DECIZIE nr. 269 din 23 aprilie 2015referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 şi 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 507 din 9 iulie 2015
Augustin Zegrean - preşedinte Valer Dorneanu - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Daniel Marius Morar - judecător Mona-Maria Pivniceru - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Simona-Maya Teodoroiu - judecător Tudorel Toader - judecător Bianca Drăghici - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 şi 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de "Eurocerad Internaţional" - S.R.L. în Dosarul nr. 731/44/2014 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.042D/2014.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Laura Lupu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând, pe larg, motivele formulate în faţa instanţei de judecată şi aflate la dosarul cauzei. Susţine, în esenţă, că, având în vedere Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, prin care Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, trebuie admisă şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 din acelaşi act normativ. Consideră că art. 271^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, astfel cum a fost modificat şi completat prin Ordonanţa de urgenţă nr. 51/2014, este neconstituţional, contravenind prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (4), art. 24 raportat la art. 52 şi art. 53 şi art. 135 din Constituţie, deoarece Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor are calitatea de organ administrativ-jurisdicţional şi partea are dreptul de a opta dacă sesizează instanţa de judecată sau organul jurisdicţional. Însă, prin documentaţiile de atribuire, autorităţile contractante, la capitolul căi de atac, impun potenţialilor ofertanţi să se adreseze Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Ca atare, având în vedere calitatea Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor de organ administrativ-jurisdicţional, calitate recunoscută şi de Curte în jurisprudenţa sa, apreciază că nu este necesară constituirea garanţiei de bună conduită. Consideră că garanţia de bună conduită are natura unei taxe care, prin neachitare, împiedică ofertantul să beneficieze de exerciţiul drepturilor procesuale şi încalcă dreptul la apărare. În final arată că legiuitorul român, în anul 2006, a introdus deja o garanţie de protecţie - garanţia de participare care dădea posibilitatea autorităţii contractante să ia o parte din bani, dacă ofertantul avea un comportament necorespunzător.4. Reprezentantul Ministerului Public, invocând Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. Referitor la celelalte dispoziţii supuse controlului de constituţionalitate pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 25 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 731/44/2014, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 şi 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Excepţia a fost ridicată de "Eurocerad Internaţional" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei decizii pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin impunerea unei asemenea obligaţii - garanţia de bună conduită - în sarcina unui ofertant se încalcă dispoziţiile dreptului comunitar în materie, cât şi prevederi constituţionale, instrumentul instituit prin dispoziţiile de lege criticate reprezentând un veritabil obstacol în calea exercitării efective a căilor de atac de către ofertant. În acest sens arată că cel care doreşte să participe la o procedură de atribuire este obligat, pe de o parte, să suporte costurile aferente unei garanţii de participare, garanţie pe care şi-o poate recupera mai târziu, respectiv la finalizarea procedurii de atribuire, iar, pe de altă parte, să îşi elaboreze oferta astfel încât să respecte criteriul de atribuire indicat de către autoritatea contractantă.7. Consideră că, deşi scopul propus de legiuitor prin elaborarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 este acela de a educa comportamentul operatorilor economici şi de a asigura o mai mare absorbţie a fondurilor europene, se ajunge la situaţia paradoxală în care cuantumul acestei garanţii de bună conduită să reprezinte un procent substanţial din valoarea ofertată, situaţie în care un ofertant de bună-credinţă nu îşi mai poate permite costurile aferente acestei garanţii şi, pe cale de consecinţă, chiar dacă în procedura de atribuire exista una sau mai multe încălcări flagrante ale legislaţiei în materia achiziţiilor publice, un asemenea operator economic nu poate sesiza Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor ca urmare a imposibilităţii achitării garanţiei de bună conduită. Astfel, interesul legitim al contestatorului ofertant este afectat şi, în această situaţie, scopul instituit de legiuitor nu poate fi atins, în sensul că există posibilitatea săvârşirii unor abuzuri de către autoritatea contractantă, fără ca aceasta să poate fi sancţionată de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, ofertantul-contestator de bună-credinţă fiind în imposibilitate de a sesiza organul administrativ-jurisdicţional. Prin urmare, apreciază că prin instituirea garanţiei de bună conduită se ajunge în situaţia unei încălcări a "gratuităţii" procedurii administrativ-jurisdicţionale în faţa Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.8. De asemenea susţine că urmare a impunerii garanţiei de bună conduită, ca şi condiţie pentru exercitarea unei căi efective de atac, dreptul la apărare al ofertantului nu a putut fi exercitat efectiv, organul administrativ-jurisdicţional menţionând în mod expres faptul că "nu s-a pronunţat pe fondul cauzei". În final apreciază că introducerea garanţiei de bună conduită reprezintă o măsură legislativă disproporţionată în relaţia dintre stat şi operatorul economic participant la procedura de atribuire, afectând libertatea economică.9. