în afara biroului notarial, notarul public poate fi însoţit de un secretar delegat. În acest caz, datele de identificare ale secretarului delegat se menţionează în cuprinsul încheierii, care va fi semnată şi de acesta, alături de notarul public. (4) Dacă actul sau procedura notarială este îndeplinită la sediul secundar al notarului public, despre aceasta se va face menţiune în încheiere, potrivit art. 84 lit. e) din lege. + Articolul 217În cazul actelor notariale supuse publicităţii, dacă legea prevede în mod expres, notarul public este obligat să întreprindă, de îndată, demersurile necesare pentru efectuarea publicităţii, în numele şi pe cheltuiala titularilor drepturilor care rezultă din act, direct ori prin angajaţii săi, la registrele prevăzute de lege, şi să înmâneze părţilor dovezile referitoare la înscrierea drepturilor. + Articolul 218 (1) Erorile materiale sau omisiunile vădite din actele şi procedurile notariale pot fi îndreptate prin încheiere de rectificare. Nu sunt admise corecturi direct în cuprinsul actelor notariale. (2) Erorile materiale sau omisiunile vădite pot privi numele şi calitatea părţilor, erori de calcul, precum şi orice alte asemenea erori materiale cuprinse în actele notariale, care nu privesc aspecte ce pot afecta natura, obiectul actului sau conţinutul raporturilor juridice dintre părţi. Nu se pot îndrepta prin această procedură erorile de raţionament juridic şi nici alte erori sau omisiuni care nu pot fi calificate drept omisiuni sau erori materiale, acestea putând fi remediate doar cu acordul părţilor şi doar prin întocmirea unui alt înscris. (3) La cerere, îndreptarea erorilor materiale şi completarea omisiunilor vădite se fac numai după prezentarea de către părţi a exemplarelor originale sau, după caz, a duplicatelor actului, deţinute de acestea. (4) Îndreptarea erorilor materiale şi completarea omisiunilor vădite, din oficiu, se fac pe baza exemplarului din arhiva biroului notarial sau a Camerei, comunicându-se părţilor şi registrelor de publicitate câte un exemplar al încheierii. (5) Încheierea prevăzută la alin. (1) se ataşează la exemplarele originale ale actului şi, după caz, la duplicatele actului aflate în arhivă sau prezentate de părţi. (6) Despre existenţa încheierii de rectificare se face menţiune pe toate exemplarele originale şi duplicatele actului, atât cele aflate în arhiva biroului, cât şi cele prezentate de părţi. (7) În cazul în care aceeaşi eroare materială sau omisiune vădită este identificată în mai multe acte sau proceduri notariale aflate în raport de interdependenţă, se admite îndreptarea sau completarea lor prin aceeaşi încheiere. (8) Cererea se înregistrează în registrul general, fixându-se prin rezoluţie termenul de soluţionare. Partea care depune cererea are termenul în cunoştinţă. Prin citaţie se aduc la cunoştinţa celorlalte părţi data, ora şi locul soluţionării cererii, precum şi obiectul rectificării. Dacă s-a îndeplinit procedura de citare, la termenul stabilit, notarul public procedează la rectificare chiar şi în lipsa celor citaţi; acordul acestora se prezumă dacă nu au făcut obiecţiuni sau opuneri. (9) Citarea părţilor se face potrivit art. 145 din lege. + Articolul 219În îndeplinirea unei proceduri notariale, notarul public instrumentator sau cel care a luat, în orice mod, cunoştinţă de îndreptarea unei erori materiale sau completarea unei omisiuni vădite, anularea sau revocarea unui act notarial, care nu sunt aduse la cunoştinţa celor care gestionează arhivele notariale sau registre publice, are obligaţia de a le înştiinţa pe acestea. + Articolul 220Notarul public comunică celor interesaţi copia înscrisului care rectifică, anulează sau revocă actul notarial sau copia respectivului act purtând menţiunea corespunzătoare. + Articolul 221 (1) Dacă refuză îndeplinirea actului notarial, notarul public, la stăruinţa părţilor, redactează o încheiere de respingere care va cuprinde elementele prevăzute la art. 84 lit. a)-d) şi f) din lege, precum şi motivele de fapt şi de drept care justifică refuzul. (2) Notarul public poate reveni asupra respingerii, dacă motivele soluţiei nu mai subzistă. + Secţiunea a 2-a Redactarea înscrisurilor + Articolul 222Actele şi procedurile notariale, cu excepţia actelor autentice, se redactează în numărul de exemplare originale cerut de părţi, plus unul pentru arhiva notarului public şi, după caz, unul pentru efectuarea lucrărilor de publicitate. + Articolul 223 (1) Documentaţia necesară încheierii actului sau procedurii notariale se reţine la dosarul actului sau procedurii, împreună cu exemplarul original al actului notarial rămas în arhiva notarului. (2) Înscrisurile ce constituie anexe ale actului notarial care se îndeplineşte fac parte integrantă din act, se semnează, în condiţiile legii, de către părţi şi se vizează de către notarul public. În cuprinsul actului se va face menţiune despre faptul că anexele fac parte integrantă din acesta. (3) Înscrisul notarial alcătuit din mai multe file va fi cusut, capsat sau broşat, aplicându-se sigiliul notarului public pe marginile alăturate a două file, astfel încât sigiliul de legătură să fie aplicat pe toate filele înscrisului. + Articolul 224 (1) Înscrisul va fi redactat citeţ şi fără ştersături, într-un format care să permită citirea tuturor datelor din cuprinsul acestuia. Menţiunile în cifre se vor preciza şi în litere. (2) Denumirea persoanelor juridice se redactează fără prescurtări. (3) Încheierea notarială se tehnoredactează în continuarea actului notarial, astfel încât să nu poată fi detaşată de cuprinsul actului, notarul public având obligaţia de a se asigura că este într-un format care să permită citirea tuturor datelor din cuprinsul acesteia. (4) Dacă cetăţeanul străin îi declară notarului public că ştie limba română suficient de bine pentru ca actul sau procedura notarială să se îndeplinească numai în limba română, fără a mai fi necesară prezenţa unui interpret şi traducător autorizat, pe cererea de îndeplinire a actului sau procedurii notariale cetăţeanul străin va scrie olograf că nu solicită prezenţa unui interpret şi traducător autorizat la instrumentarea actului sau procedurii notariale întrucât cunoaşte limba română. Notarul public va face menţiunea corespunzătoare în încheierea de îndeplinire a actului sau procedurii notariale. + Secţiunea a 3-a Autentificarea actelor + Articolul 225 (1) În cazul în care actul notarial se încheie în formă autentică de către notarul public, acesta se întocmeşte, potrivit legii, într-un singur exemplar original, care se păstrează în arhiva biroului notarial. (2) Fiecărei persoane parte în act i se eliberează, la cerere, în numărul solicitat, duplicate de pe actul original, care au aceeaşi forţă probantă ca şi originalul şi, dacă actul constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, constituie, ca şi originalul, titlu executoriu. (3) După identificarea părţilor, a mandatarilor acestora sau a reprezentanţilor legali ori convenţionali, notarul public aduce la cunoştinţa acestora conţinutul actului supus autentificării, îi întreabă dacă i-au înţeles conţinutul şi consecinţele juridice şi dacă cele cuprinse în act reprezintă voinţa părţilor. (4) Luarea consimţământului se face prin semnarea