CODUL DE PROCEDURÄ‚ PENALÄ‚ din 1 iulie 2010 (*actualizat*)(Legea nr. 135/2010)(actualizat la data de 5 noiembrie 2015*)
----------Parlamentul României adoptă prezenta lege.  + Partea GENERALÄ‚  + Titlul I Principiile ÅŸi limitele aplicării legii procesuale penale  + Articolul 1Normele de procedură penală ÅŸi scopul acestora (1) Normele de procedură penală reglementează desfăşurarea procesului penal ÅŸi a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală. (2) Normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuÅ£iilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părÅ£ilor ÅŸi ale celorlalÅ£i participanÅ£i în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile ConstituÅ£iei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum ÅŸi ale pactelor ÅŸi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.----------Alin. (2) al art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 2Legalitatea procesului penalProcesul penal se desfăşoară potrivit dispoziÅ£iilor prevăzute de lege.  + Articolul 3Separarea funcÅ£iilor judiciare (1) ÃŽn procesul penal se exercită următoarele funcÅ£ii judiciare: a) funcÅ£ia de urmărire penală; b) funcÅ£ia de dispoziÅ£ie asupra drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală; c) funcÅ£ia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată;----------Lit. c) a alin. (1) al art. 3 a fost modificată de pct. 2 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. d) funcÅ£ia de judecată. (2) FuncÅ£iile judiciare se exercită din oficiu, în afară de cazul când, prin lege, se dispune altfel. (3) ÃŽn desfăşurarea aceluiaÅŸi proces penal, exercitarea unei funcÅ£ii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcÅ£ii judiciare, cu excepÅ£ia celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcÅ£ia de judecată*).----------Alin. (3) al art. 3 a fost modificat de pct. 2 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) ÃŽn exercitarea funcÅ£iei de urmărire penală, procurorul ÅŸi organele de cercetare penală strâng probele necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată. (5) Asupra actelor ÅŸi măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng drepturile ÅŸi libertăţile fundamentale ale persoanei, dispune judecătorul desemnat cu atribuÅ£ii în acest sens, cu excepÅ£ia cazurilor prevăzute de lege. (6) Asupra legalităţii actului de trimitere în judecată ÅŸi probelor pe care se bazează acesta, precum ÅŸi asupra legalităţii soluÅ£iilor de netrimitere în judecată se pronunţă judecătorul de cameră preliminară, în condiÅ£iile legii*).----------Alin. (6) al art. 3 a fost modificat de pct. 2 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (7) Judecata se realizează de către instanţă, în complete legal constituite.  + Articolul 4PrezumÅ£ia de nevinovăţie (1) Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. (2) După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.  + Articolul 5Aflarea adevărului (1) Organele judiciare au obligaÅ£ia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele ÅŸi împrejurările cauzei, precum ÅŸi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului. (2) Organele de urmărire penală au obligaÅ£ia de a strânge ÅŸi de a administra probe atât în favoarea, cât ÅŸi în defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinţă a probelor propuse în favoarea suspectului sau inculpatului se sancÅ£ionează conform dispoziÅ£iilor prezentului cod.  + Articolul 6Ne bis in idemNicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunÅ£at anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaÅŸi faptă, chiar ÅŸi sub altă încadrare juridică.  + Articolul 7Obligativitatea punerii în miÅŸcare ÅŸi a exercitării acÅ£iunii penale (1) Procurorul este obligat să pună în miÅŸcare ÅŸi să exercite acÅ£iunea penală din oficiu atunci când există probe din care rezultă săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni ÅŸi nu există vreo cauză legală de împiedicare, alta decât cele prevăzute la alin. (2) ÅŸi (3). (2) ÃŽn cazurile ÅŸi în condiÅ£iile prevăzute expres de lege, procurorul poate renunÅ£a la exercitarea acÅ£iunii penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interes public în realizarea obiectului acesteia. (3) ÃŽn cazurile prevăzute expres de lege, procurorul pune în miÅŸcare ÅŸi exercită acÅ£iunea penală după introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate sau după obÅ£inerea autorizării ori sesizării organului competent sau după îndeplinirea unei alte condiÅ£ii prevăzută de lege.  + Articolul 8Caracterul echitabil ÅŸi termenul rezonabil al procesului penalOrganele judiciare au obligaÅ£ia de a desfăşura urmărirea penală ÅŸi judecata cu respectarea garanÅ£iilor procesuale ÅŸi a drepturilor părÅ£ilor ÅŸi ale subiecÅ£ilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp ÅŸi în mod complet faptele care constituie infracÅ£iuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârÅŸit o infracÅ£iune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.  + Articolul 9Dreptul la libertate ÅŸi siguranţă (1) ÃŽn cursul procesului penal este garantat dreptul oricărei persoane la libertate ÅŸi siguranţă. (2) Orice măsură privativă sau restrictivă de libertate se dispune în mod excepÅ£ional ÅŸi doar în cazurile ÅŸi în condiÅ£iile prevăzute de lege. (3) Orice persoană arestată are dreptul de a fi informată în cel mai scurt timp ÅŸi într-o limbă pe care o înÅ£elege asupra motivelor arestării sale ÅŸi are dreptul de a formula contestaÅ£ie împotriva dispunerii măsurii. (4) Atunci când se constată că o măsură privativă sau restrictivă de libertate a fost dispusă în mod nelegal, organele judiciare competente au obligaÅ£ia de a dispune revocarea măsurii ÅŸi, după caz, punerea în libertate a celui reÅ£inut sau arestat. (5) Orice persoană faţă de care s-a dispus în mod nelegal, în cursul procesului penal, o măsură privativă de libertate are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiÅ£iile prevăzute de lege.  + Articolul 10Dreptul la apărare (1) PărÅ£ile ÅŸi subiecÅ£ii procesuali principali au dreptul de a se apăra ei înÅŸiÅŸi sau de a fi asistaÅ£i de avocat. (2) PărÅ£ile, subiecÅ£ii procesuali principali ÅŸi avocatul au dreptul să beneficieze de timpul ÅŸi înlesnirile necesare pregătirii apărării. (3) Suspectul are dreptul de a fi informat de îndată ÅŸi înainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectuează urmărirea penală ÅŸi încadrarea juridică a acesteia. Inculpatul are dreptul de a fi informat de îndată despre fapta pentru care s-a pus în miÅŸcare acÅ£iunea penală împotriva lui ÅŸi încadrarea juridică a acesteia.----------Alin. (3) al art. 10 a fost modificat de pct. 3 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) ÃŽnainte de a fi ascultaÅ£i, suspectului ÅŸi inculpatului trebuie să li se pună în vedere că au dreptul de a nu face nicio declaraÅ£ie. (5) Organele judiciare au obligaÅ£ia de a asigura exercitarea deplină ÅŸi efectivă a dreptului la apărare de către părÅ£i ÅŸi subiecÅ£ii procesuali principali în tot cursul procesului penal. (6) Dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.  + Articolul 11Respectarea demnităţii umane ÅŸi a vieÅ£ii private (1) Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane. (2) Respectarea vieÅ£ii private, a inviolabilităţii domiciliului ÅŸi a secretului corespondenÅ£ei sunt garantate. Restrângerea exercitării acestor drepturi nu este admisă decât în condiÅ£iile legii ÅŸi dacă aceasta este necesară într-o societate democratică.  + Articolul 12Limba oficială ÅŸi dreptul la interpret (1) Limba oficială în procesul penal este limba română. (2) Cetăţenii români aparÅ£inând minorităţilor naÅ£ionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faÅ£a instanÅ£elor de judecată, actele procedurale întocmindu-se în limba română. (3) PărÅ£ilor ÅŸi subiecÅ£ilor procesuali care nu vorbesc sau nu înÅ£eleg limba română ori nu se pot exprima li se asigură, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoÅŸtinţă de piesele dosarului, de a vorbi, precum ÅŸi de a pune concluzii în instanţă, prin interpret. ÃŽn cazurile în care asistenÅ£a juridică este obligatorie, suspectului sau inculpatului i se asigură în mod gratuit posibilitatea de a comunica, prin interpret, cu avocatul în vederea pregătirii audierii, a introducerii unei căi de atac sau a oricărei altei cereri ce Å£ine de soluÅ£ionarea cauzei.----------Alin. (3) al art. 12 a fost modificat de pct. 4 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) ÃŽn cadrul procedurilor judiciare se folosesc interpreÅ£i autorizaÅ£i, potrivit legii. Sunt incluÅŸi în categoria interpreÅ£ilor ÅŸi traducătorii autorizaÅ£i, potrivit legii.  + Articolul 13Aplicarea legii procesuale penale în timp ÅŸi spaÅ£iu (1) Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate ÅŸi măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare ÅŸi până în momentul ieÅŸirii din vigoare, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor prevăzute în dispoziÅ£iile tranzitorii. (2) Legea procesuală penală română se aplică actelor efectuate ÅŸi măsurilor dispuse pe teritoriul României, cu excepÅ£iile prevăzute de lege.  + Titlul II AcÅ£iunea penală ÅŸi acÅ£iunea civilă în procesul penal  + Capitolul I AcÅ£iunea penală  + Articolul 14Obiectul ÅŸi exercitarea acÅ£iunii penale (1) AcÅ£iunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârÅŸit infracÅ£iuni. (2) AcÅ£iunea penală se pune în miÅŸcare prin actul de inculpare prevăzut de lege. (3) AcÅ£iunea penală se poate exercita în tot cursul procesului penal, în condiÅ£iile legii.  + Articolul 15CondiÅ£iile de punere în miÅŸcare sau de exercitare a acÅ£iunii penaleAcÅ£iunea penală se pune în miÅŸcare ÅŸi se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârÅŸit o infracÅ£iune ÅŸi nu există cazuri care împiedică punerea în miÅŸcare sau exercitarea acesteia.  + Articolul 16Cazurile care împiedică punerea în miÅŸcare ÅŸi exercitarea acÅ£iunii penale (1) AcÅ£iunea penală nu poate fi pusă în miÅŸcare, iar când a fost pusă în miÅŸcare nu mai poate fi exercitată dacă: a) fapta nu există; b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârÅŸită cu vinovăţia prevăzută de lege; c) nu există probe că o persoană a săvârÅŸit infracÅ£iunea; d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate; e) lipseÅŸte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiÅ£ie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în miÅŸcare a acÅ£iunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripÅ£ia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracÅ£iunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiÅ£iile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii. (2) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) ÅŸi j), acÅ£iunea penală poate fi pusă în miÅŸcare ulterior, în condiÅ£iile prevăzute de lege.  + Articolul 17Stingerea acÅ£iunii penale (1) ÃŽn cursul urmăririi penale acÅ£iunea penală se stinge prin clasare sau prin renunÅ£are la urmărirea penală, în condiÅ£iile prevăzute de lege. (2) ÃŽn cursul judecăţii acÅ£iunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreÅŸti de condamnare, renunÅ£are la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal.----------Alin. (2) al art. 17 a fost modificat de pct. 5 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 18Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatuluiÃŽn caz de amnistie, de prescripÅ£ie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.  + Capitolul II AcÅ£iunea civilă  + Articolul 19Obiectul ÅŸi exercitarea acÅ£iunii civile (1) AcÅ£iunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acÅ£iunii penale.----------Alin. (1) al art. 19 a fost modificat de pct. 6 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) AcÅ£iunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului ÅŸi, după caz, a părÅ£ii responsabile civilmente. (3) Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciÅ£iu sau are capacitate de exerciÅ£iu restrânsă, acÅ£iunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror, în condiÅ£iile art. 20 alin. (1) ÅŸi (2), ÅŸi are ca obiect, în funcÅ£ie de interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la răspundere civilă delictuală.----------Alin. (3) al art. 19 a fost modificat de pct. 6 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) AcÅ£iunea civilă se soluÅ£ionează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu se depăşeÅŸte durata rezonabilă a procesului. (5) Repararea prejudiciului material ÅŸi moral se face potrivit dispoziÅ£iilor legii civile.  + Articolul 20Constituirea ca parte civilă (1) Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreÅŸti. Organele judiciare au obligaÅ£ia de a aduce la cunoÅŸtinÅ£a persoanei vătămate acest drept. (2) Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii ÅŸi a întinderii pretenÅ£iilor, a motivelor ÅŸi a probelor pe care acestea se întemeiază. (3) ÃŽn cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral, organele judiciare au obligaÅ£ia de a consemna aceasta într-un proces-verbal sau, după caz, în încheiere. (4) ÃŽn cazul nerespectării vreuneia dintre condiÅ£iile prevăzute la alin. (1) ÅŸi (2), persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acÅ£iunea la instanÅ£a civilă. (5) Până la terminarea cercetării judecătoreÅŸti, partea civilă poate: a) îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă; b) mări sau micÅŸora întinderea pretenÅ£iilor; c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri băneÅŸti, dacă repararea în natură nu mai este posibilă. (6) ÃŽn cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. ÃŽn cazul în care părÅ£ile civile nu ÅŸi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanÅ£a de judecată poate desemna, prin ordonanţă, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. ÃŽncheierea sau ordonanÅ£a va fi comunicată părÅ£ilor civile, care trebuie să încunoÅŸtinÅ£eze procurorul sau instanÅ£a în cazul în care refuză să fie reprezentaÅ£i prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoÅŸtinţă sunt prezumate a fi cunoscute de către persoanele reprezentate.----------Alin. (6) al art. 20 a fost modificat de pct. 7 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (7) Dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convenÅ£ională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acÅ£iunea civilă în cadrul procesului penal. Dacă transmiterea acestui drept are loc după constituirea ca parte civilă, acÅ£iunea civilă poate fi disjunsă.----------Alin. (7) al art. 20 a fost modificat de pct. 7 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (8) AcÅ£iunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului ÅŸi părÅ£ii responsabile civilmente, exercitată la instanÅ£a penală sau la instanÅ£a civilă, este scutită de taxă de timbru.  + Articolul 21Introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente (1) Introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părÅ£ii îndreptăţite potrivit legii civile, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1).----------Alin. (1) al art. 21 a fost modificat de pct. 8 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Atunci când exercită acÅ£iunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente, în condiÅ£iile alin. (1). (3) Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreÅŸti la prima instanţă de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenÅ£iei.----------Alin. (3) al art. 21 a fost modificat de pct. 8 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) Partea responsabilă civilmente are, în ceea ce priveÅŸte acÅ£iunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.  + Articolul 22RenunÅ£area la pretenÅ£iile civile (1) Partea civilă poate renunÅ£a, în tot sau în parte, la pretenÅ£iile civile formulate, până la terminarea dezbaterilor în apel. (2) RenunÅ£area se poate face fie prin cerere scrisă, fie oral în ÅŸedinÅ£a de judecată. (3) Partea civilă nu poate reveni asupra renunţării ÅŸi nu poate introduce acÅ£iune la instanÅ£a civilă pentru aceleaÅŸi pretenÅ£ii.  + Articolul 23TranzacÅ£ia, medierea ÅŸi recunoaÅŸterea pretenÅ£iilor civile (1) ÃŽn cursul procesului penal, cu privire la pretenÅ£iile civile, inculpatul, partea civilă ÅŸi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacÅ£ie sau un acord de mediere, potrivit legii. (2) Inculpatul, cu acordul părÅ£ii responsabile civilmente, poate recunoaÅŸte, în tot sau în parte, pretenÅ£iile părÅ£ii civile. (3) ÃŽn cazul recunoaÅŸterii pretenÅ£iilor civile, instanÅ£a obligă la despăgubiri în măsura recunoaÅŸterii. Cu privire la pretenÅ£iile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.  + Articolul 24Exercitarea acÅ£iunii civile de către sau faţă de succesori (1) AcÅ£iunea civilă rămâne în competenÅ£a instanÅ£ei penale în caz de deces, reorganizare, desfiinÅ£are sau dizolvare a părÅ£ii civile, dacă moÅŸtenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acesteia îşi exprimă opÅ£iunea de a continua exercitarea acÅ£iunii civile, în termen de cel mult două luni de la data decesului sau a reorganizării, desfiinţării ori dizolvării. (2) ÃŽn caz de deces, reorganizare, desfiinÅ£are sau dizolvare a părÅ£ii responsabile civilmente, acÅ£iunea civilă rămâne în competenÅ£a instanÅ£ei penale dacă partea civilă indică moÅŸtenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părÅ£ii responsabile civilmente, în termen de cel mult două luni de la data la care a luat cunoÅŸtinţă de împrejurarea respectivă.----------Alin. (2) al art. 24 a fost modificat de pct. 9 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) Abrogat.----------Alin. (3) al art. 24 a fost abrogat de pct. 10 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 25Rezolvarea acÅ£iunii civile în procesul penal (1) InstanÅ£a se pronunţă prin aceeaÅŸi hotărâre atât asupra acÅ£iunii penale, cât ÅŸi asupra acÅ£iunii civile.----------Alin. (1) al art. 25 a fost modificat de pct. 11 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Când acÅ£iunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibilă, instanÅ£a dispune ca lucrul să fie restituit părÅ£ii civile. (3) InstanÅ£a, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă cu privire la desfiinÅ£area totală sau parÅ£ială a unui înscris sau la restabilirea situaÅ£iei anterioare săvârÅŸirii infracÅ£iunii. (4) Abrogat.----------Alin. (4) al art. 25 a fost abrogat de pct. 12 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) ÃŽn caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) ÅŸi j), precum ÅŸi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanÅ£a lasă nesoluÅ£ionată acÅ£iunea civilă.----------Alin. (5) al art. 25 a fost modificat de pct. 13 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (6) InstanÅ£a lasă nesoluÅ£ionată acÅ£iunea civilă ÅŸi în cazul în care moÅŸtenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părÅ£ii civile nu îşi exprimă opÅ£iunea de a continua exercitarea acÅ£iunii civile sau, după caz, partea civilă nu indică moÅŸtenitorii, succesorii în drepturi ori lichidatorii părÅ£ii responsabile civilmente în termenul prevăzut la art. 24 alin. (1) ÅŸi (2).----------Alin. (6) al art. 25 a fost introdus de pct. 14 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 26Disjungerea acÅ£iunii civile (1) InstanÅ£a poate dispune disjungerea acÅ£iunii civile, când soluÅ£ionarea acesteia determină depăşirea termenului rezonabil de soluÅ£ionare a acÅ£iunii penale. SoluÅ£ionarea acÅ£iunii civile rămâne în competenÅ£a instanÅ£ei penale.----------Alin. (1) al art. 26 a fost modificat de pct. 15 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Disjungerea se dispune de către instanţă din oficiu ori la cererea procurorului sau a părÅ£ilor. (3) Probele administrate până la disjungere vor fi folosite la soluÅ£ionarea acÅ£iunii civile disjunse.----------Alin. (3) al art. 26 a fost modificat de pct. 15 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) Abrogat.----------Alin. (4) al art. 26 a fost abrogat de pct. 16 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) ÃŽncheierea prin care se disjunge acÅ£iunea civilă este definitivă.  + Articolul 27Cazurile de soluÅ£ionare a acÅ£iunii civile la instanÅ£a civilă (1) Dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanÅ£a civilă acÅ£iune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracÅ£iune. (2) Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acÅ£iune la instanÅ£a civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanÅ£a penală a lăsat nesoluÅ£ionată acÅ£iunea civilă. Probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în faÅ£a instanÅ£ei civile.----------Alin. (2) al art. 27 a fost modificat de pct. 17 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) Persoana vătămată sau succesorii acesteia care s-au constituit parte civilă în procesul penal pot să introducă acÅ£iune în faÅ£a instanÅ£ei civile dacă procesul penal a fost suspendat. ÃŽn caz de reluare a procesului penal, acÅ£iunea introdusă la instanÅ£a civilă se suspendă în condiÅ£iile prevăzute la alin. (7). (4) Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care au pornit acÅ£iunea în faÅ£a instanÅ£ei civile, pot să părăsească această instanţă ÅŸi să se adreseze organului de urmărire penală, judecătorului ori instanÅ£ei, dacă punerea în miÅŸcare a acÅ£iunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanÅ£ei civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunÅ£at o hotărâre, chiar nedefinitivă. (5) ÃŽn cazul în care acÅ£iunea civilă a fost exercitată de procuror, dacă se constată din probe noi că prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotărârea definitivă a instanÅ£ei penale, diferenÅ£a poate fi cerută pe calea unei acÅ£iuni la instanÅ£a civilă. (6) Persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce acÅ£iune la instanÅ£a civilă, pentru repararea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea ca parte civilă. (7) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (1), judecata în faÅ£a instanÅ£ei civile se suspendă după punerea în miÅŸcare a acÅ£iunii penale ÅŸi până la rezolvarea în primă instanţă a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.----------Alin. (7) al art. 27 a fost modificat de pct. 17 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 28Autoritatea hotărârii penale în procesul civil ÅŸi efectele hotărârii civile în procesul penal (1) Hotărârea definitivă a instanÅ£ei penale are autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei civile care judecă acÅ£iunea civilă, cu privire la existenÅ£a faptei ÅŸi a persoanei care a săvârÅŸit-o. InstanÅ£a civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveÅŸte existenÅ£a prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite. (2) Hotărârea definitivă a instanÅ£ei civile prin care a fost soluÅ£ionată acÅ£iunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faÅ£a organelor judiciare penale cu privire la existenÅ£a faptei penale, a persoanei care a săvârÅŸit-o ÅŸi a vinovăţiei acesteia.  + Titlul III ParticipanÅ£ii în procesul penal  + Capitolul I DispoziÅ£ii generale  + Articolul 29ParticipanÅ£ii în procesul penalParticipanÅ£ii în procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, părÅ£ile, subiecÅ£ii procesuali principali, precum ÅŸi alÅ£i subiecÅ£i procesuali.  + Articolul 30Organele judiciareOrganele specializate ale statului care realizează activitatea judiciară sunt: a) organele de cercetare penală; b) procurorul; c) judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi; d) judecătorul de cameră preliminară; e) instanÅ£ele judecătoreÅŸti.  + Articolul 31AvocatulAvocatul asistă sau reprezintă părÅ£ile ori subiecÅ£ii procesuali în condiÅ£iile legii.----------Art. 31 a fost modificat de pct. 18 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 32PărÅ£ile (1) PărÅ£ile sunt subiecÅ£ii procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită o acÅ£iune judiciară. (2) PărÅ£ile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă ÅŸi partea responsabilă civilmente.  + Articolul 33SubiecÅ£ii procesuali principali (1) SubiecÅ£ii procesuali principali sunt suspectul ÅŸi persoana vătămată. (2) SubiecÅ£ii procesuali principali au aceleaÅŸi drepturi ÅŸi obligaÅ£ii ca ÅŸi părÅ£ile, cu excepÅ£ia celor pe care legea le acordă numai acestora.  + Articolul 34AlÅ£i subiecÅ£i procesualiÃŽn afara participanÅ£ilor prevăzuÅ£i la art. 33, sunt subiecÅ£i procesuali: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum ÅŸi orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligaÅ£ii sau atribuÅ£ii în procedurile judiciare penale.  + Capitolul II CompetenÅ£a organelor judiciare  + SecÅ£iunea 1 CompetenÅ£a funcÅ£ională, după materie ÅŸi după calitatea persoanei a instanÅ£elor judecătoreÅŸti  + Articolul 35CompetenÅ£a judecătoriei (1) Judecătoria judecă în primă instanţă toate infracÅ£iunile, cu excepÅ£ia celor date prin lege în competenÅ£a altor instanÅ£e. (2) Judecătoria soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 36CompetenÅ£a tribunalului (1) Tribunalul judecă în primă instanţă: a) infracÅ£iunile prevăzute de Codul penal la art. 188-191, art. 209-211, art. 254, 263, 282, art. 289-294, art. 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 ÅŸi art. 360-367;----------Lit. a) a alin. (1) al art. 36 a fost modificată de pct. 19 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. b) infracÅ£iunile săvârÅŸite cu intenÅ£ie depăşită care au avut ca urmare moartea unei persoane;----------Lit. b) a alin. (1) al art. 36 a fost modificată de pct. 19 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. c) infracÅ£iunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către DirecÅ£ia de Investigare a InfracÅ£iunilor de Criminalitate Organizată ÅŸi Terorism sau DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie, dacă nu sunt date prin lege în competenÅ£a altor instanÅ£e ierarhic superioare;c^1) infracÅ£iunile de spălare a banilor ÅŸi infracÅ£iunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005pentru prevenirea ÅŸi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare;----------Lit. c^1) a alin. (1) al art. 36 a fost introdusă de pct. 20 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. d) alte infracÅ£iuni date prin lege în competenÅ£a sa. (2) Tribunalul soluÅ£ionează conflictele de competenţă ivite între judecătoriile din circumscripÅ£ia sa, precum ÅŸi contestaÅ£iile formulate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege. (3) Tribunalul soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 37CompetenÅ£a tribunalului militar (1) Tribunalul militar judecă în primă instanţă toate infracÅ£iunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepÅ£ia celor date prin lege în competenÅ£a altor instanÅ£e. (2) Tribunalul militar soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 38CompetenÅ£a curÅ£ii de apel (1) Curtea de apel judecă în primă instanţă: a) infracÅ£iunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 ÅŸi 438-445; b) infracÅ£iunile privind securitatea naÅ£ională a României, prevăzute în legi speciale; c) infracÅ£iunile săvârÅŸite de judecătorii de la judecătorii, tribunale ÅŸi de procurorii de la parchetele care funcÅ£ionează pe lângă aceste instanÅ£e; d) infracÅ£iunile săvârÅŸite de avocaÅ£i, notari publici, executori judecătoreÅŸti, de controlorii financiari ai CurÅ£ii de Conturi, precum ÅŸi auditori publici externi;----------Lit. d) a alin. (1) al art. 38 a fost modificată de pct. 21 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. e) infracÅ£iunile săvârÅŸite de ÅŸefii cultelor religioase organizate în condiÅ£iile legii ÅŸi de ceilalÅ£i membri ai înaltului cler, care au cel puÅ£in rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;----------Lit. e) a alin. (1) al art. 38 a fost introdusă de pct. 22 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. f) infracÅ£iunile săvârÅŸite de magistraÅ£ii-asistenÅ£i de la ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, de judecătorii de la curÅ£ile de apel ÅŸi Curtea Militară de Apel, precum ÅŸi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanÅ£e;----------Lit. f) a alin. (1) al art. 38 a fost introdusă de pct. 22 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. g) infracÅ£iunile săvârÅŸite de membrii CurÅ£ii de Conturi, de preÅŸedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului, de adjuncÅ£ii Avocatului Poporului ÅŸi de chestori;----------Lit. g) a alin. (1) al art. 38 a fost introdusă de pct. 22 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. h) cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.----------Lit. h) a alin. (1) al art. 38 a fost introdusă de pct. 22 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunÅ£ate în primă instanţă de judecătorii ÅŸi de tribunale. (3) Curtea de apel soluÅ£ionează conflictele de competenţă ivite între instanÅ£ele din circumscripÅ£ia sa, altele decât cele prevăzute la art. 36 alin. (2), precum ÅŸi contestaÅ£iile formulate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de tribunale în cazurile prevăzute de lege. (4) Curtea de apel soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 39CompetenÅ£a curÅ£ii militare de apel (1) Curtea militară de apel judecă în primă instanţă: a) infracÅ£iunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 ÅŸi 438-445, săvârÅŸite de militari; b) infracÅ£iunile privind securitatea naÅ£ională a României, prevăzute în legi speciale, săvârÅŸite de militari; c) infracÅ£iunile săvârÅŸite de judecătorii tribunalelor militare ÅŸi de procurorii militari de la parchetele militare care funcÅ£ionează pe lângă aceste instanÅ£e. d) infracÅ£iunile săvârÅŸite de generali, mareÅŸali ÅŸi amirali;----------Lit. d) a alin. (1) al art. 39 a fost introdusă de pct. 23 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. e) cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.----------Lit. e) a alin. (1) al art. 39 a fost introdusă de pct. 23 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Curtea militară de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunÅ£ate de tribunalele militare. (3) Curtea militară de apel soluÅ£ionează conflictele de competenţă ivite între tribunalele militare din circumscripÅ£ia sa, precum ÅŸi contestaÅ£iile formulate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de acestea în cazurile prevăzute de lege. (4) Curtea militară de apel soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 40CompetenÅ£a ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie (1) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie judecă în primă instanţă infracÅ£iunile de înaltă trădare, infracÅ£iunile săvârÅŸite de senatori, deputaÅ£i ÅŸi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie ÅŸi de procurorii de la Parchetul de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie.----------Alin. (1) al art. 40 a fost modificat de pct. 24 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunÅ£ate în primă instanţă de curÅ£ile de apel, de curÅ£ile militare de apel ÅŸi de SecÅ£ia penală a ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie. (3) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie judecă recursurile în casaÅ£ie împotriva hotărârilor penale definitive, precum ÅŸi recursurile în interesul legii. (4) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie soluÅ£ionează conflictele de competenţă în cazurile în care este instanÅ£a superioară comună instanÅ£elor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiÅ£iei este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum ÅŸi contestaÅ£iile formulate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de curÅ£ile de apel în cazurile prevăzute de lege.----------Alin. (4) al art. 40 a fost modificat de pct. 25 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + SecÅ£iunea a 2-a CompetenÅ£a teritorială a instanÅ£elor judecătoreÅŸti  + Articolul 41CompetenÅ£a pentru infracÅ£iunile săvârÅŸite pe teritoriul României (1) CompetenÅ£a după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârÅŸirii infracÅ£iunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinÅ£a suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârÅŸit fapta; d) locuinÅ£a sau, după caz, sediul persoanei vătămate. (2) Prin locul săvârÅŸirii infracÅ£iunii se înÅ£elege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracÅ£ională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia. (3) ÃŽn cazul în care, potrivit alin. (2), o infracÅ£iune a fost săvârÅŸită în circumscripÅ£ia mai multor instanÅ£e, oricare dintre acestea este competentă să o judece. (4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanÅ£e dintre cele prevăzute la alin. (1), competenÅ£a revine instanÅ£ei mai întâi sesizate. (5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanÅ£e sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini. (6) InfracÅ£iunea săvârÅŸită pe o navă sub pavilion românesc este de competenÅ£a instanÅ£ei în a cărei circumscripÅ£ie se află primul port român în care ancorează nava, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. (7) InfracÅ£iunea săvârÅŸită pe o aeronavă înmatriculată în România este de competenÅ£a instanÅ£ei în a cărei circumscripÅ£ie se află primul loc de aterizare pe teritoriul român. (8) Dacă nava nu ancorează într-un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul român, iar competenÅ£a nu se poate determina potrivit alin. (1), competenÅ£a este cea prevăzută la alin. (4).  + Articolul 42CompetenÅ£a pentru infracÅ£iunile săvârÅŸite în afara teritoriului României (1) InfracÅ£iunile săvârÅŸite în afara teritoriului României se judecă de către instanÅ£ele în a căror circumscripÅ£ie se află locuinÅ£a suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică. (2) Dacă inculpatul nu locuieÅŸte sau, după caz, nu are sediul în România, iar infracÅ£iunea este de competenÅ£a judecătoriei, aceasta se judecă de Judecătoria Sectorului 2 BucureÅŸti, iar în celelalte cazuri, de instanÅ£a competentă după materie ori după calitatea persoanei din municipiul BucureÅŸti, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel. (3) InfracÅ£iunea săvârÅŸită pe o navă este de competenÅ£a instanÅ£ei în a cărei circumscripÅ£ie se află primul port român în care ancorează nava, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. (4) InfracÅ£iunea săvârÅŸită pe o aeronavă este de competenÅ£a instanÅ£ei în a cărei circumscripÅ£ie se află primul loc de aterizare pe teritoriul român. (5) Dacă nava nu ancorează într-un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul român, competenÅ£a este cea prevăzută la alin. (1) ÅŸi (2), în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.  + SecÅ£iunea a 3-a DispoziÅ£ii speciale privind competenÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti  + Articolul 43Reunirea cauzelor (1) InstanÅ£a dispune reunirea cauzelor în cazul infracÅ£iunii continuate, al concursului formal de infracÅ£iuni sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracÅ£iune. (2) InstanÅ£a poate dispune reunirea cauzelor, dacă prin aceasta nu se întârzie judecata, în următoarele situaÅ£ii: a) când două sau mai multe infracÅ£iuni au fost săvârÅŸite de aceeaÅŸi persoană; b) când la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni au participat două sau mai multe persoane; c) când între două sau mai multe infracÅ£iuni există legătură ÅŸi reunirea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiÅ£iei. (3) DispoziÅ£iile alin. (1) ÅŸi (2) sunt aplicabile ÅŸi în cazurile în care în faÅ£a aceleiaÅŸi instanÅ£e sunt mai multe cauze cu acelaÅŸi obiect.----------Alin. (3) al art. 43 a fost modificat de pct. 26 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 44CompetenÅ£a în caz de reunire a cauzelor (1) ÃŽn caz de reunire, dacă, în raport cu diferiÅ£ii făptuitori ori diferitele fapte, competenÅ£a aparÅ£ine, potrivit legii, mai multor instanÅ£e de grad egal, competenÅ£a de a judeca toate faptele ÅŸi pe toÅ£i făptuitorii revine instanÅ£ei mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competenÅ£a aparÅ£ine unor instanÅ£e de grad diferit, competenÅ£a de a judeca toate cauzele reunite revine instanÅ£ei superioare în grad. (2) CompetenÅ£a judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competenÅ£a unei anumite instanÅ£e s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunÅ£at achitarea. (3) Tăinuirea, favorizarea infractorului ÅŸi nedenunÅ£area unor infracÅ£iuni sunt de competenÅ£a instanÅ£ei care judecă infracÅ£iunea la care acestea se referă, iar în cazul în care competenÅ£a după calitatea persoanelor aparÅ£ine unor instanÅ£e de grad diferit, competenÅ£a de a judeca toate cauzele reunite revine instanÅ£ei superioare în grad. (4) Dacă dintre instanÅ£e una este civilă, iar alta este militară, competenÅ£a revine instanÅ£ei civile. (5) Dacă instanÅ£a militară este superioară în grad, competenÅ£a revine instanÅ£ei civile echivalente în grad competente potrivit art. 41 ÅŸi 42.  + Articolul 45Procedura de reunire a cauzelor (1) Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului sau a părÅ£ilor ÅŸi din oficiu de către instanÅ£a competentă. (2) Cauzele se pot reuni dacă ele se află în faÅ£a primei instanÅ£e, chiar după desfiinÅ£area sau casarea hotărârii, sau în faÅ£a instanÅ£ei de apel. (3) InstanÅ£a se pronunţă prin încheiere care poate fi atacată numai odată cu fondul.  + Articolul 46Disjungerea cauzelor (1) Pentru motive temeinice privind mai buna desfăşurare a judecăţii, instanÅ£a poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpaÅ£i sau la unele dintre infracÅ£iuni. (2) Disjungerea cauzei se dispune de instanţă, prin încheiere, din oficiu sau la cererea procurorului ori a părÅ£ilor.  + Articolul 47ExcepÅ£iile de necompetenţă (1) ExcepÅ£ia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanÅ£ei inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecăţii, până la pronunÅ£area hotărârii definitive. (2) ExcepÅ£ia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanÅ£ei superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreÅŸti. (3) ExcepÅ£ia de necompetenţă teritorială poate fi invocată în condiÅ£iile alin. (2). (4) ExcepÅ£iile de necompetenţă pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana vătămată sau de către părÅ£i.  + Articolul 48CompetenÅ£a în caz de schimbare a calităţii inculpatului (1) Când competenÅ£a instanÅ£ei este determinată de calitatea inculpatului, instanÅ£a rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârÅŸirea infracÅ£iunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: a) fapta are legătură cu atribuÅ£iile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat citire actului de sesizare a instanÅ£ei.----------Alin. (1) al art. 48 a fost modificat de pct. 27 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Dobândirea calităţii după săvârÅŸirea infracÅ£iunii nu determină schimbarea competenÅ£ei, cu excepÅ£ia infracÅ£iunilor săvârÅŸite de persoanele prevăzute la art. 40 alin. (1).  + Articolul 49CompetenÅ£a în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificării faptei (1) InstanÅ£a sesizată cu judecarea unei infracÅ£iuni rămâne competentă a o judeca, chiar dacă, după schimbarea încadrării juridice, infracÅ£iunea este de competenÅ£a instanÅ£ei inferioare. (2) Schimbarea calificării faptei printr-o lege nouă, intervenită în cursul judecării cauzei, nu atrage necompetenÅ£a instanÅ£ei, în afară de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel.  + Articolul 50Declinarea de competenţă (1) InstanÅ£a care îşi declină competenÅ£a trimite, de îndată, dosarul instanÅ£ei de judecată desemnate ca fiind competentă prin hotărârea de declinare. (2) Dacă declinarea a fost determinată de competenÅ£a materială sau după calitatea persoanei, instanÅ£a căreia i s-a trimis cauza poate menÅ£ine, motivat, probele administrate, actele îndeplinite ÅŸi măsurile dispuse de instanÅ£a care ÅŸi-a declinat competenÅ£a. (3) ÃŽn cazul declinării pentru necompetenţă teritorială, probele administrate, actele îndeplinite ÅŸi măsurile dispuse se menÅ£in. (4) Hotărârea de declinare a competenÅ£ei nu este supusă căilor de atac.  + Articolul 51Conflictul de competenţă (1) Când două sau mai multe instanÅ£e se recunosc competente a judeca aceeaÅŸi cauză ori îşi declină competenÅ£a reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluÅ£ionează de instanÅ£a ierarhic superioară comună. (2) InstanÅ£a ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanÅ£a care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanÅ£a care ÅŸi-a declinat cea din urmă competenÅ£a. (3) Sesizarea instanÅ£ei ierarhic superioare comune se poate face ÅŸi de procuror sau de părÅ£i. (4) Până la soluÅ£ionarea conflictului pozitiv de competenţă, judecata se suspendă. (5) InstanÅ£a care ÅŸi-a declinat competenÅ£a ori care s-a declarat competentă cea din urmă ia măsurile ÅŸi efectuează actele ce reclamă urgenţă. (6) InstanÅ£a ierarhic superioară comună se pronunţă asupra conflictului de competenţă, de urgenţă, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. (7) Când instanÅ£a sesizată cu soluÅ£ionarea conflictului de competenţă constată că acea cauză este de competenÅ£a altei instanÅ£e decât cele între care a intervenit conflictul ÅŸi faţă de care nu este instanţă superioară comună, trimite dosarul instanÅ£ei superioare comune. (8) InstanÅ£a căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenÅ£ei nu se mai poate declara necompetentă, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care apar elemente noi care atrag competenÅ£a altor instanÅ£e. (9) InstanÅ£a căreia i s-a trimis cauza aplică în mod corespunzător dispoziÅ£iile art. 50 alin. (2) ÅŸi (3).  + Articolul 52Chestiunile prealabile (1) InstanÅ£a penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă soluÅ£ionării cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenÅ£a altei instanÅ£e, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care competenÅ£a de soluÅ£ionare nu aparÅ£ine organelor judiciare. (2) Chestiunea prealabilă se judecă de către instanÅ£a penală, potrivit regulilor ÅŸi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparÅ£ine acea chestiune. (3) Hotărârile definitive ale altor instanÅ£e decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei penale, cu excepÅ£ia împrejurărilor care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii.  + SecÅ£iunea a 4-a CompetenÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi a judecătorului de cameră preliminară  + Articolul 53CompetenÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţiJudecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi este judecătorul care, în cadrul instanÅ£ei, potrivit competenÅ£ei acesteia, soluÅ£ionează, în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestaÅ£iile sau orice alte sesizări privind: a) măsurile preventive; b) măsurile asigurătorii; c) măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu; d) actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege; e) încuviinÅ£area percheziÅ£iilor, a folosirii metodelor ÅŸi tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii;----------Lit. e) a art. 53 a fost modificată de pct. 28 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. f) procedura audierii anticipate;----------Lit. f) a art. 53 a fost modificată de pct. 28 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. g) alte situaÅ£ii expres prevăzute de lege.  + Articolul 54CompetenÅ£a judecătorului de cameră preliminarăJudecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanÅ£ei, potrivit competenÅ£ei acesteia: a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror; b) verifică legalitatea administrării probelor ÅŸi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală; c) soluÅ£ionează plângerile împotriva soluÅ£iilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată; d) soluÅ£ionează alte situaÅ£ii expres prevăzute de lege.  + SecÅ£iunea a 5-a Organele de urmărire penală ÅŸi competenÅ£a acestora  + Articolul 55Organele de urmărire penală (1) Organele de urmărire penală sunt: a) procurorul; b) organele de cercetare penală ale poliÅ£iei judiciare; c) organele de cercetare penală speciale. (2) Procurorii sunt constituiÅ£i în parchete care funcÅ£ionează pe lângă instanÅ£ele judecătoreÅŸti ÅŸi îşi exercită atribuÅ£iile în cadrul Ministerului Public. (3) ÃŽn cadrul procesului penal procurorul are următoarele atribuÅ£ii: a) supraveghează sau efectuează urmărirea penală; b) sesizează judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi instanÅ£a de judecată; c) exercită acÅ£iunea penală; d) exercită acÅ£iunea civilă, în cazurile prevăzute de lege: e) încheie acordul de recunoaÅŸtere a vinovăţiei, în condiÅ£iile legii; f) formulează ÅŸi exercită contestaÅ£iile ÅŸi căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătoreÅŸti; g) îndeplineÅŸte orice alte atribuÅ£ii prevăzute de lege. (4) AtribuÅ£iile organelor de cercetare penală ale poliÅ£iei judiciare sunt îndeplinite de lucrători specializaÅ£i din Ministerul AdministraÅ£iei ÅŸi Internelor anume desemnaÅ£i în condiÅ£iile legii speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie ori avizul procurorului desemnat în acest sens. (5) AtribuÅ£iile organelor de cercetare penală speciale sunt îndeplinite de ofiÅ£eri anume desemnaÅ£i în condiÅ£iile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie. (6) Organele de cercetare penală ale poliÅ£iei judiciare ÅŸi organele de cercetare penală speciale îşi desfăşoară activitatea de urmărire penală sub conducerea ÅŸi supravegherea procurorului.CompetenÅ£a procurorului  + Articolul 56 (1) Procurorul conduce ÅŸi controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliÅ£iei judiciare ÅŸi a organelor de cercetare penală speciale, prevăzute de lege. De asemenea, procurorul supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziÅ£iilor legale.----------Alin. (1) al art. 56 a fost modificat de pct. 29 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Procurorul poate să efectueze orice act de urmărire penală în cauzele pe care le conduce ÅŸi le supraveghează. (3) Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror: a) în cazul infracÅ£iunilor pentru care competenÅ£a de judecată în primă instanţă aparÅ£ine ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curÅ£ii de apel; b) în cazul infracÅ£iunilor prevăzute la art. 188-191, art. 257, art. 276, art. 277, art. 279, art. 280-283 ÅŸi art. 289-294 din Codul penal;----------Lit. b) a alin. (3) al art. 56 a fost modificată de pct. 1 al art. III din ORDONANÅ¢A DE URGENŢĂ nr. 3 din 5 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 98 din 7 februarie 2014. c) în cazul infracÅ£iunilor săvârÅŸite cu intenÅ£ie depăşită, care au avut ca urmare moartea unei persoane; d) în cazul infracÅ£iunilor pentru care competenÅ£a de a efectua urmărirea penală aparÅ£ine DirecÅ£iei de Investigare a InfracÅ£iunilor de Criminalitate Organizată ÅŸi Terorism sau DirecÅ£iei NaÅ£ionale AnticorupÅ£ie; e) în alte cazuri prevăzute de lege.----------Alin. (3) al art. 56 a fost modificat de pct. 29 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) Urmărirea penală în cazul infracÅ£iunilor săvârÅŸite de militari se efectuează, în mod obligatoriu, de procurorul militar.----------Alin. (4) al art. 56 a fost modificat de pct. 29 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) Procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau secÅ£iilor militare ale parchetelor efectuează urmărirea penală potrivit competenÅ£ei parchetului din care fac parte, faţă de toÅ£i participanÅ£ii la săvârÅŸirea infracÅ£iunilor comise de militari, urmând a fi sesizată instanÅ£a competentă potrivit art. 44.----------Alin. (5) al art. 56 a fost modificat de pct. 29 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (6) Este competent să efectueze ori, după caz, să conducă ÅŸi să supravegheze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanÅ£ei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza cu excepÅ£ia cazurilor în care legea prevede altfel.