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele nu sunt neconstituţionale şi excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate reglementează reguli procedurale cu privire la judecarea contestaţiei în materia achiziţiilor publice. Consideră că faţă, de principiile care guvernează materia achiziţiilor publice, faţă de caracterul şi termenele impuse de aceste proceduri, se doreşte evitarea situaţiilor în care s-ar promova contestaţii prin abuz de drept, iar sancţiunea prevăzută de norma criticată vizează tocmai aceste situaţii.10. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosarul cauzei de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 271^1 şi 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii introduse prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014, având următorul cuprins:- Art. 271^1: "(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia. (2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1). (3) Garanţia de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări şi se depune în original la sediul autorităţii contractante şi în copie la Consiliu sau la instanţa de judecată, odată cu depunerea contestaţiei/cererii/plângerii. (4) Cuantumul garanţiei de bună conduită se stabileşte prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel: a) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b); b) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei; c) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei; d) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei.; (5) Garanţia de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puţin 90 de zile, să fie irevocabilă şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă. (6) În cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanţiei de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanţei de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanţiei de bună conduită în aceleaşi condiţii de la alin. (1)-(5), autoritatea contractantă va reţine garanţia de bună conduită. Prevederile art. 271^2 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător. (7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281.";- Art. 271^2: "(1) În cazul în care contestaţia este respinsă de către Consiliu sau de către instanţa de judecată, atunci când contestatorul se adresează direct instanţei, autoritatea contractantă are obligaţia de a reţine garanţia de bună conduită de la momentul rămânerii definitive a deciziei Consiliului/ hotărârii instanţei de judecată. Reţinerea se aplică pentru loturile la care contestaţia a fost respinsă. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care contestatorul renunţă la contestaţie/cerere/plângere. (3) Măsura prevăzută la alin. (1) nu va fi aplicată în cazul în care Consiliul/instanţa de judecată respinge contestaţia ca rămasă fără obiect sau în cazul în care s-a renunţat la contestaţie/cerere/plângere, ca urmare a adoptării de către autoritatea contractantă a măsurilor de remediere necesare, în condiţiile art. 256^3 alin. (1). (4) În situaţia în care Consiliul admite contestaţia, respectiv instanţa competentă admite plângerea formulată împotriva deciziei Consiliului de respingere a contestaţiei, autoritatea contractantă are obligaţia de a restitui contestatorului garanţia de bună conduită, în cel mult 5 zile de la momentul rămânerii definitive a deciziei/hotărârii. (5) În situaţia în care contestatorul se adresează direct instanţei de judecată şi aceasta admite cererea introdusă, prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător. (6) Sumele încasate de autoritatea contractantă din executarea garanţiei de bună conduită reprezintă venituri ale autorităţii contractante."14. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (4) privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1), referitor la dreptul la apărare, raportat la art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi art. 45 privind libertatea economică raportat la art. 135 alin. (1) şi (2) referitor la economie.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 188 din 19 martie 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sunt neconstituţionale şi a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 şi art. 271^2 alin. (3)-(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.16. Curtea a constatat că dispoziţiile art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care prevăd reţinerea necondiţionată a garanţiei de bună conduită în cazul respingerii contestaţiei/cererii/plângerii, sunt neconstituţionale, întrucât îngrădesc accesul liber la justiţie - art. 21 alin. (1) din Constituţie - prin descurajarea contestatorului de a formula o contestaţie/cerere/plângere, considerându-se de plano că orice respingere se converteşte într-o sancţiune pentru un comportament necorespunzător. Totodată, Curtea a constatat că este afectat şi dreptul de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituţie, diminuarea patrimoniului autorilor contestaţiilor/cererilor/plângerilor neputând fi consecinţa directă a exercitării unui drept sau libertăţi fundamentale, respectiv a unui drept procesual (paragrafele 46 şi 47 din Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, precitată).17. În aceste condiţii, faţă de constatarea neconstituţionalităţii art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Constatând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii Constituţionale, excepţia cu acest obiect urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.18. În procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în cauză, instanţa de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, urmează să respecte Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 15 ianuarie 2015 atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acestea se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenţei Curţii, prezenta decizie, în temeiul deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, poate reprezenta motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, raportat la incidenţa acestor articole în speţă.19. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 271^1 şi a art. 271^2 alin. (3)-(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, referitor la legitimitatea constituţională a procedurilor administrativ jurisdicţionale, Curtea a statuat, de principiu, că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu contravine dispoziţiilor constituţionale atât timp cât decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti, iar existenţa unor organe administrative de jurisdicţie nu poate să ducă la înlăturarea intervenţiei instanţelor judecătoreşti în condiţiile legii. În acest sens este şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi Decizia nr. 284 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 21 mai 2012. De asemenea, pe lângă această exigenţă, desprinsă din jurisprudenţă, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituţie, jurisdicţiile speciale administrative trebuie să fie facultative şi gratuite (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, paragrafele 63-66).20. De asemenea, Curtea a reţinut că gratuitatea consacrată de norma constituţională cuprinsă în art. 21 alin. (4) semnifică lipsa oricărei contraprestaţii pecuniare din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicţional, beneficiază gratuit de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicţională (a se vedea, în acest sens Decizia nr. 282 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012).21. Totodată, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată respectă cerinţa constituţională referitoare la caracterul neoneros al procedurii administrativ-jurisdicţionale, întrucât sumele reprezentând garanţia de bună conduită se fac venit la autoritatea contractantă, fără a constitui o taxă pentru administrarea justiţiei sau prestarea unor servicii de către aceasta sau, după caz, de către Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor (paragraful 31 din Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, precitată) .22. Aşadar, Curtea a constatat că dispoziţiile criticate, prin instituirea garanţiei de bună conduită, astfel cum aceasta a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, reglementează reguli procedurale specifice cu privire la judecarea contestaţiei în materia achiziţiilor publice, fără a putea fi calificată ca fiind o îngrădire a dreptului de acces liber la justiţie (paragraful 35 din Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, precitată).23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.24. Referitor la invocarea art. 24 alin. (1) din Constituţie, privind garantarea dreptului la apărare, Curtea nu poate reţine nici această critică, deoarece partea interesată poate, atât în cadrul procedurii desfăşurate în faţa Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor, cât şi în faţa instanţei judecătoreşti, să îşi formuleze apărările. Totodată, potrivit art. 281 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, deciziile Consiliului privind soluţionarea contestaţiei pot fi atacate de către autoritatea contractantă şi/sau de către orice persoană vătămată, în sensul art. 255 alin. (2) din acelaşi act normativ, cu plângere la instanţa judecătorească, în termen de 10 zile de la comunicare, atât pentru motive de nelegalitate, cât şi de netemeinicie.25. În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit cărora introducerea garanţiei de bună conduită reprezintă o măsură legislativă disproporţionată în relaţia dintre stat şi operatorul economic participant la procedura de atribuire, afectând libertatea economică, Curtea reţine că acestea nu pot fi primite, de vreme ce dispoziţiile de lege criticate sunt tocmai o expresie a celor statuate în art. 45 şi art. 135 din Constituţie, statul având obligaţia să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional; aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene. Totodată, funcţionarea economiei de piaţă şi aplicarea principiilor care îi sunt proprii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune stabilirea şi respectarea anumitor reguli de natură să protejeze pe toţi participanţii la circuitul economic. În acelaşi sens este Decizia nr. 211 din 4 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 8 iunie 2004.26. Având în vedere că nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, prevederile constituţionale ale art. 53 nu au incidenţă în cauză.27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de "Eurocerad Internaţional" - S.R.L. în Dosarul nr. 731/44/2014 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 271^1 şi ale art. 271^2 alin. (3)-(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 23 aprilie 2015.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici-------