actului de către părţi, de reprezentanţii acestora, de cei chemaţi a încuviinţa actele pe care părţile le întocmesc şi, după caz, de martorii-asistenţi. Părţile declară că au citit actul sau că acesta le-a fost citit în întregime, i-au înţeles conţinutul şi consecinţele juridice şi că cele cuprinse în act reprezintă voinţa părţilor. (5) La luarea consimţământului prin interpret, actul notarial va fi semnat şi de către acesta. (6) Duplicatul eliberat la autentificarea actului reprezintă redarea fidelă a conţinutului actului notarial şi a încheierii de autentificare originale, cu excepţia semnăturii părţilor şi a notarului public. În locul semnăturilor originale ale părţilor şi notarului public se menţionează numele şi prenumele fiecărui semnatar. Pe prima pagină a duplicatului se va aplica o parafă cu menţiunea "DUPLICAT". La finalul duplicatului eliberat la autentificarea actului notarial îndeplinit, după încheierea de autentificare, se introduce formula de duplicat cu următorul cuprins, sub care notarul public semnează şi aplică sigiliul: "Prezentul duplicat s-a întocmit în ..... exemplare, de ............, notar public, astăzi, data autentificării actului, şi are aceeaşi forţă probantă ca originalul." În cazul înscrisurilor prevăzute la art. 101 din lege, formula de duplicat va avea următorul conţinut: "Prezentul duplicat s-a întocmit în ..... exemplare, de ............, notar public, astăzi, data autentificării actului, are aceeaşi forţă probantă ca originalul şi constituie titlu executoriu în condiţiile legii." (7) Un exemplar al duplicatului eliberat la autentificare se arhivează împreună cu originalul actului păstrat în arhiva notarului public. (8) În vederea îndeplinirii operaţiunilor de publicitate a actului juridic încheiat în formă autentică, notarul public comunică fiecărui registru de publicitate câte un duplicat eliberat la autentificarea actului. Duplicatele eliberate părţilor la autentificarea actului şi cele comunicate registrelor de publicitate au numărul actului autentic încheiat într-un singur exemplar original. (9) În cazul în care actul notarial se încheie în afara sediului biroului notarial, în încheiere se va menţiona locul în care s-au luat consimţământul şi semnătura fiecărei părţi. + Articolul 226 (1) În cazul în care se autentifică o procură pentru încheierea unui contract de vânzare, iar cumpărătorul sau soţul acestuia are el însuşi calitatea de mandatar al vânzătorului, notarul public va cere părţilor să înscrie în cuprinsul procurii toate clauzele contractului, inclusiv preţul. (2) După autentificarea procurilor, notarul public va proceda la înscrierea acestora în RNNEPR, în condiţiile stabilite prin normele metodologice. (3) Actul autentic de revocare a oricărui mandat încheiat în formă autentică se va înscrie de îndată în RNNEPR în condiţiile stabilite prin normele metodologice. (4) Procurile folosite la autentificarea actelor notariale vor fi verificate în RNNEPR, în ziua autentificării actului notarial, cu privire la existenţa, autentificarea şi nerevocarea lor. (5) Procurile folosite la autentificarea actelor autentice rămân la dosar în original sau în copie legalizată. + Articolul 227 (1) La autentificarea actelor juridice cu conţinut patrimonial încheiate de o persoană privată de libertate, notarul public verifică dacă s-au luat măsuri de indisponibilizare cu privire la bunurile acesteia ori dacă, prin hotărârea definitivă de condamnare, nu i s-a restrâns capacitatea de exerciţiu. (2) Cu sprijinul organului de urmărire care a emis mandatul de arestare, verificarea prevăzută la alin. (1) se efectuează pe tot parcursul procesului penal, până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, cu privire la persoana aflată în detenţie preventivă. + Articolul 228 (1) În vederea autentificării actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale imobiliare, notarul public este obligat să verifice situaţia juridică a bunului imobil, sarcinile bunului şi, după caz, regimul matrimonial al părţilor. Notarul public răspunde pentru nemenţionarea în actul notarial întocmit a sarcinilor şi măsurilor de indisponibilizare a bunurilor, înscrise în registrele de publicitate şi comunicate acestuia în scris, la cererea lui, de către registrele respective, registre pe care are obligaţia legală să le verifice la data încheierii actului notarial. (2) În aplicarea alin. (1), notarul public va solicita părţilor prezentarea titlurilor de proprietate ale înstrăinătorului şi, după caz, va obţine în numele şi pe cheltuiala acestuia certificatul de sarcini sau extrasul de carte funciară de autentificare ori, după caz, de informare şi certificatul sau adeverinţa eliberată de RNNRM. Notarul public va putea obţine, în numele şi pe cheltuiala părţilor, certificatul de atestare fiscală, precum şi documentaţia cerută de alte legi speciale. (3) În cazul unui teren, în actul notarial se va menţiona dacă acesta se află în intravilanul sau extravilanul localităţii pe baza menţiunilor existente în titlul de proprietate sau, în lipsa acestor menţiuni în titlul de proprietate, pe baza dovezilor eliberate de autorităţile administrative competente. (4) Declaraţia creditorului cuprinsă într-un act autentic că a primit prestaţia care i se datorează face dovada executării obligaţiei, până la proba contrară, atât între părţi, cât şi faţă de oricare alte persoane. (5) La întocmirea sau/şi autentificarea oricărui act juridic în care una dintre părţi declară că a plătit celeilalte o sumă de bani sau bunuri fungibile, notarul public va întreba părţile şi va consemna în act data la care a avut loc operaţiunea şi dacă banii au fost înmânaţi în numerar, prin virament bancar sau în orice altă modalitate de plată. (6) Dacă părţile convin că plata unor sume de bani se va efectua în viitor, notarul public va menţiona în mod expres în conţinutul actului dacă sumele care se vor plăti sunt sau nu purtătoare de dobânzi, iar, în caz afirmativ, se va menţiona cuantumul acestora. (7) Dacă plata s-a efectuat în numerar anterior întocmirii şi/sau autentificării actului, notarul public va menţiona în cuprinsul actului declaraţia persoanei că a primit anterior suma de bani şi, respectiv, că cealaltă parte şi-a executat obligaţia de plată, declaraţie ce constituie chitanţă liberatorie pentru executarea obligaţiei de plată. (8) Dacă plata se efectuează în numerar în ziua autentificării, notarul public va consemna în act declaraţia persoanei că a primit în acea zi suma de bani şi, respectiv, că cealaltă parte şi-a executat obligaţia de plată, declaraţie ce constituie chitanţă liberatorie pentru executarea obligaţiei de plată. (9) Notarul public răspunde de efectuarea plăţii sumelor de bani dacă plata se face, la solicitarea expresă a părţilor, prin contul bancar special al biroului notarial, deschis în scopul consemnării sumelor, nepurtător de dobânzi. Suma virată cuprinde atât suma necesară plăţii, cât şi suma necesară pentru plata spezelor şi comisioanelor bancare datorate pentru viramentul către cealaltă parte. + Articolul 229 (1) În încheierea de autentificare a unui testament, codicil sau a actului de revocare a acestora, notarul public menţionează ora şi minutul la care a autentificat actul. (2) Notarul