----------Alin. (6) al art. 56 a fost introdus de pct. 2 al art. III din ORDONANÅ¢A DE URGENŢĂ nr. 3 din 5 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 98 din 7 februarie 2014.  + Articolul 57CompetenÅ£a organelor de cercetare penală (1) Organele de cercetare penală ale poliÅ£iei judiciare efectuează urmărirea penală pentru orice infracÅ£iune care nu este dată, prin lege, în competenÅ£a organelor de cercetare penală speciale sau procurorului, precum ÅŸi în alte cazuri prevăzute de lege. (2) Organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condiÅ£iile art. 55 alin. (5) ÅŸi (6), corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârÅŸirii infracÅ£iunilor de către militari sau în cazul săvârÅŸirii infracÅ£iunilor de corupÅ£ie ÅŸi de serviciu prevăzute de Codul penal săvârÅŸite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranÅ£a navei sau navigaÅ£iei ori a personalului.  + Articolul 58Verificarea competenÅ£ei (1) Organul de urmărire penală este dator să îşi verifice competenÅ£a imediat după sesizare. (2) Dacă procurorul constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală, dispune de îndată, prin ordonanţă, declinarea de competenţă ÅŸi trimite cauza procurorului competent. (3) Dacă organul de cercetare penală constată că nu este competent să efectueze urmărirea penală, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent.----------Alin. (3) al art. 58 a fost modificat de pct. 30 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 59Extinderea competenÅ£ei teritoriale (1) Când anumite acte de urmărire penală trebuie să fie efectuate în afara razei teritoriale în care se face urmărirea, procurorul sau, după caz, organul de cercetare penală poate să le efectueze el însuÅŸi ori procurorul poate dispune efectuarea lor prin comisie rogatorie sau prin delegare. (2) ÃŽn cuprinsul aceleiaÅŸi localităţi, procurorul sau organul de cercetare penală, după caz, efectuează toate actele de urmărire, chiar dacă unele dintre acestea trebuie îndeplinite în afara razei sale teritoriale.  + Articolul 60Cazurile urgenteProcurorul sau organul de cercetare penală, după caz, este obligat să efectueze actele de urmărire penală care nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competenÅ£a acestuia. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent.  + Articolul 61Actele încheiate de unele organe de constatare (1) Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate: a) organele inspecÅ£iilor de stat, ale altor organe de stat, precum ÅŸi ale autorităţilor publice, instituÅ£iilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracÅ£iunile care constituie încălcări ale dispoziÅ£iilor ÅŸi obligaÅ£iilor a căror respectare o controlează, potrivit legii; b) organele de control ÅŸi cele de conducere ale autorităţilor administraÅ£iei publice, ale altor autorităţi publice, instituÅ£ii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracÅ£iunile săvârÅŸite în legătură cu serviciul de către cei aflaÅ£i în subordinea ori sub controlul lor; c) organele de ordine publică ÅŸi siguranţă naÅ£ională, pentru infracÅ£iunile constatate în timpul exercitării atribuÅ£iilor prevăzute de lege. (2) Organele prevăzute la alin. (1) au obligaÅ£ia să ia măsuri de conservare a locului săvârÅŸirii infracÅ£iunii ÅŸi de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă. ÃŽn cazul infracÅ£iunilor flagrante, aceleaÅŸi organe au dreptul de a face percheziÅ£ii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor ÅŸi de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală. (3) Când făptuitorul sau persoanele prezente la locul constatării au de făcut obiecÅ£ii ori precizări sau au de dat explicaÅ£ii cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de constatare are obligaÅ£ia de a le consemna în procesul-verbal. (4) Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează, de îndată, organelor de urmărire penală. (5) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală ÅŸi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.  + Articolul 62Actele încheiate de comandanÅ£ii de nave ÅŸi aeronave (1) ComandanÅ£ii de nave ÅŸi aeronave sunt competenÅ£i să facă percheziÅ£ii corporale sau ale vehiculelor ÅŸi să verifice lucrurile pe care făptuitorii le au cu sine sau le folosesc, pe timpul cât navele ÅŸi aeronavele pe care le comandă se află în afara porturilor sau aeroporturilor ÅŸi pentru infracÅ£iunile săvârÅŸite pe aceste nave sau aeronave, având totodată ÅŸi obligaÅ£iile ÅŸi drepturile prevăzute la art. 61. (2) Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează organelor de urmărire penală, de îndată ce nava sau aeronava ajunge în primul port sau aeroport românesc. (3) ÃŽn cazul infracÅ£iunilor flagrante, comandanÅ£ii de nave ÅŸi aeronave au dreptul de a face percheziÅ£ii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor ÅŸi de a-l prezenta organelor de urmărire penală. (4) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală ÅŸi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.  + Articolul 63DispoziÅ£ii comune (1) DispoziÅ£iile prevăzute la art. 41-46 ÅŸi 48 se aplică în mod corespunzător ÅŸi în cursul urmăririi penale. (2) Prevederile art. 44 alin. (2) nu se aplică în faza de urmărire penală. (3) Urmărirea penală a infracÅ£iunilor săvârÅŸite în condiÅ£iile prevăzute la art. 41 se efectuează de către organul de urmărire penală din circumscripÅ£ia instanÅ£ei competente să judece cauza, dacă legea nu dispune altfel.----------Alin. (3) al art. 63 a fost modificat de pct. 31 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) Conflictul de competenţă dintre 2 sau mai mulÅ£i procurori se rezolvă de către procurorul ierarhic superior comun acestora. Când conflictul se iveÅŸte între două sau mai multe organe de cercetare penală, competenÅ£a se stabileÅŸte de către procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală a acestor organe. ÃŽn cazul în care procurorul nu exercită supravegherea activităţii tuturor organelor de cercetare penală între care s-a ivit conflictul, competenÅ£a se stabileÅŸte de către prim-procurorul parchetului în circumscripÅ£ia căruia se află organele de cercetare penală.----------Alin. (4) al art. 63 a fost modificat de pct. 31 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + SecÅ£iunea a 6-a Incompatibilitatea ÅŸi strămutarea----------SecÅ£iunea a 6-a a fost introdusă de pct. 32 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 64Incompatibilitatea judecătorului (1) Judecătorul este incompatibil dacă: a) a fost reprezentant sau avocat al unei părÅ£i ori al unui subiect procesual principal, chiar ÅŸi în altă cauză; b) este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaÅ£ie dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal cu una dintre părÅ£i, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora; c) a fost expert sau martor, în cauză; d) este tutore sau curator al unei părÅ£i sau al unui subiect procesual principal; e) a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfăşurată în faÅ£a unui judecător sau a unei instanÅ£e de judecată; f) există o suspiciune rezonabilă că imparÅ£ialitatea judecătorului este afectată. (2) Nu pot face parte din acelaÅŸi complet de judecată judecătorii care sunt soÅ£i, rude sau afini între ei, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaÅ£ie dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal. (3) Judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaÅŸi cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei după desfiinÅ£area ori casarea hotărârii. (4) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi nu poate participa, în aceeaÅŸi cauză, la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac.----------Alin. (4) al art. 64 a fost modificat de pct. 33 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) Judecătorul care a participat la soluÅ£ionarea plângerii împotriva soluÅ£iilor de neurmărire sau netrimitere în judecată nu poate participa, în aceeaÅŸi cauză, la judecata în fond sau în căile de atac.----------Alin. (5) al art. 64 a fost introdus de pct. 34 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (6) Judecătorul care s-a pronunÅ£at cu privire la o măsură supusă contestaÅ£iei nu poate participa la soluÅ£ionarea contestaÅ£iei.----------Alin. (6) al art. 64 a fost introdus de pct. 34 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 65Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent ÅŸi a grefierului (1) DispoziÅ£iile art. 64 alin. (1) lit. a)-d) ÅŸi f) se aplică procurorului ÅŸi organului de cercetare penală. (2) DispoziÅ£iile art. 64 alin. (1) se aplică magistratului-asistent ÅŸi grefierului. (3) DispoziÅ£iile art. 64 alin. (2) se aplică procurorului ÅŸi magistratului-asistent sau, după caz, grefierului, când cauza de incompatibilitate există între ei sau între vreunul dintre ei ÅŸi judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau unul dintre membrii completului de judecată. (4) Procurorul care a participat ca judecător într-o cauză nu poate, în aceeaÅŸi cauză, să exercite funcÅ£ia de urmărire penală sau să pună concluzii la judecarea acelei cauze în primă instanţă ÅŸi în căile de atac.----------Alin. (4) al art. 65 a fost modificat de pct. 35 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 66AbÅ£inerea (1) Persoana incompatibilă este obligată să declare, după caz, preÅŸedintelui instanÅ£ei, procurorului care supraveghează urmărirea penală sau procurorului ierarhic superior că se abÅ£ine de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate ÅŸi a temeiurilor de fapt care constituie motivul abÅ£inerii. (2) DeclaraÅ£ia de abÅ£inere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoÅŸtinţă de existenÅ£a cazului de incompatibilitate.  + Articolul 67Recuzarea (1) ÃŽn cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaraÅ£ie de abÅ£inere, părÅ£ile, subiecÅ£ii procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de îndată ce au aflat despre existenÅ£a cazului de incompatibilitate. (2) Cererea de recuzare se formulează doar împotriva persoanei din cadrul organului de cercetare penală, a procurorului sau a judecătorului care efectuează activităţi judiciare în cauză. Este inadmisibilă recuzarea judecătorului sau a procurorului chemat să decidă asupra recuzării. (3) DispoziÅ£iile alin. (2) se aplică în mod corespunzător în cazul recuzării magistratului-asistent ÅŸi grefierului. (4) Cererea de recuzare se formulează oral sau în scris, cu arătarea, pentru fiecare persoană în parte, a cazului de incompatibilitate invocat ÅŸi a temeiurilor de fapt cunoscute la momentul formulării cererii. Cererea de recuzare formulată oral se consemnează într-un proces-verbal sau, după caz, în încheierea de ÅŸedinţă.----------Alin. (4) al art. 67 a fost modificat de pct. 36 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) Nerespectarea condiÅ£iilor prevăzute la alin. (2)-(4) sau formularea unei cereri de recuzare împotriva aceleiaÅŸi persoane pentru acelaÅŸi caz de incompatibilitate cu aceleaÅŸi temeiuri de fapt invocate într-o cerere anterioară de recuzare, care a fost respinsă, atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. Inadmisibilitatea se constată de procurorul sau de completul în faÅ£a căruia s-a formulat cererea de recuzare. (6) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau completul în faÅ£a căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunţă asupra măsurilor preventive.  + Articolul 68Procedura de soluÅ£ionare a abÅ£inerii sau recuzării (1) AbÅ£inerea sau recuzarea judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi a judecătorului de cameră preliminară se soluÅ£ionează de un judecător de la aceeaÅŸi instanţă. (2) AbÅ£inerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se soluÅ£ionează de un alt complet de judecată. (3) AbÅ£inerea sau recuzarea magistratului-asistent se soluÅ£ionează de completul de judecată. (4) AbÅ£inerea sau recuzarea grefierului se soluÅ£ionează de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, de judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de completul de judecată. (5) SoluÅ£ionarea abÅ£inerii sau recuzării se face, în cel mult 24 de ore, în camera de consiliu. Dacă apreciază necesar pentru soluÅ£ionarea cererii, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări ÅŸi poate asculta procurorul, subiecÅ£ii procesuali principali, părÅ£ile ÅŸi persoana care se abÅ£ine sau a cărei recuzare se solicită. (6) ÃŽn caz de admitere a abÅ£inerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menÅ£in. (7) ÃŽncheierea prin care se soluÅ£ionează abÅ£inerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac. (8) Când pentru soluÅ£ionarea abÅ£inerii sau a recuzării nu poate fi desemnat un judecător din cadrul aceleiaÅŸi instanÅ£e, cererea se soluÅ£ionează de un judecător de la instanÅ£a ierarhic superioară. (9) ÃŽn cazul în care se admite abÅ£inerea sau recuzarea ÅŸi nu se poate desemna un judecător de la instanÅ£a competentă pentru soluÅ£ionarea cauzei, judecătorul de la instanÅ£a ierarhic superioară desemnează o altă instanţă egală în grad cu instanÅ£a în faÅ£a căreia s-a formulat declaraÅ£ia de abÅ£inere sau cererea de recuzare, din circumscripÅ£ia aceleiaÅŸi curÅ£i de apel sau din circumscripÅ£ia unei curÅ£i de apel învecinate. (10) DispoziÅ£iile alin. (8) ÅŸi (9) se aplică în mod corespunzător ÅŸi în cazul soluÅ£ionării abÅ£inerii sau recuzării judecătorului care face parte din completul de judecată.  + Articolul 69Procedura de soluÅ£ionare a abÅ£inerii sau recuzării persoanei care efectuează urmărirea penală (1) Asupra abÅ£inerii sau recuzării persoanei care efectuează urmărirea penală se pronunţă procurorul care supraveghează urmărirea penală. (2) Cererea de recuzare se adresează fie persoanei recuzate, fie procurorului. ÃŽn cazul în care cererea este adresată persoanei care efectuează urmărirea penală, aceasta este obligată să o înainteze împreună cu lămuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a întrerupe cursul urmăririi penale.----------Alin. (2) al art. 69 a fost modificat de pct. 37 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) Procurorul soluÅ£ionează abÅ£inerea sau recuzarea în cel mult 48 de ore, prin ordonanţă care nu este supusă niciunei căi de atac. (4) ÃŽn caz de admitere a abÅ£inerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menÅ£in.  + Articolul 70Procedura de soluÅ£ionare a abÅ£inerii sau recuzării procurorului (1) ÃŽn tot cursul procesului penal, asupra abÅ£inerii sau recuzării procurorului se pronunţă procurorul ierarhic superior. (2) DeclaraÅ£ia de abÅ£inere sau cererea de recuzare se adresează, sub sancÅ£iunea inadmisibilităţii, procurorului ierarhic superior. Inadmisibilitatea se constată de procurorul, judecătorul sau de completul în faÅ£a căruia s-a formulat cererea de recuzare. (3) Procurorul ierarhic superior soluÅ£ionează cererea în 48 de ore. (4) Procurorul ierarhic superior se pronunţă prin ordonanţă care nu este supusă niciunei căi de atac. (5) Procurorul recuzat poate participa la soluÅ£ionarea cererii privitoare la măsura preventivă ÅŸi poate efectua acte sau dispune orice măsuri care justifică urgenÅ£a. (6) ÃŽn caz de admitere a abÅ£inerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menÅ£in.  + Articolul 71Temeiul strămutăriiÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripÅ£ia sa la o altă instanţă de acelaÅŸi grad din circumscripÅ£ia sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparÅ£ialitatea judecătorilor instanÅ£ei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părÅ£ilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea judecării unei cauze de la o instanţă militară competentă la o altă instanţă militară de acelaÅŸi grad se dispune de curtea militară de apel, prevederile prezentei secÅ£iuni privind strămutarea judecării cauzei de către curtea de apel competentă fiind aplicabile.----------Art. 71 a fost modificat de pct. 38 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 72Cererea de strămutare ÅŸi efectele acesteia (1) Strămutarea poate fi cerută de părÅ£i sau de procuror. ÃŽn cursul procedurii de cameră preliminară nu se poate face cerere de strămutare.----------Alin. (1) al art. 72 a fost modificat de pct. 39 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Cererea se depune la instanÅ£a de unde se solicită strămutarea ÅŸi trebuie să cuprindă indicarea temeiului de strămutare, precum ÅŸi motivarea în fapt ÅŸi în drept. (3) La cerere se anexează înscrisurile pe care aceasta se întemeiază. (4) ÃŽn cerere se face menÅ£iune dacă inculpatul este supus unei măsuri preventive. (5) Cererea se înaintează de îndată ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curÅ£ii de apel competente împreună cu înscrisurile anexate.----------Alin. (5) al art. 72 a fost modificat de pct. 39 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (6) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curtea de apel competentă poate solicita informaÅ£ii de la preÅŸedintele instanÅ£ei de unde se solicită strămutarea sau de la preÅŸedintele instanÅ£ei ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere, comunicându-i totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare. Când ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie este instanÅ£a ierarhic superioară, informaÅ£iile se cer preÅŸedintelui curÅ£ii de apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere. Când curtea de apel competentă este instanÅ£a ierarhic superioară, informaÅ£iile se cer preÅŸedintelui tribunalului la care se află cauza a cărei strămutare se cere.----------Alin. (6) al art. 72 a fost modificat de pct. 39 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (7) ÃŽn cazul respingerii cererii de strămutare, în aceeaÅŸi cauză nu mai poate fi formulată o nouă cerere pentru aceleaÅŸi motive. (8) Introducerea unei cereri de strămutare nu suspendă judecarea cauzei.  + Articolul 73Procedura de soluÅ£ionare a cererii de strămutare (1) SoluÅ£ionarea cererii de strămutare se face în ÅŸedinţă publică, cu participarea procurorului, în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii. (2) PreÅŸedintele instanÅ£ei ierarhic superioare celei la care se află cauza ia măsuri pentru încunoÅŸtinÅ£area părÅ£ilor despre introducerea cererii de strămutare, despre termenul fixat pentru soluÅ£ionarea acesteia, cu menÅ£iunea că părÅ£ile pot trimite memorii ÅŸi se pot prezenta la termenul fixat pentru soluÅ£ionarea cererii. (3) ÃŽn informaÅ£iile trimise ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curÅ£ii de apel se face menÅ£iune expresă despre efectuarea încunoÅŸtinţărilor, ataşându-se ÅŸi dovezile de comunicare a acestora.----------Alin. (3) al art. 73 a fost modificat de pct. 40 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) Neprezentarea părÅ£ilor nu împiedică soluÅ£ionarea cererii. ÃŽn cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv sau arest la domiciliu, ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curtea de apel competentă poate dispune aducerea acestuia la judecarea strămutării, dacă apreciază că prezenÅ£a sa este necesară pentru soluÅ£ionarea cererii.----------Alin. (4) al art. 73 a fost modificat de pct. 40 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curtea de apel competentă acordă cuvântul părÅ£ii care a formulat cererea de strămutare, celorlalte părÅ£i prezente, precum ÅŸi procurorului. Dacă procurorul a formulat cererea, acestuia i se acordă primul cuvântul.----------Alin. (5) al art. 73 a fost modificat de pct. 40 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 74SoluÅ£ionarea cererii (1) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curtea de apel competentă soluÅ£ionează cererea de strămutare prin sentinţă.----------Alin. (1) al art. 74 a fost modificat de pct. 41 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) ÃŽn cazul în care găseÅŸte cererea întemeiată, ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curÅ£ii de la care se solicită strămutarea, iar curtea de apel dispune strămutarea judecării cauzei la una dintre instanÅ£ele de acelaÅŸi grad cu instanÅ£a de la care se solicită strămutarea din circumscripÅ£ia sa.----------Alin. (2) al art. 74 a fost modificat de pct. 41 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curtea de apel competentă hotărăşte în ce măsură se menÅ£in actele îndeplinite în faÅ£a instanÅ£ei de la care s-a strămutat cauza.----------Alin. (3) al art. 74 a fost modificat de pct. 41 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) InstanÅ£a de la care a fost strămutată cauza, precum ÅŸi instanÅ£a la care s-a strămutat cauza vor fi înÅŸtiinÅ£ate de îndată despre admiterea cererii de strămutare. (5) Dacă instanÅ£a de la care a fost strămutată cauza a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunÅ£ată este desfiinÅ£ată prin efectul admiterii cererii de strămutare. (6) SentinÅ£a prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac.  + Articolul 75Alte dispoziÅ£ii (1) După strămutarea cauzei, contestaÅ£iile ÅŸi celelalte căi de atac se judecă de instanÅ£ele corespunzătoare din circumscripÅ£ia instanÅ£ei la care s-a strămutat cauza. (2) Prevederile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător ÅŸi în procedura de cameră preliminară.----------Alin. (2) al art. 75 a fost modificat de pct. 42 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) ÃŽn cazul în care se dispune strămutarea în cursul procedurii de cameră preliminară, judecarea cauzei se efectuează de instanÅ£a la care s-a strămutat cauza.----------Alin. (3) al art. 75 a fost modificat de pct. 42 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) ÃŽn cazul în care se dispune strămutarea judecării căii de atac a apelului, rejudecarea cauzei, în caz de desfiinÅ£are a sentinÅ£ei cu trimitere spre rejudecare, se va efectua de către instanÅ£a corespunzătoare în grad celei care a soluÅ£ionat fondul din circumscripÅ£ia celei la care s-a strămutat cauza, indicată prin decizia de desfiinÅ£are.----------Alin. (4) al art. 75 a fost modificat de pct. 42 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 76Desemnarea altei instanÅ£e pentru judecarea cauzei (1) Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie să desemneze o altă curte de apel decât cea căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul. (2) Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere curÅ£ii de apel competente să desemneze un alt tribunal sau, după caz, o altă judecătorie decât cea căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizate în cazul în care se va emite rechizitoriul. (3) DispoziÅ£iile art. 71 se aplică în mod corespunzător. (4) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curtea de apel competentă soluÅ£ionează cererea în camera de consiliu, în termen de 15 zile. (5) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curtea de apel competentă dispune, prin încheiere motivată, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii ÅŸi desemnarea unei instanÅ£e egale în grad cu cea căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul. (6) ÃŽncheierea prin care ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curtea de apel competentă soluÅ£ionează cererea nu este supusă niciunei căi de atac. (7) ÃŽn cazul respingerii cererii de desemnare a altei instanÅ£e pentru judecarea cauzei formulate, în aceeaÅŸi cauză nu mai poate fi formulată o nouă cerere pentru aceleaÅŸi motive.----------Art. 76 a fost modificat de pct. 43 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Capitolul III SubiecÅ£ii procesuali principali ÅŸi drepturile acestora  + Articolul 77SuspectulPersoana cu privire la care, din datele ÅŸi probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârÅŸit o faptă prevăzută de legea penală se numeÅŸte suspect.  + Articolul 78Drepturile suspectuluiSuspectul are drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, dacă legea nu prevede altfel.  + Articolul 79Persoana vătămatăPersoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală se numeÅŸte persoană vătămată.  + Articolul 80Desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate (1) ÃŽn situaÅ£ia în care în cauză există un număr mare de persoane vătămate care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. ÃŽn cazul în care persoanele vătămate nu ÅŸi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanÅ£a de judecată poate desemna, prin ordonanţă, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. ÃŽncheierea sau ordonanÅ£a va fi comunicată persoanelor vătămate, care trebuie să încunoÅŸtinÅ£eze, în termen de 3 zile de la primirea comunicării, procurorul sau instanÅ£a în cazul în care refuză să fie reprezentaÅ£i prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoÅŸtinţă sunt prezumate a fi cunoscute de către persoanele reprezentate.----------Alin. (1) al art. 80 a fost modificat de pct. 44 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Reprezentantul persoanelor vătămate exercită toate drepturile recunoscute de lege acestora.  + Articolul 81Drepturile persoanei vătămate (1) ÃŽn cadrul procesului penal, persoana vătămată are următoarele drepturi: a) dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale; b) dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepÅ£ii ÅŸi de a pune concluzii; c) dreptul de a formula orice alte cereri ce Å£in de soluÅ£ionarea laturii penale a cauzei; d) dreptul de a fi informată, într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi penale, la cererea sa expresă, cu condiÅ£ia de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de poÅŸtă electronică sau mesagerie electronică, la care aceste informaÅ£ii să îi fie comunicate; e) dreptul de a consulta dosarul, în condiÅ£iile legii; f) dreptul de a fi ascultată; g) dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor ÅŸi experÅ£ilor;g^1) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înÅ£elege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română;----------Lit. g^1) a alin. (1) al art. 81 a fost introdusă de pct. 45 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. h) dreptul de a fi asistată de avocat sau reprezentată; i) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege; j) alte drepturi prevăzute de lege. (2) Persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală printr-o faptă penală pentru care acÅ£iunea penală se pune în miÅŸcare din oficiu ÅŸi care nu doreÅŸte să participe la procesul penal trebuie să înÅŸtiinÅ£eze despre aceasta organul judiciar, care, dacă apreciază necesar, o va putea audia în calitate de martor.----------Alin. (2) al art. 81 a fost introdus de pct. 46 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Capitolul IV Inculpatul ÅŸi drepturile acestuia  + Articolul 82InculpatulPersoana împotriva căreia s-a pus în miÅŸcare acÅ£iunea penală devine parte în procesul penal ÅŸi se numeÅŸte inculpat.  + Articolul 83Drepturile inculpatuluiÃŽn cursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi: a) dreptul de a nu da nicio declaraÅ£ie pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenÅ£ia că dacă refuză să dea declaraÅ£ii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraÅ£ii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;a^1) dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat ÅŸi încadrarea juridică a acesteia;----------Lit. a^1) a art. 83 a fost introdusă de pct. 47 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. b) dreptul de a consulta dosarul, în condiÅ£iile legii; c) dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu; d) dreptul de a propune administrarea de probe în condiÅ£iile prevăzute de lege, de a ridica excepÅ£ii ÅŸi de a pune concluzii; e) dreptul de a formula orice alte cereri ce Å£in de soluÅ£ionarea laturii penale ÅŸi civile a cauzei; f) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înÅ£elege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română; g) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;g^1) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;----------Lit. g^1) a art. 83 a fost introdusă de pct. 48 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. h) alte drepturi prevăzute de lege.  + Capitolul V Partea civilă ÅŸi drepturile acesteia  + Articolul 84Partea civilă (1) Persoana vătămată care exercită acÅ£iunea civilă în cadrul procesului penal este parte în procesul penal ÅŸi se numeÅŸte parte civilă. (2) Au calitatea de parte civilă ÅŸi succesorii persoanei prejudiciate, dacă exercită acÅ£iunea civilă în cadrul procesului penal.  + Articolul 85Drepturile părÅ£ii civile (1) ÃŽn cursul procesului penal, partea civilă are drepturile prevăzute la art. 81. (2) Calitatea de parte civilă a persoanei care a suferit o vătămare prin infracÅ£iune nu înlătură dreptul acestei persoane de a participa în calitate de persoană vătămată în aceeaÅŸi cauză.----------Alin. (2) al art. 85 a fost modificat de pct. 49 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) DispoziÅ£iile art. 80 se aplică în mod corespunzător în cazul în care există un număr foarte mare de părÅ£i civile.  + Capitolul VI Partea responsabilă civilmente ÅŸi drepturile acesteia  + Articolul 86Partea responsabilă civilmentePersoana care, potrivit legii civile, are obligaÅ£ia legală sau convenÅ£ională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracÅ£iune ÅŸi care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal ÅŸi se numeÅŸte parte responsabilă civilmente.----------Art. 86 a fost modificat de pct. 50 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 87Drepturile părÅ£ii responsabile civilmente (1) ÃŽn cursul procesului penal, partea responsabilă civilmente are drepturile prevăzute la art. 81. (2) Drepturile părÅ£ii responsabile civilmente se exercită în limitele ÅŸi în scopul soluÅ£ionării acÅ£iunii civile.  + Capitolul VII Avocatul. AsistenÅ£a juridică ÅŸi reprezentarea  + Articolul 88Avocatul (1) Avocatul asistă sau reprezintă, în procesul penal, părÅ£ile ori subiecÅ£ii procesuali principali, în condiÅ£iile legii. (2) Nu poate fi avocat al unei părÅ£i sau al unui subiect procesual principal: a) soÅ£ul ori ruda până la gradul al IV-lea cu procurorul sau cu judecătorul; b) martorul citat în cauză; c) cel care a participat în aceeaÅŸi cauză în calitate de judecător sau de procuror; d) o altă parte sau un alt subiect procesual. (3) Avocatul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenÅ£a juridică a părÅ£ilor ori a subiecÅ£ilor procesuali principali.----------Alin. (3) al art. 88 a fost modificat de pct. 51 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) PărÅ£ile sau subiecÅ£ii procesuali principali cu interese contrare nu pot fi asistaÅ£i sau reprezentaÅ£i de acelaÅŸi avocat.----------Alin. (4) al art. 88 a fost modificat de pct. 51 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 89AsistenÅ£a juridică a suspectului sau a inculpatului (1) Suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulÅ£i avocaÅ£i în tot cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară ÅŸi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoÅŸtinţă acest drept. AsistenÅ£a juridică este asigurată atunci când cel puÅ£in unul dintre avocaÅ£i este prezent. (2) Persoana reÅ£inută sau arestată are dreptul să ia contact cu avocatul, asigurându-i-se confidenÅ£ialitatea comunicărilor, cu respectarea măsurilor necesare de supraveghere vizuală, de pază ÅŸi securitate, fără să fie interceptată sau înregistrată convorbirea dintre ei. Probele obÅ£inute cu încălcarea prezentului alineat se exclud.  + Articolul 90AsistenÅ£a juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatuluiAsistenÅ£a juridică este obligatorie: a) când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detenÅ£ie ori într-un centru educativ, când este reÅ£inut sau arestat, chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale, chiar în altă cauză, precum ÅŸi în alte cazuri prevăzute de lege; b) în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu ÅŸi-ar putea face singur apărarea; c) în cursul judecăţii în cauzele în care legea prevede pentru infracÅ£iunea săvârÅŸită pedeapsa detenÅ£iunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.  + Articolul 91Avocatul din oficiu (1) ÃŽn cazurile prevăzute în art. 90, dacă suspectul sau inculpatul nu ÅŸi-a ales un avocat, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. (2) ÃŽn tot cursul procesului penal, când asistenÅ£a juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipseÅŸte nejustificat, nu asigură substituirea sau refuză nejustificat să exercite apărarea, deÅŸi a fost asigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acordându-i acestuia un termen rezonabil ÅŸi înlesnirile necesare pentru pregătirea unei apărări efective, făcându-se menÅ£iune despre aceasta într-un proces-verbal ori, după caz, în încheierea de ÅŸedinţă. ÃŽn cursul judecăţii, când asistenÅ£a juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipseÅŸte nejustificat la termenul de judecată, nu asigură substituirea sau refuză să efectueze apărarea, deÅŸi a fost asigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale, instanÅ£a ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acordându-i un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării.----------Alin. (2) al art. 91 a fost modificat de pct. 52 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) Avocatul din oficiu desemnat este obligat să se prezinte ori de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigurând o apărare concretă ÅŸi efectivă în cauză.----------Alin. (3) al art. 91 a fost modificat de pct. 52 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) DelegaÅ£ia apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales. (5) Dacă la judecarea cauzei avocatul lipseÅŸte ÅŸi nu poate fi înlocuit în condiÅ£iile alin. (2), cauza se amână.  + Articolul 92Drepturile avocatului suspectului ÅŸi inculpatului----------Denumirea marginală a art. 92 a fost modificată de pct. 53 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (1) ÃŽn cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu excepÅ£ia: a) situaÅ£iei în care se utilizează metodele speciale de supraveghere ori cercetare, prevăzute în cap. IV din titlul IV; b) percheziÅ£iei corporale sau a vehiculelor în cazul infracÅ£iunilor flagrante.----------Alin. (1) al art. 92 a fost modificat de pct. 54 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita să fie încunoÅŸtinÅ£at de data ÅŸi ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi. ÃŽncunoÅŸtinÅ£area se face prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. (3) Lipsa avocatului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală sau a audierii, dacă există dovada că acesta a fost încunoÅŸtinÅ£at în condiÅ£iile alin. (2). (4) Avocatul suspectului sau inculpatului are de asemenea dreptul să participe la audierea oricărei persoane de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, să formuleze plângeri, cereri ÅŸi memorii. (5) ÃŽn cazul efectuării percheziÅ£iei domiciliare, încunoÅŸtinÅ£area prevăzută la alin. (2) se poate face ÅŸi după prezentarea organului de urmărire penală la domiciliul persoanei ce urmează să fie percheziÅ£ionată. (6) ÃŽn cazul în care avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face menÅ£iune despre aceasta ÅŸi despre eventualele obiecÅ£iuni formulate, iar actul este semnat ÅŸi de avocat.----------Alin. (6) al art. 92 a fost modificat de pct. 54 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (7) ÃŽn cursul procedurii de cameră preliminară ÅŸi în cursul judecăţii, avocatul are dreptul să consulte actele dosarului, să îl asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, să formuleze plângeri, cereri, memorii, excepÅ£ii ÅŸi obiecÅ£iuni.----------Alin. (7) al art. 92 a fost modificat de pct. 54 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (8) Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să beneficieze de timpul ÅŸi înlesnirile necesare pentru pregătirea ÅŸi realizarea unei apărări efective.  + Articolul 93AsistenÅ£a juridică a persoanei vătămate, a părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente (1) ÃŽn cursul urmăririi penale, avocatul persoanei vătămate, al părÅ£ii civile sau al părÅ£ii responsabile civilmente are dreptul să fie încunoÅŸtinÅ£at în condiÅ£iile art. 92 alin. (2), să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală în condiÅ£iile art. 92, dreptul de a consulta actele dosarului ÅŸi de a formula cereri ÅŸi a depune memorii. DispoziÅ£iile art. 89 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.----------Alin. (1) al art. 93 a fost modificat de pct. 55 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Avocatul persoanei vătămate, al părÅ£ii civile sau al părÅ£ii responsabile civilmente are dreptul prevăzut la art. 92 alin. (8). (3) ÃŽn cursul judecăţii, avocatul persoanei vătămate, al părÅ£ii civile sau al părÅ£ii responsabile civilmente exercită drepturile persoanei asistate, cu excepÅ£ia celor pe care aceasta le exercită personal, ÅŸi dreptul de a consulta actele dosarului. (4) AsistenÅ£a juridică este obligatorie când persoana vătămată sau partea civilă este o persoană lipsită de capacitate de exerciÅ£iu ori cu capacitate de exerciÅ£iu restrânsă. (5) Când organul judiciar apreciază că din anumite motive persoana vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu ÅŸi-ar putea face singură apărarea, dispune luarea măsurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu.  + Articolul 94Consultarea dosarului (1) Avocatul părÅ£ilor ÅŸi al subiecÅ£ilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv.----------Alin. (1) al art. 94 a fost modificat de pct. 56 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informaÅ£ii din dosar, precum ÅŸi de a obÅ£ine fotocopii pe cheltuiala clientului. (3) ÃŽn cursul urmăririi penale, procurorul stabileÅŸte data ÅŸi durata consultării într-un termen rezonabil. Acest drept poate fi delegat organului de cercetare penală.----------Alin. (3) al art. 94 a fost modificat de pct. 56 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) ÃŽn cursul urmăririi penale, procurorul poate restricÅ£iona motivat consultarea dosarului, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfăşurări a urmăririi penale. După punerea în miÅŸcare a acÅ£iunii penale, restricÅ£ionarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile.----------Alin. (4) al art. 94 a fost modificat de pct. 56 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) ÃŽn cursul urmăririi penale, avocatul are obligaÅ£ia de a păstra confidenÅ£ialitatea sau secretul datelor ÅŸi actelor de care a luat cunoÅŸtinţă cu ocazia consultării dosarului. (6) ÃŽn toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restricÅ£ionat dreptul de a consulta declaraÅ£iile părÅ£ii sau ale subiectului procesual principal pe care îl asistă ori îl reprezintă. (7) ÃŽn vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoÅŸtinţă de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfăşurate în faÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi privind măsurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participă. (8) DispoziÅ£iile prezentului articol se aplică în mod corespunzător cu privire la dreptul părÅ£ilor ÅŸi al subiecÅ£ilor procesuali principali de a consulta dosarul.----------Alin. (8) al art. 94 a fost introdus de pct. 57 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 95Dreptul de a formula plângere (1) Avocatul are dreptul de a formula plângere, potrivit art. 336-339. (2) ÃŽn situaÅ£iile prevăzute la art. 89 alin. (2), art. 92 alin. (2) ÅŸi art. 94, procurorul ierarhic superior este obligat să rezolve plângerea ÅŸi să comunice soluÅ£ia, precum ÅŸi motivarea acesteia, în cel mult 48 de ore.  + Articolul 96ReprezentareaÃŽn cursul procesului penal, suspectul, inculpatul, celelalte părÅ£i, precum ÅŸi persoana vătămată pot fi reprezentaÅ£i, cu excepÅ£ia cazurilor în care prezenÅ£a acestora este obligatorie sau este apreciată ca fiind necesară de procuror, judecător sau instanÅ£a de judecată, după caz.  + Titlul IV Probele, mijloacele de probă ÅŸi procedeele probatorii  + Capitolul I Reguli generale  + Articolul 97Proba ÅŸi mijloacele de probă (1) Constituie probă orice element de fapt care serveÅŸte la constatarea existenÅ£ei sau inexistenÅ£ei unei infracÅ£iuni, la identificarea persoanei care a săvârÅŸit-o ÅŸi la cunoaÅŸterea împrejurărilor necesare pentru justa soluÅ£ionare a cauzei ÅŸi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. (2) Proba se obÅ£ine în procesul penal prin următoarele mijloace: a) declaraÅ£iile suspectului sau ale inculpatului; b) declaraÅ£iile persoanei vătămate; c) declaraÅ£iile părÅ£ii civile sau ale părÅ£ii responsabile civilmente; d) declaraÅ£iile martorilor; e) înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă;----------Lit. e) a alin. (2) al art. 97 a fost modificată de pct. 58 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege. (3) Procedeul probatoriu este modalitatea legală de obÅ£inere a mijlocului de probă.----------Alin. (3) al art. 97 a fost introdus de pct. 59 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 98Obiectul probaÅ£iuniiConstituie obiect al probei: a) existenÅ£a infracÅ£iunii ÅŸi săvârÅŸirea ei de către inculpat; b) faptele privitoare la răspunderea civilă, atunci când există parte civilă; c) faptele ÅŸi împrejurările de fapt de care depinde aplicarea legii; d) orice împrejurare necesară pentru justa soluÅ£ionare a cauzei.  + Articolul 99Sarcina probei (1) ÃŽn acÅ£iunea penală sarcina probei aparÅ£ine în principal procurorului, iar în acÅ£iunea civilă, părÅ£ii civile ori, după caz, procurorului care exercită acÅ£iunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciÅ£iu sau are capacitate de exerciÅ£iu restrânsă. (2) Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumÅ£ia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia, ÅŸi are dreptul de a nu contribui la propria acuzare. (3) ÃŽn procesul penal, persoana vătămată, suspectul ÅŸi părÅ£ile au dreptul de a propune organelor judiciare administrarea de probe.  + Articolul 100Administrarea probelor (1) ÃŽn cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge ÅŸi administrează probe atât în favoarea, cât ÅŸi în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere. (2) ÃŽn cursul judecăţii, instanÅ£a administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părÅ£ilor ÅŸi, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale. (3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii se admite ori se respinge, motivat, de către organele judiciare.----------Alin. (3) al art. 100 a fost modificat de pct. 60 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când: a) proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaÅ£iunii din cauză; b) se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă; c) proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu; d) proba este imposibil de obÅ£inut; e) cererea a fost formulată de o persoană neîndreptăţită; f) administrarea probei este contrară legii.  + Articolul 101Principiul loialităţii administrării probelor (1) Este oprit a se întrebuinÅ£a violenÅ£e, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum ÅŸi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obÅ£ine probe. (2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-ÅŸi aminti ÅŸi de a relata în mod conÅŸtient ÅŸi voluntar faptele care constituie obiectul probei. InterdicÅ£ia se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare. (3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acÅ£ionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârÅŸească ori să continue săvârÅŸirea unei fapte penale, în scopul obÅ£inerii unei probe.  + Articolul 102Excluderea probelor obÅ£inute în mod nelegal (1) Probele obÅ£inute prin tortură, precum ÅŸi probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal. (2) Probele obÅ£inute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal. (3) Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei.----------Alin. (3) al art. 102 a fost modificat de pct. 61 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) Probele derivate se exclud dacă au fost obÅ£inute în mod direct din probele obÅ£inute în mod nelegal ÅŸi nu puteau fi obÅ£inute în alt mod. (5) Abrogat.----------Alin. (5) al art. 102 a fost abrogat de pct. 62 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 103Aprecierea probelor (1) Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege ÅŸi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. (2) ÃŽn luarea deciziei asupra existenÅ£ei infracÅ£iunii ÅŸi a vinovăţiei inculpatului instanÅ£a hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanÅ£a are convingerea că acuzaÅ£ia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. (3) Hotărârea de condamnare, de renunÅ£are la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraÅ£iile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaÅ£i.----------Alin. (3) al art. 103 a fost modificat de pct. 63 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Capitolul II Audierea persoanelor  + SecÅ£iunea 1 Reguli generale în materia audierii persoanelor  + Articolul 104Persoanele audiate în cursul procesului penalÃŽn cursul procesului penal, în condiÅ£iile prevăzute de lege, pot fi audiate următoarele persoane: suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, martorii ÅŸi experÅ£ii.  + Articolul 105Audierea prin interpret (1) Ori de câte ori persoana audiată nu înÅ£elege, nu vorbeÅŸte sau nu se exprimă bine în limba română, audierea se face prin interpret. Interpretul poate fi desemnat de organele judiciare sau ales de părÅ£i ori persoana vătămată, dintre interpreÅ£ii autorizaÅ£i, potrivit legii. (2) ÃŽn mod excepÅ£ional, în situaÅ£ia în care se impune luarea urgentă a unei măsuri procesuale sau dacă nu se poate asigura un interpret autorizat, audierea poate avea loc în prezenÅ£a oricărei persoane care poate comunica cu cel ascultat, organul judiciar având însă obligaÅ£ia de a relua audierea prin interpret imediat ce aceasta este posibilă. (3) Dacă persoana audiată este surdă, mută sau surdo-mută, audierea se face cu participarea unei persoane care are capacitatea de a comunica prin limbajul special. ÃŽn această situaÅ£ie comunicarea se poate face ÅŸi în scris. (4) ÃŽn cazuri excepÅ£ionale, dacă nu este prezentă o persoană autorizată care poate comunica prin limbajul special, iar comunicarea nu se poate realiza în scris, audierea persoanelor prevăzute la alin. (3) se va face cu ajutorul oricărei persoane care are aptitudini de comunicare, dispoziÅ£iile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.----------Alin. (4) al art. 105 a fost modificat de pct. 64 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 106Reguli speciale privind ascultarea (1) Dacă, în timpul audierii unei persoane, aceasta prezintă semne vizibile de oboseală excesivă sau simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la ascultare, organul judiciar dispune întreruperea ascultării ÅŸi, dacă este cazul, ia măsuri pentru ca persoana să fie consultată de un medic. (2) Persoana aflată în detenÅ£ie poate fi audiată la locul de deÅ£inere prin videoconferinţă, în cazuri excepÅ£ionale ÅŸi dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor ÅŸi intereselor părÅ£ilor. (3) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (2), dacă persoana audiată se află în vreuna dintre situaÅ£iile prevăzute la art. 90, ascultarea nu poate avea loc decât în prezenÅ£a avocatului la locul de deÅ£inere.----------Art. 106 a fost modificat de pct. 65 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + SecÅ£iunea a 2-a Audierea suspectului sau a inculpatului  + Articolul 107ÃŽntrebările privind persoana suspectului sau a inculpatului (1) La începutul primei audieri, organul judiciar adresează întrebări suspectului sau inculpatului cu privire la nume, prenume, poreclă, data ÅŸi locul naÅŸterii, codul numeric personal, numele ÅŸi prenumele părinÅ£ilor, cetăţenia, starea civilă, situaÅ£ia militară, studiile, profesia ori ocupaÅ£ia, locul de muncă, domiciliul ÅŸi adresa unde locuieÅŸte efectiv ÅŸi adresa la care doreÅŸte să îi fie comunicate actele de procedură, antecedentele penale sau dacă împotriva sa se desfăşoară un alt proces penal, dacă solicită un interpret în cazul în care nu vorbeÅŸte sau nu înÅ£elege limba română ori nu se poate exprima, precum ÅŸi cu privire la orice alte date pentru stabilirea situaÅ£iei sale personale.