EMITENT |
Augustin Zegrean - preşedinte Valer Dorneanu - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Daniel Marius Morar - judecător Mona-Maria Pivniceru - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Simona-Maya Teodoroiu - judecător Tudorel Toader - judecător Bianca Drăghici - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 şi 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de "Eurocerad Internaţional" - S.R.L. în Dosarul nr. 731/44/2014 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.042D/2014.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Laura Lupu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând, pe larg, motivele formulate în faţa instanţei de judecată şi aflate la dosarul cauzei. Susţine, în esenţă, că, având în vedere Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, prin care Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, trebuie admisă şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 din acelaşi act normativ. Consideră că art. 271^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, astfel cum a fost modificat şi completat prin Ordonanţa de urgenţă nr. 51/2014, este neconstituţional, contravenind prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (4), art. 24 raportat la art. 52 şi art. 53 şi art. 135 din Constituţie, deoarece Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor are calitatea de organ administrativ-jurisdicţional şi partea are dreptul de a opta dacă sesizează instanţa de judecată sau organul jurisdicţional. Însă, prin documentaţiile de atribuire, autorităţile contractante, la capitolul căi de atac, impun potenţialilor ofertanţi să se adreseze Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Ca atare, având în vedere calitatea Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor de organ administrativ-jurisdicţional, calitate recunoscută şi de Curte în jurisprudenţa sa, apreciază că nu este necesară constituirea garanţiei de bună conduită. Consideră că garanţia de bună conduită are natura unei taxe care, prin neachitare, împiedică ofertantul să beneficieze de exerciţiul drepturilor procesuale şi încalcă dreptul la apărare. În final arată că legiuitorul român, în anul 2006, a introdus deja o garanţie de protecţie - garanţia de participare care dădea posibilitatea autorităţii contractante să ia o parte din bani, dacă ofertantul avea un comportament necorespunzător.4. Reprezentantul Ministerului Public, invocând Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. Referitor la celelalte dispoziţii supuse controlului de constituţionalitate pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 25 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 731/44/2014, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 şi 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Excepţia a fost ridicată de "Eurocerad Internaţional" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei decizii pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin impunerea unei asemenea obligaţii - garanţia de bună conduită - în sarcina unui ofertant se încalcă dispoziţiile dreptului comunitar în materie, cât şi prevederi constituţionale, instrumentul instituit prin dispoziţiile de lege criticate reprezentând un veritabil obstacol în calea exercitării efective a căilor de atac de către ofertant. În acest sens arată că cel care doreşte să participe la o procedură de atribuire este obligat, pe de o parte, să suporte costurile aferente unei garanţii de participare, garanţie pe care şi-o poate recupera mai târziu, respectiv la finalizarea procedurii de atribuire, iar, pe de altă parte, să îşi elaboreze oferta astfel încât să respecte criteriul de atribuire indicat de către autoritatea contractantă.7. Consideră că, deşi scopul propus de legiuitor prin elaborarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 este acela de a educa comportamentul operatorilor economici şi de a asigura o mai mare absorbţie a fondurilor europene, se ajunge la situaţia paradoxală în care cuantumul acestei garanţii de bună conduită să reprezinte un procent substanţial din valoarea ofertată, situaţie în care un ofertant de bună-credinţă nu îşi mai poate permite costurile aferente acestei garanţii şi, pe cale de consecinţă, chiar dacă în procedura de atribuire exista una sau mai multe încălcări flagrante ale legislaţiei în materia achiziţiilor publice, un asemenea operator economic nu poate sesiza Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor ca urmare a imposibilităţii achitării garanţiei de bună conduită. Astfel, interesul legitim al contestatorului ofertant este afectat şi, în această situaţie, scopul instituit de legiuitor nu poate fi atins, în sensul că există posibilitatea săvârşirii unor abuzuri de către autoritatea contractantă, fără ca aceasta să poate fi sancţionată de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, ofertantul-contestator de bună-credinţă fiind în imposibilitate de a sesiza organul administrativ-jurisdicţional. Prin urmare, apreciază că prin instituirea garanţiei de bună conduită se ajunge în situaţia unei încălcări a "gratuităţii" procedurii administrativ-jurisdicţionale în faţa Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.8. De asemenea susţine că urmare a impunerii garanţiei de bună conduită, ca şi condiţie pentru exercitarea unei căi efective de atac, dreptul la apărare al ofertantului nu a putut fi exercitat efectiv, organul administrativ-jurisdicţional menţionând în mod expres faptul că "nu s-a pronunţat pe fondul cauzei". În final apreciază că introducerea garanţiei de bună conduită reprezintă o măsură legislativă disproporţionată în relaţia dintre stat şi operatorul economic participant la procedura de atribuire, afectând libertatea economică.9. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele nu sunt neconstituţionale şi excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate reglementează reguli procedurale cu privire la judecarea contestaţiei în materia achiziţiilor publice. Consideră că faţă, de principiile care guvernează materia achiziţiilor publice, faţă de caracterul şi termenele impuse de aceste proceduri, se doreşte evitarea situaţiilor în care s-ar promova contestaţii prin abuz de drept, iar sancţiunea prevăzută de norma criticată vizează tocmai aceste situaţii.10. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosarul cauzei de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 271^1 şi 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii introduse prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014, având următorul cuprins:- Art. 271^1: "(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia. (2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1). (3) Garanţia de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări şi se depune în original la sediul autorităţii contractante şi în copie la Consiliu sau la instanţa de judecată, odată cu depunerea contestaţiei/cererii/plângerii. (4) Cuantumul garanţiei de bună conduită se stabileşte prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel: a) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b); b) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei; c) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei; d) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei.; (5) Garanţia de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puţin 90 de zile, să fie irevocabilă şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă. (6) În cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanţiei de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanţei de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanţiei de bună conduită în aceleaşi condiţii de la alin. (1)-(5), autoritatea contractantă va reţine garanţia de bună conduită. Prevederile art. 271^2 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător. (7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281.";- Art. 271^2: "(1) În cazul în care contestaţia este respinsă de către Consiliu sau de către instanţa de judecată, atunci când contestatorul se adresează direct instanţei, autoritatea contractantă are obligaţia de a reţine garanţia de bună conduită de la momentul rămânerii definitive a deciziei Consiliului/ hotărârii instanţei de judecată. Reţinerea se aplică pentru loturile la care contestaţia a fost respinsă. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care contestatorul renunţă la contestaţie/cerere/plângere. (3) Măsura prevăzută la alin. (1) nu va fi aplicată în cazul în care Consiliul/instanţa de judecată respinge contestaţia ca rămasă fără obiect sau în cazul în care s-a renunţat la contestaţie/cerere/plângere, ca urmare a adoptării de către autoritatea contractantă a măsurilor de remediere necesare, în condiţiile art. 256^3 alin. (1). (4) În situaţia în care Consiliul admite contestaţia, respectiv instanţa competentă admite plângerea formulată împotriva deciziei Consiliului de respingere a contestaţiei, autoritatea contractantă are obligaţia de a restitui contestatorului garanţia de bună conduită, în cel mult 5 zile de la momentul rămânerii definitive a deciziei/hotărârii. (5) În situaţia în care contestatorul se adresează direct instanţei de judecată şi aceasta admite cererea introdusă, prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător. (6) Sumele încasate de autoritatea contractantă din executarea garanţiei de bună conduită reprezintă venituri ale autorităţii contractante."14. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (4) privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1), referitor la dreptul la apărare, raportat la art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi art. 45 privind libertatea economică raportat la art. 135 alin. (1) şi (2) referitor la economie.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 188 din 19 martie 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sunt neconstituţionale şi a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 şi art. 271^2 alin. (3)-(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.16. Curtea a constatat că dispoziţiile art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care prevăd reţinerea necondiţionată a garanţiei de bună conduită în cazul respingerii contestaţiei/cererii/plângerii, sunt neconstituţionale, întrucât îngrădesc accesul liber la justiţie - art. 21 alin. (1) din Constituţie - prin descurajarea contestatorului de a formula o contestaţie/cerere/plângere, considerându-se de plano că orice respingere se converteşte într-o sancţiune pentru un comportament necorespunzător. Totodată, Curtea a constatat că este afectat şi dreptul de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituţie, diminuarea patrimoniului autorilor contestaţiilor/cererilor/plângerilor neputând fi consecinţa directă a exercitării unui drept sau libertăţi fundamentale, respectiv a unui drept procesual (paragrafele 46 şi 47 din Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, precitată).17. În aceste condiţii, faţă de constatarea neconstituţionalităţii art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Constatând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii Constituţionale, excepţia cu acest obiect urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.18. În procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în cauză, instanţa de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, urmează să respecte Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 15 ianuarie 2015 atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acestea se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenţei Curţii, prezenta decizie, în temeiul deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, poate reprezenta motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, raportat la incidenţa acestor articole în speţă.19. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 271^1 şi a art. 271^2 alin. (3)-(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, referitor la legitimitatea constituţională a procedurilor administrativ jurisdicţionale, Curtea a statuat, de principiu, că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu contravine dispoziţiilor constituţionale atât timp cât decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti, iar existenţa unor organe administrative de jurisdicţie nu poate să ducă la înlăturarea intervenţiei instanţelor judecătoreşti în condiţiile legii. În acest sens este şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi Decizia nr. 284 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 21 mai 2012. De asemenea, pe lângă această exigenţă, desprinsă din jurisprudenţă, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituţie, jurisdicţiile speciale administrative trebuie să fie facultative şi gratuite (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, paragrafele 63-66).20. De asemenea, Curtea a reţinut că gratuitatea consacrată de norma constituţională cuprinsă în art. 21 alin. (4) semnifică lipsa oricărei contraprestaţii pecuniare din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicţional, beneficiază gratuit de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicţională (a se vedea, în acest sens Decizia nr. 282 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012).21. Totodată, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată respectă cerinţa constituţională referitoare la caracterul neoneros al procedurii administrativ-jurisdicţionale, întrucât sumele reprezentând garanţia de bună conduită se fac venit la autoritatea contractantă, fără a constitui o taxă pentru administrarea justiţiei sau prestarea unor servicii de către aceasta sau, după caz, de către Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor (paragraful 31 din Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, precitată) .22. Aşadar, Curtea a constatat că dispoziţiile criticate, prin instituirea garanţiei de bună conduită, astfel cum aceasta a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, reglementează reguli procedurale specifice cu privire la judecarea contestaţiei în materia achiziţiilor publice, fără a putea fi calificată ca fiind o îngrădire a dreptului de acces liber la justiţie (paragraful 35 din Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, precitată).23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.24. Referitor la invocarea art. 24 alin. (1) din Constituţie, privind garantarea dreptului la apărare, Curtea nu poate reţine nici această critică, deoarece partea interesată poate, atât în cadrul procedurii desfăşurate în faţa Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor, cât şi în faţa instanţei judecătoreşti, să îşi formuleze apărările. Totodată, potrivit art. 281 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, deciziile Consiliului privind soluţionarea contestaţiei pot fi atacate de către autoritatea contractantă şi/sau de către orice persoană vătămată, în sensul art. 255 alin. (2) din acelaşi act normativ, cu plângere la instanţa judecătorească, în termen de 10 zile de la comunicare, atât pentru motive de nelegalitate, cât şi de netemeinicie.25. În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit cărora introducerea garanţiei de bună conduită reprezintă o măsură legislativă disproporţionată în relaţia dintre stat şi operatorul economic participant la procedura de atribuire, afectând libertatea economică, Curtea reţine că acestea nu pot fi primite, de vreme ce dispoziţiile de lege criticate sunt tocmai o expresie a celor statuate în art. 45 şi art. 135 din Constituţie, statul având obligaţia să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional; aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene. Totodată, funcţionarea economiei de piaţă şi aplicarea principiilor care îi sunt proprii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune stabilirea şi respectarea anumitor reguli de natură să protejeze pe toţi participanţii la circuitul economic. În acelaşi sens este Decizia nr. 211 din 4 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 8 iunie 2004.26. Având în vedere că nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, prevederile constituţionale ale art. 53 nu au incidenţă în cauză.27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de "Eurocerad Internaţional" - S.R.L. în Dosarul nr. 731/44/2014 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 271^1 şi ale art. 271^2 alin. (3)-(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 23 aprilie 2015.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici-------