public este obligat ca, în cel mult 10 zile de la autentificarea unui testament sau a altui înscris prin care se recunoaşte un copil din afara căsătoriei, să comunice oficiului de stare civilă de la locul naşterii copilului un exemplar al înscrisului sau, după caz, partea de testament, în extras, referitoare la recunoaştere. + Articolul 230 (1) După autentificarea testamentelor, a contractelor de donaţie şi a revocării acestora, notarul public are obligaţia de a proceda, de îndată, la înscrierea actelor în RNNEL. (2) În condiţiile art. 1.046 din Codul civil, RNNEL poate da informaţii cu privire la existenţa unui testament numai după decesul testatorului, dovedit cu actul de deces. Testatorului i se pot elibera aceste informaţii numai dacă le solicită personal. + Articolul 231După autentificarea convenţiilor matrimoniale, notarul public procedează la înscrierea acestora în RNNRM şi la comunicarea către registrul de stare civilă şi, dacă este cazul, în funcţie de natura bunurilor, la alte registre de publicitate prevăzute de lege. + Articolul 232 (1) La autentificarea, potrivit legii, a unui acord de mediere, părţile din acord se prezintă în faţa notarului public, personal sau prin reprezentant legal ori prin reprezentant convenţional în baza unui mandat autentic. Părţile vor prezenta, în original, procesul-verbal încheiat de mediator, care rămâne la documentaţia actului. (2) În cazul în care acordul de mediere încheiat sub semnătură privată este invocat de părţi în vederea îndeplinirii unei proceduri notariale succesorale sau de autentificare pentru care legea impune îndeplinirea acestei forme, notarul public îl va avea în vedere la îndeplinirea procedurii notariale solicitate numai în măsura în care acesta nu contravine legii. (3) Redactarea înscrisului notarial solicitat în baza acordului de mediere se face de către notarul public, în condiţiile legii. În cazul în care acordul de mediere contravine legii, iar părţile nu convin ca actul să fie redactat de către notar cu respectarea dispoziţiilor legale, notarul public va da încheiere de respingere. + Secţiunea a 4-a Procedura succesorală + Articolul 233În funcţie de natura sa litigioasă sau nelitigioasă, procedura succesorală este numai de competenţa instanţei de judecată sau a notarului public. + Articolul 234 (1) La cererea moştenitorilor sau a altor persoane interesate, notarul public deschide procedura succesorală notarială, instrumentează şi soluţionează cauza succesorală şi eliberează certificatul de moştenitor. (2) Certificatul de moştenitor eliberat de notarul public face dovada cu privire la: a) calitatea de moştenitor legal şi/sau testamentar; b) drepturile de proprietate sau alte drepturi prevăzute de lege ale moştenitorilor legali sau testamentari asupra bunurilor din patrimoniul autorului, menţionate în certificatul de moştenitor, şi întinderea acestora; c) intrarea în stăpânirea de fapt asupra bunurilor succesorale de către moştenitorii nesezinari. + Articolul 235La primirea cererii de deschidere a procedurii succesorale, notarul public verifică dacă aceasta cuprinde toate elementele menţionate la art. 103 din lege, în caz contrar indicând solicitanţilor să o completeze. + Articolul 236 (1) Dovada decesului şi a ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces. În cazul hotărârilor judecătoreşti declarative de moarte, rămase definitive, dovada se face cu certificatul de deces eliberat în condiţiile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată. (2) Certificatul de deces al unui cetăţean român, eliberat de o autoritate străină, necesar la dezbaterea procedurii succesorale, va fi transcris în registrul de stare civilă din România în condiţiile Legii nr. 119/1996, republicată. (3) Certificatul de deces eliberat de o autoritate străină se apostilează sau, după caz, se supralegalizează, cu excepţia cazurilor în care a fost emis de autoritatea competentă a unui stat cu care România are convenţie sau tratat de recunoaştere reciprocă a actelor de stare civilă. (4) Pentru a fi înregistrat în evidenţele succesorale ale Camerei şi Uniunii, certificatul de deces trebuie să cuprindă cel puţin următoarele menţiuni: numele şi prenumele defunctului, data decesului, zi/lună/an, codul numeric personal sau data naşterii, ultimul domiciliu ori, după caz, reşedinţa obişnuită a defunctului. (5) Dacă la rubrica ultimul domiciliu sau ultima reşedinţă obişnuită a defunctului este menţionat numai numele ţării, fără a se preciza şi localitatea, în aplicarea art. 954 alin. (3) din Codul civil, cauza succesorală se înscrie în RNNES şi, ulterior, în Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale ţinut de Camera în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public care soluţionează succesiunea. + Articolul 237 (1) Notarul public procedează la înregistrarea cererii de deschidere a procedurii succesorale în registrul de evidenţă succesorală al biroului şi la acordarea termenului pentru dezbaterea succesiunii numai după obţinerea certificatului eliberat de Cameră cu privire la verificarea Registrului de evidenţă a procedurilor succesorale, ţinut de aceasta, care atestă neînregistrarea cauzei la alt birou notarial. (2) Toate actele de procedură pentru soluţionarea unei cauze succesorale se îndeplinesc numai după înregistrarea şi punerea pe rol a dosarului succesoral. (3) Notarul public este obligat să înregistreze dosarul succesoral în registrul de succesiuni, opisul succesoral şi registrul de termene succesorale în aceeaşi zi în care a obţinut certificatul de la Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale al Camerei. + Articolul 238Până la termenul stabilit pentru dezbateri, notarul public are obligaţia de a solicita şi a obţine documentaţia necesară cu privire la: a) opţiunile succesorale ale succesibililor, înscrise în RNNEOS; b) liberalităţile înscrise în RNNEL; c) regimul matrimonial înscris în RNNRM; d) datoriile şi creanţele autorului succesiunii, înscrise în RNNEC; e) situaţia juridică şi fiscală a bunurilor care fac obiectul masei succesorale, rezultată din titluri de proprietate, extrase de carte funciară de informare pentru bunurile intabulate, certificate de atestare fiscală şi alte acte referitoare la situaţia bunurilor defunctului; f) acte de stare civilă pe care le apreciază ca fiind necesare dezbaterii succesiunii. + Articolul 239 (1) În procedura succesorală se administrează proba cu înscrisuri prevăzută de lege, acte de stare civilă, testamente, precum şi depoziţiile a cel puţin 2 martori, inclusiv în cazul conexării dosarelor succesorale. (2) Din depoziţiile martorilor trebuie să rezulte că aceştia: a) cunosc date personale referitoare la defunct; b) au cunoştinţă de numărul şi calitatea persoanelor cu vocaţie la succesiunea defunctului. + Articolul 240 (1) Cauzele care fac obiectul succesiunilor succesive se verifică şi se înregistrează în registrele de evidenţă a procedurilor succesorale ale Camerelor în a căror circumscripţie autorii au avut ultimul domiciliu, menţionându-se şi notarul public care, potrivit legii, are competenţa de a soluţiona succesiunile succesive. (2) Cererile de deschidere a procedurii succesorale pentru fiecare dintre autori se înregistrează, în mod distinct, în