----------Alin. (1) al art. 107 a fost modificat de pct. 66 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) ÃŽntrebările prevăzute la alin. (1) se repetă la audierile ulterioare doar atunci când organul judiciar consideră necesar.  + Articolul 108Comunicarea drepturilor ÅŸi a obligaÅ£iilor (1) Organul judiciar comunică suspectului sau inculpatului calitatea în care este audiat, fapta prevăzută de legea penală pentru săvârÅŸirea căreia este suspectat sau pentru care a fost pusă în miÅŸcare acÅ£iunea penală ÅŸi încadrarea juridică a acesteia. (2) Suspectului sau inculpatului i se aduc la cunoÅŸtinţă drepturile prevăzute la art. 83, precum ÅŸi următoarele obligaÅ£ii: a) obligaÅ£ia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenÅ£ia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaÅ£ii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă; b) obligaÅ£ia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenÅ£ia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaÅ£ii, citaÅ£iile ÅŸi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile ÅŸi se consideră că le-a luat la cunoÅŸtinţă. (3) ÃŽn cursul urmăririi penale, înainte de prima audiere a suspectului sau inculpatului, i se aduc la cunoÅŸtinţă drepturile ÅŸi obligaÅ£iile prevăzute la alin. (2). Aceste drepturi ÅŸi obligaÅ£ii i se comunică ÅŸi în scris, sub semnătură, iar în cazul în care nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces-verbal.----------Alin. (3) al art. 108 a fost modificat de pct. 67 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) Organul judiciar trebuie să aducă la cunoÅŸtinÅ£a inculpatului posibilitatea încheierii, în cursul urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoaÅŸterii vinovăţiei, iar în cursul judecăţii posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege, ca urmare a recunoaÅŸterii învinuirii.----------Alin. (4) al art. 108 a fost introdus de pct. 68 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 109Modul de ascultare (1) După îndeplinirea dispoziÅ£iilor art. 107 ÅŸi 108, suspectul sau inculpatul este lăsat să declare tot ceea ce doreÅŸte referitor la fapta prevăzută de legea penală care i-a fost comunicată, după care i se pot pune întrebări. (2) Suspectul sau inculpatul are dreptul să se consulte cu avocatul atât înainte, cât ÅŸi în cursul audierii, iar organul judiciar, când consideră necesar, poate permite acestuia să utilizeze însemnări ÅŸi notiÅ£e proprii. (3) ÃŽn cursul audierii, suspectul sau inculpatul îşi poate exercita dreptul la tăcere cu privire la oricare dintre faptele ori împrejurările despre care este întrebat.----------Alin. (3) al art. 109 a fost modificat de pct. 69 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 110Consemnarea declaraÅ£iilor (1) DeclaraÅ£iile suspectului sau inculpatului se consemnează în scris. ÃŽn declaraÅ£ie se consemnează întrebările adresate pe parcursul ascultării, menÅ£ionându-se cine le-a formulat, ÅŸi se menÅ£ionează de fiecare dată ora începerii ÅŸi ora încheierii ascultării.----------Alin. (1) al art. 110 a fost modificat de pct. 70 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Dacă este de acord cu conÅ£inutul declaraÅ£iei scrise, suspectul sau inculpatul o semnează. Dacă suspectul sau inculpatul are de făcut completări, rectificări ori precizări, acestea sunt indicate în finalul declaraÅ£iei, fiind urmate de semnătura suspectului sau a inculpatului. (3) Când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar consemnează acest lucru în declaraÅ£ia scrisă. (4) DeclaraÅ£ia scrisă este semnată ÅŸi de organul de urmărire penală care a procedat la audierea suspectului sau a inculpatului, de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi ori de preÅŸedintele completului de judecată ÅŸi de grefier, de avocatul suspectului, inculpatului, al persoanei vătămate, părÅ£ii civile sau părÅ£ii responsabile civilmente, dacă aceÅŸtia au fost prezenÅ£i, precum ÅŸi de interpret când declaraÅ£ia a fost luată printr-un interpret.----------Alin. (4) al art. 110 a fost modificat de pct. 70 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) ÃŽn cursul urmăririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează în declaraÅ£ia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă.  + SecÅ£iunea a 3-a Audierea persoanei vătămate, a părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente  + Articolul 111Modul de audiere a persoanei vătămate (1) La începutul primei audieri, organul judiciar adresează persoanei vătămate întrebările prevăzute la art. 107, care se aplică în mod corespunzător. (2) Persoanei vătămate i se aduc la cunoÅŸtinţă următoarele drepturi ÅŸi obligaÅ£ii: a) dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu; b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege; c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepÅ£ii ÅŸi de a pune concluzii, în condiÅ£iile prevăzute de lege; d) dreptul de a fi încunoÅŸtinÅ£ată cu privire la desfăşurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, precum ÅŸi dreptul de a se constitui parte civilă; e) obligaÅ£ia de a se prezenta la chemările organelor judiciare; f) obligaÅ£ia de a comunica orice schimbare de adresă; g) abrogată;----------Lit. g) a alin. (2) al art. 111 a fost abrogată de pct. 71 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) DispoziÅ£iile art. 109 alin. (1) ÅŸi (2) ÅŸi ale art. 110 se aplică în mod corespunzător. (4) ÃŽn cursul urmăririi penale, audierea persoanei vătămate se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, atunci când organul de urmărire penală consideră necesar sau atunci când persoana vătămată a solicitat aceasta în mod expres, iar înregistrarea este posibilă. (5) Persoanei vătămate i se aduce la cunoÅŸtinţă cu ocazia primei audieri faptul că, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, aceasta poate să fie informată cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod.  + Articolul 112Modul de audiere a părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente (1) Audierea părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente se face potrivit dispoziÅ£iilor art. 111 alin. (1), (3) ÅŸi (4), care se aplică în mod corespunzător. (2) PărÅ£ii civile, precum ÅŸi părÅ£ii responsabile civilmente li se aduc la cunoÅŸtinţă următoarele drepturi: a) dreptul de a fi asistate de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a li se desemna un avocat din oficiu; b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege; c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepÅ£ii ÅŸi de a pune concluzii în legătură cu soluÅ£ionarea laturii civile a cauzei, în condiÅ£iile prevăzute de lege.  + Articolul 113ProtecÅ£ia persoanei vătămate ÅŸi a părÅ£ii civileAtunci când sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute de lege referitoare la statutul de martor ameninÅ£at sau vulnerabil ori pentru protecÅ£ia vieÅ£ii private sau a demnităţii, organul de urmărire penală poate dispune faţă de persoana vătămată ori faţă de partea civilă măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 125-130, care se aplică în mod corespunzător.  + SecÅ£iunea a 4-a Audierea martorilor  + Articolul 114Persoanele audiate ca martor (1) Poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoÅŸtinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală. (2) Orice persoană citată în calitate de martor are următoarele obligaÅ£ii: a) de a se prezenta în faÅ£a organului judiciar care a citat-o la locul, ziua ÅŸi ora arătate în citaÅ£ie; b) de a depune jurământ sau declaraÅ£ie solemnă în faÅ£a instanÅ£ei; c) de a spune adevărul. (3) Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de expert sau de avocat, de mediator ori de reprezentant al uneia dintre părÅ£i sau al unui subiect procesual principal, cu privire la faptele ÅŸi împrejurările de fapt pe care persoana le-a cunoscut înainte de a dobândi această calitate. (4) Pot fi audiate în calitate de martor ÅŸi persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 ÅŸi 62.  + Articolul 115Capacitatea de a fi martor (1) Orice persoană poate fi citată ÅŸi audiată în calitate de martor, cu excepÅ£ia părÅ£ilor ÅŸi a subiecÅ£ilor procesuali principali. (2) Persoanele care se află într-o situaÅ£ie ce pune la îndoială, în mod rezonabil, capacitatea de a fi martor pot fi audiate doar atunci când organul judiciar constată că persoana este capabilă să relateze în mod conÅŸtient fapte ÅŸi împrejurări de fapt conforme cu realitatea. (3) Pentru a decide cu privire la capacitatea unei persoane de a fi martor, organul judiciar dispune, la cerere sau din oficiu, orice examinare necesară, prin mijloacele prevăzute de lege.  + Articolul 116Obiectul ÅŸi limitele declaraÅ£iei martorului (1) Martorul este audiat asupra unor fapte sau împrejurări de fapt care constituie obiectul probaÅ£iunii în cauza în care a fost citat. (2) Audierea martorului poate fi extinsă asupra tuturor împrejurărilor necesare pentru verificarea credibilităţii sale. (3) Nu pot face obiectul declaraÅ£iei martorului acele fapte sau împrejurări al căror secret ori confidenÅ£ialitate poate fi opusă prin lege organelor judiciare.----------Alin. (3) al art. 116 a fost modificat de pct. 72 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) Faptele sau împrejurările prevăzute la alin. (3) pot face obiectul declaraÅ£iei martorului atunci când autoritatea competentă sau persoana îndreptăţită îşi exprimă acordul în acest sens sau atunci când există o altă cauză legală de înlăturare a obligaÅ£iei de a păstra secretul sau confidenÅ£ialitatea. (5) Abrogat.----------Alin. (5) al art. 116 a fost abrogat de pct. 73 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 117Persoanele care au dreptul de a refuza să dea declaraÅ£ii în calitate de martor (1) Au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor următoarele persoane: a) soÅ£ul, ascendenÅ£ii ÅŸi descendenÅ£ii în linie directă, precum ÅŸi fraÅ£ii ÅŸi surorile suspectului sau inculpatului; b) persoanele care au avut calitatea de soÅ£ al suspectului sau al inculpatului. (2) După comunicarea drepturilor ÅŸi obligaÅ£iilor potrivit art. 120, organele judiciare comunică persoanelor prevăzute la alin. (1) dreptul de a nu da declaraÅ£ii în calitate de martor. (3) Dacă persoanele prevăzute la alin. (1) sunt de acord să dea declaraÅ£ii, în privinÅ£a acestora sunt aplicabile dispoziÅ£iile privitoare la drepturile ÅŸi obligaÅ£iile martorilor. (4) Persoana care îndeplineÅŸte una dintre calităţile prevăzute la alin. (1) în raport cu unul dintre suspecÅ£i sau inculpaÅ£i este scutită de obligaÅ£ia de a depune mărturie ÅŸi împotriva celorlalÅ£i suspecÅ£i sau inculpaÅ£i, în cazul în care declaraÅ£ia sa nu poate fi limitată doar la aceÅŸtia din urmă.----------Alin. (4) al art. 117 a fost modificat de pct. 74 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 118Dreptul martorului de a nu se acuzaDeclaraÅ£ia de martor dată de o persoană care, în aceeaÅŸi cauză, anterior declaraÅ£iei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligaÅ£ia să menÅ£ioneze, cu ocazia consemnării declaraÅ£iei, calitatea procesuală anterioară.----------Art. 118 a fost modificat de pct. 75 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 119ÃŽntrebările privind persoana martorului (1) DispoziÅ£iile art. 107 se aplică în mod corespunzător în cazul audierii martorului. (2) Martorului i se comunică obiectul cauzei ÅŸi apoi este întrebat dacă este membru de familie sau fost soÅ£ al suspectului, inculpatului, persoanei vătămate ori al celorlalte părÅ£i din procesul penal, dacă se află în relaÅ£ii de prietenie sau de duÅŸmănie cu aceste persoane, precum ÅŸi dacă a suferit vreo pagubă în urma săvârÅŸirii infracÅ£iunii. (3) Martorului nu i se adresează întrebările privind persoana sa atunci când faţă de acesta s-a dispus o măsură de protecÅ£ie a datelor de identitate.  + Articolul 120Comunicarea drepturilor ÅŸi obligaÅ£iilor (1) Organul judiciar comunică martorului calitatea în care este audiat ÅŸi faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor. (2) Martorului i se aduc apoi la cunoÅŸtinţă următoarele drepturi ÅŸi obligaÅ£ii: a) dreptul de a fi supus măsurilor de protecÅ£ie ÅŸi de a beneficia de restituirea cheltuielilor prilejuite de chemarea în faÅ£a organelor judiciare, atunci când sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute de lege; b) obligaÅ£ia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenÅ£ia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaÅ£ii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa; c) obligaÅ£ia de a comunica în scris, în termen de 5 zile, orice schimbare a adresei la care este citat, atrăgându-i-se atenÅ£ia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaÅ£ii, se poate dispune împotriva sa sancÅ£iunea prevăzută de art. 283 alin. (1); d) obligaÅ£ia de a da declaraÅ£ii conforme cu realitatea, atrăgându-i-se atenÅ£ia că legea pedepseÅŸte infracÅ£iunea de mărturie mincinoasă.  + Articolul 121Jurământul ÅŸi declaraÅ£ia solemnă a martorului (1) ÃŽn cursul urmăririi penale ÅŸi judecăţii, după îndeplinirea dispoziÅ£iilor art. 119 ÅŸi 120, organul de urmărire penală ÅŸi preÅŸedintele completului solicită martorului depunerea jurământului sau a declaraÅ£iei solemne. (2) Organul de urmărire penală ÅŸi preÅŸedintele completului îl întreabă pe martor dacă doreÅŸte să depună jurământ religios sau declaraÅ£ie solemnă. (3) Textul jurământului este următorul: "Jur că voi spune adevărul ÅŸi nu voi ascunde nimic din ceea ce ÅŸtiu. AÅŸa să-mi ajute Dumnezeu!". Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă în funcÅ£ie de credinÅ£a religioasă a martorului. (4) ÃŽn timpul depunerii jurământului, cu excepÅ£iile impuse de credinÅ£a religioasă, martorul Å£ine mâna dreaptă pe cruce sau pe Biblie. (5) ÃŽn cazul în care martorul alege să facă o declaraÅ£ie solemnă, textul acesteia este următorul: "Mă oblig că voi spune adevărul ÅŸi nu voi ascunde nimic din ceea ce ÅŸtiu." (6) DispoziÅ£iile alin. (1)-(5) se aplică în mod corespunzător în procedura audierii anticipate, în faÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi.----------Alin. (6) al art. 121 a fost modificat de pct. 76 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 122Modul de audiere a martorului (1) Fiecare martor este audiat separat ÅŸi fără prezenÅ£a altor martori. (2) Martorul este lăsat să declare tot ceea ce ÅŸtie în legătură cu faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus, apoi i se pot adresa întrebări. (3) Martorului nu i se pot adresa întrebări privind opÅ£iunile politice, ideologice sau religioase ori alte circumstanÅ£e personale ÅŸi de familie, cu excepÅ£ia cazului în care acestea sunt strict necesare pentru aflarea adevărului în cauză sau pentru verificarea credibilităţii martorului.  + Articolul 123Consemnarea declaraÅ£iilor (1) Consemnarea declaraÅ£iilor se face potrivit dispoziÅ£iilor art. 110, care se aplică în mod corespunzător. (2) ÃŽn cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta ÅŸi înregistrarea este posibilă.  + Articolul 124Cazurile speciale de audiere a martorului (1) Audierea martorului minor în vârstă de până la 14 ani are loc în prezenÅ£a unuia dintre părinÅ£i, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului instituÅ£iei căreia îi este încredinÅ£at minorul spre creÅŸtere ÅŸi educare. (2) Dacă persoanele arătate la alin. (1) nu pot fi prezente sau au calitatea de suspect, inculpat, persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente ori martor în cauză ori există suspiciunea rezonabilă că pot influenÅ£a declaraÅ£ia minorului, audierea acestuia are loc în prezenÅ£a unui reprezentant al autorităţii tutelare sau a unei rude cu capacitate deplină de exerciÅ£iu, stabilite de organul judiciar. (3) Dacă se consideră necesar, la cerere sau din oficiu, organul de urmărire penală sau instanÅ£a dispune ca la audierea martorului minor să asiste un psiholog. (4) Audierea martorului minor trebuie să evite producerea oricărui efect negativ asupra stării psihice a acestuia. (5) Martorului minor care la data audierii nu a împlinit vârsta de 14 ani nu i se comunică obligaÅ£iile prevăzute la art. 120 alin. (2) lit. d), dar i se atrage atenÅ£ia să spună adevărul. (6) Abrogat.----------Alin. (6) al art. 124 a fost abrogat de pct. 77 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (7) Abrogat.----------Alin. (7) al art. 124 a fost abrogat de pct. 77 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + SecÅ£iunea a 5-a ProtecÅ£ia martorilor§ 1. ProtecÅ£ia martorilor ameninÅ£aÅ£i  + Articolul 125Martorul ameninÅ£atÃŽn cazul în care există o suspiciune rezonabilă că viaÅ£a, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declaraÅ£iilor sale, organul judiciar competent acordă acestuia statutul de martor ameninÅ£at ÅŸi dispune una ori mai multe dintre măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 126 sau 127, după caz.  + Articolul 126Măsurile de protecÅ£ie dispuse în cursul urmăririi penale (1) ÃŽn cursul urmăririi penale, odată cu acordarea statutului de martor ameninÅ£at, procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre următoarele măsuri: a) supravegherea ÅŸi paza locuinÅ£ei martorului sau asigurarea unei locuinÅ£e temporare; b) însoÅ£irea ÅŸi asigurarea protecÅ£iei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasărilor; c) protecÅ£ia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaraÅ£ia sa; d) audierea martorului fără ca acesta să fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea ÅŸi imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente. (2) Procurorul dispune aplicarea unei măsuri de protecÅ£ie din oficiu sau la cererea martorului, a uneia dintre părÅ£i sau a unui subiect procesual principal. (3) ÃŽn cazul aplicării măsurilor de protecÅ£ie prevăzute la alin. (1) lit. c) ÅŸi d), declaraÅ£ia martorului nu va cuprinde adresa reală sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmărire penală, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanÅ£a, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (4) Procurorul dispune acordarea statutului de martor ameninÅ£at ÅŸi aplicarea măsurilor de protecÅ£ie prin ordonanţă motivată, care se păstrează în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (5) Procurorul verifică, la intervale de timp rezonabile, dacă se menÅ£in condiÅ£iile care au determinat luarea măsurilor de protecÅ£ie, iar în caz contrar dispune, prin ordonanţă motivată, încetarea acestora. (6) Măsurile prevăzute la alin. (1) se menÅ£in pe tot parcursul procesului penal dacă starea de pericol nu a încetat. (7) Dacă starea de pericol a apărut în cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu sau la sesizarea procurorului, dispune măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 127. DispoziÅ£iile art. 128 se aplică în mod corespunzător. (8) Măsurile de protecÅ£ie prevăzute la alin. (1) lit. a) ÅŸi b) se comunică autorităţii desemnate cu punerea în executare a măsurii.  + Articolul 127Măsurile de protecÅ£ie dispuse în cursul judecăţiiÃŽn cursul judecăţii, odată cu acordarea statutului de martor ameninÅ£at, instanÅ£a dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre următoarele măsuri: a) supravegherea ÅŸi paza locuinÅ£ei martorului sau asigurarea unei locuinÅ£e temporare; b) însoÅ£irea ÅŸi asigurarea protecÅ£iei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasărilor; c) nepublicitatea ÅŸedinÅ£ei de judecată pe durata ascultării martorului; d) ascultarea martorului fără ca acesta să fie prezent în sala de judecată, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea ÅŸi imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente; e) protecÅ£ia datelor de identitate ale martorului ÅŸi acordarea unui pseudonim sub care acesta va depune mărturie.  + Articolul 128Dispunerea măsurii protecÅ£iei martorului în cursul judecăţii (1) InstanÅ£a dispune aplicarea unei măsuri de protecÅ£ie din oficiu, la cererea procurorului, a martorului, a părÅ£ilor sau a persoanei vătămate. (2) Propunerea formulată de procuror cuprinde: a) numele martorului care urmează a fi ascultat în faza de judecată ÅŸi faţă de care se doreÅŸte dispunerea măsurii de protecÅ£ie; b) motivarea concretă a gravităţii pericolului ÅŸi a necesităţii măsurii. (3) Atunci când cererea este formulată de celelalte persoane prevăzute la alin. (1), instanÅ£a poate dispune ca procurorul să efectueze de urgenţă verificări cu privire la temeinicia cererii de protecÅ£ie. (4) Cererea se soluÅ£ionează în camera de consiliu, fără participarea persoanei care a formulat cererea. (5) Participarea procurorului este obligatorie. (6) InstanÅ£a se pronunţă prin încheiere motivată, care nu este supusă căilor de atac. (7) ÃŽncheierea prin care se dispune măsura de protecÅ£ie se păstrează în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. Dacă protecÅ£ia martorului este necesară ÅŸi după rămânerea definitivă a hotărârii, sunt aplicabile dispoziÅ£iile legii speciale. (8) Măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 127 lit. a) ÅŸi b) se comunică autorităţii desemnate de lege cu punerea în executare a măsurilor.  + Articolul 129Audierea martorului protejat (1) ÃŽn situaÅ£iile prevăzute la art. 126 alin. (1) lit. d) ÅŸi art. 127 lit. d), audierea martorului se poate efectua prin intermediul mijloacelor audiovideo, fără ca martorul să fie prezent fizic în locul unde se află organul judiciar.----------Alin. (1) al art. 129 a fost modificat de pct. 78 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Abrogat.----------Alin. (2) al art. 129 a fost abrogat de pct. 79 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) SubiecÅ£ii procesuali principali, părÅ£ile ÅŸi avocaÅ£ii acestora pot adresa întrebări martorului audiat în condiÅ£iile alin. (1). Organul judiciar respinge întrebările care ar putea conduce la identificarea martorului.----------Alin. (3) al art. 129 a fost modificat de pct. 80 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) DeclaraÅ£ia martorului protejat se înregistrează prin mijloace tehnice video ÅŸi audio ÅŸi se redă integral în formă scrisă. (5) ÃŽn cursul urmăririi penale declaraÅ£ia se semnează de organul de urmărire penală ori, după caz, de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi de procurorul care a fost prezent la audierea martorului ÅŸi se depune la dosarul cauzei. DeclaraÅ£ia martorului, transcrisă, va fi semnată ÅŸi de acesta ÅŸi va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (6) ÃŽn cursul judecăţii, declaraÅ£ia martorului se semnează de preÅŸedintele completului de judecată. (7) Suportul pe care a fost înregistrată declaraÅ£ia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanÅ£ei de judecată în faÅ£a căreia s-a făcut declaraÅ£ia, se păstrează în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. Suportul care conÅ£ine înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale este înaintat la terminarea urmăririi penale instanÅ£ei competente, împreună cu dosarul cauzei, ÅŸi este păstrat în aceleaÅŸi condiÅ£ii privind confidenÅ£ialitatea.§ 2. ProtecÅ£ia martorilor vulnerabili  + Articolul 130Martorul vulnerabil (1) Procurorul sau, după caz, instanÅ£a poate decide acordarea statutului de martor vulnerabil următoarelor categorii de persoane: a) martorului care a suferit o traumă ca urmare a săvârÅŸirii infracÅ£iunii ori ca urmare a comportamentului ulterior al suspectului sau inculpatului; b) martorului minor. (2) Odată cu acordarea statutului de martor vulnerabil, procurorul ÅŸi instanÅ£a pot dispune măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 126 alin. (1) lit. b) ÅŸi d) sau, după caz, art. 127 lit. b)-e), care se aplică în mod corespunzător. Distorsionarea vocii ÅŸi a imaginii nu este obligatorie. (3) DispoziÅ£iile art. 126 ÅŸi 128 se aplică în mod corespunzător.  + SecÅ£iunea a 6-a Confruntarea  + Articolul 131Confruntarea (1) Când se constată că există contraziceri între declaraÅ£iile persoanelor audiate în aceeaÅŸi cauză, se procedează la confruntarea lor dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei. (2) Persoanele confruntate sunt audiate cu privire la faptele ÅŸi împrejurările în privinÅ£a cărora declaraÅ£iile date anterior se contrazic. (3) Organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată poate încuviinÅ£a ca persoanele confruntate să îşi pună reciproc întrebări. (4) ÃŽntrebările ÅŸi răspunsurile se consemnează într-un proces-verbal.----------Alin. (4) al art. 131 a fost modificat de pct. 81 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Capitolul III Identificarea persoanelor ÅŸi a obiectelor  + Articolul 132Scopul ÅŸi obiectul măsurii (1) Identificarea persoanelor sau obiectelor se poate dispune dacă este necesară în scopul clarificării împrejurărilor cauzei. (2) Identificarea persoanelor sau obiectelor poate fi dispusă de procuror ori de organele de cercetare penală, în cursul urmăririi penale, sau de instanţă, în cursul judecăţii.  + Articolul 133Audierea prealabilă a persoanei care face identificarea (1) După dispunerea măsurii ÅŸi înainte ca identificarea să fie realizată, persoana care face identificarea trebuie audiată cu privire la persoana sau obiectul pe care urmează să îl identifice. (2) Audierea constă în descrierea tuturor caracteristicilor persoanei sau ale obiectului, precum ÅŸi a împrejurărilor în care au fost văzute. Persoana care face identificarea este întrebată dacă a mai participat anterior la o altă procedură de identificare privind aceeaÅŸi persoană sau acelaÅŸi obiect ori dacă persoana sau obiectul de identificat i-au fost indicate ori descrise anterior.----------Alin. (2) al art. 133 a fost modificat de pct. 82 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 134Identificarea persoanelor (1) Persoana care urmează să fie identificată este prezentată împreună cu alte 4-6 persoane necunoscute, cu trăsături asemănătoare celor descrise de persoana care face identificarea. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător ÅŸi în situaÅ£ia identificării persoanelor după fotografii. (3) Identificarea se desfăşoară astfel încât persoanele care urmează să fie identificate să nu o vadă pe cea care le identifică. (4) Desfăşurarea activităţii de identificare a persoanelor, precum ÅŸi declaraÅ£iile persoanei care face identificarea sunt consemnate într-un proces-verbal. (5) Procesul-verbal trebuie să cuprindă, pe lângă menÅ£iunile prevăzute la art. 135 alin. (2), numele, prenumele ÅŸi adresa persoanelor care au fost introduse în grupul de identificare sau ale căror fotografii au fost prezentate persoanei care face identificarea, numele ÅŸi prenumele persoanei identificate, precum ÅŸi ordonanÅ£a sau încheierea prin care s-a dispus efectuarea identificării de persoane. (6) ÃŽn cursul urmăririi penale, în situaÅ£ia în care organul de urmărire penală consideră necesar, activitatea de identificare este înregistrată audiovideo. ÃŽnregistrarea identificării este anexată procesului-verbal ca parte integrantă a acestuia ÅŸi poate fi folosită ca mijloc de probă.  + Articolul 135Identificarea obiectelor (1) Obiectele despre care se presupune că pot contribui la aflarea adevărului în legătură cu săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni sunt prezentate în vederea identificării, după ce persoana care face identificarea le-a descris în prealabil. Dacă aceste obiecte nu pot fi aduse pentru a fi prezentate, persoana care face identificarea poate fi condusă la locul unde se află obiectele. (2) Desfăşurarea activităţii de identificare a obiectelor, precum ÅŸi declaraÅ£iile persoanei care face identificarea sunt consemnate într-un proces-verbal ce trebuie să cuprindă menÅ£iuni cu privire la: ordonanÅ£a sau încheierea prin care s-a dispus măsura, locul unde a fost încheiat, data, ora la care a început ÅŸi ora la care s-a terminat activitatea, cu menÅ£ionarea oricărui moment de întrerupere, numele, prenumele persoanelor prezente ÅŸi calitatea în care acestea participă, numele ÅŸi prenumele persoanei care face identificarea, descrierea amănunÅ£ită a obiectelor identificate. (3) ÃŽn cursul urmăririi penale, în situaÅ£ia în care organul de urmărire consideră necesar, activitatea de identificare ÅŸi declaraÅ£ia persoanei care face identificarea sunt înregistrate audiovideo. ÃŽnregistrarea identificării este anexată procesului-verbal ca parte integrantă a acestuia ÅŸi poate fi folosită ca mijloc de probă.  + Articolul 136Alte identificăriIdentificarea vocilor, sunetelor sau a altor elemente ce fac obiectul percepÅ£iei senzoriale se dispune ÅŸi se efectuează cu respectarea procedurii prevăzute la art. 134.  + Articolul 137Pluralitatea de identificări (1) ÃŽn cazul în care mai multe persoane sunt chemate să identifice aceeaÅŸi persoană sau acelaÅŸi obiect, organele judiciare competente iau măsuri prin care să fie evitată comunicarea între cei care au făcut identificarea ÅŸi cei care urmează să o efectueze. (2) Dacă aceeaÅŸi persoană urmează să participe la mai multe proceduri de identificare a unor persoane sau a unor obiecte, organele judiciare competente iau măsuri ca persoana supusă identificării să fie situată între persoane diferite de cele ce au participat la procedurile anterioare, respectiv obiectul supus identificării să fie plasat printre obiecte diferite de cele utilizate anterior.  + Capitolul IVMetode speciale de supraveghere sau cercetare----------Denumirea Cap. IV din Titlul IV al PărÅ£ii generale a fost modificată de pct. 83 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 138DispoziÅ£ii generale (1) Constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare următoarele: a) interceptarea comunicaÅ£iilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; b) accesul la un sistem informatic; c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere; d) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; e) obÅ£inerea datelor privind tranzacÅ£iile financiare ale unei persoane; f) reÅ£inerea, predarea sau percheziÅ£ionarea trimiterilor poÅŸtale; g) utilizarea investigatorilor sub acoperire ÅŸi a colaboratorilor; h) participarea autorizată la anumite activităţi; i) livrarea supravegheată; j) obÅ£inerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului, altele decât conÅ£inutul comunicaÅ£iilor, reÅ£inute de către aceÅŸtia în temeiul legii speciale privind reÅ£inerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ÅŸi de furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului.----------Alin. (1) al art. 138 a fost modificat de pct. 84 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Prin interceptarea comunicaÅ£iilor ori a oricărui tip de comunicare se înÅ£elege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare.----------Alin. (2) al art. 138 a fost modificat de pct. 84 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) Prin acces la un sistem informatic se înÅ£elege pătrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanţă, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei reÅ£ele, în scopul de a identifica probe. (4) Prin sistem informatic se înÅ£elege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate în relaÅ£ie funcÅ£ională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic. (5) Prin date informatice se înÅ£elege orice reprezentare de fapte, informaÅ£ii sau concepte sub o formă adecvată prelucrării într-un sistem informatic, inclusiv un program capabil să determine executarea unei funcÅ£ii de către un sistem informatic. (6) Prin supraveghere video, audio sau prin fotografiere se înÅ£elege fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversaÅ£iilor, miÅŸcărilor ori a altor activităţi ale acestora. (7) Prin localizare sau urmărire prin mijloace tehnice se înÅ£elege folosirea unor dispozitive care determină locul unde se află persoana sau obiectul la care sunt ataÅŸate. (8) Prin percheziÅ£ionarea trimiterilor poÅŸtale se înÅ£elege verificarea, prin mijloace fizice sau tehnice, a scrisorilor, a altor trimiteri poÅŸtale sau a obiectelor transmise prin orice alt mijloc. (9) Prin obÅ£inerea datelor privind tranzacÅ£iile financiare ale unei persoane se înÅ£elege operaÅ£iunile prin care se asigură cunoaÅŸterea conÅ£inutului tranzacÅ£iilor financiare ÅŸi al altor operaÅ£iuni efectuate sau care urmează să fie efectuate prin intermediul unei instituÅ£ii de credit ori al altei entităţi financiare, precum ÅŸi obÅ£inerea de la o instituÅ£ie de credit sau de la altă entitate financiară de înscrisuri ori informaÅ£ii aflate în posesia acesteia referitoare la tranzacÅ£iile sau operaÅ£iunile unei persoane.----------Alin. (9) al art. 138 a fost modificat de pct. 84 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (10) Prin utilizarea investigatorilor sub acoperire ÅŸi a colaboratorilor se înÅ£elege folosirea unei persoane cu o altă identitate decât cea reală în scopul obÅ£inerii de date ÅŸi informaÅ£ii cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni.----------Alin. (10) al art. 138 a fost modificat de pct. 84 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (11) Prin participarea autorizată la anumite activităţi se înÅ£elege comiterea unei fapte similare laturii obiective a unei infracÅ£iuni de corupÅ£ie, efectuarea de tranzacÅ£ii, operaÅ£iuni sau orice fel de înÅ£elegeri privind un bun sau privind o persoană despre care se bănuieÅŸte că ar fi dispărută, că este victima traficului de persoane ori a unei răpiri, efectuarea de operaÅ£iuni privind droguri, precum ÅŸi prestarea unui serviciu, desfăşurate cu autorizarea organului judiciar competent, în scopul obÅ£inerii de mijloace de probă.----------Alin. (11) al art. 138 a fost modificat de pct. 84 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (12) Prin livrare supravegheată se înÅ£elege tehnica de supraveghere ÅŸi cercetare prin care se permite intrarea, tranzitarea sau ieÅŸirea de pe teritoriul ţării a unor bunuri în privinÅ£a cărora există o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al deÅ£inerii sau obÅ£inerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autorităţilor competente, în scopul investigării unei infracÅ£iuni sau al identificării persoanelor implicate în săvârÅŸirea acesteia. (13) Prin supraveghere tehnică se înÅ£elege utilizarea uneia dintre metodele prevăzute la alin. (1) lit. a)-e).----------Alin. (13) al art. 138 a fost modificat de pct. 84 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 139Supravegherea tehnică (1) Supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiÅ£ii: a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la alin. (2); b) măsura să fie proporÅ£ională cu restrângerea drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanÅ£a informaÅ£iilor ori a probelor ce urmează a fi obÅ£inute sau gravitatea infracÅ£iunii; c) probele nu ar putea fi obÅ£inute în alt mod sau obÅ£inerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare. (2) Supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracÅ£iunilor contra securităţii naÅ£ionale prevăzute de Codul penal ÅŸi de legi speciale, precum ÅŸi în cazul infracÅ£iunilor de trafic de droguri, de trafic de arme, de trafic de persoane, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede ori alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, contra patrimoniului, de ÅŸantaj, de viol, de lipsire de libertate, de evaziune fiscală, în cazul infracÅ£iunilor de corupÅ£ie ÅŸi al infracÅ£iunilor asimilate infracÅ£iunilor de corupÅ£ie, infracÅ£iunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracÅ£iunilor care se săvârÅŸesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicaÅ£ii electronice ori în cazul altor infracÅ£iuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.----------Alin. (2) al art. 139 a fost modificat de pct. 85 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) ÃŽnregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părÅ£i sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terÅ£ii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege. (4) Raportul dintre avocat ÅŸi persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârÅŸeÅŸte ori pregăteÅŸte săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la alin. (2). Dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activităţile de supraveghere tehnică au vizat ÅŸi raporturile dintre avocat ÅŸi suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apără, probele obÅ£inute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndată, de către procuror. Judecătorul care a dispus măsura este informat, de îndată, de către procuror. Atunci când apreciază necesar, judecătorul dispune informarea avocatului.----------Alin. (4) al art. 139 a fost modificat de pct. 85 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 140Procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnică (1) Supravegherea tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, pe o durată de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea. (2) Cererea formulată de procuror trebuie să cuprindă: indicarea măsurilor de supraveghere tehnică care se solicită a fi dispuse, numele sau alte date de identificare a persoanei împotriva căreia se dispune măsura, dacă sunt cunoscute, indicarea probelor ori a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni pentru care se poate dispune măsura, indicarea faptei ÅŸi a încadrării juridice, iar, în cazul măsurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere, dacă se solicită ÅŸi încuviinÅ£area ca organele de urmărire penală să pătrundă în spaÅ£ii private indicate pentru a activa sau a dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi folosite pentru executarea măsurii supravegherii tehnice, motivarea caracterului proporÅ£ional ÅŸi subsidiar al măsurii. Procurorul trebuie să înainteze dosarul judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi. (3) Cererea prin care se solicită încuviinÅ£area supravegherii tehnice se soluÅ£ionează în aceeaÅŸi zi, în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor. Participarea procurorului este obligatorie. (4) ÃŽn cazul în care apreciază că cererea este întemeiată, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi dispune, prin încheiere, admiterea cererii procurorului ÅŸi emite de îndată mandatul de supraveghere tehnică. ÃŽntocmirea minutei este obligatorie. (5) ÃŽncheierea judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi mandatul trebuie să cuprindă: a) denumirea instanÅ£ei; b) data, ora ÅŸi locul emiterii; c) numele, prenumele ÅŸi calitatea persoanei care a dat încheierea ÅŸi a emis mandatul; d) indicarea măsurii concrete încuviinÅ£ate; e) perioada ÅŸi scopul pentru care s-a autorizat măsura; f) numele persoanei supuse măsurii de supraveghere tehnică ori datele de identificare ale acesteia, dacă sunt cunoscute; g) indicarea, în cazul în care este necesar faţă de natura măsurii încuviinÅ£ate, a elementelor de identificare a fiecărui telefon, a punctului de acces la un sistem informatic, a oricăror date cunoscute pentru identificarea căii de comunicare sau a numărului de cont; h) în cazul măsurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere în spaÅ£ii private, menÅ£iunea privind încuviinÅ£area solicitării ca organele de urmărire penală să pătrundă în spaÅ£ii private pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi folosite pentru executarea măsurii supravegherii tehnice; i) semnătura judecătorului ÅŸi ÅŸtampila instanÅ£ei. (6) ÃŽn cazul în care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi apreciază că nu sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la art. 139 ÅŸi prevederile alin. (1) din prezentul articol, dispune, prin încheiere, respingerea cererii de încuviinÅ£are a măsurii supravegherii tehnice. (7) ÃŽncheierea prin care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă asupra măsurilor de supraveghere tehnică nu este supusă căilor de atac. (8) O nouă cerere de încuviinÅ£are a aceleiaÅŸi măsuri poate fi formulată numai dacă au apărut ori s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute la momentul soluÅ£ionării cererii anterioare de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi. (9) La cererea motivată a persoanei vătămate, procurorul poate solicita judecătorului autorizarea interceptării comunicaÅ£iilor ori înregistrării acestora, precum ÅŸi a oricăror tipuri de comunicări efectuate de aceasta prin orice mijloc de comunicare, indiferent de natura infracÅ£iunii ce formează obiectul cercetării. DispoziÅ£iile alin. (1)-(8) se aplică în mod corespunzător.----------Alin. (9) al art. 140 a fost introdus de pct. 86 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 141Autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică de către procuror (1) Procurorul poate autoriza, pe o durată de maximum 48 de ore, măsurile de supraveghere tehnică atunci când: a) există urgenţă, iar obÅ£inerea mandatului de supraveghere tehnică în condiÅ£iile art. 140 ar conduce la o întârziere substanÅ£ială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranÅ£a persoanei vătămate, a martorului sau membrilor familiilor acestora; ÅŸi b) sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la art. 139 alin. (1) ÅŸi (2). (2) OrdonanÅ£a procurorului prin care se autorizează măsura de supraveghere tehnică trebuie să cuprindă menÅ£iunile prevăzute la art. 140 alin. (5). (3) Procurorul are obligaÅ£ia de a sesiza, în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea măsurii, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a emis ordonanÅ£a, în vederea confirmării măsurii, înaintând totodată un proces-verbal de redare rezumativă a activităţilor de supraveghere tehnică efectuate ÅŸi dosarul cauzei. (4) ÃŽn cazul în care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi apreciază că au fost îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), confirmă în termen de 24 de ore măsura dispusă de procuror, prin încheiere, pronunÅ£ată în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor. (5) Cu privire la datele informatice identificate prin accesul la un sistem informatic, procurorul poate dispune, prin ordonanţă: a) realizarea ÅŸi conservarea unei copii a acestor date informatice; b) suprimarea accesării sau îndepărtarea acestor date informatice din sistemul informatic.Copiile se realizează cu mijloace tehnice ÅŸi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informaÅ£iilor conÅ£inute de acestea. (6) ÃŽn cazul în care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi apreciază că nu au fost respectate condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), infirmă măsura luată de către procuror ÅŸi dispune distrugerea probelor obÅ£inute în temeiul acesteia. Procurorul distruge probele astfel obÅ£inute ÅŸi întocmeÅŸte un proces-verbal în acest sens. (7) Odată cu cererea de confirmare a măsurii sau separat, procurorul poate solicita judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi luarea măsurii supravegherii tehnice în condiÅ£iile art. 140. (8) ÃŽncheierea prin care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă asupra măsurilor dispuse de procuror nu este supusă căilor de atac.  + Articolul 142Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică (1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaÅ£i din cadrul poliÅ£iei ori de alte organe specializate ale statului. (2) Furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare ori de servicii financiare sunt obligaÅ£i să colaboreze cu organele de urmărire penală, cu autorităţile prevăzute la alin. (1), în limitele competenÅ£elor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică.----------Alin. (2) al art. 142 a fost modificat de pct. 87 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) Persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la executarea măsurilor de supraveghere au obligaÅ£ia să păstreze secretul operaÅ£iunii efectuate, sub sancÅ£iunea legii penale. (4) Procurorul are obligaÅ£ia de a înceta imediat supravegherea tehnică înainte de expirarea duratei mandatului dacă nu mai există temeiurile care au justificat măsura, informând de îndată despre aceasta judecătorul care a emis mandatul. (5) Datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică pot fi folosite ÅŸi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaÅ£ii concludente ÅŸi utile privitoare la pregătirea ori săvârÅŸirea unei alte infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2). (6) Datele rezultate din măsurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, dacă nu sunt folosite în alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, cu asigurarea confidenÅ£ialităţii. Din oficiu sau la solicitarea părÅ£ilor, judecătorul ori completul învestit poate solicita datele sigilate dacă există noi probe din care rezultă că totuÅŸi o parte dintre acestea privesc fapta ce formează obiectul cercetării. După un an de la soluÅ£ionarea definitivă a cauzei, acestea sunt distruse de către procuror, care întocmeÅŸte un proces-verbal în acest sens.  + Articolul 142^1 (1) Orice persoană autorizată care realizează activităţi de supraveghere tehnică, în baza prezentei legi, are posibilitatea de a asigura semnarea electronică a datelor rezultate din activităţile de supraveghere tehnică, utilizând o semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat. (2) Orice persoană autorizată care transmite date rezultate din activităţile de supraveghere tehnică, în baza prezentei legi, are posibilitatea să semneze datele transmise, utilizând ÅŸi o semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat ÅŸi care permite identificarea neambiguă a persoanei autorizate, aceasta asumându-ÅŸi astfel responsabilitatea în ceea ce priveÅŸte integritatea datelor transmise. (3) Orice persoană autorizată care primeÅŸte date rezultate din activităţile de supraveghere tehnică, în baza prezentei legi, are posibilitatea să verifice integritatea datelor primite ÅŸi să certifice această integritate prin semnarea datelor, utilizând o semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat ÅŸi care permite identificarea neambiguă a persoanei autorizate. (4) Fiecare persoană care certifică datele sub semnătură electronică răspunde potrivit legii pentru securitatea ÅŸi integritatea acestor date.----------Art. 142^1 a fost introdus de pct. 88 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 143Consemnarea activităţilor de supraveghere tehnică (1) Procurorul sau organul de cercetare penală întocmeÅŸte un proces-verbal pentru fiecare activitate de supraveghere tehnică, în care sunt consemnate rezultatele activităţilor efectuate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, datele de identificare ale suportului care conÅ£ine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică, numele persoanelor la care se referă, dacă sunt cunoscute, sau alte date de identificare, precum ÅŸi, după caz, data ÅŸi ora la care a început activitatea de supraveghere ÅŸi data ÅŸi ora la care s-a încheiat. (2) La procesul-verbal se ataÅŸează, în plic sigilat, o copie a suportului care conÅ£ine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică. Suportul sau o copie certificată a acestuia se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat ÅŸi va fi pus la dispoziÅ£ia instanÅ£ei, la solicitarea acesteia. După sesizarea instanÅ£ei, copia suportului care conÅ£ine activităţile de supraveghere tehnică ÅŸi copii de pe procesele-verbale se păstrează la grefa instanÅ£ei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziÅ£ia exclusivă a judecătorului sau completului învestit cu soluÅ£ionarea cauzei.(2^1) Orice persoană autorizată care realizează copii ale unui suport de stocare a datelor informatice care conÅ£ine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică are posibilitatea să verifice integritatea datelor incluse în suportul original ÅŸi, după efectuarea copiei, să semneze datele incluse în aceasta, utilizând o semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat ÅŸi care permite identificarea neambiguă a persoanei autorizate, aceasta asumându-ÅŸi astfel responsabilitatea în ceea ce priveÅŸte integritatea datelor.----------Alin. (2^1) al art. 143 a fost introdus de pct. 89 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) Convorbirile, comunicările sau conversaÅ£iile purtate într-o altă limbă decât cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret, care are obligaÅ£ia de a păstra confidenÅ£ialitatea. (4) Convorbirile, comunicările sau conversaÅ£iile interceptate ÅŸi înregistrate, care privesc fapta ce formează obiectul cercetării ori contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de către procuror sau organul de cercetare penală într-un proces-verbal în care se menÅ£ionează mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice ori ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicările, dacă sunt cunoscute, data ÅŸi ora fiecărei convorbiri sau comunicări. Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procuror.----------Alin. (4) al art. 143 a fost modificat de pct. 90 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) După încetarea măsurii de supraveghere, procurorul informează judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi despre activităţile efectuate.  + Articolul 144Prelungirea mandatului de supraveghere tehnică (1) Mandatul de supraveghere tehnică poate fi prelungit, pentru motive temeinic justificate, de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a competentă, la cererea motivată a procurorului, în cazul în care sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la art. 139, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. (2) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor, prin încheiere care nu este supusă căilor de atac. ÃŽntocmirea minutei este obligatorie. (3) Durata totală a măsurilor de supraveghere tehnică, cu privire la aceeaÅŸi persoană ÅŸi aceeaÅŸi faptă, nu poate depăşi, în aceeaÅŸi cauză, 6 luni, cu excepÅ£ia măsurii de supraveghere video, audio sau prin fotografiere în spaÅ£ii private, care nu poate depăşi 120 de zile.----------Alin. (3) al art. 144 a fost modificat de pct. 91 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 145Informarea persoanei supravegheate (1) După încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează, în scris, în cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată în privinÅ£a sa. (2) După momentul informării, persoana supravegheată are dreptul de a lua cunoÅŸtinţă, la cerere, de conÅ£inutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activităţile de supraveghere tehnică efectuate. De asemenea, procurorul trebuie să asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicărilor sau conversaÅ£iilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnică. (3) Termenul de formulare a cererii este de 20 de zile de la data comunicării informării scrise prevăzute la alin. (1). (4) Procurorul poate să amâne motivat efectuarea informării sau a prezentării suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare, dacă aceasta ar putea conduce la: a) perturbarea sau periclitarea bunei desfăşurări a urmăririi penale în cauză; b) punerea în pericol a siguranÅ£ei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora; c) dificultăţi în supravegherea tehnică asupra altor persoane implicate în cauză. (5) Amânarea prevăzută la alin. (4) se poate dispune cel mai târziu până la terminarea urmăririi penale sau până la clasarea cauzei.  + Articolul 146Conservarea materialelor rezultate din supravegherea tehnică (1) Dacă în cauză s-a dispus o soluÅ£ie de clasare, împotriva căreia nu a fost formulată plângere în termenul legal prevăzut la art. 340 sau plângerea a fost respinsă, procurorul înÅŸtiinÅ£ează de îndată despre aceasta pe judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi. (2) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi dispune conservarea suportului material sau a copiei certificate a acestuia, prin arhivare la sediul instanÅ£ei în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenÅ£ialităţii. (3) Dacă în cauză instanÅ£a a pronunÅ£at o hotărâre de condamnare, de renunÅ£are la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, de achitare ori încetare a procesului penal, rămasă definitivă, suportul material sau copia acestuia se conservă prin arhivare odată cu dosarul cauzei la sediul instanÅ£ei, în locuri speciale, cu asigurarea confidenÅ£ialităţii.----------Alin. (3) al art. 146 a fost modificat de pct. 92 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 147ReÅ£inerea, predarea ÅŸi percheziÅ£ionarea trimiterilor poÅŸtale (1) ReÅ£inerea, predarea ÅŸi percheziÅ£ionarea trimiterilor poÅŸtale se poate dispune de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, cu privire la scrisorile, trimiterile poÅŸtale sau obiectele trimise ori primite de făptuitor, suspect, inculpat sau de orice persoană care este bănuită că primeÅŸte ori trimite prin orice mijloc aceste bunuri de la făptuitor, suspect sau inculpat ori bunuri destinate acestuia, dacă: a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni; b) măsura este necesară ÅŸi proporÅ£ională cu restrângerea drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanÅ£a informaÅ£iilor sau a probelor ce urmează a fi obÅ£inute ori gravitatea infracÅ£iunii; c) probele nu ar putea fi obÅ£inute în alt mod sau obÅ£inerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare. (2) Este interzisă reÅ£inerea, predarea ÅŸi percheziÅ£ionarea corespondenÅ£ei sau a trimiterilor poÅŸtale trimise ori primite în raporturile dintre avocat ÅŸi suspectul, inculpatul sau orice altă persoană pe care acesta o apără, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care există date că avocatul săvârÅŸeÅŸte sau pregăteÅŸte săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2). (3) DispoziÅ£iile art. 140 se aplică în mod corespunzător. (4) ÃŽn cazurile în care există urgenţă, iar obÅ£inerea mandatului de reÅ£inere, predare ÅŸi percheziÅ£ionare a trimiterilor poÅŸtale în condiÅ£iile art. 140 ar conduce la o întârziere substanÅ£ială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranÅ£a victimei sau a altor persoane ÅŸi sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1) ÅŸi (2), procurorul poate dispune, pe o durată de maximum 48 de ore, măsurile prevăzute la alin. (1). DispoziÅ£iile art. 141 alin. (2)-(8) se aplică în mod corespunzător. (5) Unităţile poÅŸtale sau de transport ÅŸi orice alte persoane fizice sau juridice care efectuează activităţi de transport sau transfer de informaÅ£ii sunt obligate să reÅ£ină ÅŸi să predea procurorului scrisorile, trimiterile poÅŸtale ori obiectele la care se face referire în mandatul dispus de judecător sau în autorizaÅ£ia emisă de procuror. (6) CorespondenÅ£a, trimiterile poÅŸtale sau obiectele ridicate ÅŸi percheziÅ£ionate care nu au legătură cu cauza se restituie destinatarului. (7) După efectuarea activităţilor autorizate, procurorul îl informează, în cel mult 10 zile, în scris, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura ce a fost luată în privinÅ£a sa. După momentul informării, persoana ale cărei corespondenţă, trimiteri poÅŸtale sau obiecte au fost ridicate ÅŸi percheziÅ£ionate are dreptul de a lua cunoÅŸtinţă de activităţile efectuate. (8) DispoziÅ£iile art. 145 alin. (4) ÅŸi (5) se aplică în mod corespunzător. (9) Măsura poate fi prelungită în condiÅ£iile art. 144.  + Articolul 148Utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală ÅŸi a colaboratorilor (1) Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, pe o perioadă de maximum 60 de zile, dacă: a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni contra securităţii naÅ£ionale prevăzute de Codul penal ÅŸi de alte legi speciale, precum ÅŸi în cazul infracÅ£iunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism sau asimilate acestora, de finanÅ£are a terorismului, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, falsificare de instrumente de plată electronică, ÅŸantaj, lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracÅ£iunilor de corupÅ£ie, al infracÅ£iunilor asimilate infracÅ£iunilor de corupÅ£ie, al infracÅ£iunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracÅ£iunilor care se săvârÅŸesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică ori în cazul altor infracÅ£iuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori există o suspiciune rezonabilă că o persoană este implicată în activităţi infracÅ£ionale ce au legătură cu infracÅ£iunile enumerate mai sus; b) măsura este necesară ÅŸi proporÅ£ională cu restrângerea drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanÅ£a informaÅ£iilor sau a probelor ce urmează a fi obÅ£inute ori gravitatea infracÅ£iunii; c) probele sau localizarea ÅŸi identificarea făptuitorului, suspectului ori inculpatului nu ar putea fi obÅ£inute în alt mod sau obÅ£inerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare. (2) Măsura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă, în afara menÅ£iunilor prevăzute la art. 286 alin. (2): a) indicarea activităţilor pe care investigatorul sub acoperire este autorizat să le desfăşoare; b) perioada pentru care s-a autorizat măsura; c) identitatea atribuită investigatorului sub acoperire. (3) ÃŽn cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul sub acoperire să poată folosi dispozitive tehnice pentru a obÅ£ine fotografii sau înregistrări audio ÅŸi video, sesizează judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică. DispoziÅ£iile art. 141 se aplică în mod corespunzător. (4) Investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi din cadrul poliÅ£iei judiciare. ÃŽn cazul investigării infracÅ£iunilor contra securităţii naÅ£ionale ÅŸi infracÅ£iunilor de terorism pot fi folosiÅ£i ca investigatori sub acoperire ÅŸi lucrători operativi din cadrul organelor de stat care desfăşoară, potrivit legii, activităţi de informaÅ£ii în vederea asigurării securităţii naÅ£ionale. (5) Investigatorul sub acoperire culege date ÅŸi informaÅ£ii în baza ordonanÅ£ei emise potrivit alin. (1)-(3), pe care le pune, în totalitate, la dispoziÅ£ia procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, întocmind un proces-verbal. (6) ÃŽn cazul în care desfăşurarea activităţii investigatorului impune participarea autorizată la anumite activităţi, procurorul procedează potrivit dispoziÅ£iilor art. 150. (7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispoziÅ£ia investigatorului sub acoperire orice înscrisuri ori obiecte necesare pentru desfăşurarea activităţii autorizate. Activitatea persoanei care pune la dispoziÅ£ie sau foloseÅŸte înscrisurile ori obiectele nu constituie infracÅ£iune. (8) Investigatorii sub acoperire pot fi audiaÅ£i ca martori în cadrul procesului penal în aceleaÅŸi condiÅ£ii ca ÅŸi martorii ameninÅ£aÅ£i. (9) Durata măsurii poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depăşi 60 de zile. Durata totală a măsurii, în aceeaÅŸi cauză ÅŸi cu privire la aceeaÅŸi persoană, nu poate depăşi un an, cu excepÅ£ia infracÅ£iunilor contra vieÅ£ii, securităţii naÅ£ionale, infracÅ£iunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, precum ÅŸi infracÅ£iunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. (10) ÃŽn situaÅ£ii excepÅ£ionale, dacă sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), iar folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficientă pentru obÅ£inerea datelor sau informaÅ£iilor ori nu este posibilă, procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate autoriza folosirea unui colaborator, căruia îi poate fi atribuită o altă identitate decât cea reală. DispoziÅ£iile alin. (2)-(3) ÅŸi (5)-(9) se aplică în mod corespunzător.----------Art. 148 a fost modificat de pct. 93 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 149Măsurile de protecÅ£ie a investigatorilor sub acoperire ÅŸi a colaboratorilor (1) Identitatea reală a investigatorilor sub acoperire ÅŸi a colaboratorilor cu o altă identitate decât cea reală nu poate fi dezvăluită. (2) Procurorul, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanÅ£a de judecată are dreptul de a cunoaÅŸte adevărata identitate a investigatorului sub acoperire ÅŸi a colaboratorului, cu respectarea secretului profesional. (3) Investigatorul sub acoperire, colaboratorul, informatorul, precum ÅŸi membrii de familie ai acestora sau alte persoane supuse ameninţărilor, intimidărilor sau actelor de violenţă, în legătură cu activitatea desfăşurată de investigatorul sub acoperire, informator sau colaborator, pot beneficia de măsuri specifice de protecÅ£ie a martorilor, potrivit legii.----------Art. 149 a fost modificat de pct. 94 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 150Participarea autorizată la anumite activităţi (1) Participarea autorizată la anumite activităţi în condiÅ£iile art. 138 alin. (11) se poate dispune de către procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, pe o perioadă de maximum 60 de zile, dacă: a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, ÅŸantaj, lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracÅ£iunilor de corupÅ£ie, al infracÅ£iunilor asimilate infracÅ£iunilor de corupÅ£ie ÅŸi al infracÅ£iunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sau în cazul altor infracÅ£iuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori dacă există o suspiciune rezonabilă că o persoană este implicată în activităţi infracÅ£ionale care au legătură, potrivit art. 43, cu infracÅ£iunile enumerate mai sus; b) măsura este necesară ÅŸi proporÅ£ională cu restrângerea drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanÅ£a informaÅ£iilor sau a probelor ce urmează a fi obÅ£inute ori gravitatea infracÅ£iunii; c) probele nu ar putea fi obÅ£inute în alt mod sau obÅ£inerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare. (2) Măsura se dispune de către procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă, în afara menÅ£iunilor prevăzute la art. 286 alin. (2): a) indicarea activităţilor autorizate; b) perioada pentru care s-a autorizat măsura; c) persoana care desfăşoară activităţile autorizate. (3) Activităţile autorizate pot fi desfăşurate de un organ de cercetare penală, de un investigator cu identitate reală, de un investigator sub acoperire sau de un colaborator. (4) Desfăşurarea activităţilor autorizate de către persoana prevăzută la alin. (2) lit. c) nu constituie contravenÅ£ie sau infracÅ£iune. (5) Punerea în executare a acestor măsuri se consemnează într-un proces-verbal care conÅ£ine: datele la care măsura a început ÅŸi s-a încheiat, date cu privire la persoanele care au desfăşurat activităţile autorizate, descrierea dispozitivelor tehnice utilizate în cazul în care s-a autorizat de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, folosirea mijloacelor tehnice de supraveghere, identitatea persoanelor cu privire la care a fost pusă în aplicare măsura. (6) Persoana care a desfăşurat activităţile autorizate poate fi audiată ca martor în cadrul procesului penal, cu respectarea dispoziÅ£iilor privind audierea martorilor ameninÅ£aÅ£i, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară. (7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispoziÅ£ia persoanei care desfăşoară activităţile autorizate orice înscrisuri sau obiecte necesare pentru desfăşurarea activităţii autorizate. Persoana care pune la dispoziÅ£ie sau foloseÅŸte înscrisurile ori obiectele nu va comite o infracÅ£iune prin desfăşurarea acestor activităţi, în cazul în care acestea constituie infracÅ£iuni. (8) Măsura dispusă poate fi prelungită de către procuror, pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depăşi 60 de zile. (9) Durata totală a măsurii, cu privire la aceeaÅŸi persoană ÅŸi aceeaÅŸi faptă, nu poate depăşi un an.----------Art. 150 a fost modificat de pct. 95 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 151Livrarea supravegheată (1) Livrarea supravegheată poate fi autorizată, prin ordonanţă, de către procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, la solicitarea instituÅ£iilor sau organelor competente. (2) Livrarea supravegheată poate fi autorizată numai în următoarele cazuri: a) dacă descoperirea sau arestarea persoanelor implicate în transportul ilegal de droguri, arme, obiecte furate, materiale explozive, nucleare, alte materiale radioactive, sume de bani ÅŸi alte obiecte care rezultă din activităţi ilicite ori obiecte utilizate în scopul comiterii de infracÅ£iuni nu ar putea fi făcută în alt mod sau ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare; b) dacă descoperirea ori dovedirea infracÅ£iunilor săvârÅŸite în legătură cu livrarea de transporturi ilegale sau suspecte ar fi imposibilă ori foarte dificilă în alt mod. (3) Livrarea supravegheată poate fi realizată în condiÅ£iile în care procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală ia măsuri ÅŸi se asigură ca autorităţile statelor tranzitate: a) să fie de acord cu intrarea pe teritoriul acestora a transportului ilegal sau suspect ÅŸi cu ieÅŸirea acestuia de pe teritoriul statului; b) să garanteze faptul că transportul ilegal sau suspect este supravegheat permanent de către autorităţile competente; c) să garanteze faptul că procurorul, organele de poliÅ£ie sau alte autorităţi de stat competente sunt înÅŸtiinÅ£ate în ceea ce priveÅŸte rezultatul urmăririi penale împotriva persoanelor acuzate de infracÅ£iuni care au constituit obiectul metodei speciale de cercetare la care se face referire la alin. (1).----------Lit. c) a alin. (3) al art. 151 a fost modificată de pct. 96 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) DispoziÅ£iile alin. (3) nu se aplică în cazul în care un tratat internaÅ£ional la care România este parte are dispoziÅ£ii contrare. (5) OrdonanÅ£a procurorului trebuie să cuprindă: numele suspectului sau inculpatului, dacă sunt cunoscute, dovezile din care rezultă caracterul ilicit al bunurilor ce urmează să intre, să tranziteze sau să iasă de pe teritoriul ţării, modalităţile în care va fi efectuată supravegherea. Procurorul trebuie să emită câte o ordonanţă pentru fiecare livrare supravegheată dispusă. (6) Livrarea supravegheată este pusă în aplicare de către poliÅ£ie sau de altă autoritate competentă. Procurorul stabileÅŸte, coordonează ÅŸi controlează modul de punere în aplicare a livrării supravegheate. (7) Punerea în aplicare a livrării supravegheate nu constituie infracÅ£iune. (8) Organele prevăzute la alin. (6) au obligaÅ£ia de a întocmi, la finalizarea livrării supravegheate pe teritoriul României, un proces-verbal cu privire la activităţile desfăşurate, pe care îl înaintează procurorului.----------Alin. (8) al art. 151 a fost modificat de pct. 96 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 152ObÅ£inerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului, altele decât conÅ£inutul comunicaÅ£iilor, ÅŸi reÅ£inute de către aceÅŸtia (1) Organele de urmărire penală, cu autorizarea prealabilă a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, pot solicita unui furnizor de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice sau unui furnizor de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului transmiterea datelor reÅ£inute, în baza legii speciale privind reÅ£inerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ÅŸi de furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului, altele decât conÅ£inutul comunicaÅ£iilor, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni ÅŸi există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate constituie probe, pentru categoriile de infracÅ£iuni prevăzute de legea privind reÅ£inerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ÅŸi de furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului. (2) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă în termen de 48 de ore cu privire la solicitarea organelor de urmărire penală de transmitere a datelor, prin încheiere motivată, în camera de consiliu. (3) Furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ÅŸi furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului care colaborează cu organele de urmărire penală au obligaÅ£ia de a păstra secretul operaÅ£iunii efectuate.----------Art. 152 a fost modificat de pct. 97 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 153ObÅ£inerea de date privind situaÅ£ia financiară a unei persoane (1) Procurorul poate solicita, cu încuviinÅ£area prealabilă a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, unei instituÅ£ii de credit sau oricărei alte instituÅ£ii care deÅ£ine date privind situaÅ£ia financiară a unei persoane comunicarea datelor privind existenÅ£a ÅŸi conÅ£inutul conturilor ÅŸi a altor situaÅ£ii financiare ale unei persoane în cazul în care există indicii temeinice cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni ÅŸi există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate constituie probe. (2) Măsura prevăzută la alin. (1) se dispune din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă, în afara menÅ£iunilor prevăzute la art. 286 alin. (2): instituÅ£ia care este în posesia ori care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, motivarea îndeplinirii condiÅ£iilor prevăzute la alin. (1), menÅ£ionarea obligaÅ£iei instituÅ£iei de a comunica imediat, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate, datele solicitate. (3) InstituÅ£ia prevăzută la alin. (1) este obligată să pună de îndată la dispoziÅ£ie datele solicitate.----------Art. 153 a fost modificat de pct. 98 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Capitolul VConservarea datelor informatice----------Denumirea Cap. V din Titlul IV al PărÅ£ii generale a fost modificată de pct. 99 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 154Conservarea datelor informatice (1) Dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni, în scopul strângerii de probe ori identificării făptuitorului, suspectului sau a inculpatului, procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate dispune conservarea imediată a anumitor date informatice, inclusiv a datelor referitoare la traficul informaÅ£ional, care au fost stocate prin intermediul unui sistem informatic ÅŸi care se află în posesia sau sub controlul unui furnizor de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ori unui furnizor de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului, în cazul în care există pericolul pierderii sau modificării acestora. (2) Conservarea se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, pe o durată de maximum 60 de zile, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă, în afara menÅ£iunilor prevăzute la art. 286 alin. (2): furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului în posesia cărora se află datele informatice ori care le au sub control, numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut, descrierea datelor ce trebuie conservate, motivarea îndeplinirii condiÅ£iilor prevăzute la alin. (1), durata pentru care a fost emisă, menÅ£ionarea obligaÅ£iei persoanei sau furnizorilor de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ori furnizorilor de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului de a conserva imediat datele informatice indicate ÅŸi de a le menÅ£ine integritatea, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (3) Măsura conservării poate fi prelungită, pentru motive temeinic justificate, de procuror, o singură dată, pe o durată de maximum 30 de zile. (4) OrdonanÅ£a procurorului se transmite, de îndată, oricărui furnizor de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ori furnizor de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului în posesia căruia se află datele prevăzute la alin. (1) ori care le are sub control, acesta fiind obligat să le conserve imediat, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (5) ÃŽn cazul în care datele referitoare la traficul informaÅ£ional se află în posesia mai multor furnizori de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ori furnizori de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului, furnizorul în posesia sau sub controlul căruia se află datele informatice are obligaÅ£ia de a pune, de îndată, la dispoziÅ£ia organului de urmărire penală informaÅ£iile necesare identificării celorlalÅ£i furnizori, în vederea cunoaÅŸterii tuturor elementelor din lanÅ£ul de comunicare folosit. (6) ÃŽn termenul prevăzut la alin. (2) ÅŸi (3), procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate, cu autorizarea prealabilă a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, să solicite unui furnizor de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ori unui furnizor de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului transmiterea datelor conservate potrivit legii ori poate dispune ridicarea acestei măsuri. DispoziÅ£iile art. 170 alin. (2^1)-(2^5), alin. (4) ÅŸi (5) ÅŸi ale art. 171 se aplică în mod corespunzător. (7) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă în termen de 48 de ore cu privire la solicitarea organelor de urmărire penală de transmitere a datelor, prin încheiere motivată, în camera de consiliu. (8) Până la terminarea urmăririi penale, procurorul este obligat să încunoÅŸtinÅ£eze, în scris, persoanele faţă de care se efectuează urmărirea penală ÅŸi ale căror date au fost conservate.----------Art. 154 a fost modificat de pct. 100 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 155Abrogat.----------Art. 155 a fost abrogat de pct. 101 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Capitolul VIPercheziÅ£ia ÅŸi ridicarea de obiecte ÅŸi înscrisuri----------Denumirea Cap. VI din Titlul IV al PărÅ£ii generale a fost modificată de pct. 102 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 156DispoziÅ£ii comune (1) PercheziÅ£ia poate fi domiciliară, corporală, informatică sau a unui vehicul. (2) PercheziÅ£ia se efectuează cu respectarea demnităţii, fără a constitui ingerinţă disproporÅ£ională în viaÅ£a privată.  + SecÅ£iunea 1 PercheziÅ£ia domiciliară  + Articolul 157Cazurile ÅŸi condiÅ£iile în care se poate dispune percheziÅ£ia domiciliară (1) PercheziÅ£ia domiciliară ori a bunurilor aflate în domiciliu poate fi dispusă dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni de către o persoană ori la deÅ£inerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infracÅ£iune ÅŸi se presupune că percheziÅ£ia poate conduce la descoperirea ÅŸi strângerea probelor cu privire la această infracÅ£iune, la conservarea urmelor săvârÅŸirii infracÅ£iunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului. (2) Prin domiciliu se înÅ£elege o locuinţă sau orice spaÅ£iu delimitat în orice mod ce aparÅ£ine ori este folosit de o persoană fizică sau juridică.----------Art. 157 a fost modificat de pct. 103 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 158Procedura de emitere a mandatului de percheziÅ£ie domiciliară (1) PercheziÅ£ia domiciliară poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. ÃŽn cursul judecăţii, percheziÅ£ia se dispune, din oficiu sau la cererea procurorului, de către instanÅ£a învestită cu judecarea cauzei. (2) Cererea formulată de procuror trebuie să cuprindă: a) descrierea locului unde urmează a se efectua percheziÅ£ia, iar dacă sunt suspiciuni rezonabile privind existenÅ£a sau posibilitatea transferării probelor, datelor sau persoanelor căutate în locuri învecinate, descrierea acestor locuri; b) indicarea probelor ori a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni sau cu privire la deÅ£inerea obiectelor ori înscrisurilor ce au legătură cu o infracÅ£iune;----------Lit. b) a alin. (2) al art. 158 a fost modificată de pct. 104 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. c) indicarea infracÅ£iunii, a probelor sau a datelor din care rezultă că în locul în care se solicită efectuarea percheziÅ£iei se află suspectul ori inculpatul sau pot fi descoperite probe cu privire la săvârÅŸirea infracÅ£iunii ori urme ale săvârÅŸirii infracÅ£iunii; d) numele, prenumele ÅŸi, dacă este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului despre care se bănuieÅŸte că se află în locul unde se efectuează percheziÅ£ia, precum ÅŸi indicarea urmelor săvârÅŸirii infracÅ£iunii ori a altor obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziÅ£ionat.----------Lit. d) a alin. (2) al art. 158 a fost modificată de pct. 104 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) ÃŽn cazul în care, în timpul efectuării percheziÅ£iei, se constată că au fost transferate probe, date sau că persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate, mandatul de percheziÅ£ie este valabil, în condiÅ£iile legii, ÅŸi pentru aceste locuri. Continuarea efectuării percheziÅ£iei în această situaÅ£ie se încuviinÅ£ează de către procuror. (4) Procurorul înaintează cererea împreună cu dosarul cauzei judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi. (5) Cererea prin care se solicită încuviinÅ£area efectuării percheziÅ£iei domiciliare se soluÅ£ionează, în termen de 24 de ore, în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor. Participarea procurorului este obligatorie. (6) Judecătorul dispune, prin încheiere, admiterea cererii, atunci când este întemeiată, ÅŸi încuviinÅ£area efectuării percheziÅ£iei ÅŸi emite de îndată mandatul de percheziÅ£ie. ÃŽntocmirea minutei este obligatorie. (7) ÃŽncheierea instanÅ£ei ÅŸi mandatul de percheziÅ£ie trebuie să cuprindă: a) denumirea instanÅ£ei; b) data, ora ÅŸi locul emiterii; c) numele, prenumele ÅŸi calitatea persoanei care a emis mandatul de percheziÅ£ie; d) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depăşi 15 zile; e) scopul pentru care a fost emis; f) descrierea locului unde urmează a se efectua percheziÅ£ia sau, dacă este cazul, ÅŸi a locurilor învecinate acestuia; g) numele sau denumirea persoanei la domiciliul, reÅŸedinÅ£a ori sediul căreia se efectuează percheziÅ£ia, dacă este cunoscută; h) numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut; i) descrierea făptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se bănuieÅŸte că se află în locul unde se efectuează percheziÅ£ia, indicarea urmelor săvârÅŸirii infracÅ£iunii sau a altor obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziÅ£ionat;----------Lit. i) a alin. (7) al art. 158 a fost modificată de pct. 104 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. j) menÅ£iunea că mandatul de percheziÅ£ie poate fi folosit o singură dată; k) semnătura judecătorului ÅŸi ÅŸtampila instanÅ£ei. (8) ÃŽn cazul în care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi apreciază că nu sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la art. 157, dispune, prin încheiere, respingerea cererii de efectuare a percheziÅ£iei domiciliare.----------Alin. (8) al art. 158 a fost modificat de pct. 104 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (9) ÃŽncheierea prin care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă asupra cererii de încuviinÅ£are a efectuării percheziÅ£iei domiciliare nu este supusă căilor de atac. (10) O nouă cerere de efectuare a unei percheziÅ£ii domiciliare în acelaÅŸi loc poate fi formulată dacă au apărut ori s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute la momentul soluÅ£ionării cererii anterioare de către judecător. (11) ÃŽn cursul judecăţii, din oficiu sau la cererea procurorului, instanÅ£a de judecată poate dispune efectuarea unei percheziÅ£ii în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă a inculpatului, precum ÅŸi în cazul în care există suspiciuni rezonabile că în locul unde se solicită efectuarea percheziÅ£iei există mijloace materiale de probă ce au legătură cu infracÅ£iunea ce face obiectul cauzei. DispoziÅ£iile alin. (2)-(8) ÅŸi ale art. 157 se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 159Efectuarea percheziÅ£iei domiciliare (1) Mandatul de percheziÅ£ie se comunică procurorului, care ia măsuri pentru executarea acestuia. (2) PercheziÅ£ia se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, însoÅ£it, după caz, de lucrători operativi. (3) PercheziÅ£ia domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 6,00 sau după ora 20,00, cu excepÅ£ia infracÅ£iunii flagrante sau când percheziÅ£ia urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră. (4) ÃŽn cazul în care este necesar, organele judiciare pot restricÅ£iona libertatea de miÅŸcare a persoanelor prezente sau accesul altor persoane în locul unde se efectuează percheziÅ£ia, pe durata efectuării acesteia. (5) ÃŽnainte de începerea percheziÅ£iei, organul judiciar se legitimează ÅŸi înmânează o copie a mandatului emis de judecător persoanei la care se va efectua percheziÅ£ia, reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsă, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exerciÅ£iu care cunoaÅŸte persoana la care se va efectua percheziÅ£ia ÅŸi, dacă este cazul, custodelui. (6) ÃŽn cazul percheziÅ£iei efectuate la sediul unei persoane juridice, mandatul de percheziÅ£ie se înmânează reprezentantului acesteia sau, în lipsa reprezentantului, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exerciÅ£iu care se află în sediu ori este angajat al persoanei juridice respective. (7) ÃŽn cazul în care efectuarea percheziÅ£iei este extinsă în locuinÅ£ele învecinate în condiÅ£iile art. 158 alin. (3), persoanele din aceste spaÅ£ii vor fi înÅŸtiinÅ£ate cu privire la extinderea efectuării percheziÅ£iei. (8) Persoanelor prevăzute la alin. (5) ÅŸi (6) li se solicită, înainte de începerea percheziÅ£iei, predarea de bunăvoie a persoanelor sau a obiectelor căutate. PercheziÅ£ia nu se mai efectuează dacă persoanele sau obiectele indicate în mandat sunt predate. (9) Persoanelor prevăzute la alin. (5) ÅŸi (6) li se aduce la cunoÅŸtinţă că au dreptul ca la efectuarea percheziÅ£iei să participe un avocat. Dacă se solicită prezenÅ£a unui avocat, începerea percheziÅ£iei este amânată până la sosirea acestuia, dar nu mai mult de două ore de la momentul la care acest drept este comunicat, luându-se măsuri de conservare a locului ce urmează a fi percheziÅ£ionat. ÃŽn cazuri excepÅ£ionale, ce impun efectuarea percheziÅ£iei de urgenţă, sau în cazul în care avocatul nu poate fi contactat, percheziÅ£ia poate începe ÅŸi înainte de expirarea termenului de două ore. (10) De asemenea, persoanei percheziÅ£ionate i se va permite să fie asistată ori reprezentată de o persoană de încredere.----------Alin. (10) al art. 159 a fost modificat de pct. 105 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (11) Când persoana la care se face percheziÅ£ia este reÅ£inută ori arestată, va fi adusă la percheziÅ£ie. ÃŽn cazul în care nu poate fi adusă, ridicarea de obiecte ÅŸi înscrisuri, precum ÅŸi percheziÅ£ia domiciliară se fac în prezenÅ£a unui reprezentant ori martor asistent. (12) Organul judiciar care efectuează percheziÅ£ia are dreptul să deschidă, prin folosirea forÅ£ei, încăperile, spaÅ£iile, mobilierul ÅŸi alte obiecte în care s-ar putea găsi obiectele, înscrisurile, urmele infracÅ£iunii sau persoanele căutate, în cazul în care posesorul acestora nu este prezent sau nu doreÅŸte să le deschidă de bunăvoie. La deschiderea acestora, organele judiciare ce efectuează percheziÅ£ia trebuie să evite daunele nejustificate. (13) Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor ÅŸi înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală. Obiectele sau înscrisurile a căror circulaÅ£ie ori deÅ£inere este interzisă sau în privinÅ£a cărora există suspiciunea că pot avea o legătură cu săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni pentru care acÅ£iunea penală se pune în miÅŸcare din oficiu se ridică întotdeauna. (14) ÃŽn mod excepÅ£ional, percheziÅ£ia poate începe fără înmânarea copiei mandatului de percheziÅ£ie, fără solicitarea prealabilă de predare a persoanei sau a obiectelor, precum ÅŸi fără informarea prealabilă privind posibilitatea solicitării prezenÅ£ei unui avocat ori a unei persoane de încredere, în următoarele cazuri: a) când este evident faptul că se fac pregătiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezintă importanţă pentru cauză; b) dacă există suspiciunea că în spaÅ£iul în care urmează a se efectua percheziÅ£ia se află o persoană a cărei viaţă sau integritate fizică este pusă în pericol; c) dacă există suspiciunea că persoana căutată s-ar putea sustrage procedurii.----------Lit. c) a alin. (14) al art. 159 a fost modificată de pct. 106 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (15) ÃŽn cazul în care în spaÅ£iul unde urmează a fi efectuată percheziÅ£ia nu se află nicio persoană, aceasta se efectuează în prezenÅ£a unui martor asistent. (16) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (14) ÅŸi (15), copia mandatului de percheziÅ£ie se înmânează de îndată ce este posibil. (17) Organele judiciare care efectuează percheziÅ£ia pot folosi forÅ£a, în mod adecvat ÅŸi proporÅ£ional, pentru a pătrunde într-un domiciliu: a) dacă există motive temeinice pentru a anticipa rezistenţă armată sau alte tipuri de violenţă ori există un pericol cu privire la distrugerea probelor; b) în cazul unui refuz sau dacă nu a fost primit niciun răspuns la solicitările organelor judiciare de a pătrunde în domiciliu. (18) Este interzisă efectuarea în acelaÅŸi timp cu percheziÅ£ia a oricăror acte procedurale în aceeaÅŸi cauză, care prin natura lor împiedică persoana la care se face percheziÅ£ia să participe la efectuarea acesteia, cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care se desfăşoară, în aceeaÅŸi cauză, simultan mai multe percheziÅ£ii. (19) Locul în care se desfăşoară percheziÅ£ia, precum ÅŸi persoanele sau obiectele găsite pe parcursul percheziÅ£ionării pot fi fotografiate ori înregistrate audiovideo. (20) ÃŽnregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate sunt anexate procesului-verbal de percheziÅ£ie ÅŸi fac parte integrantă din acesta.  + Articolul 160Identificarea ÅŸi păstrarea obiectelor (1) După identificare, obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate ÅŸi persoanelor prezente, pentru a fi recunoscute ÅŸi a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se etichetează ÅŸi se sigilează. (2) Obiectele care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete ÅŸi sigilii se împachetează sau se închid, pe cât posibil împreună, după care se aplică sigilii. (3) Obiectele care nu pot fi ridicate se lasă în păstrarea celui la care se află sau a unui custode. Persoanei căreia i se lasă spre păstrare obiectele i se pune în vedere că are obligaÅ£ia de a le păstra ÅŸi conserva, precum ÅŸi de a le pune la dispoziÅ£ia organelor de urmărire penală, la cererea acestora, sub sancÅ£iunea prevăzută la art. 275 din Codul penal. (4) Probele pentru analiză se iau cel puÅ£in în dublu ÅŸi se sigilează. Una dintre probe se lasă celui de la care se ridică, iar în lipsa acestuia, uneia dintre persoanele prevăzute la art. 159 alin. (11).  + Articolul 161Procesul-verbal de percheziÅ£ie (1) Activităţile desfăşurate cu ocazia efectuării percheziÅ£iei sunt consemnate într-un proces-verbal. (2) Procesul-verbal trebuie să cuprindă: a) numele, prenumele ÅŸi calitatea celui care îl încheie; b) numărul ÅŸi data mandatului de percheziÅ£ie; c) locul unde este încheiat; d) data ÅŸi ora la care a început ÅŸi ora la care s-a terminat efectuarea percheziÅ£iei, cu menÅ£ionarea oricărei întreruperi intervenite; e) numele, prenumele, ocupaÅ£ia ÅŸi adresa persoanelor ce au fost prezente la efectuarea percheziÅ£iei, cu menÅ£ionarea calităţii acestora; f) efectuarea informării persoanei la care se va efectua percheziÅ£ia cu privire la dreptul de a contacta un avocat care să participe la percheziÅ£ie; g) descrierea amănunÅ£ită a locului ÅŸi condiÅ£iilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracÅ£iunii au fost descoperite ÅŸi ridicate, enumerarea ÅŸi descrierea lor amănunÅ£ită, pentru a putea fi recunoscute; menÅ£iuni cu privire la locul ÅŸi condiÅ£iile în care suspectul sau inculpatul a fost prins; h) obiecÅ£iile ÅŸi explicaÅ£iile persoanelor care au participat la efectuarea percheziÅ£iei, precum ÅŸi menÅ£iunile referitoare la înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate; i) menÅ£iuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lăsate în păstrare; j) menÅ£iunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale. (3) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină ÅŸi la sfârÅŸit de cel care îl încheie, de persoana la care s-a făcut percheziÅ£ia, de avocatul acesteia, dacă a fost prezent, precum ÅŸi de persoanele arătate la alin. (2) lit. e). Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semneze, se face menÅ£iune despre aceasta, precum ÅŸi despre motivele imposibilităţii sau refuzului de a semna. (4) O copie de pe procesul-verbal se lasă persoanei la care s-a făcut percheziÅ£ia sau de la care s-au ridicat obiectele ÅŸi înscrisurile ori uneia dintre persoanele prevăzute la art. 159 alin. (5) sau (6) care au participat la percheziÅ£ie.  + Articolul 162Măsurile privind obiectele ori înscrisurile ridicate (1) Obiectele ori înscrisurile ridicate care constituie mijloace de probă sunt ataÅŸate la dosar sau păstrate în alt mod, iar urmele săvârÅŸirii infracÅ£iunii se ridică ÅŸi sunt conservate. (2) Obiectele, înscrisurile ÅŸi urmele ridicate, care nu sunt ataÅŸate la dosar, pot fi fotografiate. Fotografiile se vizează de organul de urmărire penală ÅŸi se ataÅŸează la dosar. (3) Mijloacele materiale de probă se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanÅ£a de judecată la care se găseÅŸte dosarul, până la soluÅ£ionarea definitivă a cauzei. (4) Obiectele care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparÅ£in, cu excepÅ£ia celor care sunt supuse confiscării, în condiÅ£iile legii.----------Alin. (4) al art. 162 a fost modificat de pct. 107 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) Obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, în condiÅ£iile legii, pot fi restituite, chiar înainte de soluÅ£ionarea definitivă a procesului, persoanei căreia îi aparÅ£in, în afară de cazul când prin această restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului. Organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată pune în vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele că este obligată să le păstreze până la soluÅ£ionarea definitivă a cauzei.----------Alin. (5) al art. 162 a fost modificat de pct. 107 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 163Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicateObiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă sunt dintre acelea prevăzute la art. 252 alin. (2) ÅŸi dacă nu sunt restituite, se conservă sau se valorifică potrivit prevederilor art. 252.  + Articolul 164DispoziÅ£ii speciale privind percheziÅ£iile efectuate la o autoritate publică, instituÅ£ie publică sau la alte persoane juridice de drept publicPercheziÅ£ia la o autoritate publică, instituÅ£ie publică sau la alte persoane juridice de drept public se efectuează potrivit prevederilor prezentei secÅ£iuni, după cum urmează: a) organul judiciar se legitimează ÅŸi înmânează o copie a mandatului de percheziÅ£ie reprezentantului autorităţii, instituÅ£iei sau persoanei juridice de drept public; b) percheziÅ£ia se efectuează în prezenÅ£a reprezentantului autorităţii, instituÅ£iei sau persoanei juridice de drept public ori a altei persoane cu capacitate deplină de exerciÅ£iu; c) o copie de pe procesul-verbal de percheziÅ£ie se lasă reprezentantului autorităţii, instituÅ£iei sau persoanei juridice de drept public.  + SecÅ£iunea a 2-a Alte forme de percheziÅ£ie  + Articolul 165Cazurile ÅŸi condiÅ£iile în care se efectuează percheziÅ£ia corporală (1) PercheziÅ£ia corporală presupune examinarea corporală externă a unei persoane, a cavităţii bucale, a nasului, a urechilor, a părului, a îmbrăcămintei, a obiectelor pe care o persoană le are asupra sa sau sub controlul său, la momentul efectuării percheziÅ£iei. (2) ÃŽn cazul în care există o suspiciune rezonabilă că prin efectuarea unei percheziÅ£ii corporale vor fi descoperite urme ale infracÅ£iunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză, organele judiciare sau orice autoritate cu atribuÅ£ii în asigurarea ordinii ÅŸi securităţii publice procedează la efectuarea acesteia.  + Articolul 166Efectuarea percheziÅ£iei corporale (1) Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca percheziÅ£ia să fie efectuată cu respectarea demnităţii umane. (2) PercheziÅ£ia se efectuează de o persoană de acelaÅŸi sex cu persoana percheziÅ£ionată. (3) ÃŽnainte de începerea percheziÅ£iei, persoanei percheziÅ£ionate i se solicită predarea de bunăvoie a obiectelor căutate. Dacă obiectele căutate sunt predate, nu se mai efectuează percheziÅ£ia, cu excepÅ£ia cazului când se consideră util să se procedeze la aceasta, pentru căutarea altor obiecte sau urme. (4) Procesul-verbal de percheziÅ£ie trebuie să cuprindă: a) numele ÅŸi prenumele persoanei percheziÅ£ionate; b) numele, prenumele ÅŸi calitatea persoanei care a efectuat percheziÅ£ia; c) enumerarea obiectelor găsite cu ocazia percheziÅ£iei; d) locul unde este încheiat; e) data ÅŸi ora la care a început ÅŸi ora la care s-a terminat efectuarea percheziÅ£iei, cu menÅ£ionarea oricărei întreruperi intervenite; f) descrierea amănunÅ£ită a locului ÅŸi condiÅ£iilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracÅ£iunii au fost descoperite ÅŸi ridicate, enumerarea ÅŸi descrierea lor amănunÅ£ită, pentru a putea fi recunoscute; menÅ£iuni cu privire la locul ÅŸi condiÅ£iile în care suspectul sau inculpatul a fost găsit. (5) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagină ÅŸi la sfârÅŸit de cel care îl încheie ÅŸi de persoana percheziÅ£ionată. Dacă persoana percheziÅ£ionată nu poate sau refuză să semneze, se face menÅ£iune despre aceasta, precum ÅŸi despre motivele imposibilităţii sau refuzului de a semna. (6) O copie a procesului-verbal se lasă persoanei percheziÅ£ionate. (7) DispoziÅ£iile art. 162 se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 167PercheziÅ£ia unui vehicul (1) PercheziÅ£ia unui vehicul constă în examinarea exteriorului ori interiorului unui vehicul sau a altui mijloc de transport ori a componentelor acestora. (2) PercheziÅ£ia unui vehicul se efectuează în condiÅ£iile prevăzute la art. 165 alin. (2). (3) Prevederile art. 162, 165 ÅŸi 166 se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 168PercheziÅ£ia informatică----------Denumirea marginală a art. 168 a fost modificată de pct. 108 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (1) Prin percheziÅ£ie în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se înÅ£elege procedeul de cercetare, descoperire, identificare ÅŸi strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice ÅŸi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informaÅ£iilor conÅ£inute de acestea. (2) ÃŽn cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune efectuarea unei percheziÅ£ii informatice, la cererea procurorului, atunci când pentru descoperirea ÅŸi strângerea probelor este necesară cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice.----------Alin. (2) al art. 168 a fost modificat de pct. 109 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) Procurorul înaintează cererea prin care se solicită încuviinÅ£area efectuării percheziÅ£iei informatice împreună cu dosarul cauzei judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi. (4) Cererea se soluÅ£ionează în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor. Participarea procurorului este obligatorie. (5) Judecătorul dispune prin încheiere admiterea cererii, atunci când aceasta este întemeiată, încuviinÅ£area efectuării percheziÅ£iei informatice ÅŸi emite de Ã