registrul de succesiuni, cauzele succesorale urmând să fie conexate în vederea emiterii certificatului de moştenitor în succesiunea succesivă. (3) Dispoziţiile art. 239 alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul succesiunilor succesive. + Articolul 241 (1) Sunt comorienţi persoanele care au decedat în acelaşi timp, dacă nu se poate face dovada că unul a supravieţuit celuilalt. (2) Dezbaterea succesiunilor soţilor comorienţi, deşi aceştia nu se moştenesc unul pe altul, se va face deodată de acelaşi notar public, iar dosarele se vor conexa şi se va elibera un singur certificat de moştenitor. (3) În mod similar se poate proceda şi pentru alţi comorienţi între care ar fi existat vocaţie succesorală reciprocă. (4) Competenţa teritorială a dezbaterii cauzelor succesorale ale comorienţilor aparţine primului notar public sesizat, competent cu dezbaterea succesiunii oricăruia dintre decedaţi. (5) La stabilirea masei succesorale a fiecărui comorient vor participa moştenitorii tuturor persoanelor decedate, iar în succesiunea fiecărui decedat se vor stabili cele arătate la art. 253. + Articolul 242În aplicarea art. 108 din lege, notarul public are în vedere următoarele: a) în cazurile de repunere pe rol a cauzelor suspendate potrivit art. 108 alin. (1) lit. a) din lege, notarul public stabileşte dacă toţi succesibilii cu vocaţie la moştenire şi-au exercitat dreptul de opţiune succesorală şi se prezintă la dezbateri în vederea eliberării certificatului de moştenitor; b) în cazurile de suspendare prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. b) din lege, notarul public suspendă procedura succesorală, cauza urmând a fi repusă pe rol dacă a încetat cauza care a determinat suspendarea. Notarul public poate îndruma succesibilii care îşi contestă unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin să se adreseze unui mediator; c) în cazul prevăzut de art. 108 alin. (1) lit. c) din lege, notarul public suspendă procedura succesorală numai după prezentarea de către moştenitori a unei dovezi din care să rezulte că s-au adresat instanţei de judecată; d) raportat la dispoziţia din art. 108 alin. (1) lit. d) din lege, notarul public dispune suspendarea cauzei succesorale în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare, cum ar fi: repunerea în termenul de opţiune succesorală, reducerea şi prorogarea acestuia, opoziţia la inventarul succesoral, opoziţia la desemnarea custodelui bunurilor găsite cu ocazia inventarului, opoziţia la desemnarea lichidatorului. + Articolul 243 (1) În aplicarea art. 102 din lege, secretarii consiliilor locale transmit sesizările pentru deschiderea procedurii succesorale Camerei care ţine registrul de evidenţă a procedurilor succesorale, care le înscrie în acest registru. (2) Modul de repartizare a cauzelor succesorale transmise potrivit alin. (1) se stabileşte de către preşedintele Camerei, astfel încât acestea să fie repartizate în mod echitabil fiecăruia dintre notarii publici competenţi. + Articolul 244 (1) La cererea persoanelor interesate, se va proceda la inventarierea bunurilor succesorale, în condiţiile prevăzute de lege. (2) În cuprinsul procesului-verbal de inventariere se menţionează bunurile găsite în posesia defunctului. Cu privire la bunurile despre care se susţine că sunt proprietatea altei persoane, se va menţiona motivul pentru care se aflau în deţinerea defunctului la data decesului, iar cu privire la bunurile defunctului care se află în deţinerea unei alte persoane, se precizează locul unde se află şi motivele pentru care se găsesc acolo. (3) În procesul-verbal de inventariere se înscriu şi menţiuni cu privire la pasivul succesoral, în măsura în care acesta este cunoscut. (4) În cazuri urgente, la cererea oricărei persoane care justifică un interes, punerea sigiliilor asupra bunurilor succesorale se poate face şi înainte de întocmirea inventarului, exceptându-se bunurile necesare membrilor familiei defunctului care au locuit cu acesta. (5) Notarul public îl poate numi în calitate de custode sau de curator special pe unul dintre succesibili. (6) Inventarul succesoral se întocmeşte în mod obligatoriu în cazurile în care este cerut de oricare dintre părţi, de creditori sau dacă se solicită lichidarea pasivului succesoral. Dacă bunurile înscrise în procesul-verbal de inventariere sunt afectate garantării unor creanţe, acestea se vor înscrie ca atare, cu menţionarea creditorilor. (7) Dacă unul dintre succesibili sau altă persoană care are în posesie bunuri din patrimoniul defunctului se opune la efectuarea inventarului, notarul public îi îndrumă să se adreseze instanţei de judecată de la locul deschiderii moştenirii. (8) Punerea sigiliilor, ca măsură de conservare a bunurilor, fie înainte de inventarierea acestora, fie la finalizarea operaţiunii de inventariere, se face numai de către notarul public, după care acesta le va preda unui custode sau curator special stabilit potrivit Codului civil. (9) Dacă la efectuarea inventarului se găsesc arme, muniţii, materiale explozibile sau alte substanţe interzise, notarul public solicită de îndată intervenţia organului de poliţie, urmând ca acesta să le ridice pe bază de proces-verbal care va fi ataşat la procesul-verbal de inventariere. (10) Pentru efectuarea inventarierii bunurilor succesorale aflate în circumscripţia altei judecătorii se desemnează un notar public din circumscripţia judecătoriei în raza căreia se află bunurile sau un împuternicit al acestuia. Notarul public va fi desemnat de către notarul care instrumentează cauza succesorală prin cererea adresată şi cu acordul acestuia. + Articolul 245 (1) Înştiinţarea succesibililor şi, după caz, a legatarilor despre deces şi măsurile de conservare se face de către notarul public prin citaţie, potrivit Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul de procedură civilă), procesul-verbal de îndeplinire a procedurii citării făcând dovada despre înştiinţare. (2) În succesiunile care urmează să fie declarate vacante, notarul public ia măsurile corespunzătoare de conservare şi de administrare prevăzute de lege şi solicită autorităţii administrative competente desemnarea custodelui sau, după caz, a curatorului ce va fi numit în acest scop până la încheierea procedurii succesorale. (3) În cazul succesiunilor vacante, notarul public dispune expertizarea bunurilor mobile de artă sau confecţionate din metale preţioase, pe cheltuiala succesiunii. Valorile astfel stabilite se înscriu în activul succesoral. + Articolul 246 (1) Notarul public citează persoanele cu vocaţie la moştenirea legală şi, după caz, legatarii şi executorul testamentar instituit, în condiţiile legii, iar în caz de vacanţă succesorală, autoritatea administraţiei publice locale competente. Pentru bunurile de pe teritoriul municipiului Bucureşti se citează reprezentantul Primăriei Municipiului Bucureşti. Neprezentarea autorităţii administraţiei publice locale, legal citată, la dezbaterea procedurii nu împiedică eliberarea certificatului de vacanţă succesorală şi comunicarea acestuia. (2) Citarea moştenitorilor şi, după caz, a legatarilor nu este obligatorie dacă certificatul de moştenitor sau de legatar se întocmeşte la cerere, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, în