EMITENT |
----------Parlamentul României adoptă prezenta lege.  + Partea GENERALÄ‚  + Titlul I Principiile ÅŸi limitele aplicării legii procesuale penale  + Articolul 1Normele de procedură penală ÅŸi scopul acestora (1) Normele de procedură penală reglementează desfăşurarea procesului penal ÅŸi a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală. (2) Normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuÅ£iilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părÅ£ilor ÅŸi ale celorlalÅ£i participanÅ£i în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile ConstituÅ£iei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum ÅŸi ale pactelor ÅŸi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.----------Alin. (2) al art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 2Legalitatea procesului penalProcesul penal se desfăşoară potrivit dispoziÅ£iilor prevăzute de lege.  + Articolul 3Separarea funcÅ£iilor judiciare (1) ÃŽn procesul penal se exercită următoarele funcÅ£ii judiciare: a) funcÅ£ia de urmărire penală; b) funcÅ£ia de dispoziÅ£ie asupra drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală; c) funcÅ£ia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată;----------Lit. c) a alin. (1) al art. 3 a fost modificată de pct. 2 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. d) funcÅ£ia de judecată. (2) FuncÅ£iile judiciare se exercită din oficiu, în afară de cazul când, prin lege, se dispune altfel. (3) ÃŽn desfăşurarea aceluiaÅŸi proces penal, exercitarea unei funcÅ£ii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcÅ£ii judiciare, cu excepÅ£ia celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcÅ£ia de judecată*).----------Alin. (3) al art. 3 a fost modificat de pct. 2 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) ÃŽn exercitarea funcÅ£iei de urmărire penală, procurorul ÅŸi organele de cercetare penală strâng probele necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată. (5) Asupra actelor ÅŸi măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng drepturile ÅŸi libertăţile fundamentale ale persoanei, dispune judecătorul desemnat cu atribuÅ£ii în acest sens, cu excepÅ£ia cazurilor prevăzute de lege. (6) Asupra legalităţii actului de trimitere în judecată ÅŸi probelor pe care se bazează acesta, precum ÅŸi asupra legalităţii soluÅ£iilor de netrimitere în judecată se pronunţă judecătorul de cameră preliminară, în condiÅ£iile legii*).----------Alin. (6) al art. 3 a fost modificat de pct. 2 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (7) Judecata se realizează de către instanţă, în complete legal constituite.  + Articolul 4PrezumÅ£ia de nevinovăţie (1) Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. (2) După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.  + Articolul 5Aflarea adevărului (1) Organele judiciare au obligaÅ£ia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele ÅŸi împrejurările cauzei, precum ÅŸi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului. (2) Organele de urmărire penală au obligaÅ£ia de a strânge ÅŸi de a administra probe atât în favoarea, cât ÅŸi în defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinţă a probelor propuse în favoarea suspectului sau inculpatului se sancÅ£ionează conform dispoziÅ£iilor prezentului cod.  + Articolul 6Ne bis in idemNicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunÅ£at anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaÅŸi faptă, chiar ÅŸi sub altă încadrare juridică.  + Articolul 7Obligativitatea punerii în miÅŸcare ÅŸi a exercitării acÅ£iunii penale (1) Procurorul este obligat să pună în miÅŸcare ÅŸi să exercite acÅ£iunea penală din oficiu atunci când există probe din care rezultă săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni ÅŸi nu există vreo cauză legală de împiedicare, alta decât cele prevăzute la alin. (2) ÅŸi (3). (2) ÃŽn cazurile ÅŸi în condiÅ£iile prevăzute expres de lege, procurorul poate renunÅ£a la exercitarea acÅ£iunii penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interes public în realizarea obiectului acesteia. (3) ÃŽn cazurile prevăzute expres de lege, procurorul pune în miÅŸcare ÅŸi exercită acÅ£iunea penală după introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate sau după obÅ£inerea autorizării ori sesizării organului competent sau după îndeplinirea unei alte condiÅ£ii prevăzută de lege.  + Articolul 8Caracterul echitabil ÅŸi termenul rezonabil al procesului penalOrganele judiciare au obligaÅ£ia de a desfăşura urmărirea penală ÅŸi judecata cu respectarea garanÅ£iilor procesuale ÅŸi a drepturilor părÅ£ilor ÅŸi ale subiecÅ£ilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp ÅŸi în mod complet faptele care constituie infracÅ£iuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârÅŸit o infracÅ£iune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.  + Articolul 9Dreptul la libertate ÅŸi siguranţă (1) ÃŽn cursul procesului penal este garantat dreptul oricărei persoane la libertate ÅŸi siguranţă. (2) Orice măsură privativă sau restrictivă de libertate se dispune în mod excepÅ£ional ÅŸi doar în cazurile ÅŸi în condiÅ£iile prevăzute de lege. (3) Orice persoană arestată are dreptul de a fi informată în cel mai scurt timp ÅŸi într-o limbă pe care o înÅ£elege asupra motivelor arestării sale ÅŸi are dreptul de a formula contestaÅ£ie împotriva dispunerii măsurii. (4) Atunci când se constată că o măsură privativă sau restrictivă de libertate a fost dispusă în mod nelegal, organele judiciare competente au obligaÅ£ia de a dispune revocarea măsurii ÅŸi, după caz, punerea în libertate a celui reÅ£inut sau arestat. (5) Orice persoană faţă de care s-a dispus în mod nelegal, în cursul procesului penal, o măsură privativă de libertate are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiÅ£iile prevăzute de lege.  + Articolul 10Dreptul la apărare (1) PărÅ£ile ÅŸi subiecÅ£ii procesuali principali au dreptul de a se apăra ei înÅŸiÅŸi sau de a fi asistaÅ£i de avocat. (2) PărÅ£ile, subiecÅ£ii procesuali principali ÅŸi avocatul au dreptul să beneficieze de timpul ÅŸi înlesnirile necesare pregătirii apărării. (3) Suspectul are dreptul de a fi informat de îndată ÅŸi înainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectuează urmărirea penală ÅŸi încadrarea juridică a acesteia. Inculpatul are dreptul de a fi informat de îndată despre fapta pentru care s-a pus în miÅŸcare acÅ£iunea penală împotriva lui ÅŸi încadrarea juridică a acesteia.----------Alin. (3) al art. 10 a fost modificat de pct. 3 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) ÃŽnainte de a fi ascultaÅ£i, suspectului ÅŸi inculpatului trebuie să li se pună în vedere că au dreptul de a nu face nicio declaraÅ£ie. (5) Organele judiciare au obligaÅ£ia de a asigura exercitarea deplină ÅŸi efectivă a dreptului la apărare de către părÅ£i ÅŸi subiecÅ£ii procesuali principali în tot cursul procesului penal. (6) Dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.  + Articolul 11Respectarea demnităţii umane ÅŸi a vieÅ£ii private (1) Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane. (2) Respectarea vieÅ£ii private, a inviolabilităţii domiciliului ÅŸi a secretului corespondenÅ£ei sunt garantate. Restrângerea exercitării acestor drepturi nu este admisă decât în condiÅ£iile legii ÅŸi dacă aceasta este necesară într-o societate democratică.  + Articolul 12Limba oficială ÅŸi dreptul la interpret (1) Limba oficială în procesul penal este limba română. (2) Cetăţenii români aparÅ£inând minorităţilor naÅ£ionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faÅ£a instanÅ£elor de judecată, actele procedurale întocmindu-se în limba română. (3) PărÅ£ilor ÅŸi subiecÅ£ilor procesuali care nu vorbesc sau nu înÅ£eleg limba română ori nu se pot exprima li se asigură, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoÅŸtinţă de piesele dosarului, de a vorbi, precum ÅŸi de a pune concluzii în instanţă, prin interpret. ÃŽn cazurile în care asistenÅ£a juridică este obligatorie, suspectului sau inculpatului i se asigură în mod gratuit posibilitatea de a comunica, prin interpret, cu avocatul în vederea pregătirii audierii, a introducerii unei căi de atac sau a oricărei altei cereri ce Å£ine de soluÅ£ionarea cauzei.----------Alin. (3) al art. 12 a fost modificat de pct. 4 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) ÃŽn cadrul procedurilor judiciare se folosesc interpreÅ£i autorizaÅ£i, potrivit legii. Sunt incluÅŸi în categoria interpreÅ£ilor ÅŸi traducătorii autorizaÅ£i, potrivit legii.  + Articolul 13Aplicarea legii procesuale penale în timp ÅŸi spaÅ£iu (1) Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate ÅŸi măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare ÅŸi până în momentul ieÅŸirii din vigoare, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor prevăzute în dispoziÅ£iile tranzitorii. (2) Legea procesuală penală română se aplică actelor efectuate ÅŸi măsurilor dispuse pe teritoriul României, cu excepÅ£iile prevăzute de lege.  + Titlul II AcÅ£iunea penală ÅŸi acÅ£iunea civilă în procesul penal  + Capitolul I AcÅ£iunea penală  + Articolul 14Obiectul ÅŸi exercitarea acÅ£iunii penale (1) AcÅ£iunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârÅŸit infracÅ£iuni. (2) AcÅ£iunea penală se pune în miÅŸcare prin actul de inculpare prevăzut de lege. (3) AcÅ£iunea penală se poate exercita în tot cursul procesului penal, în condiÅ£iile legii.  + Articolul 15CondiÅ£iile de punere în miÅŸcare sau de exercitare a acÅ£iunii penaleAcÅ£iunea penală se pune în miÅŸcare ÅŸi se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârÅŸit o infracÅ£iune ÅŸi nu există cazuri care împiedică punerea în miÅŸcare sau exercitarea acesteia.  + Articolul 16Cazurile care împiedică punerea în miÅŸcare ÅŸi exercitarea acÅ£iunii penale (1) AcÅ£iunea penală nu poate fi pusă în miÅŸcare, iar când a fost pusă în miÅŸcare nu mai poate fi exercitată dacă: a) fapta nu există; b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârÅŸită cu vinovăţia prevăzută de lege; c) nu există probe că o persoană a săvârÅŸit infracÅ£iunea; d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate; e) lipseÅŸte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiÅ£ie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în miÅŸcare a acÅ£iunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripÅ£ia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracÅ£iunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiÅ£iile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii. (2) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) ÅŸi j), acÅ£iunea penală poate fi pusă în miÅŸcare ulterior, în condiÅ£iile prevăzute de lege.  + Articolul 17Stingerea acÅ£iunii penale (1) ÃŽn cursul urmăririi penale acÅ£iunea penală se stinge prin clasare sau prin renunÅ£are la urmărirea penală, în condiÅ£iile prevăzute de lege. (2) ÃŽn cursul judecăţii acÅ£iunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreÅŸti de condamnare, renunÅ£are la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal.----------Alin. (2) al art. 17 a fost modificat de pct. 5 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 18Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatuluiÃŽn caz de amnistie, de prescripÅ£ie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.  + Capitolul II AcÅ£iunea civilă  + Articolul 19Obiectul ÅŸi exercitarea acÅ£iunii civile (1) AcÅ£iunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acÅ£iunii penale.----------Alin. (1) al art. 19 a fost modificat de pct. 6 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) AcÅ£iunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului ÅŸi, după caz, a părÅ£ii responsabile civilmente. (3) Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciÅ£iu sau are capacitate de exerciÅ£iu restrânsă, acÅ£iunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror, în condiÅ£iile art. 20 alin. (1) ÅŸi (2), ÅŸi are ca obiect, în funcÅ£ie de interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la răspundere civilă delictuală.----------Alin. (3) al art. 19 a fost modificat de pct. 6 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) AcÅ£iunea civilă se soluÅ£ionează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu se depăşeÅŸte durata rezonabilă a procesului. (5) Repararea prejudiciului material ÅŸi moral se face potrivit dispoziÅ£iilor legii civile.  + Articolul 20Constituirea ca parte civilă (1) Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreÅŸti. Organele judiciare au obligaÅ£ia de a aduce la cunoÅŸtinÅ£a persoanei vătămate acest drept. (2) Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii ÅŸi a întinderii pretenÅ£iilor, a motivelor ÅŸi a probelor pe care acestea se întemeiază. (3) ÃŽn cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral, organele judiciare au obligaÅ£ia de a consemna aceasta într-un proces-verbal sau, după caz, în încheiere. (4) ÃŽn cazul nerespectării vreuneia dintre condiÅ£iile prevăzute la alin. (1) ÅŸi (2), persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acÅ£iunea la instanÅ£a civilă. (5) Până la terminarea cercetării judecătoreÅŸti, partea civilă poate: a) îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă; b) mări sau micÅŸora întinderea pretenÅ£iilor; c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri băneÅŸti, dacă repararea în natură nu mai este posibilă. (6) ÃŽn cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. ÃŽn cazul în care părÅ£ile civile nu ÅŸi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanÅ£a de judecată poate desemna, prin ordonanţă, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. ÃŽncheierea sau ordonanÅ£a va fi comunicată părÅ£ilor civile, care trebuie să încunoÅŸtinÅ£eze procurorul sau instanÅ£a în cazul în care refuză să fie reprezentaÅ£i prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoÅŸtinţă sunt prezumate a fi cunoscute de către persoanele reprezentate.----------Alin. (6) al art. 20 a fost modificat de pct. 7 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (7) Dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convenÅ£ională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acÅ£iunea civilă în cadrul procesului penal. Dacă transmiterea acestui drept are loc după constituirea ca parte civilă, acÅ£iunea civilă poate fi disjunsă.----------Alin. (7) al art. 20 a fost modificat de pct. 7 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (8) AcÅ£iunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului ÅŸi părÅ£ii responsabile civilmente, exercitată la instanÅ£a penală sau la instanÅ£a civilă, este scutită de taxă de timbru.  + Articolul 21Introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente (1) Introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părÅ£ii îndreptăţite potrivit legii civile, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1).----------Alin. (1) al art. 21 a fost modificat de pct. 8 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Atunci când exercită acÅ£iunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente, în condiÅ£iile alin. (1). (3) Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreÅŸti la prima instanţă de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenÅ£iei.----------Alin. (3) al art. 21 a fost modificat de pct. 8 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) Partea responsabilă civilmente are, în ceea ce priveÅŸte acÅ£iunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.  + Articolul 22RenunÅ£area la pretenÅ£iile civile (1) Partea civilă poate renunÅ£a, în tot sau în parte, la pretenÅ£iile civile formulate, până la terminarea dezbaterilor în apel. (2) RenunÅ£area se poate face fie prin cerere scrisă, fie oral în ÅŸedinÅ£a de judecată. (3) Partea civilă nu poate reveni asupra renunţării ÅŸi nu poate introduce acÅ£iune la instanÅ£a civilă pentru aceleaÅŸi pretenÅ£ii.  + Articolul 23TranzacÅ£ia, medierea ÅŸi recunoaÅŸterea pretenÅ£iilor civile (1) ÃŽn cursul procesului penal, cu privire la pretenÅ£iile civile, inculpatul, partea civilă ÅŸi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacÅ£ie sau un acord de mediere, potrivit legii. (2) Inculpatul, cu acordul părÅ£ii responsabile civilmente, poate recunoaÅŸte, în tot sau în parte, pretenÅ£iile părÅ£ii civile. (3) ÃŽn cazul recunoaÅŸterii pretenÅ£iilor civile, instanÅ£a obligă la despăgubiri în măsura recunoaÅŸterii. Cu privire la pretenÅ£iile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.  + Articolul 24Exercitarea acÅ£iunii civile de către sau faţă de succesori (1) AcÅ£iunea civilă rămâne în competenÅ£a instanÅ£ei penale în caz de deces, reorganizare, desfiinÅ£are sau dizolvare a părÅ£ii civile, dacă moÅŸtenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acesteia îşi exprimă opÅ£iunea de a continua exercitarea acÅ£iunii civile, în termen de cel mult două luni de la data decesului sau a reorganizării, desfiinţării ori dizolvării. (2) ÃŽn caz de deces, reorganizare, desfiinÅ£are sau dizolvare a părÅ£ii responsabile civilmente, acÅ£iunea civilă rămâne în competenÅ£a instanÅ£ei penale dacă partea civilă indică moÅŸtenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părÅ£ii responsabile civilmente, în termen de cel mult două luni de la data la care a luat cunoÅŸtinţă de împrejurarea respectivă.----------Alin. (2) al art. 24 a fost modificat de pct. 9 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) Abrogat.----------Alin. (3) al art. 24 a fost abrogat de pct. 10 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 25Rezolvarea acÅ£iunii civile în procesul penal (1) InstanÅ£a se pronunţă prin aceeaÅŸi hotărâre atât asupra acÅ£iunii penale, cât ÅŸi asupra acÅ£iunii civile.----------Alin. (1) al art. 25 a fost modificat de pct. 11 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Când acÅ£iunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibilă, instanÅ£a dispune ca lucrul să fie restituit părÅ£ii civile. (3) InstanÅ£a, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă cu privire la desfiinÅ£area totală sau parÅ£ială a unui înscris sau la restabilirea situaÅ£iei anterioare săvârÅŸirii infracÅ£iunii. (4) Abrogat.----------Alin. (4) al art. 25 a fost abrogat de pct. 12 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) ÃŽn caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) ÅŸi j), precum ÅŸi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanÅ£a lasă nesoluÅ£ionată acÅ£iunea civilă.----------Alin. (5) al art. 25 a fost modificat de pct. 13 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (6) InstanÅ£a lasă nesoluÅ£ionată acÅ£iunea civilă ÅŸi în cazul în care moÅŸtenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părÅ£ii civile nu îşi exprimă opÅ£iunea de a continua exercitarea acÅ£iunii civile sau, după caz, partea civilă nu indică moÅŸtenitorii, succesorii în drepturi ori lichidatorii părÅ£ii responsabile civilmente în termenul prevăzut la art. 24 alin. (1) ÅŸi (2).----------Alin. (6) al art. 25 a fost introdus de pct. 14 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 26Disjungerea acÅ£iunii civile (1) InstanÅ£a poate dispune disjungerea acÅ£iunii civile, când soluÅ£ionarea acesteia determină depăşirea termenului rezonabil de soluÅ£ionare a acÅ£iunii penale. SoluÅ£ionarea acÅ£iunii civile rămâne în competenÅ£a instanÅ£ei penale.----------Alin. (1) al art. 26 a fost modificat de pct. 15 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Disjungerea se dispune de către instanţă din oficiu ori la cererea procurorului sau a părÅ£ilor. (3) Probele administrate până la disjungere vor fi folosite la soluÅ£ionarea acÅ£iunii civile disjunse.----------Alin. (3) al art. 26 a fost modificat de pct. 15 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) Abrogat.----------Alin. (4) al art. 26 a fost abrogat de pct. 16 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) ÃŽncheierea prin care se disjunge acÅ£iunea civilă este definitivă.  + Articolul 27Cazurile de soluÅ£ionare a acÅ£iunii civile la instanÅ£a civilă (1) Dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanÅ£a civilă acÅ£iune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracÅ£iune. (2) Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acÅ£iune la instanÅ£a civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanÅ£a penală a lăsat nesoluÅ£ionată acÅ£iunea civilă. Probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în faÅ£a instanÅ£ei civile.----------Alin. (2) al art. 27 a fost modificat de pct. 17 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) Persoana vătămată sau succesorii acesteia care s-au constituit parte civilă în procesul penal pot să introducă acÅ£iune în faÅ£a instanÅ£ei civile dacă procesul penal a fost suspendat. ÃŽn caz de reluare a procesului penal, acÅ£iunea introdusă la instanÅ£a civilă se suspendă în condiÅ£iile prevăzute la alin. (7). (4) Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care au pornit acÅ£iunea în faÅ£a instanÅ£ei civile, pot să părăsească această instanţă ÅŸi să se adreseze organului de urmărire penală, judecătorului ori instanÅ£ei, dacă punerea în miÅŸcare a acÅ£iunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanÅ£ei civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunÅ£at o hotărâre, chiar nedefinitivă. (5) ÃŽn cazul în care acÅ£iunea civilă a fost exercitată de procuror, dacă se constată din probe noi că prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotărârea definitivă a instanÅ£ei penale, diferenÅ£a poate fi cerută pe calea unei acÅ£iuni la instanÅ£a civilă. (6) Persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce acÅ£iune la instanÅ£a civilă, pentru repararea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea ca parte civilă. (7) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (1), judecata în faÅ£a instanÅ£ei civile se suspendă după punerea în miÅŸcare a acÅ£iunii penale ÅŸi până la rezolvarea în primă instanţă a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.----------Alin. (7) al art. 27 a fost modificat de pct. 17 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 28Autoritatea hotărârii penale în procesul civil ÅŸi efectele hotărârii civile în procesul penal (1) Hotărârea definitivă a instanÅ£ei penale are autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei civile care judecă acÅ£iunea civilă, cu privire la existenÅ£a faptei ÅŸi a persoanei care a săvârÅŸit-o. InstanÅ£a civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveÅŸte existenÅ£a prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite. (2) Hotărârea definitivă a instanÅ£ei civile prin care a fost soluÅ£ionată acÅ£iunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faÅ£a organelor judiciare penale cu privire la existenÅ£a faptei penale, a persoanei care a săvârÅŸit-o ÅŸi a vinovăţiei acesteia.  + Titlul III ParticipanÅ£ii în procesul penal  + Capitolul I DispoziÅ£ii generale  + Articolul 29ParticipanÅ£ii în procesul penalParticipanÅ£ii în procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, părÅ£ile, subiecÅ£ii procesuali principali, precum ÅŸi alÅ£i subiecÅ£i procesuali.  + Articolul 30Organele judiciareOrganele specializate ale statului care realizează activitatea judiciară sunt: a) organele de cercetare penală; b) procurorul; c) judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi; d) judecătorul de cameră preliminară; e) instanÅ£ele judecătoreÅŸti.  + Articolul 31AvocatulAvocatul asistă sau reprezintă părÅ£ile ori subiecÅ£ii procesuali în condiÅ£iile legii.----------Art. 31 a fost modificat de pct. 18 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 32PărÅ£ile (1) PărÅ£ile sunt subiecÅ£ii procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită o acÅ£iune judiciară. (2) PărÅ£ile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă ÅŸi partea responsabilă civilmente.  + Articolul 33SubiecÅ£ii procesuali principali (1) SubiecÅ£ii procesuali principali sunt suspectul ÅŸi persoana vătămată. (2) SubiecÅ£ii procesuali principali au aceleaÅŸi drepturi ÅŸi obligaÅ£ii ca ÅŸi părÅ£ile, cu excepÅ£ia celor pe care legea le acordă numai acestora.  + Articolul 34AlÅ£i subiecÅ£i procesualiÃŽn afara participanÅ£ilor prevăzuÅ£i la art. 33, sunt subiecÅ£i procesuali: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum ÅŸi orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligaÅ£ii sau atribuÅ£ii în procedurile judiciare penale.  + Capitolul II CompetenÅ£a organelor judiciare  + SecÅ£iunea 1 CompetenÅ£a funcÅ£ională, după materie ÅŸi după calitatea persoanei a instanÅ£elor judecătoreÅŸti  + Articolul 35CompetenÅ£a judecătoriei (1) Judecătoria judecă în primă instanţă toate infracÅ£iunile, cu excepÅ£ia celor date prin lege în competenÅ£a altor instanÅ£e. (2) Judecătoria soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 36CompetenÅ£a tribunalului (1) Tribunalul judecă în primă instanţă: a) infracÅ£iunile prevăzute de Codul penal la art. 188-191, art. 209-211, art. 254, 263, 282, art. 289-294, art. 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 ÅŸi art. 360-367;----------Lit. a) a alin. (1) al art. 36 a fost modificată de pct. 19 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. b) infracÅ£iunile săvârÅŸite cu intenÅ£ie depăşită care au avut ca urmare moartea unei persoane;----------Lit. b) a alin. (1) al art. 36 a fost modificată de pct. 19 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. c) infracÅ£iunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către DirecÅ£ia de Investigare a InfracÅ£iunilor de Criminalitate Organizată ÅŸi Terorism sau DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie, dacă nu sunt date prin lege în competenÅ£a altor instanÅ£e ierarhic superioare;c^1) infracÅ£iunile de spălare a banilor ÅŸi infracÅ£iunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005pentru prevenirea ÅŸi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare;----------Lit. c^1) a alin. (1) al art. 36 a fost introdusă de pct. 20 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. d) alte infracÅ£iuni date prin lege în competenÅ£a sa. (2) Tribunalul soluÅ£ionează conflictele de competenţă ivite între judecătoriile din circumscripÅ£ia sa, precum ÅŸi contestaÅ£iile formulate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege. (3) Tribunalul soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 37CompetenÅ£a tribunalului militar (1) Tribunalul militar judecă în primă instanţă toate infracÅ£iunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepÅ£ia celor date prin lege în competenÅ£a altor instanÅ£e. (2) Tribunalul militar soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 38CompetenÅ£a curÅ£ii de apel (1) Curtea de apel judecă în primă instanţă: a) infracÅ£iunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 ÅŸi 438-445; b) infracÅ£iunile privind securitatea naÅ£ională a României, prevăzute în legi speciale; c) infracÅ£iunile săvârÅŸite de judecătorii de la judecătorii, tribunale ÅŸi de procurorii de la parchetele care funcÅ£ionează pe lângă aceste instanÅ£e; d) infracÅ£iunile săvârÅŸite de avocaÅ£i, notari publici, executori judecătoreÅŸti, de controlorii financiari ai CurÅ£ii de Conturi, precum ÅŸi auditori publici externi;----------Lit. d) a alin. (1) al art. 38 a fost modificată de pct. 21 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. e) infracÅ£iunile săvârÅŸite de ÅŸefii cultelor religioase organizate în condiÅ£iile legii ÅŸi de ceilalÅ£i membri ai înaltului cler, care au cel puÅ£in rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;----------Lit. e) a alin. (1) al art. 38 a fost introdusă de pct. 22 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. f) infracÅ£iunile săvârÅŸite de magistraÅ£ii-asistenÅ£i de la ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, de judecătorii de la curÅ£ile de apel ÅŸi Curtea Militară de Apel, precum ÅŸi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanÅ£e;----------Lit. f) a alin. (1) al art. 38 a fost introdusă de pct. 22 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. g) infracÅ£iunile săvârÅŸite de membrii CurÅ£ii de Conturi, de preÅŸedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului, de adjuncÅ£ii Avocatului Poporului ÅŸi de chestori;----------Lit. g) a alin. (1) al art. 38 a fost introdusă de pct. 22 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. h) cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.----------Lit. h) a alin. (1) al art. 38 a fost introdusă de pct. 22 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunÅ£ate în primă instanţă de judecătorii ÅŸi de tribunale. (3) Curtea de apel soluÅ£ionează conflictele de competenţă ivite între instanÅ£ele din circumscripÅ£ia sa, altele decât cele prevăzute la art. 36 alin. (2), precum ÅŸi contestaÅ£iile formulate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de tribunale în cazurile prevăzute de lege. (4) Curtea de apel soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 39CompetenÅ£a curÅ£ii militare de apel (1) Curtea militară de apel judecă în primă instanţă: a) infracÅ£iunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 ÅŸi 438-445, săvârÅŸite de militari; b) infracÅ£iunile privind securitatea naÅ£ională a României, prevăzute în legi speciale, săvârÅŸite de militari; c) infracÅ£iunile săvârÅŸite de judecătorii tribunalelor militare ÅŸi de procurorii militari de la parchetele militare care funcÅ£ionează pe lângă aceste instanÅ£e. d) infracÅ£iunile săvârÅŸite de generali, mareÅŸali ÅŸi amirali;----------Lit. d) a alin. (1) al art. 39 a fost introdusă de pct. 23 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. e) cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.----------Lit. e) a alin. (1) al art. 39 a fost introdusă de pct. 23 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Curtea militară de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunÅ£ate de tribunalele militare. (3) Curtea militară de apel soluÅ£ionează conflictele de competenţă ivite între tribunalele militare din circumscripÅ£ia sa, precum ÅŸi contestaÅ£iile formulate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de acestea în cazurile prevăzute de lege. (4) Curtea militară de apel soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + Articolul 40CompetenÅ£a ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie (1) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie judecă în primă instanţă infracÅ£iunile de înaltă trădare, infracÅ£iunile săvârÅŸite de senatori, deputaÅ£i ÅŸi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie ÅŸi de procurorii de la Parchetul de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie.----------Alin. (1) al art. 40 a fost modificat de pct. 24 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunÅ£ate în primă instanţă de curÅ£ile de apel, de curÅ£ile militare de apel ÅŸi de SecÅ£ia penală a ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie. (3) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie judecă recursurile în casaÅ£ie împotriva hotărârilor penale definitive, precum ÅŸi recursurile în interesul legii. (4) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie soluÅ£ionează conflictele de competenţă în cazurile în care este instanÅ£a superioară comună instanÅ£elor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiÅ£iei este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum ÅŸi contestaÅ£iile formulate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de curÅ£ile de apel în cazurile prevăzute de lege.----------Alin. (4) al art. 40 a fost modificat de pct. 25 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie soluÅ£ionează ÅŸi alte cauze anume prevăzute de lege.  + SecÅ£iunea a 2-a CompetenÅ£a teritorială a instanÅ£elor judecătoreÅŸti  + Articolul 41CompetenÅ£a pentru infracÅ£iunile săvârÅŸite pe teritoriul României (1) CompetenÅ£a după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârÅŸirii infracÅ£iunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinÅ£a suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârÅŸit fapta; d) locuinÅ£a sau, după caz, sediul persoanei vătămate. (2) Prin locul săvârÅŸirii infracÅ£iunii se înÅ£elege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracÅ£ională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia. (3) ÃŽn cazul în care, potrivit alin. (2), o infracÅ£iune a fost săvârÅŸită în circumscripÅ£ia mai multor instanÅ£e, oricare dintre acestea este competentă să o judece. (4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanÅ£e dintre cele prevăzute la alin. (1), competenÅ£a revine instanÅ£ei mai întâi sesizate. (5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanÅ£e sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini. (6) InfracÅ£iunea săvârÅŸită pe o navă sub pavilion românesc este de competenÅ£a instanÅ£ei în a cărei circumscripÅ£ie se află primul port român în care ancorează nava, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. (7) InfracÅ£iunea săvârÅŸită pe o aeronavă înmatriculată în România este de competenÅ£a instanÅ£ei în a cărei circumscripÅ£ie se află primul loc de aterizare pe teritoriul român. (8) Dacă nava nu ancorează într-un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul român, iar competenÅ£a nu se poate determina potrivit alin. (1), competenÅ£a este cea prevăzută la alin. (4).  + Articolul 42CompetenÅ£a pentru infracÅ£iunile săvârÅŸite în afara teritoriului României (1) InfracÅ£iunile săvârÅŸite în afara teritoriului României se judecă de către instanÅ£ele în a căror circumscripÅ£ie se află locuinÅ£a suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică. (2) Dacă inculpatul nu locuieÅŸte sau, după caz, nu are sediul în România, iar infracÅ£iunea este de competenÅ£a judecătoriei, aceasta se judecă de Judecătoria Sectorului 2 BucureÅŸti, iar în celelalte cazuri, de instanÅ£a competentă după materie ori după calitatea persoanei din municipiul BucureÅŸti, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel. (3) InfracÅ£iunea săvârÅŸită pe o navă este de competenÅ£a instanÅ£ei în a cărei circumscripÅ£ie se află primul port român în care ancorează nava, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. (4) InfracÅ£iunea săvârÅŸită pe o aeronavă este de competenÅ£a instanÅ£ei în a cărei circumscripÅ£ie se află primul loc de aterizare pe teritoriul român. (5) Dacă nava nu ancorează într-un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul român, competenÅ£a este cea prevăzută la alin. (1) ÅŸi (2), în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.  + SecÅ£iunea a 3-a DispoziÅ£ii speciale privind competenÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti  + Articolul 43Reunirea cauzelor (1) InstanÅ£a dispune reunirea cauzelor în cazul infracÅ£iunii continuate, al concursului formal de infracÅ£iuni sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracÅ£iune. (2) InstanÅ£a poate dispune reunirea cauzelor, dacă prin aceasta nu se întârzie judecata, în următoarele situaÅ£ii: a) când două sau mai multe infracÅ£iuni au fost săvârÅŸite de aceeaÅŸi persoană; b) când la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni au participat două sau mai multe persoane; c) când între două sau mai multe infracÅ£iuni există legătură ÅŸi reunirea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiÅ£iei. (3) DispoziÅ£iile alin. (1) ÅŸi (2) sunt aplicabile ÅŸi în cazurile în care în faÅ£a aceleiaÅŸi instanÅ£e sunt mai multe cauze cu acelaÅŸi obiect.----------Alin. (3) al art. 43 a fost modificat de pct. 26 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 44CompetenÅ£a în caz de reunire a cauzelor (1) ÃŽn caz de reunire, dacă, în raport cu diferiÅ£ii făptuitori ori diferitele fapte, competenÅ£a aparÅ£ine, potrivit legii, mai multor instanÅ£e de grad egal, competenÅ£a de a judeca toate faptele ÅŸi pe toÅ£i făptuitorii revine instanÅ£ei mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competenÅ£a aparÅ£ine unor instanÅ£e de grad diferit, competenÅ£a de a judeca toate cauzele reunite revine instanÅ£ei superioare în grad. (2) CompetenÅ£a judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competenÅ£a unei anumite instanÅ£e s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunÅ£at achitarea. (3) Tăinuirea, favorizarea infractorului ÅŸi nedenunÅ£area unor infracÅ£iuni sunt de competenÅ£a instanÅ£ei care judecă infracÅ£iunea la care acestea se referă, iar în cazul în care competenÅ£a după calitatea persoanelor aparÅ£ine unor instanÅ£e de grad diferit, competenÅ£a de a judeca toate cauzele reunite revine instanÅ£ei superioare în grad. (4) Dacă dintre instanÅ£e una este civilă, iar alta este militară, competenÅ£a revine instanÅ£ei civile. (5) Dacă instanÅ£a militară este superioară în grad, competenÅ£a revine instanÅ£ei civile echivalente în grad competente potrivit art. 41 ÅŸi 42.  + Articolul 45Procedura de reunire a cauzelor (1) Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului sau a părÅ£ilor ÅŸi din oficiu de către instanÅ£a competentă. (2) Cauzele se pot reuni dacă ele se află în faÅ£a primei instanÅ£e, chiar după desfiinÅ£area sau casarea hotărârii, sau în faÅ£a instanÅ£ei de apel. (3) InstanÅ£a se pronunţă prin încheiere care poate fi atacată numai odată cu fondul.  + Articolul 46Disjungerea cauzelor (1) Pentru motive temeinice privind mai buna desfăşurare a judecăţii, instanÅ£a poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpaÅ£i sau la unele dintre infracÅ£iuni. (2) Disjungerea cauzei se dispune de instanţă, prin încheiere, din oficiu sau la cererea procurorului ori a părÅ£ilor.  + Articolul 47ExcepÅ£iile de necompetenţă (1) ExcepÅ£ia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanÅ£ei inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecăţii, până la pronunÅ£area hotărârii definitive. (2) ExcepÅ£ia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanÅ£ei superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreÅŸti. (3) ExcepÅ£ia de necompetenţă teritorială poate fi invocată în condiÅ£iile alin. (2). (4) ExcepÅ£iile de necompetenţă pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana vătămată sau de către părÅ£i.  + Articolul 48CompetenÅ£a în caz de schimbare a calităţii inculpatului (1) Când competenÅ£a instanÅ£ei este determinată de calitatea inculpatului, instanÅ£a rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârÅŸirea infracÅ£iunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: a) fapta are legătură cu atribuÅ£iile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat citire actului de sesizare a instanÅ£ei.----------Alin. (1) al art. 48 a fost modificat de pct. 27 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Dobândirea calităţii după săvârÅŸirea infracÅ£iunii nu determină schimbarea competenÅ£ei, cu excepÅ£ia infracÅ£iunilor săvârÅŸite de persoanele prevăzute la art. 40 alin. (1).  + Articolul 49CompetenÅ£a în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificării faptei (1) InstanÅ£a sesizată cu judecarea unei infracÅ£iuni rămâne competentă a o judeca, chiar dacă, după schimbarea încadrării juridice, infracÅ£iunea este de competenÅ£a instanÅ£ei inferioare. (2) Schimbarea calificării faptei printr-o lege nouă, intervenită în cursul judecării cauzei, nu atrage necompetenÅ£a instanÅ£ei, în afară de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel.  + Articolul 50Declinarea de competenţă (1) InstanÅ£a care îşi declină competenÅ£a trimite, de îndată, dosarul instanÅ£ei de judecată desemnate ca fiind competentă prin hotărârea de declinare. (2) Dacă declinarea a fost determinată de competenÅ£a materială sau după calitatea persoanei, instanÅ£a căreia i s-a trimis cauza poate menÅ£ine, motivat, probele administrate, actele îndeplinite ÅŸi măsurile dispuse de instanÅ£a care ÅŸi-a declinat competenÅ£a. (3) ÃŽn cazul declinării pentru necompetenţă teritorială, probele administrate, actele îndeplinite ÅŸi măsurile dispuse se menÅ£in. (4) Hotărârea de declinare a competenÅ£ei nu este supusă căilor de atac.  + Articolul 51Conflictul de competenţă (1) Când două sau mai multe instanÅ£e se recunosc competente a judeca aceeaÅŸi cauză ori îşi declină competenÅ£a reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluÅ£ionează de instanÅ£a ierarhic superioară comună. (2) InstanÅ£a ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanÅ£a care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanÅ£a care ÅŸi-a declinat cea din urmă competenÅ£a. (3) Sesizarea instanÅ£ei ierarhic superioare comune se poate face ÅŸi de procuror sau de părÅ£i. (4) Până la soluÅ£ionarea conflictului pozitiv de competenţă, judecata se suspendă. (5) InstanÅ£a care ÅŸi-a declinat competenÅ£a ori care s-a declarat competentă cea din urmă ia măsurile ÅŸi efectuează actele ce reclamă urgenţă. (6) InstanÅ£a ierarhic superioară comună se pronunţă asupra conflictului de competenţă, de urgenţă, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. (7) Când instanÅ£a sesizată cu soluÅ£ionarea conflictului de competenţă constată că acea cauză este de competenÅ£a altei instanÅ£e decât cele între care a intervenit conflictul ÅŸi faţă de care nu este instanţă superioară comună, trimite dosarul instanÅ£ei superioare comune. (8) InstanÅ£a căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenÅ£ei nu se mai poate declara necompetentă, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care apar elemente noi care atrag competenÅ£a altor instanÅ£e. (9) InstanÅ£a căreia i s-a trimis cauza aplică în mod corespunzător dispoziÅ£iile art. 50 alin. (2) ÅŸi (3).  + Articolul 52Chestiunile prealabile (1) InstanÅ£a penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă soluÅ£ionării cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenÅ£a altei instanÅ£e, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care competenÅ£a de soluÅ£ionare nu aparÅ£ine organelor judiciare. (2) Chestiunea prealabilă se judecă de către instanÅ£a penală, potrivit regulilor ÅŸi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparÅ£ine acea chestiune. (3) Hotărârile definitive ale altor instanÅ£e decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei penale, cu excepÅ£ia împrejurărilor care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii.  + SecÅ£iunea a 4-a CompetenÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi a judecătorului de cameră preliminară  + Articolul 53CompetenÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţiJudecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi este judecătorul care, în cadrul instanÅ£ei, potrivit competenÅ£ei acesteia, soluÅ£ionează, în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestaÅ£iile sau orice alte sesizări privind: a) măsurile preventive; b) măsurile asigurătorii; c) măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu; d) actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege; e) încuviinÅ£area percheziÅ£iilor, a folosirii metodelor ÅŸi tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii;----------Lit. e) a art. 53 a fost modificată de pct. 28 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. f) procedura audierii anticipate;----------Lit. f) a art. 53 a fost modificată de pct. 28 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. g) alte situaÅ£ii expres prevăzute de lege.  + Articolul 54CompetenÅ£a judecătorului de cameră preliminarăJudecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanÅ£ei, potrivit competenÅ£ei acesteia: a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror; b) verifică legalitatea administrării probelor ÅŸi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală; c) soluÅ£ionează plângerile împotriva soluÅ£iilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată; d) soluÅ£ionează alte situaÅ£ii expres prevăzute de lege.  + SecÅ£iunea a 5-a Organele de urmărire penală ÅŸi competenÅ£a acestora  + Articolul 55Organele de urmărire penală (1) Organele de urmărire penală sunt: a) procurorul; b) organele de cercetare penală ale poliÅ£iei judiciare; c) organele de cercetare penală speciale. (2) Procurorii sunt constituiÅ£i în parchete care funcÅ£ionează pe lângă instanÅ£ele judecătoreÅŸti ÅŸi îşi exercită atribuÅ£iile în cadrul Ministerului Public. (3) ÃŽn cadrul procesului penal procurorul are următoarele atribuÅ£ii: a) supraveghează sau efectuează urmărirea penală; b) sesizează judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi instanÅ£a de judecată; c) exercită acÅ£iunea penală; d) exercită acÅ£iunea civilă, în cazurile prevăzute de lege: e) încheie acordul de recunoaÅŸtere a vinovăţiei, în condiÅ£iile legii; f) formulează ÅŸi exercită contestaÅ£iile ÅŸi căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătoreÅŸti; g) îndeplineÅŸte orice alte atribuÅ£ii prevăzute de lege. (4) AtribuÅ£iile organelor de cercetare penală ale poliÅ£iei judiciare sunt îndeplinite de lucrători specializaÅ£i din Ministerul AdministraÅ£iei ÅŸi Internelor anume desemnaÅ£i în condiÅ£iile legii speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie ori avizul procurorului desemnat în acest sens. (5) AtribuÅ£iile organelor de cercetare penală speciale sunt îndeplinite de ofiÅ£eri anume desemnaÅ£i în condiÅ£iile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie. (6) Organele de cercetare penală ale poliÅ£iei judiciare ÅŸi organele de cercetare penală speciale îşi desfăşoară activitatea de urmărire penală sub conducerea ÅŸi supravegherea procurorului.CompetenÅ£a procurorului  + Articolul 56 (1) Procurorul conduce ÅŸi controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliÅ£iei judiciare ÅŸi a organelor de cercetare penală speciale, prevăzute de lege. De asemenea, procurorul supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziÅ£iilor legale.----------Alin. (1) al art. 56 a fost modificat de pct. 29 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Procurorul poate să efectueze orice act de urmărire penală în cauzele pe care le conduce ÅŸi le supraveghează. (3) Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror: a) în cazul infracÅ£iunilor pentru care competenÅ£a de judecată în primă instanţă aparÅ£ine ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curÅ£ii de apel; b) în cazul infracÅ£iunilor prevăzute la art. 188-191, art. 257, art. 276, art. 277, art. 279, art. 280-283 ÅŸi art. 289-294 din Codul penal;----------Lit. b) a alin. (3) al art. 56 a fost modificată de pct. 1 al art. III din ORDONANÅ¢A DE URGENŢĂ nr. 3 din 5 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 98 din 7 februarie 2014. c) în cazul infracÅ£iunilor săvârÅŸite cu intenÅ£ie depăşită, care au avut ca urmare moartea unei persoane; d) în cazul infracÅ£iunilor pentru care competenÅ£a de a efectua urmărirea penală aparÅ£ine DirecÅ£iei de Investigare a InfracÅ£iunilor de Criminalitate Organizată ÅŸi Terorism sau DirecÅ£iei NaÅ£ionale AnticorupÅ£ie; e) în alte cazuri prevăzute de lege.----------Alin. (3) al art. 56 a fost modificat de pct. 29 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) Urmărirea penală în cazul infracÅ£iunilor săvârÅŸite de militari se efectuează, în mod obligatoriu, de procurorul militar.----------Alin. (4) al art. 56 a fost modificat de pct. 29 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) Procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau secÅ£iilor militare ale parchetelor efectuează urmărirea penală potrivit competenÅ£ei parchetului din care fac parte, faţă de toÅ£i participanÅ£ii la săvârÅŸirea infracÅ£iunilor comise de militari, urmând a fi sesizată instanÅ£a competentă potrivit art. 44.----------Alin. (5) al art. 56 a fost modificat de pct. 29 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (6) Este competent să efectueze ori, după caz, să conducă ÅŸi să supravegheze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanÅ£ei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza cu excepÅ£ia cazurilor în care legea prevede altfel.----------Alin. (6) al art. 56 a fost introdus de pct. 2 al art. III din ORDONANÅ¢A DE URGENŢĂ nr. 3 din 5 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 98 din 7 februarie 2014.  + Articolul 57CompetenÅ£a organelor de cercetare penală (1) Organele de cercetare penală ale poliÅ£iei judiciare efectuează urmărirea penală pentru orice infracÅ£iune care nu este dată, prin lege, în competenÅ£a organelor de cercetare penală speciale sau procurorului, precum ÅŸi în alte cazuri prevăzute de lege. (2) Organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condiÅ£iile art. 55 alin. (5) ÅŸi (6), corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârÅŸirii infracÅ£iunilor de către militari sau în cazul săvârÅŸirii infracÅ£iunilor de corupÅ£ie ÅŸi de serviciu prevăzute de Codul penal săvârÅŸite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranÅ£a navei sau navigaÅ£iei ori a personalului.  + Articolul 58Verificarea competenÅ£ei (1) Organul de urmărire penală este dator să îşi verifice competenÅ£a imediat după sesizare. (2) Dacă procurorul constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală, dispune de îndată, prin ordonanţă, declinarea de competenţă ÅŸi trimite cauza procurorului competent. (3) Dacă organul de cercetare penală constată că nu este competent să efectueze urmărirea penală, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent.----------Alin. (3) al art. 58 a fost modificat de pct. 30 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 59Extinderea competenÅ£ei teritoriale (1) Când anumite acte de urmărire penală trebuie să fie efectuate în afara razei teritoriale în care se face urmărirea, procurorul sau, după caz, organul de cercetare penală poate să le efectueze el însuÅŸi ori procurorul poate dispune efectuarea lor prin comisie rogatorie sau prin delegare. (2) ÃŽn cuprinsul aceleiaÅŸi localităţi, procurorul sau organul de cercetare penală, după caz, efectuează toate actele de urmărire, chiar dacă unele dintre acestea trebuie îndeplinite în afara razei sale teritoriale.  + Articolul 60Cazurile urgenteProcurorul sau organul de cercetare penală, după caz, este obligat să efectueze actele de urmărire penală care nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competenÅ£a acestuia. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent.  + Articolul 61Actele încheiate de unele organe de constatare (1) Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate: a) organele inspecÅ£iilor de stat, ale altor organe de stat, precum ÅŸi ale autorităţilor publice, instituÅ£iilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracÅ£iunile care constituie încălcări ale dispoziÅ£iilor ÅŸi obligaÅ£iilor a căror respectare o controlează, potrivit legii; b) organele de control ÅŸi cele de conducere ale autorităţilor administraÅ£iei publice, ale altor autorităţi publice, instituÅ£ii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracÅ£iunile săvârÅŸite în legătură cu serviciul de către cei aflaÅ£i în subordinea ori sub controlul lor; c) organele de ordine publică ÅŸi siguranţă naÅ£ională, pentru infracÅ£iunile constatate în timpul exercitării atribuÅ£iilor prevăzute de lege. (2) Organele prevăzute la alin. (1) au obligaÅ£ia să ia măsuri de conservare a locului săvârÅŸirii infracÅ£iunii ÅŸi de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă. ÃŽn cazul infracÅ£iunilor flagrante, aceleaÅŸi organe au dreptul de a face percheziÅ£ii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor ÅŸi de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală. (3) Când făptuitorul sau persoanele prezente la locul constatării au de făcut obiecÅ£ii ori precizări sau au de dat explicaÅ£ii cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de constatare are obligaÅ£ia de a le consemna în procesul-verbal. (4) Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează, de îndată, organelor de urmărire penală. (5) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală ÅŸi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.  + Articolul 62Actele încheiate de comandanÅ£ii de nave ÅŸi aeronave (1) ComandanÅ£ii de nave ÅŸi aeronave sunt competenÅ£i să facă percheziÅ£ii corporale sau ale vehiculelor ÅŸi să verifice lucrurile pe care făptuitorii le au cu sine sau le folosesc, pe timpul cât navele ÅŸi aeronavele pe care le comandă se află în afara porturilor sau aeroporturilor ÅŸi pentru infracÅ£iunile săvârÅŸite pe aceste nave sau aeronave, având totodată ÅŸi obligaÅ£iile ÅŸi drepturile prevăzute la art. 61. (2) Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează organelor de urmărire penală, de îndată ce nava sau aeronava ajunge în primul port sau aeroport românesc. (3) ÃŽn cazul infracÅ£iunilor flagrante, comandanÅ£ii de nave ÅŸi aeronave au dreptul de a face percheziÅ£ii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor ÅŸi de a-l prezenta organelor de urmărire penală. (4) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală ÅŸi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.  + Articolul 63DispoziÅ£ii comune (1) DispoziÅ£iile prevăzute la art. 41-46 ÅŸi 48 se aplică în mod corespunzător ÅŸi în cursul urmăririi penale. (2) Prevederile art. 44 alin. (2) nu se aplică în faza de urmărire penală. (3) Urmărirea penală a infracÅ£iunilor săvârÅŸite în condiÅ£iile prevăzute la art. 41 se efectuează de către organul de urmărire penală din circumscripÅ£ia instanÅ£ei competente să judece cauza, dacă legea nu dispune altfel.----------Alin. (3) al art. 63 a fost modificat de pct. 31 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) Conflictul de competenţă dintre 2 sau mai mulÅ£i procurori se rezolvă de către procurorul ierarhic superior comun acestora. Când conflictul se iveÅŸte între două sau mai multe organe de cercetare penală, competenÅ£a se stabileÅŸte de către procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală a acestor organe. ÃŽn cazul în care procurorul nu exercită supravegherea activităţii tuturor organelor de cercetare penală între care s-a ivit conflictul, competenÅ£a se stabileÅŸte de către prim-procurorul parchetului în circumscripÅ£ia căruia se află organele de cercetare penală.----------Alin. (4) al art. 63 a fost modificat de pct. 31 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + SecÅ£iunea a 6-a Incompatibilitatea ÅŸi strămutarea----------SecÅ£iunea a 6-a a fost introdusă de pct. 32 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 64Incompatibilitatea judecătorului (1) Judecătorul este incompatibil dacă: a) a fost reprezentant sau avocat al unei părÅ£i ori al unui subiect procesual principal, chiar ÅŸi în altă cauză; b) este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaÅ£ie dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal cu una dintre părÅ£i, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora; c) a fost expert sau martor, în cauză; d) este tutore sau curator al unei părÅ£i sau al unui subiect procesual principal; e) a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfăşurată în faÅ£a unui judecător sau a unei instanÅ£e de judecată; f) există o suspiciune rezonabilă că imparÅ£ialitatea judecătorului este afectată. (2) Nu pot face parte din acelaÅŸi complet de judecată judecătorii care sunt soÅ£i, rude sau afini între ei, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaÅ£ie dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal. (3) Judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaÅŸi cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei după desfiinÅ£area ori casarea hotărârii. (4) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi nu poate participa, în aceeaÅŸi cauză, la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac.----------Alin. (4) al art. 64 a fost modificat de pct. 33 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) Judecătorul care a participat la soluÅ£ionarea plângerii împotriva soluÅ£iilor de neurmărire sau netrimitere în judecată nu poate participa, în aceeaÅŸi cauză, la judecata în fond sau în căile de atac.----------Alin. (5) al art. 64 a fost introdus de pct. 34 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (6) Judecătorul care s-a pronunÅ£at cu privire la o măsură supusă contestaÅ£iei nu poate participa la soluÅ£ionarea contestaÅ£iei.----------Alin. (6) al art. 64 a fost introdus de pct. 34 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 65Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent ÅŸi a grefierului (1) DispoziÅ£iile art. 64 alin. (1) lit. a)-d) ÅŸi f) se aplică procurorului ÅŸi organului de cercetare penală. (2) DispoziÅ£iile art. 64 alin. (1) se aplică magistratului-asistent ÅŸi grefierului. (3) DispoziÅ£iile art. 64 alin. (2) se aplică procurorului ÅŸi magistratului-asistent sau, după caz, grefierului, când cauza de incompatibilitate există între ei sau între vreunul dintre ei ÅŸi judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau unul dintre membrii completului de judecată. (4) Procurorul care a participat ca judecător într-o cauză nu poate, în aceeaÅŸi cauză, să exercite funcÅ£ia de urmărire penală sau să pună concluzii la judecarea acelei cauze în primă instanţă ÅŸi în căile de atac.----------Alin. (4) al art. 65 a fost modificat de pct. 35 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 66AbÅ£inerea (1) Persoana incompatibilă este obligată să declare, după caz, preÅŸedintelui instanÅ£ei, procurorului care supraveghează urmărirea penală sau procurorului ierarhic superior că se abÅ£ine de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate ÅŸi a temeiurilor de fapt care constituie motivul abÅ£inerii. (2) DeclaraÅ£ia de abÅ£inere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoÅŸtinţă de existenÅ£a cazului de incompatibilitate.  + Articolul 67Recuzarea (1) ÃŽn cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaraÅ£ie de abÅ£inere, părÅ£ile, subiecÅ£ii procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de îndată ce au aflat despre existenÅ£a cazului de incompatibilitate. (2) Cererea de recuzare se formulează doar împotriva persoanei din cadrul organului de cercetare penală, a procurorului sau a judecătorului care efectuează activităţi judiciare în cauză. Este inadmisibilă recuzarea judecătorului sau a procurorului chemat să decidă asupra recuzării. (3) DispoziÅ£iile alin. (2) se aplică în mod corespunzător în cazul recuzării magistratului-asistent ÅŸi grefierului. (4) Cererea de recuzare se formulează oral sau în scris, cu arătarea, pentru fiecare persoană în parte, a cazului de incompatibilitate invocat ÅŸi a temeiurilor de fapt cunoscute la momentul formulării cererii. Cererea de recuzare formulată oral se consemnează într-un proces-verbal sau, după caz, în încheierea de ÅŸedinţă.----------Alin. (4) al art. 67 a fost modificat de pct. 36 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) Nerespectarea condiÅ£iilor prevăzute la alin. (2)-(4) sau formularea unei cereri de recuzare împotriva aceleiaÅŸi persoane pentru acelaÅŸi caz de incompatibilitate cu aceleaÅŸi temeiuri de fapt invocate într-o cerere anterioară de recuzare, care a fost respinsă, atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. Inadmisibilitatea se constată de procurorul sau de completul în faÅ£a căruia s-a formulat cererea de recuzare. (6) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau completul în faÅ£a căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunţă asupra măsurilor preventive.  + Articolul 68Procedura de soluÅ£ionare a abÅ£inerii sau recuzării (1) AbÅ£inerea sau recuzarea judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi a judecătorului de cameră preliminară se soluÅ£ionează de un judecător de la aceeaÅŸi instanţă. (2) AbÅ£inerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se soluÅ£ionează de un alt complet de judecată. (3) AbÅ£inerea sau recuzarea magistratului-asistent se soluÅ£ionează de completul de judecată. (4) AbÅ£inerea sau recuzarea grefierului se soluÅ£ionează de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, de judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de completul de judecată. (5) SoluÅ£ionarea abÅ£inerii sau recuzării se face, în cel mult 24 de ore, în camera de consiliu. Dacă apreciază necesar pentru soluÅ£ionarea cererii, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări ÅŸi poate asculta procurorul, subiecÅ£ii procesuali principali, părÅ£ile ÅŸi persoana care se abÅ£ine sau a cărei recuzare se solicită. (6) ÃŽn caz de admitere a abÅ£inerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menÅ£in. (7) ÃŽncheierea prin care se soluÅ£ionează abÅ£inerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac. (8) Când pentru soluÅ£ionarea abÅ£inerii sau a recuzării nu poate fi desemnat un judecător din cadrul aceleiaÅŸi instanÅ£e, cererea se soluÅ£ionează de un judecător de la instanÅ£a ierarhic superioară. (9) ÃŽn cazul în care se admite abÅ£inerea sau recuzarea ÅŸi nu se poate desemna un judecător de la instanÅ£a competentă pentru soluÅ£ionarea cauzei, judecătorul de la instanÅ£a ierarhic superioară desemnează o altă instanţă egală în grad cu instanÅ£a în faÅ£a căreia s-a formulat declaraÅ£ia de abÅ£inere sau cererea de recuzare, din circumscripÅ£ia aceleiaÅŸi curÅ£i de apel sau din circumscripÅ£ia unei curÅ£i de apel învecinate. (10) DispoziÅ£iile alin. (8) ÅŸi (9) se aplică în mod corespunzător ÅŸi în cazul soluÅ£ionării abÅ£inerii sau recuzării judecătorului care face parte din completul de judecată.  + Articolul 69Procedura de soluÅ£ionare a abÅ£inerii sau recuzării persoanei care efectuează urmărirea penală (1) Asupra abÅ£inerii sau recuzării persoanei care efectuează urmărirea penală se pronunţă procurorul care supraveghează urmărirea penală. (2) Cererea de recuzare se adresează fie persoanei recuzate, fie procurorului. ÃŽn cazul în care cererea este adresată persoanei care efectuează urmărirea penală, aceasta este obligată să o înainteze împreună cu lămuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a întrerupe cursul urmăririi penale.----------Alin. (2) al art. 69 a fost modificat de pct. 37 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) Procurorul soluÅ£ionează abÅ£inerea sau recuzarea în cel mult 48 de ore, prin ordonanţă care nu este supusă niciunei căi de atac. (4) ÃŽn caz de admitere a abÅ£inerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menÅ£in.  + Articolul 70Procedura de soluÅ£ionare a abÅ£inerii sau recuzării procurorului (1) ÃŽn tot cursul procesului penal, asupra abÅ£inerii sau recuzării procurorului se pronunţă procurorul ierarhic superior. (2) DeclaraÅ£ia de abÅ£inere sau cererea de recuzare se adresează, sub sancÅ£iunea inadmisibilităţii, procurorului ierarhic superior. Inadmisibilitatea se constată de procurorul, judecătorul sau de completul în faÅ£a căruia s-a formulat cererea de recuzare. (3) Procurorul ierarhic superior soluÅ£ionează cererea în 48 de ore. (4) Procurorul ierarhic superior se pronunţă prin ordonanţă care nu este supusă niciunei căi de atac. (5) Procurorul recuzat poate participa la soluÅ£ionarea cererii privitoare la măsura preventivă ÅŸi poate efectua acte sau dispune orice măsuri care justifică urgenÅ£a. (6) ÃŽn caz de admitere a abÅ£inerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menÅ£in.  + Articolul 71Temeiul strămutăriiÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripÅ£ia sa la o altă instanţă de acelaÅŸi grad din circumscripÅ£ia sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparÅ£ialitatea judecătorilor instanÅ£ei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părÅ£ilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea judecării unei cauze de la o instanţă militară competentă la o altă instanţă militară de acelaÅŸi grad se dispune de curtea militară de apel, prevederile prezentei secÅ£iuni privind strămutarea judecării cauzei de către curtea de apel competentă fiind aplicabile.----------Art. 71 a fost modificat de pct. 38 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 72Cererea de strămutare ÅŸi efectele acesteia (1) Strămutarea poate fi cerută de părÅ£i sau de procuror. ÃŽn cursul procedurii de cameră preliminară nu se poate face cerere de strămutare.----------Alin. (1) al art. 72 a fost modificat de pct. 39 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Cererea se depune la instanÅ£a de unde se solicită strămutarea ÅŸi trebuie să cuprindă indicarea temeiului de strămutare, precum ÅŸi motivarea în fapt ÅŸi în drept. (3) La cerere se anexează înscrisurile pe care aceasta se întemeiază. (4) ÃŽn cerere se face menÅ£iune dacă inculpatul este supus unei măsuri preventive. (5) Cererea se înaintează de îndată ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curÅ£ii de apel competente împreună cu înscrisurile anexate.----------Alin. (5) al art. 72 a fost modificat de pct. 39 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (6) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curtea de apel competentă poate solicita informaÅ£ii de la preÅŸedintele instanÅ£ei de unde se solicită strămutarea sau de la preÅŸedintele instanÅ£ei ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere, comunicându-i totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare. Când ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie este instanÅ£a ierarhic superioară, informaÅ£iile se cer preÅŸedintelui curÅ£ii de apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere. Când curtea de apel competentă este instanÅ£a ierarhic superioară, informaÅ£iile se cer preÅŸedintelui tribunalului la care se află cauza a cărei strămutare se cere.----------Alin. (6) al art. 72 a fost modificat de pct. 39 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (7) ÃŽn cazul respingerii cererii de strămutare, în aceeaÅŸi cauză nu mai poate fi formulată o nouă cerere pentru aceleaÅŸi motive. (8) Introducerea unei cereri de strămutare nu suspendă judecarea cauzei.  + Articolul 73Procedura de soluÅ£ionare a cererii de strămutare (1) SoluÅ£ionarea cererii de strămutare se face în ÅŸedinţă publică, cu participarea procurorului, în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii. (2) PreÅŸedintele instanÅ£ei ierarhic superioare celei la care se află cauza ia măsuri pentru încunoÅŸtinÅ£area părÅ£ilor despre introducerea cererii de strămutare, despre termenul fixat pentru soluÅ£ionarea acesteia, cu menÅ£iunea că părÅ£ile pot trimite memorii ÅŸi se pot prezenta la termenul fixat pentru soluÅ£ionarea cererii. (3) ÃŽn informaÅ£iile trimise ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curÅ£ii de apel se face menÅ£iune expresă despre efectuarea încunoÅŸtinţărilor, ataşându-se ÅŸi dovezile de comunicare a acestora.----------Alin. (3) al art. 73 a fost modificat de pct. 40 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) Neprezentarea părÅ£ilor nu împiedică soluÅ£ionarea cererii. ÃŽn cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv sau arest la domiciliu, ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curtea de apel competentă poate dispune aducerea acestuia la judecarea strămutării, dacă apreciază că prezenÅ£a sa este necesară pentru soluÅ£ionarea cererii.----------Alin. (4) al art. 73 a fost modificat de pct. 40 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curtea de apel competentă acordă cuvântul părÅ£ii care a formulat cererea de strămutare, celorlalte părÅ£i prezente, precum ÅŸi procurorului. Dacă procurorul a formulat cererea, acestuia i se acordă primul cuvântul.----------Alin. (5) al art. 73 a fost modificat de pct. 40 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 74SoluÅ£ionarea cererii (1) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curtea de apel competentă soluÅ£ionează cererea de strămutare prin sentinţă.----------Alin. (1) al art. 74 a fost modificat de pct. 41 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) ÃŽn cazul în care găseÅŸte cererea întemeiată, ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curÅ£ii de la care se solicită strămutarea, iar curtea de apel dispune strămutarea judecării cauzei la una dintre instanÅ£ele de acelaÅŸi grad cu instanÅ£a de la care se solicită strămutarea din circumscripÅ£ia sa.----------Alin. (2) al art. 74 a fost modificat de pct. 41 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curtea de apel competentă hotărăşte în ce măsură se menÅ£in actele îndeplinite în faÅ£a instanÅ£ei de la care s-a strămutat cauza.----------Alin. (3) al art. 74 a fost modificat de pct. 41 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) InstanÅ£a de la care a fost strămutată cauza, precum ÅŸi instanÅ£a la care s-a strămutat cauza vor fi înÅŸtiinÅ£ate de îndată despre admiterea cererii de strămutare. (5) Dacă instanÅ£a de la care a fost strămutată cauza a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunÅ£ată este desfiinÅ£ată prin efectul admiterii cererii de strămutare. (6) SentinÅ£a prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac.  + Articolul 75Alte dispoziÅ£ii (1) După strămutarea cauzei, contestaÅ£iile ÅŸi celelalte căi de atac se judecă de instanÅ£ele corespunzătoare din circumscripÅ£ia instanÅ£ei la care s-a strămutat cauza. (2) Prevederile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător ÅŸi în procedura de cameră preliminară.----------Alin. (2) al art. 75 a fost modificat de pct. 42 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) ÃŽn cazul în care se dispune strămutarea în cursul procedurii de cameră preliminară, judecarea cauzei se efectuează de instanÅ£a la care s-a strămutat cauza.----------Alin. (3) al art. 75 a fost modificat de pct. 42 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) ÃŽn cazul în care se dispune strămutarea judecării căii de atac a apelului, rejudecarea cauzei, în caz de desfiinÅ£are a sentinÅ£ei cu trimitere spre rejudecare, se va efectua de către instanÅ£a corespunzătoare în grad celei care a soluÅ£ionat fondul din circumscripÅ£ia celei la care s-a strămutat cauza, indicată prin decizia de desfiinÅ£are.----------Alin. (4) al art. 75 a fost modificat de pct. 42 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 76Desemnarea altei instanÅ£e pentru judecarea cauzei (1) Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie să desemneze o altă curte de apel decât cea căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul. (2) Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere curÅ£ii de apel competente să desemneze un alt tribunal sau, după caz, o altă judecătorie decât cea căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizate în cazul în care se va emite rechizitoriul. (3) DispoziÅ£iile art. 71 se aplică în mod corespunzător. (4) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curtea de apel competentă soluÅ£ionează cererea în camera de consiliu, în termen de 15 zile. (5) ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curtea de apel competentă dispune, prin încheiere motivată, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii ÅŸi desemnarea unei instanÅ£e egale în grad cu cea căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul. (6) ÃŽncheierea prin care ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curtea de apel competentă soluÅ£ionează cererea nu este supusă niciunei căi de atac. (7) ÃŽn cazul respingerii cererii de desemnare a altei instanÅ£e pentru judecarea cauzei formulate, în aceeaÅŸi cauză nu mai poate fi formulată o nouă cerere pentru aceleaÅŸi motive.----------Art. 76 a fost modificat de pct. 43 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Capitolul III SubiecÅ£ii procesuali principali ÅŸi drepturile acestora  + Articolul 77SuspectulPersoana cu privire la care, din datele ÅŸi probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârÅŸit o faptă prevăzută de legea penală se numeÅŸte suspect.  + Articolul 78Drepturile suspectuluiSuspectul are drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, dacă legea nu prevede altfel.  + Articolul 79Persoana vătămatăPersoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală se numeÅŸte persoană vătămată.  + Articolul 80Desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate (1) ÃŽn situaÅ£ia în care în cauză există un număr mare de persoane vătămate care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. ÃŽn cazul în care persoanele vătămate nu ÅŸi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanÅ£a de judecată poate desemna, prin ordonanţă, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. ÃŽncheierea sau ordonanÅ£a va fi comunicată persoanelor vătămate, care trebuie să încunoÅŸtinÅ£eze, în termen de 3 zile de la primirea comunicării, procurorul sau instanÅ£a în cazul în care refuză să fie reprezentaÅ£i prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoÅŸtinţă sunt prezumate a fi cunoscute de către persoanele reprezentate.----------Alin. (1) al art. 80 a fost modificat de pct. 44 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Reprezentantul persoanelor vătămate exercită toate drepturile recunoscute de lege acestora.  + Articolul 81Drepturile persoanei vătămate (1) ÃŽn cadrul procesului penal, persoana vătămată are următoarele drepturi: a) dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale; b) dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepÅ£ii ÅŸi de a pune concluzii; c) dreptul de a formula orice alte cereri ce Å£in de soluÅ£ionarea laturii penale a cauzei; d) dreptul de a fi informată, într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi penale, la cererea sa expresă, cu condiÅ£ia de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de poÅŸtă electronică sau mesagerie electronică, la care aceste informaÅ£ii să îi fie comunicate; e) dreptul de a consulta dosarul, în condiÅ£iile legii; f) dreptul de a fi ascultată; g) dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor ÅŸi experÅ£ilor;g^1) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înÅ£elege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română;----------Lit. g^1) a alin. (1) al art. 81 a fost introdusă de pct. 45 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. h) dreptul de a fi asistată de avocat sau reprezentată; i) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege; j) alte drepturi prevăzute de lege. (2) Persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală printr-o faptă penală pentru care acÅ£iunea penală se pune în miÅŸcare din oficiu ÅŸi care nu doreÅŸte să participe la procesul penal trebuie să înÅŸtiinÅ£eze despre aceasta organul judiciar, care, dacă apreciază necesar, o va putea audia în calitate de martor.----------Alin. (2) al art. 81 a fost introdus de pct. 46 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Capitolul IV Inculpatul ÅŸi drepturile acestuia  + Articolul 82InculpatulPersoana împotriva căreia s-a pus în miÅŸcare acÅ£iunea penală devine parte în procesul penal ÅŸi se numeÅŸte inculpat.  + Articolul 83Drepturile inculpatuluiÃŽn cursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi: a) dreptul de a nu da nicio declaraÅ£ie pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenÅ£ia că dacă refuză să dea declaraÅ£ii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraÅ£ii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;a^1) dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat ÅŸi încadrarea juridică a acesteia;----------Lit. a^1) a art. 83 a fost introdusă de pct. 47 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. b) dreptul de a consulta dosarul, în condiÅ£iile legii; c) dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu; d) dreptul de a propune administrarea de probe în condiÅ£iile prevăzute de lege, de a ridica excepÅ£ii ÅŸi de a pune concluzii; e) dreptul de a formula orice alte cereri ce Å£in de soluÅ£ionarea laturii penale ÅŸi civile a cauzei; f) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înÅ£elege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română; g) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;g^1) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;----------Lit. g^1) a art. 83 a fost introdusă de pct. 48 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. h) alte drepturi prevăzute de lege.  + Capitolul V Partea civilă ÅŸi drepturile acesteia  + Articolul 84Partea civilă (1) Persoana vătămată care exercită acÅ£iunea civilă în cadrul procesului penal este parte în procesul penal ÅŸi se numeÅŸte parte civilă. (2) Au calitatea de parte civilă ÅŸi succesorii persoanei prejudiciate, dacă exercită acÅ£iunea civilă în cadrul procesului penal.  + Articolul 85Drepturile părÅ£ii civile (1) ÃŽn cursul procesului penal, partea civilă are drepturile prevăzute la art. 81. (2) Calitatea de parte civilă a persoanei care a suferit o vătămare prin infracÅ£iune nu înlătură dreptul acestei persoane de a participa în calitate de persoană vătămată în aceeaÅŸi cauză.----------Alin. (2) al art. 85 a fost modificat de pct. 49 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) DispoziÅ£iile art. 80 se aplică în mod corespunzător în cazul în care există un număr foarte mare de părÅ£i civile.  + Capitolul VI Partea responsabilă civilmente ÅŸi drepturile acesteia  + Articolul 86Partea responsabilă civilmentePersoana care, potrivit legii civile, are obligaÅ£ia legală sau convenÅ£ională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracÅ£iune ÅŸi care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal ÅŸi se numeÅŸte parte responsabilă civilmente.----------Art. 86 a fost modificat de pct. 50 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 87Drepturile părÅ£ii responsabile civilmente (1) ÃŽn cursul procesului penal, partea responsabilă civilmente are drepturile prevăzute la art. 81. (2) Drepturile părÅ£ii responsabile civilmente se exercită în limitele ÅŸi în scopul soluÅ£ionării acÅ£iunii civile.  + Capitolul VII Avocatul. AsistenÅ£a juridică ÅŸi reprezentarea  + Articolul 88Avocatul (1) Avocatul asistă sau reprezintă, în procesul penal, părÅ£ile ori subiecÅ£ii procesuali principali, în condiÅ£iile legii. (2) Nu poate fi avocat al unei părÅ£i sau al unui subiect procesual principal: a) soÅ£ul ori ruda până la gradul al IV-lea cu procurorul sau cu judecătorul; b) martorul citat în cauză; c) cel care a participat în aceeaÅŸi cauză în calitate de judecător sau de procuror; d) o altă parte sau un alt subiect procesual. (3) Avocatul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenÅ£a juridică a părÅ£ilor ori a subiecÅ£ilor procesuali principali.----------Alin. (3) al art. 88 a fost modificat de pct. 51 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) PărÅ£ile sau subiecÅ£ii procesuali principali cu interese contrare nu pot fi asistaÅ£i sau reprezentaÅ£i de acelaÅŸi avocat.----------Alin. (4) al art. 88 a fost modificat de pct. 51 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 89AsistenÅ£a juridică a suspectului sau a inculpatului (1) Suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulÅ£i avocaÅ£i în tot cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară ÅŸi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoÅŸtinţă acest drept. AsistenÅ£a juridică este asigurată atunci când cel puÅ£in unul dintre avocaÅ£i este prezent. (2) Persoana reÅ£inută sau arestată are dreptul să ia contact cu avocatul, asigurându-i-se confidenÅ£ialitatea comunicărilor, cu respectarea măsurilor necesare de supraveghere vizuală, de pază ÅŸi securitate, fără să fie interceptată sau înregistrată convorbirea dintre ei. Probele obÅ£inute cu încălcarea prezentului alineat se exclud.  + Articolul 90AsistenÅ£a juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatuluiAsistenÅ£a juridică este obligatorie: a) când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detenÅ£ie ori într-un centru educativ, când este reÅ£inut sau arestat, chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale, chiar în altă cauză, precum ÅŸi în alte cazuri prevăzute de lege; b) în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu ÅŸi-ar putea face singur apărarea; c) în cursul judecăţii în cauzele în care legea prevede pentru infracÅ£iunea săvârÅŸită pedeapsa detenÅ£iunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.  + Articolul 91Avocatul din oficiu (1) ÃŽn cazurile prevăzute în art. 90, dacă suspectul sau inculpatul nu ÅŸi-a ales un avocat, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. (2) ÃŽn tot cursul procesului penal, când asistenÅ£a juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipseÅŸte nejustificat, nu asigură substituirea sau refuză nejustificat să exercite apărarea, deÅŸi a fost asigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acordându-i acestuia un termen rezonabil ÅŸi înlesnirile necesare pentru pregătirea unei apărări efective, făcându-se menÅ£iune despre aceasta într-un proces-verbal ori, după caz, în încheierea de ÅŸedinţă. ÃŽn cursul judecăţii, când asistenÅ£a juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipseÅŸte nejustificat la termenul de judecată, nu asigură substituirea sau refuză să efectueze apărarea, deÅŸi a fost asigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale, instanÅ£a ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acordându-i un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării.----------Alin. (2) al art. 91 a fost modificat de pct. 52 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) Avocatul din oficiu desemnat este obligat să se prezinte ori de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigurând o apărare concretă ÅŸi efectivă în cauză.----------Alin. (3) al art. 91 a fost modificat de pct. 52 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) DelegaÅ£ia apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales. (5) Dacă la judecarea cauzei avocatul lipseÅŸte ÅŸi nu poate fi înlocuit în condiÅ£iile alin. (2), cauza se amână.  + Articolul 92Drepturile avocatului suspectului ÅŸi inculpatului----------Denumirea marginală a art. 92 a fost modificată de pct. 53 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (1) ÃŽn cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu excepÅ£ia: a) situaÅ£iei în care se utilizează metodele speciale de supraveghere ori cercetare, prevăzute în cap. IV din titlul IV; b) percheziÅ£iei corporale sau a vehiculelor în cazul infracÅ£iunilor flagrante.----------Alin. (1) al art. 92 a fost modificat de pct. 54 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita să fie încunoÅŸtinÅ£at de data ÅŸi ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi. ÃŽncunoÅŸtinÅ£area se face prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. (3) Lipsa avocatului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală sau a audierii, dacă există dovada că acesta a fost încunoÅŸtinÅ£at în condiÅ£iile alin. (2). (4) Avocatul suspectului sau inculpatului are de asemenea dreptul să participe la audierea oricărei persoane de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, să formuleze plângeri, cereri ÅŸi memorii. (5) ÃŽn cazul efectuării percheziÅ£iei domiciliare, încunoÅŸtinÅ£area prevăzută la alin. (2) se poate face ÅŸi după prezentarea organului de urmărire penală la domiciliul persoanei ce urmează să fie percheziÅ£ionată. (6) ÃŽn cazul în care avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face menÅ£iune despre aceasta ÅŸi despre eventualele obiecÅ£iuni formulate, iar actul este semnat ÅŸi de avocat.----------Alin. (6) al art. 92 a fost modificat de pct. 54 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (7) ÃŽn cursul procedurii de cameră preliminară ÅŸi în cursul judecăţii, avocatul are dreptul să consulte actele dosarului, să îl asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, să formuleze plângeri, cereri, memorii, excepÅ£ii ÅŸi obiecÅ£iuni.----------Alin. (7) al art. 92 a fost modificat de pct. 54 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (8) Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să beneficieze de timpul ÅŸi înlesnirile necesare pentru pregătirea ÅŸi realizarea unei apărări efective.  + Articolul 93AsistenÅ£a juridică a persoanei vătămate, a părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente (1) ÃŽn cursul urmăririi penale, avocatul persoanei vătămate, al părÅ£ii civile sau al părÅ£ii responsabile civilmente are dreptul să fie încunoÅŸtinÅ£at în condiÅ£iile art. 92 alin. (2), să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală în condiÅ£iile art. 92, dreptul de a consulta actele dosarului ÅŸi de a formula cereri ÅŸi a depune memorii. DispoziÅ£iile art. 89 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.----------Alin. (1) al art. 93 a fost modificat de pct. 55 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Avocatul persoanei vătămate, al părÅ£ii civile sau al părÅ£ii responsabile civilmente are dreptul prevăzut la art. 92 alin. (8). (3) ÃŽn cursul judecăţii, avocatul persoanei vătămate, al părÅ£ii civile sau al părÅ£ii responsabile civilmente exercită drepturile persoanei asistate, cu excepÅ£ia celor pe care aceasta le exercită personal, ÅŸi dreptul de a consulta actele dosarului. (4) AsistenÅ£a juridică este obligatorie când persoana vătămată sau partea civilă este o persoană lipsită de capacitate de exerciÅ£iu ori cu capacitate de exerciÅ£iu restrânsă. (5) Când organul judiciar apreciază că din anumite motive persoana vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu ÅŸi-ar putea face singură apărarea, dispune luarea măsurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu.  + Articolul 94Consultarea dosarului (1) Avocatul părÅ£ilor ÅŸi al subiecÅ£ilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv.----------Alin. (1) al art. 94 a fost modificat de pct. 56 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informaÅ£ii din dosar, precum ÅŸi de a obÅ£ine fotocopii pe cheltuiala clientului. (3) ÃŽn cursul urmăririi penale, procurorul stabileÅŸte data ÅŸi durata consultării într-un termen rezonabil. Acest drept poate fi delegat organului de cercetare penală.----------Alin. (3) al art. 94 a fost modificat de pct. 56 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) ÃŽn cursul urmăririi penale, procurorul poate restricÅ£iona motivat consultarea dosarului, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfăşurări a urmăririi penale. După punerea în miÅŸcare a acÅ£iunii penale, restricÅ£ionarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile.----------Alin. (4) al art. 94 a fost modificat de pct. 56 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) ÃŽn cursul urmăririi penale, avocatul are obligaÅ£ia de a păstra confidenÅ£ialitatea sau secretul datelor ÅŸi actelor de care a luat cunoÅŸtinţă cu ocazia consultării dosarului. (6) ÃŽn toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restricÅ£ionat dreptul de a consulta declaraÅ£iile părÅ£ii sau ale subiectului procesual principal pe care îl asistă ori îl reprezintă. (7) ÃŽn vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoÅŸtinţă de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfăşurate în faÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi privind măsurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participă. (8) DispoziÅ£iile prezentului articol se aplică în mod corespunzător cu privire la dreptul părÅ£ilor ÅŸi al subiecÅ£ilor procesuali principali de a consulta dosarul.----------Alin. (8) al art. 94 a fost introdus de pct. 57 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 95Dreptul de a formula plângere (1) Avocatul are dreptul de a formula plângere, potrivit art. 336-339. (2) ÃŽn situaÅ£iile prevăzute la art. 89 alin. (2), art. 92 alin. (2) ÅŸi art. 94, procurorul ierarhic superior este obligat să rezolve plângerea ÅŸi să comunice soluÅ£ia, precum ÅŸi motivarea acesteia, în cel mult 48 de ore.  + Articolul 96ReprezentareaÃŽn cursul procesului penal, suspectul, inculpatul, celelalte părÅ£i, precum ÅŸi persoana vătămată pot fi reprezentaÅ£i, cu excepÅ£ia cazurilor în care prezenÅ£a acestora este obligatorie sau este apreciată ca fiind necesară de procuror, judecător sau instanÅ£a de judecată, după caz.  + Titlul IV Probele, mijloacele de probă ÅŸi procedeele probatorii  + Capitolul I Reguli generale  + Articolul 97Proba ÅŸi mijloacele de probă (1) Constituie probă orice element de fapt care serveÅŸte la constatarea existenÅ£ei sau inexistenÅ£ei unei infracÅ£iuni, la identificarea persoanei care a săvârÅŸit-o ÅŸi la cunoaÅŸterea împrejurărilor necesare pentru justa soluÅ£ionare a cauzei ÅŸi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. (2) Proba se obÅ£ine în procesul penal prin următoarele mijloace: a) declaraÅ£iile suspectului sau ale inculpatului; b) declaraÅ£iile persoanei vătămate; c) declaraÅ£iile părÅ£ii civile sau ale părÅ£ii responsabile civilmente; d) declaraÅ£iile martorilor; e) înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă;----------Lit. e) a alin. (2) al art. 97 a fost modificată de pct. 58 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege. (3) Procedeul probatoriu este modalitatea legală de obÅ£inere a mijlocului de probă.----------Alin. (3) al art. 97 a fost introdus de pct. 59 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 98Obiectul probaÅ£iuniiConstituie obiect al probei: a) existenÅ£a infracÅ£iunii ÅŸi săvârÅŸirea ei de către inculpat; b) faptele privitoare la răspunderea civilă, atunci când există parte civilă; c) faptele ÅŸi împrejurările de fapt de care depinde aplicarea legii; d) orice împrejurare necesară pentru justa soluÅ£ionare a cauzei.  + Articolul 99Sarcina probei (1) ÃŽn acÅ£iunea penală sarcina probei aparÅ£ine în principal procurorului, iar în acÅ£iunea civilă, părÅ£ii civile ori, după caz, procurorului care exercită acÅ£iunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciÅ£iu sau are capacitate de exerciÅ£iu restrânsă. (2) Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumÅ£ia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia, ÅŸi are dreptul de a nu contribui la propria acuzare. (3) ÃŽn procesul penal, persoana vătămată, suspectul ÅŸi părÅ£ile au dreptul de a propune organelor judiciare administrarea de probe.  + Articolul 100Administrarea probelor (1) ÃŽn cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge ÅŸi administrează probe atât în favoarea, cât ÅŸi în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere. (2) ÃŽn cursul judecăţii, instanÅ£a administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părÅ£ilor ÅŸi, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale. (3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii se admite ori se respinge, motivat, de către organele judiciare.----------Alin. (3) al art. 100 a fost modificat de pct. 60 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când: a) proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaÅ£iunii din cauză; b) se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă; c) proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu; d) proba este imposibil de obÅ£inut; e) cererea a fost formulată de o persoană neîndreptăţită; f) administrarea probei este contrară legii.  + Articolul 101Principiul loialităţii administrării probelor (1) Este oprit a se întrebuinÅ£a violenÅ£e, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum ÅŸi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obÅ£ine probe. (2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-ÅŸi aminti ÅŸi de a relata în mod conÅŸtient ÅŸi voluntar faptele care constituie obiectul probei. InterdicÅ£ia se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare. (3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acÅ£ionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârÅŸească ori să continue săvârÅŸirea unei fapte penale, în scopul obÅ£inerii unei probe.  + Articolul 102Excluderea probelor obÅ£inute în mod nelegal (1) Probele obÅ£inute prin tortură, precum ÅŸi probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal. (2) Probele obÅ£inute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal. (3) Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei.----------Alin. (3) al art. 102 a fost modificat de pct. 61 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) Probele derivate se exclud dacă au fost obÅ£inute în mod direct din probele obÅ£inute în mod nelegal ÅŸi nu puteau fi obÅ£inute în alt mod. (5) Abrogat.----------Alin. (5) al art. 102 a fost abrogat de pct. 62 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 103Aprecierea probelor (1) Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege ÅŸi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. (2) ÃŽn luarea deciziei asupra existenÅ£ei infracÅ£iunii ÅŸi a vinovăţiei inculpatului instanÅ£a hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanÅ£a are convingerea că acuzaÅ£ia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. (3) Hotărârea de condamnare, de renunÅ£are la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraÅ£iile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaÅ£i.----------Alin. (3) al art. 103 a fost modificat de pct. 63 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Capitolul II Audierea persoanelor  + SecÅ£iunea 1 Reguli generale în materia audierii persoanelor  + Articolul 104Persoanele audiate în cursul procesului penalÃŽn cursul procesului penal, în condiÅ£iile prevăzute de lege, pot fi audiate următoarele persoane: suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, martorii ÅŸi experÅ£ii.  + Articolul 105Audierea prin interpret (1) Ori de câte ori persoana audiată nu înÅ£elege, nu vorbeÅŸte sau nu se exprimă bine în limba română, audierea se face prin interpret. Interpretul poate fi desemnat de organele judiciare sau ales de părÅ£i ori persoana vătămată, dintre interpreÅ£ii autorizaÅ£i, potrivit legii. (2) ÃŽn mod excepÅ£ional, în situaÅ£ia în care se impune luarea urgentă a unei măsuri procesuale sau dacă nu se poate asigura un interpret autorizat, audierea poate avea loc în prezenÅ£a oricărei persoane care poate comunica cu cel ascultat, organul judiciar având însă obligaÅ£ia de a relua audierea prin interpret imediat ce aceasta este posibilă. (3) Dacă persoana audiată este surdă, mută sau surdo-mută, audierea se face cu participarea unei persoane care are capacitatea de a comunica prin limbajul special. ÃŽn această situaÅ£ie comunicarea se poate face ÅŸi în scris. (4) ÃŽn cazuri excepÅ£ionale, dacă nu este prezentă o persoană autorizată care poate comunica prin limbajul special, iar comunicarea nu se poate realiza în scris, audierea persoanelor prevăzute la alin. (3) se va face cu ajutorul oricărei persoane care are aptitudini de comunicare, dispoziÅ£iile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.----------Alin. (4) al art. 105 a fost modificat de pct. 64 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 106Reguli speciale privind ascultarea (1) Dacă, în timpul audierii unei persoane, aceasta prezintă semne vizibile de oboseală excesivă sau simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la ascultare, organul judiciar dispune întreruperea ascultării ÅŸi, dacă este cazul, ia măsuri pentru ca persoana să fie consultată de un medic. (2) Persoana aflată în detenÅ£ie poate fi audiată la locul de deÅ£inere prin videoconferinţă, în cazuri excepÅ£ionale ÅŸi dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor ÅŸi intereselor părÅ£ilor. (3) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (2), dacă persoana audiată se află în vreuna dintre situaÅ£iile prevăzute la art. 90, ascultarea nu poate avea loc decât în prezenÅ£a avocatului la locul de deÅ£inere.----------Art. 106 a fost modificat de pct. 65 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + SecÅ£iunea a 2-a Audierea suspectului sau a inculpatului  + Articolul 107ÃŽntrebările privind persoana suspectului sau a inculpatului (1) La începutul primei audieri, organul judiciar adresează întrebări suspectului sau inculpatului cu privire la nume, prenume, poreclă, data ÅŸi locul naÅŸterii, codul numeric personal, numele ÅŸi prenumele părinÅ£ilor, cetăţenia, starea civilă, situaÅ£ia militară, studiile, profesia ori ocupaÅ£ia, locul de muncă, domiciliul ÅŸi adresa unde locuieÅŸte efectiv ÅŸi adresa la care doreÅŸte să îi fie comunicate actele de procedură, antecedentele penale sau dacă împotriva sa se desfăşoară un alt proces penal, dacă solicită un interpret în cazul în care nu vorbeÅŸte sau nu înÅ£elege limba română ori nu se poate exprima, precum ÅŸi cu privire la orice alte date pentru stabilirea situaÅ£iei sale personale.