afară de cazurile în care notarul public o consideră necesară pentru anumite lămuriri. + Articolul 247 (1) Declaraţiile de opţiune succesorală se înscriu în RNNEOS de către notarul public instrumentator la data autentificării acestora. Transmiterea declaraţiilor către registru se va face pe suport electronic, în condiţiile stabilite de către administratorul registrelor naţionale notariale. (2) Acceptarea succesiunii de către moştenitorii prezenţi se consemnează într-o încheiere şi nu se comunică la RNNEOS în vederea înscrierii. (3) Renunţarea la succesiune se face numai în formă autentică şi se comunică în RNNEOS în vederea înscrierii. + Articolul 248În cadrul procedurii succesorale, notarul public va verifica în RNNEOS existenţa opţiunilor succesorale înscrise în acesta, va lua act de înscrisurile de opţiune succesorală prezentate de părţi şi va consemna opţiunile succesorale ale moştenitorilor prezenţi. + Articolul 249În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte, pe baza declaraţiilor părţilor, a documentelor prezentate şi a dovezilor eliberate de RNNEOS, dacă succesorii au acceptat în termen, în mod expres sau tacit, moştenirea ori, după caz, legatul. + Articolul 250 (1) În cadrul dezbaterilor succesorale, succesibilii sau, după caz, legatarii prezenţi declară în faţa notarului public numărul şi calitatea persoanelor cu vocaţie succesorală, precum şi componenţa masei succesorale. Aceste declaraţii se consemnează în încheierea întocmită cu ocazia dezbaterilor succesorale, încheiere care se semnează şi de către aceştia. (2) În cazul în care bunurile care au aparţinut defunctului au fost deţinute în cotă-parte sau în devălmăşie, notarul public va stabili, anterior emiterii certificatului de moştenitor, cota care a aparţinut defunctului. + Articolul 251 (1) Legatarul cu titlu particular este obligat să răspundă de pasivul succesoral alături de moştenitorii legali sau testamentari cu vocaţie universală, în cazurile expres prevăzute de Codul civil, în limita valorii bunului care constituie obiect al legatului. (2) În lipsa moştenitorilor cu vocaţie universală ţinuţi să răspundă de pasivul succesoral, notarul public va elibera certificatul de moştenitor testamentar, făcând menţiune în încheierea finală că a informat legatarul de prevederile art. 1.114 alin. (3) din Codul civil. + Articolul 252În aplicarea art. 1.049 din Codul civil, coroborat cu art. 106 alin. (2) din lege, în cazul dispoziţiilor testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse de testator la instituţiile de credit, notarul public va proceda la întocmirea procesului-verbal de constatare a stării materiale a înscrisului, respectiv la întocmirea procesului-verbal de validare a dispoziţiei testamentare, în baza înscrisului original care cuprinde clauza testamentară, prezentat notarului public de către instituţia de credit. + Articolul 253 (1) În cursul procedurii succesorale, notarul public întocmeşte o încheiere motivată pentru fiecare termen acordat, în care menţionează părţile şi martorii care s-au prezentat, înscrisurile depuse, precum şi măsurile luate în vederea soluţionării cauzei, care va fi semnată de către notarul public şi, după caz, de cei prezenţi. (2) Încheierea finală care constată îndeplinirea procedurii succesorale se redactează în prezenţa moştenitorilor şi cuprinde două părţi: a) în prima parte se consemnează: apelul nominal al moştenitorilor prezenţi şi al altor persoane participante la dezbaterea succesorală; îndeplinirea procedurii citării pentru moştenitorii absenţi; declaraţiile celor prezenţi cu privire la numărul şi calitatea moştenitorilor, existenţa unor testamente, precum şi componenţa masei succesorale, a pasivului succesiunii şi întinderea drepturilor succesorilor şi ale legatarilor universali, cu titlu universal şi cu titlu particular, după caz. Dacă în masa succesorală se includ bunuri deţinute în proprietate comună, notarul public va stabili cota-parte din drept ce a aparţinut autorului şi care urmează a fi inclusă în masa succesorală; b) în partea a doua se consemnează constatările notarului public cu privire la declaraţiile moştenitorilor inserate în prima parte a încheierii, se stabilesc de către acesta valoarea activului şi a pasivului succesiunii, valoarea activului net al succesiunii, moştenitorii şi întinderea drepturilor lor, precum şi onorariul perceput, tariful de publicitate imobiliară şi, după caz, impozitul. (3) În cazul în care în masa succesorală există bunuri mobile, acestea vor fi evaluate de moştenitori printr-o declaraţie inserată în încheierea finală sau, după caz, pe baza unei expertize întocmite de un expert autorizat în condiţiile legii. (4) Notarul public nu poate elibera copie legalizată de pe încheierea finală. (5) Se pot elibera copii legalizate de pe orice înscris aflat în original la dosarul cauzei, inclusiv de pe procesul-verbal de constatare a stării materiale a testamentului olograf şi de pe cel de validare a acestuia. + Articolul 254În cazul succesiunilor succesive care se dezbat deodată se întocmeşte un singur certificat de moştenitor pentru toţi defuncţii, stabilindu-se pentru fiecare dintre aceştia, în ordinea decesului lor, masa succesorală, precum şi calitatea şi drepturile fiecărui moştenitor sau legatar. Fiecare cauză succesorală va face obiectul unui dosar distinct, iar certificatul de moştenitor pentru succesiuni succesive va primi un singur număr, dat în dosarul aceluia dintre defuncţi care a decedat primul, celelalte dosare conexându-se la acesta. + Articolul 255 (1) Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia. Moştenitorii sezinari fac dovada proprietăţii asupra bunurilor moştenite cu certificatul de moştenitor. Certificatul de legatar, eliberat în condiţiile legii, face dovada deplină a dreptului de proprietate al legatarilor particulari care au acceptat legatul. (2) Certificatul de moştenitor sau de legatar care cuprinde menţiuni privind bunuri imobile înscrise în cartea funciară se comunică, împreună cu o copie a extrasului de informare, biroului de cadastru şi publicitate imobiliară competent, pentru a fi înscris în registrul de carte funciară. (3) În cazul în care din declaraţia moştenitorilor rezultă că bunurile imobile din patrimoniul succesoral nu au fost înscrise în cartea funciară, notarul public va pune în vedere acestora să ceară îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară. + Articolul 256În cazul eliberării unui certificat de executor testamentar, notarul public va constata în cuprinsul acestuia calitatea executorului testamentar, întinderea drepturilor şi obligaţiilor cu care a fost învestit de către testator, modalităţile de predare a legatelor şi, după caz, de lichidare a pasivului succesoral. + Articolul 257 (1) Certificatul de moştenitor suplimentar se eliberează de notarul public care a eliberat primul certificat de moştenitor. Dacă notarul public nu mai este în funcţie sau părţile nu mai vor să se adreseze acestuia, certificatul se va elibera, la cerere, de un alt notar public din aceeaşi circumscripţie a judecătoriei. În acest caz, dosarul iniţial al cauzei se va transmite, prin intermediul Camerei, de la biroul notarial în arhiva căruia se află sau, după caz, din arhiva