----------Alin. (1) al art. 107 a fost modificat de pct. 66 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) ÃŽntrebările prevăzute la alin. (1) se repetă la audierile ulterioare doar atunci când organul judiciar consideră necesar.  + Articolul 108Comunicarea drepturilor ÅŸi a obligaÅ£iilor (1) Organul judiciar comunică suspectului sau inculpatului calitatea în care este audiat, fapta prevăzută de legea penală pentru săvârÅŸirea căreia este suspectat sau pentru care a fost pusă în miÅŸcare acÅ£iunea penală ÅŸi încadrarea juridică a acesteia. (2) Suspectului sau inculpatului i se aduc la cunoÅŸtinţă drepturile prevăzute la art. 83, precum ÅŸi următoarele obligaÅ£ii: a) obligaÅ£ia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenÅ£ia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaÅ£ii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă; b) obligaÅ£ia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenÅ£ia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaÅ£ii, citaÅ£iile ÅŸi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile ÅŸi se consideră că le-a luat la cunoÅŸtinţă. (3) ÃŽn cursul urmăririi penale, înainte de prima audiere a suspectului sau inculpatului, i se aduc la cunoÅŸtinţă drepturile ÅŸi obligaÅ£iile prevăzute la alin. (2). Aceste drepturi ÅŸi obligaÅ£ii i se comunică ÅŸi în scris, sub semnătură, iar în cazul în care nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces-verbal.----------Alin. (3) al art. 108 a fost modificat de pct. 67 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) Organul judiciar trebuie să aducă la cunoÅŸtinÅ£a inculpatului posibilitatea încheierii, în cursul urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoaÅŸterii vinovăţiei, iar în cursul judecăţii posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege, ca urmare a recunoaÅŸterii învinuirii.----------Alin. (4) al art. 108 a fost introdus de pct. 68 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 109Modul de ascultare (1) După îndeplinirea dispoziÅ£iilor art. 107 ÅŸi 108, suspectul sau inculpatul este lăsat să declare tot ceea ce doreÅŸte referitor la fapta prevăzută de legea penală care i-a fost comunicată, după care i se pot pune întrebări. (2) Suspectul sau inculpatul are dreptul să se consulte cu avocatul atât înainte, cât ÅŸi în cursul audierii, iar organul judiciar, când consideră necesar, poate permite acestuia să utilizeze însemnări ÅŸi notiÅ£e proprii. (3) ÃŽn cursul audierii, suspectul sau inculpatul îşi poate exercita dreptul la tăcere cu privire la oricare dintre faptele ori împrejurările despre care este întrebat.----------Alin. (3) al art. 109 a fost modificat de pct. 69 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 110Consemnarea declaraÅ£iilor (1) DeclaraÅ£iile suspectului sau inculpatului se consemnează în scris. ÃŽn declaraÅ£ie se consemnează întrebările adresate pe parcursul ascultării, menÅ£ionându-se cine le-a formulat, ÅŸi se menÅ£ionează de fiecare dată ora începerii ÅŸi ora încheierii ascultării.----------Alin. (1) al art. 110 a fost modificat de pct. 70 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Dacă este de acord cu conÅ£inutul declaraÅ£iei scrise, suspectul sau inculpatul o semnează. Dacă suspectul sau inculpatul are de făcut completări, rectificări ori precizări, acestea sunt indicate în finalul declaraÅ£iei, fiind urmate de semnătura suspectului sau a inculpatului. (3) Când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar consemnează acest lucru în declaraÅ£ia scrisă. (4) DeclaraÅ£ia scrisă este semnată ÅŸi de organul de urmărire penală care a procedat la audierea suspectului sau a inculpatului, de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi ori de preÅŸedintele completului de judecată ÅŸi de grefier, de avocatul suspectului, inculpatului, al persoanei vătămate, părÅ£ii civile sau părÅ£ii responsabile civilmente, dacă aceÅŸtia au fost prezenÅ£i, precum ÅŸi de interpret când declaraÅ£ia a fost luată printr-un interpret.----------Alin. (4) al art. 110 a fost modificat de pct. 70 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) ÃŽn cursul urmăririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează în declaraÅ£ia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă.  + SecÅ£iunea a 3-a Audierea persoanei vătămate, a părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente  + Articolul 111Modul de audiere a persoanei vătămate (1) La începutul primei audieri, organul judiciar adresează persoanei vătămate întrebările prevăzute la art. 107, care se aplică în mod corespunzător. (2) Persoanei vătămate i se aduc la cunoÅŸtinţă următoarele drepturi ÅŸi obligaÅ£ii: a) dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu; b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege; c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepÅ£ii ÅŸi de a pune concluzii, în condiÅ£iile prevăzute de lege; d) dreptul de a fi încunoÅŸtinÅ£ată cu privire la desfăşurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, precum ÅŸi dreptul de a se constitui parte civilă; e) obligaÅ£ia de a se prezenta la chemările organelor judiciare; f) obligaÅ£ia de a comunica orice schimbare de adresă; g) abrogată;----------Lit. g) a alin. (2) al art. 111 a fost abrogată de pct. 71 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) DispoziÅ£iile art. 109 alin. (1) ÅŸi (2) ÅŸi ale art. 110 se aplică în mod corespunzător. (4) ÃŽn cursul urmăririi penale, audierea persoanei vătămate se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, atunci când organul de urmărire penală consideră necesar sau atunci când persoana vătămată a solicitat aceasta în mod expres, iar înregistrarea este posibilă. (5) Persoanei vătămate i se aduce la cunoÅŸtinţă cu ocazia primei audieri faptul că, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, aceasta poate să fie informată cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod.  + Articolul 112Modul de audiere a părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente (1) Audierea părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente se face potrivit dispoziÅ£iilor art. 111 alin. (1), (3) ÅŸi (4), care se aplică în mod corespunzător. (2) PărÅ£ii civile, precum ÅŸi părÅ£ii responsabile civilmente li se aduc la cunoÅŸtinţă următoarele drepturi: a) dreptul de a fi asistate de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a li se desemna un avocat din oficiu; b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege; c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepÅ£ii ÅŸi de a pune concluzii în legătură cu soluÅ£ionarea laturii civile a cauzei, în condiÅ£iile prevăzute de lege.  + Articolul 113ProtecÅ£ia persoanei vătămate ÅŸi a părÅ£ii civileAtunci când sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute de lege referitoare la statutul de martor ameninÅ£at sau vulnerabil ori pentru protecÅ£ia vieÅ£ii private sau a demnităţii, organul de urmărire penală poate dispune faţă de persoana vătămată ori faţă de partea civilă măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 125-130, care se aplică în mod corespunzător.  + SecÅ£iunea a 4-a Audierea martorilor  + Articolul 114Persoanele audiate ca martor (1) Poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoÅŸtinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală. (2) Orice persoană citată în calitate de martor are următoarele obligaÅ£ii: a) de a se prezenta în faÅ£a organului judiciar care a citat-o la locul, ziua ÅŸi ora arătate în citaÅ£ie; b) de a depune jurământ sau declaraÅ£ie solemnă în faÅ£a instanÅ£ei; c) de a spune adevărul. (3) Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de expert sau de avocat, de mediator ori de reprezentant al uneia dintre părÅ£i sau al unui subiect procesual principal, cu privire la faptele ÅŸi împrejurările de fapt pe care persoana le-a cunoscut înainte de a dobândi această calitate. (4) Pot fi audiate în calitate de martor ÅŸi persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 ÅŸi 62.  + Articolul 115Capacitatea de a fi martor (1) Orice persoană poate fi citată ÅŸi audiată în calitate de martor, cu excepÅ£ia părÅ£ilor ÅŸi a subiecÅ£ilor procesuali principali. (2) Persoanele care se află într-o situaÅ£ie ce pune la îndoială, în mod rezonabil, capacitatea de a fi martor pot fi audiate doar atunci când organul judiciar constată că persoana este capabilă să relateze în mod conÅŸtient fapte ÅŸi împrejurări de fapt conforme cu realitatea. (3) Pentru a decide cu privire la capacitatea unei persoane de a fi martor, organul judiciar dispune, la cerere sau din oficiu, orice examinare necesară, prin mijloacele prevăzute de lege.  + Articolul 116Obiectul ÅŸi limitele declaraÅ£iei martorului (1) Martorul este audiat asupra unor fapte sau împrejurări de fapt care constituie obiectul probaÅ£iunii în cauza în care a fost citat. (2) Audierea martorului poate fi extinsă asupra tuturor împrejurărilor necesare pentru verificarea credibilităţii sale. (3) Nu pot face obiectul declaraÅ£iei martorului acele fapte sau împrejurări al căror secret ori confidenÅ£ialitate poate fi opusă prin lege organelor judiciare.----------Alin. (3) al art. 116 a fost modificat de pct. 72 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) Faptele sau împrejurările prevăzute la alin. (3) pot face obiectul declaraÅ£iei martorului atunci când autoritatea competentă sau persoana îndreptăţită îşi exprimă acordul în acest sens sau atunci când există o altă cauză legală de înlăturare a obligaÅ£iei de a păstra secretul sau confidenÅ£ialitatea. (5) Abrogat.----------Alin. (5) al art. 116 a fost abrogat de pct. 73 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 117Persoanele care au dreptul de a refuza să dea declaraÅ£ii în calitate de martor (1) Au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor următoarele persoane: a) soÅ£ul, ascendenÅ£ii ÅŸi descendenÅ£ii în linie directă, precum ÅŸi fraÅ£ii ÅŸi surorile suspectului sau inculpatului; b) persoanele care au avut calitatea de soÅ£ al suspectului sau al inculpatului. (2) După comunicarea drepturilor ÅŸi obligaÅ£iilor potrivit art. 120, organele judiciare comunică persoanelor prevăzute la alin. (1) dreptul de a nu da declaraÅ£ii în calitate de martor. (3) Dacă persoanele prevăzute la alin. (1) sunt de acord să dea declaraÅ£ii, în privinÅ£a acestora sunt aplicabile dispoziÅ£iile privitoare la drepturile ÅŸi obligaÅ£iile martorilor. (4) Persoana care îndeplineÅŸte una dintre calităţile prevăzute la alin. (1) în raport cu unul dintre suspecÅ£i sau inculpaÅ£i este scutită de obligaÅ£ia de a depune mărturie ÅŸi împotriva celorlalÅ£i suspecÅ£i sau inculpaÅ£i, în cazul în care declaraÅ£ia sa nu poate fi limitată doar la aceÅŸtia din urmă.----------Alin. (4) al art. 117 a fost modificat de pct. 74 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 118Dreptul martorului de a nu se acuzaDeclaraÅ£ia de martor dată de o persoană care, în aceeaÅŸi cauză, anterior declaraÅ£iei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligaÅ£ia să menÅ£ioneze, cu ocazia consemnării declaraÅ£iei, calitatea procesuală anterioară.----------Art. 118 a fost modificat de pct. 75 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 119ÃŽntrebările privind persoana martorului (1) DispoziÅ£iile art. 107 se aplică în mod corespunzător în cazul audierii martorului. (2) Martorului i se comunică obiectul cauzei ÅŸi apoi este întrebat dacă este membru de familie sau fost soÅ£ al suspectului, inculpatului, persoanei vătămate ori al celorlalte părÅ£i din procesul penal, dacă se află în relaÅ£ii de prietenie sau de duÅŸmănie cu aceste persoane, precum ÅŸi dacă a suferit vreo pagubă în urma săvârÅŸirii infracÅ£iunii. (3) Martorului nu i se adresează întrebările privind persoana sa atunci când faţă de acesta s-a dispus o măsură de protecÅ£ie a datelor de identitate.  + Articolul 120Comunicarea drepturilor ÅŸi obligaÅ£iilor (1) Organul judiciar comunică martorului calitatea în care este audiat ÅŸi faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor. (2) Martorului i se aduc apoi la cunoÅŸtinţă următoarele drepturi ÅŸi obligaÅ£ii: a) dreptul de a fi supus măsurilor de protecÅ£ie ÅŸi de a beneficia de restituirea cheltuielilor prilejuite de chemarea în faÅ£a organelor judiciare, atunci când sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute de lege; b) obligaÅ£ia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenÅ£ia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaÅ£ii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa; c) obligaÅ£ia de a comunica în scris, în termen de 5 zile, orice schimbare a adresei la care este citat, atrăgându-i-se atenÅ£ia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaÅ£ii, se poate dispune împotriva sa sancÅ£iunea prevăzută de art. 283 alin. (1); d) obligaÅ£ia de a da declaraÅ£ii conforme cu realitatea, atrăgându-i-se atenÅ£ia că legea pedepseÅŸte infracÅ£iunea de mărturie mincinoasă.  + Articolul 121Jurământul ÅŸi declaraÅ£ia solemnă a martorului (1) ÃŽn cursul urmăririi penale ÅŸi judecăţii, după îndeplinirea dispoziÅ£iilor art. 119 ÅŸi 120, organul de urmărire penală ÅŸi preÅŸedintele completului solicită martorului depunerea jurământului sau a declaraÅ£iei solemne. (2) Organul de urmărire penală ÅŸi preÅŸedintele completului îl întreabă pe martor dacă doreÅŸte să depună jurământ religios sau declaraÅ£ie solemnă. (3) Textul jurământului este următorul: "Jur că voi spune adevărul ÅŸi nu voi ascunde nimic din ceea ce ÅŸtiu. AÅŸa să-mi ajute Dumnezeu!". Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă în funcÅ£ie de credinÅ£a religioasă a martorului. (4) ÃŽn timpul depunerii jurământului, cu excepÅ£iile impuse de credinÅ£a religioasă, martorul Å£ine mâna dreaptă pe cruce sau pe Biblie. (5) ÃŽn cazul în care martorul alege să facă o declaraÅ£ie solemnă, textul acesteia este următorul: "Mă oblig că voi spune adevărul ÅŸi nu voi ascunde nimic din ceea ce ÅŸtiu." (6) DispoziÅ£iile alin. (1)-(5) se aplică în mod corespunzător în procedura audierii anticipate, în faÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi.----------Alin. (6) al art. 121 a fost modificat de pct. 76 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 122Modul de audiere a martorului (1) Fiecare martor este audiat separat ÅŸi fără prezenÅ£a altor martori. (2) Martorul este lăsat să declare tot ceea ce ÅŸtie în legătură cu faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus, apoi i se pot adresa întrebări. (3) Martorului nu i se pot adresa întrebări privind opÅ£iunile politice, ideologice sau religioase ori alte circumstanÅ£e personale ÅŸi de familie, cu excepÅ£ia cazului în care acestea sunt strict necesare pentru aflarea adevărului în cauză sau pentru verificarea credibilităţii martorului.  + Articolul 123Consemnarea declaraÅ£iilor (1) Consemnarea declaraÅ£iilor se face potrivit dispoziÅ£iilor art. 110, care se aplică în mod corespunzător. (2) ÃŽn cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta ÅŸi înregistrarea este posibilă.  + Articolul 124Cazurile speciale de audiere a martorului (1) Audierea martorului minor în vârstă de până la 14 ani are loc în prezenÅ£a unuia dintre părinÅ£i, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului instituÅ£iei căreia îi este încredinÅ£at minorul spre creÅŸtere ÅŸi educare. (2) Dacă persoanele arătate la alin. (1) nu pot fi prezente sau au calitatea de suspect, inculpat, persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente ori martor în cauză ori există suspiciunea rezonabilă că pot influenÅ£a declaraÅ£ia minorului, audierea acestuia are loc în prezenÅ£a unui reprezentant al autorităţii tutelare sau a unei rude cu capacitate deplină de exerciÅ£iu, stabilite de organul judiciar. (3) Dacă se consideră necesar, la cerere sau din oficiu, organul de urmărire penală sau instanÅ£a dispune ca la audierea martorului minor să asiste un psiholog. (4) Audierea martorului minor trebuie să evite producerea oricărui efect negativ asupra stării psihice a acestuia. (5) Martorului minor care la data audierii nu a împlinit vârsta de 14 ani nu i se comunică obligaÅ£iile prevăzute la art. 120 alin. (2) lit. d), dar i se atrage atenÅ£ia să spună adevărul. (6) Abrogat.----------Alin. (6) al art. 124 a fost abrogat de pct. 77 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (7) Abrogat.----------Alin. (7) al art. 124 a fost abrogat de pct. 77 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + SecÅ£iunea a 5-a ProtecÅ£ia martorilor§ 1. ProtecÅ£ia martorilor ameninÅ£aÅ£i  + Articolul 125Martorul ameninÅ£atÃŽn cazul în care există o suspiciune rezonabilă că viaÅ£a, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declaraÅ£iilor sale, organul judiciar competent acordă acestuia statutul de martor ameninÅ£at ÅŸi dispune una ori mai multe dintre măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 126 sau 127, după caz.  + Articolul 126Măsurile de protecÅ£ie dispuse în cursul urmăririi penale (1) ÃŽn cursul urmăririi penale, odată cu acordarea statutului de martor ameninÅ£at, procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre următoarele măsuri: a) supravegherea ÅŸi paza locuinÅ£ei martorului sau asigurarea unei locuinÅ£e temporare; b) însoÅ£irea ÅŸi asigurarea protecÅ£iei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasărilor; c) protecÅ£ia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaraÅ£ia sa; d) audierea martorului fără ca acesta să fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea ÅŸi imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente. (2) Procurorul dispune aplicarea unei măsuri de protecÅ£ie din oficiu sau la cererea martorului, a uneia dintre părÅ£i sau a unui subiect procesual principal. (3) ÃŽn cazul aplicării măsurilor de protecÅ£ie prevăzute la alin. (1) lit. c) ÅŸi d), declaraÅ£ia martorului nu va cuprinde adresa reală sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmărire penală, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanÅ£a, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (4) Procurorul dispune acordarea statutului de martor ameninÅ£at ÅŸi aplicarea măsurilor de protecÅ£ie prin ordonanţă motivată, care se păstrează în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (5) Procurorul verifică, la intervale de timp rezonabile, dacă se menÅ£in condiÅ£iile care au determinat luarea măsurilor de protecÅ£ie, iar în caz contrar dispune, prin ordonanţă motivată, încetarea acestora. (6) Măsurile prevăzute la alin. (1) se menÅ£in pe tot parcursul procesului penal dacă starea de pericol nu a încetat. (7) Dacă starea de pericol a apărut în cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu sau la sesizarea procurorului, dispune măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 127. DispoziÅ£iile art. 128 se aplică în mod corespunzător. (8) Măsurile de protecÅ£ie prevăzute la alin. (1) lit. a) ÅŸi b) se comunică autorităţii desemnate cu punerea în executare a măsurii.  + Articolul 127Măsurile de protecÅ£ie dispuse în cursul judecăţiiÃŽn cursul judecăţii, odată cu acordarea statutului de martor ameninÅ£at, instanÅ£a dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre următoarele măsuri: a) supravegherea ÅŸi paza locuinÅ£ei martorului sau asigurarea unei locuinÅ£e temporare; b) însoÅ£irea ÅŸi asigurarea protecÅ£iei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasărilor; c) nepublicitatea ÅŸedinÅ£ei de judecată pe durata ascultării martorului; d) ascultarea martorului fără ca acesta să fie prezent în sala de judecată, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea ÅŸi imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente; e) protecÅ£ia datelor de identitate ale martorului ÅŸi acordarea unui pseudonim sub care acesta va depune mărturie.  + Articolul 128Dispunerea măsurii protecÅ£iei martorului în cursul judecăţii (1) InstanÅ£a dispune aplicarea unei măsuri de protecÅ£ie din oficiu, la cererea procurorului, a martorului, a părÅ£ilor sau a persoanei vătămate. (2) Propunerea formulată de procuror cuprinde: a) numele martorului care urmează a fi ascultat în faza de judecată ÅŸi faţă de care se doreÅŸte dispunerea măsurii de protecÅ£ie; b) motivarea concretă a gravităţii pericolului ÅŸi a necesităţii măsurii. (3) Atunci când cererea este formulată de celelalte persoane prevăzute la alin. (1), instanÅ£a poate dispune ca procurorul să efectueze de urgenţă verificări cu privire la temeinicia cererii de protecÅ£ie. (4) Cererea se soluÅ£ionează în camera de consiliu, fără participarea persoanei care a formulat cererea. (5) Participarea procurorului este obligatorie. (6) InstanÅ£a se pronunţă prin încheiere motivată, care nu este supusă căilor de atac. (7) ÃŽncheierea prin care se dispune măsura de protecÅ£ie se păstrează în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. Dacă protecÅ£ia martorului este necesară ÅŸi după rămânerea definitivă a hotărârii, sunt aplicabile dispoziÅ£iile legii speciale. (8) Măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 127 lit. a) ÅŸi b) se comunică autorităţii desemnate de lege cu punerea în executare a măsurilor.  + Articolul 129Audierea martorului protejat (1) ÃŽn situaÅ£iile prevăzute la art. 126 alin. (1) lit. d) ÅŸi art. 127 lit. d), audierea martorului se poate efectua prin intermediul mijloacelor audiovideo, fără ca martorul să fie prezent fizic în locul unde se află organul judiciar.----------Alin. (1) al art. 129 a fost modificat de pct. 78 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Abrogat.----------Alin. (2) al art. 129 a fost abrogat de pct. 79 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) SubiecÅ£ii procesuali principali, părÅ£ile ÅŸi avocaÅ£ii acestora pot adresa întrebări martorului audiat în condiÅ£iile alin. (1). Organul judiciar respinge întrebările care ar putea conduce la identificarea martorului.----------Alin. (3) al art. 129 a fost modificat de pct. 80 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) DeclaraÅ£ia martorului protejat se înregistrează prin mijloace tehnice video ÅŸi audio ÅŸi se redă integral în formă scrisă. (5) ÃŽn cursul urmăririi penale declaraÅ£ia se semnează de organul de urmărire penală ori, după caz, de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi de procurorul care a fost prezent la audierea martorului ÅŸi se depune la dosarul cauzei. DeclaraÅ£ia martorului, transcrisă, va fi semnată ÅŸi de acesta ÅŸi va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (6) ÃŽn cursul judecăţii, declaraÅ£ia martorului se semnează de preÅŸedintele completului de judecată. (7) Suportul pe care a fost înregistrată declaraÅ£ia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanÅ£ei de judecată în faÅ£a căreia s-a făcut declaraÅ£ia, se păstrează în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. Suportul care conÅ£ine înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale este înaintat la terminarea urmăririi penale instanÅ£ei competente, împreună cu dosarul cauzei, ÅŸi este păstrat în aceleaÅŸi condiÅ£ii privind confidenÅ£ialitatea.§ 2. ProtecÅ£ia martorilor vulnerabili  + Articolul 130Martorul vulnerabil (1) Procurorul sau, după caz, instanÅ£a poate decide acordarea statutului de martor vulnerabil următoarelor categorii de persoane: a) martorului care a suferit o traumă ca urmare a săvârÅŸirii infracÅ£iunii ori ca urmare a comportamentului ulterior al suspectului sau inculpatului; b) martorului minor. (2) Odată cu acordarea statutului de martor vulnerabil, procurorul ÅŸi instanÅ£a pot dispune măsurile de protecÅ£ie prevăzute la art. 126 alin. (1) lit. b) ÅŸi d) sau, după caz, art. 127 lit. b)-e), care se aplică în mod corespunzător. Distorsionarea vocii ÅŸi a imaginii nu este obligatorie. (3) DispoziÅ£iile art. 126 ÅŸi 128 se aplică în mod corespunzător.  + SecÅ£iunea a 6-a Confruntarea  + Articolul 131Confruntarea (1) Când se constată că există contraziceri între declaraÅ£iile persoanelor audiate în aceeaÅŸi cauză, se procedează la confruntarea lor dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei. (2) Persoanele confruntate sunt audiate cu privire la faptele ÅŸi împrejurările în privinÅ£a cărora declaraÅ£iile date anterior se contrazic. (3) Organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată poate încuviinÅ£a ca persoanele confruntate să îşi pună reciproc întrebări. (4) ÃŽntrebările ÅŸi răspunsurile se consemnează într-un proces-verbal.----------Alin. (4) al art. 131 a fost modificat de pct. 81 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Capitolul III Identificarea persoanelor ÅŸi a obiectelor  + Articolul 132Scopul ÅŸi obiectul măsurii (1) Identificarea persoanelor sau obiectelor se poate dispune dacă este necesară în scopul clarificării împrejurărilor cauzei. (2) Identificarea persoanelor sau obiectelor poate fi dispusă de procuror ori de organele de cercetare penală, în cursul urmăririi penale, sau de instanţă, în cursul judecăţii.  + Articolul 133Audierea prealabilă a persoanei care face identificarea (1) După dispunerea măsurii ÅŸi înainte ca identificarea să fie realizată, persoana care face identificarea trebuie audiată cu privire la persoana sau obiectul pe care urmează să îl identifice. (2) Audierea constă în descrierea tuturor caracteristicilor persoanei sau ale obiectului, precum ÅŸi a împrejurărilor în care au fost văzute. Persoana care face identificarea este întrebată dacă a mai participat anterior la o altă procedură de identificare privind aceeaÅŸi persoană sau acelaÅŸi obiect ori dacă persoana sau obiectul de identificat i-au fost indicate ori descrise anterior.----------Alin. (2) al art. 133 a fost modificat de pct. 82 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 134Identificarea persoanelor (1) Persoana care urmează să fie identificată este prezentată împreună cu alte 4-6 persoane necunoscute, cu trăsături asemănătoare celor descrise de persoana care face identificarea. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător ÅŸi în situaÅ£ia identificării persoanelor după fotografii. (3) Identificarea se desfăşoară astfel încât persoanele care urmează să fie identificate să nu o vadă pe cea care le identifică. (4) Desfăşurarea activităţii de identificare a persoanelor, precum ÅŸi declaraÅ£iile persoanei care face identificarea sunt consemnate într-un proces-verbal. (5) Procesul-verbal trebuie să cuprindă, pe lângă menÅ£iunile prevăzute la art. 135 alin. (2), numele, prenumele ÅŸi adresa persoanelor care au fost introduse în grupul de identificare sau ale căror fotografii au fost prezentate persoanei care face identificarea, numele ÅŸi prenumele persoanei identificate, precum ÅŸi ordonanÅ£a sau încheierea prin care s-a dispus efectuarea identificării de persoane. (6) ÃŽn cursul urmăririi penale, în situaÅ£ia în care organul de urmărire penală consideră necesar, activitatea de identificare este înregistrată audiovideo. ÃŽnregistrarea identificării este anexată procesului-verbal ca parte integrantă a acestuia ÅŸi poate fi folosită ca mijloc de probă.  + Articolul 135Identificarea obiectelor (1) Obiectele despre care se presupune că pot contribui la aflarea adevărului în legătură cu săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni sunt prezentate în vederea identificării, după ce persoana care face identificarea le-a descris în prealabil. Dacă aceste obiecte nu pot fi aduse pentru a fi prezentate, persoana care face identificarea poate fi condusă la locul unde se află obiectele. (2) Desfăşurarea activităţii de identificare a obiectelor, precum ÅŸi declaraÅ£iile persoanei care face identificarea sunt consemnate într-un proces-verbal ce trebuie să cuprindă menÅ£iuni cu privire la: ordonanÅ£a sau încheierea prin care s-a dispus măsura, locul unde a fost încheiat, data, ora la care a început ÅŸi ora la care s-a terminat activitatea, cu menÅ£ionarea oricărui moment de întrerupere, numele, prenumele persoanelor prezente ÅŸi calitatea în care acestea participă, numele ÅŸi prenumele persoanei care face identificarea, descrierea amănunÅ£ită a obiectelor identificate. (3) ÃŽn cursul urmăririi penale, în situaÅ£ia în care organul de urmărire consideră necesar, activitatea de identificare ÅŸi declaraÅ£ia persoanei care face identificarea sunt înregistrate audiovideo. ÃŽnregistrarea identificării este anexată procesului-verbal ca parte integrantă a acestuia ÅŸi poate fi folosită ca mijloc de probă.  + Articolul 136Alte identificăriIdentificarea vocilor, sunetelor sau a altor elemente ce fac obiectul percepÅ£iei senzoriale se dispune ÅŸi se efectuează cu respectarea procedurii prevăzute la art. 134.  + Articolul 137Pluralitatea de identificări (1) ÃŽn cazul în care mai multe persoane sunt chemate să identifice aceeaÅŸi persoană sau acelaÅŸi obiect, organele judiciare competente iau măsuri prin care să fie evitată comunicarea între cei care au făcut identificarea ÅŸi cei care urmează să o efectueze. (2) Dacă aceeaÅŸi persoană urmează să participe la mai multe proceduri de identificare a unor persoane sau a unor obiecte, organele judiciare competente iau măsuri ca persoana supusă identificării să fie situată între persoane diferite de cele ce au participat la procedurile anterioare, respectiv obiectul supus identificării să fie plasat printre obiecte diferite de cele utilizate anterior.  + Capitolul IVMetode speciale de supraveghere sau cercetare----------Denumirea Cap. IV din Titlul IV al PărÅ£ii generale a fost modificată de pct. 83 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 138DispoziÅ£ii generale (1) Constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare următoarele: a) interceptarea comunicaÅ£iilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; b) accesul la un sistem informatic; c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere; d) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; e) obÅ£inerea datelor privind tranzacÅ£iile financiare ale unei persoane; f) reÅ£inerea, predarea sau percheziÅ£ionarea trimiterilor poÅŸtale; g) utilizarea investigatorilor sub acoperire ÅŸi a colaboratorilor; h) participarea autorizată la anumite activităţi; i) livrarea supravegheată; j) obÅ£inerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului, altele decât conÅ£inutul comunicaÅ£iilor, reÅ£inute de către aceÅŸtia în temeiul legii speciale privind reÅ£inerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ÅŸi de furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului.----------Alin. (1) al art. 138 a fost modificat de pct. 84 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (2) Prin interceptarea comunicaÅ£iilor ori a oricărui tip de comunicare se înÅ£elege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare.----------Alin. (2) al art. 138 a fost modificat de pct. 84 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) Prin acces la un sistem informatic se înÅ£elege pătrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanţă, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei reÅ£ele, în scopul de a identifica probe. (4) Prin sistem informatic se înÅ£elege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate în relaÅ£ie funcÅ£ională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic. (5) Prin date informatice se înÅ£elege orice reprezentare de fapte, informaÅ£ii sau concepte sub o formă adecvată prelucrării într-un sistem informatic, inclusiv un program capabil să determine executarea unei funcÅ£ii de către un sistem informatic. (6) Prin supraveghere video, audio sau prin fotografiere se înÅ£elege fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversaÅ£iilor, miÅŸcărilor ori a altor activităţi ale acestora. (7) Prin localizare sau urmărire prin mijloace tehnice se înÅ£elege folosirea unor dispozitive care determină locul unde se află persoana sau obiectul la care sunt ataÅŸate. (8) Prin percheziÅ£ionarea trimiterilor poÅŸtale se înÅ£elege verificarea, prin mijloace fizice sau tehnice, a scrisorilor, a altor trimiteri poÅŸtale sau a obiectelor transmise prin orice alt mijloc. (9) Prin obÅ£inerea datelor privind tranzacÅ£iile financiare ale unei persoane se înÅ£elege operaÅ£iunile prin care se asigură cunoaÅŸterea conÅ£inutului tranzacÅ£iilor financiare ÅŸi al altor operaÅ£iuni efectuate sau care urmează să fie efectuate prin intermediul unei instituÅ£ii de credit ori al altei entităţi financiare, precum ÅŸi obÅ£inerea de la o instituÅ£ie de credit sau de la altă entitate financiară de înscrisuri ori informaÅ£ii aflate în posesia acesteia referitoare la tranzacÅ£iile sau operaÅ£iunile unei persoane.----------Alin. (9) al art. 138 a fost modificat de pct. 84 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (10) Prin utilizarea investigatorilor sub acoperire ÅŸi a colaboratorilor se înÅ£elege folosirea unei persoane cu o altă identitate decât cea reală în scopul obÅ£inerii de date ÅŸi informaÅ£ii cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni.----------Alin. (10) al art. 138 a fost modificat de pct. 84 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (11) Prin participarea autorizată la anumite activităţi se înÅ£elege comiterea unei fapte similare laturii obiective a unei infracÅ£iuni de corupÅ£ie, efectuarea de tranzacÅ£ii, operaÅ£iuni sau orice fel de înÅ£elegeri privind un bun sau privind o persoană despre care se bănuieÅŸte că ar fi dispărută, că este victima traficului de persoane ori a unei răpiri, efectuarea de operaÅ£iuni privind droguri, precum ÅŸi prestarea unui serviciu, desfăşurate cu autorizarea organului judiciar competent, în scopul obÅ£inerii de mijloace de probă.----------Alin. (11) al art. 138 a fost modificat de pct. 84 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (12) Prin livrare supravegheată se înÅ£elege tehnica de supraveghere ÅŸi cercetare prin care se permite intrarea, tranzitarea sau ieÅŸirea de pe teritoriul ţării a unor bunuri în privinÅ£a cărora există o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al deÅ£inerii sau obÅ£inerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autorităţilor competente, în scopul investigării unei infracÅ£iuni sau al identificării persoanelor implicate în săvârÅŸirea acesteia. (13) Prin supraveghere tehnică se înÅ£elege utilizarea uneia dintre metodele prevăzute la alin. (1) lit. a)-e).----------Alin. (13) al art. 138 a fost modificat de pct. 84 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 139Supravegherea tehnică (1) Supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiÅ£ii: a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la alin. (2); b) măsura să fie proporÅ£ională cu restrângerea drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanÅ£a informaÅ£iilor ori a probelor ce urmează a fi obÅ£inute sau gravitatea infracÅ£iunii; c) probele nu ar putea fi obÅ£inute în alt mod sau obÅ£inerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare. (2) Supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracÅ£iunilor contra securităţii naÅ£ionale prevăzute de Codul penal ÅŸi de legi speciale, precum ÅŸi în cazul infracÅ£iunilor de trafic de droguri, de trafic de arme, de trafic de persoane, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede ori alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, contra patrimoniului, de ÅŸantaj, de viol, de lipsire de libertate, de evaziune fiscală, în cazul infracÅ£iunilor de corupÅ£ie ÅŸi al infracÅ£iunilor asimilate infracÅ£iunilor de corupÅ£ie, infracÅ£iunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracÅ£iunilor care se săvârÅŸesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicaÅ£ii electronice ori în cazul altor infracÅ£iuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.----------Alin. (2) al art. 139 a fost modificat de pct. 85 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) ÃŽnregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părÅ£i sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terÅ£ii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege. (4) Raportul dintre avocat ÅŸi persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârÅŸeÅŸte ori pregăteÅŸte săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la alin. (2). Dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activităţile de supraveghere tehnică au vizat ÅŸi raporturile dintre avocat ÅŸi suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apără, probele obÅ£inute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndată, de către procuror. Judecătorul care a dispus măsura este informat, de îndată, de către procuror. Atunci când apreciază necesar, judecătorul dispune informarea avocatului.----------Alin. (4) al art. 139 a fost modificat de pct. 85 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 140Procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnică (1) Supravegherea tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, pe o durată de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea. (2) Cererea formulată de procuror trebuie să cuprindă: indicarea măsurilor de supraveghere tehnică care se solicită a fi dispuse, numele sau alte date de identificare a persoanei împotriva căreia se dispune măsura, dacă sunt cunoscute, indicarea probelor ori a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni pentru care se poate dispune măsura, indicarea faptei ÅŸi a încadrării juridice, iar, în cazul măsurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere, dacă se solicită ÅŸi încuviinÅ£area ca organele de urmărire penală să pătrundă în spaÅ£ii private indicate pentru a activa sau a dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi folosite pentru executarea măsurii supravegherii tehnice, motivarea caracterului proporÅ£ional ÅŸi subsidiar al măsurii. Procurorul trebuie să înainteze dosarul judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi. (3) Cererea prin care se solicită încuviinÅ£area supravegherii tehnice se soluÅ£ionează în aceeaÅŸi zi, în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor. Participarea procurorului este obligatorie. (4) ÃŽn cazul în care apreciază că cererea este întemeiată, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi dispune, prin încheiere, admiterea cererii procurorului ÅŸi emite de îndată mandatul de supraveghere tehnică. ÃŽntocmirea minutei este obligatorie. (5) ÃŽncheierea judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi mandatul trebuie să cuprindă: a) denumirea instanÅ£ei; b) data, ora ÅŸi locul emiterii; c) numele, prenumele ÅŸi calitatea persoanei care a dat încheierea ÅŸi a emis mandatul; d) indicarea măsurii concrete încuviinÅ£ate; e) perioada ÅŸi scopul pentru care s-a autorizat măsura; f) numele persoanei supuse măsurii de supraveghere tehnică ori datele de identificare ale acesteia, dacă sunt cunoscute; g) indicarea, în cazul în care este necesar faţă de natura măsurii încuviinÅ£ate, a elementelor de identificare a fiecărui telefon, a punctului de acces la un sistem informatic, a oricăror date cunoscute pentru identificarea căii de comunicare sau a numărului de cont; h) în cazul măsurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere în spaÅ£ii private, menÅ£iunea privind încuviinÅ£area solicitării ca organele de urmărire penală să pătrundă în spaÅ£ii private pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi folosite pentru executarea măsurii supravegherii tehnice; i) semnătura judecătorului ÅŸi ÅŸtampila instanÅ£ei. (6) ÃŽn cazul în care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi apreciază că nu sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la art. 139 ÅŸi prevederile alin. (1) din prezentul articol, dispune, prin încheiere, respingerea cererii de încuviinÅ£are a măsurii supravegherii tehnice. (7) ÃŽncheierea prin care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă asupra măsurilor de supraveghere tehnică nu este supusă căilor de atac. (8) O nouă cerere de încuviinÅ£are a aceleiaÅŸi măsuri poate fi formulată numai dacă au apărut ori s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute la momentul soluÅ£ionării cererii anterioare de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi. (9) La cererea motivată a persoanei vătămate, procurorul poate solicita judecătorului autorizarea interceptării comunicaÅ£iilor ori înregistrării acestora, precum ÅŸi a oricăror tipuri de comunicări efectuate de aceasta prin orice mijloc de comunicare, indiferent de natura infracÅ£iunii ce formează obiectul cercetării. DispoziÅ£iile alin. (1)-(8) se aplică în mod corespunzător.----------Alin. (9) al art. 140 a fost introdus de pct. 86 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 141Autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică de către procuror (1) Procurorul poate autoriza, pe o durată de maximum 48 de ore, măsurile de supraveghere tehnică atunci când: a) există urgenţă, iar obÅ£inerea mandatului de supraveghere tehnică în condiÅ£iile art. 140 ar conduce la o întârziere substanÅ£ială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranÅ£a persoanei vătămate, a martorului sau membrilor familiilor acestora; ÅŸi b) sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la art. 139 alin. (1) ÅŸi (2). (2) OrdonanÅ£a procurorului prin care se autorizează măsura de supraveghere tehnică trebuie să cuprindă menÅ£iunile prevăzute la art. 140 alin. (5). (3) Procurorul are obligaÅ£ia de a sesiza, în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea măsurii, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a emis ordonanÅ£a, în vederea confirmării măsurii, înaintând totodată un proces-verbal de redare rezumativă a activităţilor de supraveghere tehnică efectuate ÅŸi dosarul cauzei. (4) ÃŽn cazul în care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi apreciază că au fost îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), confirmă în termen de 24 de ore măsura dispusă de procuror, prin încheiere, pronunÅ£ată în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor. (5) Cu privire la datele informatice identificate prin accesul la un sistem informatic, procurorul poate dispune, prin ordonanţă: a) realizarea ÅŸi conservarea unei copii a acestor date informatice; b) suprimarea accesării sau îndepărtarea acestor date informatice din sistemul informatic.Copiile se realizează cu mijloace tehnice ÅŸi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informaÅ£iilor conÅ£inute de acestea. (6) ÃŽn cazul în care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi apreciază că nu au fost respectate condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), infirmă măsura luată de către procuror ÅŸi dispune distrugerea probelor obÅ£inute în temeiul acesteia. Procurorul distruge probele astfel obÅ£inute ÅŸi întocmeÅŸte un proces-verbal în acest sens. (7) Odată cu cererea de confirmare a măsurii sau separat, procurorul poate solicita judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi luarea măsurii supravegherii tehnice în condiÅ£iile art. 140. (8) ÃŽncheierea prin care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă asupra măsurilor dispuse de procuror nu este supusă căilor de atac.  + Articolul 142Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică (1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaÅ£i din cadrul poliÅ£iei ori de alte organe specializate ale statului. (2) Furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare ori de servicii financiare sunt obligaÅ£i să colaboreze cu organele de urmărire penală, cu autorităţile prevăzute la alin. (1), în limitele competenÅ£elor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică.----------Alin. (2) al art. 142 a fost modificat de pct. 87 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) Persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la executarea măsurilor de supraveghere au obligaÅ£ia să păstreze secretul operaÅ£iunii efectuate, sub sancÅ£iunea legii penale. (4) Procurorul are obligaÅ£ia de a înceta imediat supravegherea tehnică înainte de expirarea duratei mandatului dacă nu mai există temeiurile care au justificat măsura, informând de îndată despre aceasta judecătorul care a emis mandatul. (5) Datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică pot fi folosite ÅŸi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaÅ£ii concludente ÅŸi utile privitoare la pregătirea ori săvârÅŸirea unei alte infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2). (6) Datele rezultate din măsurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, dacă nu sunt folosite în alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, cu asigurarea confidenÅ£ialităţii. Din oficiu sau la solicitarea părÅ£ilor, judecătorul ori completul învestit poate solicita datele sigilate dacă există noi probe din care rezultă că totuÅŸi o parte dintre acestea privesc fapta ce formează obiectul cercetării. După un an de la soluÅ£ionarea definitivă a cauzei, acestea sunt distruse de către procuror, care întocmeÅŸte un proces-verbal în acest sens.  + Articolul 142^1 (1) Orice persoană autorizată care realizează activităţi de supraveghere tehnică, în baza prezentei legi, are posibilitatea de a asigura semnarea electronică a datelor rezultate din activităţile de supraveghere tehnică, utilizând o semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat. (2) Orice persoană autorizată care transmite date rezultate din activităţile de supraveghere tehnică, în baza prezentei legi, are posibilitatea să semneze datele transmise, utilizând ÅŸi o semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat ÅŸi care permite identificarea neambiguă a persoanei autorizate, aceasta asumându-ÅŸi astfel responsabilitatea în ceea ce priveÅŸte integritatea datelor transmise. (3) Orice persoană autorizată care primeÅŸte date rezultate din activităţile de supraveghere tehnică, în baza prezentei legi, are posibilitatea să verifice integritatea datelor primite ÅŸi să certifice această integritate prin semnarea datelor, utilizând o semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat ÅŸi care permite identificarea neambiguă a persoanei autorizate. (4) Fiecare persoană care certifică datele sub semnătură electronică răspunde potrivit legii pentru securitatea ÅŸi integritatea acestor date.----------Art. 142^1 a fost introdus de pct. 88 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 143Consemnarea activităţilor de supraveghere tehnică (1) Procurorul sau organul de cercetare penală întocmeÅŸte un proces-verbal pentru fiecare activitate de supraveghere tehnică, în care sunt consemnate rezultatele activităţilor efectuate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, datele de identificare ale suportului care conÅ£ine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică, numele persoanelor la care se referă, dacă sunt cunoscute, sau alte date de identificare, precum ÅŸi, după caz, data ÅŸi ora la care a început activitatea de supraveghere ÅŸi data ÅŸi ora la care s-a încheiat. (2) La procesul-verbal se ataÅŸează, în plic sigilat, o copie a suportului care conÅ£ine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică. Suportul sau o copie certificată a acestuia se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat ÅŸi va fi pus la dispoziÅ£ia instanÅ£ei, la solicitarea acesteia. După sesizarea instanÅ£ei, copia suportului care conÅ£ine activităţile de supraveghere tehnică ÅŸi copii de pe procesele-verbale se păstrează la grefa instanÅ£ei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziÅ£ia exclusivă a judecătorului sau completului învestit cu soluÅ£ionarea cauzei.(2^1) Orice persoană autorizată care realizează copii ale unui suport de stocare a datelor informatice care conÅ£ine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică are posibilitatea să verifice integritatea datelor incluse în suportul original ÅŸi, după efectuarea copiei, să semneze datele incluse în aceasta, utilizând o semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat ÅŸi care permite identificarea neambiguă a persoanei autorizate, aceasta asumându-ÅŸi astfel responsabilitatea în ceea ce priveÅŸte integritatea datelor.----------Alin. (2^1) al art. 143 a fost introdus de pct. 89 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) Convorbirile, comunicările sau conversaÅ£iile purtate într-o altă limbă decât cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret, care are obligaÅ£ia de a păstra confidenÅ£ialitatea. (4) Convorbirile, comunicările sau conversaÅ£iile interceptate ÅŸi înregistrate, care privesc fapta ce formează obiectul cercetării ori contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de către procuror sau organul de cercetare penală într-un proces-verbal în care se menÅ£ionează mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice ori ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicările, dacă sunt cunoscute, data ÅŸi ora fiecărei convorbiri sau comunicări. Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procuror.----------Alin. (4) al art. 143 a fost modificat de pct. 90 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) După încetarea măsurii de supraveghere, procurorul informează judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi despre activităţile efectuate.  + Articolul 144Prelungirea mandatului de supraveghere tehnică (1) Mandatul de supraveghere tehnică poate fi prelungit, pentru motive temeinic justificate, de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a competentă, la cererea motivată a procurorului, în cazul în care sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la art. 139, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. (2) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor, prin încheiere care nu este supusă căilor de atac. ÃŽntocmirea minutei este obligatorie. (3) Durata totală a măsurilor de supraveghere tehnică, cu privire la aceeaÅŸi persoană ÅŸi aceeaÅŸi faptă, nu poate depăşi, în aceeaÅŸi cauză, 6 luni, cu excepÅ£ia măsurii de supraveghere video, audio sau prin fotografiere în spaÅ£ii private, care nu poate depăşi 120 de zile.----------Alin. (3) al art. 144 a fost modificat de pct. 91 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 145Informarea persoanei supravegheate (1) După încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează, în scris, în cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată în privinÅ£a sa. (2) După momentul informării, persoana supravegheată are dreptul de a lua cunoÅŸtinţă, la cerere, de conÅ£inutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activităţile de supraveghere tehnică efectuate. De asemenea, procurorul trebuie să asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicărilor sau conversaÅ£iilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnică. (3) Termenul de formulare a cererii este de 20 de zile de la data comunicării informării scrise prevăzute la alin. (1). (4) Procurorul poate să amâne motivat efectuarea informării sau a prezentării suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare, dacă aceasta ar putea conduce la: a) perturbarea sau periclitarea bunei desfăşurări a urmăririi penale în cauză; b) punerea în pericol a siguranÅ£ei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora; c) dificultăţi în supravegherea tehnică asupra altor persoane implicate în cauză. (5) Amânarea prevăzută la alin. (4) se poate dispune cel mai târziu până la terminarea urmăririi penale sau până la clasarea cauzei.  + Articolul 146Conservarea materialelor rezultate din supravegherea tehnică (1) Dacă în cauză s-a dispus o soluÅ£ie de clasare, împotriva căreia nu a fost formulată plângere în termenul legal prevăzut la art. 340 sau plângerea a fost respinsă, procurorul înÅŸtiinÅ£ează de îndată despre aceasta pe judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi. (2) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi dispune conservarea suportului material sau a copiei certificate a acestuia, prin arhivare la sediul instanÅ£ei în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenÅ£ialităţii. (3) Dacă în cauză instanÅ£a a pronunÅ£at o hotărâre de condamnare, de renunÅ£are la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, de achitare ori încetare a procesului penal, rămasă definitivă, suportul material sau copia acestuia se conservă prin arhivare odată cu dosarul cauzei la sediul instanÅ£ei, în locuri speciale, cu asigurarea confidenÅ£ialităţii.----------Alin. (3) al art. 146 a fost modificat de pct. 92 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 147ReÅ£inerea, predarea ÅŸi percheziÅ£ionarea trimiterilor poÅŸtale (1) ReÅ£inerea, predarea ÅŸi percheziÅ£ionarea trimiterilor poÅŸtale se poate dispune de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, cu privire la scrisorile, trimiterile poÅŸtale sau obiectele trimise ori primite de făptuitor, suspect, inculpat sau de orice persoană care este bănuită că primeÅŸte ori trimite prin orice mijloc aceste bunuri de la făptuitor, suspect sau inculpat ori bunuri destinate acestuia, dacă: a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni; b) măsura este necesară ÅŸi proporÅ£ională cu restrângerea drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanÅ£a informaÅ£iilor sau a probelor ce urmează a fi obÅ£inute ori gravitatea infracÅ£iunii; c) probele nu ar putea fi obÅ£inute în alt mod sau obÅ£inerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare. (2) Este interzisă reÅ£inerea, predarea ÅŸi percheziÅ£ionarea corespondenÅ£ei sau a trimiterilor poÅŸtale trimise ori primite în raporturile dintre avocat ÅŸi suspectul, inculpatul sau orice altă persoană pe care acesta o apără, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care există date că avocatul săvârÅŸeÅŸte sau pregăteÅŸte săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2). (3) DispoziÅ£iile art. 140 se aplică în mod corespunzător. (4) ÃŽn cazurile în care există urgenţă, iar obÅ£inerea mandatului de reÅ£inere, predare ÅŸi percheziÅ£ionare a trimiterilor poÅŸtale în condiÅ£iile art. 140 ar conduce la o întârziere substanÅ£ială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranÅ£a victimei sau a altor persoane ÅŸi sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1) ÅŸi (2), procurorul poate dispune, pe o durată de maximum 48 de ore, măsurile prevăzute la alin. (1). DispoziÅ£iile art. 141 alin. (2)-(8) se aplică în mod corespunzător. (5) Unităţile poÅŸtale sau de transport ÅŸi orice alte persoane fizice sau juridice care efectuează activităţi de transport sau transfer de informaÅ£ii sunt obligate să reÅ£ină ÅŸi să predea procurorului scrisorile, trimiterile poÅŸtale ori obiectele la care se face referire în mandatul dispus de judecător sau în autorizaÅ£ia emisă de procuror. (6) CorespondenÅ£a, trimiterile poÅŸtale sau obiectele ridicate ÅŸi percheziÅ£ionate care nu au legătură cu cauza se restituie destinatarului. (7) După efectuarea activităţilor autorizate, procurorul îl informează, în cel mult 10 zile, în scris, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura ce a fost luată în privinÅ£a sa. După momentul informării, persoana ale cărei corespondenţă, trimiteri poÅŸtale sau obiecte au fost ridicate ÅŸi percheziÅ£ionate are dreptul de a lua cunoÅŸtinţă de activităţile efectuate. (8) DispoziÅ£iile art. 145 alin. (4) ÅŸi (5) se aplică în mod corespunzător. (9) Măsura poate fi prelungită în condiÅ£iile art. 144.  + Articolul 148Utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală ÅŸi a colaboratorilor (1) Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, pe o perioadă de maximum 60 de zile, dacă: a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni contra securităţii naÅ£ionale prevăzute de Codul penal ÅŸi de alte legi speciale, precum ÅŸi în cazul infracÅ£iunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism sau asimilate acestora, de finanÅ£are a terorismului, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, falsificare de instrumente de plată electronică, ÅŸantaj, lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracÅ£iunilor de corupÅ£ie, al infracÅ£iunilor asimilate infracÅ£iunilor de corupÅ£ie, al infracÅ£iunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracÅ£iunilor care se săvârÅŸesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică ori în cazul altor infracÅ£iuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori există o suspiciune rezonabilă că o persoană este implicată în activităţi infracÅ£ionale ce au legătură cu infracÅ£iunile enumerate mai sus; b) măsura este necesară ÅŸi proporÅ£ională cu restrângerea drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanÅ£a informaÅ£iilor sau a probelor ce urmează a fi obÅ£inute ori gravitatea infracÅ£iunii; c) probele sau localizarea ÅŸi identificarea făptuitorului, suspectului ori inculpatului nu ar putea fi obÅ£inute în alt mod sau obÅ£inerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare. (2) Măsura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă, în afara menÅ£iunilor prevăzute la art. 286 alin. (2): a) indicarea activităţilor pe care investigatorul sub acoperire este autorizat să le desfăşoare; b) perioada pentru care s-a autorizat măsura; c) identitatea atribuită investigatorului sub acoperire. (3) ÃŽn cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul sub acoperire să poată folosi dispozitive tehnice pentru a obÅ£ine fotografii sau înregistrări audio ÅŸi video, sesizează judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică. DispoziÅ£iile art. 141 se aplică în mod corespunzător. (4) Investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi din cadrul poliÅ£iei judiciare. ÃŽn cazul investigării infracÅ£iunilor contra securităţii naÅ£ionale ÅŸi infracÅ£iunilor de terorism pot fi folosiÅ£i ca investigatori sub acoperire ÅŸi lucrători operativi din cadrul organelor de stat care desfăşoară, potrivit legii, activităţi de informaÅ£ii în vederea asigurării securităţii naÅ£ionale. (5) Investigatorul sub acoperire culege date ÅŸi informaÅ£ii în baza ordonanÅ£ei emise potrivit alin. (1)-(3), pe care le pune, în totalitate, la dispoziÅ£ia procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, întocmind un proces-verbal. (6) ÃŽn cazul în care desfăşurarea activităţii investigatorului impune participarea autorizată la anumite activităţi, procurorul procedează potrivit dispoziÅ£iilor art. 150. (7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispoziÅ£ia investigatorului sub acoperire orice înscrisuri ori obiecte necesare pentru desfăşurarea activităţii autorizate. Activitatea persoanei care pune la dispoziÅ£ie sau foloseÅŸte înscrisurile ori obiectele nu constituie infracÅ£iune. (8) Investigatorii sub acoperire pot fi audiaÅ£i ca martori în cadrul procesului penal în aceleaÅŸi condiÅ£ii ca ÅŸi martorii ameninÅ£aÅ£i. (9) Durata măsurii poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depăşi 60 de zile. Durata totală a măsurii, în aceeaÅŸi cauză ÅŸi cu privire la aceeaÅŸi persoană, nu poate depăşi un an, cu excepÅ£ia infracÅ£iunilor contra vieÅ£ii, securităţii naÅ£ionale, infracÅ£iunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, precum ÅŸi infracÅ£iunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. (10) ÃŽn situaÅ£ii excepÅ£ionale, dacă sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), iar folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficientă pentru obÅ£inerea datelor sau informaÅ£iilor ori nu este posibilă, procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate autoriza folosirea unui colaborator, căruia îi poate fi atribuită o altă identitate decât cea reală. DispoziÅ£iile alin. (2)-(3) ÅŸi (5)-(9) se aplică în mod corespunzător.----------Art. 148 a fost modificat de pct. 93 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 149Măsurile de protecÅ£ie a investigatorilor sub acoperire ÅŸi a colaboratorilor (1) Identitatea reală a investigatorilor sub acoperire ÅŸi a colaboratorilor cu o altă identitate decât cea reală nu poate fi dezvăluită. (2) Procurorul, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanÅ£a de judecată are dreptul de a cunoaÅŸte adevărata identitate a investigatorului sub acoperire ÅŸi a colaboratorului, cu respectarea secretului profesional. (3) Investigatorul sub acoperire, colaboratorul, informatorul, precum ÅŸi membrii de familie ai acestora sau alte persoane supuse ameninţărilor, intimidărilor sau actelor de violenţă, în legătură cu activitatea desfăşurată de investigatorul sub acoperire, informator sau colaborator, pot beneficia de măsuri specifice de protecÅ£ie a martorilor, potrivit legii.----------Art. 149 a fost modificat de pct. 94 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 150Participarea autorizată la anumite activităţi (1) Participarea autorizată la anumite activităţi în condiÅ£iile art. 138 alin. (11) se poate dispune de către procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, pe o perioadă de maximum 60 de zile, dacă: a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, ÅŸantaj, lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracÅ£iunilor de corupÅ£ie, al infracÅ£iunilor asimilate infracÅ£iunilor de corupÅ£ie ÅŸi al infracÅ£iunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sau în cazul altor infracÅ£iuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori dacă există o suspiciune rezonabilă că o persoană este implicată în activităţi infracÅ£ionale care au legătură, potrivit art. 43, cu infracÅ£iunile enumerate mai sus; b) măsura este necesară ÅŸi proporÅ£ională cu restrângerea drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanÅ£a informaÅ£iilor sau a probelor ce urmează a fi obÅ£inute ori gravitatea infracÅ£iunii; c) probele nu ar putea fi obÅ£inute în alt mod sau obÅ£inerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare. (2) Măsura se dispune de către procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă, în afara menÅ£iunilor prevăzute la art. 286 alin. (2): a) indicarea activităţilor autorizate; b) perioada pentru care s-a autorizat măsura; c) persoana care desfăşoară activităţile autorizate. (3) Activităţile autorizate pot fi desfăşurate de un organ de cercetare penală, de un investigator cu identitate reală, de un investigator sub acoperire sau de un colaborator. (4) Desfăşurarea activităţilor autorizate de către persoana prevăzută la alin. (2) lit. c) nu constituie contravenÅ£ie sau infracÅ£iune. (5) Punerea în executare a acestor măsuri se consemnează într-un proces-verbal care conÅ£ine: datele la care măsura a început ÅŸi s-a încheiat, date cu privire la persoanele care au desfăşurat activităţile autorizate, descrierea dispozitivelor tehnice utilizate în cazul în care s-a autorizat de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, folosirea mijloacelor tehnice de supraveghere, identitatea persoanelor cu privire la care a fost pusă în aplicare măsura. (6) Persoana care a desfăşurat activităţile autorizate poate fi audiată ca martor în cadrul procesului penal, cu respectarea dispoziÅ£iilor privind audierea martorilor ameninÅ£aÅ£i, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară. (7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispoziÅ£ia persoanei care desfăşoară activităţile autorizate orice înscrisuri sau obiecte necesare pentru desfăşurarea activităţii autorizate. Persoana care pune la dispoziÅ£ie sau foloseÅŸte înscrisurile ori obiectele nu va comite o infracÅ£iune prin desfăşurarea acestor activităţi, în cazul în care acestea constituie infracÅ£iuni. (8) Măsura dispusă poate fi prelungită de către procuror, pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depăşi 60 de zile. (9) Durata totală a măsurii, cu privire la aceeaÅŸi persoană ÅŸi aceeaÅŸi faptă, nu poate depăşi un an.----------Art. 150 a fost modificat de pct. 95 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 151Livrarea supravegheată (1) Livrarea supravegheată poate fi autorizată, prin ordonanţă, de către procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, la solicitarea instituÅ£iilor sau organelor competente. (2) Livrarea supravegheată poate fi autorizată numai în următoarele cazuri: a) dacă descoperirea sau arestarea persoanelor implicate în transportul ilegal de droguri, arme, obiecte furate, materiale explozive, nucleare, alte materiale radioactive, sume de bani ÅŸi alte obiecte care rezultă din activităţi ilicite ori obiecte utilizate în scopul comiterii de infracÅ£iuni nu ar putea fi făcută în alt mod sau ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare; b) dacă descoperirea ori dovedirea infracÅ£iunilor săvârÅŸite în legătură cu livrarea de transporturi ilegale sau suspecte ar fi imposibilă ori foarte dificilă în alt mod. (3) Livrarea supravegheată poate fi realizată în condiÅ£iile în care procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală ia măsuri ÅŸi se asigură ca autorităţile statelor tranzitate: a) să fie de acord cu intrarea pe teritoriul acestora a transportului ilegal sau suspect ÅŸi cu ieÅŸirea acestuia de pe teritoriul statului; b) să garanteze faptul că transportul ilegal sau suspect este supravegheat permanent de către autorităţile competente; c) să garanteze faptul că procurorul, organele de poliÅ£ie sau alte autorităţi de stat competente sunt înÅŸtiinÅ£ate în ceea ce priveÅŸte rezultatul urmăririi penale împotriva persoanelor acuzate de infracÅ£iuni care au constituit obiectul metodei speciale de cercetare la care se face referire la alin. (1).----------Lit. c) a alin. (3) al art. 151 a fost modificată de pct. 96 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (4) DispoziÅ£iile alin. (3) nu se aplică în cazul în care un tratat internaÅ£ional la care România este parte are dispoziÅ£ii contrare. (5) OrdonanÅ£a procurorului trebuie să cuprindă: numele suspectului sau inculpatului, dacă sunt cunoscute, dovezile din care rezultă caracterul ilicit al bunurilor ce urmează să intre, să tranziteze sau să iasă de pe teritoriul ţării, modalităţile în care va fi efectuată supravegherea. Procurorul trebuie să emită câte o ordonanţă pentru fiecare livrare supravegheată dispusă. (6) Livrarea supravegheată este pusă în aplicare de către poliÅ£ie sau de altă autoritate competentă. Procurorul stabileÅŸte, coordonează ÅŸi controlează modul de punere în aplicare a livrării supravegheate. (7) Punerea în aplicare a livrării supravegheate nu constituie infracÅ£iune. (8) Organele prevăzute la alin. (6) au obligaÅ£ia de a întocmi, la finalizarea livrării supravegheate pe teritoriul României, un proces-verbal cu privire la activităţile desfăşurate, pe care îl înaintează procurorului.----------Alin. (8) al art. 151 a fost modificat de pct. 96 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 152ObÅ£inerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului, altele decât conÅ£inutul comunicaÅ£iilor, ÅŸi reÅ£inute de către aceÅŸtia (1) Organele de urmărire penală, cu autorizarea prealabilă a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, pot solicita unui furnizor de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice sau unui furnizor de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului transmiterea datelor reÅ£inute, în baza legii speciale privind reÅ£inerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ÅŸi de furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului, altele decât conÅ£inutul comunicaÅ£iilor, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni ÅŸi există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate constituie probe, pentru categoriile de infracÅ£iuni prevăzute de legea privind reÅ£inerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ÅŸi de furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului. (2) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă în termen de 48 de ore cu privire la solicitarea organelor de urmărire penală de transmitere a datelor, prin încheiere motivată, în camera de consiliu. (3) Furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ÅŸi furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului care colaborează cu organele de urmărire penală au obligaÅ£ia de a păstra secretul operaÅ£iunii efectuate.----------Art. 152 a fost modificat de pct. 97 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 153ObÅ£inerea de date privind situaÅ£ia financiară a unei persoane (1) Procurorul poate solicita, cu încuviinÅ£area prealabilă a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, unei instituÅ£ii de credit sau oricărei alte instituÅ£ii care deÅ£ine date privind situaÅ£ia financiară a unei persoane comunicarea datelor privind existenÅ£a ÅŸi conÅ£inutul conturilor ÅŸi a altor situaÅ£ii financiare ale unei persoane în cazul în care există indicii temeinice cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni ÅŸi există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate constituie probe. (2) Măsura prevăzută la alin. (1) se dispune din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă, în afara menÅ£iunilor prevăzute la art. 286 alin. (2): instituÅ£ia care este în posesia ori care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, motivarea îndeplinirii condiÅ£iilor prevăzute la alin. (1), menÅ£ionarea obligaÅ£iei instituÅ£iei de a comunica imediat, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate, datele solicitate. (3) InstituÅ£ia prevăzută la alin. (1) este obligată să pună de îndată la dispoziÅ£ie datele solicitate.----------Art. 153 a fost modificat de pct. 98 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Capitolul VConservarea datelor informatice----------Denumirea Cap. V din Titlul IV al PărÅ£ii generale a fost modificată de pct. 99 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 154Conservarea datelor informatice (1) Dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni, în scopul strângerii de probe ori identificării făptuitorului, suspectului sau a inculpatului, procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate dispune conservarea imediată a anumitor date informatice, inclusiv a datelor referitoare la traficul informaÅ£ional, care au fost stocate prin intermediul unui sistem informatic ÅŸi care se află în posesia sau sub controlul unui furnizor de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ori unui furnizor de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului, în cazul în care există pericolul pierderii sau modificării acestora. (2) Conservarea se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, pe o durată de maximum 60 de zile, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă, în afara menÅ£iunilor prevăzute la art. 286 alin. (2): furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului în posesia cărora se află datele informatice ori care le au sub control, numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut, descrierea datelor ce trebuie conservate, motivarea îndeplinirii condiÅ£iilor prevăzute la alin. (1), durata pentru care a fost emisă, menÅ£ionarea obligaÅ£iei persoanei sau furnizorilor de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ori furnizorilor de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului de a conserva imediat datele informatice indicate ÅŸi de a le menÅ£ine integritatea, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (3) Măsura conservării poate fi prelungită, pentru motive temeinic justificate, de procuror, o singură dată, pe o durată de maximum 30 de zile. (4) OrdonanÅ£a procurorului se transmite, de îndată, oricărui furnizor de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ori furnizor de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului în posesia căruia se află datele prevăzute la alin. (1) ori care le are sub control, acesta fiind obligat să le conserve imediat, în condiÅ£ii de confidenÅ£ialitate. (5) ÃŽn cazul în care datele referitoare la traficul informaÅ£ional se află în posesia mai multor furnizori de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ori furnizori de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului, furnizorul în posesia sau sub controlul căruia se află datele informatice are obligaÅ£ia de a pune, de îndată, la dispoziÅ£ia organului de urmărire penală informaÅ£iile necesare identificării celorlalÅ£i furnizori, în vederea cunoaÅŸterii tuturor elementelor din lanÅ£ul de comunicare folosit. (6) ÃŽn termenul prevăzut la alin. (2) ÅŸi (3), procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate, cu autorizarea prealabilă a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, să solicite unui furnizor de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice ori unui furnizor de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului transmiterea datelor conservate potrivit legii ori poate dispune ridicarea acestei măsuri. DispoziÅ£iile art. 170 alin. (2^1)-(2^5), alin. (4) ÅŸi (5) ÅŸi ale art. 171 se aplică în mod corespunzător. (7) Judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă în termen de 48 de ore cu privire la solicitarea organelor de urmărire penală de transmitere a datelor, prin încheiere motivată, în camera de consiliu. (8) Până la terminarea urmăririi penale, procurorul este obligat să încunoÅŸtinÅ£eze, în scris, persoanele faţă de care se efectuează urmărirea penală ÅŸi ale căror date au fost conservate.----------Art. 154 a fost modificat de pct. 100 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 155Abrogat.----------Art. 155 a fost abrogat de pct. 101 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Capitolul VIPercheziÅ£ia ÅŸi ridicarea de obiecte ÅŸi înscrisuri----------Denumirea Cap. VI din Titlul IV al PărÅ£ii generale a fost modificată de pct. 102 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 156DispoziÅ£ii comune (1) PercheziÅ£ia poate fi domiciliară, corporală, informatică sau a unui vehicul. (2) PercheziÅ£ia se efectuează cu respectarea demnităţii, fără a constitui ingerinţă disproporÅ£ională în viaÅ£a privată.  + SecÅ£iunea 1 PercheziÅ£ia domiciliară  + Articolul 157Cazurile ÅŸi condiÅ£iile în care se poate dispune percheziÅ£ia domiciliară (1) PercheziÅ£ia domiciliară ori a bunurilor aflate în domiciliu poate fi dispusă dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni de către o persoană ori la deÅ£inerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infracÅ£iune ÅŸi se presupune că percheziÅ£ia poate conduce la descoperirea ÅŸi strângerea probelor cu privire la această infracÅ£iune, la conservarea urmelor săvârÅŸirii infracÅ£iunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului. (2) Prin domiciliu se înÅ£elege o locuinţă sau orice spaÅ£iu delimitat în orice mod ce aparÅ£ine ori este folosit de o persoană fizică sau juridică.----------Art. 157 a fost modificat de pct. 103 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 158Procedura de emitere a mandatului de percheziÅ£ie domiciliară (1) PercheziÅ£ia domiciliară poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. ÃŽn cursul judecăţii, percheziÅ£ia se dispune, din oficiu sau la cererea procurorului, de către instanÅ£a învestită cu judecarea cauzei. (2) Cererea formulată de procuror trebuie să cuprindă: a) descrierea locului unde urmează a se efectua percheziÅ£ia, iar dacă sunt suspiciuni rezonabile privind existenÅ£a sau posibilitatea transferării probelor, datelor sau persoanelor căutate în locuri învecinate, descrierea acestor locuri; b) indicarea probelor ori a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni sau cu privire la deÅ£inerea obiectelor ori înscrisurilor ce au legătură cu o infracÅ£iune;----------Lit. b) a alin. (2) al art. 158 a fost modificată de pct. 104 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. c) indicarea infracÅ£iunii, a probelor sau a datelor din care rezultă că în locul în care se solicită efectuarea percheziÅ£iei se află suspectul ori inculpatul sau pot fi descoperite probe cu privire la săvârÅŸirea infracÅ£iunii ori urme ale săvârÅŸirii infracÅ£iunii; d) numele, prenumele ÅŸi, dacă este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului despre care se bănuieÅŸte că se află în locul unde se efectuează percheziÅ£ia, precum ÅŸi indicarea urmelor săvârÅŸirii infracÅ£iunii ori a altor obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziÅ£ionat.----------Lit. d) a alin. (2) al art. 158 a fost modificată de pct. 104 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) ÃŽn cazul în care, în timpul efectuării percheziÅ£iei, se constată că au fost transferate probe, date sau că persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate, mandatul de percheziÅ£ie este valabil, în condiÅ£iile legii, ÅŸi pentru aceste locuri. Continuarea efectuării percheziÅ£iei în această situaÅ£ie se încuviinÅ£ează de către procuror. (4) Procurorul înaintează cererea împreună cu dosarul cauzei judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi. (5) Cererea prin care se solicită încuviinÅ£area efectuării percheziÅ£iei domiciliare se soluÅ£ionează, în termen de 24 de ore, în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor. Participarea procurorului este obligatorie. (6) Judecătorul dispune, prin încheiere, admiterea cererii, atunci când este întemeiată, ÅŸi încuviinÅ£area efectuării percheziÅ£iei ÅŸi emite de îndată mandatul de percheziÅ£ie. ÃŽntocmirea minutei este obligatorie. (7) ÃŽncheierea instanÅ£ei ÅŸi mandatul de percheziÅ£ie trebuie să cuprindă: a) denumirea instanÅ£ei; b) data, ora ÅŸi locul emiterii; c) numele, prenumele ÅŸi calitatea persoanei care a emis mandatul de percheziÅ£ie; d) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depăşi 15 zile; e) scopul pentru care a fost emis; f) descrierea locului unde urmează a se efectua percheziÅ£ia sau, dacă este cazul, ÅŸi a locurilor învecinate acestuia; g) numele sau denumirea persoanei la domiciliul, reÅŸedinÅ£a ori sediul căreia se efectuează percheziÅ£ia, dacă este cunoscută; h) numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut; i) descrierea făptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se bănuieÅŸte că se află în locul unde se efectuează percheziÅ£ia, indicarea urmelor săvârÅŸirii infracÅ£iunii sau a altor obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziÅ£ionat;----------Lit. i) a alin. (7) al art. 158 a fost modificată de pct. 104 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. j) menÅ£iunea că mandatul de percheziÅ£ie poate fi folosit o singură dată; k) semnătura judecătorului ÅŸi ÅŸtampila instanÅ£ei. (8) ÃŽn cazul în care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi apreciază că nu sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la art. 157, dispune, prin încheiere, respingerea cererii de efectuare a percheziÅ£iei domiciliare.----------Alin. (8) al art. 158 a fost modificat de pct. 104 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (9) ÃŽncheierea prin care judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă asupra cererii de încuviinÅ£are a efectuării percheziÅ£iei domiciliare nu este supusă căilor de atac. (10) O nouă cerere de efectuare a unei percheziÅ£ii domiciliare în acelaÅŸi loc poate fi formulată dacă au apărut ori s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute la momentul soluÅ£ionării cererii anterioare de către judecător. (11) ÃŽn cursul judecăţii, din oficiu sau la cererea procurorului, instanÅ£a de judecată poate dispune efectuarea unei percheziÅ£ii în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă a inculpatului, precum ÅŸi în cazul în care există suspiciuni rezonabile că în locul unde se solicită efectuarea percheziÅ£iei există mijloace materiale de probă ce au legătură cu infracÅ£iunea ce face obiectul cauzei. DispoziÅ£iile alin. (2)-(8) ÅŸi ale art. 157 se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 159Efectuarea percheziÅ£iei domiciliare (1) Mandatul de percheziÅ£ie se comunică procurorului, care ia măsuri pentru executarea acestuia. (2) PercheziÅ£ia se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, însoÅ£it, după caz, de lucrători operativi. (3) PercheziÅ£ia domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 6,00 sau după ora 20,00, cu excepÅ£ia infracÅ£iunii flagrante sau când percheziÅ£ia urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră. (4) ÃŽn cazul în care este necesar, organele judiciare pot restricÅ£iona libertatea de miÅŸcare a persoanelor prezente sau accesul altor persoane în locul unde se efectuează percheziÅ£ia, pe durata efectuării acesteia. (5) ÃŽnainte de începerea percheziÅ£iei, organul judiciar se legitimează ÅŸi înmânează o copie a mandatului emis de judecător persoanei la care se va efectua percheziÅ£ia, reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsă, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exerciÅ£iu care cunoaÅŸte persoana la care se va efectua percheziÅ£ia ÅŸi, dacă este cazul, custodelui. (6) ÃŽn cazul percheziÅ£iei efectuate la sediul unei persoane juridice, mandatul de percheziÅ£ie se înmânează reprezentantului acesteia sau, în lipsa reprezentantului, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exerciÅ£iu care se află în sediu ori este angajat al persoanei juridice respective. (7) ÃŽn cazul în care efectuarea percheziÅ£iei este extinsă în locuinÅ£ele învecinate în condiÅ£iile art. 158 alin. (3), persoanele din aceste spaÅ£ii vor fi înÅŸtiinÅ£ate cu privire la extinderea efectuării percheziÅ£iei. (8) Persoanelor prevăzute la alin. (5) ÅŸi (6) li se solicită, înainte de începerea percheziÅ£iei, predarea de bunăvoie a persoanelor sau a obiectelor căutate. PercheziÅ£ia nu se mai efectuează dacă persoanele sau obiectele indicate în mandat sunt predate. (9) Persoanelor prevăzute la alin. (5) ÅŸi (6) li se aduce la cunoÅŸtinţă că au dreptul ca la efectuarea percheziÅ£iei să participe un avocat. Dacă se solicită prezenÅ£a unui avocat, începerea percheziÅ£iei este amânată până la sosirea acestuia, dar nu mai mult de două ore de la momentul la care acest drept este comunicat, luându-se măsuri de conservare a locului ce urmează a fi percheziÅ£ionat. ÃŽn cazuri excepÅ£ionale, ce impun efectuarea percheziÅ£iei de urgenţă, sau în cazul în care avocatul nu poate fi contactat, percheziÅ£ia poate începe ÅŸi înainte de expirarea termenului de două ore. (10) De asemenea, persoanei percheziÅ£ionate i se va permite să fie asistată ori reprezentată de o persoană de încredere.----------Alin. (10) al art. 159 a fost modificat de pct. 105 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (11) Când persoana la care se face percheziÅ£ia este reÅ£inută ori arestată, va fi adusă la percheziÅ£ie. ÃŽn cazul în care nu poate fi adusă, ridicarea de obiecte ÅŸi înscrisuri, precum ÅŸi percheziÅ£ia domiciliară se fac în prezenÅ£a unui reprezentant ori martor asistent. (12) Organul judiciar care efectuează percheziÅ£ia are dreptul să deschidă, prin folosirea forÅ£ei, încăperile, spaÅ£iile, mobilierul ÅŸi alte obiecte în care s-ar putea găsi obiectele, înscrisurile, urmele infracÅ£iunii sau persoanele căutate, în cazul în care posesorul acestora nu este prezent sau nu doreÅŸte să le deschidă de bunăvoie. La deschiderea acestora, organele judiciare ce efectuează percheziÅ£ia trebuie să evite daunele nejustificate. (13) Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor ÅŸi înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală. Obiectele sau înscrisurile a căror circulaÅ£ie ori deÅ£inere este interzisă sau în privinÅ£a cărora există suspiciunea că pot avea o legătură cu săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni pentru care acÅ£iunea penală se pune în miÅŸcare din oficiu se ridică întotdeauna. (14) ÃŽn mod excepÅ£ional, percheziÅ£ia poate începe fără înmânarea copiei mandatului de percheziÅ£ie, fără solicitarea prealabilă de predare a persoanei sau a obiectelor, precum ÅŸi fără informarea prealabilă privind posibilitatea solicitării prezenÅ£ei unui avocat ori a unei persoane de încredere, în următoarele cazuri: a) când este evident faptul că se fac pregătiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezintă importanţă pentru cauză; b) dacă există suspiciunea că în spaÅ£iul în care urmează a se efectua percheziÅ£ia se află o persoană a cărei viaţă sau integritate fizică este pusă în pericol; c) dacă există suspiciunea că persoana căutată s-ar putea sustrage procedurii.----------Lit. c) a alin. (14) al art. 159 a fost modificată de pct. 106 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (15) ÃŽn cazul în care în spaÅ£iul unde urmează a fi efectuată percheziÅ£ia nu se află nicio persoană, aceasta se efectuează în prezenÅ£a unui martor asistent. (16) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (14) ÅŸi (15), copia mandatului de percheziÅ£ie se înmânează de îndată ce este posibil. (17) Organele judiciare care efectuează percheziÅ£ia pot folosi forÅ£a, în mod adecvat ÅŸi proporÅ£ional, pentru a pătrunde într-un domiciliu: a) dacă există motive temeinice pentru a anticipa rezistenţă armată sau alte tipuri de violenţă ori există un pericol cu privire la distrugerea probelor; b) în cazul unui refuz sau dacă nu a fost primit niciun răspuns la solicitările organelor judiciare de a pătrunde în domiciliu. (18) Este interzisă efectuarea în acelaÅŸi timp cu percheziÅ£ia a oricăror acte procedurale în aceeaÅŸi cauză, care prin natura lor împiedică persoana la care se face percheziÅ£ia să participe la efectuarea acesteia, cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care se desfăşoară, în aceeaÅŸi cauză, simultan mai multe percheziÅ£ii. (19) Locul în care se desfăşoară percheziÅ£ia, precum ÅŸi persoanele sau obiectele găsite pe parcursul percheziÅ£ionării pot fi fotografiate ori înregistrate audiovideo. (20) ÃŽnregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate sunt anexate procesului-verbal de percheziÅ£ie ÅŸi fac parte integrantă din acesta.  + Articolul 160Identificarea ÅŸi păstrarea obiectelor (1) După identificare, obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate ÅŸi persoanelor prezente, pentru a fi recunoscute ÅŸi a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se etichetează ÅŸi se sigilează. (2) Obiectele care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete ÅŸi sigilii se împachetează sau se închid, pe cât posibil împreună, după care se aplică sigilii. (3) Obiectele care nu pot fi ridicate se lasă în păstrarea celui la care se află sau a unui custode. Persoanei căreia i se lasă spre păstrare obiectele i se pune în vedere că are obligaÅ£ia de a le păstra ÅŸi conserva, precum ÅŸi de a le pune la dispoziÅ£ia organelor de urmărire penală, la cererea acestora, sub sancÅ£iunea prevăzută la art. 275 din Codul penal. (4) Probele pentru analiză se iau cel puÅ£in în dublu ÅŸi se sigilează. Una dintre probe se lasă celui de la care se ridică, iar în lipsa acestuia, uneia dintre persoanele prevăzute la art. 159 alin. (11).  + Articolul 161Procesul-verbal de percheziÅ£ie (1) Activităţile desfăşurate cu ocazia efectuării percheziÅ£iei sunt consemnate într-un proces-verbal. (2) Procesul-verbal trebuie să cuprindă: a) numele, prenumele ÅŸi calitatea celui care îl încheie; b) numărul ÅŸi data mandatului de percheziÅ£ie; c) locul unde este încheiat; d) data ÅŸi ora la care a început ÅŸi ora la care s-a terminat efectuarea percheziÅ£iei, cu menÅ£ionarea oricărei întreruperi intervenite; e) numele, prenumele, ocupaÅ£ia ÅŸi adresa persoanelor ce au fost prezente la efectuarea percheziÅ£iei, cu menÅ£ionarea calităţii acestora; f) efectuarea informării persoanei la care se va efectua percheziÅ£ia cu privire la dreptul de a contacta un avocat care să participe la percheziÅ£ie; g) descrierea amănunÅ£ită a locului ÅŸi condiÅ£iilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracÅ£iunii au fost descoperite ÅŸi ridicate, enumerarea ÅŸi descrierea lor amănunÅ£ită, pentru a putea fi recunoscute; menÅ£iuni cu privire la locul ÅŸi condiÅ£iile în care suspectul sau inculpatul a fost prins; h) obiecÅ£iile ÅŸi explicaÅ£iile persoanelor care au participat la efectuarea percheziÅ£iei, precum ÅŸi menÅ£iunile referitoare la înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate; i) menÅ£iuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lăsate în păstrare; j) menÅ£iunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale. (3) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină ÅŸi la sfârÅŸit de cel care îl încheie, de persoana la care s-a făcut percheziÅ£ia, de avocatul acesteia, dacă a fost prezent, precum ÅŸi de persoanele arătate la alin. (2) lit. e). Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semneze, se face menÅ£iune despre aceasta, precum ÅŸi despre motivele imposibilităţii sau refuzului de a semna. (4) O copie de pe procesul-verbal se lasă persoanei la care s-a făcut percheziÅ£ia sau de la care s-au ridicat obiectele ÅŸi înscrisurile ori uneia dintre persoanele prevăzute la art. 159 alin. (5) sau (6) care au participat la percheziÅ£ie.  + Articolul 162Măsurile privind obiectele ori înscrisurile ridicate (1) Obiectele ori înscrisurile ridicate care constituie mijloace de probă sunt ataÅŸate la dosar sau păstrate în alt mod, iar urmele săvârÅŸirii infracÅ£iunii se ridică ÅŸi sunt conservate. (2) Obiectele, înscrisurile ÅŸi urmele ridicate, care nu sunt ataÅŸate la dosar, pot fi fotografiate. Fotografiile se vizează de organul de urmărire penală ÅŸi se ataÅŸează la dosar. (3) Mijloacele materiale de probă se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanÅ£a de judecată la care se găseÅŸte dosarul, până la soluÅ£ionarea definitivă a cauzei. (4) Obiectele care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparÅ£in, cu excepÅ£ia celor care sunt supuse confiscării, în condiÅ£iile legii.----------Alin. (4) al art. 162 a fost modificat de pct. 107 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (5) Obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, în condiÅ£iile legii, pot fi restituite, chiar înainte de soluÅ£ionarea definitivă a procesului, persoanei căreia îi aparÅ£in, în afară de cazul când prin această restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului. Organul de urmărire penală sau instanÅ£a de judecată pune în vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele că este obligată să le păstreze până la soluÅ£ionarea definitivă a cauzei.----------Alin. (5) al art. 162 a fost modificat de pct. 107 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.  + Articolul 163Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicateObiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă sunt dintre acelea prevăzute la art. 252 alin. (2) ÅŸi dacă nu sunt restituite, se conservă sau se valorifică potrivit prevederilor art. 252.  + Articolul 164DispoziÅ£ii speciale privind percheziÅ£iile efectuate la o autoritate publică, instituÅ£ie publică sau la alte persoane juridice de drept publicPercheziÅ£ia la o autoritate publică, instituÅ£ie publică sau la alte persoane juridice de drept public se efectuează potrivit prevederilor prezentei secÅ£iuni, după cum urmează: a) organul judiciar se legitimează ÅŸi înmânează o copie a mandatului de percheziÅ£ie reprezentantului autorităţii, instituÅ£iei sau persoanei juridice de drept public; b) percheziÅ£ia se efectuează în prezenÅ£a reprezentantului autorităţii, instituÅ£iei sau persoanei juridice de drept public ori a altei persoane cu capacitate deplină de exerciÅ£iu; c) o copie de pe procesul-verbal de percheziÅ£ie se lasă reprezentantului autorităţii, instituÅ£iei sau persoanei juridice de drept public.  + SecÅ£iunea a 2-a Alte forme de percheziÅ£ie  + Articolul 165Cazurile ÅŸi condiÅ£iile în care se efectuează percheziÅ£ia corporală (1) PercheziÅ£ia corporală presupune examinarea corporală externă a unei persoane, a cavităţii bucale, a nasului, a urechilor, a părului, a îmbrăcămintei, a obiectelor pe care o persoană le are asupra sa sau sub controlul său, la momentul efectuării percheziÅ£iei. (2) ÃŽn cazul în care există o suspiciune rezonabilă că prin efectuarea unei percheziÅ£ii corporale vor fi descoperite urme ale infracÅ£iunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză, organele judiciare sau orice autoritate cu atribuÅ£ii în asigurarea ordinii ÅŸi securităţii publice procedează la efectuarea acesteia.  + Articolul 166Efectuarea percheziÅ£iei corporale (1) Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca percheziÅ£ia să fie efectuată cu respectarea demnităţii umane. (2) PercheziÅ£ia se efectuează de o persoană de acelaÅŸi sex cu persoana percheziÅ£ionată. (3) ÃŽnainte de începerea percheziÅ£iei, persoanei percheziÅ£ionate i se solicită predarea de bunăvoie a obiectelor căutate. Dacă obiectele căutate sunt predate, nu se mai efectuează percheziÅ£ia, cu excepÅ£ia cazului când se consideră util să se procedeze la aceasta, pentru căutarea altor obiecte sau urme. (4) Procesul-verbal de percheziÅ£ie trebuie să cuprindă: a) numele ÅŸi prenumele persoanei percheziÅ£ionate; b) numele, prenumele ÅŸi calitatea persoanei care a efectuat percheziÅ£ia; c) enumerarea obiectelor găsite cu ocazia percheziÅ£iei; d) locul unde este încheiat; e) data ÅŸi ora la care a început ÅŸi ora la care s-a terminat efectuarea percheziÅ£iei, cu menÅ£ionarea oricărei întreruperi intervenite; f) descrierea amănunÅ£ită a locului ÅŸi condiÅ£iilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracÅ£iunii au fost descoperite ÅŸi ridicate, enumerarea ÅŸi descrierea lor amănunÅ£ită, pentru a putea fi recunoscute; menÅ£iuni cu privire la locul ÅŸi condiÅ£iile în care suspectul sau inculpatul a fost găsit. (5) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagină ÅŸi la sfârÅŸit de cel care îl încheie ÅŸi de persoana percheziÅ£ionată. Dacă persoana percheziÅ£ionată nu poate sau refuză să semneze, se face menÅ£iune despre aceasta, precum ÅŸi despre motivele imposibilităţii sau refuzului de a semna. (6) O copie a procesului-verbal se lasă persoanei percheziÅ£ionate. (7) DispoziÅ£iile art. 162 se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 167PercheziÅ£ia unui vehicul (1) PercheziÅ£ia unui vehicul constă în examinarea exteriorului ori interiorului unui vehicul sau a altui mijloc de transport ori a componentelor acestora. (2) PercheziÅ£ia unui vehicul se efectuează în condiÅ£iile prevăzute la art. 165 alin. (2). (3) Prevederile art. 162, 165 ÅŸi 166 se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 168PercheziÅ£ia informatică----------Denumirea marginală a art. 168 a fost modificată de pct. 108 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (1) Prin percheziÅ£ie în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se înÅ£elege procedeul de cercetare, descoperire, identificare ÅŸi strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice ÅŸi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informaÅ£iilor conÅ£inute de acestea. (2) ÃŽn cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune efectuarea unei percheziÅ£ii informatice, la cererea procurorului, atunci când pentru descoperirea ÅŸi strângerea probelor este necesară cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice.----------Alin. (2) al art. 168 a fost modificat de pct. 109 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. (3) Procurorul înaintează cererea prin care se solicită încuviinÅ£area efectuării percheziÅ£iei informatice împreună cu dosarul cauzei judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi. (4) Cererea se soluÅ£ionează în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor. Participarea procurorului este obligatorie. (5) Judecătorul dispune prin încheiere admiterea cererii, atunci când aceasta este întemeiată, încuviinÅ£area efectuării percheziÅ£iei informatice ÅŸi emite de Ã