Camerei la notarul public care va instrumenta certificatul de moştenitor suplimentar, făcându-se menţiunile corespunzătoare în registrele de succesiuni. (2) În toate cazurile de repunere pe rol a unui dosar succesoral, notarul public va ataşa la dosarul nou-înregistrat dosarul anterior, cu excepţia cazului în care pentru acesta s-a împlinit termenul de păstrare şi a fost predat potrivit legii. În acest din urmă caz, la dosarul nou-înregistrat se va ataşa în copie, după caz, încheierea finală şi certificatul de moştenitor iniţial. + Articolul 258Dacă în masa succesorală sunt cuprinse părţi sociale, părţi de interes sau acţiuni, în scopul determinării valorii acestora, valoarea care se va include în masa succesorală este valoarea rezultată din evidenţele financiar-contabile ale societăţii sau, în cazul societăţilor listate la bursă, ale entităţilor care ţin evidenţa în registrul acţionarilor. + Articolul 259 (1) Erorile materiale constatate în lucrările dosarului succesoral sau în certificatul de moştenitor ori legatar, care nu impietează asupra drepturilor şi calităţii moştenitorilor şi legatarilor, se pot îndrepta prin încheiere de rectificare. (2) Dispoziţiile privind îndreptarea erorilor materiale din actele şi procedurile notariale se aplică în mod corespunzător. + Secţiunea a 5-a Procedura lichidării pasivului succesoral + Articolul 260 (1) La cererea şi cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public declanşează procedura lichidării pasivului succesoral. (2) În cazul în care există date din care rezultă că succesiunea este vacantă, lichidarea pasivului succesoral se face la cererea oricărui creditor, cu acordul unităţii administrativ-teritoriale care urmează să culeagă moştenirea vacantă. + Articolul 261 (1) Pentru stabilirea întinderii masei succesorale, atât sub aspectul drepturilor, cât şi al obligaţiilor, notarul public procedează la inventarierea bunurilor defunctului. Nu fac obiectul lichidării bunurile care constituie amintiri de familie, precum şi orice alte bunuri exceptate, în acest scop, de legislaţia în vigoare. (2) După efectuarea inventarului, notarul public întocmeşte, în condiţiile legii, tabloul creditorilor. (3) Tabloul creditorilor se comunică la Camera în care notarul public îşi are sediul biroului notarial, în vederea publicării pe pagina de internet a acesteia, şi se completează, dacă este cazul, şi cu alţi creditori, în termen de 3 luni de la deschiderea procedurii succesorale notariale. (4) Tabloul creditorilor cuprinde: a) numele şi prenumele creditorilor şi datele de identificare ale acestora; b) cuantumul creanţelor şi garanţiile afectate acestora, precum şi înscrisurile doveditoare. + Articolul 262 (1) După definitivarea tabloului creditorilor, notarul public procedează la eliberarea certificatului succesoral de lichidare. (2) Certificatul succesoral de lichidare se eliberează cu respectarea procedurii prevăzute de lege şi de prezentul regulament pentru eliberarea certificatului de moştenitor. Certificatul cuprinde numărul, calitatea şi întinderea drepturilor moştenitorilor şi legatarilor, compunerea masei succesorale prin evidenţierea activului şi pasivului, acordul moştenitorilor privind modul de lichidare a pasivului succesoral, numirea lichidatorului şi termenul de finalizare a procedurii. (3) În certificatul succesoral de lichidare eliberat de notarul public se menţionează şi ordinea de preferinţă a creditorilor, stabilită de lege, la plata datoriilor. (4) Notarul public solicită înregistrarea certificatului succesoral de lichidare în RNNEC şi, după caz, în cartea funciară, AEGRM şi în alte registre de publicitate. Începerea procedurii de lichidare a pasivului succesoral se face publică şi pe pagina de internet a Camerei. + Articolul 263 (1) Lichidarea pasivului succesoral se face de către lichidatorul desemnat în condiţiile legii şi menţionat în certificatul succesoral de lichidare. (2) Convenţia de lichidare reprezintă acordul moştenitorilor cu privire la modul de lichidare a pasivului succesoral, se încheie în formă autentică şi are valoarea unui mandat special. (3) Convenţia de lichidare cuprinde: numele şi prenumele lichidatorului, puterile acestuia şi condiţiile în care se vor vinde bunurile succesorale; dacă obligaţiile moştenitorilor se sting în alt mod decât vânzarea prin bună învoială sau licitaţie publică, prin convenţie se va stabili natura juridică a actului, dare în plată, cesiune de creanţă sau orice altă modalitate prevăzută de lege sau convenită de părţi; modul în care se vor stinge drepturile reale ce grevează bunurile succesorale; sumele rezultate din lichidare se vor consemna într-un cont bancar deschis pe numele lichidatorului, destinat plăţii tuturor datoriilor succesiunii; data la care se va face lichidarea, dacă părţile au stipulat un termen, sau condiţia de a rămâne temporar în coproprietate. (4) Lichidatorul procedează la valorificarea bunurilor potrivit convenţiei de lichidare sau, după caz, sesizează Camera, în vederea organizării vânzării la licitaţie publică a bunurilor succesorale în condiţiile stabilite prin regulamentul privind procedura de organizare a licitaţiilor, aprobat de Consiliul Uniunii. (5) Sumele rezultate din valorificarea bunurilor lichidate se depun într-un cont bancar nepurtător de dobânzi, cont deschis de biroul notarial în scopul consemnării acestor sume. + Articolul 264 (1) După îndeplinirea de către lichidator a obligaţiei prevăzute de art. 131 din lege, notarul public eliberează certificatul de moştenitor, care va evidenţia în masa succesorală produsul net al lichidării. (2) Dacă activul nu acoperă întregul pasiv al moştenirii, în certificatul de moştenitor se vor menţiona moştenitorii, cotele ce revin acestora, precum şi pasivul succesoral rămas neacoperit după lichidare. (3) În cazul în care se constată existenţa unor bunuri şi/sau debite care au fost omise la stabilirea masei succesorale, notarul public reia procedura succesorală şi, după caz, valorificarea bunurilor în vederea îndestulării creditorilor ale căror creanţe nu au fost stinse, înscrişi în tabloul creditorilor. (4) În limita remuneraţiei stabilite şi a cheltuielilor efectuate în cadrul procedurii de lichidare, inclusiv cheltuieli cu spezele şi comisioanele bancare pentru plata sumelor rezultate în urma lichidării, costurile generate de procedura lichidării succesorale se acoperă cu preferinţă faţă de alte creanţe, creditorii succesiunii şi moştenitorii având posibilitatea să le plătească anticipat, după care şi le vor recupera din sumele aflate la dispoziţia lichidatorului. + Secţiunea a 6-a Procedura organizării licitaţiilor şi a certificării rezultatului acestora în vederea lichidării pasivului succesoral + Articolul 265 (1) În vederea finalizării procedurii lichidării pasivului succesoral, Camerele organizează, la cererea notarului public instrumentator al dosarului succesoral, licitaţii publice de bunuri mobile sau imobile. (2) Licitaţia prevăzută la alin. (1) se organizează şi se desfăşoară conform prevederilor Codului de procedură civilă privind vânzarea la licitaţie publică a bunurilor mobile şi imobile în cadrul procedurii executării silite, care se aplică în mod corespunzător. (3) Fiecare etapă procedurală a licitaţiei organizate de către Cameră pentru lichidarea pasivului succesoral, precum şi rezultatul acesteia se certifică de către notarul public instrumentator al dosarului succesoral. + Articolul 266 (1) Licitaţia se finalizează prin întocmirea unei încheieri de certificare a rezultatului licitaţiei, care se semnează de către notarul public care instrumentează procedura succesorală, de către lichidator şi de dobânditorul bunului. (2) Pe baza încheierii de certificare a rezultatului licitaţiei, notarul public care instrumentează procedura succesorală întocmeşte, cu respectarea formelor prevăzute de lege, actul prin care se transmite dreptul de proprietate asupra bunului către dobânditor. (3) Actul notarial se va încheia între lichidator şi dobânditor. În cuprinsul actului notarial se vor arăta sarcinile care grevează bunul şi, dacă este cazul, condiţiile în care acestea se vor stinge şi radia din registrele de publicitate. (4) Sumele de bani rezultate în urma vânzării la licitaţie se consemnează într-un cont bancar separat, deschis pe numele lichidatorului, acesta urmând să efectueze plăţile în ordinea stabilită de lege, dispoziţiile art. 1.155, 2.333 şi 2.342 din Codul civil fiind aplicabile corespunzător. + Secţiunea a 7-a Procedura divorţului pe cale notarială + Articolul 267 (1) Procedura divorţului prin acordul soţilor este de competenţa notarului public cu sediul biroului în circumscripţia judecătoriei sau a Tribunalului Bucureşti, în a cărei rază teritorială s-a încheiat căsătoria sau se află ultima locuinţă comună a soţilor. (2) La primirea cererii, notarul public are obligaţia de a verifica, în prealabil, competenţa teritorială, potrivit legii. Dacă părţile insistă să înregistreze cererea cu încălcarea competenţei, notarul public procedează la înregistrarea cererii şi pronunţă o încheiere de respingere a acesteia. (3) Cererea de divorţ primeşte şi un număr de înregistrare unic la nivel naţional din Registrul naţional de evidenţă a certificatelor de divorţ (RNECD). (4) În cazul în care stabileşte că divorţul prin acordul soţilor este de competenţa altui birou notarial, notarul public îndrumă părţile să se adreseze notarului public competent. (5) În cazul în care competente sunt mai multe birouri notariale, competenţa de îndeplinire a procedurii divorţului prin acordul părţilor aparţine biroului notarial care a înregistrat primul cererea la RNECD. + Articolul 268Prin ultima locuinţă comună se înţelege ultima locuinţă în care au convieţuit soţii. Dovada ultimei locuinţe comune se face, după caz, cu actele de identitate ale soţilor, din care rezultă domiciliul comun sau reşedinţa comună a acestora, ori, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin declaraţie autentică pe propria răspundere a fiecăruia dintre soţi, din care să rezulte care a fost ultima locuinţă comună a acestora. Declaraţia se va consemna în cererea de divorţ şi în încheierea de admitere a cererii de divorţ. + Articolul 269Soţii se vor prezenta personal în faţa notarului public pentru depunerea cererii de divorţ, precum şi ulterior, în cadrul procedurii, pentru stăruinţa în cererea de divorţ şi exprimarea consimţământului liber şi neviciat cu privire la desfacerea căsătoriei. Prin excepţie, cererea de divorţ se poate depune la notarul public şi prin mandatar cu procură autentică, aceasta cuprinzând toate menţiunile necesare, potrivit legii, la depunerea cererii. + Articolul 270 (1) Cererea de divorţ se face în scris şi se semnează personal de către soţi sau prin mandatar, în faţa notarului public la care se depune cererea. (2) Cererea de divorţ va cuprinde declaraţia soţilor că au ori nu copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, acordul de principiu al ambilor părinţi cu privire la copiii minori, precum şi învoiala acestora asupra numelui de familie pe care îl va purta fiecare dintre soţi după divorţ. (3) Cererea de divorţ va fi însoţită de fotocopii de pe certificatele de naştere ale soţilor, precum şi de pe actele de identitate ale acestora şi, după caz, ale copiilor minori. Odată cu depunerea cererii de divorţ, soţii vor prezenta notarului public originalul certificatului de căsătorie emis de autorităţile române, de pe care se va face copie legalizată, care va fi anexată la cererea de divorţ. (4) Originalul certificatului de căsătorie se reţine de către notarul public până la eliberarea certificatului de divorţ. (5) La primirea cererii de divorţ, notarul public verifică identitatea soţilor şi dacă datele înscrise în cererea de divorţ corespund cu datele înscrise în actele anexate cererii. + Articolul 271 (1) În ziua primirii cererii, notarul public înregistrează cererea în registrul de divorţuri, după ce a verificat dacă este competent şi dacă a fost plătit onorariul. (2) După înregistrarea cererii, pentru a putea continua procedura de divorţ, notarul public verifică în RNECD să nu mai fie înregistrată de către aceiaşi soţi o altă cerere de divorţ. (3) Notarul public, după ce efectuează operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2), acordă soţilor un termen de reflecţie de 30 de zile şi îi informează despre aceasta la momentul înregistrării cererii. (4) La expirarea termenului prevăzut la alin. (3), în caz de neprezentare a soţilor şi în lipsa unei cereri de amânare a acestora, notarul public respinge cererea de divorţ prin încheiere. (5) Notarul public respinge cererea de divorţ dacă soţii nu se înţeleg cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti sau la purtarea numelui de familie după divorţ. + Articolul 272În vederea admiterii cererii de divorţ în cazul în care există copii minori, notarul public sesizează autoritatea competentă, ataşând cererii proiectul acordului soţilor cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copiilor, modalitatea de păstrare a legăturilor personale şi stabilirea contribuţiei fiecăruia dintre părinţi la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor după divorţ. La dosarul cauzei se depune raportul de anchetă socială, în vederea soluţionării procedurii de divorţ pe cale notarială. + Articolul 273Dacă soţii stăruie în cererea de divorţ şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat, după autentificarea acordului părinţilor cu privire la copiii minori, notarul public întocmeşte o încheiere de admitere a cererii de divorţ prin acordul părţilor, încheiere prin care constată că aceştia îşi exprimă consimţământul liber şi neviciat şi sunt îndeplinite, cumulativ, şi celelalte condiţii legale prevăzute de Codul civil pentru desfacerea căsătoriei. + Articolul 274 (1) După admiterea cererii de divorţ, notarul public eliberează certificatul de divorţ prin care constată desfăcută căsătoria prin acordul părţilor. (2) Certificatul de divorţ se întocmeşte în 6 exemplare originale, din care: câte un exemplar pentru fiecare dintre soţi, un exemplar pentru dosarul de divorţ, un exemplar pentru mapa de divorţuri de la sediul biroului notarial, un exemplar pentru registrul stării civile de la locul în care s-a încheiat căsătoria sau unde s-a transcris certificatul de căsătorie eliberat într-un alt stat şi un exemplar pentru registrul stării civile deţinut de direcţia judeţeană de evidenţă a persoanelor. + Articolul 275 (1) În vederea eliberării certificatului de divorţ, notarul public va solicita, prin intermediul administratorului registrelor unice ale Uniunii, alocarea numărului pentru certificatul de divorţ din Registrul unic al certificatelor de divorţ, ţinut de Ministerul Afacerilor Interne. Numărul alocat de acest registru se înscrie de către notarul public pe certificatul de divorţ. (2) Procedura prin care notarul public cere alocarea numărului certificatului de divorţ din Registrul unic al certificatelor de divorţ se stabileşte prin protocol încheiat între Ministerul Afacerilor Interne şi Uniune. + Articolul 276 (1) Certificatul de divorţ face dovada desfacerii căsătoriei prin acordul soţilor, precum şi a numelui de familie pe care fiecare dintre soţi îl va purta după divorţ. (2) După eliberarea certificatului de divorţ, notarul public comunică, de îndată, un exemplar al acestuia la primăria locului în care s-a încheiat căsătoria sau unde s-a transcris certificatul de căsătorie eliberat într-un alt stat, spre a se face menţiune despre divorţ în actul de căsătorie, şi un exemplar la registrul stării civile ţinut de direcţia judeţeană de evidenţă a persoanelor. (3) Odată cu eliberarea certificatului de divorţ, notarul public restituie soţilor certificatul de căsătorie, pe care va înscrie menţiunea: "Desfăcut căsătoria prin certificatul de divorţ nr. .../...", urmată de semnătura şi sigiliul notarului public instrumentator. (4) În cazul admiterii cererii de divorţ, notarul public comunică de îndată, în format electronic, soluţia, în vederea închiderii poziţiei respective din RNECD. + Articolul 277Notarul public emite o încheiere de respingere a cererii de divorţ în următoarele cazuri în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor: a) nu are competenţa să soluţioneze cererea de divorţ; b) unul dintre soţi este pus sub interdicţie; c) unul dintre soţi nu îşi poate exprima consimţământul liber şi neviciat; d) la depunerea cererii de divorţ nu sunt prezenţi ambii soţi personal sau prin mandatar; e) unul dintre soţi sau mandatarul refuză să semneze cererea personal, în faţa notarului public; f) soţii refuză să dea declaraţiile prevăzute de prezentul regulament; g) soţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie care urmează a fi purtat după divorţ de către fiecare dintre ei; h) soţii nu prezintă, la depunerea cererii de divorţ, actul de căsătorie în original; i) unul dintre soţi se prezintă în faţa notarului public la termenul de 30 de zile acordat şi declară că nu mai stăruie în cererea de divorţ; j) unul dintre soţi nu mai stăruie în cererea de divorţ, întrucât nu s-a prezentat în faţa notarului public la termenul stabilit pentru a declara că stăruie în cererea de divorţ; k) cererea a rămas fără obiect, întrucât căsătoria dintre soţi a fost desfăcută de către o altă autoritate competentă; l) soţii se împacă; m) soţii îşi retrag cererea de divorţ; n) soţii nu se înţeleg cu privire la obligaţiile pe care le au în legătură cu copiii minori sau cu privire la numele ce urmează să îl poarte după divorţ; o) înainte de finalizarea procedurii de divorţ unul dintre soţi a decedat, căsătoria încetând în acest mod. + Articolul 278 (1) În cazul respingerii cererii de divorţ, notarul public comunică de îndată, în format electronic, soluţia pronunţată, în vederea închiderii poziţiei respective în RNECD. (2) Rectificarea erorilor materiale din certificatul de divorţ se soluţionează potrivit dispoziţiilor în materie de stare civilă. + Secţiunea a 8-a Procedura apostilei şi supralegalizării actelor notariale + Articolul 279 (1) Pentru valabilitatea în străinătate a actului notarial este necesară supralegalizarea semnăturii şi a sigiliului sau apostilarea acestora de către Camere, în condiţiile legii, ale prezentului regulament şi ale metodologiei aprobate de Consiliul Uniunii. (2) Actele notariale care pot fi supuse procedurii apostilării sau supralegalizării în condiţiile stabilite de prezentul regulament sunt actele îndeplinite de către notarii publici, cu respectarea dispoziţiilor legii. (3) Apostila aplicată de Camere atestă faptul că actul a fost supus unei proceduri notariale, veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul procedurii sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ştampilei de pe act. Apostila se aplică de către Camere numai pe actele notariale prevăzute de prezentul regulament, care urmează a fi folosite pe teritoriul statelor părţi la Convenţia privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961 şi denumită în continuare Convenţia de la Haga, care au aderat la aceasta sau au ratificat-o. (4) Prin supralegalizare se atestă, pentru statele care nu sunt semnatare ale Convenţiei de la Haga sau cu care România nu a încheiat tratate care conţin dispoziţii privind scutirea de legalizare sau de orice altă formalitate echivalentă pentru recunoaşterea reciprocă a valabilităţii actelor, că actul notarial supus acestei proceduri este un act oficial, veracitatea semnăturii şi calitatea în care a acţionat autoritatea care a îndeplinit actul, precum şi identitatea sigiliului sau a ştampilei de pe acest act. Supralegalizarea de către Camere se face numai pe actele notariale. (5) Modelul încheierii de supralegalizare a actului notarial este prevăzut în anexa la metodologia aprobată de Consiliul Uniunii. (6) Ştampila pentru apostilă, precum şi cea pentru supralegalizare au diametrul de 35 mm şi cuprind cel puţin denumirea Camerei şi denumirea procedurii: "apostilă" şi, respectiv, "supralegalizare". Pentru ştampilele sediului principal al Camerei se va preciza denumirea localităţii în care funcţionează sediul principal, iar pentru ştampilele sediilor secundare, denumirea judeţului în care funcţionează acestea. Modelele ştampilelor pentru apostilă şi supralegalizare sunt prevăzute în anexa la metodologia aprobată de Consiliul Uniunii. (7) Pe fiecare act pe care se aplică apostila sau supralegalizarea se înscrie, sub încheierea care certifică aplicarea procedurii, următoarea menţiune, după caz: "Această apostilă/supralegalizare certifică veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat autoritatea care a îndeplinit procedura sau, după caz, identitatea sigiliului ori a ştampilei de pe act. Această apostilă/supralegalizare nu certifică conţinutul documentului". Pentru fiecare procedură, Camerele vor realiza, prin intermediul Uniunii, parafe care vor avea înscrise textul menţionat şi care vor fi aplicate pe fiecare document de către persoana desemnată, în funcţie de procedura solicitată. (8) Procedura de supralegalizare se realizează în următoarele etape succesive: a) atestarea efectuată de către Cameră în condiţiile mai sus arătate; b) atestarea efectuată de către Ministerul Afacerilor Externe; c) atestarea efectuată de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului în care actul urmează a fi folosit. (9) Dacă înscrisul emis de autorităţile străine a fost supralegalizat în statul de origine, documentul atestat de autorităţile statului emitent va fi atestat, în vederea folosirii în România, şi de misiunea diplomatică sau consulară română aflată pe teritoriul statului unde a fost emis documentul sau, după caz, de Ministerul Afacerilor Externe al României.